Restez jeune en mangeant mieux,de Michel Montignac

Copyright © Nutriment, 2010

Editura LiteraO. P. 53; C. P. 212, sector 4, Bucureşti, Româniatel./fax 031 4251619; e-mail: comenzi@litera.ro

Ne puteţi vizita pe

Copyright © 2010, Literapentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba francezăMarie-Jeanne Vasiloiu

Editor: Vidraşcu şi fiiiCopertă: Vladimir Zmeev

Redactor: Mona ApaTehnoredactare şi prepress: Teodor-Alexandru Pricop

Tipărit la G Canale, Bucureşti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMONTIGNAC, MICHEL Mănânc sănătos şi rămân tânăr / MichelMontignac ; trad.: Marie-Jeanne Vasiloiu.- Bucureşti : Litera Internaţional, 2010 ISBN 978-973-675-739-6

I. Vasiloiu, Marie-Jeanne (trad.)

613.2

CUPRINS

Introducere ...............................................................................7

Partea I: 50 de ani, în plină forţă .......................................... 11

Partea a II-a: Să înţelegem înainte de a acţiona ................. 21

1. Capitolul ISchimbările survenite după vârsta de 50 de ani ...............................23

2. Capitolul IINecesităţile nutritive pentru păstrarea tinereţii ...............................29

3. Capitolul IIIClasificarea alimentelor .....................................................................35

Partea a III-a: Plan de intervenţie:să acţionăm în cunoştinţă de cauză ...................................... 63

1. Capitolul IStrategie pentru a ne menţine în formă ............................................65

2. Capitolul IISă învăţăm cum să ne gestionăm greutatea.....................................92

3. Capitolul IIIDieta Montignac:

o simplă reorientare a obiceiurilor alimentare .................................98

4. Capitolul IVPrevenirea riscurilor cardiovasculare ............................................. 112

5. Capitolul VCum facem faţă diabetului ............................................................... 130

6. Capitolul VIAmeliorarea bolilor reumatismale .................................................. 133

7. Capitolul VIIEliminarea constipaţiei şi a colitei ................................................... 148

8. Capitolul VIIIStimularea mijloacelor de autoapărare .......................................... 153

9. Capitolul IXPrevenirea cancerului prin intermediul alimentaţiei ..................... 160

10. Capitolul XEvitarea denutriţiei ........................................................................... 167

Concluzie .......................................................................................... 170

Anexe ................................................................................................ 171

Anexa IBilanţul nutritiv ................................................................................. 173

Anexa IISă înţelegem mai bine fenomenul de îmbătrânire ......................... 179

Anexa IIICum să facem corect cumpărăturile .............................................. 184

Anexa IVConţinutul de fibre şi de proteine din alimente .............................. 188

MĂNÂNC SĂNĂTOS ŞI RĂMÂN TÂNĂR • 7

INTRODUCERE

Jeanne Calment a trăit 122 de ani. Ea nu este numai o reprezen-tantă a speciei noastre, ci, în plus, mai este şi franţuzoaică, ceea

mă face şi mai mândru.I-am amintit naţionalitatea doar pentru a sublinia că, în general,

compatrioţii mei au – statistic vorbind – o stare de sănătate mai bună decât cea a locuitorilor din alte ţări industrializate. Această menţiune ar fi totuşi insuficientă dacă nu am preciza că decana oficială de vâr-stă a omenirii a trăit mereu în ţinutul Pagnol din Provence, ceea ce constituie un punct de referinţă în privinţa celui mai sănătos mod de hrană din lume: regimul mediteraneean.

Când intri în clubul persoanelor de 50 de ani, este îmbucurător să ştii că străbunicii multora dintre noi sunt încă în viaţă. Fără doar şi poate că asta te face să te simţi ca un puşti! Căci astăzi este posibil să atingi o asemenea vârstă vene ra bilă şi nu e deloc o prostie să te gân-deşti că fiecare dintre noi îşi poate sărbători cel puţin centenarul. Dacă suntem cu toţii de acord că am vrea să trăim până atunci, această do-rinţă este obligatoriu şi implicit condiţionată de o stare bună de sănă-tate, deoarece ideea că nu ne-am putea duce zilele decât târâş-grăpiş ne pare insuportabilă.

Totuşi, se cuvine să constatăm că epoca noastră prezintă, în acest domeniu, o situaţie care ar trebui să fie un semnal de alarmă: în timp ce durata vieţii s-a prelungit dincolo de ceea ce ne puteam ima gina la începutul secolului al XX-lea, suntem siliţi să vedem că – para doxal –specia noastră nu a fost nicicând mai bolnavă. Realitatea statistică este chiar îngrijorătoare: unele boli care pe vremuri interveneau târ-ziu în cursul vieţii, apar acum din ce în ce mai devreme. Fenomenul este deosebit de des întâlnit în Statele Unite, de pildă, unde popula-ţia peste 60 de ani, şi uneori chiar mai tânără, se află într-o stare de decrepitudine ce dă de gândit.

8 • MICHEL MONTIGNAC

Îţi dai seama cu uşurinţă de acest fapt dacă îţi petreci câteva ore într-un aeroport american. Numărul de adulţi încă tineri, care se de-plasează într-un scaun cu rotile, este impresionant. Aceste wheel-chairs se pot lega, de altfel, unele de altele şi sunt tractate. Vezi, prin urma-re, trenuri întregi de scaune pe rotile, circulând între diferitele porţi de îmbarcare, făcând naveta între sosirile şi plecările terminalelor. Unii s-ar putea gândi că acesta este un lux pe care şi-l oferă călătorii ame-ricani, asemenea jucătorilor de golf din ţara lor, care se depla sează în maşinuţe, pe teren, pentru a ajunge de la o gaură la alta. Nici vorbă: acest mijloc de transport constituie o necesitate impusă de starea sănă-tăţii respectivelor persoane.

Dar, dacă problema este identificată în mod corespunzător, în schimb, soluţia propusă este departe de a fi eficientă. Totuşi, medicina şi auxiliarul său, industria farmaceutică, n-au fost niciodată mai active, mai inventive şi mai productive. Zadarnic. Bugetul alocat chel tuielilor pentru sănătate devine, pe zi ce trece, tot mai insu ficient.

Patologiile sunt, în majoritate, cunoscute. Depistarea lor, bine pusă la punct. Terapeutica, minuţios elaborată. În domeniul tehnicii chi-rurgicale, în tratamente, îngrijire, medicaţie s-au făcut progrese feno-menale. Dar, în ansamblu, problema rămâne aceeaşi: putem prelungi viaţa, dar nu şi menţine sănătatea.

Cu toate astea, soluţia ne-a fost mereu la îndemână. Omul mo-dern, cu aroganţa lui ştiinţifică, este cel care a igno rat-o şi a dispre-ţuit-o în mod voit. Soluţia ţine de bun-simţ, de raţiune sau, mai bine spus, de înţelepciune.

Ea se află, pur şi simplu, pe masa noastră. Adică, în ceea ce mân-căm. În calitatea alimentaţiei noastre. Cum spunea Hippocrate, în se-colul al V-lea î.Hr.: „Hrana ne este cel mai bun leac.“

Avem toate motivele să fim mândri de medicii, de cercetătorii şi de toţi oamenii noştri de ştiinţă, care, cu hotărâre şi curaj, au făcut ca ştiinţa să progreseze, în 50 de ani, într-un mod cu totul excepţio-nal. Ei au împins limitele cunoaşterii în domeniul medical dincolo de orice imaginaţie, dar, în acelaşi timp, au dat la o parte esenţialul: fac-torul alimentar. Au uitat unul dintre principalele postulate ale exis-tenţei oricărei fiinţe vii – indiferent dacă aceasta aparţine regnului vegetal sau celui animal – şi care condiţionează, în mod strâns, su-pravieţuirea şi sănătatea sa de calitatea hranei consumate.

De la Al Doilea Război Mondial, producţia alimentară a cunoscut o adevărată revoluţie, la originea căreia stau două fenomene. Pe de o parte, creşterea considerabilă a populaţiei din ţările occiden tale (ba-by-boom), care a obligat guvernele să încurajeze producţia de masă. Singurul criteriu al agriculturii a devenit productivitatea. Pe de altă

MĂNÂNC SĂNĂTOS ŞI RĂMÂN TÂNĂR • 9

parte, fenomenala creştere a urbanizării a făcut ca, în câteva decenii, regiunile rurale să se golească în favoarea marilor oraşe, creându-se astfel un decalaj considerabil între zonele de producţie alimentară şi zonele de consum.

Pentru a se produce mai mult, s-a recurs, în neştire, la mecani-zare, la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, la utilizarea masivă a pesticidelor, insecticidelor şi erbicidelor chimice, care au agresat me-diul înconjurător. Totodată, s-au selecţionat seminţele, prin hibridare controlată, cu un singur scop: randamentul.

Pentru a se putea păstra alimentele, chiar şi pe durata transpor-tului de la locul de producţie la cel de prelucrare şi de consum, s-a recurs la recoltarea înaintea maturării, la coacerea artificială, la re-frigerare, la congelare şi la o întreagă gamă de practici indus triale diverse (ca ionizarea) destinate să menţină o impresie artifi cială de prospeţime a produselor, care – în timp normal – ar fi putrezit.

La capătul traseului, industria alimentară nu s-a lăsat mai prejos: a făcut inovaţii în domeniul condiţionării şi al conservării, folosind aditivii alimentari meniţi să dea produselor un aspect mai atrăgător, să le îmbunătăţească artificial gustul sau să împiedice, prin interme-diul conservanţilor, autodistrugerea lor în mod natural.

Paralel, producţia animală s-a dezvoltat, prin crearea de ferme zootehnice „concentraţionare“, unde hormonii şi antibioticele au de-venit auxiliari eficienţi ai productivităţii.

Rezultatul acestei revoluţii agroalimentare a fost, mai întâi, pro-gresul. Trebuie să recunoaştem, într-adevăr, că occidentalii nu sufe-ră de foame, nici chiar cei care au nenorocul să fie pe cea mai de jos treaptă a societăţii, fără muncă şi fără domiciliu. Căci belşugul alimen-tar la care am ajuns, în această civilizaţie a abundenţei, este suficient pentru a hrăni pe toată lumea, inclusiv pe cei fără mijloace materiale.

Reversul medaliei este că, dacă suntem siguri de cantitate, desco-perim tot mai mult, pe zi ce trece, că nu avem asigurată calitatea nu-tritivă a alimentelor, care este atât de scăzută, încât pu tem considera de acum că a fost atinsă cota de alertă. Asta înseamnă că alimentaţia care ne este oferită astăzi nu mai răspunde necesi tăţilor nutritive ale corpului nostru, pentru că, în afară de e nergia care ne permite să su-pravieţuim, ea este lipsită de ele men te le vitale de care avem nevoie pentru a ne păstra sănătatea.

Totuşi, ar fi exagerat să considerăm că toate alimentele aflate la dispoziţia noastră sunt suspecte. Noi denunţăm mai ales cali tatea nu-tritivă mediocră a alimentelor care fac obiectul unei producţii intensi-ve şi, deseori, al proceselor industriale de transformare şi prelucrare. Celelalte – pentru că, slavă Domnului, mai există şi dintre acestea –sunt acceptabile şi chiar recomandate.

10 • MICHEL MONTIGNAC

Obiceiurile alimentare s-au schimbat considerabil în ultimii 50 de ani. Dar regretabilă este mai ales tendinţa contempo ra nilor noştri de a le prefera pe cele rele, în detrimentul celor sănătoase. Or, în toate cazurile în care problema a fost con ştientizată şi s-au luat cu toată seriozitatea măsuri concrete, rezultatele obţinute au fost suficient de clare pentru a încuraja răspân direa lor, cu toate că, pe moment, încă nu se poate avea în vedere o ge ne ralizare.

În decursul primei perioade de viaţă şi – în mare – până la 50 de ani, organismul suportă fără manifestări excesive carenţele şi insufi-cienţele unei alimentaţii sărace din punct de vedere calitativ. El com-pen sează – în parte – aceste deficite, luând din propriile sale re zerve, ceea ce explică de ce simptomele care premerg even tua le le patologii sunt rareori descoperite în această etapă.

Şi, într-o zi, semnalele de alarmă încep să apară. Dar situaţia nu prea este luată în serios decât atunci când se declanşează o ade vărată alertă. Atunci vine clipa surprizelor dureroase, a decep ţiilor şi regre-telor, dar şi a hotărârilor de ultimă oră. Pentru că nu este niciodată prea târziu să iei o hotărâre bună. Oricum, este mai bine să nu fim obligaţi să o facem când nu mai avem încotro. Cartea de faţă răspun-de tocmai acestei preocupări.

Mulţi dintre dumneavoastră treceţi de pragul celor 50 de ani, sim-ţindu-vă încă în deplină putere. Adică, păstrându-vă plenitudinea ca li-tăţilor fizice şi intelectuale. Ba chiar vă minunaţi că sunteţi, mai mult ca niciodată, într-o formă atât de bună. Cartea de faţă vi se adresează, căci ea vă va permite să vă eva luaţi starea sănătăţii, să conştientizaţi că este înţelept să-i oferiţi acestei maşinării, care este corpul dumnea-voastră – după o jumătate de secol de servicii bune şi demne de încre-dere –, dacă nu un consult general şi o revizie în toată regula, măcar un program de pre ve nire a eventualelor defecţiuni. Corpul are raţiunile sale, pe care raţiunea ar trebui să le cu noas că.

Dar cartea aceasta se adresează şi celor care au păşit deja de mult în a doua parte a vieţii, în special acelora care au anumite pro bleme de sănătate. Sfaturile pe care le vor găsi în această lucrare le vor permite, dacă nu să se însănătoşească, cel puţin să obţină o anu mită ameliorare a afecţiunilor lor.

Şi unii, şi ceilalţi vor descoperi, cu siguranţă, că factorul alimentar este determinant pentru sănătate şi că unele schimbări ale obiceiurilor lor în acest domeniu pot fi de ajuns ca să-i facă să vadă viaţa într-o lu-mină dintre cele mai optimiste şi vor înţelege imediat că singurul mijloc de a rămâne tânăr şi sănătos este, pur şi simplu, o alimentaţie corectă.

PARTEA I

50 de ani,în plină forţă

MĂNÂNC SĂNĂTOS ŞI RĂMÂN TÂNĂR • 13

Membrii generaţiei baby-boom – copii ai rockului şi participanţi la evenimentele din mai ’68 – tocmai se pregătesc să treacă pragul

celor 50 de ani. Cei mai mulţi dintre ei se simt în continuare tineri. Idolii lor de ieri sunt şi cei de azi. Aceştia nu s-au schimbat, ori s-au schimbat prea puţin.

După ce suflă în numeroasele lumânări de pe tort, iar ecourile urărilor se sting, sărbătoritului i se adresează mereu fraza rituală: „Şi cum te simţi acum, la 50 de ani?“ – „La fel“, răspunde acesta zâm-bind, „absolut la fel! Parcă aş avea douăzeci!“

Este adevărat şi, în acelaşi timp, fals. Pentru că, atunci când se priveşte în oglindă, sărbătoritul începe să-şi pună întrebări. Cea mai mică slăbiciune a trupului îi sădeşte în suflet îndoieli ce se transformă uneori în adevărate angoase. Căci, în această perioadă a vieţii, este împărţit între ideile preconcepute ale unei civilizaţii nemiloase în pri-vinţa vârstei şi o profundă stare de bine şi de siguranţă.

Pe vremuri, se zicea: „Asta-i vârsta critică“: nici tânăr, nici bătrân. Pielea începe să capete riduri, părul se răreşte, ba chiar cade de-a binelea, ochelarii devin un sprijin nelipsit. Să fi sosit vremea cumin-ţeniei, după cum sugerează pseudoînţelepciunea populară, vremea când îţi pregăteşti încet retragerea, ca să nu zicem odihna... veşnică?

Nimic mai neadevărat! La 50 de ani, puterile nu scad, dimpotri-vă! Acum nu ne aflăm la începutul declinului, ci la cel al înfloririi. Nu suntem la vârsta critică, ci la cea decisivă.

În viaţă, există două tinereţi. Prima, cea bine cunoscută de toţi, şi a doua, mai puţin ştiută, care începe la 50 de ani. Prima tinereţe este cea a vârstei ingrate. Este anotimpul laborios al defrişării, al aratului şi al semănatului. Este, de asemenea, vremea experienţelor, a descope-ririlor şi a uceniciei. Individul este prizo nie rul anturajului, al familiei, al profesorilor, al instituţiilor şi al sistemelor. Al altora, într-o anumită

14 • MICHEL MONTIGNAC

măsură. Dar este şi propriul pri zonier, al nepăsării, precum şi al in-stinctelor sau – cel puţin – al impul surilor sale.

A doua tinereţe este, dimpotrivă, vârsta la care se culeg roade-le. Este epoca maturităţii individului, a împlinirii sale. Este vremea transformării. A cunoaşterii, a experienţei şi a conştiinţei de sine, care îi permit să se bucure de viaţă. Individul este liber. Pentru că, deşi apar ţine în continuare grupului, nu mai depinde de acesta. Spiritul său este şi el liber. Viziunea relativă asupra lucrurilor îi conferă dis-tanţa necesară pentru a lua hotărârile cu obiectivitate. Stăpân pe ide-ile, pe gusturile sale, precum şi pe natura sa, individul posedă un au-tocontrol mai bun. A şti să-ţi stăpâneşti poftele, pasiunile înseamnă a te lăsa condus de raţiune.

Vârsta de 50 de ani este vârsta înţelepciunii dinamice şi a hotărâ-rilor deliberate – fără a mai depinde de altcineva – pe baza cunoaşte-rii şi a experienţelor trăite. Atât bărbatul, cât şi femeia sunt înzestraţi, la această vârstă, cu toate capacităţile şi cu toate virtuţile. Numai că ei nu ştiu întot deauna acest lucru. Printre cei de vârsta lor, mult prea mulţi se consideră deja aproape bătrâni şi suferă chiar de un complex de inferioritate.

Ei trebuie să se lepede de această povară, pentru a descoperi, după cum zicea Georges Barbarin, că „viaţa începe la 50 de ani!“. Dar, aşa cum se întâmplă cu toate în viaţă, fericirea celei de-a doua tinereţi nu vine de la sine, ci trebuie s-o ajutăm să se exprime, adică s-o construim. Şi, pentru a reuşi, există trei reguli elementare pe care va trebui să le înălţăm la rang de principii.

Lăsaţi în urmă trecutul

Cel mai mare pericol pentru cei care trec pragul vârstei de 50 de ani este să rămână închişi în trecut. Amintirea primilor 50 de ani con-stituie prea adesea referinţa permanentă din mintea lor, colacul de salvare de care se agaţă şi care îi împiedică să înainteze.

Cum să te bucuri de prezent şi să pregăteşti viitorul, rămânând prizonierul trecutului? Cel mai sigur mod de a face un accident de maşină nu este să conduci privind numai în oglinda retrovizoare? Tre-cutul oricăruia dintre noi nu mai prezintă nici un interes. Ucenicia, cu noaşterea şi experienţa pe care ni le-a furnizat au fost sintetizate auto mat în subconştient, iar spiritul ştie prea bine să recurgă la acest tezaur, dacă este necesar.