7.3.3. Elemente din interiorul cadrului hartiiAcestea sunt reprezentate prin reteaua rectangulara, elemente de planimetrie, elemente de altimetrie si inscriptiile din interiorul hartii. a) Reteaua rectangulara reprezinta un sistem de linii drepte paralele cu axele de coordonate adoptate, adica prezinta proiectia ecuatorului si a meridianului axial al fiecarui fus. Reteaua rectangulara are aspectul unei retele de patrate (de unde si denumirea de retea geometrica)trasate numai pe hartile topografice realizate la scarile 1: 25 000 - 1: 200 000. Laturile patratelor, reprezentate printr-un numar ntreg de kilometri (fapt pentru care mai este cunoscuta si sub numele de retea kilometrica), difera n functie de scara hartii, dupa cum urmeaza: - 4 cm pe hartile la scara 1: 25 000; - 2 cm pe hartile la scarile 1: 50 000, 1: 100 000 si 1: 200 000. Valorile retelei kilometrice sunt nscrise ntre cadrul interior si cel geografic, prin grupe de 4 cifre, la colturile foii de harta. ntre acestea se trec numai ultimele doua cifre ale kilometrilor ntregi. Pe laturile de nord si de sud ale hartii, prima cifra din grupul celor patru arata numarul fusului, deci se iau n calcule numai urmatoarele 3 cifre. b) Elemente de planimetrie se refera la proiectia pe orizontala a obiectelor si a suprafetelor de pe teren, a caror reprezentare pe planuri si harti se realizeaza cu ajutorul semnelor conventionale. Principiile care stau la baza alegerii si desenarii semnelor conventionale sunt: - forma semnului sa fie ct mai asemanatoare cu a obiectului pe care l reprezinta; - semnul conventional sa fie astfel ales, nct sa se poata desena usor; - toate lucrarile n constructie, precum si cele din subteran (tuneluri, galerii etc.) se reprezinta prin linii ntrerupte;

- cu ct obiectul pe care l reprezinta semnul conventional este mai important, cu att semnul va fi redat mai pronuntat, cu linii mai groase si invers.Elementele caracteristice semnelor conventionele sunt: marimea, forma si culoarea.

Marimea arata importanta obiectului reprezentat, iar forma si culoarea, destinatia acestuia. Forma semnelor conventionale este variata. Aceste pot fi intuitive, adica sa aminteasca prin forma lor obiectul reprezentat sau geometrice, sub forma de cercuri, patrate, dreptunghiuri etc. Culorile se folosesc pentru desenarea semnelor conventionale si ajuta la interpretarea mai usoara a hartii, ca de exemplu: - albastru nchis pentru malurile apelor, adncimi, mlastini, fntni; - albastru deschis pentru suprafata apelor (lacuri, fluvii, mari si oceane); - maro pentru relief (curbe de nivel, altitudini sau adncimi, rpe, etc); - verde pentru paduri si livezi; - portocaliu pentru autostrazi, sosele; - violet pentru frontiere de stat; - negru pentru restul detaliilor de pe harta.Dupa modul de folosire, semnele conventionale de planimetrie se pot gupa n: semne conventionale de contur, semne conventionale care nu tin seama de scara si semne conventionale explicative.

Semnele conventionale de contur sunt utilizate pentru a reprezenta pe harta detalii ce pot fi redate la scara hartii, cum ar fi paduri, gradini, mlastini etc., ale caror limite se reprezinta prin figuri asemenea cu cele de pe teren. Semnele conventionale care nu tin seama de scara sunt reprezentate prin detalii de dimensiuni mici, care sunt exagerate pentru a fi reprezentate, ca de exemplu reteaua de comunicatii, o fntna, un izvor etc.

Semnele conventionale explicative contin toate notarile conventionale de pe harti, care se folosesc, de regula, mpreuna cu semnele de contur. Exemplu: n interiorul unui areal de padure apare un semn sub forma unui copac, care arata felul padurii (de foioase, conifere sau mixte); lnga copac poate apare o fractie sub forma n care numaratorul arata naltimea, numitorul arata grosimea, iar ultima cifra (5) reprezinta distanta dintre copaci. Toate semnele conventionale sunt strnse sub forma unei colectii, cunoscute sub numele Atlas de semne conventionale. c) Elemente de altimetrie. Pentru ca planul sau harta topografica sa exprime ct mai fidel realitatea de pe teren, este necesar ca alaturi de elementele de planimetrie sa fie reprezentate si formele de relief. Reprezentarea reliefului pe planuri si harti topografice se realizeaza prin mai multe metode, mai utilizate fiind metoda curbelor de nivel, metoda tentelor hipsometrice si metoda hartilor n relief. Metoda curbelor de nivel este cea mai utlilizata, mai expresiva si mai precisa metoda de reprezentare a reliefului, permitnd rezolvarea urmatoarelor probleme: - determinarea nfatisarii generale a reliefului; - densitatea fragmentarii reliefului; - diferenta de nivel dintre punctele cotate; - nclinarea pantelor; - realizarea profilului topografic. Curba de nivel reprezinta proiectia n plan orizontal a liniei care uneste punctele cu aceeasi altitudine pe suprafata terestrea. Curbele de nivel mai sunt cunoscute si sub denumirea de curbe hipsometrice sauizohipse.Curbele de nivel se obtin prin intersectia imaginara a suprafetei terestre cu planuri de referinta orizontale, situate la naltimi succesive, la distante egale si paralele ntre ele. Proiectnd conturul acestor planuri pe harta se obtin curbele de nivel, care redau nfatisarea din natura a reliefului.

Fig. 7.7. Obtinerea curbelor de nivel

Distanta constanta, masurata pe verticala ntre planurile orizontale de intersectie a terenului se numesteechidistanta, notata pe harti cu litera E. Echidistanta are ntotdeauna aceeasi valoare n cadrul unei harti, variind n functie de scara hartii si de complexitatea reliefului. Cu ct echidistanta este mai mica, cu att relieful este mai bine reprezentat pe harta. Spatiul dintre doua curbe de nivel pe harta nu reprezinta echidistanta, ci proiectia pe orizontala a suprafetei terestre. n functie de echidistanta curbele de nivel sunt de mai multe feluri: - normale, care se desemneaza prin linii continui normale - principale, care apar pe harti sub forma unor linii mai groase - ajutatoare, care se traseaza sub forma unor linii ntrerupte - accidentale, care se traseaza prin linii punctateFig.7.8. Tipuri de curbe de nivel a - principale; b - normale; c - ajutatoare; d - accidentale.

Valoarea echidistantei, att a curbelor de nivel principale, ct si a curbelor de nivel normale este trecuta pe fiecare harta, sub scara. Curbele de nivel ajutatoare sunt trasate la 1/2 din valoarea echidistantei curbelor de nivel normale, iar curbele de nivel accidentale se traseaza, de obicei, cu 1/4 din valoarea curbelor de nivel normale.Valoarea echidistantei curbelor de nivel este n functie de scara hartii si de gradul de fragmentare al reliefului, fiind mai mare (10, 20, 50, 100 m) pe hartile la scara mica, cu relief accidentat si mai mica (1, 2, 5 m) pentru planuri si harti ntocmite la scari mari, cu relief neted. De exemplu, pe harta la scara 1:25.000 echidistanta curbelor de nivel este de 10 m pentru regiunile cu relief accidentat si 5 m pentru regiunile de cmpie.

Pentru o mai usoara interpretare a reliefului, din loc n loc, pe curbele de nivel principale, se nscriu valorile acestora, cifrele fiind orientate cu baza spre vale, ceea ce faciliteaza determinarea directiei de nclinare a terenuluiFig.7.9. nscrierea valorilor pe curbele de nivel

Un alt indiciu al directiei de nclinare a terenului l constituie indicatoarele de panta (bergstrichuri), reprezentate prin liniute scurte, trasate perpendicular pe curbele de nivel, ndreptate n josul pantei.

Fig.7.10. Indicatoare de panta pe curbele de nivel a - mamelon; b - depresiune

Forma pantei reiese din modul n care aceasta este ilustrata prin curbe de nivel. Panta uniforma este reprezentata prin curbe de nivel egal departate ntre ele. La forma concava curbele de nivel sunt mult mai dese spre vrful pantei rarindu-se spre baza, n timp ce la cea convexa curbele de nivel devin tot mai rare spre vrf si mai apropiate spre piciorul pantei. n cadrul pantelor neregulate, curbele de nivel se raresc sau se apropie n functie de configuratia terenului.

Fig. 7.11. Forma pantei din mersul curbelor de nivel a - uniforma; b - concava; c - convexa; d - neuniforma Curbele de nivel nainteaza pe dealuri (au forma convexa) si se retrag pe vai (au forma concava).

Fig. 7.12. Traseul curbelor de nivel pe dealuri si vai

Curbele de nivel care se afla fata n fata sunt egale ca valoare.Fig. 7.13. Curbe de nivel fata n fata

Cu ct curbele de nivel sunt mai dese, cu att panta este mai mare si invers, cu ct sunt mai rare, cu att panta este mai mica. n cazul pantelor foarte abrupte curbele de nivel se pot atinge, dar nu se pot ntretaia. Cu ct curbele de nivel sunt mai multe, cu att altitudinea este mai mare si cu ct sunt mai putine, cu att altitudinea este mai mica.

Fig. 7.14. Aspectul curbelor de nivel n cazul pantelor domoale (a) si abrupte (b).

Pe orice drum s-ar merge ntre doua curbe de nivel, se va parcurge aceeasi altitudine egala cu echidistanta. Mergnd de-a lungul unei curbe de nivel, nici nu se urca nici nu se coboara.Fig. 7.15. Relatie distanta echidistanta d1 = d2 = d3 = E (10 m)

Pe lnga curbele de nivel, pe harti se mai ntlnesc si cote. Acestea se gasesc sub forma unor puncte nsotite de un numar ce exprima valoarea altitudinii.

De asemenea, mai pot apare unele accidente de teren, cum ar fi gropi, maluri abrupte, viroage, diguri si unele cifre nsotitoare ce dau indicatii asupra altitudinii relative a acestora.

Fig.7.16. Cota pe harta topografica

Fig. 7.17. Reprezentarea unei viroage

Pentru reprezentarea pe harta a prabusirilor, stncilor etc., se recurge la semne conventionale.Fig.7.18. Reprezentarea unei zone stncoase

Metoda tentelor hipsometrice consta n colorarea diferita a spatiilor dintre curbele de nivel. Este foarte utilizata pentru reprezentarea reliefului pe hartile generale, la scari mici, fiind foarte expresiva si n acelasi timp precisa. De obicei, cmpiile se coloreaza n verde, regiunile de dealuri si podisuri cu galben, iar regiunile montane cu maro. Hartile n relief constituie un mijloc modern de reprezentare a reliefului. Acestea se imprima pe un material de baza ce poate fi usor modelat (de obicei plastic), dupa care harta respectiva este supusa unei

operatiuni de vacumare n masini speciale, obtinndu-se imaginea n relief a terenului reprezentat. n concluzie, metoda curbelor de nivel este cea mai importanta pentru reprezentarea reliefului pe planuri si harti. Prin folosirea cotelor si a semnelor conventionale, aceasta devine si mai expresiva, dnd posibilitatea descifrarii mai rapide a reliefului. d) Inscriptiile din interiorul hartii formeaza scrierea hartii (denumiri de localitati, ape, unitati de relief etc.) si faciliteaza interpretarea semnelor conventionale la care se refera. Scrierea hartilor a constituit si constituie o preocupare permanenta pentru specialisti, n ideea rezolvarii ct mai favorabile a acestei probleme. Astfel, pentru foile din harta internationala la scara 1:2 500 000, la a carei realizare a participat si tara noastra, a fost adoptat alfabetul latin scris sub forma oficiala a fiecarui stat. n tarile care folosesc alt alfabet (chirilic, grec sau o serie de dialecte) a fost utilizat tot alfabetul latin, prin transliterarea oficiala, recunoscuta pe plan international. De exemplu, pe foaia "Sofia" pe care apar printre altele si o parte din Grecia si Turcia se folosesc denumirile de Hellas pentru Grecia sau Trkiye pentru Turcia. n unele cazuri denumirile apar pe harti sub forma lor oficiala, iar n paranteza denumirea intrata n uz n limba romna, ca de exemplu London (Londra). Un rol deosebit de important l prezinta diferite caractere de litere utilizate pentru scrierea denumirilor. Pentru localitati: numele capitalei tarii se scrie cu caracter roman, drept, majuscul; n cazul oraselor se foloseste scrierea bloc, drept, cu litere majuscule; pentru comune, tot scriere bloc, drept, dar minuscul; pentru sate, se foloseste scrierea bloc, nclinat la dreapta, minuscul. Pentru denumirile unitatilor de relief se foloseste scrierea bloc, nclinat la dreapta, minuscul. Numele padurilor se scrie cu caracter bloc, drept, minuscul.

Pentru denumirile marilor si fluviilor se foloseste scrierea cursiva, nclinat la dreapta, majuscul, iarpentru denumirile lacurilor, rurilor si izvoarelor tot scrierea cursiva, nclinat la dreapta, dar minuscul. Pentru caile de comunicatii se foloseste scrierea bloc filiform, drept, majuscul. Pentru cotele de detaliu si valorile curbelor de nivel se folosesc cifre romane din scrierea bloc filiform, nclinat spre dreapta. Scrierea denumirilor ncepe cu litera majuscula numai pentru numele proprii. Numele generice ca deal, fluviu, insula etc. se scriu cu litera mica. n general, scrierea denumirilor pe harti are n vedere: - sa nu suprancarce harta; - sa fie asezate pe locurile descongestionate; - sa nu acopere prea mult contururile; - sa fie respectata naltimea literelor; - sa nu se intersecteze, pe ct posibil, desenul sau conturul altor elemente. Amplasarea denumirilor pe harti are n vedere citirea usoara si comoda a hartilor. Denumirile localitatilor se amplaseaza, de obicei, n partea dreapta sus. Daca nu este posibil, se alege una din solutiile prezentate n figura urmatoare.

Fig 7.19. Amplasarea denumirii unei localitati

Denumirile localitatilor situate la granita, trebuie sa fie situate n ntregime pe teritoriul statului caruia i apartin.n ceea ce priveste orientarea denumirilor, acestea sunt scrise ntotdeauna pe directia vest-est, constituind un element util pentru orientarea hartilor. Pentru reteaua hidrografica, denumirile se scriu deasupra fluviilor sau rurilor, pe portiunea lipsita de alte detalii. Denumirile oceanelor si marilor sau ale lacurilor mari sunt dispuse dupa o linie usor curbata, orientata pe axa de cea mai mare ntindere. Pentru unitati de relief denumirile vor fi astfel plasate nct sa cuprinda si sa delimiteze ntreaga lungime a acestora. Denumirile tarilor vecine se amplaseaza pe portiunea cu care se nvecineaza. 7.4. Importanta hartilor Hartile au o importanta practica deosebita, fiind utilizate n numeroase domenii de activitate. Marile transformari ale peisajului, ca mpaduriri, desecari, ndiguiri, sisteme de irigatii au fost concepute mai nti pe planuri si harti si apoi au fost transpuse pe teren.Organizarea transporturilor feroviare, rutiere, fluviatile si maritime nu poate fi conceputa fara transpunerea acestora pe planuri si harti.

De asemenea, n activitatea de prospectare si valorificare a resurselor naturale, planurile si hartile si gasesc o larga utilizare. Realizarea tuturor constructiilor pe suprafata terestra se face pe baza planurilor de detaliu. Un rol deosebit de important l are harta si n operatiunile militare. Harta ajuta la ntelegerea mai usoara a unor fenomene si procese fizico-geografice, social-economice, ct si n munca de educare si culturalizare a oamenilor. Datorita procedeelor moderne de realizare, imaginea hartilor s-a schimbat foarte mult, acestea devenind mai atractive si mai usor de interpretat pentru cei care le folosesc.

Fata de cele prezentate, apare pe deplin justificata aprecierea lui G. Vslan, care spunea ca ,,o harta nseamna o mare economie pentru nvatatura, ........ ca toate stiintele, ori de cte ori au putut, s-au folosit si se folosesc tot mai mult de harta."