Universitatea de Vest Timişoara

Facultatea de Chimiie, Biologie, Geografie

Relieful vulcanic aferent

magmatismului neogen în România

Munţii Apuseni

Cuprins

1

I. Cuvinte cheie …… ……… 2

II. Introducere ……… …… 3

III. A. Magmatismul Neogen în România. ………… 4

B. Relieful vulcanic aferent. ………… …. 5-6

IV. Munţii Apuseni …………. …………….. 6-8

V. Bibliografie ……. ……… ……… …………. 9

I. Cuvinte cheie

Neogenul1 este definit ca o perioadă geologică care începe acum 23 milioane de ani şi se

termină acum 2,58 milioane de ani. Aceasta perioada este urmatoarea, după Paleogen.

Neogemul se împarte în Miocen şi Pliocen.

Sistemul neogen2, este compus din traturi geologice, straturi ce au luat nastere pe parcursul

perioadei neogene.

Lava este denumirea magmei vulcanice, care a ajuns la suprafaţă printr-o erupţive vulcanică la

suprafaţă.

2

Geosinclinal - depresiune tectonică cu dimensiuni foarte mari, acoperită de apa mării. La

sfârsitul neogenului şi începutul cuaternarului, Carpaţii Meridionali au suferit o înalţare în

bloc cu aproape 1000 de metri. Mai exact, a avut loc o înaltare a straturilor din geosinclinalul

carpatic.

Lapili denumim acele pietricele poroase, fragmente de lavă, azvârlite de vulcanii în erupţie.

Sill – zăcământ de roci magmatice intrusive, care se prezintă sub forma unor spaţii lamelare

umplute cu topituri magmatice.

Caldera este o formă rezultată din distrugerea parţială a unui aparat vulcanic din care s-a

conservat doar partea marginală.

Batolit – roca intruzivă în formă de masiv, care a luat nastere prin răcirea şi consolidarea

magmei în interiorul scoarţei terestre.

Dyke – filon de lavă injectată şi consolidate în crăpătura unui con vulcanic, care, prin

eroziunea terenurilor, ramâne în relief ca un zid escarpat.

Lacolit – masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de

deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalţe.

Piemonturi – câmpii usor înclinate construite din aluviuni.

Neck – stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un Vulcan.

Filon – zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarţei pământului prin

consolidarea magmei.

II. Introducere

Tema aleasă, “relieful vulcanic aferent magmatismului neogen1”, prezintă pentru mine o

importanţă deosebită, deoarece consider acest subiect unul de o mare importanţă pentru

domeniul geografic, magmatismul fiind responsabil de producerea o masă suplimentară

precum şi un volum adiţional, pe suprafaţa Pământului. Prin intermediul magmatismului său

iau naştere de asemenea, şi rocile magmatice, formate din lava întărită. Acest subiect, din

punctul meu de vedere, este unul care prezintă interes şi curiozităţi atât geografilor, cât şi

geografilor în devenire, adică studenţii unei facultăţi de geografie.

3

Lucrarea mea va studia în detaliu grupa de munţi numită “Munţii Apuseni”, oferind atât o

introducere în structura actuală a acestora, dar mai ales caracterizarea lor în etapa neogena.

Din punct de vedere al localizării, Munţii Apuseni sunt un lanţ muntos din Transilvania(Fig.1),

şi fac parte din grupa majoră numită Carpaţii Occidentali. Delimitaţi la nord de râul Barcau, la

sud de râul Mures, la vest de Dealurile şi Câmpia de Vest iar la est de Depresiunea Colinară a

Transilvaniei, Munţii Apuseni se impun cu o varietate cuprinzătoare de roci, aspecte geologice

şi morfologice, dar şi cu o floră şi o faună deosebită. Munţii Apuseni sunt în special renumiţi

şi datorită numărului mare de peşteri, inclus în relieful carstic al acestora, un numar de

aproximativ 400 de peşteri.

Fig.1. Harta fizică a României, localizarea Munţilor Apuseni(scanată de la Ministerul Învatamantului, editată)

III. A. Magmatismul Neogen in România.

În relieful carpatic din România magmatismul Neogen oferă cele mai bine păstrate structuri şi

formaţiuni vulcanice; Astfel, cel mai lung lanţ de munţi vulcanici neogeni din Europa, a luat

naştere în vestul Carpaţilor Orientali. Gradul de conservare a formelor vulcanice depinde de

vârsta erupţiilor, astfel, avem cele mai bine păstrate elemente structurale de la nord la sud.

Vulcanismul neogen din Carpaţi s-a manifestat în trei cicluri principale de erupţie. : badenian,

sarmatian-pliocen inferior şi pliocen superior-cuaternar inferior.

4

(Fig.2. Tabel privind incadrarea Neogenului de-a lungul diferitelor ere ale Pamantului)

Primul ciclu poate fi caracterizat ca având un caracter exploziv, atât în partea Nordica a

Carpaţilor Orientali, cât şi în Munţii Apuseni(Munţii Metaliferi). Exploziile şi curgerile de

lavă care au avut loc la acea perioadă au fost de natură andezitice, dacitice, riolitice dar şi

proiecţii piroclastice acide. În ceea ce priveşte Munţii Apuseni, cele mai importante centre de

erupţie din acest ciclu au avut loc în perimetrele: Rosia Montană, Brad-Sacaramb, Almaj-

Stanija. Tipul dominant de aparat vulcanic în aceste perimetre a fost cel de stratovulcani.

În ceea ce priveste al doilea ciclu eruptiv, respectiv cel sarmatian-pliocen inferior, acesta a fost

predominat de efuziuni de lavă, care alternau cu episoade explozive. În perimetrul Calimani-

Gurghiu-Harghita, s-au format structuri stratovulcanice tipice, închegand un lanţ de munţi

vulcanici propriu-zis. Produsele vulcanice dominante în acest ciclu sunt andezitele şi dacitele.

În timpul celui de-al doilea ciclu, s-au format cele mai reprezentative elemente structurale,

păstrate până în relieful actual: coşuri, caldeire, cratere şi platouri vulcanice.

Cel de-al treilea ciclu, denumit ciclul pliocen superior – cuaternar, se reiau în perimetrele

ciclurilor anterioare, manifestari vulcanice, dar de aceasta data cu caracter mai restrâns.

Manifestarile explozive au devenit mai reduse ca număr dar şi ca arie, în grupările Calimani-

Gurghiu-Harghita, Oas-Gutai, Metaliferi, Persani se mai pot întalni manifestari explozive cu

dezvoltare punctuală.

III. B. Relieful vulcanic aferent.

Relieful în care dominante sunt aparatele vulcanice(Fig.3), este denumit relief

vulcanic(Fig.4.). Astfel, o serie de aparate vulcanice de tip con, sunt pastrate în munţii

vulcanici. Cu cât erupţiile au fost mai vechi, cu atât păstrarea în relief a acestor aparate

vulcanice este mai redusă, astfel de cazuri întalnim în nord-vestul Carpatilor Orientali, unde

cel mai adesea se păstrează doar fragmente de aparate vulcanice.

5

Fig.3. Componentele unui aparat vulcanic

O serie de cratere de mari dimensiuni s-au individualizat în partea superioară a reliefului

vulcanic, datorită caracterului exploziv al acestui tip de relief. În acest tip de relief, intâlnim şi

unele forme de relief de o mai mica anvergură, dar cu valenţe turistice destul de însemnate:

Conuri adventive secundare, Neckuri, Forme de relief reziduale, Forme de tip daic, Planezele

şi Barancosurile.

De obicei, la marginea unei arii vulcanice, în relief se pastrează forme de relief de tipul

platourilor vulcanice , acestea tind la altitudini cuprinse între 800 şi 1000 de metri, unele

remarcându-se ca fiind foarte netede. Tot la periferia unei arii vulcanice pot aparea şi forme de

relief de tip piemont, un exemplu foarte clar în acest caz fiind piemontul din vestul Munţilor

Gurghiu.

6

Fig.4. Formele Reliefului Magmatic(sursa: internet + editat in paint pentru a evidentia formele de relief)

IV. Munţii Apuseni

Munţii Apuseni, au diferite diviziuni fiecare cuprinzând o serie de munţi, depresiuni sau

dealuri; diviziunile majore ale Munţilor Apuseni sunt: Munţii Crisului, Munţii Ses-Mesesului,

Masivul Bihor si Munţii Muresului.(Fig.5.)

Fig.5. Munţii Apuseni, diviziunile acestora(“sursa: Wikipedia.org”)

Vulcanismul neogen din Munţii Apuseni demarează în Paleocen, şi se desfasoară până la

nivelul Pontianului. Se poate constata că, din repartiţia teritorială a produselor vulcanice şi din

relaţiile stabilite între acestea şi celălalte formaţiuni, în această grupă de munţi, majoritatea

centrelor vulcanice se grupează în arii distincte de activitate.

7

Vulcanismul neogen din munţii mai sus amintiţi, cu o vârstă badenian-policena, reprezintă un

ultim stadiu de desfăsurare a magmatogenezei alpine, stadiu ce se desfasoară de-a lungul a

patru faze disticnte.

Rocile eruptive formate din produsele vulcanice sunt reprezentate prin: andezite, riolite,

dacite, bazalte, dar şi tufuri şi aglomerate vulcanice. Nu se găsesc conuri puternice ale

conurilor vulcanice cu carapace groasă, ca în lanţul Calimani – Harghita, ci doar resturile

acestora, iar dedesuptul acestora se găsesc resturi ale aparatelor vulcanice mai vechi., din

neogen.

Schita geologică a regiunii Rosia Montana(Fig.6.) ne arată faptul că primul con volcanic a fost

clădit din erupţii riolitice de la Carnic-Cetate; al doilea centru de erupţii a fost cel al

andezitelor cu cuart, deplasat cu circa 4km; ultimul focar de erupţii s-a format in Pliocen, între

celălalte cratere mai vechi. Produsele piroclastice, precum şi lavele andezitice ale acestuia din

urmă au constituit un con care avea probabil în bază diametrul de 12 kilometri, acoperind

astfel resturile aparatelor mai vechi.

Fig.6. Schiţa geologică a regiunii Rosia Montană(“Schita intocmita de I. Atanasiu”)

1.andezite bazaltoide (tip Rotunda), 2 andezitecuarţifere (tip Barza-Săcărâmb), 3 coloane de

explozie, 4 dacite (tip Roşia-Câinel), 5 formaţiuni vulcanogen-sedimentare (Badenian-

Sarmatian inf.), 6formaţiuni cretacice, 7 falie, 8 foraj.

Din studierea raporturilor dintre diferitele formaţiuni neogene în care s-au intercalat produsele

eruptive, duce la stabilirea unei succesiuni a patru faze eruptive.

8

Faza întai s-a manifestat în timpul mediteraneanului II.Sincronă cu conglomeratele de la Fata

baii din Bazinul Zlatnei, în această fază s-au pus în loc mai întâi andezitele şi piroclastitele

respective care au continuat la Fata baii, cu unele întreruperi, până în faza finală de

sedimentare a conglomeratelor. În regiunea Rosia Montană şi în bazinele Zlatna şi Brad-

Scaramb se cunosc riolite care alcatuiesc resturi de aparate vulcanice, care s-au pus in loc spre

sfârsitul primei faze de manifestaţii vulcanice. Aceste roci au un aspect porţelanos, formate

dintr-o pastă sticloasă.

A doua fază s-a manifestat în timpul Sarmatianului inferior, şi este reprezentată exclusiv prin

dacite, de culoare cenuşie, verzuie sau albăstruie, prezentând fenocristale de cuart, felspat,

biotit şi hornblende. Astfel de dacite se întalnesc în Bazinul Sacaramb, la Cainel, unde se

dispun sub formă de curgeri de lave în jurul unui crater principal.

În ceea ce priveste a treia fază eruptivă, nu s-au putut obţine date exacte cu privire la vârsta ei,

dar, după unii autori, erupţiile din această fază se presupune a fi început în Sarmatianul

superior şi s-ar sfârsit în Pliocenul inferior. Este reprezentată prin andesite şi dacite, dar şi prin

piroclastitele acestora. Această fază, este cea mai importantă dintre cele patru faze eruptive ale

neogenului, atât prin imensul material adus la suprafaţă, dar mai ales prin fenomenele de

metamorphism hidrotermal pe care le-a produs, dând naştere la numeroase filoane metalifere.

Ultima fază eruptivă din neogen, respectiv a patra, s-a manifestat în Pliocenul Superior.

Aceasta cuprinde lave şi brecii tufacee andezitice, intercalate în depozitele Pliocene

superioare, precum şi lave andezitice. De această fază mai tin şi aparitiile de lave basaltice cu

separaţii columnale care formează Vârful Detunatele, lângă Bucium, spre est de Abrud.

Produsele vulcanice ale ultimei faze sunt sterile.