Maitreyi-continuarea romanului

Sunt ceasuri de cnd m gndesc. i nu pot face nimic. S telegrafiez lui Sen? S scriu Maitreyiei?Simt c a fcut-o asta pentru mine. Dac a fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poate plnuise eaceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. i vreau totui s scriu aici tot, tot....i dac n-ar fi dect o pcleal a dragostei mele? De ce s cred? De unde tiu? A vrea s privesc ochii Maitreyiei...Incerc sa ma linistesc si sa caut o solutie cat mai buna pentru aceasta problema. Ma lupt cu mine incercand sa-mi dau seama ce vreau acum: Sa o caut pe Maitreyi? Sa o iau de acolo? Sa fug cu ea? Sa o parasesc definitiv? Acesta era cel mai bun moment pentru a face acest lucru. Acum ar intelege ca nu mai poate fi nimic intre noi si ar fi suficient de ranita pentru a trece mai departe, m-ar uri pentru ca nu am cautat-o dupa un gest atat de mare savarsit de catre ea. M-ar considera un nenorocit, un profitor. Oare asta sa fie finalul povestii noastre? Poate ar trebui sa las un timp sa treaca pentru a vedea cum se aseaza lucrurile: ce se va intampla cu Maitreyi, ce se va intampla cu mine. Dar oare pierd acest moment oportun? Daca apoi nu o voi mai putea lua cu mine? Daca o vor duce in alta parte a tarii sau chiar a lumii unde nu o voi mai putea gasi? Daca o vor da altcuiva? Poate unui om bogat, influent, batran, pe care sa nu-l intereseze trecutul ei? Si daca o iau acum si nimic nu va mai fi ca inainte? Daca aflandu-ma in fata ei nu o voi mai dori dupa ce s-a daruit altuia? Desi a facut acest lucru pentru mine...pentru a putea fi cu mine...Si daca o iau si nu am ce sa ii ofer? Fara un loc stabil de munca, cum o voi putea intretine? Toate aceste intrebari mi-au invadat creierul. J. se holba la mine si astepta rabdator sa imi revin din socul in care intrasem de ore bune. Nu vrusese sa ma lase singur asa ca ma insotise in apartamentul meu.- Esti bine? ma intreba el cu o voce calma.-Stii cumva unde se afla acum? am spus eu cu glasul stins.-Este tot in Midhapur. mi-a raspuns el putin surprins de intrebarea mea. Vrei sa o cauti? a continuat.-Crezi ca as putea? am intrebat usor, cu o urma de speranta in suflet.-Nu sunt sigur...a raspuns el nedumerit. Dupa tot ce s-a intamplat, doamna Sen nu mai lasa pe nimeni sa se apropie de ea, nu cred ca ar fi de acord sa te lase tocmai pe tine...Doar daca...-Daca ce? am intrebat cu respiratia taiata-Doar daca nu cumva este in interesul lor. mi-a raspuns el ganditor. Vezi tu...acum Maitreyi se scalda in rusine, sunt prea putini cei care ar mai dori sa o ia, daca domnul si doamna Sen nu sunt in totalitate intorsi impotriva ta dupa cele intamplate, este o sansa sa va lase chiar sa fiti fericiti. Ori asta, ori sa nu o mai vezi niciodata, cel putin nu atat timp cat ei sunt in viata.Aceste cuvinte mi-au ramas impregnate in cap zile insir...Eram ca o naluca. Nu vedeam si nu auzeam nimic. Eram doar eu si gandurile mele. Si Maitreyi...Maitreyia mea care ma astepta...care suferea...care facuse acest gest disperat doar pentru a ma revedea...Si eu nici macar nu am putut sa ii raspund la un simplu telefon...Oare ce crede acum? Oare mai sunt vrednic de iubirea ei?-Ce ma sfatuiesti sa fac? am intrebat incurcat.-Allan...esti un barbat inteligent...ai reusit sa iti gasesti un alt loc de munca aici, in Singapore, care este destul de promitaor. Cred ca ar trebui sa iti stabilesti ordinea prioritatilor: refacerea carierei tale sau dragostea verisoarei mele...o fericire destul de greu de obtinut alaturi de ea dupa cum ai vazut-Iti multumesc pentru ca m-ai anuntat de cele intamplate, J. Iti raman recunoscator.-Sunt mereu aici pentru tine, Allan. Cu bine. Sper sa iei cea mai buna decizie pentru tine. Acestea erau ultimele cuvinte pe care mi le-a mai spus J. inainte sa plece. Aceasta a fost ultima mea legatura cu vreun membru al familiei Sen. Din acea zi nu am mai vazut pe nimeni.Dupa saptamani intregi de nelinisti luasem hotararea de a o cauta pe Maitreyi...insa spre surprinderea mea...m-am intalnit cu altcineva. Am umblat in toate partile tarii si am intrebat in fiecare loc de ea. La inceput era de negasit. Cateva luni bune am tot cautat...in zadar insa. Pe Maitreyi parca o inghitise pamantul. O disperare imensa ma cuprindea numai la gandul ca putea sa nu mai fie...Insa nu cumva as fi simtit acest lucru? Convins ca acea dragoste imensa dintre noi mi-ar fi dat de stire daca s-ar fi intamplat ceva cu ea, am continuat cautarile. Am incercat sa-l contactez pe Khokha pentru a-l intreba daca stie ceva insa nu mi-a putut da nicio informatie utila. De fapt nici nu a vrut sa ne vedem pentru a vorbi. Mi-a dat un simplu telefon dupa ce ii lasasem vorba ca il caut pentru a-mi spune simplu ca pe Maitrey au dus-o departe...Si atunci mi-am amintit de ceea ce imi spusese inainte...Ca Sen ar fi planuit sa plece in Anglia. Dar oare se facuse bine? Suficient de bine pentru a o lua de la capat?Se implineau aproape 2 ani de cand imi incepusem cautarile si nici pana acum nu ii gasisem urma Maitreyiei. Ma stabilisem in Londra, singurul loc in care ma puteam gandi ca as putea sa o gasesc. Imi gasisem un loc bun de munca, inginer pentru o frma destul de cunoscuta si locuiam cu chirie intr-un apartament micut, cu 2 camere, suficient pentru mine. Obisnuiam sa merg des in biblioteci pentru a sta in liniste si a-mi cauta materialele necesare pentru schitele mele. Acolo am descoperit-o printe rafturi...Cautand o carte de fizica necesara mie, am mers de-a lungul unui raft de filosofie, si, aruncandu-mi ochii intamplator peste cartile aranjate in ordine alfabetica, privirea mi s-a oprit asupra unui nume atat de cunoscut mie..."Maitreyi Sen-Drumul unei femei".Am ramas inmarmurit, cu ochii atintiti catre acea carte albastra cu margini roz pal. Am luat-o in mana si am rasfoit-o fara sa inteleg nimic concret din ea. Nestiind incotro s-o apuc acum, mi-am notat doar numele editurii si am plecat pe strazi, nestiind unde ma indreptam. De ce avea Maitreyi o carte? Sa fi fost doar o coincidenta de nume? Sau chiar era ea? Dar cum? Erau atat de multe intrebari in capul meu fara niciun raspuns.Am decis intr-un final sa merg la editura pentru a intreba de ea. Era singura cale pentru a descoperi daca autoarea cartii era chiar Maitreyi a mea. Am gasit cladirea cu pricina pe o strada laturalnica de la marginea Londrei. In ciuda aspectului celorlalte cladiri, unele darapanate, altele parasite, aceasta arata destul de bine. Era de marime medie, culoare alba, cu geamuri mari, deschise pentru aerisire banuiam. Deasupra unei usi metalice se afla o mica pancarda pe care scria numele editurii cu litere mari de tipar. Nu exista nicio sonerie vizibila, asa ca dupa ce am ciocanit de 2 ori, am deschis usa usor, cu sfiala, intreband daca era cineva acolo. O femeie micuta si firava, slaba, cu parul lung si blond mi-a raspuns vesela:-Poftiti ! Sunt aici. Au mai ramas 2 ore de program. Cu ce va pot ajuta?-Buna ziua, numele meu este Allan! Sunt aici pentru o simpla curiozitate...Caut pe cineva.-Pe cine? a intrebat ea mirata, neasteptand un astfel de raspuns din partea mea.-Autoarea unei carti publicate de aceasta editura. am raspuns simplu-Si care ar fi aceasta? a continuat ea.-Maitreyi Sen. O cunoasteti? glasul mi-a prins speranta cand am pus aceasta intrebare.-Da. Este de putin timp aici...relativ. Nu vine foarte des, de altfel acea carte pe care ati vazut-o este singura publicata de dansa. A venit la editura in urma cu un an cu un caiet plin de insemnari. Ne-a spus ca are o carte si ca vrea sa o publice, dar nicio editura nu a fost de acord cu asta, asa ca a apelat la noi, eram singura ei sansa. Nu arata prea bine, parea ca avea nevoie de ajutor, asa ca i l-am oferit. Am pus cap la cap toate notitele ei si spre surprinderea tuturor a iesit ceva destul de bun. La o luna de la publicare, fata avea mai multe vanzari decat autorii cunoscuti aici.-Stiti unde este ea acum? am intrebat cu respiratia intretaiata, intrebandu-ma in gand cum o fi ajuns Maitreyi aici.-Ha...facu ea amuzata. Este foarte bine acum. Duce o viata de printesa, pot spune...Se explica, avand in vedere persoana care ii este alaturi."Persoana care ii este alaturi". M-am blocat. -La ce va referiti? am intrebat mecanic.-Ei bine, dupa cum v-am spus, la inceput fata parea destul de neajutorata. O fata indianca, trasa la fata de durere. Saraca nu parea, straiele ei erau destul de scumpe la o prima vedere. Era curata, insa se vedea clar ca nesomnul ii afectase serios fata tanara. Dupa ce a publiat cartea, o doamna influenta a Londrei a dorit sa o cunoasca si sa schimbe impresii asupra ideilor din carte. I-a placut foarte mult. Asa cum a placut-o si pe ea. Nu stiu exact cum si de ce, dar dupa vreo 2-3 luni am aflat doar ca tanara se mutase in casa doamnei Burberry.-Este inca acolo? am intrebat linistit dupa ce am inteles ca "persoana" era de fapt o "ea".-Din cate stiu eu, da.-Imi puteti da adresa?-Sigur. Mi-a scris adresa pe o bucatica de hartie si mi-a urat succes. Am luat-o la pas, aproape gonind spre adresa respectiva. Tot ce aveam in cap acum era Maitreyi...Maitreyi a mea...Urma sa o vad...In sfarsit...Urma sa imi povesteasca toate prin care a trecut...Urma sa o iau in brate si sa o strang tare la piept...De data asta nu mai aveam de gand sa ii dau drumul.M-am trezit in fata unei case imense, aproape un palat. Am fugit spre usa impunatoare, din lemn. Am sunat la soneria plasata in dreapta usii si am asteptat nerabdator un raspuns. Mi-a deschis o doamna creola, cu parul lung, brunet. Purta o rochie de matase rosie, stramta, care se mula perfect pe trupul ei slab. Avea picioarele lungi, ferme, cu coape frumos conturate. Sanii ieseau dintr-un decolteu generos, insa de bun gust. Am privit in ochii ei inlemnit. Erau ochii Maitreyiei...de un caprui cuprinzator. Insa doar ochii mai erau de recunoscut la ea. Acum arata ca o europeana desavarsita, doar culoarea o diferentia de celelalate englezoaice. Imi zambea cald, desii ochii si fruntea ei tradau o surprindere la fel de mare ca si a mea.-Allan?! a intrebat ea soptit.-Maitreyi...am raspuns eu usurat ca in sfarsit o gasisem, dar putin trist ca nu o gasisem pe cea pe care o cautasem aproape 2 ani. Acum era altcineva...se vedea foarte clar din aspectul ei fizic.-Pofteste! Oh! Cat timp a trecut...Ia loc! Doresti un ceai? Marry! Un ceai pentru domnul, te rog!-Multumesc, am spus usor, uimit de engleza ei aproape perfecta.-Oh, Allan! De cand nu te-am mai vazut! Pare o vesnicie! a spus ea rupand tacerea care se lasase. Nu stiam ce sa spun...cum sa spun...Cu cine vorbeam acum? Ce era sa o intreb? Parea ca nici nu-si mai amintea cele intamplate. Nu semana deloc cu fata de 16 ani pe care o cunoscusem. Cu atat mai putin cu o fata care trecuse prin atatea suferinte. Fata ei era senina. M-am uitat mai atent. Avea un machiaj simplu, foarte elegant, ca si rochia pe care o purta. In picioare avea niste pantofi stiletto luciosi, crem care pareau foarte incomozi, insa spre surprinderea mea mergea ca o adevarata doamna in ei, ca si cum ar fi facut asta de ani buni. Insa eu stiu ca nu era asa. Dar cum s-a putut intampla o asemenea schimbare? Eram complet derutat, asa ca m-am hotarat sa intreb...-Ce s-a intamplat? Cum ai ajuns aici?A zambit trist, a oftat o data, si apoi a inceput.-Nici eu nu stiu exact...totul s-a intamplat atat de repede...-Am auzit ca ai facut un gest necugetat...cum a fost posibil? Cum de acum esti asa? De parca nu s-ar fi intamplat nimic...A ras usor dupa care a continuat.-Nu am facut nimic...au fost doar niste trucuri pentru a putea evada. Nu as fi putut niciodata sa ma dau altuia...mai ales unui vanzator de fructe.Am ramas de-a dreptul prost de uimire. Nu mai intelegeam absolut nimic. Vazandu-ma incurcat, a decis sa imi povesteasca totul.-O sa incep cu inceputul, pentru a putea intelege...Marry, servitoarea casei dupa cum am presupus mi-a adus un ceai de fructe, din care am sorbit putin pentru a ma linisti.-Doresti si biscuiti? a intrebat Maitreyi.-Nu...doresc doar sa stiu...am spus derutat.-In regula. Marry? Te poti asigura ca nu ne va deranja nimeni cateva ceasuri?-Sigur, doamna Burberry este plecata, oricum. Voi merge sus sa am grija de copil.Copil?! Asta chiar ca mi-a pus capat. Capul imi vajaia puternic. Ce se intampla? Unde eram? Ochii parca imi ieseau din orbite. Maitreyi m-a vazut disperat asa ca mi-a spus usor:-Allan, te poti linisti, iti pot explica totul.-Ce copil?! am intrebat suierand.-Imi dai voie sa vorbesc? m-a intrebat calma.-Imi pare rau...spune... am raspuns doborat.- Dupa ce ai fost alungat, parintii mei au vrut sa ma dea altuia, dar nu puteam permite asta, asa ca am pus un plan la cale. Vanzatorul de fructe devenise confidentul meu. I-am povestit sfasiata toate cele intamplate si a hotarat sa ma ajute asa ca le-am spus tuturor ca m-am dat lui. Credeam ca aceasta era cea mai buna solutie pentru a evada. Insa m-am inselat...s-au inrait si m-ai mult, au preferat sa ma vada moarta, ori izolata, in niciun caz cu tine sau libera. De ceva timp ma simteam ciudat...parca nu as mai fi fost singura...si chiar era asa. In mine crestea o fiinta. Fiinta care mi-a dat putere sa devin cine sunt acum. Copilul tau, Allan. Am incercat sa te caut, sa iti spun, sa fugim...dar nu mi-ai raspuns niciodata. Asa ca am inteles. Se terminase. Dragostea mea pentru tine nu mai putea fi decat spirituala. Asa ca ai devenit soarele meu, cerul meu, lumina mea. M-am inchinat tie. Ai devenit sacru pentru mine. Cel ce mi-a oferit cea mai mare bucurie. Si atunci m-am hotarat sa lupt...nu pentru noi, pentru ca "noi" se terminase cu ceva foarte frumos. Am luptat pentru ceea ce devenise al meu. Acea fiinta din mine. Toti au crezut ca acela era produsul acelei "nopti cu vanzatorul de fructe". Si mie imi convenea, era exact ceea ce aveam nevoie sa stie ca sa scape de mine definitiv. Insa nu a fost asa, si chiar si acela care m-a ajutat a avut mult de suferit in urma ajutorului pe care mi l-a oferit, insa nu m-a dat de gol. M-au dus la Midhapur pentru a naste. Apoi s-au imbolnavit amandoi. M-au trimis la Londra pentru a o lua de la capat. Nu mai eram o indianca vrednica, asa ca m-au transformat intr-o europeanca. Mi-au dat banii de care aveam nevoie si m-au lasat aici, in grija unei rude indepartate. Mi-au spus sa devin ceva...mare. Isi doreau sa fiu filosoafa, asa ca m-am apucat sa scriu...Am avut noroc cu doamna Burberry careia i-a fost mila de soarta mea, si m-a luat la ea. Mama si tata au murit la scurt timp dupa ce am ajuns aici, nu au mai apucat sa ma vada asa. Ruda la care stateam a murit si ea, si asa ajunsesem complet singura. Aceata doamna a fost cea care mi-a oferit o casa, o educatie "europeana". Un loc pentru copilul pe care il aveam. Asa am ajuns aici.-Nu m-ai cautat nici dupa ce ai fost libera ca sa imi spui...?-La ce bun? Auzisem ca iti refacusei viata...Ce rost ar fi avut? Am incercat...nu ai raspuns...asa ca m-am resemnat. Nu ti-am purtat pica, nu iti port nici acum. Pastrez cu drag toate amintirile. De alfel tot ce a fost m-a adus aici, la o viata mai buna. Acum sunt cineva. Acum am aflat adevaratele valori. Acum sunt linistita si impacata cu mine.-Dar avem un copil! Este si al meu!-Este, cu siguranta, si il vei putea vedea oricand vei dori...daca va fi de acord si el.-El?! am intrebat stupefiat.-Allan...nu esti singurul care si-a refacut viata.Aceste cuvinte m-au pocnit in fata cu o putere nemarginita.-Nu esti singura...am spus cu ultimele puteri ramase.-Nu...Erick este baiatul doamnei Burberry. El a fost langa mine in ultimul timp. A fost rabdator si mi-a acordat timpul de care aveam nevoie. Nu s-a atins niciodata de mine, dar a asteptat pana i-am putut raspunde. Incerc sa o fac, in asa fel incat sa nu ii provoc suferinta. Este un baiat bun.-Eu am venit aici pentru...m-am oprit dandu-mi seama ca motivul pentru care venisem nu mai exista. Eu venisem pentru o Maitreyi pura, care ma iubea, care ma dorea. Acea Maitreyi nu mai exista acum. In locul ei era o femeie in toata firea, frumoasa, eleganta, cocheta, rafinata. O filosoafa. O aristocrata. Toate sperantele si asteptarile mele erau naruite. Cum spusese si ea "noi se terminase"...Singurul lucru care ne mai unea acum era un copil...Copilul...Pe care nici macar nu-l cunoasteam. Un copil strain mie care avea un alt tata aici.-Il pot vedea? e tot ce am putut scoate pe gura.-Sigur, vino cu mine.Am iesit din salonul mare si am luat-o pe niste scari pe marmura. Ne-am oprit la primul etaj si am intrat intr-o camera frumos aranjata. In colt de afla un patut mic unde era un copil de aproximativ doi ani. Marry se afla langa patut cu un biberon mic. S-a indepartat si mi-a dat voie sa ma apropii mai mult. Copilul era de o frumusete rara. Fiind baiat, era asemenea mamei lui. Vedeam in el si cateva trasaturi ale mele. L-am luat in brate. Un sentiment strain mie m-a cuprins, sentiment pe care, dupa cateva secunde, l-am imbratisat ca si cum ar fi fost acolo de ani buni. Cunoasteam acest copil de cateva minute si cu toate acestea simteam ca il iubesc mai mult decat orice pe aceasta lume, mai mult decat propria fiinta. Stiam ca as fi putut face orice pentru el. Si-a pus manuta mica si creola pe fata mea. M-a cuprins o fericire oarba. In acel moment nu mai conta nimic. Nu mai conta cine eram, cum ajunsesem in acel punct. Nu mai contau suferintele prin care trecusem. Nu mai conta Maitreyi. Nu mai conta faptul ca nu mai puteam fi niciodata impreuna. Conta doar acel mic baietel care imi zambea fericit si el ca ma intalnea. Acum o intelegeam pe Maitreyi. Acum intelegeam totul. Toate acele evenimente neplacute se stregeau pur si simplu cu buretele la vederea acestui ingeras. El era singurul care conta. Intelegeam de ce n-o mai interesa iubirea mea. De altfel intelegeam ca mare parte din vina o aveam eu. Nu am fost la timp langa ea. Nu i-am fost alaturi cand avea cea mai mare nevoie. Asa ca s-a comportat in cel mai matur mod. Si-a luat destinul in maini si a luptat pentru acest copil. Asta a schimbat-o, asa a ajuns femeia de azi, femeia pe care nimeni nu ar mai putea sa o recunoasca. Atunci am luat si decizia care a urmat sa-mi schimbe viata complet. Urma sa uit tot. Urma sa imi refac viata. Urma sa am o cariera de succes pentru a putea sa-i ofer acestui copil tot ce avea nevoie. Urma sa imi indrept greselile si sa devin un model pentru el. Am vorbit cu Maitreyi despre noi si ce urma sa se intample. Am decis impreuna ca era cel mai bine sa ne vedem doar in interesul copilului. Sentimentele erau deja date uitarii. Ramasesera doar o amintire placuta pe care o pastram amandoi cu smerenie. L-am cunoscut dupa un timp si pe Erick. Era un barbat chipes, bine facut, un englez autentic, blond, cu ochii albastrii, mereu la costum. Aflasem ca era un avocat de succes. Se purta frumos cu Maitreyi. Era exact ceea ce ea avea nevoie acum. Asa ca si eu mi-am indreptat atentia catre altcineva. Am cunoscut o fata simpla, frumoasa, amabila, buna. Numele ei era Anabelle. Lucra ca model pentru o casa de moda renumita. Am stat impreuna ceva timp, dupa care am hotarat ca este timpul sa ma asez la casa mea. Ne-am casatorit. A fost o nunta destul de simpla, fara prea multi invitati. Maitreyi a fost si ea prezenta. M-a felicitat si mi-a urat din suflet casa de piatra. I-am urat si eu la fel deoarece la scurt timp dupa, a urmat nunta ei. Fastuoasa, bineinteles, demna de rangul pe care il avea acum.Asa s-au reunit destinul meu si al Maitreyiei. Nu in modul in care m-am asteptat, dar intr-unul care s-a rezultat a fi destul de placut. Copilul a ramas la ea. Il vizitam o data la 2 zile, cateodata il luam la mine pentru un weekend. Se intelegea bine cu Anabelle. La fel cum se intelegea si cu Erick. Invatase sa ne iubeasca pe toti 4 in feluri diferite. Intelesese de ce era asa, intelesese de ce in loc de 2, erau 4. Nu parea foarte deranjat de asta, in fond, era iubit si rasfatat de 4 parinti care il iubeau mai presus de tot.Totul se schimbase. Cine ar fi crezut ca in urma cu cativa ani buni eu si Maitreyi am trait o poveste de dragoste in India? Acum eram amandoi realizati, asezati la casele lor. Doi europeni desavarsiti...Se pare ca viata e plina de surprize...niciodata nu poti stii ce te asteapta...Eu insa sunt multumit de destinul meu...si cred ca si Maitreyi este de al ei...