MANAGEMENTUL CREATIVITATII

Conceptul de creativitate:

Conceptul de creativitate este de origine latina, dar preluat din franceza a capatat numeroase

definitii simple sau foarte complexe. Elementul definitoriu al creativitatii este generarea de idei

noi in timp ce inovarea presupune si efectuarea de schimbari pe baza acesteia.

Cuvantul “creativitate” este relativ nou dar interestul pentru aceasta a inceput din antichitate :

Platon, Heraclite, Aristotel etc. Matematicianul francez Jaques Hadamard este cel care descrie

pentru prima data cele patru faze ale procesului de inventie : pregatirea, incubarea, iluminarea,

verificarea.

Termenul de creativitate a fost introdus in psihologie de G.W.Allport in 1937 pentru a

desemna o formatiune de personalitate . In opinia lui , creativitatea nu poate fi limitata doar la

unele dintre categoriile de manifestare ale personalitatii , respectiv la aptitudini ( inteligenta),

atitudini sau trasaturi comportamentale.

Rolul creativitatii:

Creativitatea este necesara ori de cate ori trebuie inovata ori trebuie introdusa o schimbare

originala intr-o situatie. Nevoia de a crea poate fi determinata de existenta unei disfunctionalitati.

Exista trei mari familii de aplicatii ale creativitatii:

- creearea, inventia, inovatia

- rezolvarea problemelor

- optimizarea a ceea ce exista

Factorii care influenteaza creativitatea:

- factori intrinseci : biologici, intelectuali, nonintelectuali

- mediul

- locul de munca sau organizatia

Metodele de creativitate ca metode de studiere a grupului:

Dupa ce Alex Osborn in 1953 propune brainstormingul ca metoda de stimulare a gandirii

creatoare si Gordon W. in 1961 – sinectica, aceste metode au fost si sunt intens folosite pentru

rezolvarea in mod creativ a problemelor , pentru stimularea creativitatii si inventivitatii, pentru

antrenarea si manifestarea potentialului creativ in toate domeniile de activitate . S–au mai

elaborat si alte tehnici precum “6-3-5” , “ Philips 6-6” , “ tehnica panel” etc. Toate sunt folosite

pentru stimularea , exersarea si manifestarea creativitatii sau pentru activarea grupurilor ( Zlate

M., Zlate Camelia, 1982).

Modele explicative ale creativitatii ce surprind rolul motivatiei:

1. Modelul bifactorial al creativitatii( Modelul Neveanu) : In conceperea

modelului bifactorial al creativitatii, P.P.Neveanu ia in calcul faptul ca la nivelul

personalitatii creativitatea emerge din interactiunea dintre aptitudini si atitudini dar

aptitudinile nu sunt creative prin ele insele ci devin astfel daca sunt activate de

motive si atitudini creative; creativitatea este o proprietate a intregului sistem

psihic uman , strange si prelucreaza informatiile si elaboreaza noi modele

cognitive imagistice

2. Modelul epistemologic-psihologic al creativitatii ( Modelul euremelor – I.

Moraru) : Autorul considera ca la realizarea fenomenului creativitatii conlucreaza

sase eureme care prin analogie cu patratul logic pot configure patratul euremelor.

Elaborat in 1973 si perfectionat pe parcurs ( 1984), modelul lui I.Moraru cuprinde

urmatoarele eureme : eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei,

eurema asociativ-combinatorie, eurema energetica stimulatorie, eurema critica,

ideativ perceptiva, de obiectualizare a imaginilor.

3. Modelul componential al creativitatii : Un alt model elaborate de Tereza

Amabile , creatolog american din perspectiva psihologiei sociale a creativitatii,

evidentiaza pregnant rolul motivatiei in manifestarea creativitatii. Acest model

explica performanta creativa prin conlucrarea dintre trei dimensiuni relevante :

abilitati relevante domeniului, abilitati si calitati ale creativitatii, motivatia la

sarcina.

Bibliografie :

1. Roca, Mihaela [ 2001] . Creativitate si inteligenta emotionala. Iasi. Ed. Polirom

2. Stanciulescu, T.D ; Moraru, I.; Belaus, V. ; [2001] . Tratat de creatologie. Iasi. Ed.

Performantica

3. Moraru, I. [1993] . Psihologia Muncii.Psihologia Creativitatii, Bucuresti. Ed. Hyperion

XXI

4. Midea , M. [1991] . Creativitate si arhitectura cognitiva. Cluj. Ed. Sincron