MANIFESTARE CENTENAR MAREA UNIRE ȘI OMAGIEREA LUI CANTEMIR LA COLEGIUL NATIONAL MILITAR “DIMITRIE

CANTEMIR” BREAZA

În ziua de 25 martie 2019, la ora 15.00, a avut loc, în Sala de festivități a Colegiului Național Militar ”Dimitrie Cantemir” din orașul Breaza,o activitate instructiv-educativă dedicată Centenarului Marii Uniri și lansării cărții

”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR.

STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI”

Scurt istoric al unității de învățământ

Ideea înfiinţării acestui liceu militar – unic în felul său în ţara noastră în acea vreme – a fost a lui Nicolae Filipescu (1862-1916) .

Pe timpul cât a fost ministru de război (29 decembrie 1910/11 ianuarie 1911 – 28 martie 1912/10 aprilie 1912) în guvernul lui P.P. Carp, Nicolae Filipescu a însărcinat pe colonelul Lupescu, directorul şcolilor militare de pe lângă Ministerul de Război să studieze, în marile ţări industrializate (Germania, Franţa, Marea Britanie), unde existau câte un liceu militar modern, felul de organizare al acestora, rezultatele

educative, fizice şi morale ale acestor instituţii.

Alături de directorul superior al şcolilor militare, Nicolae Filipescu a cutreierat ţara în căutarea unei localităţi apropiate de cerinţele modelului şcolii active, care dădea o egală dezvoltare educaţiei morale, fizice şi intelectuale, în aer liber, în afara aglomeraţiei oraşelor. Într-un târziu în martie – aprilie 1912 s-a oprit la ideea înfiinţării acestui liceu în nord-vestul oraşului Târgovişte pe un platou de pe malul Ialomiţei, unde era ridicată de mai bine de 450 de ani unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din Ţara Românească – Mănăstirea Dealu.

Prin raportul nr. 418 din 1 iunie 1912 al ministrului de război către

şeful statului s-a cerut înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.

Piatra fundamentală a acestui liceu s-a pus în ziua de luni, 4 iunie 1912 în

autorităţilor centrale şi locale ale vremii.

Pentru buna funcţionare a acestei şcoli, prin Înaltul Decret nr. 3056 din 9 iunie 1912 s-a aprobat Regulamentului Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.

În iunie 1915 liceul a dat prima sa promoţie alcătuită din 24 de absolvenţi.

Din 16 noiembrie 1916 s-a primit ordinul de evacuare a instituţiei la Iaşi din cauza ocupării teritoriului naţional de duşmani. O parte din elevi au urmat din 20 aprilie 1917 până în 1 iulie 1918 liceul militar reunit din Dorohoi.

În noua conjunctură politică după primul război mondial, Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu şi-a reînceput activitatea în garnizoana Târgovişte, în vechiul local al şcolii.

Prin raportul Ministerului de Război către Înalta Regenţă, ca un omagiu pentru ctitorul şcolii s-a hotărât prin Înaltul Decret nr. 163 din 29 ianuarie 1929 ca liceul să-şi schimbe denumirea în Liceul Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu.

Din 25 octombrie 1930, conform tradiţiei stabilite de înaintaşii săi, regele Carol al II-lea l-a înscris pe Mihai, fiul său şi Voievod de Alba-Iulia, în evidenţa liceului. Datorită noii situaţii, conform Înaltului Decret nr.

3322 din 2 octombrie 1930 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 227 din 9 octombrie 1930 a fost schimbată uniforma elevilor asemenea celor din Regimentul de gardă.

În Monitorul Oficial nr. 50 din 1 martie 1934 s-a publicat Statutul Liceului Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Instituţia devenea proprietatea şefului statului.

În baza dispoziţiilor Decretelor – Legi nr. 3052 din 5 septembrie 1940 şi nr. 3072 din 7 septembrie 1940, Liceul Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu s-a transformat în Colegiul Naţional “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. După cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 localul şcolii a suferit mari stricăciuni.

În conformitate cu Ordinul 3530 al Subsecretariatului de Stat pentru armata de uscat din 13 noiembrie 1940 transmis cu Ordinul Direcţiilor Liceelor Militare nr. 10156 din 13 decembrie 1940, Colegiul

Naţional “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu s-a mutat în garnizoana Predeal, în localul “Frăţiilor de Cruce”, fost Straja Ţării.

După 23 august 1944, liceul s-a adaptat noilor condiţii, inclusiv a schimbat planul de învăţământ în conformitate cu noile cerinţe ale noului regim.

În 1 iulie 1948 au fost desfiinţate toate liceele militare din România.

Preocuparea de a asigura ofiţeri bine pregătiţi s -a manifestat şi în condiţiile

deosebite create în România după cel de-al doilea război mondial. În noua

structură organizatorică a armatei noastre, realizată sub presiunea

factorului extern sovietic şi în contextul instaurării sistemului politic

comunist în România s-a accentuat treptat tendinţa lărgirii şi

diversificării reţelei de instituţii militare de învăţământ.

La 27 iulie 1949, generalul-maior Mihail Florescu, şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei înainta Ministerului Apărării Naţionale propunerea de înfiinţare a unei „Şcoli Medii Militare (cu durata de 4 ani), echivalenta şcolii medii din învăţământul public.” Recrutarea tinerilor pentru această şcoală s-a făcut pe baza apartenenţei sociale, urmând a fi primiţi să studieze aici copii orfani din cel de-al doilea război mondial şi copii de muncitori şi ţărani săraci. S-au selecţionat 90 de elevi din clasa a VII-a a liceelor teoretice din întreaga ţară, numai 58 rămânând să înveţe în cadrul şcolii nou create. Dintre aceştia numai 6 erau fii de intelectuali. Şcoala a funcţionat ca gimnaziu un an, pentru acomodare. Uniforma elevilor a fost făcută după modelul uniformei pe care o aveau elevii Liceului Militar „Suvorov” din U.R.S.S..

Cât despre denumirea liceului, s-a ales numele lui Dimitrie Cantemir dintr-un şir lung de mari personalităţi ale istoriei: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, loan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru,

Nicolae Bălcescu.

La data de 25 noiembrie 1949 s-a

înfiinţat în Roman prima instituţie

liceală de învăţământ militar postbelic:

Liceul Militar nr.1. Prin Ordinul Marelui

Stat Major din 21 noiembrie 1949 se

reglementează activitatea noului liceu,

iar patronul spiritual al institutuţiei de

învăţamânt se hotărăşte să devină Dimitrie Cantemir. Şcoala îşi deschide cursurile la 20 decembrie 1949, cu un număr de 51 de elevi repartizaţi în două clase.

La data de 10 octombrie 1950 în baza Ordinului D.S.P.A. nr. 10167 din 28 septembrie 1950 Şcoala Militară Medie „Dimitrie Cantemir” se dizlocă din garnizoana Roman în garnizoana Predeal, în localul din Valea Râşnoavei, pe 11 octombrie a aceluiaşi an deschizându-se cursurile cu clasele a VIII-a si a IX-a.

În ziua de 20 octombrie 1954 a fost terminată operaţiunea de

mutare a şcolii din garnizoana Predeal în oraşul Breaza, în localul

fostei Şcoli Politice nr. 1.

Începând de la data de 1 februarie 1957 se schimbă denumirea Şcolii Militare Medii „Dimitrie Cantemir” în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”. În perioada 1949 – 1960 liceul a fost absolvit de 1062 elevi. Între anii 1960 – 1962 liceul a fost

desfiinţat. Începând de la data de 1

iulie 1962, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” a fost reînfiinţat, urmând ca, între anii 1962 – 1968, liceul să funcţioneze cu o durată a învăţământului de doi ani, cursurile desfăşurându -se pentru clasele a X-a si a XI-a.Începând cu anul şcolar 1968 – 1969 liceul se organizează pe patru ani, selecţionând elevi începând cu clasa a IX-a.

După evenimentele din decembrie 1989, învăţământul militar a cunoscut importante restructurări şi reorientări, la data de 1 decembrie 1999, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” dobândind statutul de Colegiu Militar Liceal.

*

* *

Manifestarea a fost deschisă de directorul adjunct, prof. dr. Constantin Aurel Soare, care a adresat un cuvânt de bun venit invitaților, precum și profesorilor și elevilor participanți la manifestare.

Domnul col.r. Viorel Ciobanu, secretarul general al Asociației Europene

”Dimitrie Cantemir” a anunțat că este absolvent al acestui liceu, promoția

1973 și a prezentat pe scurt importanța anilor 2018, 2019 și 2020 în care

se comemorează:

2018-100 de ani de la realizarea Marii Uniri a Românilor; 2019-100 de ani de la instalarea administrației românești pe tot

teritoriul Țării; 2020-100 de ani de la recunoașterea internațională prin Tratatul de

Pace a unității românilor.

De asemenea, a prezentat, pe scurt cartea lansată:

”Cu o întindere de 400 de pagini și o grafică de excepție, acesta

cuprinde 35 de studii și articole semnate de 32 de autori: cercetători

științifici, cadre didactice din învățământul universitar și preuniversitar,

laici și clerici, militari și civili, membri ai Asociației sau profesând în

instituțiile care-l au ca patron spiritual pe Dimitrie Cantemir.

În ansamblu, volumul surprinde nu numai fațetele multiple ale

personalității marelui cărturar, într-o nouă viziune exhaustivă, ci și ideea

forță a conștiinței și necesității unității românești, care transpar din

întreaga operă a academicianului european și bărbatului de stat care a

fost Dimitrie Cantemir.

Al doilea dintr-o serie, care constituie un obiectiv central al

Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, actualul volum poate fi

achiziționat din librării, și constituie pentru Asociație o datorie de onoare

în a-l pune la dispoziția cercetătorilor și pasionaților de cultură și istorie

din țară și străinătate.

Membrii Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” aduc pe această cale

mulțumiri S.N.G.N. ROMGAZ S.A. MEDIAȘ, care finanțând proiectul a

făcut posibilă nașterea acestui eveniment editorial.”

Domnul lector univ.dr. Valentin Bădescu a spus:

”Atunci când am fost invitat de către Domnul Col. (r) dr. VIOREL CIOBANU, să particip, luni, 25 martie 2019, la Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”, pentru lansarea cărții „DIMITRIE CANTEMIR ȘI

CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI” nu am ezitat nici o clipă. Și am avut mai multe motive să fiu prezent aici.

Cel mai semnificativ dintre acestea, în ceea ce mă privește, este apartenența mea la familia cantemirismului. Mai clar, acum 49 de ani intram sfios și temător pe poarta liceului, apoi după patru ani, finalizam studiile, pentru ca acum, iată, după aproape o jumătate de veac să mă regăsesc, în același loc, încărcat de amintiri, alături de copiii și adolescenții de azi care, împreună cu dascălii lor, deslușesc tainele științei și culturii. Am fost emoționat până la lacrimi!

Am revăzut locuri și oameni, de ieri și de azi, care ne-au întâmpinat cu brațele deschise, gazde bune și primitoare. Împreună cu călăuza noastră, Domul Profesor dr. Aurel-Constantin Soare, am revăzut statuia lui Dimitrie Cantemir-patronul spiritual al colegiului-, muzeul, capela, sala de festivătăți și am fost marcat de faptul că lumea îi acordă operei lui Dimitrie Cantemir locul proeminent pe care-l merită în tezaurul ştiinţific al secolului al XVIII-lea.

Este un lucru încurajator care semnifică acceptarea operei cantemiriene în calendarul unuia dintre cele mai prestigioase aşezăminte de învățământ din România. Cum sunt un fost cantemirist şi un convins admirator al lui Dimitrie Cantemir - după părerea mea românul exemplar al veacului mai sus amintit, adică al celui mai dificil veac din istoria

României -, bucuria sesizării acestor tendinţe mi-a fost sporită de paginile pe care le-au scris despre Cantemir unii dintre cei mai cunoscuţi cercetători în această cea mai recentă carte despre „un mare cărturar – despre cel mai mare cărturar al unui spaţiu geopolitic şi geostrategic de confruntare şi de confluenţă – despre un savant şi un Domn al românilor, scrise cu migală, competenţă, respect, aplecare ştiinţifică spre un studiu temeinic şi aprofundare istorică”.

Opera lui Cantemir a făcut epocă, a produs polemici, enervări şi proteste, dar şi adeziuni entuziaste. I s-au putut reproşa unele opţiuni sau unele formulări, dar nu i s-a putut niciodată contesta competenţa. Nu şi-a pierdut niciodată prospeţimea percepţiilor şi nici respectul pentru lucrul bine şi temeinic făcut arătându-ni-l ca pe un neobosit scormonitor al adevărului acelor timpuri și promotor al culturii vremurilor. Dimitrie Cantemir a găsit fără oprire fractali epistemologici de care lumea largă a auzit mai puţin, ca şi creaţii muzicale abia ştiute. Satisfacţia acestor noi descoperiri – ai zice că misiunea lui Cantemir pe lume a fost aceea de a dovedi că acest caleidoscop de civilizaţii este infinit, că descoperirea lor nu se opreşte niciodată -, nu ocultează deloc spiritul critic. O lume pe care Cantemir o percepe în profunzimea şi unicitatea ei, dar mai ales în realizarea ei. Îmi place această menţiune a lui Arnold Joseph Toynbee:

„un exemplu reprezentativ al convergenţelor dintre Orient şi

Occident în vremea respectivă”. Nu ştiu cât de creştină este în general intuiţia lui Toynbee, el însuşi catolic, dar aici a nimerit-o: puterea

adevărată este întotdeauna ambiguă, ne-aparentă, camuflată înţelept.

Apoi, mă fascinează omul Dimitrie Cantemir, despre care pot afirma că a fost nobil, patriot, altruist, capabil de compromisuri politice, curajos în a interpreta vremurile, dar nu pe măsura valorii sale, însă persecutat pe diferite motive, şi pentru aventura vieţii sale care-l conduce din modesta câmpie moldavă, unde s-a născut, la castelele sale şi ale soţiei sale, unde avea să trăiască, şi de acolo la întunecoasele odăi din Istanbul, la Dimitrovka, lângă Moscova, unde s-a stins, înainte de a împlini 50 de ani.

Opera lui Cantemir este explicabilă din perspective diferite: politică, economică, teologică, juridică, ea poate fi privită cu un unghi de vedere critic chiar la linia de demarcaţie dintre morală şi imorală, numai dacă ne gândim la punctul lui de vedere faţă de confratele său, domnitorul

Constantin Brâncoveanu, ori duplicitatea sa în relaţiile cu turcii unde a îmbrăcat forma unui protest al românilor faţă de o politică sufocantă de jaf şi cotropire, nemulţumirea acestora creând revolte şi războaie.

Modul său de acţiune a fost precum atitudinea contribuabilului de azi de neconformare faţă de obligaţia legală de a plăti impozitele şi taxele care le incumbă. De evaziune fiscală nu se moare, dar o societate infestată de fenomenul evaziunii fiscale este condamnată la involuţie economică, socială şi politică. Singurul caz în care evaziunea fiscală ar fi în pericol de dispariţie se fundamentează pe o ipoteză de lucru utopică – statul fără taxe şi fără impozite.”

Domnul col.r. dr Mircea Dogaru a prezentat audienței un frumos periplu istoric, despre formarea ideii de unitate națională de-a lungul veacurilor, despre planul Unirii al lui Mihai Viteazu care a fost finalizat in anul 1918.

Profesorii și elevii au fost plăcut impresionați de lecția vie de istorie trăită.

În final, domnul director adjunct, prof.dr. Constantin Aurel Soare, a mulțimit lectorilor pentru noutatea ideilor expuse și pentru cărțile

donate bibliotecii Colegiului.

Au fost donate următoarele cărți:

1) ”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR.STUDII

ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI” = 2 ex.

2) TELEORMAN –NUME INTRATE ÎN ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ = 1 EX

3)SUNT FIU AL ALEXANDRIEI, TELEORMĂNEAN = 1 EX.

4) SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN = 1 EX.

5)SINGUR ÎMPOTRIVA EUROPEI = 2 EX.

6)ÎNTRE ALBA-IULIA ȘI TRIANON = 2 EX.

7) ZIARUL CERTITUDINEA = 15 EX

În finalul manifestării, gazdele au multumit invitaților,

lectorilor, publicului prezent și au relevat deschiderea și receptivitatea ROMGAZ S.A. pentru înfăptuirea actului de cultură

la care cei prezenți au avut onoarea și privilegiul de a participa, S.N.G.N. ROMGAZ SA fiind o societate ce promovează valorile

identitare naționale, demers care trebuie luat ca exemplu și bună

practică și de alte entități din țară.