Psihodiagnoza aptitudinilor, creativitatii si inteligentei

APTITUDINILE ŞI EVALUAREA LOR. PROBE PENTRU EVALUAREA

APTITUDINILOR

1. Consideraţii introductive

- „aptus” (latină) - apt pentru ceva

- aptitudinea - condiţie / grup de caracteristici privite ca simptomatice pentru

capacitatea unui individ de a câştiga prin exerciţiu unele cunoştinţe, îndemânări

sau grup de deprinderi

- aptitudinile - premise native generice, putând lua diverse configuraţii, funcţie de

solicitările mediului şi de exerciţiu - existenţa unor relaţii compensatorii între

diferitele aptitudini la nivelul structurii personalităţii (deficitul unei aptitudini

poate fi contrabalansat prin excesul alteia)

- aptitudinile - caracter diferenţial (diferenţiază oamenii prin nivelul atins de fiecare

individ)

- aptitudinile - relativ stabile, tind să persiste pe o perioadă îndelungată - orice

schimbare în potenţialităţile unui individ se produce în limitele care ţin de

constituţia sa prezentă (Teplov)

- factori favorizanţi:

o condiţii subiective

o exerciţiu

o factori motivaţionali

- există un fond uman aptitudinal foarte larg, iar la nivel individual, o structură

limitată care se exprimă în conceptul de unicitate al personalităţii, o persoană

putând îndeplini cu succes o activitate sau un grup de activităţi şi cu mai puţin

succes altele (U. Şchiopu)

2. Clasificarea aptitudinilor

- din punct de vedere al complexităţii, aptitudinile:

simple (senzorio-motorii)

cu un caracter mai complex (intelectuale)

- după domeniul de exercitare, aptitudinile:

ştiinţifice

tehnice

artistice

sportive

aptitudinea şcolară

manageriale, etc.

- cf. Revers:

- după formele în care se manifestă înzestrările native:

- aptitudini reproductive

- aptitudini aplicative

- aptitudini interpretative

- aptitudini productive

- aptitudinea şcolară

- după gradul de generalitate:

- aptitudini specifice (pentru matematică, muzică, etc.)

- aptitudini complexe, generale (talentul filosofic, etc.)

3. Testele pentru aptitudini. Consideraţii introductive

- definiţie: testele de aptitudini reprezintă instrumente consacrate depistării şi măsurării

aptitudinilor

- clasificare: după tipurile de aptitudini măsurate / după marile domenii de activitate:

- generale (cea mai generală aptitudine – inteligenţa)

- tehnice

- artistice

- sportive

- exemple de teste des utilizate:

- bateria Wechsler pentru adulţi (WAIS)

- Matricile Prograsive (standard şi avansate)

- testul Domino

- testul Bonnardel

- testul Kohs - Goldstein (cu variantele sale), etc.

- Differential Ability Scales (D.A.S.)

4. Teste de investigare a aptitudinilor din domeniul activităţilor

4.1. Testele de atenţie

4.1.1. Proba Bourdon-Amfimov

- probă de tip creion-hârtie

- presupune detectarea anumitor grupuri de litere definite ca

stimuli pe o pagină care conţine o mulţime de rînduri formate din

litere dispuse aleator

- ex.: să se bareze litera “c” ori de câte ori este precedat de “a” şi

“a” ori de câte ori este precedat de “n”

- există mai multe moduri de înregistrare a performanţei, care iau

în considerare:

- durata îndeplinirii sarcinii test

- numărul de erori

- numărul de barări corecte

- se administrează cu timp impus, standardizat

4.1.2. Proba Pieron

- probă de tip creion-hârtie

- constă în rânduri cu pătrăţele cu codiţe orientate în diverse

direcţii, deasupra cărora sunt aşezate modelele care trebuie

urmărite (două, trei sau patru)

- se parcurge fiecare rând şi se barează stimulii semnificativi

- performanţa este exprimată într-un indice de exactitate (ex.:

corecte/total de barat + greşit barate)

- se administrează cu timp impus, standardizat

4.1.3. Tabelul Platonov

- tabelă pe care sunt înscrise cu caractere mici, mijlocii şi mari,

numere de la 11 la 50 (într-una dintre variante)

- sarcina: să se caute şi să se arate cu un indicator, în ordine

crescătoare, numerele de la 11 la 50

- se cronometrează timpii realizaţi pentru identificarea intervalelor:

- 11-15

- 16-20

- 21-25

- 26-30

- se determină o curbă a randamentului care ne poate releva:

- eventualele blocaje

- fluctuaţii mari ale randamentului

- conduite relevante pentru eventualele dificultăţi

ale atenţiei

4.1.4. Proba adiţionărilor a lui Kraepelin

- şiruri cu cifre şi numere

- subiectul primeşte sarcina să treacă rezultatul operaţiei de scădere

în intervalul dintre fiecare pereche

- atunci când scăderea nu poate fi efectuată, deoarece descăzutul

este mai mic decât scăzătorul, se adună (operaţiile se desfăşoară în

mulţimea numerelor întregi naturale)

- rezultatele sunt numai numere cu o cifră

- proba pune în evidenţă blocajele

4.1.5. Proba psihomotorie Ricossay

- testează atenţia susţinută

- aparat având un panou orizontal care are dispuse pe câte un rând

orizontal / vertical becuri electrice

- în interiorul matricii formate, la intersecţia fiecărei linii cu fiecare

coloană este dispus un buton , sau mai nou, un senzor

- becurile de pe linia orizontală şi de pe cea vericală se aprind

aleator

- la intersecţia liniilor şi coloanelor semnalizate de becuri,

subiectul trebuie să atingă senzorul corespunzător

- aparatul este prevăzut cu ritmuri impuse, cu viteze diferite şi cu

ritm liber propriu subiectului (secvenţa următoare apare după ce a

fost corect anulată precedenta)

- un panou cu contori electronici cu afişaj numeric sau digidal

înregistrează următorii indici ai performanţei:

- timpul de execuţie

- viteza de reacţie per stimul

- numărul de atingeri corecte, greşite, omisiuni, etc.

4.1.6. Brief Test of Attention (BTA)

- verifică severitatea deficitelor atenţiei

- pentru intervalul de vârstă 17-84 de ani

- cuprinde două forme parale, prezentate pe caste audio:

- forma N: sunt citite 10 liste de litere şi numere

care cresc în lungime de la 4 la 18 elemente.

Sarcina subiectului este de a ignora literele şi de a

socoti câte numere au fost citite cu voce scăzută

4.2. Testele senzoriomotorii

- investighează aptitudinile senzoriomotorii (psihomotricitatea)

- măsoară aptitudinile musculare sau o combinaţie de aptitudini senzoriale şi

musculare (dexteritatea, îndemânarea, coordonarea ochi-mână, etc.)

4.2.1. WRAVMA (Wide Range Assessment of Vizual Motor Abilities)

- test de aptitudine vizual-motorie

- destinat intervalului de vârstă 3-17 ani

- se aplică individual - timp de aplicare: 4-10 minute / subtest

- trei subteste care măsoară:

- mişcări fine (prin test de fixare a unor cuie în

lăcaşurile lor)

- abilităţi vizual-spaţiale (prin test de îmbinare)

- abilităţi vizual-motorii (prin test de desen)

4.3. Testele de dexteritate

- vizează precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadenţa, ritmul execuţiei

4.3.1. Sinusoida Bonnardel

- utilizată în selecţia şi orientarea către toate activităţile care

solicită mişcările precise ale celor două mâini

- permite observaţii asupra unor indici comportamentali privind

răbdarea, perseverenţa, emotivitatea, etc.

- descriere: dispozitivul este format dintr-o placă metalică, în care

este practicat un traseu (decupaj) sinosoidal; sub sinosoidă

evoluează un disc electroizolant prevăzut cu 2 pinteni metalici;

subiectul trebuie să conducă discul de la un capăt la celălalt al

traseului sinusoid prin rotirea succesivă cu ambele mâini, fără a

atinge marginile sinusoidei cu cei doi pinteni metalici (fapt

considerat eroare şi semnalizat acustic); performanţa (timpul de

execuţie şi numărul de erori) se înregistrează de către un contor

electronic, cuplat la dispozitiv

- desfăşurarea probei: subiectul se plasează în poziţia aşezat în

faţa mesei pe care se află sinusoida; el trebuie să manevreze

corespunzător discul pentru a-l deplasa de la un capăt la altul al

sinusoidei

- instructajul - clar şi standardizat: examinatorul subliniază că

proba trebuie efectuată bine (corect) şi repede

- subiectul efectuează un exerciţiu, parcurgând prima curbă a

sinusoidei, exact cât a parcurs anterior, în mod demonstrativ,

examinatorul însuşi

- traseul se parcurge de trei ori

- pentru interpretare se utilizează media pe cele trei administrări a

timpului de execuţie şi a numărului de greşeli

4.3.2. Proba de coordonare manuală

- probă de disociere manuală

- în laboratoarele din România – denumit DM1

- descriere: este format dintr-un cadru, care poate fi deplasat

înainte-înapoi şi stânga-dreapta prin rotirea în sensul acelor de

ceasornic şi invers a două manivele; solidar cu cadrul mobil este

montat un ac metalic care poate fi deplasat de-a lungul unui traseu

electroizolant practicat într-o placă metalică fixă; atingearea acului

de marginile metalice ale traseului închide un circuit electric -

contact sesizat de un contor electronic

- desfăşurarea probei: se manevrează cu ajutorul a două manivele

(în varianta DM1) sau două manete care se mişcă în plan orizotal

(în varianta DM2) acul metalic, de-a lungul traseului format din

patru porţiuni lineare şi o a treia de formă circulară cu rază

variabilă; performanţa este dată de numărul de greşeli (de atingeri

ale plăcii metalice), de timpul de parcurgere a traseului şi durata

medie a erorii

- oferă informaţii cu privire la numeroase aspecte (angajarea în

sarcină, perseverenţa, stabilitatea emoţională, planificarea

activităţii., etc.)

4.4. Teste de reprezentări spaţiale

4.4.1. Testul de combinare în spaţiu (Friedrich Moede)

- utilizat ca subtest în bateriile pentru investigarea aptitudinii

mecanice

- se aplică şi în consilere vocaţională începând cu vârsta de 13 ani

- descriere: testul constă într-o foaie de hârtie pe care sunt

reprezentate fâşii de material din care lipsesc unele bucăţi; locurile

lipsă sunt reprezentate prin cercuri; în jumătatea inferioară a

paginii sunt date, în mod aleator, cele 18 bucăţi extrase din fâşiile

reprezentate în jumătatea superioară a paginii; subiectul înscrie în

cercuri literele figurilor pe care le consideră că se potrivesc cel mai

bine în spaţiile goale

- proba - adaptată de G. Bontilă pe populaţie românescă -

denumirea „Test 13''

4.5. Testele de aptitudini tehnice speciale

– probe care includ:

- factori spaţiali

- înţelegerea şi judecata tehnică

- identificarea unor principii de funcţionare

- sunt încorporate, de obicei, în baterii cu variate destinaţii

4.5.1. Testul 10 (Bontilă, 1971)

- solicită capacitatea de a intui modul de funcţionare al unui

mecanism cu roţi dinţate

4.5.2. '' Proba de intuiţie tehnică'' ( I. M. Nestor)

- 68 de teme care vizează diverse probleme tehnice a căror

rezolvare antrenează capacitatea de a intui diverse principii, legi,

care funcţionează în domeniul tehnicii

4.5.3. Bateria factorială PMA (primary mental aptitude - aptitudine

mentală primară)

- publicată în SUA (1947)

- se adresează subiecţilor între 11 şi 17 ani

- considerată ca fiind destinată evaluării aptitudinii şcolare

- cuprinde 5 teste destinate evaluării unor factori de inteligenţă:

- V - semnificaţie verbală

- S - aptitudine spaţială

- R - raţionament

- N - aptitudine numerică

- W - fluiditate verbală

4.5.4. Bateria G.A.T.

- investighează factorii:

- ''g'' (prin teste de vocabular şI de raţionament aritmetic)

- ''V'' (aptit. verbală - teste vocabular şi de sinonime-

antonime)

- ''N'' (aptit. numerică - calcule simple, probleme practice

aritmetice)

- ''F'' (percepţia formelor - asamblarea unor forme din

elemente disparate)

- ''O'' (percepţia scrierii)

- ''F'' (dexteritate manuală)

- ''M'' (dexteritate digitală - demontare şi asamblare de

rondele)

- pentru diferite profesii - stabilite grupaje de factori

implicaţi în reuşită, precum şi pragurile de admisibilitate pe

fiecare probă în parte

PROBLEMATICA TESTĂRII INTELIGENŢEI

a. Scurt istoric al testării inteligenţei

- teoria inteligenţei - dezvoltată de-a lungul unei lungi perioade de timp

- preocupări în legătură cu capacitatea intelectuală, cu mecanismele gândirii - din

perioada Greciei Antice (Aristotel)

- primele preocupări cu privire la evaluarea nivelului de inteligenţa – psihiatrii

- Rieger de la Wurtzburg - testarea persoanelor cu handicap mental

- Kraepelin şi colaboratorii - preocupări în domeniul evaluării inteligenţei

- dezvoltarea psihodiagnosticului inteligenţei - solidară cu dezvoltarea psihologiei

diferenţiale

- Galton - investigarea inteligenţei urmărind forţa musculară, timpul de

reacţie, viteza de mişcare, sensibilitatea

- J Mc. Keen Cattell (1890) - pentru prima dată utilizată noţiunea de test - articolul

“Testele mentale şi măsurătorile lor'' (publicat în ''Mind'') - 1905 -

apariţia primei scări metrice Binet-Simon - !!! se consacră testarea

inteligenţei

- Primul Război Mondial - dezvoltare semnificativă a testelor de inteligenţă, în

special în SUA, datorită politicii forţelor armate americane de a recruta

candidaţi la şcolile de ofiţeri pe baza testelor de inteligenţa, prin testul

American Army Test Alpha

b. Noţiunea de inteligenţă

A. Direcţia funcţionalistă

- Eduard Claparede:

- inteligenţa este o aptitudine generala de a rezolva probleme şi dificultăţi

de adaptare - accentul este pus pe caracteristica inteligenţei de a fi

subordonata adaptării

- inteligenţa e influenţată de planul afectiv, din această cauză în actul

inteligent se reconstituie de fiecare dată în aceeaşi termeni relaţia subiect-

obiect

- Jean Piaget:

- inteligenţa reprezintă o formă de autoechilibrare prin asimilare şi

acomodare, o formă de echilibru către care tind toate structurile cognitive;

cele două laturi ale inteligenţei, asimilare şi acomodare, permit elaborarea

unei structuri operatorii şi a unor grupuri de operaţii importante în

dezvoltarea intelectuală şi adaptarea pe această bază la mediu

B. Direcţia bazată pe ipoteza nivelurilor de inteligenţă

- inteligenţa - aptitudine generală de a rezolva probleme

- această aptitudine intelectuală nu coincide cu nivelul de inteligenţă

- argument: cazul “idioţilor savanţi” (persoane cu handicap mental capabile

de performanţe intelectuale ieşite din comun - în special de memorie şi de

calcul - reţin cu uşurinţa un volum impresionant de informaţii -

comportament intelectual)

- Lester Sdorow (1995) - “savanţi autişti” - aceste persoane dispun de

anumite ''insule'' de abilităţi, care nu sunt neaparat legate de inteligenţa

generală

C. Direcţia structuralistă – gestaltistă

- W. Khöler, K. Koffka, M. Wertheimer etc.

- orice situaţie problematica este o structură incompletă şi tensionată,

inteligenţa asigurând prin găsirea soluţiei dispariţia acestei tensiuni

- Otto Selz – reprezentantul şcolii de la Würzburg – “problema parcă

năvăleşte în întâmpinarea propriei ei rezolvări”

D. Teorii ale învăţării

- şcoala lui Watson – behaviorism şi neobehaviorism

- inteligenţa - aptitudine de a opera cu concepte şi simboluri

CONCLUZIE:

- inteligenţa - caracteristică importantă a personalităţii umane care

mediază relaţiile de tip complex cu mediul înconjurător utilizând maximal

experienţa (stocată în cunoştiinţe şi operaţii) - caracterul operaţional al

inteligenţei

- Wechsler (1958) – inteligenţa - capacitate globală de a reacţiona cu

discernământ, de a gândi raţional şi de integrare eficientă în mediul de

existenţă

- inteligenţa se specializează în timpul vieţii prin dobândirea unor algoritmi

de identificare de lucru şi de control - inteligenţa de tip tehnic / inteligenţa

specifică cercetătorilor / inteligenţa de tip practic specifică persoanelor care

au preocupări în domeniul lucrative

c. Relaţia inteligenţă - gândire

- relaţie de complementaritate

- surprind aceeaşi realitate psihică, din perspective oarecum diferite:

gândirea - concept filosofic, inteligenţa - exprimă latura operaţională a

gândirii, aspectul ei aptitudinal - considerată de unii autori drept o aptitudine

foarte generală

- Rubinstein – gândirea se regăseşte în inteligenţă ca aptitudine

- Piaget - cel mai important instrument al inteligenţei este gândirea

d. Etape în dezvoltarea inteligenţei

- 1. perioadă de construcţie (foarte bine surprinsă de stadiile piagetiene)

- 2. perioadă de echilibru (perioada de inserţie activă a persoanei, de creativitate)

- 3. perioadă de involuţie

- Wechsler – perioadă evoluţie (0 - 25 ani)

- uşor stadiu de regresie (25 – 60 ani)

- perioadă mai abruptă de involuţie (dupa 60 de ani)

- diferenţe între debilii mental şi la oamenii normali:

- subnormalii evoluează până pe la 14 ani

- supradotaţii evoluează până pe la 18 ani

- persoanele din zona medie evoluează până la 15 ani

- A. Anastasi - inteligenţa - combinaţie de abilităţi solicitate de nevoia de a

supravieţui şi de a progresa într-o cultura dată, care se modifică de-a lungul vieţii,

în funcţie de cultura de apartenentă şi de ruta de viaţă individuală

e. Factori determinanţi – relaţia între ereditate şi mediu

- controverse între oamenii de ştiinţă

- studii care au abordat inteligenţa din perspectiva ereditaţii

- evoluţia gemenilor monozigoţi – rol primordial al eredităţii în

determinarea comportamentului intelligent - 70% din variaţia Q.I.

la scara Stanford - Binet este atribuit eredităţii, 30% din această

variaţie este atribuit mediului (educaţiei şi experienţei)

- studiile efectuate de către R. Plomin şi colab. - dovezi elocvente

pentru un suport al eredităţii de 50%.

- poziţii teoretice care îndeamnă la o atitudine de echilibru, acordând importanţă

factorilor ereditari dar fără să neglijeze, în acelaşi timp factorii culturali,

influenţele mediului

f. Teorii importante în studiul inteligenţei

f.1. Teoriile factoriale

f.1.1. Teoria factorială a lui Spearman

- teorie care se concentrează pe aptitudinile mentale, restrângându-le la

două: factorul general şi factor specific

- Spearman - teste de inteligenţă aplicate pe mai mai multe eşantioane -

corelaţii semnificative

- a tras concluzia că elementul comun care le face să coreleze ar fi un

substart psihologic (denumit factorul g)

- comun comportamentelor inteligente - o formă de energie mentală care

asigură succesul în cele mai variate activităţi.

- testele nu corelau însă 100 %, ci corelau subunitar - partea care rămâne

până la 1, în concepţia sa, reprezenta elelmentul de specificitate

- el a avansat ipoteza unor factorii specifici pe lângă factorul general,

factori care ar determina succesul în anumite activităţi umane bine

precizate.

f.1.2. Teoria factorială a lui Thursthone

- inteligenţa - sumă de abilităţi

- nu recunoştea existenţa unui factor general (studiile sale factoriale nu i-

au relevat existenţa unui astfel de factor)

- consideră că există şapte factori intelectuali, care nu corelează între ei:

- Factorul V – comprehensiune verbală

- Factorul P – rapiditatea percepţiei

- Factorul I – gândire inductivă

- Factorul N – factorul numeric

- Factorul D – gândire deductivă

- Factorul W – fluiditate verbală

- Factorul M – memorie

- Factorul S - spaţializare

f.1.3. Teoria factorială a lui Guilford

- model factorial al inteligenţei - model cuboid care are la baza trei

factori:

1. operaţiile – evaluare, gândire convergentă, gândire divergentă,

memorie, cogniţie

2. conţinuturile – conţinut figural, simbolic, semantic, acţional

3. produsele – unităţi, clase, relaţii, implicaţii, transformări,

sisteme

- prin înmulţirea componentelor rezultă 120 de aptitudini intelectuale

- CONCLUZIE - există două direcţii în cercetarea inteligenţei:

1. direcţie care restrânge numărul factorilor (Spearman)

2. direcţie care are tendinţa de a multiplica numarul factorilor (Thurstone

şi Guilford)

- nu poate fi negată existenţa unui factor general care se manifestă ca o

capacitate intelectuală generală care ar asigura succesul în diverse activităţi şi nu

puţine sunt cazurile în care cei foarte dotaţi au o mare disponibioitate de

capacităţi pentru domenii foarte variate

- există însă şi anumite specializări unde succesul este asigurat într-un grup de

profesiuni şi mai puţin în altul

f. 2. Teoria triarhică a inteligenţei (R. J. Sternberg, 1986)

- Sternberg a oţinut pe tot parcursul şcolaritaţii Q.I. mici - daca profesorii ar fi

trebuit să se ghideze după aceste indicii, prognoza referitoare la evoluţia lui

academică ar fi trebuit să fie una foarte proastă, ceea ce nu s-a întâmplat (R.

Sternberg ajunge doctor în psihologie, specialist în psihologie cognitivă)

- nemulţumit de ceea ce îşi amintea privind prognoza reuşitei sale academice,

nemulţumit de capacitatea slabă de predicţie, cel puţin în cazul sau, a teoriei

bazate pe Q.I. - demarează cercetări concrete

- porneşte de la ceea ce înţeleg oamenii obişnuiţi prin inteligenţa - chestionează

oameni în tramvaie, metrou, la intrarea sau la ieşirea din supermarket-uri, în

legătură cu ce înţeleg ei prin inteligenţă, apoi decodează împreună cu

colaboratorii săi aceste informaţii – concluzia: potrivit concepţiei comune un

comportament inteligent adoptă acei oameni care au o bună aptitudine verbală,

abilitate de a rezolva probleme şi o bună judecată socială

- pe această bază, în 1984 - teoria triarhică asupra inteligenţei:

- inteligenţa = o structura compusă din trei tipuri de inteligenţă:

1. inteligenţa componenţială – inteligenţa din perspectiva

teoriilor clasice (inteligenţa care asigura reuşita în învăţare şi

care e saturată în primul rând în abilităţi verbale)

2. inteligenţa experenţială (creativă) - abilitatea de a

combina experienţe diferite într-un mod inspirat (insightfull)

pentru a rezolva probleme noi (comportamentul inteligent al

artiştilor, compozitorilor, muzicienilor, oamenilor de ştiinţă)

3. inteligenţa contextuală–practică –abilitatea de a rezolva

probleme practice în contexte sociale zilnice (un fel de

inteligenţa a străzii)

- reuşeşte să explice anumite cazuri particulare pe care celelalte teorii le lasă în

afara lor (cazul persoanei slab instruite care eşuează total la o probă psihologică

de inteligentă, dar care în situaţii de viaţă reuşeşte foarte bine să-şi conducă

afacerile şi dă dovadă de isteţime şi şiretenie - inteligenţa specifică omului

simplu - inteligenţa situaţionala)

f.3. Teoria inteligenţei multiple (Gardner, 1983)

- inteligenţa - mai multe subsisteme

- şapte tipuri de inteligenţa:

1. lingvistică

2. matematică

3. spaţială

4. muzicală

5. kinestezică

6. interpersonală

7. intrapersonală (abilitatea de a se cunoaşte pe sine)

g. Inteligenţa şi personalitatea

- inteligenţa nu este cercetată cu scopul a eticheta persoana, ci pentru a întelege

mai în adâncime structura şi mai ales dinamica, procesualitatea ei – necesitatea

abordării globale a acesteia

- într-o perfomanţă, oricare ar fi ea, se reflectă întreaga personalitate atât cu

aspectul cognitiv cât şi cu laturile ei afective, motivaţionale, atitudinale,

temperamentale etc. - predicţia dezvoltării intelectuale ulterioare trebuie să se

fondeze pe combinaţia informaţiei la testele de capacităţi mentale cu informaţiile

privind caracteristiciile motivaţionale şi emoţionale

- Plum şi Minium – 1967 - analiză date din cinci studii longitudinale pe absolvenţi

de colegiu tineri; aleg pe primii 25% şi pe ultimii 25% din punct de vedere ale

scorurilor la un test de inteligenţa; cele două grupuri sunt comparate din punct de

vedere ale unor caracteristici necognitive (atitudini, valori, motive); grupurile cu

scoruri înalte la inteligenţă întruneau intr-o mai mare măsură caracteristiciile unor

personalităţi pozitive

- relaţia dintre personalitate şi inteligenţă este reciprocă - o bună funcţionare

intelectuală asigura o bună structurare a personalităţii în jurul valorilor

fundamentale ale societăţii pe care, graţie inteligenţei, persoana este capabila să le

asimileze înăuntru să le proiecteze în afară

- o persoană matură, echilibrată, bine armonizată social, integrată, cu

responsabilitate şi constiinciozitate va face eforturi pentru a se autorealiza, pentru

a se informa, pentru a învăţa în perioada şcolarităţii şi nu numai, pentru

dezvoltarea capacităţilor intelectuale

h. Strategii de investigare a inteligenţei

1. utilizarea vocabularului, a asociaţiilor şi a legăturilor verbale

- strategie de origine asociationistă

- memoria este considerată coloana vertebrală a inteligenţei

- sunt date subiecţiilor spre memorare liste de cuvinte sau de

imagini sau li se dau cuvinte associate

- se citeşte prima coloana de cuvinte şi se testează volumul şi

trăinicia asociaţiilor

- în general aceste sarcini de vocabular implică şi unele activităţi

de percepţie şi de observaţie, mai precis sarcini de a detecta elementele

omise

- metoda asociaţiei verbale (asociaţiile verbale sunt considerate în cadrul

acestei metode drept forme de proiectare a structurilor intelectuale)

- strategia structurării sensului unor cuvinte din limbi străine / sarcina

descoperirii sensului unor expresii sau cuvinte străine prin relaţii între

texte bilingve (testul de inteligenţă a lui Lahy)

2. clasificarea logică (silogisme)

- subiectul are sarcina de a controla justeţea unor concluzii care decurg din

anumite premise (subiectul trebuie să încercuiască răspunsul adevărat /

fals după cum concluzia este adevărată / falsă)

- exemplu de silogism ca sarcină cuprinsă în cadrul testului Lahy:

1. Toţi locuitorii din Bucureşti sunt înscrişi la poliţia capitalei

(premise I)

2. Virgil nu este înscris la poliţia capitalei (premise II).

3. Deci, Virgil nu este din Bucureşti.

3. operaţiile cu concepte

- există două orientări, două tipuri de sarcini:

1. primul tip se bazează pe metoda învăţării: conceptul trebuie să

fie identificat într-un material oarecare (ex: se dă o înlănţuire de

cuvinte în care unul dintre cuvinte este deosebit de celelalte, iar

subiectul trebuie să descopere acest cuvînt pentru a se considera că

a realizat conceptual)

2. a doua variantă este metoda clasificării (care măsoară în special

nivelul gândirii abstracte)

i. Tehnici dezvoltate sub influenţa concepţiei gestaltiste.

- nu se mai regăsesc astăzi în testele noastre sau în situaţiile pentru investigarea

inteligenţei, dar au o valoare principială

- exemple:

1. expunerea de jucării inaccesibile copilului, acesta trebuind să

inventeze, să folosească diverse mijloace uzuale pentru a rezolva

neuzual o situaţie nouă

2. metoda studiului comprehensiunii, al capacităţii de înţelegere

(înţelegerea fiind una dintre componentele principale ale

inteligenţei)

- extragerea moralei şi a semnificaţiilor multiple ale unei fabule

- sarcina de a întelege proverbe

- metoda studiului ingeniozităţii inventive

- sesizarea absurdităţii unor fraze

3. rezolvarea de probleme care antrenează următoarele aspecte

particulare:

- identificarea de relaţii între diferite date

- identificarea unei noi relaţii implicate în alte relaţii care ne sunt

date

- imaginarea mijloacelor de a depăşi o dificultate, fără a avea toate

datele la dispoziţie, etc.

j. Tipuri fundamentale de teste de inteligenţă

1. teste individuale (mai mare valoare psihodiagnostică prin specificul lor, prin

complexitatea lor, dar şi prin faptul că permit efectuarea unor

observaţii interesante în timpul desfăşurării probei - cum se

integrează în sarcină subiectul, dacă are capacitatea de a-şi planifica

activitatea, dacă perseverează şi dacă este capabil de a profita de pe

urma rezolvării itemilor anteriori; sunt potrivite pentru depistarea

întârzierilor mentale şi a nivelurilor de handicap)

2. teste de grup / colective (folosite pentru examinarea unor populaţii mari; având la baza

etalonării lor eşantioane foarte mari, permit în limitele normalităţii o

bună discriminativitate a subiecţilor; utilizate mai ales în selecţia

profesională, şcolară, mai puţin în depistarea şi evaluarea nivelului

de handicap mental)

3. teste analitice de inteligenţă (Scara metrică a inteligenţei a lui Alfred Binet cu

reviziile efectuate de Terman, bateriile Wechsler, Lahi, Meilli, etc.;

permit o evaluare a inteligenţei pe componentele ei masurate prin

diverse subteste: componenta verbală, componenta de performanţă)

4. teste sintetice de inteligenţă

5. teste nonverbale de inteligenţa (administrate prin utilizarea cât mai redusă a

instuctajului verbal; unele dintre aceste probe pot fii administrate

subiecţilor cu handicap auditiv, pe baza unui instructaj minim):

matricile progresive Raven

testul desenului din blocuri – cuburile Kohs – şi variantele sale

labirintele Porteus

probele Bonnardel etc.

6. teste clinice de inteligenţă

1. scările de maturitate mentală de tip Columbia

2. scările de performanţă

PROBE PENTRU EVALUAREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE A COPIILOR

- evaluarea într-un anumit moment a caracteristiciilor psihologice ale unei

persoane, fără a lua în considerare dinamica dezvoltării acestora, nu poate oferi o

perspectivă realistă asupra nivelului de dezvoltare a unei trăsături psihologice (în

cazul de faţa a capacităţii intelectuale), ceea ce impune necesitatea înregistrării

evoluţiei persoanei, în conformitatea cu prescripţiile principiului dezvoltării

- cele mai reprezentative probe pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a copiilor:

NEPSY;

Portage;

Denver.

1. BATERIA DE DEZVOLTARE NEPSY

Prezentare generală : - baterie de evaluare neuropsihologica completa, adaptata şi

validata pe populaţia românească

- conţine 27 de teste neuropsihologice, create special pentru

copii, pe baza cercetărilor actuale.

Grup ţintă : copii cu vârsta cuprinsă între 3-12 ani.

Utilitate: NEPSY permite:

Evaluarea funcţiilor neuropsihologice din următoarele

domenii: atenţie şi funcţii executive, memorie şi învăţare, limbaj,

funcţionare senzorio-motorie, procesare vizuo-spaţială;

Diagnoza profilului normal sau atipic de dezvoltare

neuropsihologică a fiecărui copil;

Fundamentarea ştiinţifică a intervenţiei remediale precoce;

Analiza longitudinală a dezvoltării neuropsihologice a

copilului.

Lista testelor NEPSY:

Vârsta: 3-4 ani

1. Atenţia vizuală

2. Construcţia din cuburi

3. Copierea desenului

4. Denumirea părţilor corpului

5. Fluenţa verbală

6. Imitarea poziţiilor mâinii

7. Înţelegerea instrucţiunilor

8. Memoria narativă

9. Precizia vizuomotorie

10. Procesarea fonologică

11. Repetarea propoziţiilor

12. Secvenţe motorii manuale

13. Secvenţe oromotorii

14. Statuia

Vârsta: 5-12 ani

1. Atenţia auditivă şi setul de răspuns

2. Atenţia vizuală

3. Bătaia ritmică a degetelor

4. Construcţia din cuburi

5. Copierea desenului

6. Discriminarea degetelor

7. Fluenţa desenului

8. Fluenţa verbală

9. Găsirea drumului

10. Loveste si bate

11. Imitarea poziţiilor mâinii

12. Înţelegerea instrucţiunilor

13. Învăţarea listei

14. Memoria feţelor

15. Memoria numelor

16. Memoria narativă

17. Numire rapidă

18. Precizia vizuomotorie

19. Procesarea fonologică

20. Repetarea cuvintelor fără sens

21. Repetarea propoziţiilor

22. Secvenţe motorii manuale

23. Secvenţe oromotorii

24. Săgeţi

25. Turnul

2. TESTUL PORTAGE

Prezentare generală: - face parte din “Setul de Instrumente Psihologice pentru

Expertizarea si Evaluarea Copiilor / Elevilor in Vederea

Orientarii Scolare”, aprobat prin hotararea Guvernului nr 218 din

7 martie 2002

Grup ţintă: copii cu vârste de până la 6 ani

Utilitate:

- evaluarea motricitatăţii si psihomotricităţii copiilor mici

- prin intrebari poate crea o idee asupra aptitudinilor si stadiului la

care ar trebui sa se afle copilul la o anumita varsta si unde anume

este copilul in mod real in momentul evaluarii;

- evaluarea efectiva a copilului la o anumita varsta poate oferi o

imagine destul de exacta asupra zonelor pe care copilul nu le acopera

si unde acesta are nevoie de ajutor - mare avantaj in timp astfel incat,

daca se va face o evaluare la fiecare 2-3 luni - imagine mult mai

exacta despre evolutia copilului (de cele mai multe ori părinţii au

tendinta sa spuna “copilul meu evolueaza” fără a putea preciza

cat/cum a evoluat)

- utilitatea principala a testului o reprezinta faptul ca, avand

evaluarea pe sectiuni, se poate structura programul de lucru al

copilului cu accent pe directiile in care scorul este mai mic,

evaluarile succesive arătând evolutia per ansamblu si pe sectiuni

Concepte de bază: - varsta cronologica a copilului (varsta biologica)

- varsta mentala a copilului (varsta la care este copilul din punct de

vedere al dezvoltarii in momentul evaluarii) - reprezinta in fapt un

cumul al tuturor cunostintelor / aptitudinilor / comportamentelor /

limbajului pe care un copil le are la o anumita varsta

Modul de completare:

- 5 sectiuni care cuprind intrebari in functie de stadiul normal de

dezvoltare al unui copil:

- SOCIALIZARE

- LIMBAJ

- AUTOSERVIRE

- COGNITIV

- MOTOR

- fiecare sectiune - un numar de intrebari la care trebuie raspuns

- intrebarile - impartite pe paliere de varsta: 0 – 1 an; 1 - 2 ani; 2 - 3

ani; 3 - 4 ani; 4 -5 ani; 5 - 6 ani

- în grila de evaluare trebuie raspuns incepand cu intrebarea numarul

1 de la fiecare sectiune (chiar si cand copilul are 4 ani si intrebarea 1

se refera la o varsta de 0 – 1 an)

- raspunsul afirmativ se traduce prin incercuirea numarului intrebarii

pe grila de evaluare, iar raspunsul negativ se traduce prin lasarea

neincercuita a intrebarii respective

- toate intrebarile din test sunt intrebari de genul : “face copilul dvs

asta ?” - raspunsul: da sau nu

- dacă nu exista siguranta ca executa in mod uzual o sarcina, se face

o proba cu copilul si apoi se incercuieste sau nu raspunsul la

intrebarea respectiva; daca sarcina e efectuată doar ocazional, atunci

cand vrea el si in marea majoritate a timpului nu o face - raspuns

negativ

- este important ca testul să fie completat intr-un mod cat mai

obiectiv pentru a se obţine o evaluare cat mai apropiata de adevar

- se va raspunde la fiecare intrebare incepand cu intrebarea nr. 1 de

la fiecare sectiune

- atunci cand raspunsurile sunt pozitive la un palier de varsta in

proportie de 90% din intrebari, se trece la urmatorul palier de varsta

- în momentul in care se ajunge la un palier de varsta la care

raspunsurile pozitive sunt sub 50% - 60% din intrebari se intrerupe

testarea pentru ca exista doua variante:

- a) trecand la palierul de varsta imediat superior,

observatia este ca totusi copilul executa cam 30-50 % din

cerintele de acolo – in acest caz se considera ca varsta

mentala a copilului la sectiunea respectiva este intreaga la

palierul de varsta unde nu executa decat 50% din cerinte

(de exemplu: s-a remarcat ca raspunde pozitiv la 90% din

intrebari pe fiecare palier de varsta la sectiunea COGNITIV

pana la palierul 3-4 ani si ca aici nu poate executa decat 50-

60% din cerinte, dar poate executa si 30% din palierul 4-5

ani – in acest caz se va trece ca are o varsta mentala la

aceasta sectiune de 4 ani);

- b) copilul nu executa decat 2-3 cerinte de la palierul de

varsta superior si atunci trebuie sa se considere palierul de

varsta unde el nu reuseste decat 50% ca fiind palierul

maxim pentru el in acest moment si se va considera

evaluarea pe acea sectiune ca fiind diviziune la palierul

respectiv (de exemplu: s-a remarcat ca poate raspunde

pozitiv la 90% din intrebari pe fiecare palier de varsta la

sectiunea COGNITIV pana la palierul 3-4 ani si ca aici nu

poate executa decat 50- 60% din cerinte si nu poate executa

decat cateva cerinte din palierul 4-5 ani – in acest caz, se va

trece ca are o varsta mentala la aceasta sectiune de 3,5 ani ).

Profil obţinut: Se va obţine o situatie precum cea din exemplul următor:

- varsta cronologica a copilul - 5 ani si 3 luni = 5,25 ani

- Socializare – 3,5 ani

- Limbaj – 1,8 ani

- Autoservire – 3 ani

- Cognitiv – 2,5 ani

- Motor – 4,5 ani

- Varsta Mentala = (Socializare + Limbaj + Autoservire +

Cognitiv + Motor) / 5

- I.Q. = (Varsta Mentala / Varsta Cronologica) x 100

- varsta mentala a copilului din exemplu = media

aritmetica intre cele cinci sectiuni (3,5 + 1,8 +3 +

2,5 + 4,5 = 15,3) - impartita la 5 – se va obţine

varsta mentala de 3,06 ani

- scorul (sau IQ) va fi varsta mentala de impartit

la varsta cronologica X 100 adica (3,06 ani / 5,25

ani) x100 = 0,58 X 100 = 58 pct.

Interpretare: Scorurile intre care se poate inscrie un anumit nivel de dezvoltare sunt:

130 + Exceptional

120 - 129 Foarte bun

110 - 119 Mediu - Superior

90 - 109 Mediu

80 - 89 Mediu - lnferior

70 - 79 Zona de granita

55 - 69 Retard usor

40 - 54 Retard moderat

30 - 39 Retard sever

Sub 30 - Retard profund

3. TESTUL SCREENING DENVER

Prezentare generală: - introdus si experimentat in Romania de echipa condusa de N.

Mitrofan in 1993 – 1994

- are la bază Tabelele de dezvoltare Gessel

Scop: evidentierea achizitiilor de dezvoltare

Descriere: - 105 itemi care implică:

- comportamentul social,

- comportamentul de adaptare;

- comportamentul verbal;

- comportamentul motor.

- pentru fiecare domeniu sunt diferentiate comportamentele principale care

definesc domeniul respectiv si care au o evolutie progresiva cu varsta :

- comportamentul motor:

motricitate in decubit dorsal

(cap, trunchi, membre); motricitate

in decubit ventral; pozitie sezand,

posturi de echilibru; ortostatism,

mers, alergare; control, vertical,

deplasare pe verticala (urcat –

coborat scari); motricitatea fina a

maini.

- comportamentul cognitiv:

receptivitate generala la

stimuli; perceptia si reprezentarea;

memoria verbala (recunoastere,

denumire de imagini); activitatea de

constructie; activitatea de

reproducere grafica; caracteristici

calitative de varsta.

- comportamentul verbal:

gangurit (vocale, consoane);

pronuntia de silabe; limbajul pasiv;

limbajul activ; structura gramaticala

a limbajului vorbit.

- comportamentul socio-afectiv:

diferentierea reactiilor

afective; imitatia si

comunicativitatea afectiva;

activitatea de joc cu copii si adultii;

manifestari de independenta

(preferinte active, opozitie) si

autoservirea (deprinderi de hranire,

imbracare, igiena

Utilitate:

capacitatea de a urmari in dinamica dezvoltarea copilului

dinamica se reflecta: prin atingerea cotei normale a varstei, prin

surprinderea avansurilor sau retardului fata de vârsta cronologică

aparitia retardului atrage atentia asupra necesitatii cunoasterii cauzelor

care au determinat situatia, pentru a gasi modalitatile individuale de

ameliorare si recuperare care sa asigure normalitate

4. SCALA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTORIE BRUNET – LESINE

Prezentare generală: adaptare a instrumentului Gissel pentru Franţa

- scară compusă din zece probe pentru fiecare etapă de vârstă, 6

dintre acestea fiind teste care situează copilul în condiţii

experimentale controlate, in prezenta unui material usor de

procurat

- examinarea constă în experimente şi întrebări adresate mamei sau

copilului

- întrebarile incluse faciliteaza primul contact si dau posibilitatea

de consemnare a conditiilor sociale si afective in care se dezvolta

copilul

- testele sunt foarte utile parintilor pentru a ordona si directiona

observatiile cu privire la copilul mic - servesc ca introducere in

problematica primei varste, surprinzând gradul de influenta a

mediului

- chestionarele permit evaluarea condiţiilor sociale şi afective în

care se dezvolta copilul, precum şi influenţa acestor condiţii asupra

copilului

- bateria poate fi completată de nepsihologi - este utilă părinţilor

pentru a face observaţii sistematice asupra dezvoltării copiilor lor

- !!! ipoteza existenţei unei relaţii între Q.I. părinţilor şi Q.I de

dezvoltare a copiilor

Descriere:

- testele - grupate în patru categorii:

- categoria P – contolul postural şi motricitatea

- categoria C – coordonarea oculomotorie (conduita de

adaptare la obiecte prin văz şi mişcare, deplasarea

membrelor)

- categoria O – mânuirea obiectelor (comprehensiunea)

- categoria L – achiziţiile verbale

- gruparea se realizeaza in functie de diferite etape de varsta ale

dezvoltarii psihice.

Exemplu : - pana la 1 an este de interes controlul

postural si motricitatea, P.

- dupa un an si jumatate se vor nota si

acestea, dar accentul se pune pe

caracteristicile achizitiilor verbale, L si

posibilitatile de manipulare a obiectelor,

O.

- examinarea se desfasoara prin intrebari si experimente

- durata - aproximativ 20 minute pentru copii intre 4 si 12 luni,

30 minute pentru cei peste 12 luni pana la 4 ani.

- Luna a 12-a - actiunile pentru luna a 12-a se refera la urmatoarele

comportamente:

merge daca este tinut de maini;

prinde un al treilea cub privind la cele doua pe care le

tine deja;

arunca un cub in ceasca;

imita zgomotul lingurii pe care o loveste de farfurie;

repune cubul in locul lui pe planseta;

incepe sa mazgaleasca dupa demonstratie.

- Itemii:

1. stand in picioare coboara pentru a

ridica o jucarie;

2. spune legate trei cuvinte;

3. da obiectul la cerere sau la indicatia

prin gest;

4. repeta actele care au provocat rasul.

- Luna a 24-a - pentru luna a 24-a actiunile cerute sunt:

la cerere da cu piciorul mingii;

construieste un turn din 6 cuburi;

incearca sa indoaie o hartie data;

imita o trasatura; pune trei piese pe planseta;

numeste sau arata 4 imagini.

- Itemii:

1. urca si coboara singur scara;

2. face fraze din mai multe cuvinte;

3. se numeste prin prenume;

4. ajuta la aranjarea lucrurilor sale.

Interpretare:

- se poate urmarii ritmul dezvoltarii psihice si nivelul Q.D., coeficientului

de dezvoltare, incepand de la 4 luni.

- Q.D. rezulta din raportul vârsta de dezvoltare / vârsta cronologica X 10

- ! probele destinate perioadei de la nastere pana la 4 luni sunt doar o

indicatie generala asupra bunului mers al dezvoltarii combinate cu

examenul neurologic

TESTE DE DEZVOLTARE BAZATE PE DESEN

1. TESTUL LUI F. GOODENOUGH (testul omuleţului)

- probă de dezvoltare genetică bazată pe desen

- se aplică începând cu vârsta de 4-5 ani, când copilul devine capabil să închidă

conturul unei linii

- mod de administrare: individual / colectiv

- instructaj: ”Pe această foaie tu vei desena un om. Desenează cât mai frumos poţi

tu, nu pierde timpul şi desenează cât mai bine.”

- condiţii de administrare:

o copilul poate fi încurajat să deseneze bine, dar nu trebuie influenţat, fiind

foarte important să se evite orice sugestie

o testul să se desfăşoare astfel încât copilul să nu aibă la îndemână ilustraţii,

desene, gravuri pe perete, tablouri cu oameni

o la orice întrebare, i se va răspunde: ”Faci tot ce vrei tu!’’

- cotarea desenului:

- 1. etapa I: desenul este clasificat în una dintre următoarele categorii:

- categoria A: desenele nerecognoscibile, care nu indică intenţia

copilului de a desena un om; dacă totuşi liniile au o

anumită aliură şi par să fie ghidate într-o anumită măsură

de intenţia de a fi realizat un om, chiar dacă acesta nu i-a

reuşit vom cota desenul cu un punct şi-l von considera

încadrându-se în categoria A

- categoria B: desenele care sunt cotabile - desenele care pot fi

recunoscute ca tentative de reprezentare a corpului uman

oricât de grosolane ar fi ele

- 2. etapa II: cotarea desenelor din categoria B:

- psihologul parcurge un număr de 51 de itemi:

- pentru fiecare item – 1 punct dacă este prezent în desenul

copilului, 0 puncte dacă nu

- punctaj maxim: 51 de puncte

- punctajul obţinut se raportează la un etalon prin care se determină

vârsta mentală a copilului

- se calculează Q.I. = raportul dintre vârsta mentală şi vârsta

cronologică înmulţit cu 100.

- clasificarea nivelurilor QI:

- peste 140 – inteligenţă excepţională

- 120-138 – inteligenţă superioară

- 110-119 – inteligenţă lejer superioară

- 90-109 – inteligenţă normală sau mijlocie

- 80-89 – încetineală intelectuală nonasimilabilă debilităţii

- 70-79 – zona marginală a insuficenţei (cuprinde cazuri de

încetineală intelectuală până cel mai adesea la cazuri de debilitate)

- 78 -69 – este graniţa interioară a normalitaţii; mai jos de 69;

întârziere mentală

- 50-68 – debilitate mentală

- 20-49 – imbecilitate

- sub 20 – idioţie

2. PROBA BENDER – SANTUCCI

Scurt istoric al dezvoltării testului

- probă bazată pe desen, destinată studierii percepţiei, motricităţii şi a

nivelului mental

- realizată în 1938 de Lauretta Bender, pe baza a nouă desene simple

împrumutate de autoare din seria originală de desene utilizată de

Wertheimer pentru demonstrarea legilor psihologiei configuraţioniste;

desenele - administrate copiilor în mod succesiv, aceaştia fiind solicitaţi să

le reproducă cât mai exact; proba a fost iniţial utilizată pentru a determina

forme clare de tulburări psihice, apoi ca şi probă de performanţă pentru

determinarea nivelului mental

- E. M. Koppitz - foloseşte această variantă cu nouă desene (denumită

Bender – Gestalt) în evaluarea dislexiei între 6 şi 14 ani, dar şi a

inteligenţei între 4-11 ani

- B.J. Barkley (1949) - utilizează tesul pentru a evidenţia leziunile

cerebrale, rotaţia desenelor fiind criteriul accepatat de clinicieni ca punând

în evidenţa leziunile cerebrale

- L. Hutt (1969) – folseşte testul drept probă pentru evidenţierea

trăsăturilor de personalitate (probă proiectivă) - nevroticii şi schizofrenii

se diferenţiază net de grupul subiecţiilor normali

- varianta Bender - Santucci (prezentată acum) este rezultatul unor

cercetări efectuate de către psihologii H. Santucci şi Galifret-Granjon

(1969)

– numărul desenelor - redus la cinci

- se adoptă a modalitate de cotare mult mai simplă

- desenele copiilor sunt evaluate din trei unghiuri de vedere:

o corectitudinea unghiurilor

o orientarea figurilor

o poziţia relativă a figurilor.

- testul evidenţiază maturizarea funcţiei vizual-motorie (la bază - teoria

psihologică conform căreia una din condiţiile interne ale însuşirii

limbajului scris îl reprezinta integrarea relaţiilor multiple dintre

percepţie şi motricitate; coordonarea spaţiului vizual şi al celui manual -

aspect important al interacţiunii elementelor perceptive kinestezice;

reuşita la acest test depinde de nivelul de integrare perceptiv-motorie, în

sensul că depinde de aptitudinea de a percepe cu exactitate configuraţii

spaţiale, de a le compara între ele, deci de capacitatea de a vedea spaţiul

şi forma; această capacitate se formează numai prin contactul nemijlocit

cu obiectele; cunoaşterea nivelului psihogenetic şi al trăsăturilor funcţiei

vizual-motorie - importantă în evaluarea nivelului de dezvoltare psihică,

mai ales la intrarea copilului în clasa I)

Tehnica aplicării testului

- copilul trebuie să aibă un creion ascuţit şi o foaie de hărtie

- nu sunt utilizate nici rigla, nici guma

- testul se aplică de preferat individual, într-o încăpere familiară

- instructaj: ”Am să-ţi cer să copiezi desene. Să te strădueşti să le

copiezi cât mai exact, chiar aşa cum le vezi”

- i se arată subiectului primul desen, spunându-i-se: ”Iată primul

desen, în total sunt cinci, începe aici” (i se arată colţul superior stâng

sus), după care adăugăm: ”Trebuie să ai loc pentru toate”

- se pun în faţa subiectului succesiv toate celelalte patru desene

- timpul de execuţie nu trebuie limitat; el poate fi cronometrat, dar

nu în mod ostentativ

- ! necesar să se observe comportamentul copilului în timpul lucrului

(modul în care copilul reuşeşte sau nu desenul, dificultăţile pe care le

întâmpină şi mijloacele pe care le utilizează, dacă are dominanţă laterală

dreapta, dacă are ambidextrie, sau dominanţă laterală stânga) - toate

aceste aspecte – importante, trebuie notate

Valorificarea şi interpretarea rezultatelor testului

- fiecare desen este apreciat pe baza unui punctaj acordat din trei

perspective:

- calitatea unghiurilor

- orientarea figurilor

- poziţia lor relative

- se constitue un punctaj total, care se raportează la etalonare

- în general, etaloanele - realizate în centile

TESTELE DE INTELIGENŢA

A. Testele de dezvoltare analitică a inteligenţei.

B. Testele de inteligenţa pentru adulţi.

Testele analitice de inteligenţă

- Sunt teste de nivel intelectual şi se disting printr-un anumit model de structurare a

sarcinilor, model care permite relevarea şi compararea într-un profil a nivelurilor de

dezvoltare ale diferitelor componente ale inteligenţei.

1. Scara Metrică a Inteligenţei a lui Binet şi Simon (1905)

- probă cu administrare individuală

- rezultatul unei munci ştiinţifice de echipă care a durat un an, la baza

căreia se regăsesc cercetări anterioare realizate de-a lungul a peste

un deceniu (conferindu-i lui Alfred Binet convingerea că

măsurarea funcţiilor generale intelectuale este posibilă)

- iniţial Binet şi colaboratorii săi au intreprins măsurători craniane,

faciale, ale măinii şi ale scrisului

- ipoteza scării metrice a avut la bază observaţiile efectuate de Binet

asupra celor două fiice ale sale, observaţii pe care le-a publicat în

1903 în “Studiul experimental asupra inteligenţei”

- în concepţia lui Binet, inteligenţa - o achiziţie progresivă de

mecanisme intelectuale de bază care sunt: maturitatea,

comprehensiunea, invenţia, cenzura

1.1. Scara publicată în 1905

- 30 de itemi, aranjaţi în ordinea dificultaţii

- nivelul de dificultate - determinat prin administrarea testului pe:

- 50 de copii normali cu vârsta cuprinsă între 3 – 11 ani

- câţiva retardaţi mental, copii şi adulţi

- autorii interesaţi în special de măsurarea următoarelor funcţii

intelectuale:

- judecata

- raţionamentul

- comprehensiunea.

- aveastă variantă – fără grupe de vârste, fără o metodă precisă de

determinare a unui scor total

- exemple de teste incluse în scară:

1 - sarcini simple de ordonare şi de imitaţie de

gesture (pentru a evidenţia limita superioara a idioţiei la

adulţi)

2 - repetiţie de cuvinte şi propoziţii: examinatorul îi

spunea copilului un cuvânt sau o propoziţie scurtă şi el

trebuia să o reproducă

3 - repetiţie de cuvinte şi porpoziţii care trebuiau

reproduse dintr-o singura ascultare – evidenţia limita

imbecililor

4 - demarcaţia între intelectul la limită şi intelectul

normal adult

5 - detectarea idioţiei / a limitei superioare a

intelectului normal pentru copii de 5 ani

1.2. Revizie 1908

- înlocuire itemi care se dovediseră improprii, nesensibili,

nediscriminativi, cu alţi itemi consideraţi mai buni

- subtestele - grupate pe nivele de vârstă (în urma studierii unui lot de

300 de copii, cu vârsta cuprinsă între 3 – 13 ani, pe acest lot

efectuându-se experimentele, grupările de vârstă, determinarea

scorurilor pe nivele de vârstă adică vârsta mentală etc.)

- extinsă perioada de vârstă de la 3 la 13 ani

- exemple:

- nivelul de 3 ani - incluse testele care au fost

rezolvate de 80%-90% dintre copii normali de 3 ani; scorul

total obţinut de un copil - exprimat ca nivel mental

corespunzator vârstei copiilor a căror performanţă subiectul

reuşea să o egaleze.

- scară pentru 6 ani: cunoaşterea mâinii drepte şi

stângi, repetarea unei propoziţii de 16 silabe, alegerea

figurii care i se pare copilului cea mai frumoasă din cele

trei perechi de grupe, definirea obiectelor familiare în

funcţie de utilizarea lor, capacitatea de a executa trei

consoane, cunoaşterea vârstei, cunoaşterea deosebirii dintre

dimineaţa şi după amiază.

- scara pentru 8 ani: citirea unui pasaj şi

reamintirea., însumarea valorii a patru monede diferite,

denumirea culorilor roşu, galben, albastru, verde (culorile

tari), numărarea inversă de la 20-0., sesizarea a câtorva

deosebiri dintre două obiecte

1.3. Revizie 1911 (anul morţii premature a lui Binet)

- modificări minore

- scara - extinsa la vârsta adultă

- adăugaţi itemi pentru anumite nivele de vârstă

1.4 Scara Standford – Binet (1916)

- traducere şi adaptare a scării făcută de Terman şi colabolatorii săi la

Universitatea Standford

- 90 de itemi

- intervale de vârstă între 3-19 ani, plus două nivele pentru vârstă

adultă

- revizia - efectuată pe 2300 de persoane

- 1700 copii normali

- 200 copii superiori şi deficienţi

- 400 adulţi

1.5. Scara Terman – Merrill (1937)

- revizie a scării Standford – Binet

- două forme paralele – forma L şi forma M – fiecare compusă din 129

itemi, scara fiind aplicabilă pentru toate vârstele

1.6. Revizie a scării Terman – Merrill de către Merrill (Terman decedase în

1956)

- efectuată pe 4498 de subiecţi, între 2 – 18 ani

- gradarea tipurilor de deficit intelectual şi a nivelelor inteligenţei

normale în funcţie de Q.I.

1.7. Noua scară metrică a inteligenţei (H.E.L.T., 1966)

- revizie franceză a scării Binet – Simon, efectuată de către Michel

Gilly şi Zazzo

- 74 de itemi

- cunoscută sub denumirea de Bateria

- departajare foarte tranşantă între normalitate şi debilitate mentală

-test 1 - test de vocabular – permite din start o bună diferenţiere a

nivelurilor de dezvoltare

- nivelul de reuşită la această probă determină traseul ulterior al

examinării care poate uza astfel, de probe mai uşoare sau probe

dificile

- probele: sarcini de repetare a unor serii de cifre, de descriere a unor

grupuri – picturi, probleme de logică verbală şi numărare de

jetoane, desprinderea de asemănări, completarea de sarcini, probe

coplexe de vocabular

1.8. Revizia românească (1940, Florin Ştefănescu Goangă )

- scara este destinată intervalului de vârsta da la 3 – 11 ani.

2. Bateria Wechsler

- probă individulă

- principiu diferit de evaluare a performanţei - nu utilizează criteriul

vârstei mentale, ci punctajele (notele) obţinute de subiecţi

- cf. Wechsler: inteligenţa - formă de energie mentală (asemănătoare

de exemplul cu electricitatea, obiectivabilă, la fel ca electricitatea

prin efectele sale, în rezultatele la teste), capacitate globală de a

acţiona cu discernământ, capacitate globală de a gândi raţional,

capacitatea de integrare eficientă a subiectului uman în mediul său

de viaţă

- testele bateriei menite să măsoare atât energia mentală (probele

scării verbale), cât şi capacitatea de a utiliza această energie,

motivaţia implicată în reuşită (probele de performantă)

2.1. BELLEVUE INTELLIGENCE SCALE (1939 - prima variantă a scării)

- denumirea - derivată de la spitalul Belevue unde Wechsler era

psiholog şef

- scara - destinată adulţilor, şi în parte adolescenţilor

2.2. WECHSLER INTELlIGENCE SCALE FOR CHILDREN (W.I.S.C.,

1949)

- scară pentru copii

2.3. Revizia scării BELLEVUE... pentru adulţi (1946)

- această formă va căpăta denumirea de W.A.I.S.

- revizie făcută pe 1700 de subiecţi adulţi

- cuprinde două grupe de teste: verbale şi neverbale

- teste de informaţie, comprehensiune, aritmetică, similitudini,

memoria cifrelor, vocabular

- scara nonverbală - teste de codificare, completarea de imagini,

cuburile Kohs, aranjarea de imagini, ansamblarea de obiecte

2.4. Traducere franceză a W.A.I.S. (1970)

- modificări şi completări minore

- destinată grupelor de vârstă: 13-64 ani

2.5. Nouă revizie franceză a W.A.I.S. (1985 – 1989)

- revizie făcută pe 1000 de persoane

- modificare structură: scara verbală: 6 subteste, scara de performanţă:

5 subteste

- se calculează Q.I. verbal, Q.I de performanţă şi Q.I. total

- înlocuire itemi formulaţi ambiguu, nediscriminativi din vechiul

W.A.I.S.

- teste verbale alternate cu teste de performanţă

- conţine şi scări prescurtate - minimum două subteste originale -

pentru situaţiile când se doresc scurte evaluări

!!! Scara W.A.I.S. – permite (în general):

1. decelarea handicapului intellectual

2. stabilirea Q.I. individual

3. diagnosticul diferenţial al nivelului intelectual pentru

diferite grupe clinice ( leziunile cerebrale, nevrozele,

psihozele, psihopatiile)

4. stabilirea gradului de deteriorare mentală ( foarte

important de determinat pentru anumite boli psihice unde

nivelul intellectual se depreciază odată cu evoluţia bolii)

2.6. Ultima revizie W.I.S.C. (W.W.P.P.S.I.W., 1967)

- pentru preşcolari şi ciclul primar

- ultima scară pe care o face Wechsler

- adăugate 3 noi teste care diferă în formă şi conţinut de celelalte

teste

- 11 subteste divizate în două scări: de performanţă şi verbală

3. Testul analitic de inteligenţă Meilly (1922)

- test creion-hârtie

- aplicabil individual / colectiv

- autorul încearcă să obiectiveze aspectele calitative ale inteligenţei:

- inteligenţă concretă

- inteligenţă abstractă

- inteligenţă analitică

- inteligenţă inventivă etc.

- baterie formată din 6 teste prezentate într-un caiet:

- aranjarea de imagini

- testul de cifre

- testul de fraze

- testul de lacune

- testul de desen

- testul de analogie

- notele brute - convertite în decile - pentru vârste cuprinse între 11 şi

17 ani / separat pentru 18 ani / vârsta adultă

- decilele obţinute la cele 6 teste - reprezentate pe un profil din 6

coordonate, corespunzător nr. de subteste

B. Testele de inteligenţă pentru adulţi.

- destinate selecţiei persoanelor adulte pentru diverse posturi, cicluri de instruire, formare

de întreţinere profesională etc.

- sunt justificate prin faptul că, aşa cum s-a observat, noţiunea de vârstă mentală este

absurdă în cazul evaluării inteligenţei adulţilor.

- la baza lor - bateriile Alpha şi Beta – construite în timpul primului război mondial şi

care au stat la baza selecţiei recruţilor pentru şcolile de ofiţeri.. Dintre multele exemple de

teste de inteligenţă pentru adulţi am putea aminti următoarele:

1. Testul nonverbal de inteligenţă R. B. Cattell

- considerat de către R. B. Cattell a fi un test de tip ''culture free''

- implică la nivelul cel mai scăzut, atât în forma administrări cât şi în

ceea ce priveşte răspunsurile, componenta verbală

- varianta cu doua subteste se aplica subiecţilor între 8-14 ani

- varianta formată din 3 subteste saturate în factorul g se aplică

copiilor între 13-14 ani, precum şi adulţilor cu nivel de instrucţie

inferior

- timpi de administrare: 3 minute pentru primul

subtest, 4 minute pentru al doilea şi 3 minute

pentru al treilea.

- subtestul 1: 12 itemi - matrici, serii de elemente,

serii grafice construite după un criteriu pe care

subiectul trebuie să-l descifreze, completând

astfel seria cu unul din elementele propruse de

test în partea dreaptă a foii

- subtestul doi: 14 itemi construiţi din rânduri, din

serii de desene, figuri geometrice, puncte, linii,

din care un element se deosebeşte de celelalte 4

printr-o caracteristică ce le face pe cele 4

asemănătore; subiectul trebuie să descopere în

fiecare rând, în fiecare serie, elemetul care se

deosebeşte de celalate care este o modalitate

pentru a fixa noţiunea

- subtestul trei: 12 itemi - configuraţii de patru

pătrate dispuse în perechi; în trei dintre ele se

află încadrate desene; al patrulea pătrat este

liber; completarea cu elementul lipsă se

realizează prin alegerea lui din partea dreaptă a

paginii dintr-o serie de desene

2. Testul Pieren

- baterie de teste verbale şi nonverbale (compoziţie eterogenă)

- decelează nivele medii şi superioare ale inteligenţei, nefiind

folosit pentru depistarea handicapurilor

- subtestele - saturate puternic de factorul g

- sarcinile de bază - serii verbale, numerice şi grafice

- măsoară şi un factor R, raţionare, care se descompune în doi

factori:

- un factor deductiv

- un factor inductiv

- saturat în caracteristica fluiditate - capacitatea de a forma cât mai

multe enunţuri, idei în legătură cu un fapt (foarte sensibilă la

deteriorarea psihică, se diminuează o dată cu creşterea

vâscozităţii mentale)

3. Testele Eysenck

- pot fi utilizate fără a avea o pregătire psihologică (la fel ca unele

baby tests)

- baterie formată din 10 teste, fiecare având 40 de itemi

- saturată în factorul verbal (teste verbale), numeric (teste formate

din serii de cifre) şi spaţial (probleme aritmetice)

- alte teste:

- probe cu imagini

- sarcini de seriere pe baza mai multor criterii

precum

- sarcini de completări de lacune

- sarcini de a sesiza strategii de rezolvare a unor

probleme

- unele teste solicită prin diverse sarcini sensibilitatea intelectuală

- variantă prescurtată - 5 teste

4. Bateria de inteligenţă Lahy

- baterie de tip creion-hârtie

- baterie de tip verbal, structurată pe sarcini verbale:

- identificarea dintre cinci lucruri, cuvinte, pe acela

care se deosebeşte de celelalte patru

(identificarea noţiunii prin clasificare)

- stabilirea corectitudinii unor silogisme

- probe de raţionamement

- probe de genealogie - stabilirea relaţiilor de

rudenie

- probă de limbă străină - două texte, unul este

formulat într-o limbă imaginară, celălat în limba

română; sarcina subiectului - a deduce înţelesul

unor cuvinte din '' limba străină''

- bateria - adaptată de I. M. Nestor în România

- permite stabilirea numărului total de răspunsuri corecte, precum

şi punctajul la subteste

- se aplică subiecţilor de la 15 ani în sus

TESTELE NONVERBALE DE INTELIGENŢA

a. Labirintele Porteus

- baterie de teste bazate pe labirinte

- prima variantă a testului - publicată de S.D Porteus, în 1914

- forma definitivă şi revizuită a testului – publicată în 1919 - destinată

copiilor cu vîrstă cuprinsă între 3 şi 12 ani până la 13 ani

- 1924 - a treia revizie - adăugate încă două nivele (Adult 1 şi Adult 2)

- 1955 – 1959 - noi probe - labirint care se aplică subiecţilor de peste 14

ani - grad de dificultate mai mare

- durată administrare: 10 – 30 de minute

- modalitate de prezentare: colecţie de labirinte realizate fiecare pe foi

diferite, câte unul pentru fiecare nivel de vârstă (administrate în ordinea

crescută a dificultăţilor); foile tipărite cu labirinte (setul de probe) sunt

aşezate în ordinea dificultăţilor şi fiecare grad de dificultate reprezintă

un nivel de vîrstă; punctual final atins de subiect reprezintă nivelul său

de inteligenţă, respectiv vîrsta mentală deţinută

- sarcina subiectului: parcurgerea cu creionul a unui traseu labirintic, de

la punctul de pornire până la punctul ieşire, fără să ridice creionul şi fără

să facă reveniri sau să schiţeze în aer drumul

- sunt cotate ca greşeli încălcarea liniilor care mărginesc culoarul /

conducerea creionului pe un drum închis

- dacă subiectul îşi corectează singur greşeala, examinatorul îi dă o altă

foaie de hîrtie pentru a lua mişcarea de la început

- fiecare vârstă - număr prestabilit de astfel de încercări

- trecerea la un alt nivel de dificultate (un alt nivel de vîrstă) -

condiţionată de rezolvarea corectă a probelor precedente

- testarea se încheie dacă subiectul nu rezolvă două niveluri successive

- testul relevă:

- capacitatea de planificare a activităţii, a rezultatului final

reprezentat de ieşirea din labirint

- capacitatea de a profita de pe urma exerciţului, de a restructura

stilul de lucru în caz de nereuşită

- prudenţa şi vivacitata mentală

- aspecte legate de temperament: impulsivitate, nervozitate,

iritabilitate, echilibrul emoţional

- testul - bun predictor pentru adaptabilitatea socială (în

contextele sociale sunt foarte indicate trăsăturile amintite) - s-

au obţinut coeficienţi de corelaţie de peste 0,68 pentru băieţi şi

0,76 pentru fete, între cotele la acest test şi nivelul de

adaptabilitate socială, nivel care a fost evaluat de către

persoane care cunoşteau subiecţii pe tot intervalul de la 5-20

ani

- nereuşita la test este mai predictibilă chiar decît reuşita

- proba evidenţiează cazurile de traumă cerebrală

- avantaje:

- atractivitate pentru subiecţi

- nu necesită un instructaj special

- sarcina este uşor de transmis subiecţilor

- utilizată frecvent în anii 60 –70, mai rar în prezent (aceasta neînsemnd

că proba şi-a pierdut din capacitatea ei de sondare atît a nivelului de

inteligenţă cît şi a aspectelor emoţionale temperamentale enunţate)

b. Scara Pintner Paterson

- scară de performanţă (teste prin care se manipulează cuburi,

imagini, etc. - implică să se facă ceva anume cu anumite obiecte,

să fie manipulate, exteriorizeându-se astfel o anumită conduită

inteligentă)

- conţine probe standardizate, în care nici materialul testului, dar nici

reacţile subiectului nu sunt verbale

- cuprinde atît teste consacrate de alţi autori, cît şi teste realizate de

Pintner şi Paterson

- multe din subtestele acestei baterii au intrat ulterior în componenţa

altor scări de performanţă

- la baza elaborării aceastei scări – 3 criterii:

o eterogenitatea probelor (mai multe tipuri de teste,

verbale, nonverbale cu întrebări închise – deschise

etc.)

o teste care să conţină materiale noi – care să solicite

capacitatea subiecţilor de a se adapta la situaţii noii

o eliminarea totala a instrucţiei verbale

- iniţial, testul - instrument pentru investigarea nivelului mental al

copiilor

- ulterior - alte utilizâri, atât pentru copii normali cât şi pentru

nivelele de inteligenţă mai scăzută

- !!! nu este selectiv pentru copii cu intelectul deasupra nivelului

mediu

- Sistemul de cotare:

– diferenţiat pe probe

a. probe la care contează numărul de mişcări

prin care s-a realizat proba

b. probe unde contează numărul de erori

c. probe care evaluează timpul de execuţie

o există şi probe la care rezultatele performanţele

subiecţilor sunt cotate simultan pe baza a două

criterii

o scara conţine:

15 teste - diferite planşe, incastre sau teste

care conţin sarcini de construcţie / de

completare a unor imagini

un test de cuburi

o planşă de adaptare

- administrare individuală, într-o ordine prestabilită

- patru tipuri de etalonări:

pe ani mental

pe vârste mentale mediane (analizează

timpul, numărul de mişcări şi numărul de

erori pe fiecare an şi pe fiecare test -

inteligenţa este calculată pe baza mediei

mentale în care s-au încadrat toate testele)

în centile

pe puncte

- dezavantaje:

fidelitate redusă

se pretează mai bine în domeniul

handicapului mental / nivele scăzute ale

inteligenţei - mai puţin discriminativă în

rândul subiecţilor normali / superdotaţi.

c. Testul desenului de cuburi – testul cuburilor Kohs (1920, Kohs)

- test nonverbal de performanţă

- Kohs - testul măsoară următoarele componente ale inteligenţei:

- capacitatea de analiză

- capacitatea combinatorie

- comparearea

- deliberarea

- completarea

- judecata

- criticismul

- decizia

- dezavantaj: nu discriminează suficient de bine grupele de vârstă

- avantaje:

- bună probă clinică, permite observaţii preţioase în timpul

examenului.

- pot fi evaluate prin observaţii următoarele aspecte ale

conduitei:

1. capacitatea de apreciere a numărului de

cuburi (reprezentare spaţială)

2. capacitatea de resturcturare a metodei de

lucru dovedită ineficace

3. aspecte legate de stabilitatea emoţională,

nivelul de expectanţă, nivelul de motivare şi

angajare în sarcină.

- 1. Varianta Kohs a testului

- 17 modele desenate pe cartoane care trebuie reproduse cu

cuburi colorate astfel:

- 4 feţe cu o singură culoare roşie, albastră sau

galbenă

- 2 feţe aveau două culori triunghiulare despărţite

prin diagonala triunghiului, având două triunghiuri

unul de o culoare şi altul de o altă culoare: roşu –

alb, galben – albastru

- către finalul probei - număr variabil de cuburi, de la o

planşă la alta

- primele patru planţe: patru cuburi

- ultima planşă: 16 cuburi

- se trecea gradual de la reproducerea de desene monocolore,

la bicolore

- planşele - dificultate crescândă din punct de vedere al

cuburilor care erau necesare refacerii planşei, dar şi al

complexităţii desenelor

- etaloanele originale - pentru intervalul de vârstă 5-16 ani

- dezavantaje:

- timp foarte mare de aplicare

- scara prezenta dificultăţi la limita sa

inferioară

- sistem greoi de cotare (nu permitea

examinatorului observaţii detaliate

asupra comportamentului subiectului,

acesta fiind obligat să noteze cu

exactitate o serie de aspecte - timpul de

execuţie, numărul de mişcări necesare

combinării, etc.)

- următoarele revizii au redus numărul de planşe şi au simplificat

modalitatea de cotare a performanţei

- 2. Varianta Maxfield

- administrare a ultimelor două desene din memorie, după ce

acestea erau privite timp de 10 secunde

- 3. Varianta Kent

- 12 planşe

- etalonul - realizat pe timp de execuţie

- 4. Variantă Goldstein şi Scherer

- variantă foarte cunoscută

- 12 modele

- preia primele 9 modele din varianta originală Kohs

- noutate: dacă subiectul nu reuşeşte să reproducă desenul pe

baza modelului iniţial - o serie de ajutoare care fac sarcina

din ce în ce mai concretă, revenindu-se apoi la modelul iniţial

pentru a se vedea în ce măsură subiectul profită de pe urma

ajutoarelor acordate

-!!! afazicii, spre deosebire de debilii mental, nu reuşesc acest

transfer

- se cotează gradul de concretizare de care are nevoie pentru

reuşită

- 5. Varianta Galifredt-Granjon

- noi ajutoare date subiectului

- simplificare a probei

- 10 planşe (preluate din setul Goldstein) reproduse cu

ajutorul a patru cuburi

d. Bateria Wechsler – Hamburg

- conţine:

- teste de informare, similitudini şi de lacune

- o variantă Kohs cu 9 planşe (primele două de antrenament,

cotabile fiind doar şapte)

- planţele 1-4 (cele de antrenament şi primele două

din cele şapte de lucru) - realizabile cu patru cuburi

- planţele 5-8 - realizabile cu nouă cuburi (trei a cât

trei, mereu conturul imaginii este un pătrat)

- planţa 9 - realizată cu 16 cuburi

- cotarea rezultatelor:

- se realizează pe baza timpilor realizaţi de subiecţi

pentru efectuarea completă a desenului

- se exprimă în puncte; exemplu – planşa 1:

- interval realizare desen: 1-5 secunde - 6

puncte


puncte


puncte


puncte

- nu a terminat planşa în 75 secunde – planşa

e luată (timpul acordat a expirat)

- punctajul total la cele şapte planşe se adună şi se

transformă în note standard (note T)

- notele standard obţinute la toate cele trei subteste

se însumează cu nota standard obţinută la Kohs

- se mai adaugă o corecţie

- se caută într-un tabel, relizat pe vârste, în dreptul

punctajului total, Q.I.-ul subiectului

- fiecare planşă - timp limită, timp corespunzător punctajului cel mai mic

- dacă e depăşit timpul de 75’’ cât se acordă la prima planşă - punctajul

zero

e. Testul Raven

- la baza construcţiei sale - ideea matricilor (structuri grafice care se comportă pe

principiile gestaltului – tind către o bună formă şi sugerează, odată cu un anumit

antrenament pe care subiectul îl dobândeşte progresiv, modul de rezolvare)

- configuraţii de desene aşezate după o anumită ordine, după anumite criterii din

care lipseşte o anumită parte; sub matrice - mai multe figure, toate având aceaşi

suprafaţă cu figura lacunară, însă numai una fiind aceea care completează în mod

coerent, logic locul, lipsă

- de obicei, figurile care sunt date în subsolul matricii sunt fie numerotate 1, 2, 3, 4,

5, 6, fie poartă indice alphabetic (cel mai adesea – numerotate)

- sarcina subiectului - să aleagă dintre figurile disponibile pe aceea care

completează în mod logic matricea

- matricile progresive Raven - dispuse în ordinea dificultăţii lor.

e.1. Matricile progresive standard M.P.S.

- 60 de pagini

- pe fiecare pagină - o matrice, iar la subsol un număr de 6 sau 8 desene

- cele 60 matrici - împărţite în cinci serii A, B, C, D, E

- fiecare serie - 12 teme

- fiecare temă - o pagină

- fiecare din cele cinci serii investighează un anumit aspect al conduitei

inteligente (simţul de observaţie, capacitatea combinatorică, capacitatea de a

raţiona corect etc.)

- testul evidenţiază capacitatea subiectului de a transfera deprinderiile formate

prin rezolvarea itemilor precedenţi asupra rezolvării temelor ulterioare

- fiecare serie începe cu itemi de dificultate mai mică şi se termină cu itemi de

dificultate maximă

- Raven însuşi a atras atenţia că matriciile progresive standardizate, nu măsoară

inteligebţa generală, ci o componentă, un factor spaţial care solicită

capacitatea de a combina într-un spaţiu bidimensional

e.2. Matriciile Raven, revizia 1947 (Raven pentru studii superioare)

- realizat pe baza rezultatelor obţinute în urma utilizării, în timpul războiului, a

testulului MPS în examinarea recruţilor şi candidaţilor la şcolile de ofiţeri

- 60 de matrici de o dificultate mai mare decât matriciile progresive standard

- utilizat în examinarea persoanelor cu nivel de instrucţie peste mediu

e.3. Matricile progresive colorate

- destinate investigării inteligenţei copiilor de vârstă şcolară şi chiar preşcolară

- matricile – colorate, pentru a-i incita pe subiecţi în rezolvarea lor

- uşor de administrat

- nu necesită un instructaj sofisticat

- cuprinde obligatoriu o secţiune de antrenament

- Desfăşurarea examinării:

- primii cinci itemi din seria A - antrenament

- primii 12 itemi din revizia 47 - antrenament

- se discută cu subiecţii eventualele erori

- administrarea în regim de examen - începând cu itemul 13

(6 în cazul M.P.S.)

- timp impus (MPS - 30’, la revizia ’47 - o oră) / timp liber

- timp impus - evaluăm aspectele de randament ale

conduitei inteligente

- timp liber - urmărim aspectele calitative

- administrarea individuală este mai profitabilă - datele de

observaţie permit cunoaşterea nu doar a performanţei

obiectivate în nota finală, dar şi a modalităţilor prin care

subiectul ajunge la rezultatul final

- Cotarea răspunsurilor:

- pentru fiecare item rezolvat corect subiectul primeşte un

punct

- unii autori menţionează cotarea diferenţiată a

performanţei în funcţie de gradul de dificultate a

itemului respective

- etalonarea se face de obicei în clalse normalizate - dacă

etalonul este o selecţie întămplătoare a populaţiei

investigate, cotele la test au tendinţa să se distribuie

după curba lui Gauss

- Dezavantaje:

- pot fi date răspunsuri bune la întâmplare

- !!! s-a elaborat metodologia de a se calcula pentru fiecare

categorie de itemi A, B, C, D, E, un scor parţial aşteptat

- cota totală realizată de subiect la seria respectivă

minus scorul parţial este egală cu discrepanţa fiecărei

serii; dacă discrepanţa e mai mare de 2 puncte există

probleme !!!

- !!! totalizând valorile discrepanţei la cele 5 serii rezultă

indicile de variabilitate - dacă este mai mare sau egal cu

şapte se va acorda o încredere redusă rezultatelor !!!

- ! pentru fiecare punctaj la o serie sunt date punctaje

aşteptate. De ex. scara A, la 10 puncte posibile este de

aşteptat să se facă numai 6, iar la 15 puncte numai 8.

f. Testul Domino (D 48)

- elaborat de Pichot

- baterie nonverbala de inteligenţă generală

- utilizează ca material plăcuţele jocului de domino

- cei care cunosc jocul nu sunt avantajaţi

- măsoară:

- inteligenţa generală - nivelul mental superior vârstei de 12 ani

- deteriorarea mentală (utilizat în asociaţie cu un test de vocabular)

- variantă construită după 20 de ani - testul Domino ’70

g. Testul Bonnardel 53

- probă nonverbală colectivă

- saturat puternic de factorul G - evidenţiază aspectul dinamic al inteligenţei

- caiet - 65 de itemi (primii cinci destinati antrenamentului)

- itemii - ordonaţi după gradul de dificultate

- se administrează cu timp impus (15’) / cu timp liber

- avantaje:

- uşor de administrat – nu este obositor

- uşor de corectat (grila - maxim trei minute)

- în timpul probei subiectul nu se oferă indicaţii suplimentare

- limite:

- autorii nu au precizat fidelitatea testului, alte date referitoare la

construcţia lui

- necesitatea unui studiu aprofundat în ceea ce priveşte analiza de

itemi

PROBE PENTRU EVALUAREA CREATIVITĂŢII

- testele de gândire divergentă ca estimare a potenţialului de gândire creativă au

constituit mijloace de depistare a copiilor cu abilităţi creative excepţionale

- testele au demonstrat proprietăţi psihometrice remarcabile, în unele studii părând

să prezică realizări în viaţă mai bine decât testele de inteligenţă generală sau

notările şcolare - probele de creativitate sunt considerate relevante şi pentru

atribute umane ascunse, dar utile în dezvoltare (Tannenbaum, 1983).

- testele de creativitate cele mai cunoscute - create de Guilford, 1966, Wallach şi

Kogan, 1965, Torrance şi Ball, 1984 - toate trei exclud din sistemele de scorare

alţi factori decât cei care ţin de abilităţile gândirii divergente (precum:

ingenuitatea, utilitatea, aspectul estetic, etc.)

1. TESTUL DE GÂNDIRE CREATIVĂ E. P. TORRANCE

- prezentare generală:

- bateria de teste poate cea mai larg utilizată pentru copii de nivel

şcolar

- datele longitudinale sprijină ideea stabilităţii pe termen lung a

performanţelor de gândire divergentă în copilăria mijlocie şi de-a

lungul adolescenţei

- posibile limite: - influenţa contextului condiţiilor de testare şi a factorilor

motivaţionali asupra performanţelor la T.T.C.T.

- există studii care contestă aspecte precum validitatea sa de

construct

- scop: evaluarea procesului creativităţii prin care:

- indivizii devin sensibili la probleme, la ceea ce lipseşte, la

lacunele în cunoaştere, la absenţa unor elemente, la disarmonii;

- se identifică dificultatea

- se caută soluţia sau se formulează ipoteze legate de deficite

- se testează aceste ipoteze şi, eventual, se modifică şi retestează

aceste modificări

- se comunică rezultatele.

- descriere:

- probele cuprind:

- sarcini deja construite şi utilizate de Guilford

- 2 baterii de teste verbale (formele A si B; fiecare

câte 7 teste)

- 2 baterii de teste figurative (formele A si B;

fiecare câte 3 teste).

- probele verbale A / B:

- Elevi de şcoală generală:

1. Se pun întrebări legate de desene: ce

reprezintă personajele, obiectele, locurile, acţiunile

2. Încercaţi să stabiliţi de ce s-a întâmplat,ceea

ce se vede în desenInventaţi ce se va întâmpla în

continuarea la ceea ce povesteşte desenul

3. Scrieţi toate ideile ce vă vin în minte pentru

a face mai amuzanţi micul elefant / maimuţica

4. Găsiţi idei noi ce să faceţi cu o cutie goală

de carton sau de fier

5. Puneţi întrebări neobişnuite despre cutia de

carton

6. Imaginaţi-vă ce aţi putea face dacă ar fi

legate de nori fire şi ar atârna până la pământ (A)

- dacă un brad arzând ar cădea pe pă

pământ şi nu s-ar mai putea vedea decât

picioarele oa oamenilor (B)

- Elevi de liceu:

1. Se pun întrebări legate de desene: ce

reprezintă personajele, obiecte, locuri, acţiuni

2. Imaginaţi-vă cauza care a putut duce la

scena reprezentată în desen. Imaginaţi consecinţele

probabile a scenei reprezentate de desen

3. Scrieţi toate schimbările sau transformările

pentru a ameliora / maimuţa şi a-i face mai

amuzanţi

4. Găsiţi utilizări noi pentru cutii de carton sau

fier

5. Puneţi întrebări despre cutia de carton ca să

treziţi interesul sau curiozitatea altora

6. Imaginaţi-vă ce am putea face mai deosebit

şi ce s-ar întâmpla mai curios dacă ar fi ataşate fire

de nori şi ar atârna până la pământ (A)

- dacă un brad arzând ar cădea pe pământ si

nu putea vedea decât picioarele oamenilor (B)

- probele figurale A / B:

- includ următoarele tipuri de sarcini:

- Compuneţi un desen utilizând o bucată de hârtie

veche pe care o puteţi detaşa şi apoi lipi de o pagină

albă.

- Desenaţi în jur pentru a face o imagine frumoasă,

daţi un nume amuzant desenului şi adăugaţi o

poveste (Adăugaţi elemente pentru a face un desen

şi o poveste interesantă; daţi un titlu original şi

ciudat desenului şi povestirii).

- Terminarea unor desene incomplete şi adăugarea

unor idei interesante, dezvoltarea unei povestiri.

- Executarea unor desene plecând de la două linii

paralele, ilustrând o povestire ( sau plecând de la un

cerc).

- administrarea testului:

- între cele două teste există o pauză

- testul verbal poate fi administrat colectiv

- testul figurativ poate fi administrat individual sau colectiv

- timp impus si cronometrat:

- 45 minute pentru testul verbal

- 30 minute pentru probele de imaginare figurală

- interpretarea rezultatelor:

- se face prin contabilizarea reuşitelor în funcţie de următoarele

criterii:

- Fl. (fluiditate) considerată ca aptitudine a

subiectului de a produce un număr mare de idei (1

punct pentru fiecare răspuns pertinent) - Fl. - în

toate testele verbale şi testele figurative 2,3

- Fx. (flexibilitate) considerată ca abilitate de a

produce răspunsuri foarte variate, ce ţin de domenii

diferite; număr de categorii diferite de răspuns - Fx.

- în testele verbale 1,2,3,4,5 si testele figurative 2,3

- O. (originalitate) considerată ca aptitudinea de a

produce idei îndepărtate d ceea ce este comun,

evident, banal, aspecte deja stabilite - O. - toate

probele

- El. (elaborare) considerată a reprezenta

aptitudinea subiectului de a dezvolta, lărgi şi

îmbogăţi ideile; numărul de detalii în plus utilizate

în elaborarea răspunsurilor - El. - testele figurative

!!!!! http://psihoteca.info/ - la categoria teste puteti gasi o mare parte din testele

prezentate in suportul de curs

http://psihoteca.info/category/teste/page/20/

Psihodiagnoza aptitudinilor, creativitatii si inteligentei

Documents

Transcript of Psihodiagnoza aptitudinilor, creativitatii si inteligentei