1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE IOSUD – ŞCOALA DOCTORALĂ DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI

UMANISTE Domeniul MANAGEMENT

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

MANAGEMENTUL CRIZELOR ȘI CONFLICTELOR ÎN EUROPA DE S-E – FACTOR DETERMINANT AL STABILITĂȚII ECONOMICE

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT: Prof. univ. dr. Ion PÂRGARU

Doctorand: Nicolae Sorinel ROTARU

TÂRGOVIŞTE

2012

2

Pagină lăsată intenționat goală

3

CUPRINS CUPRINS ............................................................................................................... 3

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ........................................................................ 4

INTRODUCERE ..................................................................................................... 7

Conflicte în Balcani .......................................................................................... 9

Terorismul ..................................................................................................... 10

Criza energetică ............................................................................................. 11

Criza economică mondială ............................................................................ 12

Rolul UE în managementul crizelor și conflictelor ............................................ 16

Organizaţia Mondială a Comerţului .................................................................. 26

România în actualul context de securitate ........................................................ 27

Lista lucrărilor publicate .................................................................................... 30

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 31

CURRICULUM VITAE .......................................................................................... 50

PhD THESIS TABLE OF CONTENTS .................................................................. 53

Introduction ................................................................................................... 55

Conflicts in the Balkans ................................................................................. 58

Terrorism ....................................................................................................... 59

The energy crisis ............................................................................................ 60

World economic crisis ................................................................................... 61

The European Union’s role in crisis and conflict management ..................... 64

NATO’s role in crisis and conflict management ............................................ 69

World Trade Organization ............................................................................. 73

Romania and the present security context ................................................... 75

CURRICULUL VITAE ........................................................................................ 78

4

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT CAPITOLUL 1. METODOLOGIE, METODE ȘI INSTRUMENTE DE CERCETARE

CAPITOLUL 2. CRIZE ȘI CONFLICTE ÎN EUROPA DE SUD-EST

2.1. Abordare teoretică a unor noțiuni

2.2. Amenințări în sfera securității în Europa de S-E

2.2.1. Conflicte în Balcani

2.2.1.1. Bosnia și Herțegovina

2.2.1.2. Kosovo

2.2.1.3. Macedonia

2.2.1.4. Serbia, Muntenegru

2.2.1.5. Consecințe și riscuri

2.2.2. Terorismul

2.2.3. Criza energetică

2.2.4. Criza economică mondială

5

2.3. Tendința de globalizare a crizelor și conflictelor

CAPITOLUL 3. STRATEGII DE MANAGEMENT AL CRIZELOR ȘI CONFLICTELOR

3.1. Abordare teoretică a managementului crizelor și conflictelor

3.2 Rolul UE în managementul crizelor și conflictelor

3.2.1 Considerații generale asupra capacității UE de asigurare a securității

globale

3.2.2. Conceptul UE de management al crizelor

3.2.3. Managementul crizelor și conflictelor în Europa de S-E

3.2.4. De la pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est la Consiliul

Cooperării Regionale

3.3. Rolul NATO în managementul crizelor și conflictelor

3.3.1. Considerații generale asupra capacității NATO de asigurare a securității

globale

3.3.2. Conceptul NATO de management al crizelor

3.3.3. Managementul crizelor și conflictelor în Europa de S-E

3.4. Relaţia UE-NATO

3.5. Organizaţia Mondială a Comerţului

CAPITOLUL 4. ROMÂNIA ÎN ACTUALUL CONTEXT DE SECURITATE

CAPITOLUL 5. CONTRIBUȚII PERSONALE

CAPITOLUL 6. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ

LISTA ABREVIERILOR

LISTA TABELELOR

6

LISTA FIGURILOR

Anexa nr. 1

Atacuri eşuate, dejucate şi executate în 2011

Anexa nr. 2

Asistenţa financiară acordată de UE statelor din Balcanii de vest aflate în

procedurile de preaderare

Anexa. nr. 3

Principalii indicatori macroeconomici pentru statele candidate sau aflate în

procesul de pre-aderare la UE

Anexa nr. 4

Membrii Consiliului Cooperării Regionale

Anexa nr. 5

Runde de negocieri GATT

Anexa nr. 6

Reglementările OMC

Anexa nr. 7

Previziuni principale pentru România

7

INTRODUCERE

Lucrarea urmărește continuarea și adâncirea demersurilor

științifice asupra unor tematici ce au fost anterior abordate de

autor, precum și extinderea analizei la alte aspecte ce au devenit

de importanța majoră între timp, precum criza energetică și cea

economică, subiecte ce domină agenda de lucru a principalelor

organizații internaționale și a guvernelor naționale din Europa de

Sud-Est și nu numai. Lucrarea își propune o abordare unitară a

principalelor amenințări la adresa securității în zona continentului

european, a impactului pe care acestea îl au, a modului în care se

realizează managementul acestora, cu scopul de a se putea

întrevedea perspectivele acestor fenomene și a schița acțiunile ce

ar putea fi adoptate în vederea asigurării securității și stabilității în

zona Europei de Sud-Est.

Prezenta lucrare își propune realizarea unei teorii generale

a modului în care se realizează managementul situațiilor de criză

și al conflictelor la nivel internațional, de către anumite organizații

internaționale – ce prezintă cel mai mare grad de relevanță pentru

subiectele analizate și pentru contextul avut în vedere, respectiv

UE, NATO și OMC – precum și o analiză a impactului pe care îl

au acțiunile sau inacțiunea acestor entități.

Istoria umanităţii este alcătuită dintr-un şir lung de crize,

conflicte şi războaie. De regulă, prin îinființarea de organizaţii

internaţionale şi regionale, societatea a încercat prevenirea

conflictelor şi rezolvarea disputelor prin intermediul unui sistem

instituţionalizat menit să asigure un climat de securitate și

stabilitate. După cum se poate observa în capitolele lucrării,

8

globalizarerea aduce cu ea, pe lângă beneficii și o serie de

neajunsuri, riscuri ce necesită adoptarea de mecanisme şi

proceduri eficiente pentru prevenirea și managementul crizelor

sau a conflictelor.

Riscurile apariţiei unei confruntări militare tradiţionale pe

continentul european s-au diminuat semnificativ. Totuşi se mențin

anumite fenomene de instabilitate, crize la nivel subregional şi

tendinţe de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state.

De asemenea, țări din Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est se

confruntă cu dificultăţi economice, sociale şi politice asociate

actualei crize economice, procesului de tranziţie spre societatea

bazată pe principiile democraţiei şi ale economiei de piaţă, ce pot

amenința securitatea statelor din regiune.

Fragilitatea mediului de securitate din regiunea Europei de

Sud-Est este determinată mai ales de factori interni, care ţin de

slaba guvernare a noilor entităţi statale apărute la frontiera sudică

a UE, caracterizată prin: incapacitatea instituţiilor statului de a

asigura respectarea legii, instabilitatea economică şi ponderea

alarmantă a economiei subterane, corupția, distribuirea

inechitabilă a resurselor în cadrul societăţii, nerespectarea

drepturilor omului şi minorităţilor, menținerea și uneori alimentarea

clivajelor etnice şi confesionale. În general degradarea situației

economice precedă orice situație în care securitatea devine o

problemă a discursului public, aceasta manifestându-se atât ca o

consecință directă a respectivei situații de criză, cât și ca urmare a

impactului pe care criza îl are la nivel social.

9

De asemenea, zonele în care instabilitatea politico-militară

se cronicizează au devenit refugii ideale pentru grupări ale crimei

organizate, mercenari, radicali islamişti. Având ca bază aceste

areale, grupările sau persoanele respective pot lansa operaţiuni

criminale şi teroriste, cu potenţial de risc regional.

Lucrarea abordează patru mari amenințări la adresa

securității în regiunea Europei de S-E: conflictele etnice din zona

Balcanilor, terorismul, criza energetică și criza economică.

Conflicte în Balcani

Trecutul istoric frământat a creat o conjunctură specifică, a

cumulat într-o arie relativ restrânsă, din punct de vedere geografic,

popoare foarte diferite din perspectivă culturală şi cu niveluri de

dezvoltare economică inegale. Colapsul regimurilor totalitare din

Europa Centrală şi de Est a dus la reiterarea diferenţelor culturale

şi religioase care, până la acel moment, supravieţuiseră într-o

formă latentă.

Războaiele deschise, dincolo de amploarea pe care au

cunoscut-o, au agravat situaţia economică, iniţial stabilă a fostei

Iugoslavii, aruncând ţările din zonă, cu excepţia Sloveniei şi

Croaţiei, pe ultimele locuri în Europa la principalii indicatori

macroeconomici. În ciuda faptului că s-au înregistrat o serie de

succese în soluţionarea crizelor din Albania, Bosnia și

Herţegovina sau Kosovo, doar intervenţia militară, de ultimă

instanţă, a pus capăt confruntărilor armate.

10

Principalii factori interni care au capacitatea de a agrava

conflictele etnice din această regiune sunt: stagnarea economică,

sărăcia, distribuția inegală a resurselor, guvernarea

nedemocratică, discriminarea, îngrădirea drepturilor minorităților,

fluxurile de refugiați, disensiunile de natură etnică, intoleranța

culturală și religioasă, răspândirea armelor de distrugere în masă

precum și a armelor mici.

Anii de război, veniturile scăzute și erodarea instituțiilor

publice au favorizat dezvoltarea infracționalității în statele din

Balcanii de Vest, rețelele de crimă organizată din această regiune

devenind puternice, extrem de violente, facându-și tot mai mult

simțită prezența la nivel internațional. O altă problemă o reprezintă

migrația ilegală, grupările infracționale locale folosind statele din

această regiune ca rută de tranzit pentru introducerea de

imigranți, provenind din Asia și orientul Mijlociu, în UE.

Terorismul

Terorismul constituie unul dintre cele mai periculoase

fenomene, fiind încurajat de curentele fundamentaliste care se

sprijină pe starea de frustrare şi sărăcire extremă. Astfel, sărăcia

și statele eșuate nu reprezintă o amenințare directă la adresa lumii

occidentale, dar pot constitui un pericol în măsura în care

terorismul și armele de distrugere în masă găsesc în aceste

teritorii un spațiu fertil pentru a se dezvolta.

Terorismul găsește un mediu propice pentru dezvoltare în

zonele afectate de conflicte regionale și în statele ce nu și-au

11

dezvoltat capacitatea și instrumentele de menținere a legii și

ordinii. Sărăcia poate contribui în mod semnificativ la radicalizarea

acestui fenomen ca urmare a faptului că multe persoane își pierd

speranța într-un viitor mai bun și încrederea în abilitatea instituțiilor

statului de a identifica soluții de ieșire din criză, organizațiile

teroriste exploatând aceste nemulțimiri dau o justificare religioasă

acțiunilor lor.

În cadrul spațiului UE, amenințările teroriste semnificative

sunt generate nu numai de organizațiile deja cunoscute ci și de un

număr crescând de actori ce acționează pe cont propriu (teroriști

fără afiliere ce acționează după propriile planuri) și grupuri mici.

Această dezvoltare este facilitată de existența Internetului ce

implică unele costuri minime și compensează pentru lipsa

fondurilor necesare operațiunilor directe.

Criza energetică

Alături de epuizarea resurselor energetice în condițiile unei

creșteri a consumului de energie la nivel mondial, Europa se

confruntă și cu alte aspecte ale crizei energetice. Astfel, la nivel

mondial, Rusia dispune de cele mai semnificative rezerve de gaze

naturale, locul secund la producția de cărbune și locul opt în ceea

ce privește rezervele de petrol, fiind, în același timp și cel mai

mare exportator de gaze naturale și al doilea exportator de petrol.

De asemenea, din punctul de vedere al transportului resurselor

energetice, Gazprom deține toată infrastructura de transport a

gazului natural în Federația Rusă, fiind și singura întreprindere

12

rusească autorizată să vândă gaze naturale rusești în afara

granițelor Rusiei.

Încă de la începutul anilor `90, negocierile energetice cu

Rusia au fost afectate de amenințarea tăierilor strategice de

energie. Chiar dacă aceste practici nu erau îndreptate direct către

statele Uniunii Europene ce cumpărau gaze naturale și petrol,

nemulțumirile partenerilor europeni privesc folosirea de către

Rusia a energiei ca instrument de presiune externă și lipsa de

transparență, livrările de energie fiind percepute ca nesigure.

De asemenea, după războiul declanșat împotriva Irakului,

Orientul Mijlociu a devenit un furnizor instabil pentru statele

europene ca urmare a faptului că nu a mai avut capacitatea să

onoreze cererea ca înainte. În această situație, statele europene

au fost nevoite să se întoarcă spre Federația Rusă, consolidând

dependența față de resursele energetice ale acesteia.

Un alt aspect al problemei energetice în Europa se referă la

faptul că există state care depind complet sau aproape complet de

importuile de gaz rusesc. În această categorie se află unele state

membre UE din estul Europei (Slovacia, Lituania, Finlanda,

Bulgaria, Letonia, Estonia), precum și state ce doresc să devină

state membre UE ( Macedonia, Moldova, Serbia).

Criza economică mondială

Când vorbim de criza economică mondială, avem în vedere

rezultatul unui proces, dincolo de dimensiunile geografice ale

acestuia, astfel, criza s-a extins din SUA în întreaga lume, cu o

13

viteză fără precedent, de la un sector de activitate, respectiv cel

financiar-bancar, la toate sectoarele economiei.

Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, criza a

afectat toate statele membre UE și, cu excepția Poloniei și

Slovaciei, nicio țară nereușind să depășească recesiunea mai

devreme de un an. Cu toate că la mijlocul anului 2009 majoritatea

țărilor începuseră revenirea economică, unele state membre UE

precum Grecia, Irlanda sau România se aflau în plină recesiune

chiar și în 2011, după trei ani consecutivi de scădere a producției

și veniturilor. Niciun stat membru nu a fost imun la şocurile ce au

zguduit economia UE însă unele s-au dovedit a fi mai rezistente.

Se poate afirma că acele ţări care au contribuit masiv la creşterea

PIB al Uniunii Europene în perioada de prosperitate, respectiv

Germania, Marea Britanie, Polonia şi Franţa sunt aşteptate să

rămână, și în continuare, contributori principali, în timp ce Italia şi

Spania sunt aşteptate să ofere contribuţii negative în 2012.

După cum se putea anticipa, piaţa locurilor de muncă a fost

afectată considerabil de actuala criză economică iar acum, cu paşi

mici, se redresează. Șomajul preocupă UE, chiar dacă potrivit

statisticilor oficiale există diferențe semnificative, din punctul de

vedere al ratei șomajului, între statele membre, de la 4,1% în

Austria, până la 23,2% în Spania, România având rata șomajului

de 7,5% la finalul anului 2011.

Criza a scos la iveală legăturile strânse și problemele dintre

economiile naționale, în special în zona Euro, în general cele 27

de economii ale Uniunii Europene au un grad ridicat de

interdependență. Reformele sau lipsa acestora, într-o țară

14

afectează toate domeniile de activitate și mai mult, criza și

numeroase limitări ale cheltuielilor publice au generat numeroase

dificultăți pentru statele membre UE în a furniza suficiente fonduri

pentru infrastructura de bază necesară în domenii precum

transporturile sau cel energetic, nu numai pentru dezvoltarea

propriilor economii ci și în ceea ce privește participarea pe piața

unică europeană.

În ceea ce privește impactul crizei economice asupra

statelor emergente, cu economii slab dezvoltate, cu structuri

măcinate de conflicte militare sau civile, și aceste țări participă la

globalizare, inclusiv prin intermediul circuitelor economice și

schimburilor comerciale, fiind la rândul lor afectate de actuala

criză economică. Însă, din punctul de vedere al avantajelor

globalizării, acestea au fost beneficiare în mai mică măsură, fiind

asociate de către investitori cu instabilitatea politică, socială,

economică. În aceste condiții, aceste state sunt afectate în mai

mare măsură de efectele crizei economice, iar relansarea

economiilor acestora depinde mai mult de investițiile țărilor

dezvoltate, pe lângă propriile programe de redresare economică.

În general, crizele bancare, financiare și economice, prin

implicațiile lor asupra mediului economic, conduc în mod nemijlocit

la alterarea condițiilor sociale de viață ale populației prin: scăderea

salariilor, pierderea locurilor de muncă, reducerea nivelului de trai,

neîncrederea în perspectivele pe care le-ar putea oferi viitorul

apropiat, permanentizarea și acutizarea greutăților de ordin

material, îmbolnăviri, creșterea numărului de sinucideri, alterarea

relațiilor interumane, proteste sociale, etc.

15

Pe lângă multitudinea de efecte negative, criza economică

are și unele consecințe pozitive, care dacă vor fi valorificate și

perpetuate ar putea contribui, pe termen mediu și lung, la

asigurarea stabilității economice prin așezarea economiei pe baze

noi, reale și funcționale. Printre aceste efecte pozitive se numără

adoptarea, atât de către populație cât și de către agenții economici

a unui comportament cumpătat în ceea ce privește consumul de

resurse, precum și scăderea generală a prețurilor, cu precădere a

celor ce țin de domeniul imobiliar, care nu se justificau din punctul

de vedere economic, ci doar speculativ. De asemenea, actuala

criza a dat un impuls semnificativ adoptării și aplicării unor măsuri

de restructurare, ce au fost amânate sau evitate până la acel

moment, în diferite domenii de activitate care își dovediseră în

timp nefuncționalitatea.

La nivel naţional, al instituțiilor statului, managementul situaţiilor

de criză este reprezentat de ansamblul măsurilor şi acţiunilor

stabilite de autoritățile cu competențe în domeniile cheie pentru

soluționarea acestora (guvern, ministere, parlament, alte autorităţi

şi instituţii publice centrale şi locale) în vederea asigurării

securităţii naţionale și a restabilirii stării de normalitate socială,

economică, politică, militară, etc. La nivel internaţional, entitățile

implicate în managementul crizelor sunt, în general, organizaţiile

şi instituţiile internaţionale dar şi guvernele naţionale, acestea din

urmă acționând fie în nume propriu, fie în baza calității lor de

membri ai unor instituţii şi organizaţii internaţionale sau regionale.

Crizele şi conflictele nu se rezolvă de la sine, diminuarea lor

în intensitate sau prevenirea acestora nu se poate realiza decât

16

prin acţiunea concertată a instituţiilor abilitate din diferite domenii

de activitate, de la nivel naţional, regional sau internaţional,

existente anterior sau create special în vederea soluţionării

crizelor şi conflictelor. Experienţele anterioare ale unor crize şi

conflicte au determinat comunitatea umană să înţeleagă

necesitatea unirii şi coordonării eforturilor în vederea aplanării

stărilor conflictuale, canalizându-şi eforturile identificării

strategiilor, metodelor şi instituţiilor care să poată asigura

stingerea sau descurajarea acestor fenomene. De asemenea,

numai acţiunea concertată de încetare a crizelor şi conflictelor nu

mai este suficientă pentru asigurarea unui mediu stabil, favorabil

dezvoltării durabile, fiind necesare şi activităţi de prevenire a

acestora.

Conceptele de prevenire și de management al crizelor și

conflictelor s-au dezvoltat foarte mult de-a lungul timpului, în

vederea evitării consturilor materiale și umane foarte ridicate

implicate de soluționarea crizele și conflictelor în desfășurare. În

aceste condiții, atât guvernele naționale cât și organizațiile

internaționale și regionale urmăresc dezvoltarea, optimizarea și

implementarea strategiilor de evitare sau de reducere a costurilor

crizelor și conflictelor.

Rolul UE în managementul crizelor și conflictelor

Uniunea Europeană trece printr-un profund proces de

reformă internă, concomitent cu derularea procedurilor pentru

primirea de noi membri. Chiar dacă la origine construcția

17

europeană a vizat exclusiv sfera economică, s-a dezvoltat ulterior

în aproape toate domeniile de activitate, inclusiv în domeniul

securității, viața cetățenilor europeni fiind afectată în mod direct de

deciziile luate în cadrul instituțiilor UE.

Încă de la crearea sa, UE s-a angajat în prevenirea

conflictelor, dealtfel Unuinea, în sine, reprezintă un proiect

conceput în vederea asigurării păcii și prosperității. La nivelul UE,

se face o delimitare între gestionarea crizelor şi rezolvarea

conflictelor. În accepţiunea UE, gestionarea crizelor reprezintă

setul de acţiuni întreprinse în vederea prevenirii escaladării crizei

pe verticală, prin intensificarea violenţelor, şi pe orizontală, prin

extinderea fenomenului din punct de vedere teritorial. Rezolvarea

conflictelor presupune o serie de acţiuni, întreprinse pe termen

scurt, pentru a stopa un conflict violent.

Cauzele ce stau la baza declanșării unui conflict sau a unei

crize sunt, după cum am mai precizat, foarte variate și complexe,

printr-o analiză a cauzelor originare ale acestora putându-se

identifica semnele timpurii ale unuor asemenea fenomene. În

acest scop, UE a creat un sistem de avertizare timpurie prin

intermediul căruia sunt localizate regiunile unde apar tensiuni. Prin

identificarea cauzelor originare care stau la baza acestora, se

urmărește soluţionarea respectivelor cauze pentru a se evita

escaladarea conflictului sau a crizei. Acest instrument la dispoziția

UE este reprezentat de rețeaua de delegații ale Comisiei

Europene și de centrele de monitorizare ale Uniunii din întreaga

lume.

18

În cadrul modelului european de management al crizelor și

conflictelor ce țin de securitatea și integritatea statelor, pot fi

identificate patru faze:

1) edificarea păcii preconflict sau postconflict, în vederea

prevenirii conflictelor și crizelor prin măsuri structurale pe termen

lung;

2) impunerea păcii prin măsuri coercitive, măsură aplicată

în situații precum agresiunile din afara graniţelor, menţinerea păcii

sau intervenţia în vederea protejării drepturilor omului;

3) menţinerea păcii prin diplomaţia preventivă sau

desfăşurarea preventivă de forțe;

4) restabilirea păcii prin măsuri noncoercitive, de cele mai

multe ori prin mijloace diplomatice.

În accepțiunea UE prevenirea conflictului reprezintă esența

acțiunii sale externe, iar pentru realizarea acestui obiectiv Uniunea

utilizează atât asistența pentru dezvoltare și reconstrucția pe

termen lung, cât și mijloacele de gestionare a crizelor militare și

civile pe termen scurt în vederea asigurării managementului

conflictelor și a situațiilor preconflictuale și postconflictuale.

În funcție de problemele ce trebuie gestioante, UE poate

folosi ajutorul de dezvoltare cu scopul combaterii sărăciei și a

bolilor, sau folosește acordurile sale comerciale pentru a asigura

un acces mai bun pe piețele Uniunii, cu scopul impulsionării

statelor cu probleme economice și sprijinirii țărilor în curs de

19

dezvoltare. De asemenea, UE poate acorda ajutor tehnic și

finaciar în domeni precum guvernarea, sistemul de securitate,

justiția, dezvoltarea rurală, transporturile, energia, sănătatea, etc.

Unuinea poate colabora cu alte organizații internaționale și cu

autoritățile naționale în vederea combaterii traficului de droguri,

arme sau persoane, contrabanda cu diverse bunuri. Nu în ultimul

rând trebuie animtit faptul că UE este foarte activă în domeniul

diplomației preventive și mediere.

În cazul în care se confruntă cu un conflict deschis sau cu

situații postconflictuale, UE urmărește gestionarea crizelor militare

și civile, pecum și stabilizarea postconflictuală și asistența pentru

dezvoltare și reconstrucție pe termen lung. În vederea atingerii

acestor obiective, Unuinea face apel la influența sa politică în

vederea finalizării conflictului, aplică termenii de încetare a focului,

de instaurare și menținere a păcii, acordă ajutor umanitar și de

urgență pentru reconstrucția imediată și pe termen lung. De

asemenea, trimite experți pentru supravegherea alegerilor,

derulând, în acelașii timp, proiecte de educare a alegătorilor,

sprijină consolidarea sistemului juridic în sensul dezvoltării statului

de drept, promovând drepturile omului, contribuie la îmbunătățirea

serviciilor de poliție, etc.

În ceea ce priveşte activitatea Uniunii Europene în Balcanii

de Vest, în zonele cu conflicte etnice, obiectivul fundamental al

acesteia este extinderea zonei de pace, stabilitate şi securitate

realizate de membrii Uniunii. Învederea atingerii acestui obiectiv,

ultimii cincisprezece ani, UE a furnizat în zonă un important ajutor

20

de ordin financiar, prin intermediul programelor specifice, dar şi de

ordin militar.

UE a parcurs un proces de învăţare în Balcani.

Incapacitatea de a acţiona eficient în demersurile de impunere a

păcii în regiunile aflate în conflict, a evidenţiat latura

nesatisfăcătoare a naturii consensuale şi civile a UE. Eşecul

operaţiunii Forţa Aliată de a obţine capitularea rapidă a sârbilor a

contribuit la exacerbarea responsabilităţii UE pentru crimele ce au

avut loc în această regiune şi la redeschiderea discuţiilor în

legătură cu ce ar trebui să facă Uniunea pentru a-şi asigura

credibilitatea în calitate de actor internaţional. Conflictul din

Kosovo a oferit o oportunitate pentru UE în ceea ce priveşte

crearea unei Politici Europene de Securitate şi Apărare operative.

Dacă în plan instituţional, criza kosovară a deschis dezbaterea

privind instituirea PESA prin Tratatul de la Nisa, în ceea ce

priveşte politica regională, UE a fost nevoită să-şi asume calitatea

de finanţator al procesului de reconstrucţie a Europei de Sud-Est

prin Pactul de Stabilitate. După Acordul de la Dayton, UE a

adoptat o tendinţă consecventă şi eficientă în abordarea

stabilizării politice şi redresării economice în această regiune.

Avantajul avut de UE în regiunea Balcanilor este politica de

condiţionare, foarte eficientă în cadrul ţărilor ce urmăresc o

viitoare aderare unde atât elita politică, cât şi populaţia sunt

dispuse să depună eforturi pentru atingerea acestui obiectiv pe

care mulţi îl consideră o soluţie universală a problemelor.

Procesele pozitive din Europa de Sud-Est se datorează în mare

21

parte perspectivei de integrare europeană a statelor afectate de

conflict, acest fapt a avut un efect stabilizator asupra evoluţiilor

regionale.

Din perspectiva eforturilor UE de combatere a terorismului,

se desprinde și ideea consolidării relației transatlantice, cu

precădere după evenimetele din 11 septembrie 2001. Astfel,

statele membre UE au contribuit la eradicarea acestui fenomen

printr-o serie de instrumente, precum: dezmembrarea rețelelor

teroriste din Europa, desfășurarea de acțiuni de prevenire a unor

acte teroriste, supravegherea financiară și tăierea finanțărilor

respectivelor grupări, consolidarea sistemului de partajare a

informațiilor între serviciile secrete și poliție, cooperarea în

domeniul informațiilor.

La nivelul UE sunt adoptate, coordonate şi monitorizate şi

alte strategii de asigurare a managementului, în diferite domenii

de activitate, precum cel economic, bancar, energetic etc.,

sectoare ce sunt susceptibile de a fi afectate de crize sau de

conflicte prin care se urmărește asigurarea prevenirii, gestionării și

rezolvării respectivelor fenomene.

În ceea ce privește politica UE de răspuns la actuala criză

economico-financiară, principalele direcţii de acţiune sunt:

asigurarea unui răspuns global la criza financiară, acțiuni

coordonate la nivel comunitar, măsuri de limitare a extinderii

crizei, întărirea reglementării și supravegherii în domeniul bancar,

măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor, asigurarea la nivel

național a stabilității bugetare, a accelerării reformelor și

22

investițiilor, finanțare în domeniul resurselor umane, protecției

sociale, incluziunii, crearea unui sector de cercetare apt să susțină

economia europeană.

Din perspectivă energetică, alături de măsurile adoptate în

sensul diversificării rutelor energetice, furnizorilor şi a resurselor

energetice regenerabile, în termeni economici, potrivit datelor

publicate de Comisia Europeană, la nivelul anului 2010, Uniunea

Europeană este principalul partener comercial al Federației Ruse,

atât în ceea ce privește importurile cât și exporturile. Această

situație indică o clară dependență a Rusiei de piață europeană.

La crearea sa în 1949 Organizaţia Tratatului Atlanticului de

Nord (NATO) percepea Uniunea Sovietică drept principalul

adversar al libertăţii şi independenţei Europei Occidentale. În

prezent, după aproape 20 de ani de la dispariția URSS, Alianța își

continuă existența, însă a fost nevoie să se supună unor

importante transformări, modificări de concept, să dezvolte chiar o

relație strategică cu Federația Rusă.

Obiectivul de bază și permanent al NATO este apărarea

libertăţii şi securităţii tuturor membrilor săi, prin mijloace politice şi

militare, precum şi asigurarea păcii şi stabilităţii, în condițiile

respectării principiilor Cartei Organizaţiilor Unite. Funcţionarea

organizaţiei are ca fundament angajamentul comun şi cooperarea

mutuală între statele membre suverane cu scopul de a asigura

indivizibilităţii securităţii pentru toţi partenerii, sub forma apărării

colective. Acest lucru se concretizează într-o completare a

23

eforturilor naţionale în confruntarea cu provocările la adresa

securităţii.

Statele membre au realizat faptul că o criză regională

apărută în afara propriilor graniţe poate reprezenta o posibilă

ameninţare la adresa intereselor și securității lor, din acest motiv

NATO se implică de câte ori apreciază ca posibilă şi necesară

acțiunea sa pentru a preveni crizele, a gestiona şi aplana crizele și

conflictele deja existente, a stabiliza situaţiile post-conflict şi în

vederea susţinerii reconstrucţiei zonelor afectate.

Din punctul de vedere al NATO, managementul crizelor

înglobează o serie de acţiuni coordonate sau iniţiate în vederea

evitării unei crize, prevenirii escaladării într-un conflict armat şi

încetării ostilităţilor, dacă acestea există. Acest set de acţiuni este

alcătuit din: strângerea şi evaluarea informaţiilor, analizarea

situaţiei concrete ce trebuie soluționată, stabilirea obiectivelor de

urmat şi a opţiunilor de acţiune, implementarea uneia dintre

opţiuni precum şi analiza reacţiilor în urma acțiunilor întreprinse. În

ceea ce privește situațiile ce pot reprezenta obiectul

managementului, orice ameninţare resimțită de oricare stat

membru poate să reprezinte o problema ce necesită un răspuns

din partea celorlalte state membre şi va fi luată în considerare de

Alianţă.

În cadrul procesului de management al crizelor, Alianța

pune un accent deosebit pe prevenirea conflictelor prin activități

precum iniţiativele diplomatice, participarea la negocieri,

consultări, realizarea de inspecții sau monitorizări, desfăşurarea

preventivă a forțelor civile sau militare. Prin aceste operațiuni se

24

urmărește evitarea escaladării disputelor sau tensiunilor în

conflicte armate.

În cadrul procesului de management al crizelor, NATO a

identificat cinci etape:

1) culegerea informațiilor, observarea indicatorilor şi

avertizarea unei crize potenţiale sau actuale;

2) evaluarea situaţiei de criză şi stabilirea implicaţiilor

pentru securitatea NATO și implicit a membrilor săi;

3) identificarea opţiunilor de răspuns, recomandate pentru a

sprijini procesul decizional din cadrul Consiliului Nord-Atlantic sau

Comitetului pentru Planificarea Apărării;

4) planificarea în detaliu şi execuţia deciziilor şi directivelor

Consiliului Nord-Atlantic sau ale Comitetului pentru Planificarea

Apărării;

5) revenirea la stabilitate.

După un început şovăitor în prima parte a anilor 1990,

NATO a devenit treptat instituţia însărcinată cu responsabilitatea

principală pentru conducerea operaţiunilor de menţinere a păcii în

cazul conflictelor etnice din Europa. Abordarea NATO a conflictele

etnice s-a realizat pe două niveluri: iniţierea de mecanisme cu

scopul de a preveni asemenea conflicte şi adaptarea misiunilor

militare pentru a putea reacţiona prompt atunci când măsurile de

prevenire eșuează.

Parteneriatul pentru Pace (PfP), principalul program de

cooperare dintre statele din centrul şi estul Europei și NATO, și-a

adus, de-a lungul timpului, un aport semnificativ la stabilizarea

25

zonelor de conflict din spaţiul Europei Centrale şi de Sud-Est, prin

crearea unui climat de înţelegere, încredere şi cooperare între

aliaţi, pe de-o parte, şi ţările partenere, de cealaltă parte, precum

şi la promovarea reformei militare în aceste din urmă state.

Analizând modul în care NATO a asigurat managementul

conflictelor entice din Balcani, se remarcă faptul că Alianţa posedă

un număr de avantaje comparativ cu alte organizaţii internaţionale

care îi asigură o mai mare credibilitate pe scena internațională.

Această credibilitate reiese din capacitatea, deja dovedită, a

NATO de a acţiona, coordona şi coopera cu terţii. Unul dintre

factorii ce dă forță Alianţei este acela că NATO garantează

implicarea SUA în securitatea Europei. Influenţa diplomatică şi

forţa militară a SUA au asigurat faptul ca NATO să fie luată în

serios, demonstrând acţiona mai eficient decât sub egida

organizaţiilor internaţionale.

De la sfârşitul războiului rece, abilitatea NATO de a

coopera cu alte organizaţii internaţionale a progresat în mod

constant, aceasta fiind un rezultat direct al nevoii de a oferi un

management eficient al conflictelor etnice în Europa.

Aranjamentele Berlin Plus dintre UE şi NATO, apărute datorită

slab dezvoltatei laturi militare a UE, au instituţionalizat şi

consolidat relaţiile UE-NATO, limitând rivalitatea şi competiţia

instituţională. Acest aspect este semnificativ în dezvoltarea rolului

militar al UE dar şi pentru a degreva NATO de o parte din

responsabilitatea asigurării managementului securităţii europene.

Politica uşilor deschise promovată în cadrul NATO şi

evoluţiile înregistrate de statele din regiune în urma procesului de

26

aderare la UE întăresc așteptările legate de pacificarea zonei

Balcanilor. Experienţele extinderilor anterioare au scos în evidenţă

faptul că derularea simultană a celor două procese (aderarea la

UE şi integrarea în NATO) a contribuit în mod semnificativ la

preluarea valorilor occidentale în statele candidate, la contribuţia

acestor state la eforturile de instaurare şi dezvoltare a unui mediu

regional şi internaţional care să asigure securitatea regională şi

globală.

Organizaţia Mondială a Comerţului

OMC şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1995 dar bazele

sistemului său de funcționare exista de aproximativ 50 de ani, sub

forma GATT– General Agreement on Tarrifs and Trade. Trebuie

remarcat faptul că, în cei aproape 50 de ani de funcționare GATT

și-a demonstrat flexibilitatea, prin adaptarea permanentă la

provocările economice, sociale și politice ale fiecărei etape din

evoluția contextului global, regional și național al actorilor implicați.

Odată cu începerea activității OMC, economia mondială

intră într-o nouă etapă de evoluție, bazată pe fluxuri comerciale

libere, supuse regulilor liberei concurențe, unor principii și reguli

noi sau îmbunătățile, menite să creeze premisele pentru un grad

ridicat de transparență, stabilitate și predictibilitate în ceea ce

privește relațiile economice la nivel planetar.

Acordurile OMC cuprind reglemetări referitoare la bunuri,

servicii şi drepturile de proprietate intelectuală, enumerând clar

principiile liberalizării şi excepţiile permise şi includ angajamentele

27

individuale ale membrilor privind reducerea tariferlor vamale şi a

altor bariere comerciale şi de a deschide şi menţine deschise

pieţele serviciilor. De asemenea, aceste acorduri stabilesc

procedurile necesare rezolvării disputelor şi impun guvernelor ca

politicile comerciale adoptate să fie transparente, notificând OMC

în privinţa legilor în vigoare, măsurilor adoptate, prin rapoarte

regulate privind politicile comerciale ale ţării înaintate către

Secretariat. Aceste reguli sunt acorduri negociate de guverne.

Cel mai puţin dezvoltate ţări primesc un grad sporit de

atenţie din partea OMC, toate acordurile recunoscând faptul că

acestea trebuie să beneficieze de cel mai sporit grad de

flexibilitate, iar membrii mai avansaţi trebuie să depună eforturi

pentru a coborî nivelul barierelor de import în ceea ce privește

exporturile ţărilor mai puţin dezvoltate.

Prin înființarea OMC și activitatea desfășurată de aceasta

se sprijină creșterea economică la nivel global. Creșterea

economică a unui stat nu mai poate fi privită izolat de situația

economică de la nivel regional și global în condițiile adâncirii

interdependențelor, iar soluțiile adoptate la nivel național pentru

depășirea diferitelor probleme de ordin economic, social, etc.

trebuie să fie susținute și de măsuri asumate la nivel global pentru

a asigura acestora un grad crescut de eficiență.

România în actualul context de securitate

România nu este şi nu se va afla în viitorul apropiat în faţa

vreunei ameninţări majore la adresa securităţii sale naţionale, de

28

tip militar clasic. În perioada actuală riscurile la adresa securităţii

României sunt preponderent de natura nemilitară şi mai ales

internă, manifestându-se în special în domeniile economic,

financiar şi social. În condițiile integrării euro-atlantice și extinderii

proceselor de tip integrativ, ca o consecință a globalizării,

asigurarea securității – politice, economice sau sociale, nu mai

este un atribut exclusiv al statului, în atingerea acestui obiectiv

implicându-se și alți actori naționali, regionali sau internaționali.

Adițional măsurilor, destinate depășirii actualelor provocări

la adresa securității, inițiate, susținute și implemetate la nivelul

regiunii Europei de Sud-Est de către organizațiile internaționale

din care România face parte, în cadrul liucrării au fost identificate

şi analizate o serie de măsuri ce ar avea potențialul de a stimula

relansarea economică în România în condițiile actualului context

de securitate. În aceste sens, un aspect de o importanță vitală

pentru redresarea economică a României este echilibrarea

balanței comerciale și a balanței de cont curent cu scopul

asigurării lichidităților necesare susținerii consumului și a

investițiilor. Atenuarea și prevenirea dezechilibrelor de cont curent

necesită măsuri de regularizare și reglementare a circulației

transfrontaliere de capital cu scopul echilibrării balanței de plăți.

România, ca țară predominant importatoare de bunuri trebuie să-

și dezvolte, în aceeași măsură și latura producătoare sau

importatoare de capital, pentru a avea fondurile necesare achitării

importurilor, fără să fie nevoie să crească gradul de îndatorare.

29

Printre măsurile ce pot fi adoptate pentru ieșirea din acest

dezechilibru major se numără: deprecierea controlată a monedei

naționale, descurajarea consumului prin stimularea realizării de

economii ca urmare a creșterii dobânzilor la depozite, reducerea

deficitului bugetar. De asemenea, în condițiile restrângerilor

determinate de criza economică, dar și a creșterii exigențelor și

concurenței pe piețele internaționale, au fost identificate unele

metode și tehnici de management legate de promovarea ofertei

naționale la export, atragerea investițiilor străine, dezvoltarea

spiritului antreprenorial, dezvoltarea şi promovarea unor sectoare

cheie ale economiei româneşti, precum şi de adaptarea sistemului

educaţional la realităţile vieţii economice.

Un alt factor important, în vederea asigurarii stabilității,

economice este reprezentat de asigurarea stabilității raporturilor

juridice, prin reducerea gradului de incertitudine a perspectivelor

pe termen scurt, mediu și lung. În aceste context, trebuie

subliniată necesitatea garantării previzibilității atât a reglemtărilor

legale, cât și a interpretărilor date cadrului legal în vigoare, astfel

încât orice persoană, în momentul în care inițiază o anumită

conduită, să poată prevedea consecințele de ordin juridic ale

acesteia.

Creșterea economică este influențată de o serie de

variabile precum demografia, mediul politic, climatul de securitate,

energia, progresul tehnologic etc. și se exprimă prin produsul

național brut, productivitate, comerț, investiții, fluxuri financiare.

După cum am arătat în cuprinsul lucrării, deținerea și asumarea

30

deplină de către un stat, în cadrul relațiilor sale comerciale

externe, a calității de membru OMC sau UE pot contribui, în mod

substanţial, la obţinerea stabilităţii și chiar a creșterii economice.

Acest lucru este posibil, în special, în urma implementării de către

respectivul stat a regulilor sistemului comercial multilateral, atât în

planul legislativ cât și în planul organizatoric și funcțional.

Lista lucrărilor publicate

Ca parte a activității de cercetare, am elaborat, în calitate

de autor şi co-autor, o serie de lucrări publicate în reviste de

profil, după cum urmează:

- The globalization of Social Issues and the Challanges of

Security Policies, Dr. Anca Petrescu, Nicolae Sorinel Rotaru,

Valahian Journal of Economic Studies, Volume 1 (15), Issue

4/2010, Târgoviște 2010, ISSN 2067-9440, B+;

- Managementul crizelor și conflictelor în Europa de S-E –

Factor determinant al stabilității economice, Nicolae Sorinel

Rotaru, Universitatea ”Valahia” din Târgoviște – Cercetări

Doctorale, Volumul II, Nr. 2, 2010, Valahia University Press, ISSN

2067-371X, B+;

Se află în curs de publicare articolul ”Information and

Communication Technology – Essential Vector for a Durable

Development, Prof. dr. Ion Pârgaru, Nicolae Sorinel Rotaru” în

”Valahian Journal of Economic Studies, An International Review of

31

Theories and Applied Studies in Performance Management”, nr.

1/2012, ISSN 2067-9440, B+.

BIBLIOGRAFIE

1. ADLER ALFRED - Cunoaşterea omului, Editura Iri, Bucureşti,

1996

2. AHREND R. și TOMPSON W., Unnatural monopoly: the

endless wait for gas sector reform in Russia, Europe-Asia

Studies, vol. 57, no. 6, 2006;

3. ALBERTS DAVID S., GARSTKA JOHN J., HAYES RICHARD

E. SIGNORI DAVID- Understanding Information Age Warfare,

Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, 2003, ISBN

1-893723-04-6

4. ALVESSON M, DEETZ S., Critical theory and

postmodemism approaches to organizational studies, S.

Clegg & C. Hardy & W. Nord (Eds.), Handbook of

organization studies;

5. ANDRE KASEKAMP S, „Estonia“, Bigger EU wider CFSP,

stronger ESDP? The view from Central Europe, EUISS

Occasional Paper nr. 34, aprilie 2002 (Paris: Institutul pentru

Studiul Securităţii, 2002)

6. ANGHEL N. RUGINĂ, Un „miracol economic” în România

este încă posibil!, Editura Porto-Franco, Galați, 1992

7. ANNE DEERING, ROBERT DILTS, JULIAN RUSSEL, Alpha

leadership- Tools for business leaders who want more from life,

Editura Amaltea, 2008, Bucureşti, ISBN 978-973-162-035-0

32

8. ARMSTRONG MICHAEL, Cum să fii un manager şi mai bun :

Manual complet de tehnici dovedite şi aptitudini manageriale.

Bucureşti: Editura Meteor Press, 2007

9. BĂRBULESCU IORDAN GHEORGHE, Politica Externă şi de

Securitate Comună şi Politica Europeană de Securitate şi

Apărare, Bucureşti, 2005

10. BĂRBULESCU IORDAN GHEORGHE, Uniunea Europeană. De

la economic la politic, Tritonic, 2005

11. Basic Facts about the United Nations, Published by the United

Nations, Department of Public Information, New York, NY 10017,

ISBN: 92-1-100793-3

12. BEATTY, J. - Lumea în viziunea lui Peter Drucker, Ed. Teora,

Bucureşti, 1998

13. BENNIS W., NANUS, B. - Liderii: strategii pentru preluarea

conducerii, Business Tech International Press, Bucureşti, 2000

14. BJӦRN MÜLLER-WILLE, The Effect of International Terrorism

on EU Intelligence Cooperation, Journal of Common Market

Studies 46(1): 49-73;

15. BLANCHARD KENNETH H.; MUCHNICK, MARC. Reţeta unui

lider: ingredientul lipsă pentru a motiva oamenii din prezent :

învăţaţi reţeta unui lider de succes. Bucureşti : Curtea Veche,

2004;

16. BLANK J. STEPHEN, Russia and the U.S. War on Terrorism,

Strategic Studies Institute, bttp://carlisle-www.army.mil/us/assi

17. BOSSAERT DANIELLE, DEMMKE CRISTOPH, NOMDEN

KOEN, ROBERT POLET, Funcţia publică în Europa celor

cincisprezece, Editura Economică, 2002, ISBN 973-590-643-0

18. BRIGID MCCALLUM, EU Civilian crisis management: A vehicle

for EU international actorness?, Dalhouise EUCE Student

Honours Paper No. 1, 2009, Nova Scotia, Canada

33

19. BUGAJSKI JANUSZ, directorul Proiectului pentru Europa de Est

al Centrului de Studii Strategice şi Internaţionale de la

Washington, D.C., Pacea Rece: Noul imperialism al Rusiei, New

York/London: Greenwood/CSIS, 2004

20. BURDUŞ EUGEN, coord. CĂPRĂRESCU, GHEORGHIŢĂ -

Managementul schimbării organizaţionale. Bucureşti: Editura

Economică, 2003

21. BURDUŞ EUGEN. Tratat de management. Bucureşti: Editura

Economică, 2005

22. BUŞE DOREL, Managementul crizelor şi conflictelor regionale,

Editura Fundaţiei România de Mâine, București, 2006

23. Carnegie Mellon Computer Engineer Institute - Defining Incident

Management Processes for CSIRTs: A Work in Progress, 2001

24. Cercetări doctorale, volumul II, nr. 2, Valahia University Press,

2010, ISSN 2067-371X

25. CERTO SAMUEL - “Managementul modern”, Editura Teora,

Bucureşti 2002

26. CHRISTOPHER L. CULP, The Risk Management process;

Business Strategy and Tactics, First Edition, John Wiley & Sons,

Inc., ISBN 0-471-40554-X

27. COENEN-HUNTER JACQUES, Sociologia elitelor, Editura

Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0664-1

28. COL. DR. MACUC MIHAI, Serviciul Român de Informaţi -

Semnificaţii şi efecte ale momentului 11 septembrie 2001.

Preocupările Serviciului Român de Informaţii pentru prevenirea

şi combaterea acţiunilor teroriste

29. COL.PROF.UNIV.DR. FRUNZETI TEODOR - Managementul

manipularii, Revista 1/99

34

30. COLIN S. GRAY, Războiul, pacea şi relaţiile internaţionale – O

introducere în istoria strategică, Editura Polirom, 2010, ISBN

978-973-46-1770-8

31. COMAN CRISTINA, Comunicarea de criză – Tehnici și strategii,

Editura Polirom, 2009, Iași, ISBN 978-973-46-1437-0

32. Concluziile Preşedinţiei, anexa VI, „Raportul Preşedinţiei

privind Politica Europeană de Securitate şi Apărare“,

Consiliul European de la Nisa, 6 - 9 decembrie 2000, Myron

Weiner, Security, Stability and International Migration,

International Security 1992/1993, 17(3)

33. CORTE-REAL ISABEL, KOEN NOMDEN, MICHAEL KELLY,

FRANK PETITEVILLE, Administraţii în tranziţie, Modernizarea

administraţiei publice în: Portugalia, Olanda, Irlanda şi Franţa,

Editura Economică, Bucureşti, 2001, ISBN 973-590-560-4

34. COSMA MIRCEA, ISPAS TEOFIL, Integrarea României în

structurile europene şi Euro-Atlantice, Sibiu, Editura Academiei

Forțelor Terestre, 2002.

35. CRĂCIUN IOAN, Prevenirea conflictelor şi managementul

crizelor, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”,

Bucureşti, 2006, ISBN (10) 973-663-321-7

36. CRAIG R. NATION, War in the Balkans, 1991 – 2002, ISBN 1-

58487-134-2;

37. CZINKOTA, M.R., DICKSON, P.R. - Marketing: Best Practices,

Driden Press, Fort Worth, 2000

38. DĂIANU DANIEL, Capitalismul încotro? Criza economică. Mersul

ideilor, instituţii, Iaşi, 2009, Polirom, ISBN 978-973-46-1427-1

39. DANIEL GOLEMAN, Inteligenţa socială, Curtea Veche

Publishing, ISBN 978-973-669-377-9

35

40. DEERING ANNE, JULIAN RUSSEL ROBERT DILTS, Alpha

leadership-Tools for business leaders who want more from life,

Editura Amaltea, 2008, Bucureşti, ISBN 978-973-162-035-0

41. DHILLON GURPREET - Information Security Management:

Global Challenges in the New Millenium, Idea Group

Publishing, USA, 2001, ISBN 1-878-28976-0

42. Dicţionar Diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979

43. DOBRESCU EMILIAN, Cartea Crizelor – O privire optimistă,

Colecția Economica București, ISSBN- 978-973-1911-88-5

44. DRĂGĂNESCU MIHAI - Informaţia materiei, Editura Academiei

Române, 1990, ISBN 973-27-01505

45. DRĂGĂNESCU MIHAI - Societatea informaţională şi a

cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii, Editura Academiei

Române

46. DRUCKER, P. - Realităţile lumii de mâine, Ed. Teora,

Bucureşti, 1999

47. DUMITRIU CAMELIA - „Management international si relatii

internationale”, Editura Polirom, Bucureşti 2000

48. DYER, V., DAINES, R., GIALIQUE, W. - The challenge of

management, HBJ, 1990

49. ENĂCHESCU CONSTANTIN, Tratat de teoria cercetării

științifice, Editura Polirom, Iași, 2007

50. Encyclopedia of Modern Conflicts, 2003, edited by JOSEPH R.

RUDOLPH, Jr., ISBN 0-313-31381-4

51. EU Crisis Management Institutions: Institutions and Capabilities,

Edited by Ettore Greco, Nicoleta Pirozzi and Stefano Silvestri,

Instituto Afari Internazionali, Roma, 2010

52. FAREEK ZAKARIA, Lumea postamericana, Editura Polirom,

2009, ISBN 978-973-46-1521-6

36

53. FISICHELLA DOMENICO, Stiinţa politică – Probleme, concepte,

teorii, Editura Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0107-3

54. FLORIN ABRAHAM, Institutul Naţional pentru Studiul

Totalitarismului, Bucureşti, Relaţiile dintre SUA, Uniunea

Europeană şi OSCE: contribuţii la securitatea internaţională;

55. FRAME J. DAVIDSON, 2003, Managing Risk in Organizations A

Guide for Managers, First Edition, John Wiley & Sons, Inc., ISBN

0-7879-6518-9

56. FRIEDMAN, TH. L. - Lexus şi măslinul, Ed. Fundaţiei PRO,

Bucureşti, 2001

57. FUKUYAMA FRANCIS - Marea ruptură. Natura umană şi

refacerea ordinii sociale, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002

58. FULGA GHEORGHE, directorul Serviciului de Informaţii Externe,

Implicaţii ale extinderii NATO asupra climatului de securitate

regional, publicat în revista spaniolă Defensa, nr. 320/2004

59. FULGA GHEORGHE, România şi stabilitatea în Balcani, studiu

publicat în revista italiană Analisi XXI, nr. 1/2005

60. GALLAGHER TOM, Balcanii în noul mileniu. În umbra războiului

şi a păcii, Bucureşti, Humanitas, 2006

61. GARY JOHNS, Comportament organizațional. Înțelegerea și

conducerea oamenilor în procesul muncii, Editura Economică,

București, 1998;

62. GARY STONEBURNER, ALICE GOGUEN1, ALEXIS

FERINGA1, 2002, NIST Special Publication 800-30 Risk

Management Guide for Information Technology Systems,

National Institute for Standards and Technology

63. GEORGE KOHLRIESER, Soluţionarea conflictelor şi creşterea

performanţei- Metode bazate pe negocierea de ostatici, Editura

Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0628-3

37

64. GERACE MICHAEL., Military Power, Conflict and Trade, Taylor

and Francis eLibrary, 2006, ISBN 0-203-58442-2

65. GHEORGHE FULGA, Iniţiative europene privind ameliorarea

cadrului de cooperare între organismele de informaţii şi

securitate, 2005

66. GHEORGHE V. ADRIAN - Analiză de risc şi de vulnerabilitate

pentru infrastructurile critice ale societăţii informatice –

societate a cunoaşterii, Universitatea Politehnică Bucureşti,

Swiss federal Institute of Technology (ETH), Zürich,

Switzerland, 2001

67. GIDDENS, A., HUTTON, W. - On the Edge: Living with Global

Capitalism, J. Cape, Londra, 2000

68. GL. OLARU IORDACHE, Doar alianţă militară?, articol publicat

Observatorul militar nr. 11 (22 - 28 martie 2006)

69. Global Internet Liberty Campaign – Cryptogtaphy and Liberty

2004, an International Survey of Encryprtion Policy,

www.gilc.org;

70. GOLDSTEIN JOSHUA S., PEVEHOUSE JON C., Relaţii

internaţionale, Editura Polirom, 2008, ISBN 978-973-46-0771-6

71. GOLEMAN DANIEL, Inteligenţa emoţională, Curtea Veche

Publishing, 2000, ISBN 978-973-669-520-9

72. GOLEMAN DANIEL, What makes a leader?, Harvard Business

School Publishing, Article

73. G-ral dr. MUREŞAN MIRCEA, G-ral de brig. (r) GHEORGHE

VĂDUVA - Războiul viitorului, viitorul războiului, 2004, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, ISBN 973-663-123-0

74. GUTMANN PETER - Cryptography and Data Security,

University of Auckland, 2001,

http://www.cs.auckland.ac.nz/~pgut001

38

75. Guvernarea în tranziţie, Reformele managementului public în

ţările OCDE, Ed. Global Lex, 2001, ISBN 973-85116-31

76. HAGAN JOHN, Justice in the Balkans – Prosecuting War

Crimes In The Hague Tribunal, The University of Chicago Press,

2003, ISBN 0-226-31-228-3

77. HARRINGTON, H. J., HARRINGTON, J.S. - Management total

în firma secolului XXI, Ed. Teora, Bucureşti, 2000

78. Harvard Business Review On Change, Harvard Business School

Press Boston, MA 02163, ISBN 0-87584-884-2

79. HAWKEV, A. – Security and Control in Information Systems,

London and New York, 2001

80. HELENE SJURSEN „Enlargement and the Common Foregin and

Security Policy: Transforming the EU's External Policy?“, Arena

Working Papers

81. HUȚU CARMEN AIDA, Metode de cercetare în studiile

organizaționale, Casa de editură Venus, Iași, 2001

82. ILIE, GH. - Securitatea mediului de afaceri, Ed. UTI Press,

Bucureşti, 2006

83. ILIE, GH. – Securitatea sistemelor militare, Ed. Militară,

Bucureşti, 1995

84. ILIE, GH., STOIAN, ION – Protecţia informaţiilor şi sistemelor

informatice militare şi a sistemelor automatizate de conducere a

trupelor în câmpul de luptă modern, Editura A.I.S.M., 1992

85. ILIE, GH., STOIAN, ION, CIOBANU VIOREL – Securitatea

informaţiilor, Editura Militară, Bucureşti, 1996

86. IOAN ALEXANDRU, Drept administrativ comparat, Ediţia a II-a

revăzută şi comparată, Lumina Lex, 2003, Bucureşti

87. IONESCU MIHAELA ALEXANDRA, Comportament

organizaţional – Suport de curs, Şcoala Naţională de Studii

Politice şi Administrative, 2008

39

88. JENSEN JULIE, Managementul carierei, Ghid practic, Polirom,

2007, Iaşi, ISBN 978-973-46-0552-1

89. JOHN C. MAXWELL, Go for gold – Inspiration to increase your

leadership impact, Editura Amaltea, 2010, Bucureşti, ISBN 978-

973-162-057-2

90. KOOPS BERT-JAAP - The Crypto Controversy. A key Conflict

in the Information Society, The Hague: Kluwer Law

International, 1999, 301 p., ISBN 90 411 1143 3

91. KOTLER, PHILIP. - Managementul marketingului, Ed. Teora,

Bucureşti, 1997

92. KOTTER JOHN P., Forţa schimbării - Cum diferă leadershipul

de management, Editura Publica, 2009, Bucureşti, ISBN 978-

973-1931-00-5

93. KRAUSE M., TIPTON H.F. – Information Security Management

Handbook, Fourth Edition, Volume I, Ed. Auerbah Publication,

New York, 1999

94. KRAUSE M., TIPTON H.F. – Information Security Management

Handbook, Fourth Edition, Volume I, Ed. Auerbah Publication,

New York, 1999

95. LANDBERG MAX, Coaching, Curtea Veche Publishing, 2007,

ISBN 978-973-669-408-0

96. LANDOLL DOUGLAS J., 2010, The security risk assessment

handbook: a complete guide for performing security risk

assessment, Second Edition, CRC Press, Taylor & Francis

Group, ISBN 1439821488, 9781439821480

97. LANDSBERG MAX, Motivarea, Curtea Veche Publishing, 2003,

ISBN 978-973-669-407-3

98. Lt. col. RIZESCU ALEXANDRU, Lt. col. BĂRBULESCU IONEL,

Consideraţii privind presiunea informaţionala exercitata de

câmpul de luptă modern asupra statelor majore

40

99. LURIE WILLIAM, The Impertinent Questioner: The Scientist’s

Guide to the Statistician’s Mind, American Scintist no. 46 (1958)

100. MAHDI KHASROWPOUR, Challenges of Information

Technology Management in the 21st Century, Idea Group

Publishing, ISBN 1-878-28984-5

101. MAI’A K. DAVIS CROSS, EU Intelligence Sharing &

The Joint Situation Centre: A Glass Half-Full, Meeting of

the European Union Studies Association March 3-5, 2011;

102. MAN YOUNG RHEE, Internet Security, Editura Wiley,

2003;

103. MANDEVILLE LAURE, Rusia contraatacă - Planul secret,

Editura Paralela 45, 2009, Piteşti, ISBN 978-973-47-0653-2

104. MARIN PREDA, Comportament organizaţional – Teorii,

exerciţii şi studii de caz, Editura Polirom, 2006, ISBN (10) 973-

46.0330-2;

105. MATEI ANI, Integrarea managementului resurselor

umane în reforma funcţiei publice, Editura Economică, Bucureşti,

2001, ISBN 973-590-454-3

106. MATUSA ANDREEA-CARMINA - Amenințări la adresa

infrastructurilor critice de comunicatii, Revista Intelligence - Anul

5, serie noua, numarul 14, decembrie 2008 – februarie 2009;

107. MAXWELL JOHN C., Go for gold – Inspiration to

increase zour leadership impact, Editura Amaltea, 2010,

Bucureşti, ISBN 978-973-162-057-2

108. MEIER VIKTOR, Yugoslavia- A History of Its Demise,

Taylor & Francis e-Library, 2005, ISBN 0-20398186-3

109. Minority issues – Handbook, Institutions for the

management of ethnopolitical conflicts in central and eastern

Europe, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2008 ISBN:

978-92-871-6361-5

41

110. MISSIROLI ANTONIO, „Concluzii“, Bigger EU, wider

CFSP, stronger ESDP? The view from Central Europe, EUISS

Occasional Paper nr. 34, aprilie 2002 (Paris: Institutul UE pentru

Studiul Securităţii, 2002)

111. MULLER DIRK, Manual de criză – Cum să vă gestionaţi

banii, Meteor Press, 2010, ISBN 978-973-728-462-4

112. NARLI N., Trafficking in Persons in South East Europe –

A Threat to Human Security, 11th Workshop of the Study Group

„Regional Stability in South East Europe”, Istanbul and Vienna,

2006, ISBN 3-902456-57-4

113. National Defence Academy - Viena, Institute for Peace

Support and Conflict Management, Security Sector Reform in S-

E Europe, ISBN 3-901328-86-6

114. National Institute for Standards and Technologies - NIST

Special Publication 800-12, An Introduction to Computer

Security: the NIST Handbook

115. National Institute for Standards and Technologies - NIST

Special Publication 800-30, Risk Management Guide for

Information Technology Systems, US Department of

Commerce, octombrie 2001

116. National Institute for Stadards and Technologies ,NIST

Special Publication 800-33 Underlying Technical Models for

Information Technology Security

117. National Institute for Stadards and Technologies, NIST

Special Publication 800-30 Rev.A, Risk Management Guide for

Information Technology Systems, US Department of

Commerce, ianuarie 2004

118. NATO Office of Information and Press, Manual NATO,

2006

42

119. NECULAE NĂBÂRJOIU, Managementul crizelor și

conflictelor, Editura Valahia University Press, Târgoviște,

2006

120. NELSON BOUCHARD, Rezolvarea conflictelor la serviciu

– Tipuri de personalităţi şi soluţii, Iaşi, Polirom, 2006, ISBN (10)

973-46-0378-7

121. NICO . H., The laws of emotion, Amsterdarm, Lawrence

Erlbaum Associates, Inc, 2007, ISBN 0-8058-2597-5

122. NICOLAE N. CONSTANTINESCU, Probleme ale

metodologiei de cercetare în știința economică, Editura

Economică, București, 1998

123. NICOLESCU OVIDIU; VERBONCU ION - Fundamentele

managementului organizaţiei. Bucureşti: Tribuna Economică,

2001

124. NICOLESCU OVIDIU; VERBONCU ION - Management

comparat” Editura Economică, Bucureşti 1998

125. NICOLESCU OVIDIU; VERBONCU ION, „Management”

Editura Economică Bucureşti 1999

126. NSW Department of Commerce - Information Security

Guideline for NSW Government – Part 1 Information Security

Risk Management, , iunie 2003

127. NSW Department of Commerce - Information Security

Guideline for NSW Government - Part 2 Examples of Threats

and Vulnerabilities, iunie 2003

128. NSW Department of Commerce - Information Security

Guideline for NSW Government – Part 3 Information Security

Baseline Controls, iunie 2003

129. OPREA ALEXANDRU, Managementul situațiilor

conflictuale, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009;

43

130. OPREA DUMITRU - Protecţia şi securitate informaţiilor,

Editura Polirom, 2003;

131. OPREA DUMITRU- Globalizarea şi riscul securităţii

informaţiilor, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,

132. OTOVESCU ADRIAN, FRĂSIE, MOTOI MARIA-

CRISTINA GABRIELA, OTOVESCU DUMITRU , Criza mondială,

Editura Pro Universitaria, București, 2011;

133. PÂINIŞOARĂ GEORGETA, Integrarea în organizaţii-

Paşii spre un management de success, Editura Polirom, 2006,

ISBN (10) 973-46-0553-4

134. PARASCHIV VAGU, ION STEGĂROIU, Lideriatul – De la

teorie la practică, Editura Bibliotheca, ISBN (10) 973-712-167-8,

135. PÂRGARU ION - Comerţul exterior multiplicator pentru

economia naţională, Editura Topaz, Bucureşti 1996;

136. PÂRGARU ION - România în contextul globalizării şi

intergrării în UE, Editura Universitara Bucureşti, 2006;

137. PÂRGARU ION, - Managementul afacerilor economice

internaţionale, Editura Amma Print, Bucureşti 2000;

138. Parlamentul European, A7-0000/2010, Comisia pentru

afaceri economice și monetare, raportor: Elisa Ferreira;

139. PATRICIU VICTOR-VALERIU - Securitatea comerţului

electronic , Ed. All, Bucureşti, 2001

140. PAULA DANIELA GÂNGĂ, Relația Uniunea

Europeană-Rusia. Problema energetică, Institutul

European, 2010;

141. PĂUN V., POP C., Intelligence competitiv, Editura UTI,

Bucureşti, 2003;

142. PEICUŢI CRISTINA, Lumea în criză - Erorile sistemului,

Editura Polirom, 2011, ISBN 978-973-46-1882-8

44

143. PELTIER THOMAS, 2010, Information security risk

analysis, Third Edition, CRC Press, Taylor & Francis Group,

Auerbach Publications, ISBN 1439839565, 9781439839560

144. Per Concordiam –Journal of European Security and

Defence Issues, Revista Centrului European pentru Studii de

Securitate George C. Marshall,Volume 1, No. 1 - Could energy

politics leave Europe in the cold? ; No. 2 -Resolving ”frozen”

conflicts – The challenges of reconciliation, No. 3 – How

terrorists exploit new information technologies, No. 4 - Embracing

civil-military cooperation; Volume 2, No. 1- United behind

nonproliferation, No. 2 – Securing cyberspace, No. 3 – A

balancing act, NATO’s new strategic concept, No. 4 – Wave of

change, Volume 3, No. 1 – Migration, Balancing tolerance and

security, No. 2 - The cost of corruption.

http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/en/nav-pubs-per-

concordiam.html

145. PETER MAKIN, CHARLES COX, Schimbarea în

organizaţie – Optimizarea comportamentului angajaţilor, Iaşi,

Polirom, 2006, ISBN (10) 973-46-0443-0

146. PETRE ANGHEL, Instituţii europene şi tehnici de

negociere în procesul integrării

147. PETRESCU MARIUS; NĂBÂRJOIU NECULAE. -

Optimizarea managementului informaţiilor clasificate, A XII-a

sesiune de comunicări ştiinţifice, ANI, vol. IV, 2006

148. PETRESCU MARIUS, - Managementul schimbării si

riscului – suport de curs, Universitatea Valahia Târgovişte,

2007;

149. PETRESCU MARIUS, NĂBÂRJOIU N., BRABOVEANU

M., - Managementul informaţiei – vol II – Informaţii clasificate,

Editura Bibliotecha, Târgovişte, 2008;

45

150. PETRESCU MARIUS, STEGĂROIU ION, NĂBÂRJOIU

NECULAE, Managementul schimbării şi riscului, Bibliotheca,

Târgovişte, 2010, ISBN 978-973-712-518-7

151. PETRESCU MARIUS; NĂBÂRJOIU, N. – Classified

information management optimization, ANI, vol. IV, 2006;

152. PETRESCU MARIUS; NĂBÂRJOIU, N., -

Managementul informaţiei, vol. I – Informaţii şi securitate, Ed.

Bibliotheca, Târgovişte, 2006

153. PETRIȘOR MANDU, Curs: „Evoluția și gestionarea

crizelor geopolitice (conflictelor)”

154. PHEYSEY DIANA C., Organizational Cultures:

Types and Transformations, Routledge, London & New

York, 1993;

155. PIERRE LECONTE, La grande crise monétaire du

XXI-e siècle a dejà commencé, Editura Jean – Cyrille

Godefroy, France, 2007;

156. POPA VASILE, DINU MIHAI ŞTEFAN, România şi

procesul de stabilizare regională, Editura Universităţii Naţionale

de Apărare, Bucureşti, 2004

157. POPESCU ANDREI, VOICULESCU NICOLAE, Drept

social european, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003,

ISBN 9736-582-801-4

158. POPESCU DELIA, - Decisional process within small and

medium companies, Editura Economică, Bucureşti, 2001

159. POPESCU DELIA, - Small and medium companies

management, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007.

160. POPESCU DELIA, - Successful business man –

theoretic and pragmatic approach, Editura Economică,

Bucureşti, 2005

46

161. POPESCU DELIA. - Management: concepte, principii,

metode, probleme, studii de caz, jocuri de roluri, Editura

Economică, Bucureşti, 2006

162. R.G. WITMAN, From Civilian Power to Superpower? The

International Identity of the European Union, Londra, Macmillan,

1998;

163. RĂBOACĂ GHEORGHE, CIUCUR DUMITRU,

Metodologia cercetării științifice economice, Ediția a III-a,

Editura ASE, București, 2003

164. RADU ȘERBAN UNGUREANU, Securitate, Suveranitate

și instituții internaționale, Editura Polirom, 2010, ISBN 978-976-

46-1804-0

165. RADU ȘERBAN, Diplomație economică europeană,

Editura Tribuna Economică, 2009

166. RAMIREZ JUAN DIEGO, SZAPIRO MANUEL, “The EU:

old wine from new bottles”, in Tony Weymouth, Stanley Henig

(eds), The Kosovo Crisis: The Last American War in Europe,

Pearson Education, Londra, 2001

167. RICHARD NEWTON, Managementul schimbării pas cu

pas, Editura ALL, 2009, ISBN 978-973-571-775-9

168. RIDDERSTRALE JONAS, NORDSTROM KJELL, Funky

Business - Talentul face capitalul să danseze, Editura Publica,

2007, Bucureşti, ISBN 978-973-88365-0-1

169. RISTEA ANA-LUCIA, VALERIU IOAN-FRANC, Metodică

în cercetarea ştiinţifică, Editura Expert, 2009, ISBN 978-973-618-

200-6

170. ROBBINS TEPHEN , TIMOTHY A. JUDGE, Essentials of

Organizational Behaviour, Ninth Edition, ISBN-13:978-0-13-

240883-7

47

171. ROMAN TOMA, Metode și tehnici de cercetare

sociologică, Editura ASE, București, 2009

172. RUJAN OVIDIU, PÂRGARU ION, „Economia

internaţională”, Editura Economică, Bucureşti 2004

173. SANDRA OLIVER, Strategii de relaţii publice, Polirom,

Iaşi 2009, ISBN 978-973-46-1305-2

174. SARCINSCHI ALEXANDRA, DINU MIHAI, Crize şi

instabilitate în Europa, Universitatea Naţională de Apărare,

Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate

175. SATTERSTROM LINKOV, G. KIKER, C. BATCHELOR,

T. BRIDGES AND E. FERGUSON, 2006, From comparative risk

assessment to multi-criteria decision analysis and adaptive

management: Recent developments and applications,

Environment International, Volume 32, Issue 8, Pages 1072-

1093

176. SCHENKER HARALD, The Stability Pact for South

Eastern Europe, Minority Issues Handbook. Institutions for the

management of ethnopolitical conflicts in central and eastern

Europe, p. 86-88, Consiliul Europei, 2008

177. SCHNEIER BRUCE, Secrets and Lies. Digital Security

in a Networked World, John Wiley & Sons, 2000

178. SCHRODER JORG PETER, BLACK REINER –

Managementul stresului – Recunoaşterea şi combaterea

eficientă a situaţiilor stresante, Editura All, 2011, ISBN978-973-

571-848-0

179. SEPTIMIU CHELCEA, Metodologia cercetării sociologice.

Metode cantitative și caliatative, Editura Economică, București,

2007,

180. SILARD ANTHONY, Leadership total: Ghid practic,

Curtea Veche Publishing, 2009, ISBN 978-973-669-973-3

48

181. SIMON DUKE, Politica Externă şi de Securitate Comună,

Provocările extinderii Uniunii Europene, Editura Economică,

2004, ISBN 973-590-955-3

182. SOROS GEORGE. - Criza capitalismului global.

Societatea deschisă în primejdie, Ed. Polirom Arc, Iaşi, 1999

183. SOUMITRA DUTTA, IRENE MIA, The Global Information

Technology Report 2009-2010, ICT for Sustainability, ISBN-13:

978-92-95044-81-4

184. STAN PETRESCU, Apărarea şi securitatea europeană

Editura Militară, București, 2006;

185. ȘTEFAN MÂRȘU, PETRE BUNECI, VERONICA

GHEORGHE, Criza, Anticriza și Noua Ordine Mondială,

Editura Solaris Print, București 2009,

186. ŞTEFAN TINCA, O relație transatlantică pentru secolul

XXI. Uniunea Europeană – Statele Unite, Editura Biblioteca

Bucureștilor 2009

187. STEGĂROIU ION, PARASCHIV VAGU – Lideratul. De

la teorie la practică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2006.

188. STEGĂROIU ION, PARASCHIV VAGU – Motivarea în

muncă. De la teorie la practică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte,

2007

189. STEGER, M. B. - Globalism the New Market Ideology,

Bowman & Littlefield Publishers, Maryland, 2002

190. STIGLITZ JOSEPH E., Mecanismele globalizarii, Editura

Polirom, 2008, ISBN 978-973-46-1187-4

191. STOICA DAN, Curs de metode bibliografice de cercetare,

Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2000

192. TĂNĂSESCU DORINA, PETRESCU MARIUS, CUCUI

ION, Marketing în serviciile publice, Editura Bibliotheca, 2010,

ISBN 978-973-712-517-0

49

193. TEODOR FRUNZETI, Globalizarea securităţii, Editure

Militară, 2008, ISBN (10)73-32-0719-1

194. TEODOR P. SIMION, Geografie politică. Geopolitică,

Editura Semne, Bucureşti, 2005

195. TOMA GHEORGHE, De la securitatea individuală la

securitatea colectivă, Editura Biotera, Bucureşti, 2003

196. TUCK CRISTOPHER, Comunicare eficientă – Cum să le

vorbeşti oamenilor, Editura Trei, 2009, ISBN 978-973-707-327-3

197. Valahian Journal of Economic Studies, Volume 1 (15),

Issue 4, 2010, Valahia University Press, ISSN 2067-9440,

Târgoviște

198. VASILE STĂNESCU, Globalizarea - Spre o nouă treaptă

de civilizaţie, Editura Eikon, 2009, 973-757-170-0

199. VASIU IOANA, - Criminalitatea informatică, Editura

Nemira, Bucureşti, 1998

200. VELLANI KARIM H., 2007, Strategic security

management: a risk assessment guide for decision makers,

Elsevier Inc.

201. VERBONCU ION - Ghid metodologic pentru manageri,

Editura Tehnica Bucureşti, 1999

202. WALSH JAMES, Intelligence-Sharing in the European

Union: Institutions Are Not Enough, Journal of Common Market

Studies, 44(3): 625-43;

203. WOLFGANG LESSEL, Managementul proiectelor, Editura

All, 2007, ISBN 978-973-571-719-3

204. YACOV Y. HAIMES, 2009, Risk modeling, assessment,

and management, Third Edition, John Wiley & Sons, Inc., ISBN

0470-28 2371;

50

CURRICULUM VITAE

Nume / Prenume Nicolae Sorinel ROTARU

Experienţa profesională

Perioada septembrie 2010 - prezent

Funcţia sau postul ocupat Director adjunct

Numele şi adresa angajatorului Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS

Tipul activităţii sau sectorul de activitate Management în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate

Perioada aprilie 2004 – august 2010

Funcţia sau postul ocupat Şef Serviciu

Numele şi adresa angajatorului ORNISS

Tipul activităţii sau sectorul de activitate Reglementare în domeniul protecţiei informaţiilor naţionale clasificate

Perioada septembrie 2003 – martie 2004

Funcţia sau postul ocupat Referent

Numele şi adresa angajatorului ORNISS

Tipul activităţii sau sectorul de activitate Reglementare în domeniul protecţiei informaţiilor naţionale clasificate

Educaţie şi formare

Perioada 2009 - prezent

Calificarea / diploma obţinută Doctorand

Domenii principale studiate / competenţe dobândite

Ştiinţe Economice - Management

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare

Universitatea Valahia Târgovişte, IOSUD – Şcoala Doctorală de Ştiinţe Economice Şi Umaniste

Nivelul de clasificare a formei de învăţământ / formare

Doctorat

Perioada 2006-2007

Calificarea / diploma obţinută Absolvent studii post-universitare

Domenii principale studiate / competenţe dobândite

Managementul informaţiilor

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare

Universitatea Valahia, Târgovişte

51

Nivelul de clasificare a formei de învăţământ / formare

Post-universitar

Perioada 1999-2002

Calificarea / diploma obţinută Absolvent studii universitare

Domenii principale studiate / competenţe dobândite

Finanțe - contabilitate

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare

Universitatea ”Banatului” din Timișoara

Nivelul de clasificare a formei de învăţământ / formare

Superior

Limbi străine cunoscute

Abilităţi de ascultare Abilităţi de citire Interacţiune Exprimare

Engleza

Avansat Avansat Avansat Avansat

TWE

Franceza Mediu Mediu Mediu Mediu

52

MINISTRY OF EDUCATION, RESEARCH, YOUTH AND SPORT

VALAHIA UNIVERSITY OF TÂRGOVIŞTE DOCTORAL SCHOOL OF ECONOMIC AND

HUMANIST SCIENCES Department: MANAGEMENT

CRISES AND CONFLICT MANAGEMENT IN SOUTH

EASTERN EUROPE – A DETERMINANANT FACTOR FOR

ECONOMIC STABILITY

PhD scientific coordinator: Prof. univ. dr. Ion PÂRGARU

PhD Student: Nicolae Sorinel ROTARU

TÂRGOVIŞTE

2012

53

Table of contents

PhD THESIS TABLE OF CONTENTS ......................................................................... 53

Introduction .......................................................................................................... 55

Conflicts in the Balkans ........................................................................................ 58

Terrorism .............................................................................................................. 59

The energy crisis ................................................................................................... 60

World economic crisis .......................................................................................... 61

The European Union’s role in crisis and conflict management ............................ 64

NATO’s role in crisis and conflict management ................................................... 69

World Trade Organization .................................................................................... 73

Romania and the present security context .......................................................... 75

BIBLIOGRAFIE ........................................................... Error! Bookmark not defined.

CURRICULUL VITAE ............................................................................................... 78

PhD THESIS TABLE OF CONTENTS

CHAPTER 1. METHODOLOGY, METHODES AND RESEARCH INSTRUMENTS

CHAPTER 2. CRISES AND CONFLICTS IN S-E EUROPE

2.1. Theoretic approach of certain notions

2.2. Threats in the security area of S-E Europe

2.2.1. Conflicts in the Balkans

2.2.1.1. Bosnia and Herzegovina

54

2.2.1.2 Kosovo

2.2.1.3. Macedonia

2.2.1.4. Serbia and Montenegro

2.2.1.5. Consequences and risks

2.2.2. Terrorism

2.2.3. Energy crisis

2.2.4. World economic crisis

2.3. The tendency of crises and conflicts globalization

CHAPTER 3. CRISES AND CONFLICTS MANAGEMENT STRATEGIES

3.1. Theoretic approach of crises and conflict management

3.2. EU’s role in crises and conflict management

3.2.1. General consideration on EU’s capacity of ensuring global security

3.2.3. EU’s concept on crisis management

3.2.4. From the Stability Pact for S-E Europe to the Council for Regional

Cooperation

3.3. NATO’s role in crises and conflicts management

3.3.1. General considerations regarding NATO’s ability to ensure global

security

3.3.2. NATO’s concept for crises management

3.3.3 Crises and conflicts management in S-E Europe

3.4. EU-NATO relation

3.5. World Trading Organization

CHAPTER 4. ROMANIA IN THE PRESENT SECURITY CONTEXT

55

CHAPTER 5. PERSONAL CONTRIBUTIONS

CHAPTER 6. CONCLUSIONS

BIBLIOGRAPHY

ELECTRONIC BIBLIOGRAPHY

LIST OF ABREVIESIONS

LIST OF TABLES

LIST OF FIGURES

ANNEX 1 – Failed, foiled and carried attacks

ANNEX 2 – Financial assistance offered to the EU Balkan states in the pre-

accession process

ANNEX 3 – Main macroindicators for candidate states or in the process of EU

pre-accession

ANNEX 4 – Members of the Regional Cooperation Council

ANNEX 5 – GATT negotiations

ANNEX 6 – WTO reglementations

ANNEX 7 – Main previsions for Romania

Introduction

The purpose of the thesis is to continue and deepen the

scientific intercessions regarding themes that were earlier

approached by the author, as well as widening the analysis to

other aspects that have become important in the meantime, such

as the energy and the economic crisis, matters that fill the agenda

56

of international organizations and national governments from

South East Europe and other regions. The thesis proposes a

uniform approach of the major security threats in Europe and the

impact they had, the modality of handling their management, with

the purpose of looming the perspectives of these phenomena and

delineate the actions that might be adopted in order to ensure the

security and stability of South-East Europe.

The thesis’ aim is to effectuate a general theory regarding

the establishing of crisis and conflicts situation management on an

international level, by certain international organizations – the

ones that offer the highest degree of relevance regarding the

approached matters and in the given context: EU, NATO and

WTO – as well as an impact analysis that refers to the results that

emerge from the actions or inactions of these entities.

The history of the world is a long line of crises, conflicts and

wars. As a general rule, by establishing international and regional

organizations, society has attempted the prevention of conflicts

and solving disputes with the aid of and institutionalized system

meant to ensure a climate of security and stability. As I am about

to elaborate in the following chapters, globalization has, along with

advantages, it downsides and risks that call for the adoption of

efficient mechanisms and procedures in order to prevent and

manage crises and conflicts.

The risks of a traditional military confrontation on the

European continent have dwindled considerably. Still, one can

discover aspects of instability, crises on a sub-regional level,

certain territorial scission tendencies and marginalization or

57

isolation of certain states. Countries from Central, Eastern and

South-Eastern Europe are confronted with economic, social and

political difficulties linked to the present economic crisis, the

transition process towards a society that is based on democratic

principles and market economy, difficulties that can pose a threat

to the security of states.

The frailty of the security environment in South-Eastern

Europe is determined, mostly, by internal factors belonging to the

weak governance of the newly formed states on the southern EU

border, characterized by: the incapacity of the state institutions to

ensure the rule of law, the economic instability and the growing

underground economy, corruption, uneven distribution of

resources within the state, disregard of human rights and

minorities, maintaining and sometimes fueling the ethnic and

confessional disruptions. Generally speaking, the degradation of

the economic situation precedes any situation in which security

becomes a problem of public speaking, being manifested as a

direct consequence of the respective crisis situation, as well as a

result of the impact that the crisis has on a social level.

Areas that are politically and military unstable have become

heavens for organized crime groups, mercenaries or Islamic

fundamentalists. Having these areas as their basis, the groups or

persons are able to launch criminal or terrorist operations that

would entail potential regional risks.

The present thesis tackles four large threats that South-

Eastern Europe faces: ethnic conflicts in the Balkan area,

terrorism, energy crisis and economic crisis.

58

Conflicts in the Balkans

The troubled historical past has created a specific situation,

gathering in a relatively small area, geographically speaking,

individuals with different cultural perspectives and uneven

economic development. The downfall of the totalitarian regimes

throughout Central and Eastern Europe has led to the surging of

cultural and religious differences that, until then, had survived in a

frozen state. Outright wars have aggravated the economic

situation, previously stable during the existence of the Yugoslavian

state, plunging the involved countries, with the exception of

Slovenia and Croatia, in an area of low macroeconomic indicators,

occupying the last places in a European chart. In spite of the fact

that there have been several successful crises solving in Albania,

Bosnia and Herzegovina or Kosovo, only military interventions, as

a last resort, have ended the armed fighting.

The main internal factors that have the capacity to escalate

the ethnic conflicts in this region are: economic depression,

poverty, undemocratic governance, discrimination, not granting

minority rights, refugee flows, ethnic dissensions, cultural and

religious intolerance, the spreading of weapons of mass

destructions and small firearms.

The period of war, low incomes and the degradation of

public institutions have favored crime development in the West

Balkans with organized crime networks becoming stronger and

more violent, making their presence felt on an international level.

One other problem is represented by illegal migration, the local

59

crime gangs are using this region as a transit route in order to

smuggle in immigrants from Asia and Middle East into the

European Union.

Terrorism

Terrorism is numbered among the most dangerous

phenomena, being encouraged by fundamentalists that base

themselves on frustration and extreme poverty. In this context,

poverty and failed states do not represent a direct threat upon the

Western part of the world, but may pose a danger by encouraging

the existence of terrorist cells and the area to develop. Terrorism

may find favorable grounds to flourish in areas where regional

conflicts occur and within states that have yet to develop their

capacity and instruments for imposing law and order. Poverty may

significantly contribute to the radicalization of this phenomenon as

a consequence of the fact that many people lose hope for a better

future and their trust in the state institutions for identifying

solutions for overcoming the crisis, terrorist organizations

exploiting these complaints and offering, in their opinion, a

religious justification to their actions.

Within the EU borders, significant terrorist threats are

generated not only by consecrated organizations but also by a

growing number of actors that act on their own (terrorist without

affiliation that act according to their own plans) and small groups.

This development is facilitated by the Internet, involving only

minimal costs and compensating for the lack of adequate funding

for direct operations.

60

The energy crisis

Along with the depletion of energy resources, combined

with a consumption growth worldwide, Europe encounters a whole

array of aspects pertaining to the energy crisis. On a world scale,

Russia owns the largest natural gas reserves, ranks second in

coal production and eight in oil reserves, being at the same time

the biggest natural gas exporter and second in oil exports. Looking

from the resources transportation perspective, Gazprom own the

entire transport infrastructure in the Russian Federation, also

being the only organization licensed to sell natural gas abroad.

Starting in the 1990` negotiations with Russia regarding

energy have been affected by threats to cut off strategic energy

supplies. Although, these harsh measures were not especially

meant for the EU member states that were purchasing natural gas

and oil, the European disgruntlements target Russia’s use of the

energy trump as an instrument of external pressure and lack of

transparence. Following the debut of the Iraqi conflict, the Middle

East became an unstable supplier for the European states, being

unable to fill the necessary amounts requested. Given the

situation, the European states were forced to turn to the Russian

Federation, thus heightening their energetic dependence. Another

facet of the energy problem in Europe regards the fact that there

are states that are entirely or almost entirely dependent on

importing the Russian gas supplies. In this category fall EU

member states such as Slovakia, Lithuania, Finland, Bulgaria,

61

Latvia, Estonia and also non EU members – Macedonia, Moldova,

Serbia.

World economic crisis

When talking about the economic crisis at a global level,

one must not lose sight of the fact that it has spread with

unprecedented haste, starting from the US banking sector to all

the aspects of the global economy.

According to data published by the European Commission,

the current crisis has affected, in a negative manner, all EU

member states, with the exception of Poland and Slovakia. None

of the members were able to overcome the downfall earlier than a

year. By august 2009, many European countries had begun their

comeback trip to the top of the lists but, unfortunately, some

member state such as Greece, Ireland or Romania were still in full

recession even in 2011, after three consecutive years of decline in

production and incomes. None of the member states were

immune to the blows given by the crisis, nonetheless some proved

to be resilient and are expected to keep to the high standards of

prosperity and to continue on being the main EU funders –

Germany, UK, Poland and France – while Italy and Spain are

expected to have negative contributions for 2012.

As it was expected, the labor market was severely affected

by the economic crisis but it is on its way towards recovery. One of

the red flags that are presently on the European agenda for fixing

is unemployment. According to official data there are important

62

differences between member states, 4,1 % in Austria and 23,2 %

in Spain, with Romania leveled at 7,5 % at the end of 2011.

The crisis has revealed the close bonds and the issues

between the national economies of EU members, especially in the

Eurozone which shares a high degree of interdependence.

Reforms, or the lack of, adopted in a country, affect all aspects of

the economy generating numerous public spending restrictions

that affect the basic infrastructure of transports or energy, not only

for developing their own economies but also for participating on

the European market. Regarding the impact of the economic crisis

over emerging states, states with underdeveloped economies,

states affected by military or civil strife, one must realize that these

countries as well take part in the grand globalizing process and

are affected, along with the more advanced countries, by the

present economic crisis. On the matter of advantages generated

by globalization, these countries have had small benefits due to

the fact that they have been avoided by investors because of the

political, social and economic unstable situation. Given these

facts, the above mentioned countries are largely affected by the

economic crisis and powering up their economies depends on the

national economic recovery plans along with foreign investments.

Taking a panoramic look on the banking, financial and

economic crises and considering their impact on the economic

environment, these crises doubtlessly lead to a negative altering

of social conditions for the population by: reducing salaries,

unemployment, reducing the standard of living, health problems, a

raise in the number of suicides, street protests etc. Along with the

63

plethora of negative effects, the economic crisis, depending on the

taken approach, may contribute for the medium and long term, in

ensuring the economic stability by placing the economy on new

bases that are real and functional. Among these positive effects,

one might find that the general population and the economic

agents must adopt a balanced behavior regarding the

consumption of resources, as well as a general reduction of

prices, especially the prices of the real estate assets that were not

justified from an economic point of view but only from a

speculative one. The present crisis has offered an important boost

for adopting and applying certain restructuring measures that had

been postponed or avoided until that moment, in various areas of

activity that had previously proved their lack of functionality. On a

national level of state institutions, crises situations management is

represented by a set of measures and actions established by

competent authorities in key areas (government, ministries,

parliament, other authorities and public and central institutions) in

order to ensure national security and the reinstatement of a certain

social, economic, military level of normality On an international

level, the entities involved in crises management are, generally

speaking, the international organizations and institutions but also

national governments, governments that act on their own behalf or

as members of international or regional organizations.

Crises and conflicts do not work themselves out, reducing

their intensity or preventing them can only be achieved by

common action undertaken by certain institutions that are certified

in this area of expertise in order to solve crises and conflicts.

64

Previous experiences concerning crises or conflicts have forced

the international community to comprehend the necessity of

working together and coordinating efforts in order to minimize

conflicting situations, channeling their efforts to identify strategies,

methods and institutions that are able to insure the diminishment

and to deter theses phenomena. Likewise, the sole common

action of stopping the crises and conflicts may prove not to suffice

in order to ensure a stable environment that favors a durable

development.

Concepts that regard the prevention and management of

crises and conflicts have developed overtime; in order to avoid

high costs, both material and human resources, for solving

ongoing crises and conflicts.

Given these factors national governments along with

regional and international organizations are aiming for developing,

optimizing and implementing strategies that will offer the

necessary edge to avoid or at least mitigate the costs generated

by crises and conflicts.

The European Union’s role in crisis and conflict

management

The EU is undergoing a profound process of internal reform

in parallel with the procedures necessary for receiving new

members. Even if in the beginning, the EU’s purpose was an

economic one, it has developed in all areas, including security due

to the fact that the lives of European citizens are fully affected by

65

the decisions taken within its institutions. On the EU level there is

a demarcation between crises management and solving conflicts.

From the EU’s point of view, crises management represents the

set of actions taken in order to prevent a vertical escalation of the

crisis, through intensified violence and on a horizontal level,

through the expansion of area of violence. Solving conflicts

involves a series of actions, taken in the short term in order for the

conflict to cease.

The reasons that lead to a conflict or a crisis vary and are

very complex. Analyzing these original causes may lead to

identifying the early signs of such phenomena. For this purpose,

the EU has created an early warning system to help identify

regions that spawn tensions. By identifying these original causes

that generate tensions it is intended to solve the respective

reasons in order to avoid the heightening of the crisis or the

conflict. This important instrument, at EU’s disposal, is

represented by the network of European Commission delegations

and by the monitoring centers belonging to the EU that are placed

all over the globe.

Four phases may be identified within the European model

of crises and conflicts management, pertaining to member states

security and integrity:

1. Edifying the pre-conflict or post-conflict peace, in order to

prevent crises and conflicts through structural measures on the

long term.

66

2. Imposing peace by means of coercive means, in

situations such as aggression of national borders, maintaining

peace or an intervention to protect the human rights.

3. Maintaining peace by means of preventive diplomacy or

preventive force deployment;

4. Restoring peace by means of non-coercive means, most

of the time by diplomatic means.

In EU’s acceptation, preventing conflicts represents the

essence of its external actions and to achieve this objective the

Union is using development assistance as well as long term

reconstruction and means to manage military and civil crises for a

short term in order to ensure conflict management for the pre-

conflict and post-conflict situations. Depending on the type of

problems that need to be managed, the EU may use development

assistance cu fight off poverty and diseases or use its commercial

agreements to ensure better access to its markets, with the aim of

encouraging the states that have economic difficulties and

supporting the developing ones.

Also, the EU may offer technical and financial aid in areas

like governance, security system, justice, rural development,

transportation, energy, health etc. The Union may cooperate with

other international organizations and national authorities to

combat drugs, weapons or persons trafficking. One aspect that is

worth mentioning is that the EU is very active regarding preventive

diplomacy and mediating. In the event that is faced with an open

conflict or with post-conflict situations, the EU is involved in the

management of military and civil crises as well as post-conflict

67

stabilization and assistance for long term developing and

reconstruction. In order to achieve these objectives, the Union

calls on its political influence to end the conflict, enforces the

cease fire terms, brings in the instauration and maintenance of

peace and offers human and emergency aid for the long term

supervision for the following period as well as the long term. Along

with the already mentioned aid, the Union brings in experts to

supervise the elections while, at the same time, runs projects

meant to educate voters, it supports the consolidation of the

judicial system in the way of developing the rule of law, promoting

human rights and contributing to improving police services.

Regarding the EU’s activity in the Western Balkans, in

areas plagued by ethnic conflicts, the main objective is to enlarge

the peace, stability and security area. In order to reach this target,

in the last fifteen years, the EU has brought in important financial

aid through specific programs but also military aid.

The European Union has covered a learning process in the

Balkans. It’s incapacity for an efficient action to impose peace in

the conflict regions, has brought up the unsatisfying side of the

consensual nature of the Union. The failure of the Allied Force

operation to achieve a quick surrender of the Serbs has

contributed to the exacerbation of the EU’s accountability for the

crimes that took place in this region and regarding the path

needed to take in order to ensure its credibility as an international

actor. The Kosovo conflict has offered an opportunity for the EU

regarding the bringing into existence of an operative European

Common Defense and Security Policy (CDSP). On an institutional

68

level, the Kosovo crisis has opened the debate regarding the

enforcement of CDSP through the Treaty of Nice, but on a

regional policy level, the EU has been forced to assume the role of

paymaster for the reconstruction process of South Eastern Europe

by means of the Stability Pact. Following the Dayton Agreement,

the EU has adopted a consistent and efficient trend in

approaching the political stabilization and economic recovery in

this region.

The trump held by the EU in the Balkans is the conditioning

policy, a very efficient tool for the countries aiming to join, where

the political elite and the population as well, are willing to

undertake important tasks in order to reach this objective that is

considered by many a universal panacea for all the problems they

might have. Most of the positive processes in S-E Europe are due

to the European integration perspective of the states that have

had or are now experiencing conflicts, this aspect lending a

stabilizing effect on the regional evolution.

From the perspective of the EU terrorism prevention efforts,

the idea of consolidating the Trans-Atlantic relation sticks out,

especially after the 9.11 events. By doing this, the EU member

states have contributed to the eradication of this phenomenon by

using a number of tools: eradicating terrorist cells in Europe,

employing prevention actions for terrorist acts, financial

supervision and cutting of funding to the respective groups,

consolidating the information sharing system between secret

services and police and intelligence cooperation.

69

On an EU level there are strategies that have been

adopted, coordinated and supervised in order to ensure the

management of prevention, handling and solving the arisen

phenomena in various areas of activity such as economic,

banking, and energy, sectors that are susceptible to be affected by

crises or conflicts.

Regarding the EU policy of responding to the present

economic and financial crisis, the main action paths are: ensuring

a global answer to the financial crisis, coordinated actions on the

level of the European community, measures to limit the expansion

of the crisis, a more stern supervision of the banking sector,

supporting enterprises, ensuring the budgetary stability on a

national level, accelerating reforms and investments, human

resources financing, social protection, creating a research sector

able to support the European economy.

From the energy perspective, along with the taken

measures for diversifying the energy routes, suppliers and

renewable energy resources, in economic terms, according to

data published by the European Commission, in 2010, the EU has

been the main commercial partner of the Russian Federation for

imports as well as exports. This picture clearly indicates

dependence on Russia on the European market.

NATO’s role in crisis and conflict management

At the time of its creation in 1949, the North Atlantic Treaty

Organization (NATO) perceived the Soviet Union as the main

70

opponent of freedom and independence in Western Europe. Now,

20 years after the disbandment of the USSR, the Alliance

continues to function but after having went through important

transformations, changes of concepts and even a development of

a strategic relation with the Russian Federation.

NATO`s main and permanent purpose is to defend the

freedom and security of all its members, by political and military

means, as well as insuring peace and stability, while upholding

the principles of the United Nations Chart. The functioning of the

organization is based on common agreement and mutual

cooperation among sovereign states with the purpose of insuring

security for all the partners, under the umbrella of collective

defense. This concept is crystalized as a fulfillment of national

efforts confronted with the challenges of addressing security

issues.

Member states have come to realize that a regional crisis

that emerged outside their borders may pose a possible threat to

its national interests and their interests and for this reason, NATO

gets involved every time it assesses that its actions are possible

and necessary to avoid crises, to manage and diminish crises and

undergoing conflicts, stabilizing post-conflict situations in order to

support the reconstruction of the affected areas.

From NATO’s perspective, crises management includes a

series of coordinated actions ment to avoid a crisis, to prevent the

heightening of an armed conflict and ceasing hostilities, if any.

This set of actions consists of: gathering and evaluating

71

information, analizing the neccesitaty to be followed and action

options, implementing one of the options as well as analizing

reactions following the the adopted actions. Regarding situations

that may represent the object of management, any threat felt by

any member state may represent a problem that must be

answered by the other member states and will be taken into

consideration by the Alliance.

Within the crisis management prccess, the Alliance

emphasizes conflict prevention through activities that involve

diplomatic initiatives, taking part in negociations, inspections or

supervizing, preventive deployment of civil or military forces. The

purpose of these operations is to deter the escalations of disputes

or tensions of armed conflicts.

For the management proccess of crisis management,

NATO has identified five stages:

1. intelligence gathering, studying indicators and sending

warnings about a potential or pending crisis;

2. assesing the crisis situation and ascertaining the

implications for NATO’s security and its members;

3. Identifying the answering options, recommended to

support the decisional process within the North-Atlantic Council or

the Defense Planning Committee;

4. Detailed planning and executing decisions and directives

of the North-Atlantic Council or the Defense Planning Committee;

72

5. Returning to stability.

After a reluctant start in the beginning of the 1990’, NATO

has gradually become the institution tasked with the main

responsibilities for leading peace keeping operations for ethnic

conflicts in Europe. NATO’s approach to social conflicts was split

in two: initiating mechanisms in order to prevent these types of

conflicts and adapting military missions in order to offer a quick

reaction when deterrence measures fail.

The Partnership for Peace (PfP), the main cooperation

program for Central and Eastern Europe and NATO, has

significantly benefited the stabilization of conflicts zones from

Central and South-Eastern Europe by creating an environment of

understanding, trust and cooperation among allies, on one side,

and partner countries, on the other side, as well as promoting

military reform.

Analyzing the way that NATO has handled the ethnic

conflicts management in the Balkans, one remarkable aspect is

that the Alliance owns a large number of advantages, compared to

other international organizations, that ensures better credibility on

the international scene. This credibility arises from NATO’s

already proven capacity to act, coordinate and cooperate with third

parties. One factor that lends strength to the Alliance is that NATO

guarantees US involvement in Europe’s security. The US

diplomatic influence and the military strength have ensured the

fact that NATO is being treated as a serious international actor,

demonstrating that it can act in a more efficient manner than under

73

the aegis of international organizations. Since the end of the Cold

War, NATO’s ability to cooperate with other international

organizations has constantly developed, this being a direct result

of the need to offer a more efficient management of ethnic

conflicts in Europe. The Berlin Plus arrangements between NATO

and EU, developed due to the underdeveloped military side of EU,

have institutionalized and consolidated NATO-EU relations,

limiting rivalry and institutional competition. This is a significant

aspect regarding EU’s military development but also to unburden

NATO of the responsibility of ensuring the European security

management.

The open doors policy promoted within NATO and the

developments of the states after the EU accession process

strengthen the expectations regarding the pacification of the

Balkans. Previous accession experience have emphasized the

fact that the simultaneous ongoing of both processes (the EU and

NATO accession) have significantly contributed to assuming the

Western states values by the candidate countries and the

contribution made by these states to develop a regional and

international environment that will ensure regional and global

security.

World Trade Organization

The World Trade Organization (WTO) has begun to

function on January 1st 1995 but the premises of the system were

in place and working for approximately 50 years, under the aspect

of GATT– General Agreement on Tariffs and Trade. One aspect

74

must be noticed, GATT in the 50 years period had proven its

flexibility, by permanently adapting to economic, social and politic

challenges of each stage in the global, regional and national

context for the involved parties. At the same time with the

beginning of the WTO activity, the world’s economy entered a new

stage of evolution, based on new or improved commercial rules,

meant to create the premises for a high degree of transparency,

stability and predictability regarding worldwide economic relations.

The WTO agreements include regulations that address goods,

services and rights of intellectual property, clearly specifying the

principles of liberalization and the allowed exceptions and include

individual arrangements and other commercial issues; opening

and maintaining the services markets. Also, these agreements

establish the necessary procedures for solving disputes and

impose to governments that the adopted commercial policies must

be transparent, notifying WTO in regard to laws in force, adopted

measures, by means of the country’s regular reports forwarded to

the Secretariat. These rules represent agreements negotiated by

governments.

The least developed countries, receive a large amount of

attention from the WTO, all the agreements admitting the fact that

lowering the import barriers regarding exports of less developed

countries, with the more advanced members that need to double

their efforts to lower the barrier level for imports.

The economic growth was based on starting WTO and its

employed activity on a world scale. The economic growth of one

state can no longer be regarded as being outside the economic

75

situation of the world, given the deepening of the

interdependences, and the worldwide adopted solutions, must be

supported by assumed measures in order to ensure a high

efficiency level.

Romania and the present security context

Romania is not and nor will be in the near future faced with any

type of major classical national security threat Presently,

Romania’s security risks are mainly non-military and mostly

internal, being manifested especially in the economic, financial

and social areas. Given the Euro-Atlantic integration and the

growth of integrating processes, as a consequence of

globalization, ensuring security – political, economic or social – is

no longer an exclusive attribute of the state but also an objective

for national, regional or international actors.

In addition to these measures, meant to overcome the

present security challenges, initiated, supported and implemented

throughout South-Eastern Europe by international organizations to

which Romania is part. The thesis has identified a series of

measures that have the potential to stimulate the economic re-

launching given the present conditions of the security context. In

this regard, one important issue for Romania’s economic recovery

is the equilibration of the trade balance with the current account

balance with the purpose of ensuring the necessary monetary

liquidities for supporting consumption and investments. Mitigating

76

and preventing the lack of equilibrium of current account

necessitate measures of regulating and reglementation of cross

border flow of capital. Romania, as a predominantly goods

importing country, must develop, at the same time, its productive

side or capital importing, in order to have the necessary funds of

paying for the imported goods and services without the need to

further the debt amount.

Among the number of measures that can be taken to

overcome this lack of equilibrium there are: a controlled

depreciation of the national currency, discouraging consumption

by stimulating the creation of savings as a result of an increase in

bank deposit interests, reducing the budgetary deficit. Also, given

the conditions generated by the economic crisis but also a raise in

the level of exigency and international markets competition,

several methods and management techniques have been

identified in order to promote the national proposal for export,

attracting foreign investments, developing entrepreneurship,

developing and promoting key economic sectors of Romanian

economy, as well as adapting the educational system to the

realities of economic life.

One other important aspect in ensuring economic stability is

represented by regular juridical reports, reducing the amount of

uncertainty for short, medium and long term perspectives. In this

context, the need to guarantee the predictability of legal

regulations as well as the interpretation of the present legal

framework, so that any person, the moment he or she initiates a

77

certain demeanor, may foresee the legal consequences of that

action.

Economic growth is influenced by a series of variables such

as: demographics, political environment, security climate, energy,

technologic progress etc, and its expresion can be found in the

national gross product, productivity, commerce, investments,

financial flows. As shown in the thesis, being a member of WTO or

EU, may have a decisive contribution on gaining stability and even

economic growth. This is possible, mostly, due to the

implementation by the respective country of the multilateral

commercial system, in the legislative area as well as the

organizing and functioning area.

78

CURRICULUL VITAE

Surname / First name ROTARU Ncolae Sorinel

Work experience

Dates 01.09.2010 - present

Position held Deputy Director

Name of Employer National Registry Office for Classified Information - ORNISS

Type of activity National Distribution Agency

Dates 01.08.2006 – 30.08.2010

Position held Councilor - Chief of Service

Name of Employer National Registry Office for Classified Information - ORNISS

Type of activity Reglementation Service, field of classified information

Dates 01.09.2003 – 30.04.2004

Position held Referrer

Name of Employer ORNISS

Type of activity Regulatory, field of classified information

Education and training

Dates 2009 – present

Title of qualification awarded PhD Student

Principal subjects covered Economic Science / Management

Name and type of organization providing education and training

Valahia University, Targoviste

Level of national classification PhD Studies

Dates 2006-2007

Title of qualification awarded Graduate

Principal subjects covered Information management

Name and type of organization providing education and training

Valahia University, Târgovişte

Level of national classification Post-university

79

Dates 1999 - 2002

Title of qualification awarded Licensed in economics

Principal subjects covered Finances - accounting

Name and type of organization providing education and training

University of Banat, Timișoara

Level of national classification university

Foreign languages

Self-assessment Understanding Speaking

Nivel european Listening Reading Spoken interaction Spoken production

English Advanced Advanced Fluent Fluent

French Fair Fair Fair Fair

Italian Fair Fair Fair Fair