UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANAFACULTATEA RELATII COMERCIALE SI FINANCIAR-

BANCARE INTERNE SI INTERNATIONALEMASTERAT FINANTE,BANCI,ASIGURARI

PROIECT

IFRS 3COMBINARI DE INTREPRINDERI

Coordonator :Prof.univ.dr. Zuca

Masterand:Solcan Razvan Filip

Bucuresti- 2008 -

1

CUPRINS

Pag.Originile si inceputurile standardelor internationale de raportare contabila

1.

Noua structura 4.Procesul normalizarii IFRS 5.Ierarhizarea standardelor 6.Impactul adoptarii IFRS de catre companiile din UE 7.

Combinari de intreprinderi si situatii financiare consolidate 8.

Definirea termenilor 10.

Fondul commercial si fondul commercial negativ 13.Aspecte privind contingentele 22.Amendamente propuse la IFRS 3 24.Situatii financiare consolidate 26.

Studiu de caz 31.

Concluzii 41.

2

ORIGINILE SI INCEPUTURILE IASB

Raportarea financiara in lumea civilizata a evoluat pornind de la doua modele generale, ale caror obiective erau intr-o oarecare masura diferite. Cea mai timpurie forma sistematizata de reglementare a contabilitatii s-a dezvoltat in Europa Continentala, fiind initiata in Franta in anul 1673. Aici, cerinta de bilant anual bazat pe valoarea justa a fost introdusa de catre guvern ca metoda de protejare a economiei impotriva falimentelor.Aceata forma de contabilitate la initiativa statului, de a controla actorii economici, a fost copiata si de alte state si a fost, mai tarziu, incorporata in Codul Comercial al lui Napoleon, in 1807. Aceasta metoda de reglementare a economiei s-a extins rapid pe intreg teritoriul Europei continentale, pe de o parte prin intermediul eforturilor lui Napoleon si pe de alta parte, datorita dorintei organelor de reglementare europene de a imprumuta idei unele de la celelalte.Aceasta familie de ’’legi cod’’ privind practicile de raportare s-a dezvoltata si mai mult in Germania, dupa unificarea acesteia din 1870, accentul mutandu-se de la valorile de piata la costul istoric si amortizarea sistematica. Ea a fost utilizata mai tarziu de catre guverne ca baza a evaluarii fiscale atunci cand au fost introduse impozitele pe profit, cu precadere la inceputul secolului XX.Acest model de contabilitate serveste, in principal, ca modalitate de moderare a relatiilor dintre companii individuale si stat. El ajuta la evaluarea fiscala si la limitarea platilor de dividende si este, de asemenea, o modalitate de protejare a functionarii normale a economiei, sanctionand afacerile individuale care nu sunt sigure din punct de vedere financiar sau care functioneaza intro maniera imprudenta ; desi, modelul a fost adaptat pentru raportarea pietelor de marfuri si pentru structurile (consolidate) de grup, acesta nu este scopul sau primar.

Celalalt model a fost utilizat de abia incepand cu secolul XIX si a aparut ca o consecinta a revolutiei industriale. Industrializarea a creat nevoia unei mari concentrari de capital pentru desfasurarea proiectelor industriale (initial, canale si cai ferate) si pentru impartirea riscurilor intre mai multi investitori.In acest model, raportul financiar a reprezentat un mijloc de monitorizare a activitatilor afacerilor de proportii in scopul informarii actionarilor (care nu faceau parte din conducere). Raportarea financiara in scopurile pietei de capital s-a dezvoltat initial in Marea Britanie, intr-un mediu legal comun in care statul legifera cat mai putin posibil, lasand un grad mare de posibilitati de interpretare pentru practica si pentru sanctiunile legale.Aceasta abordare a fost rapid adoptata si in SUA, pe masura ce acestea au devenit mai industrializate. Deoarece SUA a dezvoltat ideea grupurilor de companii controlate de un singur sediu central (spre sfarsitul secolului XIX), aceasta filozofie de raportare financiara a inceput sa fie tot mai axata pe conturile consolidate si pe grup, decat pe companiile individuale.

Din motive diferite, nici guvernul Marii Britanii si nici cel al SUA nu au considerat acest cadru de raportare ca fiind potrivit pentru scopurile impozitarii pe profit si, din acest motiv, in timp ce rapoartele financiare ofera informatii pentru procesul de evaluare, fiscalitatea retine un curent legal separat, care a avut o mica influenta asupra raportarii financiare.

Al doilea model de raportare financiara, in general cunoscut sub numele de raportare anglo- saxona, poate fi caracterizat ca axandu-se pe relatia dintre afacere si investitor si pe fluxul de informatii catre pietele de capital. Guvernul utilizeaza in continuare raportarea ca pe o modalitate de reglementare a activitatii economice (de exemplu, misiunea Comisiei de Valori Mobiliare este de a proteja investitorul si de a asigura faptul ca pietele de titluri de valoare functioneaza eficient), insa raportul financiar este indreptat catre investitor si nu catre guvern.Nici una din cele doua abordari ale raportarii financiare prezentate mai sus nu este in mod special utila intr-o economie agrara sau intr-o economie formata in mare parte din microintreprinderi, astfel incat, pe masura ce tarile s-au dezvoltat din punct de vedere economic (sau au fost colonizate), au adoptat variante ale unuia sau altuia din aceste modele.

3

IFRS sunt un exmplu al celui de-al doilea sistem de reguli de raportare financiara orientat catre piata de capital. Normalizatorul international initial, Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASC) a fost inffintat in 1973, intr-o perioada de schimbari majore in domeniul reglementarilor contabile. In SUA, Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Fianaciara (FASB) tocmai fusese creat, in Marea Britania primul normalizator national isi incepuse functionarea de curand., UE lucra la principalul punct de pe pragramul propriului plan de armonizare contabila (Directiva a IV-a) si atat SUA, cat si OECD aveau sa creeze in curand comitete contabile.

IASC a fost lansat in preajma Congresului Mondial de Conatbilitate din 1972 (reuniune a profesiei internationale care are loc o data la 5 ani), dupa intalnirea neoficiala dintre reprezentantii profesiei britanice (Institutul Contabililor Autorizati din Anglia si Tara Galilor- ICAEW)si profesia americana (Institutul American al Contabililor Publici Autorizati- AICPA).In prima faza a existentei sale, IASC a avut diverse probleme. Odata ce Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) a fost creata in 1977 la urmatorul congres mondial, IASC a trebuit sa lupte impotriva incercarilor de a fi absorbit de IFAC. A reusit sa reziste, ajungand la un compromis prin care a ramas independent, insa toti membri IFAC deveneau automat membri IASC, iar IFAC avea dreptul de a numi membrii Consiliului de Normalizare.

Atat UE, cat si OECD au fost active in crearea reglementarilor internationale in anii ’70, dar IASC a reusit sa le convinga de faptul ca ar trebui sa lase regulile de evaluare si recunoastere pe seama IASC. Cu toate acestea, proclamandu-se ca unic reglementator international, a avut dificultati mari in a convinge pe toti sa ii urmeze regulile. Desi corpurile profesionale membre erau teoretic angajate in promovarea utilizarii IAS la nivel national, in practica, doar putine organisme nationale au avut influenta in normalizarea din tara lor, in timp ce altii (inclusiv SUA si Anglia) au preferat standardele nationale. In Europa, IAS au fost utilizate la scara mica in Italia si Elvetia, iar normalizatorii nationali din anumite tari, cum ar fi Malayesia, au inceput sa utilizaze IAS ca baza pentru standardele nationale, neadoptandu-le in forma creata de IASC.

IASC a intrat intr-o noua faza in 1987, care a dus direct la organizarea de astazi, atunci cand secretarul general, David CAIRNS, inconjurat de CVM din SUA, a negociat o intelegere cu Organizatia Internationala a Comisiilor cu Titluri de Valoare (IOSCO). IOSCO era in cautarea unui “pasaport” international comun cu care companiile sa poata fi acceptate pentru o cotare secundara in jurisdictia oricarui membru IOSCO.

Conceptul era ca, oricare ar fi regurile de cotare de pe bursa primara a companiei, sa existe un pachet minim comun pe care toate bursele de valori sa il accepte de la companiile straine care doreau o cotare secundara. IOSCO era pregatit sa utilizeze IAS ca baza de raportare financiara pentru acest pasaport, cu conditia ca standardele internationale sa poata fi aduse la nivelul stipulat de IOSCO. Pentru prima data, IASC avea un client clar si un rol clar pentru standardele sale.Acest lucru a provocat o activitate frenetica de imbunatatire a standardelor existente, prin inlaturarea numeroaselor tratamente alternative care erau permise de standarde. IASC si-a lansat proiectul de comparabilitate si imbunatatiri pentru dezvoltarea unui set-nucleu de standarde pentru IOSCO. Acestea au fost terminate in 1993, nu fara contradictii intre membri, dar, pentru marea dezamagire IASC, nu au fost acceptate la acel moment de IOSCO. Liderii IASC au fost nemultumiti, printre altele, de faptul ca IOSCO a dorit mai degraba sa adopte doar unele dintre standarde, mai degraba decat decat sa preia intregul proces al IASC, deci toate standardele create.

In cele din urma, colaborarea lansata in 1995, atunci cand Sir Bryan Carsberg a preluat functia de secretar general si a initiat o perioada frenetica in care standardele existente au fost din nou revazute si revizuite, fiind de asemenea create si standarde noi pentru acoperirea lacunelor. De aceasta data, setul de standarde a inclus, printre altele, si IAS 39, privind recunoasterea si evaluarea instrumentelor financiare, care a fost acceptat, in ultimul moment si cu mare dificultate, ca un standard interimar de compromis.In acelasi timp, IASC a infiintat un comitet pentru a veghea asupra viitoarei sale structuri. Daca avea sa fie normalizatorul

4

recunoscut de organele de reglementare de la bursele mondiale de valori, atunci avea nevoie de o structura care sa reflecte acest lucru. Modelul de normalizare anglo-saxon, in care profesionistii contabili isi stabilesc singuri regulile, fusese in mare parte abandonat in ultimii 25 de ani de la formarea IASC. Standardele erau create in mare parte de consilii nationale dedicate ca FASB si nu de organisme ca AICPA.

IASC a facut tot posibilul sa incurajeze participarea acestora in anii ’90, in cadrul vechii sale structuri, dar a recunoscut ca pentru acest lucru era necesara o noua structura. Alegerea trebuia facuta intre o abordare reprezentativa de proportii (asemanatoare vechii structuri), dar in care normalizatorii nationali sa aiba reprezentanti si un organism profesional mic de normalizatori experimentati care sa lucreze independent.Sfarsitul acestei faze de normalizare internationala si rezolvarea acestor probleme au venit la o scurta perioada dupa aceea, in 2000. In mai, membrii IOSCO au votat la intalnirea lor anuala sa adopte standardele IASC, dar a fost imediat depasit de anuntul din iunie 2000, conform caruia Comisia Europeana intentiona sa adopte IAS ca cerinta pentru cotarile primare din statele membre.Aceasta adoptare completa de catre UE a eclipsat anuntul mai putin entuziast al IOSCO, iar de atunci UE a devenit cel mai influent organism in ceea ce priveste standardele internationale. In iulie 2000, membrii ISAC au votat sa abandoneze vechea structura bazata pe organismele profesionale si sa adopte o noua structura: din 2000 standardele aveau sa fie create de un consiliu profesional si finantate de contributiile voluntare stranse de un nou organism de supraveghere.

NOUA STRUCTURA

Structura formala stabilita in 2001 are drept piatra de temelie Fundatia IASC, o corporatie din Delaware. Administratorii Fundatiei IASC, prezidata de fostul presedinte al Rezervei Federale SUA, Paul Volcker, au fost pe de o parte responsabilitatea de a strange cele 15 milioane de dolari pe an, necesare finantarii procesului de normalizare, iar pe de alta parte, responsabilitatea de a numi membrii Consiliului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB), pe cei ai Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRIC) si pe cei ai Consiliului de Consiliere in privinta standardelor (SAC).

Consiliul de consiliere in privinta standardelor (SAC) se intalneste cu IASB de trei ori pe an, in general, pentru doua zile. SAC are aproximativ 50 de membri, numiti in calitate personala (nu organizationala), dar sunt sprijiniti in general de organizatii care au un interes in raportarea internationala. Membrii de fata includ analisti, directori executivi de corporatii, auditori, normalizatori si organe de reglementare de la bursele de valori. Membrii servesc drept canal pentru comunicarea dintre IASB si grupul sau mai mare de constituenti, sugerand teme pe agenda IASB si discutand pe marginea propunerilor IASB.

Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRIC) este un comitet alcatuit in principal din parteneri tehnici in firme de audit, dar include de asemenea persoane care intocmesc situatiile financiare , precum si utilizatori. El succede Comitetul pentru Interpretarea Standardelor (SIC) care a fost creat de IASC.

Fuctia SIC/IFRIC este de a raspunde intrebarilor tehnice venite din partea constituentilor cu privire la modul de interpretare a IFRS- de fapt, de a acoperi golurile dintre diferitele reguli. De curand, a inceput sa propuna de asemenea modificari la standardele IASB, drept raspuns la dificultatile operationale percepute sau din nevoia imbunatatirii uniformitatii.IFRIC are legaturi cu Grupul Operativ pe probleme emergente din SUA si cu organisme similare, ca normalizatorii, in incercarea de a pastra convergenta la nivelul interpretarii. El stabileste, de asemenea, relatii cu organele de reglementare de la bursele de valori, care pot fi implicate in luarea deciziilor cu privire la acceptabilitatea practicilor contabile, care vor avea efect asupra interpretarii IFRS.

5

Normalizatorii de legatura sunt organismele nationale din Australia, Canada, Franta, Germania, Marea Britanie, SUA si Japonia. Fiecare din aceste organisme are o relatie speciala cu un membru al consiliului, care in mod normal detine functie in cadrul normalizatorului national si este responsabil pentru pastrarea legaturii intre organismul international si cel national.Acest lucru, impreuna cu SAC, a reprezentat solutia la care s-a ajuns de catre vechiul IASC in incercarea de a pastra o anumita reprezentare geografica. Cu toate acestea, acest lucru a fost depasit intr-o oarecare masura de evenimente: in ceea ce priveste UE , interactiunea sa cu IASB este intermediata de EFRAG, care nu are nici un membru de legatura oficial in cadrul Consiliului. Presedintele adjunct al IASB a indeplinit aceasta functie, dar, in timp ce Franta , Germania si Marea Britanie au in mod individual membrii de legatura, EFRAG si Comisia Europeana sunt, pana in anest moment, in afara acestei structuri.Mai mult, exista multi normalizatori nationali, in special din tarile in curs de dezvoltare, care nu au reprezentant in SAC si, deci, nu au nicio legatura directa cu IASB, in ciuda faptului ca multi dintre acestia incearca sa reflecte standardele IASB in propriile standarde nationale.

La Congresul Mondial din anul 2002 din Hong Kong, IASB a organizat o intalnire deschisa pentru normalizatorii nationali, care a fost intampinata cu entuziasm. Drept rezultat, IASB a inceput sa aloce timp pentru intalnirile formale de creare de legaturi intre normalizatori, la care sa poata participa orice alti normalizatori interesati. Desi aceasta practica nu se ragaseste nici in Constitutia IASB si nici in procedurile sale de lucru, ambele se afla intrun proces de revizuire la momentul de fata, iar modificarile pot fi facute in anii urmatorii ani.

Procesul normalizarii IFRS

Agenda IASB este determinata in mai multe feluri. Sunt facute sugestii de catre administratori, SAC, normalizatorii de legatura, firmele internationale de audit si altii. Acestea sunt dezbatute de catre Consiliu, iar concluziile preliminare sunt discutate cu diverse organisme de consultare.

IASB are, de asemenea, un comitet comun cu FASB pentru stabilirea agendei. Proiectele pe termen lung sunt puse intai pe agenda de cercetare, ceea ce inseamna ca activitatea preliminara este realizata prin colectarea informatiilor despre o anumita problema si potentialele solutii. Proiectele pot ajunge pe agenda de lucru curenta si pe alte cai.

Din 2001, agenda a fost dominata de nevoia de a ocoli standardele mostenite, astfel incat sa se creeze o serie intreaga de standarde pentru companiile europene care se indreapta catre IFRS si, de asemenea, pentru realizarea modificarilor urgente in numele convergentei (contabilitatea de achizitii si fondul comercial) si al imbunatatirii standardelor actuale. Aceste nevoi au fost indeplinite in mare masura incapand cu a doua jumatate a anului 2004.Odata ce un proiect ajunge pe agenda curenta, procesul formal este ca personalul (un grup de aproximativ 20 de membrii ai personalului tehnic, angajati in cadrul IASB) sa creeze proiecte de lucrari care sunt apoi discutate de catre consiliu in intalnirile deschise. In urma dezbaterii, personalul rescrie lucrarea sau scrie o lucrare noua, care este dezbatuta la o intalnire ulterioara.In teorie, exista un proces intern prin care personalul propune solutii, pe care Consiliul fie le aproba, fie le respinge; in practica, procesul este mult mai elaborat: uneori (in special pentru proiectele ca instrumentele financiare), anumiti membrii ai Consiliului primesc o responsabilitate speciala pentru proiect si discuta probleme la intervale regulate cu personalul relevant, ajutand la crearea lucrarilor care ajung pe masa Consiliului.In mod egal, membrii Consiliului pot scrie sau vorbi direct cu membrii personalului in afara procesului formal de intalniri pentru a le indica ingrijorarile lor cu privire la anumite aspecte.

Procesul implica in mod normal:

1. discutarea unei lucrari prin prezentarea elementelor principale;

6

2. pregatirea unui proiect de expunere care incorporeaza deciziile preliminare luate de catre Consiliu- in cadrul acestei faze, multe probleme sunt redezbatute, uneori de mai multe ori;3. publicarea proiectului de expunere;4. analiza comentariilor primite pe marginea proiectului de expunere.5. dezbatarea si emiterea standardului final, insotit de indrumarile de aplicare si de un document care prezinta “Baza pentru concluzii” (motivele pentru care Consiliul a respins anumite solutii, preferand altele).

Voturile exprimate pe marginea proiectului si pe marginea standardului final sunt secrete, insa, in afara de acest fapt, procesul este chiar foarte deschis, persoane din afara avand chiar posibilitatea sa consulte rezumatele proiectelor pe website-ul IASB si sa participe la intalnirele Consiliului daca doresc. Bineinteles, schimburile zilnice neoficiale dintre personal si Consiliu nu sunt vizibile pentru public si nici intalnirile in care Consiliul ia decizii strategice sau administrative.Procedura de baza stabilita poate fi modificata in anumite circumstante. Daca proiectul a iscat controverse sau este foarte dificil, Consiliul poate emite un document de discutii inainte de a ajunge la stadiul emiterii proiectului de expunere. El a reemis un document de discutii privitor la optiunile pe actiuni inainte de a se ajunge la IFRS 2, plata pe baza de actiuni.El procedeaza la fel si in privinta proiectului de raportare a performantelor si in privinta proiectului privitor la standardele pentru intreprinderile mici si mijlocii. Un astfel de document de discutii poate sa prezinte doar lucrurile pe care personalul le considera problematice sau poate la fel de bine sa indice opiniile preliminare ale Consiliului.Consiliul poate desemna sa organizeze o anumita forma de consultare publica in cadrul procesului. La revizuirea lui IAS 39, Instrumente financiare : recunoastere si evaluare in 2003, el a organizat discutii la mese rotunde. Cei care au raspuns la proiectul de expunere au fost invitati sa participe la intalniri in grupuri mici cu membrii Consiliului, in care au putut sa isi exprime opiniile si sa participe la dezbateri.

IERARHIZAREA STANDARDELOR

Cadrul general este utilizat de catre membrii Consiliului si de catre personal in cadrul dezbaterii si ei se asteapta ca cei care fac comentarii pe marginea proiectelor de expunere sa isi formuleze argumentele pe baza acestui cadru. Cu toate acestea, cadrul general nu este intentionat a fi folosit direct de catre auditori si persoanele care intocmesc situatiile financiare in determinarea metodelor lor contabile.

In cadrul revizuirii din 2003 a IAS 8, IASB a introdus o ierarhie a regulilor contabile care ar trebui urmata de persoanele care intocmesc situatiile financiare in cautarea solutiilor la problemele contabile. Aceasta ierarhie arata ca indrumarea cu cea mai mare autoritate este IFRS si ca persoanele care intocmesc situatii financiare ar trebui sa caute indrumari dupa cum urmeaza :

1. IAS/IFRS si interpretarile SIC/IFRIC, atunci cand acestea se aplica unei tranzactii sau conditii.

2. In absenta unui astfel de standard aplicabil direct, va fi utlizat rationamentul pentru dezvoltarea si aplicarea unei politici contabile care sa fie relevanta pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor si credibila, in sensul ca situatiile financiare : reprezinta fidel pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale entitatii de raportare ; reflecta fondul economic al tranzactiilor, evenimentelor si conditiilor, mai degraba decat simple forme legale ale acestora ; sunt neutre ; sunt prudente ; sunt complete sub toate aspectele semnificative.

3. Daca acest lucru nu este posibil, persoana care intocmeste situatiile financiare ar trebui sa priveasca apoi catre cele mai recente standarde ale altor normalizatori care utilizeaza un cadru conceptual similar in dezvoltarea standardelor sale, ca si catre alte

7

carti de contabilitate si practici din industrie care nu intra in conflict cu indrumarile de nivel mai inalt.

4. Doar daca nici una din solutiile de mai sus nu este suficienta, atunci persoana care intocmeste situatiile financiare ar trebui sa caute direct in Cadrul General.De fapt, daca IFRS nu acopera un subiect, persoana care intocmeste situatiile

financiare ar trebui sa se uite in GAAP nationale, iar solutia cea mai evidenta sunt US GAAP, partial, pentru ca este cel mai complet set de standarde si partial pentru ca pe piata globala de capital, US GAAP sunt alternativa cea mai bine inteleasa (iar utilizarea US GAAP inlatura elementele de reconciliere din formularul 20-F pentru entitatile straine inregistrate la CVM). In orice caz, avand in vedere intentia profesionala a IFRS si US GAAP de a converge, ar fi ilogic ca indrumarile sa fie cautate in alte seturi de standarde, cu exceptia cazului in care US GAAP nu abordeaza aspectele care necesita clarificare.

IMPACTUL ADOPTARII IFRS DE CATRE COMPANIILE DIN UE

Efectul trecerii la IFRS va varia de la tara la tara si de la companie la companie. Principiile contabile general acceptate (GAAP) din multe tari europene au fost dezvoltate in scopuri fiscale si de alta natura de reglementare, astfel incat principiile difera de la tara la tara. Paginile web ale multor firme de contabilitate din UE subliniaza in momentul de fata complexitatea si confuzia potentiala implicate de tranzatia la IFRS.

Complexitate inseamna cost. Un studiu realizat pe 1000 de companii europene indica faptul ca acel cost mediu al conformarii din randul companiilor din Marea Britanie va ajunge la aproximativ 360.00 lire. Aceasta cifra se ridica la 446.000 de lire pentru o companie din top 500; la 625.000 d elire pentru companiile cu o valoare de capitalizare de piata intre 1 miliard si 2 miliarde de lire; si la 1 milion de lire pentru companiile evaluate la mai mult de 2 miliarde de lire.Totusi, implementarea nu este singura dificultate si, este posibil, sa nu fie nici macar cea mai importanta. Modificarile in principii pot reprezenta modificari semnificative in situatiile profitului si pierderilor si in bilanturi. Intr-un studiu efectuat in anul 2002 asupra companiilor din UE, doua treimi din cei care au raspuns au indicat ca adoptarea IAS ar avea un impact mediu pana la maxim asupra afacerii lor.

Unul dintre cele mai importante efecte ale trecerii la IFRS se va reflecta in relatiile legale ale detinatorii de interese, pentru a explica asa cum se cuvine modificarile si impactul acestora. In plus, contabilii si avocatii trebuie, de asemenea, sa revizuiasca prezentarile explicate pe larg in josul paginilor, cerute de IFRS in situatiile financiare.

Cei care intocmesc proiectele trebuie sa examineze utilizarea ’’modificarilor adverse semnificative ‘’ in contextul afacerilor ale caror venituri pot face obiectul unei volatilitati contabile. Contractele privind datoriile, capitalurile proprii si leasingul financiar pot necesita o restructurare datorata modificarilor neanticipate in rezultatele de raportare aparute din utilizarea IFRS.

Spre exemplu, IFRS pot necesita o reclasificare a anumitor instrumente financiare anterior prezentate ca si capitaluri proprii in bilantul unor companii in componentele de capitaluri prorpii si datorii. In plus, IFRS permit companiilor sa ajusteze valorile contabile ale investitiilor imobiliare la valorile juste ale pietei cu orice castiguri reflectate in contul de profit si pierdere.Persoanele cu functii executive pot fi ingrijorate in ceea ce priveste sistemele de compensare legate de cresterea castigurilor intre datele de evaluare, cand castigurile pot fi stat de volatile sau pot sa fie pur si simplu ingrijorate de faptul ca acordurile de compensare sunt legate de rezultate care nu mai sunt realiste.

Putine companii doresc sa utilizeze in continuare GAAP in documente, din cauza costurilor implicate de mentinerea a doua sisteme separate de contabilitate. Drept rezultat, companiile, avocatii si contabilii acestora vor trebui sa reexamineze contractele in lumina efectului anticipat al IFRS asupra situatiilor financiare ale companiilor.

8

COMBINARI DE INTREPRINDERISI

SITUATII FINANCIARE CONSOLIDATE

Contabilizarea combinarilor de intreprinderi a fost supusa unei revizuiri complete in SUA de catre IASB si in alte jurisdictii in ultimii ani, acest proces este planificat a continua pentru inca catva timp.

IFRS 3, introdus in anul 2004, sub forma SFAS 141, renunta la metoda uniunii intereselor si trateaza fondul comercial care provine din achizitia de activ necorporal cu durata de viata nederminata. Standardul prevede, de asemenea, ca activele si datoriile dintr-o filiala, unde exista un interes minoritar, se vor evalua la valoare justa, inclusiv partea de interes minoritar.

IASB si FASB urmaresc un proiect comun pentru a revizui mai departe inregistrarea combinarilor de intreprinderi, ceea ce ar trebui sa rezulte intr-un viitor apropiat. Normalizatorul de standarde analizeaza si aria de aplicabilitate a consolidarii, deci se poate astepta la o revizuire a IAS 27, dar nu pentru anul 2006.

Cand o combinare se inregistreaza ca o achizitie, activele achizitionate si datoriile asumate sunt inregistrate la valorile lor juste, folosind contabilitatea achizitiilor. Daca valoarea justa a activelor nete achizitionate este egala cu o alta valoare decat cea a pretului de achizitie total, excedentul (sau, mai des intalnit, deficienta) este numit, in general, fond comercial (o deficienta este un fond comercial negativ).

Fondul comercial de acest tip poate proveni doar in contextul unei combinari de intreprinderi. Atata vreme cat valorile juste ale multor active si datorii pot fi stabilite imediat ( si intr-o tranzactie efectuata in conditii comerciale obiective, trebuie sa fie cunoscute partilor), anumite probleme de recunoastere si masurare apar in mod inevitabil. Printre acestea sunt valoarea contingentului promis fostilor detinatori si entitatii achizitionate si stabilirea masurii in care anumite cheltuieli care apar in virtutea tranzactiei, cum ar fi cele care tin de eliminarea facilitatilor duble, trebuie sa fie tratate ca parte a unei tranzactii sau ca element din inregistrarea post-achizitie.

La nivel practic, entitatile achizitionate sunt fie pastrate ca filiale operative, fie activele si datoriile acestora sunt absorbite intr-o intreprindere existenta a achizitorului. Raportarea financiara consolidata a entitatii care subzista sau a societatii mama va fi identica in oricare caz, dar in primul caz situatiile financiare proprii ale filialei pastreaza valorile contabile bazate pe costul istoric ale acesteia, asa ca va fi nevoie sa se pastreze inregistrari MEMO, astfel incat majorarile si scaderile la nivelul activelor si datoriilor (pentru a reflecta valorile juste de la data achizitiei, ajustate mai departe pentru amortizare si alte situatii survenite ulterior pana la data situatiei financiare) sa poata fi facute la pregatirea situatiilor financiare consolidate.

Cand activele si datoriile sunt transferate, inregistrarile pentru unitatea care achizitioneaza vor reflecta noile valori contabile ale activelor si datoriilor de la data achizitiei.

Problemele contabile majore care afecteaza combinarile de intreprinderi si elaborarea situatiilor financiare consolidate sau combinate sunt urmatoarele :

1. Recunoasterea si masurarea corespunzatoare a activelor si datoriilor entitatilor care se combina ;

2. Eliminarea soldurilor si tranzactiilor dintre companii la elaborarea situatiilor financiare consolidate.

9

Acest capitol pune in discutie si contabilizarea aplicabila domeniilor cu probleme speciale, cum ar fi achizitiile inversate si practicile care apar si au implicatii contabile compelxe, cum ar fi entitatile cu scop special.

In referentialul elaborat de IASB exista anumite standarde contabile si de raportare, care vizeaza direct consturile consolidate :

Norma contabila Aspecte ale consolidarii vizateIAS 21 ``Efectele variatiei cursurilor monedelor straine``

Conversia conturilor societatilor aflate in strainatate

IAS 27 ``Situatiile financiare consolidate si contabilizarea perticipatiilor in filiale``

Perimetrul de consolidare, consolidare prin metoda integrarii globale

IAS 28 ``Contabilizarea participatiilor in cadrul intreprinderilor asociate``

Consolidare prin metoda punerii in echivalenta

IAS 29 ``Prezentarea conturilor in economiile hiperinflationiste``

Conversia conturilor filialelor situate in tarile cu o puternica inflatie

IAS 31 ``Informarea financiara relativa la participatiile in cadrul intreprinderilor de tip joint-ventures (asocierilor in participatie)``

Consolidarea prin metoda integrarii proportionale

IFRS 3 ``gruparile de intreprinderi`` Determinarea si tratamentul contabil al fondului comercial pozitiv sau negativ``

DEFINIREA TERMENILOR

Consolidare contabila= procesul de combinare a situatiilor financiare ale unei societati mama si a uneia sau mai multor filiale distincte sau separate in mod legal.Achizitie= o combinare de intreprinderi in care o entitate (achizitorul) obtine controlul asupra activelor nete si operatiunilor unei alteia (entitatea achizitionata) in schimbul unui transfer de active, angajare de datorii sau emitere de actiuni.Combinare de intreprinderiAducerea impreuna a unor intreprinderi separte intr-o entitate economica, ca urmare a obtinerii de catre o intreprindere a controlului asupra activelor nete si operatiunilor unei alteia.Combinare= orice tranzactie prin care o intreprindere obtine controlul asupra activelor si bunurilor unei alte intreprinderi, indiferent de forma intreprinderii care reiese din tranzactia de combinare.Situatii financiare combinate= situatiile financiare care prezinta pozitia financiara si/sau rezultatele financiare ale operatiunilor unor entitati legal separate, legate prin titlul comun de proprietate, ca si cand ar fi o entitate unica.Situatii financiare consolidate= situatiile financiare ale unui grup prezentate ca cele ale unei singure entiati economiceControl= puterea de a guverna politicile financiare si operationale ale unei entitati, in scopul obtinerii de beneficii din activitatile acesteiaMetoda bazata pe cost= o metoda contabila prin care investitia este recunoscuta la nivelul costului. Investitorul recunoaste profitul din investitie doar in masura in care el primeste distributii din profiturile nete acumulate, care apar dupa adata achizitiei.

10

Data achizitiei= data la care controlul asupra activelor nete si a operatiunilor entitatii achizitionate este transferat efectiv catre achizitor.Valoarea justa= valoarea pentru care un activ ar putea fi schimbat sau o datorie achitata in cadrul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective intre parti interesate si in cunostinta de cauzaFond comercial= excedentul costului unei achizitii de intreprinderi inregistrata ca o achizitie (adica prin metoda de cumparare) fata de valoarea justa a activelor nete din aceasta.Grup= o societate mama si filialalele acesteiaInteres minoritar= acea parte din profit sau pierdere si din activele nete ale unei filiale atribuibila participantilor la capitalurile proprii, care nu sunt detinute, direct sau indirect, prin filiale, de catre societatea mamaFondul comercial negativ= aceasta valoare reprezinta excedentul net al valorii juste a activelor nete la o achizitie de intreprinderi, inregistrate ca o achizitie.Societate mama= o entitate care are una sau mai multe filialeMetoda uniunii de interese= o metoda contabila utilizata anterior pentru o combinare de intreprinderi, care se bazeaza pe un schimb reciproc si pe continuarea participatiilor in capitalurile proprii din entitatile care se combina. Nu mai este valabil conform IFRS sau GAAP.Metoda de cumparare= o metoda contabila utilizata pentru o combinare de intreprinderi care recunoaste ca o entitate care se combina a fost achizitionata de o alta. Aceasta stabileste o noua baza pentru entitatea achizitionata. Metoda de cumparare se va folosi pentru achizitii.Castiguri incasate in etapa de pre-achizitie= un cont folosit pentru a raporta castigurile unei filiale atribuibile titlului de proprietate considerat procentual achizitionat la data interimara, in perioada de raportare curenta.Filiala= o entitate, inclusiv o entitate fara personalitate juridica, cum ar fi un parteneriat, care este controlata de o alta entitate (societate mama).Profit nerealizat intre companii= excedentul pretului tranzactiei fata de valoarea contabila a unei pozitii (de regula, stocuri sau utilaje de productie) transferat de la (sau catre) societate mama catre ( de la) filiala (sau una dintre filiale) si nu vandut unei entitati exterioare. In scopul situatiilor financiare consolidate, recunoasterea trebuie sa fie amanata pana la o realizare ulterioara, printro tranzactie cu o parte exterioara.

Fondul comercial si fondul comercial negativ

Fondul comercial= reprezinta pretul de achizitie excedentar varsat intr-o achizitie de intreprindere in raport cu valoarea justa a activelor nete identificabile obtinute.

Probabil ca atunci cand o intreprindere care achizitioneaza plateste o prima, aceasta considera ca intreprinderea valoreaza mai mult decat suma valorilor activelor corporale si a activelor necorporale identificabile, altfel tranzactia nu ar fi fost efectuata in acesti termeni. Fondul comercial care provine din achizitii trebuie sa fie recunoscut ca un activ.Soldul din contul fondului comercial trebuie sa fie revizuit la fiecare data de bilant, pentru a se stabili daca activul a suferit vreo depreciere. Daca fondul comercial nu mai este considerat probabil a

11

fi recuperat in intregime din operatiuni profitabile ale intreprinderii achizitionate, acesta ar trebui sa fie redus sau eliminat complet.Orice eliminare a fondului comercial trebuie sa fie trecuta la cheltuieli. De indata ce este redus, fondul comercial nu mai poate fi trecut ca un activ, reflectand inca o data preocuparea ca masurarea independenta a fondului comercial sa nu mai fie posibila si ca fondul comercial achizitionat sa poata fi inlocuit, dupa achizitie, de fondul comercial generat pe plan intern, care nu urmeaza a fi recunoscut.

Este de mentionat faptul ca fondul comercial este inregistrat, in cazul achizitiilor de mai putin de 100% doar pentru pretul platit de societatea mama in plus fata de valorile juste ale activelor nete identificabile ale filialei.Aceasta inseamna ca nici un fond comercial nu se imputa intereselor minoritare pe baza pretului platit de majoritate, desi aceasta s-ar putea schimba cand IASB va completa faza a doua a revizuirii combinarilor de intreprinderi. Cata vreme activele nete identificabile atribuibile minoritatii sunt majorate la valori implicate in decizia de achizitie luata de majoritate, fondul comercial nu va fi imputat pentru actiunile minoritare.

Deprecierea fondului comercial

IAS 36 prevede ca valoarea recuperabila a fiecarei unitati generatoare de trezorerie sa se calculeze si sa se compare cu fondul comercial alocat acelei unitati. Daca valoarea recuperabila este mai mica decat valoarea contabila, trebuie sa se faca o reducere la depreciere.O pierdere din depreciere este absorbita de fondul comercial si, doar cand fondul comercial a fost eliminat complet, orice pierderi ramase din depreciere se trec la alte active din grup (proportional doar daca nu este posibil sa se masoare valorile recuperabile ale activelor individuale).

Acest lucru se poate, oarecum, arbitrar, dar este si logic, deoarece puterea de cumparare excedentara reprezentata de fondul comercial trebuie sa fie considerata a fi pierduta daca valoarea recuperabila a unitatii generatoare de trezorerie este mai mica decat valoarea contabila a acesteia.Aceasta este si o abordare conservatoare si va diminua sau elimina prezentarea acelui activ adesea neinteles si intotdeauna considerat suspect, fondul comercial, inainte ca valorile contabile ale activelor corporale si necorporale identificabile sa fie ajustate.

Inversarea deprecierii anterior recunoscute a fondului comercial

Cu privire la inversarea unei deprecieri care tine de o unitatea generatoare de trezorerie, care a inclus fondul comercial ce a fost recunoscut intr-o perioada precedenta, datorita naturii speciale a fondului comercial, IAS 36 a impus o cerinta conform careia inversarile sa nu poata fi recunoscute ca reduceri anteriaore la fondul comercial.Astfel, o recuperare ulterioara a valorii unitatii generatoare de trezorerie va fi alocata doar la activele care nu au legatura cu fondul comercial. (Ajustarile la acele active nu se pot face pentru valori mai mari decat cele necesare pentru a le readuce la valorile contabile la care acestea ar fi fost declarate in prezent, daca deprecierea nu ar fi fost recunoscuta).

Fondul comercial negativ

In anumite combinari de intreprinderi cu achizitii, pretul de achizitie este mai mic decat valoarea justa a activelor nete achizitionate. Diferenta a fost, in mod traditional, denumita fond comercial negativ.Unele persoane sugereaza ca, din moment ce tranzactiile in conditii comerciale obiective nu favorizeaza, de regula nici una dintre parti, probabilitatea ca achizitorul sa obtina un chilipir este considerata a fi foarte mica, iar situatiile clare de fond comercial negativ sunt mai adesea rezultatul unei erori de masurare (adica, valorile juste atribuite activelor si datoriilor au fost incorecte intro anumita masura) sau a unei imposibilitati

12

de a recunoaste o datorie contingenta sau actuala (cum ar putea fi pentru plata indemnizatiilor pentru angajati).

Totusi, fondul comercial negativ poate proveni si din riscul de pierderi viitoare, cum ar fi cazul BMV, care si-a vandut unitatea de productie ROVER unui consortiu pentru suma de 1 $.Problema contabila este modul de gestionare a acestui sold creditor, care este rezidual dupa ce activele si datoriile identificabile sunt inregistrate la valorile lor juste (sau alte valori prescrise) corespunzatoare.

Punctele de vedere difera si tratamentul contabil prescris s-a schimbat substantial de la standardul initial IAS 22, prin revizuirea acestuia din 1993 si apoi prin versiunea din 1998, ajungand acum la solutia IFRS 3, care este aceea de a trece creditul la profit imediat, dar doar dupa reevaluarea masurii in care nu exista nici o greseala de calcul a valorii juste a activelor si datoriilor achizitionate.

Aspecte privind contingentele

In anumite combinari de intreprinderi, pretul de achizitie nu este fix la momentul schimbului, dar este in schimb dependent de evenimentele viitoare. Exista doua tipuri majore de evenimente viitoare care ar putea, de regula, sa fie folosite pentru a modifica pretul de achizitie : performanta entitatii achizitionate si valoarea de piata a contravalorii acordate pentru achizitie.Contingenta cel mai frecvent intalnita implica performanta post-achizitie a entitatii sau operatiunile achizitionate. Aceasta este adesea denumita provizion pentru beneficii viitoare. In cazul in care contravaloarea contingentului este probabil sa devina platibila si poate fi masurata in mod credibil la data achizitiei, o estimare ar trebui inclusa in costul achizitiei.

In cazul in care contravaloarea contingentului nu este platita mai tarziu, trebuie sa se faca o ajustare la costul de achizitie. Aceasta va duce in mod normal la o ajustare a fondului comercial.

In cazul in care contravaloarea contingentului nu este nici probabila si nici nu se poate estima in mod credibil, nu se face nici o estimare, dar daca in viitor o plata devine probabila si nu poate fi estimata, trebuie sa se faca o estimare pentru a recunoaste acest cost adaugat in acel moment.

Cel mai rar observat tip de ajustare post- achizitie care poate aparea este atunci cand un achizitor a garantat suma contravalorii oferite. De exemplu, daca au fost emise actiuni, entitatea care achizitioneaza poate garanta ca pretul de piata al acestora nu va cobori sub un anumit nivel pe un orizont de timp definit, in general nu mai mult de unul sau doi ani.

Daca suma contravalorii oferite scade si achizitorul este obligat sa faca o plata ulterioara, aceasta este ajustat in functie de valoarea capitalului varsat initial si nu in functie de pretul de achizitie al filialei.Astfel, conturile de capital ale achizitorului ar fi ajustate, de obicei, prin majorarea valorii nominale declarate a actiunilor emise (deoarece se vor oferi acum mai multe actiuni) si prin scaderea capitalului varsat suplimentar.

Cerintele de prezentare

IFRS 3 a adaugat un numar bine definit de noi prezentari fata de cerintele existente. Principiul declarat este acela ca utilizatorii trebuie sa poata evalua natura si efectul financiar ale oricaror combinari care au fost derulate pe durata exercitiului financiar sau dupa data bilantului.Cerintele detaliate cuprind :

1. Numarul de instrumente de capital emise sau cu posibilitatea de a fi emise ca o contravaloare de achizitie si valoarea justa a acelor instrumente.

13

2. valorilor recunoscute incapand cu data achizitiei pentru fiecare categorie de active si datorii ale entitatii achizitionate.

3. valorii contabile a fiecarei categorii de active si datorii ale entitatii achizitionate imediat inainte de combinarea de intreprinderi.

4. Valorii oricarui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entitatii achizitionate fata de costul de achizitie (adica fondul comercial negativ) si pozitia acesteia in contul de profit si pierderi in care este recunoscut excdentul.

5. Unei descrieri a factorilor care au contribuit la un cost de achizitie care a dus la recunoasterea fondului comercial sau a unei descrieri a naturii oricarui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entitatii achizitionate peste costul de achizitie.

6. Valorii profitului sau pierderilor entitatii achizitionate incluse la profit sau pierderi ale entitatii care raporteaza in exercitiul respectiv.

7. Cumulativ, a informatiilor cerute a fi prezentate pentru fiecare combinare de intreprinderi, pentru acele combinari de intreprinderi care sunt nesemnificative, luate individual.

8. Veniturilor si profitului sau pierderilor entitatii combinate, in perioada de raportare, ca si cand data achizitiei pentru toate combinarile de intreprinderi pe durata perioadei de raportare ar fi fost inceputul perioadei de raportare, doar daca acea prezentare ar necesita costuri si eforturi nejustificate.

9. In perioadele ulterioare unei combinari de intreprinderi, a oricarui castig sau oricarei pierderi legata de activele achizitionate sau datoriile asumate, care sunt de o asemenea marime, natura sau incidenta, incat prezentarea sa fie relevanta pentru intelegerea performantei financiare a entitatii combinate.

10. Reconcilierii valorii contabile a fondului comercial, care trebuie sa fie modificata pentru a necesita diferente nete de schimb care sa provina din conversia situatiilor financiare ale unei entitati straine, care vor fi, de asemenea, aratate separat.

Acorduri tranzitorii

IFRS 3 se aplica la toate combinarile de intreprinderi din data de 31.03.2004. Pentru combinarile anterioare, stabdardul se va aplica in mod prospectiv. Acolo unde o entitate are deja fond comercial, amortizarea inceteaza si, in schimb, se va prevedea testarea deprecierii. Aceasta s-ar aplica si la fondul comercial implicit unei investitii contabilizate prin metoda punerii in echivalenta.Orice fond comercial negativ preexistent la momentul la care sunt adoptate standardele trebuie sa fie trecut direct la rezultatul reportat. Aceasta s-ar aplica si fondului comercial negativ implicit unei investitii contabilizate prin metoda punerii in echivalenta.

Un activ necorporal achizitionat intr-o combinare de intreprinderi inainte ca standardele sa fie adoptate si nu intruneste criterii de recunoastere din IAS 38 revizuit, ar fi clasificat ca fond comercial.Revizuirea IAS 38 s-ar aplica activelor necorporale recunoscute la momentul la care standardele sunt adoptate. Orice schimbare care rezulta de aici asupra duratei de viata utila estimata (inclusiv o schimbare de la o viata limitata la o viata nelimitata) ar fi contabilizata in mod prospectiv ca o schimbare de estimare.

Amendamente propuse la IFRS 3

IFRS 3, asa cum a fost emis initial, a inclus o exceptie de la aria de aplicabilitate pentru entitatile mutuale si pentru entitatile aflate sub control comun. IASB a decis, ulterior, ca acest lucru nu a fost necesar si a emis un amendament care a retras aceasta exceptie de la aria de aplicabilitate. Aceasta decizie a intrat in vigoare in anul 2005.

14

IFRS 3 a fost s-a desprins dintr-un poriect IASB in doua parti, care se ocupa de contabilizarea combinarilor de intreprinderi si care are, de asemenea, un proiect cu privire la raportarea financiara consolidata si subiecte conexe.Aceasta a doua faza se va ocupa de procedurile contabile specifice, care provin din contabilitate la achizitii si de probleme speciale privind combinarile de intreprinderi, cum ar fi asocierea in participatiuni si combinarile de entitati care se afla deja sub control comun.

Faza a doua a proiectului , care s-a finalizat in anul 2005, va aborda diverse proceduri de contabilizare a achizitiilor. Printre acestea, exista mai multe probleme legate de interesele minoritare, inclusiv urmatoarele :

- Daca ar trebui sa se recunoasca partea din fondul comercial a intereselor minoritare (adica, daca pretul platit pentru interesele majoritare ar trebui sa fie extrapolat la valoarea implicita a intregii entitati achizitionate, inclusiv partea minoritara, care rezulta dintr-o majorare a valorii intereselor minoritare raportate pentru fondul comercial).

- Cum trebuie sa fie contabilizate scaderile la nivelul participatiilor in capitalurile proprii ale societatii mama dupa o combinare de intreprinderi (atat cu cat si fara pierderea controlului).

Faza a doua a proiectului ia in considerare si tratamentul ce se va prescrie pentru achizitiile de actiuni succesive (cunoscute si ca achizitii in etape). Abordeaza si problemele referitoare la masurarea contravalorii acordate pentru o achizitie, inclusiv :

- daca data masurarii titlurilor emise cu valoare de compensatie trebuie sa fie data achizitiei in scopul convergentei FASB.

- Daca data achiztiei este aceea la care controlul trece la achizitor.- Daca costurile directe ale achizitiei, cum ar fi onorariile pentru juristi si experti,

trebuie trecute la cheltuieli.- Daca contrvaloarea contingentului trebuie sa fie recunoscuta la data achizitiei la

valoare justa.- Daca ajustarile ulterioare la valoarea contingentului clasificata ca datorie nu trebuie sa

fie tratat la costul de achizitie.- Daca contravaloarea contingentului care ia forma instrumentelor financiare care sunt

trecute in categoria capitalului trebuie sau nu sa se masoare din nou, ulterior recunosterii initiale a acesteia.

- Daca exceptia la IAS 39, care exclude contravaloarea contingentului din aria de aplicabilitate a standardului, trebuie sa fie inlaturata.

Faza a doua cauta sa rezolve mai multe probleme cu privire la masurarea activelor nete identificabile achizitionate, inclusiv :

- Modul in care valoarea justa a activelor si datoriilor trebuie sa fie calculata, inclusiv o problema posibila de indrumare generala cu privire la masurarea valoarii juste ca document separat, dupa cum se procedeaza la FASB.

- Daca activele si datoriile contingente canstau dintr-un element conditional si un element neconditional. In cazul acesta doar elementul neconditional se inscrie in categoria celor recunoscute ca activ sau datorie, iar valoarea atribuita acestuia va fi in functie de probabilitatea unui element conditional care devine neconditional.

- Daca probabilitatea nu trebuie sa fie un criteriu de recunoastere pentru recunoasterea activelor si datoriilor dintr-o combinare de intreprinderi, dar acea probabilitate a fluxurilor viitoare de trezorerie trebuie sa fie incorporata in calcularea valorii juste.

Ierarhia valorii juste, asa cum a fost elaborata pana in prezent, este urmatoarea :

15

Nivelul 1 : Estimarea valorii juste este stabilita in raport cu preturile observabile din tranzactiile de pe piata pentru active sau datorii identice la data masurarii sau aproape de aceasta.Nivelul 2 : Daca preturile observabile pentru activele sau datoriile similare nu sunt disponibile, estimarea valorii juste se poate stabili prin folosirea tranzactiilor la vedere ale unor active sau datorii similare.Nivelul 3 : In lipsa observatiilor de la nivelele 1 si 2, estimarea este stabilita prin tehnici de evaluare, folosindu-se abordarile de piata, profit si cost. Datele de pe piata trebuie sa fie maximizate, iar folosirea estimarilor si ipotezelor interene trebuie sa fie minimizate.

FASB si IASB au incercat sa hotarasca faptul ca proiectul referitor la combinarile de intreprinderi va exclude problemele legate de recunoasterea initiala si de masurare a obligatiilor aferente palnurilor de beneficii.Totusi, IASB va lua in considerare abordarea evaluarii prin care combinarea de intreprinderi in sine va influenta masurarea obligatiilor aferente beneficiilor post-garantare. De exemplu, daca ipotezele achizitorului cu privire la viitoarele salarii, numarul de angajati etc. sunt diferite de cele ale entitatii achizitionate, acestea sunt cele care ar trebui sa fie folosite.Alte probleme similare supuse analizei se vor concentra asupra schimbarilor efectuate de achizitor in palnul entitatii achizitionate de a oferi beneficii angajatilor entitatii achizitionate, care sa fie compatibile cu beneficiile oferite propriilor angajati sau de a reduce ori elimina planul, care ar trebui, in mod discutabil, sa fie tratate ca un eveniment post-achizitie si sa nu afecteze masurarea achizitiei ; si asupra unei prevederi ca achizitorul sa amendeze planul ca o conditie a combinarii de intreprinderi impusa de proprietarii entitatii achizitionate.

Un alt subiect dezbatut este noua contabilitate de baza, care este cunoscuta si ca noul inceput sau contabilitatea de sus in jos. Aceasta problema a fost dezbatuta de normalizatorii de standarde din SUA timp de mai bine de 20 de ani fara a fi rezolvata (desi SEC prevede o noua contabilitate de baza in circumstante foarte bine definite, pentru societatile publice).

Aceasta problema ar fi trebuit sa fie abordata de faza a doua, dar a fost amnata pentru o a treia faza, in ciuda unui oarecare entuziasm din partea unor membri IASB pentru aceasta, ca fiind o solutie pentru preocuparea legata de faptul ca contabilitatea combinarilor de intreprinderi prevede un amestec nesatisfacator de informatii legate de costul istoric si de valoarea curenta.

Situatii financiare consolidate

Ias 27, revizuit de proiectul de ameliorari al IASB, prescrie cerinte pentru prezentarea situatiilor financiare consolidate. O societatea mama trebuie sa prezinte situatii financiare consolidate pentru a respecta IFRS, doar daca nu se aplica toate din urmatoarele conditii :

1. Este o filiala cu participatii detinute integral sau detinute de actionari minoritari, inclusiv aceeia care nu au drept de vot in alt mod, care convin unannim ca societatea mama nu trebuie sa prezinte situatii financiare consolidate.

2. Titlurile acesteia nu sunt tranzactionate la bursa.3. Nu este pe cale de a emite titluri pe pietele de valori mobiliare.4. Societatea mama curenta sau cea mai recenta publica situatii financiare consolidate

care respecta IAS.Conform prevederilor IAS 27 revizuit, atunci cand conditiile de mai sus sunt

satisfacute in totalitate si, drept urmare, societatea mama alege sa nu isi prezinte stiuatiile financiare consolidate, dar, in schimb, sa prezinte situatii financiare separate, investitiile in filiale, in entitati controlate in comun si in asociatii care sunt consolidate, proportional consolidate sau contabilizate pe baza metodei punerii in echivalenta in situatiile financiare consolidate elaborate in conformitate cu cerintele IAS 27 sau in situatiile financiare elaborate in conformitate cu cerintele IAS 31 sau IAS 28, acestea se vor inregistra fie la costuri, fie la

16

active financiare disponibile pentru vanzare in conformitate cu IAS 39, in situatiile financiare separate ale investitorului.Aceeasi metoda trebuie sa se aplice pentru fiecare categorie de investitii. Cu alte cuvinte, daca raportarea financiara consolidata este anticipata, tot astfel va fi si contabilizarea, dupa metoda punerii in echivalenta sau cea a consolidarii proportionale.

Ias 27 revizuit stipuleaza ca in baza metodei costului, un investitor isi recunoaste investitia intr-o alta entitate la cost. Venitul este recunoscut doar in masura in care investitorul primeste distributii din profiturile nete cumulate ale entitatii in care s-a investit aparute dupa data achizitiei facute de investitor. Distributiile primite peste aceste profituri sunt considerate recuperari ale investitiei si sunt contabilizate ca reducere a costului investitiei (adica sunt privite ca rentabilitate a capitalului).Mai mult, investitiile in filiale, entitati controlate in comun si entitati asociate care sunt contabilizate in conformitate cu IAS 39, in situatiile financiare vor fi contabilizate in acelasi fel si in situatiile financiare separate ale investitorului si in situatiile financiare ale unei entitati mama, care nu este obligata sa prezinte situatii financiare consolidate.

IAS 27 prevede ca utilizatorii situatiilor financiare ale unei societati mama, ale unei asocieri in participatie sau ale unui investitor intr-o entitate asociata sunt, in general, preocupati de nevoia de a fi informati cu privire la pozitia financiara, la rezultatele operatiunii si la modificarile pozitiei financiare a grupului in ansamblu.Aceasta nevoie este deservita de situatiile financiare consolidate sau de situatiile financiare in care entitatea asociata este contabilizata in baza metodei punerii in echivalenta, care prezinta informatii financiare despre grup ca entitate economica unica, fara a tine cont de granitele legale ale entitatilor juridice separate.Situatiile financiare consolidate cuprind, conform IAS 27, societatea mama si toate filialele acesteia, externe sau locale, atunci cand aceste entitati sunt controlate de societatea mama. Pentru a determina acest lucru, controlul se presupune ca exista atunci cand societatea mama detine, direct sau indirect, prin intermediul filialelor, mai mult de jumatate din drepturile de vot ale unei entitati, cu exceptia cazului in care, in circumstante exceptioanle, se poate demonstra cu exactitate ca detinerea acestui numar de voturi nu constituie control.

Controlul exista, de asemenea, atunci cand societatea mama detina jumatate sau mai putin din numarul de voturi ale unei entitati in care exista :

1. controlul asupra mai mult de jumatate din drepturile de vot in virtutea unui acord cu alti investitori (de exemplu, o conventie financiara).

2. puterea de a guverna politicile financiare si de exploatare ale unei entitati in baza statutului sau in baza unui acord.

3. puterea de a numi sau inlatura majoritatea membrilor consiliului director sau ai altui organism de guvernare echivalent si in care controlul asupra entitatii este realizat de acel consiliu sau organism.

4. o majorare a voturilor in intalnirile consiliului director sau ale organismului de guvernare echivalent si in care controlul asupra entitatii este realizat de acel consiliu sau organism.Controlul poate fi pierdut atunci cand o entitate in care s-a investit se afla in

reorganizare legala sau in faliment sau atunci cand opereaza in baza unor restrictii severe pe termen lung, cu privire la abilitatea sa de a transforma fonduri catre investitor.In plus, in conformitate cu IFRS 5, o filiala va fi exclusa de la consolidare atunci cand controlul este intentionat a fi temporar, deoarece filiala este achizitionata si detinuta exclusiv in vederea unei cedari ulterioare, in 12 luni de la data achizitiei.

Investitiile in aceste filiale ar trebui contabilizate ca si grup pentru vedare, la valoarea justa minus costul de vanzare cu modificarile valorii juste incluse in profitul sau pierderea perioadei in care a avut loc modificarea.

Clasificarea ca si grup de cedare depinde in functie de disponibilitatea pentru vanzare a filialei in conditiile actuale, ca si de angajamentului de a vinde si de marimea probabilitatii de cedare in urmatoarele 12 luni de la data achizitiei.

17

O filiala nu poate fi exclusa de la consolidare doar pentru ca un investitor este o organizatie cu capital mixt, un fond mutual, un fond deschis de investitii sau o entitate similara. De asemenea, o filiala nu va fi exclusa de la consolidare pe motiv ca activitatile sale de afaceri sunt diferite de cele ale celorlalti entitati din cadrul grupului.Se presupune ca pot fi oferite informatii mult mai relevante prin consolidarea acestor filiale si prin prezentarea de informatii suplimentare in situatiile financiare consolidate cu privire la diferitele activitati de afaceri ale filialelor. Modelul de prezentare din IAS 14, inlocuit de IFRS 8, pentru informatiile pe segment este relevant pentru un astfel de exercitiu in cazul filialelor consolidate neomogene.

Situatii consolidate cu interese minoritare in perioade ulterioare

Atunci cand o companie achizitioneaza o parte, dar nu tot pachetul de actiuni al unei alte entitati, actiunile detinute de terti reprezinta un interes minoritar in compania achizitionata.In conformitate cu IFRS, daca o societate mama detine mai mult de jumatate dintr-o alta entitate (sau controleaza acea entitatea in vreun fel), cele doua ar trebui consolidate in scopul realizarii situatiilor financiare consolidate (cu exceptia cazului in care, daca s-ar proceda astfel, s-ar induce in eroare utilizatorii, pentru ca natura controlului este temporara, pentru ca afacerile sunt eterogene etc.). Interesul minoritar in activele si castigurile entitatii consolidate trebuie, de asemenea, inregistrat in contabilitate.

Atunci cand sunt intocmite situatii financiare consolidate, valorile totale ale activelor si datoriilor (in bilant) si veniturile si cheltuielile (in contul de profit si pierdere) filialei sunt in general, prezentate.In consecinta, trebuie prezentata o corespondenta pentru portiunea din aceste elemente care nu apartine societatii mama. In bilant, aceasta corespondenta este, in mod normal, un element de credit prezentat in datoriile totale si capitalurile actionarilor, reprezentand interesul minoritar in activele nete consolidate, egal cu procentajul de participatii ale minoritarilor in activele nete ale filialei.

Desi putin probabil, un sold debitor in interesele minoritare ar putea aparea atunci cand entitatea are un deficit in capitalurile actionarilor si atunci cand exista motive pentru a crede ca proprietarii minoritari sunt parti afiliate, care au si alte relatiide afaceri cu societatea mamasi/sau detinatorii de interese in societatea mama.In alte circumstante, un debit in interesele minoritare ar fi inregistrat in rezultatul reportat al societatii mama, in ideea ca pierderea va fi suportata de acea societate.

IAS 27 revizuit stipuleaza ca interesele minoritare ar trebui prezentate in bilantul consolidat ca si componenta separata, dar nu din cadrul capitalurilor actionarilor. Anterior, IAS 27 permitea intereselor minoritare sa fie prezentate intr-o sectiune separata, dupa datorii, dar inainte de capitaluri proprii. Cu toate acestea, Consiliul a stabilit ca ele nu indeplinesc definitia unei datorii si ca ar trebui incluse la capitaluri proprii.

In contul de profit si pierdere, interesul minoritar in venitul (pierderea) unei filiale consolidate este prezentat ca o deducere din contul de venit net consolidat. Ca si mai sus, daca interesul minoritar in activele nete ale unei filiale a fost deja redus la zero si daca o creanta neta privind interesul minoritar nu va fi inregistrat, interesul minoritar in orice alte pierderi nu ar trebui inregistrat. (cu toate acestea, acest lucru trebuie explicat in notele de subsol).Mai mult, daca pierderile minoritare anterioare nu au fost inregistrate, interesul minoritar in profiturile curente nu va fi recunoscut pana la momentul in care cumularea acestor profituri va fi egala cu pierderile nerecunoscute cumulate. Acest lucru este foarte asemanator cu regula pentru recunoasterea profiturilor si pierderilor in baza contabilitatii prin metoda punerii in echivalenta.IAS 27 arata ca venitul atribuibil interesului minoritar trebuie sa fie prezentat separat, in situatia castigurilor sau operatiunilor. In general, acest lucru este realizat prin prezentarea venitului net inainte de interesul minoritar, urmata de alocarea catre minoritate si apoi de venitul net.

18

STUDIU DE CAZ

Exemplu de proces de consolidare care implica un interes minoritar

La data de 01.01.2005, companiile Alfa si Beta prezinta urmatoarele bilanturi initiale, inaite de combinare.

- $ -Explicatii Compania Alfa Compania Beta

ACTIVE-imobilizari necorporale-imobilizari corporale-amortizarea imobilizarilor corporale-stocuri-clienti-disponibil

-200.000(21.000)

22.90034.20030.900

10.00050.000

(10.000)16.1009.100

37.400TOTAL ACTIV 267.000 112.600DATORII SI CAPITALURI-furnizori-imprumuturi(10%)capital social-prime de capital-rezultat reportat

4.000100.000100.00015.00048.000

6.600-

50.00015.00041.000

TOTAL PASIV 267.000 112.600

Activele nete ale companiei Beta pot fi calculate prin doua metode:

Metoda 1: scaderea valorii contabile a datoriri din valorile contabile ale activelor.112.600$ – 6.600$ = 106.000$

Metoda 2 : adaugarea valorii contabile a componentelor de capitaluri proprii.50.000$ + 15.000$ + 41.000$ = 106.000$

Societatea Alfa solicita 90% din actiunile Beta. La data combinarii, valoarea justa a tuturor activelor si datoriilor a fost detreminata prin evaluare, astfel:

- $ -Explicatii Valoare

ContabilaValoare Justa Diferenta

-imobilizari necorporale-imobilizari corporale nete-stocuri-creante-disponibil-datorii

10.00040.00016.1009.100

37.400(6.600)

13.00048.00017.1009.100

37.400(6.600)

3.0008.0001.000

---

TOTAL 106.000 118.000 12.000

Imobilizarile corporale au o valoare contabila de 40.000 (50.000 minus 20% amortizarea de 10.000). In urma evaluarii, s-a ajuns la concluzia ca acel cost de inlocuire a

19

imobilizarilor corporale se ridica la 60.000 minus 20% amortizarea cumulata de 12.000, ducand la o valoare justa neta de 48.000.Deoarece exista interese minoritare, practica utilizata este de a inregistra toate activele si datoriile la valorile lor juste de la data achizitiei, inclusiv portiunea reprezentata de participarea de capital a intereselui minoritar.Nu va exista nici o amestecare in bilantul consolidata costurilor pentru activele nete identificabile achizitionate prin combinarea de intreprinderi ; toate elementele vor fi prezentate la valorile juste de la data achizitiei.

Cu toate acestea, fondul comercial va fi prezentat doar in cazul in care societatea Alfa a platit mai mult decat valorile juste ale activelor nete identificabile ; nu va exista fond comercial atribuibil interesului minoritar.

In acest exemplu, activele nete identificabile (inainte de fondul comercial) ale societatii Beta vor fi raportate in bilantul consolidat al societatii Alfa, la valoarea de 118.000$ (din tabel). Aceste valori sunt calculate astfel :

Interes majoritar = 90% x 118.000$ = 106.200$Interes minoritar = 10% x 118.000$ = 11.800$

La data de 01.01.2005, societatea Alfa a achizitionat 90% din societatea Beta, in schimbul a 5.400 actiuni la 10 $/ actiune, cu o valoare de piata de 120.600$.

Documentele bilantului consolidat de la data tranzactiei vor arta astfel :- $ -

Interes 90% Alfa Beta Ajustari si eliminari Interes minoritar

Balanta consolidataDebit Credit

-Imob. Nec.-imob.corp.-amo.cumlata-titluri Beta-stocuri-creante-disponibil-dif.dintre VJ si VC-fond comercial

200.000(21.000)120.60022.90034.20030.900

10.00050.000

(10.000)

16.1009.100

37.400

3.000a

10.000b

1.000b

12.000a

14.400 a

2.000 b

120.600

12.000b

13.000260.000(33.000)

40.00043.30068.300

14.400TOTAL ACTIV 387.600 112.600 406.000-furnizori-datorii pe t.l.-capiatal social-prime de capital-rezultat reportat-rezerve din reevaluare-interes minoritar

4.000100.000154.00081.60048.000

6.600

50.00015.00041.000

45.000 a

13.500 a

36.900 a

1.200 a

5.0001.5004.1001.200

11.800

10.600100.000154.00081.60048.000

11.800TOTAL PASIV 387.600 112.600 135.800 406.000

Pe baza datelor de mai sus, bilantul consolidat la data achizitiei va arata astfel :Bilant consolidat la data de 01.01.2005

- $ -Elemente Valori

Active-imobilizari necorporale-imobilizari corporale-amortizare cumulata-stocuri-creante-disponibil-fond comercial

13.000260.000(33.000)

40.00043.30068.30014.400

20

TOTAL ACTIV 406.000Datorii si capitaluri-furnizori-datorii pe t.l. 10%-total datorii-actiuni Beta 10$-prime de capital-rezultat reportat-capital social-interes minoritar-total capitaluri prorii

10.600100.000110.600154.00081.60048.000

283.60011.800

295.400TOTAL PASIV 406.000

1. Investitiile in registrele societatii Alfa

-inregistrarea achizitiei de 90% din actiunile Beta

disponibil = % 120.600capital social 54.000prime de capital 66.600

Pentru a inregistra emiterea de 4500 de actiuni la 10$/actiune pentru achizitionarea unui interes de 90% in societatea Beta. Actiunile sunt utilizate ca exemplu. Societatea Alfa ar fi putut utiliza titluri de vcreanta, numerar sau orice alta forma de contravaloare acceptabila pentru actionarii societatii Beta pentru achizitionare.

2.Diferenta dintre costul investitiei si valoarea justa

Diferenta dintre costul investitiei si capitalurile societatii mama in activele nete ale filialei la valoarea justa se calculeaza astfel:

- $ -Elemente Valoare

-costul investitiei 120.600Calcularea Fondului Comercial

Valoarea contabila a societatii Beta la 01.01.2005-capital social-prime de capital-rezultat reportat

-pachet majoritar 90$ x 106.000 =

50.00015.00041.000

106.000(a)95.400

Alocarea cresterii valorii juste a activelor nete-cresterea -pachet majoritar 90% x 12.000 =- total crestere (a) + (b)

12.000(b)10.800

106.200 106.200FOND COMERCIAL DE RECUNOSCUT 14.400

Ajustarea valorii activelor-imobilizari necorporale-imobilizari corporale-stocuri-amortizarea cumulata

3.00010.0001.000

2.000Diferenta dintre VJ si VC 12.000

21

2. Eliminarea intrarilor in documentul precedent (a)

Conturile reciproce de baza sunt investitia in contul filialei din registrele societatii mama si din conturile de capital ale actionarilor filialei. Doar partea societatii mama din conturile filialei poatefi eliminata ca si cont reciproc. Portiunea de 10% ramasa este alocata interesului minoritar. Deci, eliminarea conturilor reciproce de baza este :

Capital social Beta 45.000Prime de capital Beta 13.500Rezultat reportat 36.900*Interes minoritar in reevaluare 1.200Diferenta dintre VJ si VC 12.000Fond comercial 14.400Investitii in actiunile Beta 120.600

* 41.000$ x 90% = 36.900$

Nota: Doar 90% din conturile de capital alactionarilor Beta sunt eliminate. Coloana cu interesul minoritar este interesul de 10% din activele nete ale societatii Beta detinute de terti. Interesul minoritar trebuie prezentat, deoarece 100% din valorile contabile ale societatii Beta sunt incluse in situatiile financiarconsolidate, desi Alfa controleaza doar 90% (se aplica metoda integrarii globale).

Procesul de consolidare in perioade ulterioare achizitiei

Tinand cont de cele de mai sus, urmatoarele informatii suplimetare sunt disponibile in primul an dupa achizitie (2005). :

1. Societatea Alfa utilizeaza metoda partiala a punerii in echivalenta pentru a inregistra modificarile valorile contului de investitii, ceea ce inseamna ca societatea mama isi raporteaza partea sa de castig si altele, din filiala, in registrele sale, utilizand metoda punerii in echivalenta, dar orice diferenta intre costul de achizitie si valoarea justa de baza a activelor nete nu este abordata pe o baza continua ; aceste aspecte asteapta procesul de ajustare tipic din contabilitatea sfarsitului de exercitiu.

2. Pe parcusrsul anului 2005, societatea Alfa a vandut marfuri societatii Beta, care au un cost initial de 15.000$, vanzarea facundu-se la 20.000$. La 31.12.2005, stocurile Beta includeau marfurile cumparte de Alfa, la un cost pentru Beta de 12.000$.

3. Alfa a achizitionat marfuri in valoare de 18.000$. Beta practica un ados de 25%. Stocurile de sfarsit de an ale societatii Alfa includ marfuri in valoare de 10.000$ achizitionate de la Beta.

4. Beta si-a redus contul sau de datorii intercompanii catre Alfa la o balanta de 4.000$ la 31.12.2005, facand o plata de 1.000$ pe 30.12.2005. Aceasta plata, de 1.000$, era inca in tranzit la 31.12.2005.

5. La 02.01.2005, Beta a achizitionat echipamente de la Alfa in valoare de 7.000$. Echipamentele au fost initial cumparate de Alfa cu 5.000$ si aveau o valoare contabila de 4.000$ la data vanzarii catre Beta. Durata de viata ramasa 4 ani.

6. La 31.12.2005, Beta a cumparat cu 44.000$ 50% din obligatiunile in circulatie emise de Alfa. Obligatiunile sunt scadente la 31.12.2008 si au fost emise initial la paritate. Obligatiunile platesc dobanda anuala la 31.12 in fiecare an, iar dobanda a fost platita investitorului anterior, imediat inainte ca Beta sa cumpere obligatiunile.

Pentru combinarea de intreprinderi se utilizeaza contabilitatea de achizitii.

22

-analiza contului de investitii la 31.12.2005

Investitii in actiunile societatii BetaCostul initial % din venitul Beta (90% x 9.400$)SOLD 31.12.2005

120.6003.600

% din dividende declarate ale societatetii Beta (90% x 4.000$)

8.460125.460

Orice erori vor necesita intrari de corectare inainte ca procesul de consolidare sa fi continuat. Intrarile de corectare vor fi prezentate in registrele companiei potrivite.Diferenta intre costul investitiei si valoarea contabila a activelor nete achizitionate a fost detrminata si alocata in pregatirea datei situatiilor financiare consolidate, prezentate anterior. Aceleasi calcule sunt utilizate in intocmirea situatiilor financiare atata vreme cat investitia este pastrata.Urmatoarele intrari de ajustare si eliminare vor fi necesare pentru intocmirea situatiilor financiare consolidate la 31.12.2005.Pasul 1- completarea tranzactiei cu orice elemente intrecompanii aflate in tranzit la sfarsitul anului

(a) disponibil = creante 1.000$

Aceasta intrare de ajustare va prezenta acum asa cum se cuvine pozitiile financiare ale ambelor societati si procesul de consolidare poate fi continuat.Pasul 2-inregistrarile de eliminare

(a) vanzari = costul marfuri vandute 38.000$

Vanzarile totale intercompanii de 38.000$ include 20.000$ dintr-o tranzactie in aval de la societatea Alafa la societatea Beta si 18.000$ in amonte de la societatea Beta la societatea Alfa.

(b) costul bunurilor vandute = stocuri 5.000$

Stocurile finale sunt supraevaluate din cauza profitului nerealizat din vanzarile intercompanii. Inregistrarea in debit a costului bunurilor vandute este necesara, deoarce o scadere a stocurilor finale va creste costul bunurilor vandute, care va fi dedus in contul de profit si pierdere. Calculele sunt urmatoarele:

- in stocurile finale ale societatii Alfa BetaVanzarile inter-societati 10.000 12.000Costul marfurilor ramase -de la Beta la Alfa ( /125%) (8.000) -de la Alfa la Beta (133 1/3%) (9.000)Profit nerealizat 2.000 3.000

Nota: Pentru urmatoarea perioada fiscala ( 2006), la intocmirea documentelor de lucru consolidate va fi necesara o inregistrare de leiminare aditionala, daca bunurile din stocurile finale pe 2005 sunt vandute tertilor pe parcursul anului 2006.Intrarea aditionala va recunoaste profitul pentru 2006, care a fost eliminat, ca fiind nerealizat in 2005. Intrarea din 2006 va fi urmatoarea:

% = costul bunurilor vandute 5.000Rezultat reportat Beta 2.000Rezultat reportat Alfa 3.000

23

(c) conturi de creante = conturi de datorii 4.000Aceasta inregistrare elimina creanta/datoria inter societati ramasa datorata de

societatea Beta societatii Alfa. Aceasta inregistrare de eliminare este necasara pentru a evita supra-evaluarea bilantului consolidate al grupului. Datoria/creanta nu este eliminate, iar societatea Beta trebuie, pe viitor, sa transfere 4.000$ societatii Alfa .

(d) Conturi de creante = % 3.000Conturi de datorii 2.000Amortizare cumulate 250Cheltuiala cu amortizarea 750

Aceasta inregistrare elimina castigul din vanzarea inter societati a echipamentului, elimina supraevaluarea echipamentelor si inlatura amortizarea in exces din castig. Calculele pentru inregistrare sunt urmatoarele:

- $ -Elemente Cost Amo.cumulata

la data vanzarii inter

societati

Exces de amortiazare

2005

Amo.cumlata la sfarsitul perioadei

-baza originala (vanzator Alfa) 5.000 (1.000) (1.000) (2.000)-noua baza (comparator Beta) 7.000 - 1.750 (1.750)DIFERENTA (2.000) (750) (250)

Daca vanzarea inter societati nu ar fi avut loc, societatea Alfa ar fi amortizat valoarea contabila ramasa de 4.000$, pe viata utila ramasa pentru patru ani. Cu toate acestea, de vreme ce pretul de achizitie al societatii Beta (7.000$) a fost mai mare decat baza activului societatii Alfa (4.000$), amortizarea inregistrata de Beta va include o parte a profitului nerealizat inter societati.

Echipamentul trebuie reflectat in situatiile financiare consolidate la costul initial al entitatii consolidate. Astfel, cresterea valorii contabile a echipamentului cu 2.000$, amortizarea in exces de 750$ si castigul de 3.000$ trebuie eliminate.

Soldul de inchidere al amortizarii cumulate trebuie sa fie prezentat cum ar fi fost daca tranzactia echipamentului intersocietati nu a r fi avut loc. In perioadele viitore, in locul unui cont de castig ca vi utilizate un cont al rezultatului reportat; cu toate acestea, celelalte concepte vor fi extinse pentru a include perioadele aditionale.

(e) obligatiuni de plata = % 50.000Invest.in obligatiuni Beta 44.000Castig din stingerea datoriei 6.000

Aceasta inregistrare elimina valoarea contabila a datoriri societatii Alfa in contrapartida cu contul de investitii in obligatiuni ale societatii Beta. Aceasta tranzactie trebuie prezentata ca o retragere a datoriei, desi Alfa are inca datorii intersocietati catre Beta. Orice castiguri sau pierderi din stingerea datoriei vor fi raportate in contul de profit si pierderi.

In perioadele viitoare, societatea Beta va amortiza discountul, aducand astfel contul de investitii la valoarea de paritate. Rezultatul reportat va fi utilizat pentru eliminarea inregistrarii sin u pentru contul de castig, de vreme ce castigul este compensat cu alte conturi nominale.

(f) capitaluri proprii in vebitul filialei-Alfa = % 8.460Divedende declarate Beta 3.600Invest.in actiuni Alfa 4.860

24

Aceasta inregistrare de eliminare adduce contul de investitii la soldul sau de la inceputul perioadei si elimina contul de venit al filialei.

(g) 121.800 % = % 121.800 45.000 capital social Beta titluri Beta 120.600 13.500 capiatal additional Beta interese minoritare 1.200 36.900 rezultat reportat Beta 12.000 dif dintre Vj si VC 14.400 fond commercial

Aceasta inregistrare elimina 90% din capitalurile actionarilor societatii Beta la inceputul anului 2005. Modificarile din timpul anului au fost eliminate la (f).

(h) 14.000 % = % 14.000 3.000 imob.necorporale amortizare cumulate 2.000 10.000 imob.corporale diferenta dintre VJ si VC 12.000 1.000 stocuri

Aceasta inregistrare aloca diferenta (excesul VJ peste valorile contabile ale activelor achizitionate). Aceasta inregistrare este aceeasi cu inregistrarea de alocare facuta pentru intocmirea situatiilor financiare consolidate pentru 01.01.2005, data achizitiei.

(i) 3.300 % = % 3.3001.000 costul bunurilor vandute stocuri 1.0002.000 cheltuiala cu amortizarea amortizare cumulate 2.000 300 amortiz.imob.necorporale imob. Necorporale 300

Inregistrarea de eliminare amortizeaza reevaluarile valorii juste de piata facute in inregistrarea (h). Stocurile au fost vandute si, prin urmare, devin parte a costului bunurilor vandute. Reevaluarile ramase vor fi amortizate astfel:

- $ -Elemente Perioada de

amortizareAmortizarea

anualaImobilizari necorporale 10 ani 300Imobilizari corporale 4 ani 2.000

Amortizarile vor continua sa fie facute in perioadele viitoare. Spre exemplu, la sfarsitul anului 2006, intrarea amortizarilor (i) va fi urmatoarea:

5.600 % = % 5.6003.300 diferenta stocuri 1.0002.000 cheltuiala cu amortizarea amortizare cumulate 4.000 300 amortizare imob.necorp imob. Necorporale 600Debitul initial, 3.300$, al diferentei este o agregare a inregistrarilor perioadei

anterioare in conturile de profit si pierdere ( 1.000$ + 2.000$ + 300$). Pe parcursul anilor ulteriori, multi profesionisti prefera sa reduca valorile allocate prin inregistrarea (h) pentru incasarile perioadei anterioare. In acest caz, recunoasterea amortizarii in perioadel viitoare ar reflecta exact amortizarile acelei perioade.In ajustarile pentru interesul minoritar in capitalurile proprii si castigurile societatii consolidate ar trebui reflectate urmatoarele:

25

1. doar partea societatii mama din capitalurile actionarilor filialei va fi eliminate prin inregistarea de eliminare de baza. Partea interesului minoritar este prezentata separate.

2. intreaga valoare a elementelor reciproce inter societati este eliminate. Spre exemplu, toate creantele/datoriile si vanzarile/costurile vanzarilor unei filiale detinute in proportie de 90% sunt eliminate.

3. pentru tranzactiile inter societati in stocuri si active imobilizate, efectul posibil asupra interesului minoritar depinde de modul in care tranzactia initiala a afectat contul de profit si pierdere al filialei. Interesul minoritar este ajustat doar daca filiala este entitatea care vinde. In acest caz, interesul minoritar este ajustat cu procentajul detinut de actiunile ordinare ale filialei. Interesul minoritar nu este ajustat pentru profiturile nerealizate in vanzarile in aval. Efectele tranzactiilor in aval sunt limitate doar la participatiile la capitalurile proprii ale societatii mama (adica societatea care controleaza).Pierderea interesului minoritar in venitul filialei este prezentata ca o deducere in contul

de profit si pierdere consolidate, de vreme ce 100% din veniturile si cheltuielile filialei sunt combinate, chiar daca societatea mama detine o participatie sub 100%. Pentru exemplul nostru, deducerea interesului minoritar este calculate astfel:

Venitul raportat al societatii Beta 9.400Minus profitul nerealizat intr-o vanzare de stocuri in amonte (2.000)Venitul societatii Beta in scopul consolidarii 7.400Partea interesului minoritar (10% x 7.400) in CPP 740

Partea interesului minoritar din activele nete ale societatii Beta este prezentata in bilantul consolidate intre datorii si capitalurile proprii ale interesului care controleaza. Calcularea interesului minoritar prezentat in bilant este urmatoarea:

- $ -Elemente Valoare Procent Valoare interes

minoritarActiuni Beta 50.000 10% 5.000Capital suplimentar Beta 15.000 10% 1.500Rezultat reportat Beta 41.000 10% 4.100Venitul Beta 2004, pentru consolidare

7.400 10% 740

Dividende 2005 4.000 10% 400TOTAL INTERES MINORITAR 10.940

Documentele de lucru consolidate ale societatii Alfa si ale filialei Beta la 31.12.2005 - $ -

Elemente Alfa Beta Ajustari Interes minoritar

Balante consolidateDebit Credit

CONTUL DE PROFIT SI PIERDEREVanzari 750.000 420.000 38.000 1.132.000Costul vanzarilor 581.000 266.000 5.000 38.000 815.000MARJA BRUTA 169.000 154.000 317.000Cheltuili cu amortizarea 28.400 16.200 2.00 750 45.850Alte cheltuieli 117.000 128.400 300 245.700Venit net 23.600 9.400 25.450Venit din vanzare echip 3.000 3.000Castig din obligatiuni 6.000 6.000Capitaluri proprii ale filiale 8.460 8.460Venit minorita (7.400x10%) 740 (740)Venit net 35.060 9.400 57.760 44.750 740 30.710Rezultat reportat 31.12.2005 48.000 48.000

26

Rezultat reportat la 01.01.2005 41.000 36.900 4.100Adaugarea venitului net 35.060 9.400 57.760 44.750 740 30.710TOTAL 83.600 50.400 4.840 78.710Deducerea dividendului 15.000 4.000 3.600 400 15.000BALANTA LA 31.12.2005 68.060 46.400 94.460 48.350 4.440 63.710

- $ -Elemente Alfa Beta Ajustari Interes

minoritarBalante

consolidateDebit CreditBILANTImobilizari corporale 195.000 57.000 10.000 2.000 260.000Amortizarea imob. Corporale (35.200) (18.900) 250

2.0002.000

(58.350)

Stocuri 38.300 20.750 1.000 5.0001.000

54.050

Crenate (nete) 43.700 12.100 1.0004.000

50.800

Disponibil 45.300 6.400 1.000 52.700Investitii in actiuni Beta 125.460 4.860

120.600Diferenta 2.000 2.000Fond commercial 14.400 14.400Investitii in oblig. Alfa 44.000 44.000Imobilizari necorporale 9.000 3.000 300 11.700

412.560 130.350 385.300Conturi de datorii 8.900 18.950 4.000 23.850Obligatiuni de plata 100.000 50.000 50.000Capital social 154.000 50.000 45.000 5.000 154.000PRIME DE CAPITAL 81.600 15.000 13.500 1.500 81.600Rezultat reportat (CPP) 68.060 46.400 94.660 48.350 4.440 63.710Partea minoritatii din reevaluare 1.200 1.200 1.200Interes minoritar 10.940 10.940TOTAL 412.560 130.350 238.560 238.560 385.300

CONCLUZII

IMPLICATIILE ADOPTARII IFRS ASUPRA CONTABILITATII ROMANESTI

La ora actuala Romania se afla in fata unor procese ireversibile si de mare interes pentru contabilitate: cresterea numarului si puterii companiilor transnationale; globalizarea economiilor, cu predilectie a pietelor financiare; cresterea capitalizarii bursiere si dezvoltarea si aparitia de noi produse financiare. In aceste conditii, productia si comunicarea unor informatii financiare relevante, credibile, comparabile care sa creeze un limbaj contabil comun in masura sa asigure comunicarea intre categoriile de utilizatori de informatii sunt vitale mediului de afaceri.

SALTUL CATRE IFRS

In decembrie 2003, Ministerul Finantelor Publice a publicat OMF 1827/2003, care clarifica aplicarea viitoare a standardelor internationale in Romania, preluate sub denumirea de International Financial Reporting Standards (IFRS)- Standarde Internationale de

27

Raportare Financiara. Romania va beneficia enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din perspective armonizarii cu legislatia Uniunii Europene, ci si a faptului ca firmele din Romania vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe conceptual de imagine justa si fidela – o masura mult asteptata de toata comunitatea de afaceri.

In conformitate cu ordinal mai sus mentionat, incepand cu situatiile financiare ale anului 2006, Standardele Internationale de raportare Financiara (IFRS), asa cum sunt prezentate si publicate de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, IASB – International Accounting Standards Board, se aplica de urmatoarele categorii de personae juridice:

-persoanele care aplica OMF 1752/2005-institutii de credit-societati de asigurare si reasigurare-institutii reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare-companii si societati nationale-regii autonome si personae juridice de interes public-societati comerciale care urmeaza sa fie consolidate de catre o persoana juridica care aplica IFRS.

BIBLIOGRAFIE:

Lilieana Feleaga- Note de curs 2006Marian Sacarin- Contabiliate aprofundata (editura Economica 2004)Stefan Bunea, Madalina Garbina- Sinteze, studii de caz si teste grila privind aplicarea IFRS/IAS (editura C.E.C.C.A.R. 2005)Barry J.Epstein, Abbas Ali Mirza- Interpretation and Application of International Accounting and Financial Reporting Standards (editura BMT Publishing House)Henni van Greuning- International Financial Reporting Standards- Ghid practice ( Institutul IRECSON- traducere autorizata de Banca Mondiala)Ministerul Finantelor

- OMF 1752/2005- http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:149:0022:0059:RO

%3a%50DF

28