LUNI, 23 AUGUST 1943

Wenn die Uhr halb neune schlägt…1

Margot și mama sunt nervoase. „Sst… tată, liniște,

Otto, sst… Pim! E opt și jumătate. Vino- ncoa’, nu mai

poţi să dai drumul la apă. Mergi ușor!“ Astea sunt diversele

exclamaţii adresate tatei în baie. La opt și jumătate

fix, el trebuie să fie în cameră. Nici o picătură de apă, nu se

folosește toaleta, nu se mai face un pas, liniște absolută.

Câtă vreme nu- i nimeni în birou, totul se aude și mai

bine în depozit. Sus, la nouă și douăzeci se deschide ușa și, nu mult

după aceea, se bate de trei ori încet în podea… terciul

de ovăz pentru Anne. Mă caţăr pe scară și iau blidul pentru

câini.

Ajunsă jos, totul merge repede- repede: pieptănat părul,

golit cutia clipocitoare, patul la locul lui. Liniște! Bate

ceasul! Doamna Van Daan își schimbă pantofii și- și târșâie

prin cameră picioarele în papuci, domnul Charlie

Chaplin e și el în papuci, totul în liniște.

Acum tabloul familiei ideale atinge perfecţiunea. Eu

vreau să citesc sau să studiez, Margot la fel, tot așa tata

și mama. Tata stă (cu Dickens și dicţionarul, bineînţeles)

pe marginea patului său lăsat și scârţâitor, pe care

nu sunt puse nici măcar niște saltele ca lumea. Sunt și

două perne de căpătâi puse una peste alta. „Nu- mi trebuiemerge și fără!“

După ce se adâncește în lectură, nu se mai uită nici

în sus, nici într- o parte, râde din când în când, se chinuie

îngrozitor să- i bage pe gât mamei o poveste.

„Acum n- am timp.“

Preţ de o clipă, pe faţă i se citește dezamăgirea, apoi

își reia lectura, puţin mai târziu, când dă din nou de ceva

din cale- afară de amuzant, încearcă din nou: „Asta chiar

trebuie s- o citești, mamă!“

Mama stă pe patul pliant, citește, coase, tricotează sau

studiază, în funcţie de situaţie. Deodată, își aduce aminte

de ceva. Spune repede: „Anne, știi… Margot, notează

repede…“

Puţin mai târziu, se lasă iarăși tăcerea. Brusc, Margot

își închide cartea, tata își încruntă sprâncenele într- un arc

nostim și, după ce cuta de lectură îi apare din nou, esteabsorbit iarăși de cartea lui, mama începe să pălăvrăgeascăcu Margot, iar eu devin curioasă și încep să ascult ce își

spun. Pim este atras în discuţie…

Ora nouă! Micul dejun!