Maestrul Interior nu este… nesimțit. Nu este imun la durere, nu este

nepăsător. Echilibrul său, ancorat în Centrul Tăcut al Ființei, nu este

unul închis față de realitate. Atitudinea sa interioară este de

deschidere, de transparență în fața a tot ceea ce vine. Grația sa vine

nu din forță, nu din luptă, nu din închidere față de realitate, ci din

transparență. Din non-identificare cu nici una dintre energiile

modulate pe care le simte. De aceea, Maestrul Interior este partea

liberă a Ființei. Liberă, în adâncul său, de rolurile care se nasc din el

însuși. Libertatea sa față de durere nu vine din negarea durerii, ci

din înțelegerea profundă a mecanismelor interioare din care se

naște durerea. Și din Alegere. El percepe faptul că natura ultimă a

unei ființe umane este un nimic care simte totul, care percepe totul,

o Conștiință a cărei mișcare, oricât de fină, creează o realitate și o

experiență în același timp. Gândirea, emoția, energiile de orice

densitate, inclusiv cele dense ale corpului nu sunt altceva decât

mișcări ale acestei Conștiințe.

Rolurile noastre nu sunt decât moduri de a experimenta și de a crea

realitate pe diferite paliere ale propriei Ființe. Dar, acesta este,

deja, un alt subiect.