Managementul Financiar Al Unei Intreprinderi

7/23/2019 Managementul Financiar Al Unei Intreprinderi

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-financiar-al-unei-intreprinderi 1/16

Managementul financiar al unei intreprinderi

I.1.Definiţii şi concepte ale noţiunii de management financiar

Managementul fnanciar este considerat o parte componentă a

managementului general al frmei. Obiectivul lui global este de a asigura

efcienta utilizării capitalui frmei, de a susţine crearea ondurilor

întreprinderii, a capitalului şi de a realiza pe această cale suportul pentru

perormanţele de piaţă ale întreprinderii. Managerul fnanciar operează într-

un cadru bine conturat al strategiei adoptate de frmă. Aceasta deoarece

capitalul frmei se subordonează, la rândul său, obiectivelororganizaţionale înscrise într-o astel de strategie şi nu poate f obntinut şirespectiv utilizat decât în strânsă legătură cu această strategie.

Întreprinderii îi este caracteristic faptul că abordează capitalul ca o resursăasemănătoare tuturor celorlalte resurse necesare realizării outputurilor propuse. Capitalulintra în reţeta resurselor alături de resursele de muncă, resursele materiale, energetice,tehnologice şi de know-how, resurse informaţionale, de mediu, etc.

anagementul financiar mai poate fi definit ca un ansamblu de persoane, metode,tehnici, procedee, instrumente şi acţiuni,prin care se urmăreşte transformarea efectuluiutilizării capitalului firmei în profit şi implicit creşterea !alorii de piaţă a întreprinderii.

"cest tip de management înseamnă realizarea şi păstrarea unei anumite proporţii a pasi!ului #realizarea şi păstrarea unei anumite proporţii între sursele de finanţare interne şicele e$terne, pe de o parte, şi între cele proprii şi cele atrase, pe de altă parte% în !edereaobţinerii unei eficienţe ma$ime a acti!ităţii.

I.2.Managementul financiar in raport cu investitiile si capitalul

Capitalul este considerat o resursă limitată. Capitalul este obţinut de pe piaţacapitalului cu un anumit preţ. &reţul reprezintă pentru întreprindere costul sau de capital,fiind în acelaşi timp considerată limita minimă a randamentului financiar scontat. 'in

punctul de !edere al capitalului, în managementul financiar apar următoarele concepte(

• Capitaluri proprii, acele capitaluri care sunt puse nemi)locit la dispoziţia firmei, pe o

perioadă nedeterminată de timp• Capitaluri străine acele capitaluri care sunt atrase de întreprindere pentru o perioadă mai

lungă sau mai scurtă de timp. "ceste capitaluri trebuie să fie returnate integral #e!entual

cu o adăugire care se numeşte dob*ndă%



• Capitaluri pe termen lung sunt acele capitaluri care sunt puse la dispoziţia întreprinderii

pentru o perioadă mai lungă de un an #pot fi at*t capitaluri proprii c*t şi atrase%• Capitaluri pe termen scurt, care sunt puse la dispoziţia întreprinderii pentru o perioadă

mai scurtă de un an #sunt doar capitaluri atrase%

+nul din elementele principale ale managementului financiar îl reprezintă planificareain!estiţiilor.

&lanificarea in!estiţiilor trebuie să se facă înainte de a începe acti!itatea economică.&ractic, managerul trebuie să decidă care sunt performanţele la care acti!itatea firmei trebuiesă a)ungă .&entru a a)unge la aceste performanţe, firma trebuie să aibă un anumit potenţial."cest potenţial este creat în cadrul unei structuri. &entru dotarea acestei structuri suntnecesare anumite in!estiţii.

În cazul în care managerul, după ce a mers pe acest drum pentru a stabili necesarul de

in!estiţii, obser!ă că resursele sale #financiare, în principal, dar şi de altă natură% suntinsuficiente pentru acoperirea necesarului de in!estiţii, se face o a)ustare a planului, paralelcu a)ustarea aşteptărilor din punctul de !edere al performanţelor firmei. "ceastă fază senumeşte analiza ne!oilor de in!estiţie.

" doua fază a deciziei de in!estiţii este selecţia proiectelor de in!estiţii şi compararea lor din prisma necesar !s. posibil. "ceasta se face prin-un set de calcule simple, pe care articolulde faţă nu-şi propune să-i detalieze.

+lterior, trebuie adunate informaţii despre in!estiţii şi despre di!erse alternati!e."cest lucru, e!ident, trebuie făcut înainte de realizarea in!estiţiei, poate e$istă o metodă maiieftină şi la fel de eficientă de a obţine structura dorită.

"lternati!ele trebuie dez!oltate pentru a înţelege în ce măsură o înlocuie a in!estiţieicu o alternati!ă poate asigura necesarul de potenţial de care firma are ne!oie.

Calcularea rentabilităţii in!estiţiilor este de fapt elementul principal al deciziei dein!estire. entabilitatea in!estiţiilor se calculează prin calcul in!estiţional, care este de douăfeluri(. Calcul static care se !a calcula iterati! pentru fiecare perioadă de in!estiţie(•

Cost comparati! / !enit comparati! procedură statică prin care se compară costurilein!estiţiilor alternati!e şi !eniturile aduse de respecti!ele in!estiţii pe fiecare perioadă• Compararea rentabilităţilor procedură statică, prin care se compară rentabilităţile aduse

de fiecare alternati!ă in!estiţională• Calculul amortizării procedură #de asemenea% statică prin care se compară perioadele

de amortizare a di!erselor alternati!e in!estiţionale0. Calcul dinamic procedură care ia în calcul perioada pe care se !a face in!estiţia(• etoda !alorii capitalului #metoda !enitului net actualizat total% metodă prin care se

determină !aloarea finală pe care o realizează o in!estiţie după terminarea perioadei de

folosire a in!estiţiei. "ceastă metodă se foloseşte atunci c*nd a!em două in!estiţiiidentice din punctul de !edere al utilităţii lor şi al perioadelor de timp, dar diferite în



ceea ce pri!eşte suma iniţial in!estită, sau atunci c*nd a!em două in!estiţii similare din punctul de !edere al sumei iniţial in!estite şi al perioadei de folosire a in!estiţiei, dar diferite din punctul de !edere al utilităţii.

• Metoda dobânzii interne #rata internă de rentabilitate% metodă dinamică ce permite

calcularea şi compararea rentabilităţilor dinamice #pe o anumită perioadă de timp% aalternati!elor in!estiţionale. 1ste utilă atunci c*nd trebuie să comparăm in!estiţii care aucel puţin un element diferit #perioada de folosire a in!estiţiei, utilitatea, !aloarea sumeiin!estite iniţial, !enitul net actualizat total%.

• Metoda dobânzii interne modificate #rata internă de rentabilitate modificată% metodă

dinamică ce permite compararea alternati!elor in!estiţionale care diferă at*t din punctulde !edere al perioadei de in!estiţie c*t şi din punctul de !edere al sumei iniţial in!estită.2oate aceste calcule dinamice aduc un element suplimentar, anume rata de actualizare.

"ceastă rată este de fapt costul capitalului şi se foloseşte pentru toate elementele de calcul

in!estiţional dinamic.'upă realizarea calculului in!estiţional, următorul pas este realizarea coordonării cu

planul financiar, altfel spus, raportarea şi compararea dintre necesarul de in!estiţie şiresursele financiare aflate la dispoziţia firmei sau posibil de obţinut din surse atrase.În cazul în care e$istă surse financiare #proprii sau atrase%, următorul pas este decizia dein!estire. "ceastă decizie este de tipul '" / 3+ şi este decizie strategică. 1ste una din celemai importante decizii care se iau, pentru că o in!estiţie implică o mare parte din resurselefinanciare #şi de altă natură% ale firmei, pe o perioadă îndelungată.În cazul unei decizii de in!estiţie eronate, aceste resurse se pierd, se irosesc şi nu se

recuperează #fiind necesară erodarea altor in!estiţii de succes pentru a reface resursele astfel pierdute%. În acest caz firma intră în )enă sau chiar imposibilitate financiară, fiind o capturăuşoară pentru concurenţă.În cazul unei decizii corecte, atunci firma prinde !iteză şi se

poziţionează raţional pe piaţă, put*nd să ia o parte din piaţa competitorilor săi.

'upă decizia de in!estiţii, următorul pas este realizarea in!estiţiei. "ceasta trebuie săse facă neapărat conform parametrilor calculaţi în etapa de calcul in!estiţional pentru aasigura eficienţa aşteptată.

ealizării in!estiţiei îi urmează monitorizarea in!estiţiei. 1ste un element care trebuie

să fie permanent şi discret şi trebuie să raporteze fiecare abatere dintre planificatul dincalculul in!estiţional şi realizat. onitorizarea in!estiţiei este un element de controlling.

II.2.Indicatori ai managementului fnanciar

Managementul fnanciar operează cu următoarele tipuri de indicatori:

• Grad de capital propriu / grad de capital str ăin – indicatori care

arată independenţa! fnanciară a întreprinderii. O întreprindere

independentă fnanciar nu este neapărat o întreprindere cu efcienţă



ridicată. "roporţia optimă dintre capitalul propriu şi străin este cea

care asigură o efcienţă ridicată a perormanţei economice, şi aceastăproporţie trebuie determinată şi actualizată permanent. Aceştiindicatori trebuie neapărat coroboraţi cu indicatatorii de eect de

levier.• Indicatori de lichiditate – indicatori care arată posibilitatea

întreprinderii de a-şi plăti datoriile la timp. #ic$iditatea este de trei

grade, în uncţie de perioadele de timp în care trebuie plătitedatoriile.

• Indicatori de efcien ţă – care arată efcienţa olosirii pasivului

%surselor de fnanţare& pentru a crea perormanţă economică.

II. Funcţiile şi rolul managementului financiar

II.1. Atributiile managementului financiar

"tributiile managementului financiar constau in (

e!aluarea efortului în plan financiar a tuturor acţiunilor ce urmează a se întreprinde

într-o perioadă de timp dat.

asigurarea la momentul oportun, fondurilor necesare, în structura de capital

reclamate de ne!oi, la un cost c*t mai scăzut.

urmarirea utilizarea capitalului şi influenţarea comportamentul factorilor deciziei dincelelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări c*t maieficiente a capitalului atras în circuit.

obtinerea rezultatul financiar scontat şi repartizarea pe destinaţii.

anagementul financiar trebuie să contureze, în !ederea adoptării şi să urmărească cuconsec!enţă aplicarea în practică , a politicilor de finanţare pe termen lung, implicit a stării

de credibilitate !is-a-!is de sol!abilitatea firmei, a politicilor de împrumut #de îndatorare petermen scurt%, a politicilor de credit comercial, de distribuire a profitului şi di!idende afirmei.

anagementul financiar este chemat ca prin acţiunile managerilor financiari săinfluienteze în sens crescător !aloarea de piaţă a firmei cu scopul realizării unei stărifinanciare corespunzătoare prosperitatea acţionarilor firmei.

&entru a se înfăptui acţiuni în domeniul managementului financiar este necesar ca firmasă deţină personal competent în posturi ce reclamă competente decizionale. 3u se poate

spune că numai personalul lucrător din compartimentul financiar realizează acţiuni specificemanagementului financiar, prin implicaţiile şi efectele de natura financiară pe care le reclamă



orice acţiune din domeniul tehnic, comercial, apro!izionare-e$peditie, a personaluluilucrător, face că diferiţi decidenţi din diferite centre de responsabilitate să se implice înacelaşi tip de management.

Conducătorul compartimentului financiar are o sarcină anume, el trebuie să !erifice

prin prisma criteriilor financiare ni!elul de eficienta al tuturor celorlalte programe de acţiuneelaborate şi implementate de conducătorii altor compartimente de responsabilitate. În acestsens colaborează pe orizontală cu toţi aceşti factori pentru a contura cea mai bună alternati!ăde acţiune în plan financiar, fără a diminua din punct de !edere cantitati! şi calitati! acţiuneaeconomică întreprinsa. 'e multe ori apar conflicte şi soluţia cea mai bună de rezol!are a lor este compromisul care trebuie să pornească de la un ni!el minim de eficientă de naturafinanciară. 3atura problemelor pe care le rezol!a managerii financiari îi obliga, ca prininstrumente specifice, să monetarizeze acţiunile întreprinse sub toate aspectele lor. "ceastaeste permisă datorită calităţii atribuite instrumentelor financiare şi în primul r*nd capacităţii

finanţelor de a genera operaţii, monitoriza procese şi fenomene prin e!aluări sistematiceefectuate în unităţi monetare. 'in acest moti! acţiunile managementului financiar se e$tindintodeauna şi în celelalte sfere ale celorlalte tipuri de management.

II.2.Ierarhizarea manageriala

În raport cu ierarhizarea obiecti!elor urmărite în cadrul managementului financiar interacţionează diferite categorii de manageri şi anume( - top managerii -ei contribuie laînfăptuirea managementului general şi apoi cel al domeniului de specialitate, în raport cu

ni!elul ierarhic de distribuire a competentei4 -midle manageri4 -first line manageri

Top manageri- se pronunţa şi adoptă decizii cu pri!ire la obiecti!ele organizaţionale

globale care întotdeauna îmbrăca şi o tentă financiară. 1i adopta decizii cu pri!ire laalocarea resurselor, implicit a celor financiare, a!*ndu-se în !edere structura decapital, politicile de finanţare pe termen lung şi termen scurt, politicile de creditcomercial. politicile de di!idende, precum şi cele de in!estire şi dezin!estire.

Middle manageri au rolul de curea de tansmisie a obiecti!elor şi sarcinilor către first

line manageri şi apoi de informare a top managerului asupra rezultatelor obţinute ca

urmare a implementării deciziilor anterioare. 1i sunt cei care (

elaborează planul şi programul de acţiune 4

defalca sarcinile implicit pe cele de natura financiară pe colecti!e de muncă 4

urmăresc realizarea obiecti!elor propuse în practică 4

fac comparaţii între ni!elul sperat şi cel realizat 4

analizează ecartul şi impactul acestora asupra e!oluţiei !iitoare4



identifica factorii de influienta şi propun măsuri pentru redresarea unor situaţii

nefa!orabile .efectuează analize, elaborează studiile de fezabilitate, formuleazăconcluzii şi emit rapoarte către top managementul firmei..

First line managerii sunt persoane care conduc nemi)locit colecti!e de lucru, ei

lucrează cu prezentul şi au obligaţia de a asigura transpunerea în practică, într-unorizont de timp imediat, a obiecti!elor înscrise în programul de acţiune elaborat,

pentru resortul lor, de către midl manageri. "re şi sarcina de a raporta sistematicrezultatele obţinute şi de a supune spre analiză midl managerilor cauzele şi efectele.&ot formula sugestii şi propune măsuri de eficientizare a acti!ităţii din resortul pecare-l conduc, ele a!*nd implicit o tentă financiară

II..!biectivele managementului financiar

'e reţinut că natura acţiunilor managementului financiar, derulate într-un conte$t dat,se subordonează în e$clusi!itate obiecti!elor organizaţionale de bază ale companiei..

5a firmele cu caracter producti! prin care se urmăreşte e$pansiunea pe piaţă, nu întoate cazurile obiecti!ul managerului financiar îl !a reprezenta profitul, ci posibilitatea definanţare a mane!relor srategice pentru a putea crea noi utilităţi pentru economie şi a dob*ndinoi segmente de piaţă. 5a firmele la care se practica altruismul social !or predomina

problemele care ţin de satisfacerea pretenţiilor clienţilor, protecţia mediului încon)urător,salarizarea mai bună a lucrătorilor şi managerilor precum şi crearea condiţiilor mai bune de

munca ,fără a se pune în prim plan profitul.

1$ista firme, de regulă clasificate mici şi mi)locii, la care obiecti!ul organizaţional de bază îl poate reprezenta afirmarea calităţii personale a managerului, pentru a do!edisuccesul. În acest caz în planul managementului financiar se !or urmări acele acţiuni princare se !or sublinia performanţele managerului financiar cum ar fi(

• acţiuni surpriză la bursă 4

• contracte de !*nzări ce asigură creşteri spectaculoase ale încasărilor4

• programe de dez!oltare-modernizare de an!ergură şi de ma$imă eficienţă4- programe

de control intern al costurilor raţionale şi pline de eficientă4

• programe de costuri, randamente finaciare şi rentabilitate a căror rezultate se situează

peste media sectorului industrial din care face parte firma 4

• plasamente de capital realizate cu scopul obţinerii unor ni!ele de profitabilitate dee$cepţie.



6biecti!ul principal urmărit prin acţiunile managerului financiar trebuie să-l reprezintesupra!ieţuirea şi competiti!itatea firmei pe piaţă, în conte$tul unei acerbe concurente,consolidarea performanţelor sale financiare, creşterea !alorii de piaţă.

II.".#olul managementului

olul fundamental al managementului financiar în cadrul întreprinderii seconcretizează în(ma$imizarea !alorii întreprinderii, menţinerea ni!elului performanţelor financiare, menţinerea sol!abilităţii sau stăp*nirea echilibrului financiar.

1.Ma$imizarea valorii intreprinderii.7aloarea unei întreprinderi nu este dată numai de!aloarea prezentă a patrimoniului său ci trebuie luate în consideraţie şi următoarele aspecte(

• !aloarea întreprinderii este o !aloare actuală, adică echi!alentul prezent al rezultatelor

sale !iitoare4

• !aloarea este o mărime dinamică şi nu statică ce este percepută în interdependenţă cu

procesul de !alorificare a patrimoniului4

• e!aluarea întreprinderii reflectă în acelaşi timp şi efectele riscurilor interne şi e$terne

ce pot afecta ni!elul şi stabilitatea !iitoare a rezultatelor aşteptate.În concluzie, se poate spune că ma$imizarea !alorii întreprinderii depinde de ni!elul

performanţelor asigurate de acti!itatea întreprinderii şi de stăp*nirea riscurilor financiare îngeneral.

2.Menţinerea nivelului performanţelor financiare

8estiunea financiară trebuie să asigure menţinerea performanţelor întreprinderii la unni!el care să asigure obţinerea unor !enituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor deresurse şi dacă este necesar, să permită restituirea acestor resurse. 6bţinerea de către

întreprindere a unor rezultate defa!orabile sau insuficiente reflectă o risipire a resurselor,dăunătoare at*t pentru întreprindere c*t şi pentru furnizorii săi de fonduri şi pentru economianaţională.

'e asemenea, gestiunea financiară a întreprinderii nu urmăreşte obţinerea cu orice preţ a profitului ma$im pe termen scurt ci acorda o mai mare importanţă stabilităţii performanţelor pe termen lung, încerc*nd să găsească un compromis satisfăcător întrestabilitate şi rentabilitate.

.%t&p'nirea riscurilor financiare



&rincipalele riscuri financiare la care este e$pusă întreprinderea sunt(

• Rriscul de exploatare are în !ederea stucturarea costurilor întreprinderii în costuri fi$e

şi costuri !ariabile, această repartiţie determin*nd o dependenţă mai mică sau maimare a rezultatelor la e!oluţia producţiei şi !*nzărilor. "stfel, o întreprindere a!*nd

cheltuieli fi$e foarte mari este mai supusă ricului deoarece dacă aceste cheltuieli serepartizează pe o cantitate limitată de producţie determina pierderi însemnate. 'acăacti!itatea întreprinderii şi cererea de piaţă permit o producţie ridicată, cheltuielilefi$e se repartizează asupra unei producţii suficiente şi se pot obţine profituri.

• Riscul de îndatorare este legat de structura de finanţare a întreprinderii şi se manifestă

atunci c*nd rentabilitatea economică a întreprinderii îndatorate este inferioară rateimedii a dob*nzii aferente creditelor acordate. 'acă întreprinderea creşte !olumul decredite ea se obligă să obţină profituri suplimentare care permită remunerarea şi

rambursarea acestor credite.• Riscul de faliment este consecinţa insol!abilităţii întreprinderii şi poate determina

chiar dispariţia acesteia. Crizele de sol!abilitate nu conduc întotdeauna la faliment,deseori întreprinderea îşi asigură supra!ieţuirea dar chiar şi în acest caz sunt antrenatecosturi specifice care pot afecta acti!itatea !iitoare a întreprinderii.

• Riscul valutar şi riscul de rată a dob*nzii sunt riscuri financiare specifice legate de

e!oluţia cursului de schimb a monedei naţionale şi de e!oluţia posibilă a rateidob*nzii. 6rice întreprindere care efectuează operaţii în de!ize sau monedă străină se

e$pune riscurilor de pierdere legate de e!oluţia nefa!orabilă a cursului de schimbîntre momentul încheierii unei tranzacţii şi momentul efectuării efecti!e a plăţii. 'easemenea, întreprinderile sunt e$puse efectelor nefa!orabile date de !ariaţia ratelor dob*nzii pe piaţa de capital. "cest risc afectează at*t întreprinderile care anga)eazănoi credite #cheltuielile financiare cresc ca urmare a creşterii dob*nzilor% c*t şi celeîmprumutate #dacă au acordat credite cu dob*ndă fi$a care asigură o remuneraţie

plafonată în timp ce dob*nda de pe piaţa financiară poate creşte%.

".Menţinerea solvabilit&ţii sau st&p'nirea echilibrului financiar

9ol!abilitatea reprezintă aptitudinea unei întreprinderi de a face faţă datoriilor sale c*ndacestea a)ung la scadenţă. enţinerea sol!abilităţii este esenţială, aşa cum am arătat, pentru

pre!enirea riscului de faliment. În cazul întreprinderilor insol!abile creanţierii pre)udiciaţi potcere urmărirea în )ustiţie, acţiune ce se poate încheia cu pierderea totală sau parţială a

patrimoniului debitorului falimentar. &rin urmare, gestiunea financiară are un domeniu deacţiune foarte larg impun*nd, în special, rezol!area a două probleme esenţiale(

asigurarea echilibrului financiar, respecti! echilibrarea flu$urilor de încasări şi plăţi4

rentabilizarea utilizării fondurilor, asigur*ndu-se at*t remunerarea acestora c*t şidez!oltarea întreprinderii.



espectarea cerinţelor gestiunii financiare impune efectuarea unui control riguros ceurmăreşte(

să măsoare diferenţele între pre!iziuni şi realizări4

stabilirea cauzelor dificultăţilor financiare care afectează sau ameninţă întreprinderea4

să indice decizii corecti!e care să redreseze situaţia financiară atunci c*nd este ne!oie4

să re!izuiască, dacă este necesar, obiecti!ele şi pre!iziunile iniţiale.

II.(.Mecanismul financiar de conducere al unei societ&ţii comerciale

ecanismele financiare de conducere a întreprinderii constituie unul dintre

instrumentele de bază ale manage-rilor. 3umai cunoaşterea şi folosirea acestora permit celor care desfăşoară o acti!itate managerială să comunice şi să colaboreze între ei, să apreciezerezultatele pe care le obţin şi să ia măsuri pentru dez!oltarea !iitoare a acti!ităţiiîntreprinderii.

1$ercitarea managementului financiar în societatea comercială presupune formarea şiutilizarea unui mecanism financiar. În sensul cel mai general, prin mecanism financiar seînţelege tehnologia de lucru formată din metode şi instrumente managerial - financiare. 1lene apar ca o p*rghie corespunzătoare pentru îndeplinirea în condiţii c*t mai bune a rolului şiatribuţiilor ce re!in aparatului financiar, pentru stimularea creşterii eficienţei economice şi

sporirea profitului, cointeresarea salariaţilor în !alorificarea superioară a resurselor şiobţinerea de rezultate economico-financiare superioare.

În fiecare societate comercială managerul stabileşte obiecti!e de natura managerial -financiară. 'intre acestea reţinem( întărirea gestiunii economico-financiare4 funda-mentareatemeinică şi elaborarea unui buget de !enituri şi cheltuieli raţional, care să se constituie într-un instrument al managementului financiar4 perfecţionarea indicatorilor economico-financiari4 îmbunătăţirea generală a acti!ităţii financiare a societăţii comerciale.

1lementele componente ale mecanismului financiar al societăţii comerciale se

grupează astfel( metode şi instrumente necesare culegerii, stocării şi prelucrării datelor în!ederea obţinerii informaţiilor financiare4 metode şi instrumente ce se utilizează în scopulrealizării repartiţiei financiare a rezultatelor societăţii comerciale şi a fondurilor din afaraunităţii, pentru că pe această bază să se poată finanţa producţia, dez!oltarea societăţiicomerciale şi să se achite obligaţiile financiare4 metode şi instrumente ce se folosesc pentruadoptarea şi realizarea deciziilor finan-ciare.

II.).Instrumentul de baz& al managementului financiar*bugetul de venituri si

cheltuieli.+ontul de profit si pierderi. +apitalul social şi acţiunile



:nstrument de bază al managementului financiar, al analizei şi controlului, alasigurării echilibrului financiar al societăţii comerciale bugetul de !enituri şi cheltuieli oferămanagerului general posibilitatea de a cunoaşte mi)loacele financiare şi metodele de utilizat

pentru sporirea eficienţei economice, creşterea profitului, prin antrenarea întregului personal.

;ugetul de !enituri şi cheltuieli are un rol important în asigurarea unui echilibrufinanciar permanent între încasările din !*nzarea produselor şi alte acti!ităţi şi cheltuielilenecesitate de acti!ităţile respecti!e. 'e asemenea, el influenţează direct asupra celorlaltedomenii ale planificării economice, situ*nd pe primplan criterii de eficientă, de ma$imizare a

profitului şi de reducere la minimum a resurselor antrenate în acti!itatea de producţie şi acosturilor de producţie.

În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, bugetele de !enituri şi cheltuieli ale

întreprinderilor trebuie să !izeze toate compartimentele, toate funcţiile unităţilor respecti!e,adică nu numai producţia, ci şi cercetarea-dez!oltarea, acti!itatea comercială, cea de personalşi financiar-contabila, insist*nd pe elementele de contact al acestora cu managementulfinanciar.

'in punctul de !edere al structurii, bugetul de !enituri şi cheltuieli este conceput într-o formă balantiera, cu o parte de !enituri şi o parte de cheltuieli.

<iecare societate comercială este obligată prin lege să întocmească periodic bilanţul."cesta reprezintă un in!entar complet a ceea ce are #acti!e% şi a ceea ce datorează #pasi!e%.

Ca instrument al managementului financiar, bilanţul prezintă corelaţia dintremi)loacele economice şi sursele de formare ale acestora, într-o relaţie de echilibru dintre acti!şi pasi!, asigurată prin rezultatele financiare obţinute în perioadă la care se referă situaţia

patrimoniului. &entru realizarea acestui scop, bilanţul cuprinde două părţi( partea : ,,"cti!= şi partea a ::-a ,,&asi!=.

În managementul financiar bilanţul prezintă o importanţă deosebită. 1l asiguradeschiderea şi închiderea conturilor, precum şi prezentarea la sf*rşit de perioadă a mi)loacelor economice e$istente şi a surselor lor de pro!enienţă, precum şi a rezultatelor acti!ităţii

desfăşurate. 1l prezintă, de asemenea, informaţii cu caracter documentar, de controlgestionar, de analiză şi pre!iziune. şi tot pe baza lui, se poate stabili dinamica unor indicatoride bază, ce caracterizează situaţia economico-financiara a unităţii( a% creşterea capitalului

propriu4 b% gradul de dotare cu mi)loace fi$e şi uzura acestora4 c% e!oluţia !eniturilor, acheltuielilor, a profitului4 d% e!oluţia drepturilor şi obligaţiilor societăţii comerciale faţă deterţi şi de stat.

9ituaţia mersului societăţii comerciale pe e$erciţiul în curs este redată de contul dee$ploatare. "cest cont stabileşte balanta cumpărărilor şi a cheltuielilor, pe de o parte, şi cea a!*nzărilor pe de altă parte. Contul de e$ploatare este completat de contul de profit şi pierderi

care reprezintă în esenţă soldul contului de e$ploatare.



Contul de profit şi pierderi are următoarea componenta4 a% debit4 pierderea dine$ploatare a e$erciţiului4 pierderea din e$erciţiile anterioare4 sub!enţii e$cepţionale acordate4dotări ale e$erciţiului în contul de pro!izii în afara e$ploatării sau e$cepţionale4 impozitul pe

beneficiu4 bene-ficiul net total #şold creditor%4 b% credit( profit din e$ploa-tarea e$erciţiului4

profit din anii anteriori4 profit e$cepţional4 profit rezultat din sub!enţii din echipament4sub!enţii de echilibrare primite4 pierderi din e$erciţiile anterioare şi pierderi e$cepţionaleacoperite de apro!izionare4 pierderi nete totale #şold debitor%.

Managementul financiar implica existenţa unei contabilităţi comerciale care să

întiinţeze pe manager i pe a!utoarele sale asupra mersului societăţii comerciale" asupra

modului exploatării i care să le permită previziuni i măsuri de întreprins atunci când se

simte nevoia.

&rintre cărţile de comerţ obligatoriu reţinem( a% o carte )urnal, unde se înregistreazăoperaţiunile societăţii comerciale zilnic cu recapitulări lunare şi cu conser!area documentelor contabile care permit !erificarea zilnică4 b% o carte de in!entar, care reproduce anualelementele de acti! şi pasi! ale societăţii comerciale şi în care se regăsesc copii ale bilanţuluişi ale contului de profit şi pierderi4 c% cartea de plăţi4 d% cartea mare sau cartea conturilor4 e%cărţi au$iliare, pe conturi4 f% )urnale au$iliare, pe baza cărora se înscrie în cartea au$iliară şicartea mare.

Ca obiecti!e ale contabilităţii în economia de piaţă reţinem4 a% furnizarea de date pentru acţiunile comerciale pe care le interpretează şi le pre!ede4 b% asigurarea elementelor contabile care să condiţioneze creditul, să conducă la măsuri a!anta)oase pentru beneficiari,

să îmbunătăţească relaţiile cu furnizorii şi să conducă la creşterea randamentelor ser!iciilor4c% să permită analiză în dinamică a aspectelor cifrice, să conducă la mărirea sau diminuareacifrei de afaceri, a profitului, e!oluţia unor compartimente şi, în final, a societăţii comerciale.

În toate formele de societate comercială, capitalul social este constituit de aportuladus de primii acţionari, care primesc în schimb acţiuni. Capitalul social poate fi în numerar şi în natura sub formă de bunuri mobile sau imobile. 6 clauză importanta a legii este aceea

pri!ind capitalul social !ărsat, care nu !a putea fi mai mic de >? la sută din cel subscris.9ocietatea pe acţiuni se poate constitui numai dacă întregul capital a fost subscris şi fiecareacceptant a !ărsat în numerar )umătate din !aloarea acţiunilor subscrise.

Capitalul în natura adus de acţionar trebuie în mod obligatoriu e!aluat, caz în careadunarea constituti!ă numeşte e$perţi, care conform 5egii nr. >/@@?, trebuie săîndeplinească anumite criterii. 2ot pri!itor la capitalul social în natura cei ce îl aduc trebuie săfacă do!adă că nu este ga)at, nu constituie debit, nu este amanetat, deci este liber înîntregime.ărirea sau reducerea capitalului social constituie un element esenţial alcontractului de societate şi este de competenta adunării generale e$traordinare.

"cţiunea este un titlu care reprezintă o parte a asociatului în societatea comercială peacţiuni sau în societatea în comandita pe acţiuni. 1a trebuie să aibă o !aloare nominală, care

la noi, nu poate fi mai mică de ??? lei, dar care poate fi mai mare dec*t această sumă, p*năla limitele stabilite în contractele de asociere şi în statut.



În economia de piaţă, cu bursa de !alori organizată, nu trebuie confundata !aloareanominală, care rezultă din statut, cu !aloarea bursieră, care depinde pentru acţiunile cotate la

bursă, de cerere şi ofertă.

Într-o societate pe acţiuni, capitalul social este reprezentat de acţiuni emise de aceasta,

acţiuni care pot fi nominati!e sau la purtător. &otri!it legislaţiei în !igoare, caracterul acţiuniitrebuie să fie stipulat în contractul de asociere şi statut, iar dacă aceste documente nu au

pre!ederi în acest caz, toate acţiunile !or fi la purtător. "cţiunile neplătite în întregime suntmereu nominati!e, iar societatea comercială nu !a putea emite noi acţiuni, dec*t atunci c*ndacţiunile clin emisiunea precedenta au fost complet achitate.

II.,. Decizia financiar& - esenţa managementului financiar

În economia de piaţă, decizia financiară de!ine deo-sebit de comple$ă, fapt ce cere camanagerul să cunoască mecanismele sale, articularea ei.

5a ni!elul societăţii comerciale, decizia financiară reprezintă modalitatea demanifestare a managementului financiar. 'eciziile de natura financiară abordează probleme

pri!itoare la repartiţia financiară şi conturează conţinutul bugetului de !enituri şi cheltuieli alsocietăţii comerciale.

"doptarea şi realizarea deciziei financiare implica întreaga acti!itate financiară şimecanismul financiar al unităţii şi presupune numeroase !alente de natura financiară. Întreactul de adoptare a deciziei şi fiecare etapă a procesului decizional se stabileşte orelaţie bilaterală, nemi)locita. Ca urmare a creşterii ni!elului de profesionalitate în domeniul

acti!ităţii financiare se amplifica capacitatea decizională a economiştilor ce acti!ează în acestdomeniu.

În procesul decizional financiar, managementul financiar ia în considerare at*tcomponenta obiecti!ă a acti!ităţii respecti!e, latura constituită din relaţiile economice derepartiţie şi din raporturile cantitati!e de repartiţie financiară, c*t şi latura subiecti!ă,reprezentată de acti!itatea financiară. În legătură cu acestea, personalul din compartimentulfinanciar este chemat să cunoască aspectele obiecti!-calitati!e, să înţeleagă rolul repartiţieifinanciare în realizarea echilibrului dinamic al firmei şi utiliz*nd metode, modele şiinstrumente specifice să fundamenteze, să adopte şi să realizeze deciziile financiare. 'e

asemenea, acest personal trebuie să cunoască temeinic realitatea financiară a societăţiicomerciale, respecti! fenomenele şi acţiunile financiare implicate de acti!ităţile tehnico-

producti!e şi economico-sociale în condiţiile economiei de piaţă.

&rincipalele etape ale deciziei financiare sunt(

• precizarea obiecti!elor financiare

• analiza informaţionala financiară

•

adoptarea deciziei financiare



• e$ecuţia deciziei financiare.

&recizarea şi apoi asumarea obiecti!elor financiare de către e$ecutanţi prezintă numeroase

a!anta)e

• furnizează personalului financiar o stimulare continua, care declanşează manifestarea

aptitudinilor reale

• permite economistului să e!alueze randamentul sau la realizarea deciziilor financiare4

• obliga pe subalterni la acţiuni financiare eficiente

• asigură e$ecutantului satisfacţia realizării obiecti!elor de natura financiară.

II.. +ontrolul financiar si analiza financiara din perspectiva manageriala

anagerul general, cel financiar şi a)utoarele lor imediate controlează operaţiile deafaceri, studiază tendinţele şi formulează planuri pe baza registrelor finan-ciar-contabile, dee!identa costurilor şi operati!e. +tilizarea de către manager a informaţiilor fapticecuprinzătoare capăta o importanţă deosebită în etapa de tranziţie la economia de piaţă, c*ndcon)unctura afacerilor este nesigură şi fenomenele economico-financiare se schimbă curapiditate. În aceste, condiţii, controlul economico-financiar îşi poate spun !alentele sale ca

factor al creşterii eficienţei economice şi a profilului în măsura în care se spri)ină pe p*rghiile economico-financiare şi se e$ercita potri!it funcţiilor şi direcţiilor de ficţiune aleacestora. 5a r*ndul lui, controlul economico-financiar este chemat să contribuie la bunafuncţionare a acestor p*rghii.

'eschiderile spre descentralizare şi spre luarea în considerare a elementelor relaţiilor de piaţă con!erg spre accentuarea cerinţe lor de creştere a eficienţei economice şi a profitului.În legătură cu aceasta capăta o importanţă aparte analiza economică a acti!ităţii societăţiicomerciale.

Ca principale ni!eluri de efectuare a analizei economico-financiare a acti!ităţiieconomice a societăţii comerciale distingem

analiza la ni!el general, prin care se compara gradul în care prin rezultatele obţinute s-

au înfăptuit obiecti!ele propuse, respecti! cerinţele pieţei4

analize-diagnostic, prin care se urmăreşte cunoaşterea necesarului şi stării resurselor, a

potenţialului producti!4

analiza stărilor obiecti!e propriu-zise, cu a)utorul căreia se urmăreşte asigurarea

concordantei dintre obiecti!ele parţiale, ale e$ecutanţilor cu obiecti!ele generale şi de perspecti!a ale societăţii comerciale4



analiza rezultatelor acti!ităţii producti!e care se foloseşte pentru a reflecta măsura în

care, folosind resursele disponibile, s-au obţinut rezultate corespunzătoare4

analiza de detaliu la ni!elul fiecăreia dintre funcţiile societăţii comerciale.

"naliza acti!ităţii financiare a unităţii economice cercetează, pe baza datelor de plan, dee!identă şi a altor surse, rezultatele obţinute în procesul de constituire şi repartizare afondurilor băneşti, obţinerea unor acumulări băneşti c*t mai ridicate cu un consum de muncăc*t mai redus, folosirea mai acti!ă a p*rghiilor financiare pentru îmbunătăţirea utilizăriiresurselor materiale şi financiare.

"!*nd ca obiect cercetarea structurală şi factorială a rezultatelor financiare obţinute, înscopul stabilirii şi mobilizării rezer!elor în acţiunea de ridicare a eficienţei economice şi a

ni!elului profitului, analiza financiară se desfăşoară după următoarea schema( a% analizarentabilităţii, e$primată cu a)utorul a doi indicatori #profitul şi rata rentabilităţii%4 b% analizautilizării eficiente a fondurilor fi$e şi a mi)loacelor circulante4 c% analiza utilizării fondurilor totale de producţie şi circulaţie.

"naliza fenomenelor financiare presupune at*t descompunerea lor în elementecomponente, c*t şi determinarea succesi!ă a factorilor, a!*nd în !edere legăturile cauzale. Înscopul e!idenţierii articulaţiilor reciproce ale elementelor sistemului financiar se poate apelala analiza funcţională, iar în faza de prelucrare a rezultatelor obţinute în analiza financiară seutilizează analiza primară sau, la ne!oie, analiza secundară, ori analiza sistemica. "lături de

capacitatea de aprofundare în procesul de analiza financiară, utilizarea acestor metode poate pune în e!idenţă coeficientul de coeziune, configuraţia reţelei comunicaţionale, randamentulşi tendinţa de .e!oluţie în acti!itatea aparatului financiar.

III.Importanta managementului financiar si consecintele paracticarii unui management

correct /incorect

'e ce este at*t de important anagementul în cazul oricărei afaceriA &entru că

indiferent de mărimea unei afaceri şi de stadiul ei de dez!oltare fiecare conducător al uneiafaceri trebuie să cunoască care sunt resursele de care dispune, cum poate să le folosească c*tmai eficient pentru a obţine rezultatele dorite #planificare% şi care sunt acţiunile care îi aducc*ştig sau pierdere pentru a putea lua deciziile corecte.

:n cazul unui managemetul financiar performant trebuie luate in calcul următoarele > procese importante(

. &lanificarea e!oluţiei firmei pe termen scurt, mediu şi lung #->-B ani% în concordanţă custrategia şi obiecti!ele acesteia.

0. onitorizarea rezultatelor obţinute #pregătirea rezultatelor financiare( rapoarte, balante,situaţiilor financiare%. 1 important ca monitorizarea rezultatelor să se facă în timp util pentru



a lua c*t mai repede deciziile necasare. Consultarea e$clusi! a balanţelor contabile esteinsuficientă ele se finalizează abia luna următoare şi nu includ toate informaţiile necesare.

>. "naliza <inanciară a rezultatelor obţinute prin prisma rapoartelor de management#interpretarea rezultatelor obţinute, comparaţia lor cu cele bugetate, identificarea unor măsuri

ce se impun în cazul în care rezultatele realizate de!iază în sens negati! faţă de cele planificate.

0ipsa unui management financiar adecvat

'in păcate multe departamente financiar-contabile se rezuma la a produce rapoartelefinanciare obligatorii cerute de "utorităţile <iscale #declaraţiile fiscale lunare şi bilanţulcontabil semestrial/ anual%. În afară de scopul de a declara ta$ele datorate statutului aceste

rapoarte statutare nu aduc !aloare adăugată companiei.'acă o companie nu pregăteşte aşa numitele rapoarte de management care includ(

rapoarte de planificare #studii de fezabilitate, bugete, simulări% c*t şi rapoartele de analizafinanciară şi control !a a!ea toate premizele de a se dez!olta la înt*mplare fără a a!ea ostrategie bine definită şi o planificare unitară pentru atingerea obiecti!elor şi totodată !a a!eatoate şansele să a)ungă să aibă probleme gra!e fără a a!ea instrumentele necesare care săatenţioneze apariţia riscurilor şi să-i permită să ia măsurile necesare.

+nul din a!anta)ele marilor grupuri multinaţionale este acela că au implementate unset de proceduri financiare puternice care asigura at*t planificarea acti!ităţii în funcţie deobiecti!ele firmei c*t şi o analiză financiară care !a monitoriza resursele alocate şi rezultateleobţinute şi !a semnala riscurile în faza preliminară.

<irmele rom*neşti, în deosebi cele mici şi mi)locii, au concentrată <uncţia <inanciară pe o contabilitate e$clusi! fiscala fără e$istenţa instrumentele necesare din contabilitateafinanciară şi de management. Chiar dacă puterea financiară a unei firme mai mici nu poate ficomparată cu o firmă mare sau un grup multinaţional este important de ştiut că bazele unei

planificări, control şi analiza financiară #într-un cu!and anagement <inanciar% pot fi prezente şi în acest caz la un ni!el de detaliu mai mic.

iscul ine$istentei anagementului <inanciar în cadrul firmelor este critic, în multemomemente de criză, firmele nu pot lua măsurile necesare pentru a se redresa sau a e!itafalimentul. 'e asemenea nea!*nd o analiza detaliată nu pot identifica nici oportunităţilee$istente şi asfel nu !or putea să le folosească.

1$istă cazuri nedorite(

anagementul firmei este interesat să cunoască şi să analizeze rezultatele financiare,să ia decizii corecte dar el nu poate obţine analizele necesare din partea departamentelor financiare şi nu poate a!ea o imagine clară asupra resurselor financiare alocate în acti!itatea

firmei a riscurilor şi rezultatelor obţinute.

Managementul Financiar Al Unei Intreprinderi

Documents

Transcript of Managementul Financiar Al Unei Intreprinderi