era misterioasă; o altă femeie aproape; să mă dau câţiva paşi înapoi şi să o iau de la început; şi ca în versul lui T. S. Eliot "... şi să mă apropii ca pentru prima oară"

Stătea nemişcată, cu faţa în mâini, ca cineva căruia i se comunicase o veste tragică.- Nu poţi să urăşti pe cineva deja înfrânt. Care, fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg.Capul plecat, faţa în mâini.E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mâna, va rămâne de-a pururi în acest prezent îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii anonimi. Printre sălciile de la malul lacului, o biată mierlă cam nebună cântă, deşi nu e timpul ei. Un stol de porumbei deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebră incarnată. Şi venind de nu se ştie unde, mirosul înţepător de frunze arse.

cras amet qui numquam amavit quique amavit cras ametmâine să iubească cel care n-a iubit niciodată şi cel care a iubit să iubească

mâine