Managementul formarii personalitatii: AZI EU! - MINE NOI!!

7/31/2019 Managementul formarii personalitatii: AZI EU! - MINE NOI!!

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-formarii-personalitatii-azi-eu-mine-noi 1/6

Azi „EU” cu Ei! – mâine „NOI” cu Mine! Şi tot aşa…

MANAGEMENTUL FORMĂRII PERSONALITĂŢII:AZI „EU” CU EI! – MÂINE „NOI” CU MINE! ŞI TOT AŞA…

Angela DELIU, dr. econ.,USEM

Recenzent: Daniela DASCALIUC, Şef Direcţie economie şi dezvoltare durabilă,Primăria mun. Chişinău,,

dr. econ., conf. univ.

În articol se dezvăluie importanţa şi necesitatea studierii şi pregătirii intelectuale din partea noii generaţii, dar şi formării continue a specialiştilor şi a atributelor şi limitelor sale de implicare in alte diverseactivităţi ce nu ţin de calificarea lor nemijlocită. La fel, se dezvăluie importanţa şi necesitatea formării ca

personalitate şi ca specialist, necesitate obţinerii noilor nivele de calificare. În acest sens, sunt redate etapele de formare a personalităţii şi specialistului de mâine.

Cuvinte-cheie: personalitate, cunoştinţe, ştiinţă, management, managementul formării personalităţii,meserie, profesie, specialitate.

„ Ştiinţa este prezentul de ieri şi viaţa de mâine” Angela DELIUViaţa noastră de azi este ceva frumos!Viaţa lor de mâine trebuie să fie ceva frumos!Dar, mereu trebuie de văzut ce şi cum de făcut azi, ca apoi de urmărit ce şi cum trebuie să fie mâine.Dar, mereu trebuie de văzut ce şi cum trebuie să fie mâine, ca să vedem ce şi cum trebuie de făcut

azi.Ziua de mâine este în mâinile noastre, şi totul depinde de noi însăşi. Şi acest lucru se face cu fiecare

zi de azi – cum clădim azi, aşa vom dormi mâine!Însă este de menţionat, că în lumea de mâine nu ai ce face fără dispunerea de aşa „ceva”, de ce va

depinde sau ar fi bine să depindă lumea sau societatea într-o oarecare măsură, ce ar impune să se simte lipsaacelor „noi” de mâine în formarea şi perpetuarea societăţii. De acel „ceva”, ce te va scoate şi evidenţia înmod particular, aparte, ca individ, ca personalitate. Acest „ceva” fiind potenţialul acela ştiinţific, îmbinat cu

calităţile personale(bunul simţ, intuiţie..) sau fiind acele cunoştinţe, acumulate în procesul consumului special.Momentul interesant este că, acest „ceva” trebuie să fie interesant sau util şi societăţii, dar mai cu

seamă el trebuie să-ţi fie pe plac ţie sau fiecărui acel „Eu” de azi, ce se pregăteşte pentru ieşirea în lumeamare „mâine”. Ca, respectiv, când va veni timpul nostru de mâine pentru a presta/a oferi acele serviciisocietăţii, în funcţie de acel „ceva”, să fie urmărit principiul raţionalităţii:

„maximum satisfacţii – minimum suferinţe”.Şi atunci este bine de reamintit o sintagmă folclorică: „Viaţa e frumoasă, dacă ştii să o trăieşti!Este de adăugat la această şi următorul lucru: şi când ştii cum s-o trăieşti!Deci, respectiv, urmărim ce ne place nouă sau cu ce ne va fi plăcut să ne ocupăm, în funcţie de

activităţile ce se manifestă în societate, dar poate ceva nou ce nu s-a văzut ieri, dar vezi „tu azi”.Însă este de menţionat, că optim trebuie făcută alegerea viitorului nostru, în funcţie de ce dispunem

bine sau cu ce ne vom putea uşor orienta în spaţiu şi în timp din acele posibilităţi obţinute în cadrul pregătiriigenerale – şcoală, gimnaziu, liceu . Numai în aşa măsură „Tu” de azi, vei câştiga în timp mâine.Pentru ce trebuie să ne formăm de azi, să punem începuturile azi, pentru ce trebuie de format în linii

generale personalitatea azi, de ce „Ei” de azi trebuie să impună, să demonstreze frumuseţea „activităţilor „LUMII MARI” – al zilei de mâine”, dar deoarece totul are timpul său şi pentru prelungirea satisfacţiei,

plăcerilor de mâine, şi eforturile în această perioadă trebuie să fie mai mici. Dar începuturile sau input-uriletrebuie făcute anticipat zilei de mâine, adică astăzi, în cadrul şcolii, primare, gimnaziului, liceului,adică în timpul ce nu se încadrează în desfăşurarea activităţilor mari, în timpul pregătirii

generale, adică în t imp ul anticipat primirii statului de persoană aptă de muncă .Începuturile pentru „Eu” trebuie impuse de acei „EI”, ca şcoala primară, gimnaziul, liceul,

la prezentul formării personalităţii pentru fiecare moment din aceste ierarhii de pregătire generală, unde din

cadrul acestor instituţii se identifică aptitudinile specifice ale viitorilor „Noi”, din totalul disciplinelor studiate, unde din perioada anticipată formării viitorilor specialişti „Noi” a lumii viitoare „Cu mine” seidentifică gustul, plăcerea faţă de efectuarea anumitor activităţi manifestate în societate de „Eu” şi respectiv,




plăcerea de a le exercita pe parcursul perioadei ulterioare ca specialist, celei anticipate, privind crearea nouluispecialist şi respectiv, ca membru al societăţii, ce contribuie la crearea valorii naţiunii sale şi la menţinereavieţii pe pământ.

La fel trebuie de menţionat că, începuturile pentru „Eu - azi” trebuie să fie puse şi în cadrul familieisociale individuale. Aici, trebuie să fie lămurite esenţa omeniei, modestiei, culturii, respectului, stimei

reciproce. Şi atunci, prin acest lucru, nu vom auzi despre „ lipsa celor şapte ani de acasă”, însă, trebuie demenţionat, că acest lucru „mare” trebuie efectuat în mod obligatoriu şi în cadrul instituţiilor şcolare, şi atuncivom auzi despre o educaţie corespunzătoare şi despre un grad înalt de cultură a „viitorului”.

Da, desigur după cum vedeţi, nu s-a menţionat nimic de cunoştinţe speciale, deoarece casa părintească, nu este o instituţie de învăţământ, şcolărească, ci o instituţie socială, şi ea nu trebuie să seimplice în această dezvoltare a copilului. În acelaşi timp, impunerea unei anumite forme de control aîndeplinirii lucrului pentru acasă ţine de o altă viziune.Cu toate că, consider optim şi corect, că aşa formă ca, lucrul pentru acasă la această etapă de formare a

personalităţii – etapa şcolară, nu trebuie să se manifeste. DE CE ?

În primul rând , cine se ocupă cu copii noştri, fie scoală, gimnaziu sau liceu?În al doilea rând , care este psihologia fiinţei umane, a omului, în funcţie de ce şi cum face el „ceva”

în comparaţie cu alţii?În al treilea rând , totuşi cine trebuie să verifice, soluţionarea diferitor sarcini, impuse pentru

realizare?În al patrulea rând , putem noi face acest lucru, adică părinţii să verificăm sarcina impusă copilului,

lucrul dat pentru acasă?În al cincilea rând , poate fi la moment dat răspunsul, privind corectitudinea soluţionării şi

veridicitatea rezultatelor? DAR DEOARECE !

În primul rând , se ocupă sau trebuie să se ocupe cu copiii „MEI!” sau „A LOR!”, sau „AI NOSTRI!”, fie în cadrul instituţiei şcolare de calificare primară, medie, generală, respectiv, persoanespecializate în anumite ştiinţe şi domenii. După cum ştim, la nivelul acestei pregătiri, se predau, nu o

singură disciplină, dar câteva(matematică, desen, fizică, chimie, limba străină: germană, franceză, engleză şi …, etc.),dar o persoană specializată mereu şi totdeauna, ţine de pregătirea specială numai pentru un fel deactivitate, şi numai de un anumit domeniu sau ştiinţă. Deci, în funcţie de aceasta, ne dăm seama cu toţiică, persoanele, ce contribuie sau vor contribui la pregătirea copiilor noştri, au trecut pregătire specialăîn cadrul unei anumite instituţii postşcolare medii – şi în cazul dat – la scoală superioară, legată de oanumită ştiinţă, instruit şi capabil pentru pedagogie. Respectiv, cum poate cineva necompetent îndomeniul sau domeniile respective, să verifice lucrul pentru acasă a copilului sau să exercite activităţinepracticate profesional. Da desigur, fiecare din noi azi, ieri am învăţat aşa ceva, dar trebuie de reţinut,acest lucru totuşi s-a făcut ieri, dar acest moment de ieri este de perioadă îndelungată de timp, dar ceţine de evoluţia oricăror fenomene în timp, modificarea esenţei lor este semnificativă, totul este înmişcare precum şi tehnica predării/instruirii, metodele, metodicele de calcul şi tehnica acumulăriiinformaţiei din partea elevilor.

În al doilea rând, după cum cunoaştem, esenţa fiinţei umane constă în aceea că, nouă mereu ne pare, că tot ceea facem este corect. De aceea, nu consider corect, necesar şi util oferirea lucrului pentruacasă elevilor, mai cu seamă că acest lucru nu poate şi nici nu trebuie să fie verificat de părinţi.Desigur, ne referim nu la lectura artistică citită, dar la deprinderile aplicative practice, la probleme, cetrebuie rezolvate în funcţie de aplicarea formulelor de calcul, fie direct, fie indirect, prin efectuareaanumitor transformări, ce vor duce la formula necesară de calcul. În acelaşi timp, sunt părinţi care lesoluţionează copiilor materialul dat pentru acasă şi respectiv, evaluarea nu va fi obiectivă, din alt punct

de vedere, copiii rezolvă incorect, irosind timpul şi depunând eforturi în zadar /inutile(dispunerea rezultatului

final pentru fiecare problemă, încă nu desemnează că problema va fi corectată, dacă la prima rezolvare nu a corespuns răspunsului), undevenind la şcoală nu sunt motivaţi pentru că au încercat să rezolve şi găsească soluţia corectă, ci iarăşievaluarea nu este obiectivă şi unde respectiv, nu se arată cum trebuia de soluţionat, dar continuă mai

departe cu studierea materialului nou, care după cum vedem este neînţeles, dar aşi vrea să atrag atenţiacă totul în pregătire este ca un vector, s-a început şi se duce în continuare, totul legat de început şi




fiecare adăugare este la fel legată de început apoi de următorul conţinut şi tot aşa merge o perfecţionare, o actualizare, o continuitate.

În al treilea rând , verificarea soluţionării sau realizării diferitor sarcini, trebuie să fie efectuatămereu de responsabilul acelei activităţi, pentru care el dispune de autoritate, adică de dreptul inerent într-o funcţie sau loc de muncă — de a folosi „puterea” în deplin acord cu propriile responsabilităţi.

Deci, sunt persoane, ce efectuează activităţi de execuţie, şi care se ocupă cu activitatea de control .Respectiv, profesorii, sunt acele persoane profesional calificate, sunt acei „EI de azi”, ce trebuie săverifice acel material suplimentar. Însă, este de menţionat, că „EI de azi”, trebuie să fim foarte corecţi,nu numai trebuie să verificăm, dar trebuie să explicăm şi să arătăm cum se face şi cum respectiv,trebuia să fie făcut şi trebuie de corectat, dar nu pur şi simplu să corectăm ceea ce este pus în calcul.Mai cu seamă aşi atrage atenţia pentru toţi că, „Ei” de azi nu sunt concurenţi pentru „Noi” de mâine, eiau de parcurs drum lung şi să depună eforturi mari, dar raţionale.

În al patrulea rând , putem noi face acest lucru, desigur că nu, nu putem noi face acest lucru, şideoarece nu avem dreptul de a ne implica în activitatea altora, deoarece nu suntem pregătiţi în funcţie

de această sau altă activitate, deoarece nu cunoaştem esenţa fenomenelor (asistări la lecţii din partea părinţilor). Asistarea părinţilor la lecţii – când se manifestă acest fenomen, care este unul negativ, trebuie şi estede primit ca o alarmă, că ceva se întâmplă şi când părinţii ajung la acest pas, acest fenomen pentru eieste „un mecanism de protecţie, de apărare, un scut de protecţie” – la care sunt de acord, deoarececând spune copilul „ceva” ar fi bine să vă implicaţi, să-l ascultaţi pe copil în ceea ce spune, însă să nu

primiţi esenţa cuvintele lui ca problemă, deoarece poate fi că interpretarea din partea lui cu referire lacele întâmplate nu a fost corectă, dar odată ce el vorbeşte primiţi acest lucru ca o alarmă, şi continuaţivoi, cei maturi descifrarea celor spuse, dar nu la lecţii, dar cu cei, în responsabilitatea cărora intrăaceste funcţii, respectiv, la curatorul clasei, la managerii instituţiei – şi nu uitaţi rezolvarea problemelor

se începe de jos(curatorul clasei) în sus(managerii instituţiei, dacă nu şi mai sus în ierarhia managerială şi administrativă… ), însăaceasta nu desemnează că în cadrul instituţiei date nu se ştie de problema depistată şi pentru care secere soluţia. Aşi vrea să atrag atenţia că profesorului dacă i se atinge orgoliul, el foarte uşor poate să-ţidemonstreze că copilul tău nu cunoaşte, punând o întrebare în reformulare, dar din informaţia curentăîn pregătire, la care nu toţi copiii pot să se orienteze, că a fost aceiaşi întrebare însă altfel formulată, şi

deoarece ei de abia învaţă nu sunt aşa de siguri în răspunsul pe care l-au pregătit pentru al expune şiatunci „el tace”, dar aceasta nu înseamnă că copiii noştri nu sunt capabili, în aşa fel, spuneţi, voi doriţiacest lucru, să vă arate că copilul vostru nu este capabil, consider că nu, că copilul nu vă va ierta!!! Maicu seamă, aşi vrea să atrageţi o foarte mare atenţie, că sunt mici, dar la vârsta lor, la nivelul acesta de

pregătire, ei de-acum ştiu să aplice marketingul , ei fac studiu de piaţă, ei ştiu gusturile, preferinţele,cerinţele viitorilor specialişti, persoane ce se vor ocupa cu ei, adică cu profesorii. De aceea ei se tem nude momentul acesta, dar de aceea ce va fi mâine cu el, că el va fi pedepsit de profesor, şi nu o zi, dar încontinuu, unde mereu i se va arăta „ Iată Vezi Nu Cunoşti, Dar Te Jelui ”.În aşa fel, dacă şi se dă pe acasă, lucru individual, atunci el trebuie să ţină, fie de o lectură, fie dememorat o poezie sau un fragment din text, sau anumite definiţii sau formule, expresii de calcul, adicăaşa lucru, CE VA FI ÎN PUŢINŢĂ ORICĂREI PERSOANE, INDIFERENT DE SPECIALIZAREA DE CARE DISPUNE, SĂ POATĂ URMĂRI EXPUNEREA ACESTUI CONŢINUT, DE-ACUM FORMAT DE SPECIALIŞTII ŞTIINŢEI DATE , adicăun aşa lucru CARE NU NECESITĂ DIN PARTEA PĂRINŢILOR CUNOŞTINŢE SPECIALE, unde să nu

punem părinţii în situaţii neplăcute, să nu „prostim” părinţii în faţa copiilor, că precum ei nu pot să lerezolve lucrul pe acasă, la ce nu trebuie de uitat, şi ceea ce auzim, că „ ţin minte din scoală cum se

face”(dar o diferenţă de ani, de la anii de şcoală a părinţilor până la aşa moment, ţine de cca. 20-30 ani), dar nu trebuie de uitat cătotul este în continuă mişcare cum şi tehnica predării şi metodele şi metodicele de calcul şi însăşiesenţa unor fenomene care au fost „ieri” numai că în alt aspect, şi aşi vrea să comentez cu următoareasintagmă la care ţin mult – „lucrul cu care nu se lucrează, moare, se uită”, şi asta deoarece el nu seaplică de „NOI”, dar ştiu precis că, dacă şi va trebui vre-o dată, dar la nivel profesional, de aplicat cevadin trecut, eu consider că fiecare va şti unde să-l caute şi îşi va readuce aminte, deoarece ştie clasicafenomenului acela, dar acest lucru ţine de ceva timp pentru reamintire şi recapitulare, de aceea acum la

moment părinţii nu pot să-i ajute pe copiii săi dragi, dar necătând ei vor să-i ajute, şi se începe cusunetele telefonice la prieteni pentru ajutor, ştiţi ca în joaca „Vrei să devii milionar”, ajutor din sală,apoi telefon stricat şi ..., dar din ei, cei ce dispun de o aşa specializare nu trebuie să se implice în

politica de activitate al altora, numai dacă AU URMĂRIT că este contra legii în vigoare şi urmărirea




ţinea de şi în procesul controlului copilului său, dar nu în diminuarea reputaţiei specialiştilor dininvidie în competiţie. Trebuie de reţinut, copilul/copiii vă iubesc, vă stimează, aşa, PUR ŞI SIMPLU , că

sunteţi ai lor, că sunteţi cu ei, pentru ceea ce le oferiţi, dar nu pentru aceea că tu vreai să-i arăţi că eştimai superior ca alţii, înjosind pe alţii. Trebuie de admis, că persoanele specializate, dispunând decalificare specială, fiind în sistemă, „devin rămase în urmă”, dacă nu se perfecţionează în continuu, nu

lucrează asupra sa, în funcţie de profesie, conform evoluţiei progresului, cerinţelor lumiicontemporane, indiferent de nivelul, gradul de calificare de care dispune, deci aceste persoane devinnecompetente, în funcţie de timp şi pot deveni inapte de muncă pentru nivelul de calificare cel deţine,atunci ce să vorbim de cei ce nu ţin de sistema dată .

La cele spuse, privind comportamentul părinţilor, daţi să considerăm că intervenţia este cea optimă, pur şi simplu, un mic control din partea lor faţă de copil/copii, pe când noi ştim că intervenţia lor ţinede alte fenomene, de exemplu cum ar fi şi anume „DE CE acela are aşa, dar al MEU are aşa, dar nuaşa ca acela” , aşi vrea să admit de ce ei numai la acest nivel intervin, unde sunt ei când copiii lor seduc la celelalte nivele ale vieţii?????!!!!!?????, deoarece de rolul lor şi acolo se are nevoie!!!Ştiţi nu este corect ŞI DE LOC, cât de mic nu ar fi, cât de mare nu ar fi că, doar aşa se consideră „EI -copiii” cum mai adaugă câte un anişor la vârsta lor , EL RÂMINE ŞI TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ COPIL AL PĂRINŢILOR, care trebuie urmărit, controlat şi orientat în maniere oneste în continuu din

partea părinţilor, până la vârsta, din cea predestinată omului pe pământ, adică până la adâncilebătrâneţe, şi în care ei sunt capabili, apţi să facă acest lucru, dar de nu, iată de ce trebuie conduşicopiii, ca la un timp anume „COPILUL” să poată ÎNTREŢINE părinţii şi DIRIJA cu ceia ce au creat

părinţii. În al cincilea rând , răspunsul nu poate fi dat la moment, deoarece orice activitatea de control ţine

de timp şi corectarea sau înţelegerea fenomenului nu poate să ţină de perioadă lungă de timp, deoarecetimp nu este, timpul este calculat atât obiectiv, cât şi subiectiv.

Deci, în aşa măsură am argumentat faptul ne permiterii intervenţiei persoanelor necompetente înactivităţi necunoscute, în activităţile al căror cadru este cunoscut altor persoane, în activităţi al căror cadrueste cunoscut în linii generale, dar nu în esenţă, în particular, mai cu seamă ce ţine de pregătirea noiigeneraţii şi exercitarea activităţilor de „Mâine” de către persoanele pregătite profesional „Azi”.

Deci, am văzut, unde se începe pregătirea de către „EI” a viitoarei generaţii, pregătirea lui, în funcţiede „EU”, unde, la ce nivel trebuie să se pună fundamentul viitorului pentru cei „EU” de azi, ca mâine să fieunul dintre „NOI” cu el împreună.

Şi acest început îi este încredinţat anume şcolii generale, unde după cum am văzut, are trei nivele de pregătire – I) şcoala primară, II) gimnaziul, III) liceul , şi în obligaţia cărei, desigur prin antrenarea parţiiactive, adică a acelor persoane din cadrul ei, intră şi trebuie să arate viitoarei generaţii,

unde pot fi aplicate cunoştinţele ce le acumulează ei

de la studiul fiecărei din ştiinţele învăţate, puse la baza unei discipline şcolare generale (de exemplu,

matematică, fizică, chimie, …) şicercetate de ei în linii generale, dar pas cu pas, an cu an din timpul predestinat pentru acest nivel de

pregătire, şicare sunt, cum se numesc acele activităţi, acele domenii şi care din ştiinţele învăţate sau care

anumite ştiinţe au cel mai mare aport în desfăşurarea lor şi pentru ce ele trebuie dezvoltate în cadrulsocietăţii(de exemplu, producerea pâinii – fără care nu este viaţă pe pământ, care este „ Darul lui Dumnezeu” şi „Unde-i pâine şi căldură,

acolo e viaţă bună”, fără care nici o masă nu este masă; producerea bomboanelor , pe care ei le adoră încă de mici, cu care mereu erau

„cumpăraţi”/„motivaţi” de părinţi; tratarea bolnavilor – care ei de mici când vedeau părinţii săi bolnavi, visau să devină doctori, ca să-i pună

pe picioare, că fără ei viaţa nu are rost, cine o să-i crească, cine a să-i miluiască; conducerea mijloacelor de transport – pe care ei de mici tind

să le conducă; construcţia caselor de locuit – care ei aşa le iubesc, şi mereu admit, că mai dulce ca casa nu-i nimic, vă daţi desigur seama,

bomboanele pe urmă şi tot aşa m. d. …),

ca apoi „EL”- azi” , şi anume azi, să vadă, ce ia atras mai mult din ştiinţele studiate, ce ar putea ei mai bine şi mai uşor să facă din totalul diverselor activităţi ce trebuie vieţiiumane mâine, şi să se oprească, să ea decizia principală pentru sensul vieţii lui, privind ce profesie, ce ocupaţie ar vrea să aibă el mine/ocupaţia lui de mâine în societate,




Dar, dacă tu ai observat că te-ai greşit cu alegerea profesiei, că tu nu din prisma necesară ţi-ai ales profesia, tu o vedeai numai din punctul ultimului nivel da calificare primit în cadrul şcolii superioare,refuză meseria dată, şi repede anume după primul nivel de pregătire profesională, schimbă-ţi profesia,deoarece apoi prea mari au fost şansele sacrificate. Iar după cum am spus anterior timp nu este, el estedar nu pentru irosiri iraţionale, totul în viaţă are timpul său.

CU STIMĂ ŞI MULT RESPECT PENTRU VOI – ANGELA DELIU!!!

Managementul formarii personalitatii: AZI EU! - MINE NOI!!

Documents

Transcript of Managementul formarii personalitatii: AZI EU! - MINE NOI!!