MAKIWARA-utila sau daunatoare?

Fondatorul stilului Shotokan Funakoshi Gichin (1868-1957), scria ca”

Seiken(Pumnul) reprezinta cu adevarat esenta vietii karate-do, si un karate-ka adevarat nu poate neglija antrenamentul constant al pumnilor sai in

fiecare zi. Fara pumni puternici, kumite-ul sau kata pe care il practici vor fi

goale de esenta, de originalitate, iar miscarile nu se vor deosebi cu nimic de un dans.

“Funakoshi spunea ca printr-o extensie a ideii, kata si tehnicile de baza au

rolul de a fortifica pumnii. Dar ,in alta ordine de idei, aceste miscari nu sunt decat niste miscari in aer, aer care nu opune rezistenta si nu poate

raspunde, astfel ca prin acest mod de a lucra niciodata nu vei avea ocazia sa testezi bratele tale si nivelul pregatirii, astfel ca nu iti va creste increderea in

pumni si antrenamentul lor. In acest moment, makiwara isi dovedeste eficienta.

In karate, makiwara nu este folosita numai pentru intarirea pumnilor, ci si pentru a practica folosirea SHUTO(sabiei mainii),cotului(empi) sau

piciorului(keri-geri).”

Makiwara a fost adeseori numita si “elemental de completare al karate-ului.”Este o simpla bucata de lemn elastic, confectionata pentru a fi lovita,

asezata pe un suport fixat in sol sau pe un perete, in care se loveste cu forta

pentru antrenament. Este o varianta a scandurii de lovit folosita de luptatorii de arte martiale chinezi. Luptatorii de arte martiale japonezi o folsesc pentru

a-si antrena pumnii, shuto, coatele si picioarele.

O descriere a unui mod de antrenament la makiwara in Okinawa a fost

facuta in lucrarea ”Nanto Zatsuwa” , referioare la Regatele Sudice, scrisa in 1850 de un samurai japonez din Satsuma , pe nume Sagenta Nagoshi.

Antrenamentul la makiwara este relativ puternic. Consta in lovirea in mod

repetat a unei scanduri cu segmente ale corpului uman-brate, picioare,etc- cu un nivel al fortei de impact in continua crestere, asa fel ca organismul sa

invete cum sa transmita cat mai efecient forta catre tinta, fara sa provoace efecte negative asupra segmentului care loveste. Makiwara poate fi lovita din

diferite pozitii, cu bratele sau picioarele, exercitiul avand drept rezultat creare unor deprinderi pe care organismul nu le obtine in alte conditii. In

plus, makiwara avea si rolul de a intari suprafetele de contact ale

segmentelor cu care se efectueaza lovitura,monturile degetelor, coatele ,etc.

Antrenamentul repetat la makiwara poate avea, asa cum se specifica in “The British Journal of Sports Medicine’ din 1985, efecte negative prin crearea

predispozitiilor la osteoporoze, osteoartrite sau tendinite la maini sau articulatiile segmentelor.

Masutatsu Oyama, fondatorul Kyokushinkai a fost un practicant insistent al antrenamentului la makiwara. Acestuia i s-au facut in 1955 si 1970 raze X la

maini si nu s-au constatat evolutii degenerative sau reduceri ale densitatii tesuturilor in zonele cu care lovea.

Desi nu se recomanda ca metoda de pregatire, exista multi practicanti care

si-au dezvoltat forta pumnilor si aptitudini de luptatori prin lovirea makiwarei.

Un astfel de exemplu extrem a fost boxwerul “Two Ton”(Doua Tone) Tony Galento care, dupa cum sustinea scriitorul Arthur Helliwell, se concentra la a

lovi niste caramizi atat de mult incat ii iesea carne vie din maini. Rezultatul a fost distrugator, in sensul ca reusea sa darame o usa grea din lemn fara sa

isi inchida mainile.

Unii instructori chinezi de kung-fu sau indieni, de Kalari, sustin ca antrenamentul prin lovirea repetata si puternica a makiwarei provoaca efecte

negative asupra inimii. Aceste teorii insa, sunt contrazise de activitatea

lucratorilor fierari care lovesc cu multa forta si nu au probleme cu inima, dimpotriva, sunt foarte puternici.

In aceste conditii, este greu de facut niste aprecieri cu adevarat stiintifice

referitoare la acest aspect al antrenamentului in arte martiale.