Moartea Alba: Lunetistul care a pus in genunchi Armata Rosie

Foto: flickr.comUn adevarat cosmar pentru trupele sovietice in timpul Razboiului de Iarna din 1939, finlandezul Simo Hayha a fost responsabil pentru moartea a peste sapte sute de soldati inamici.

Nicicand in istorie nu a existat un om care sa fie in stare sa provoace asemenea pierderi omenesti de unul singur unei armate, comandamentul sovietic devenind intr-atat de ingrijorat incat a pus la cale nenumarate operatiuni cu scopul declarat de a-l neutraliza.

Atunci cand Armata Rosie s-a revarsat peste granitele statului nordic, cu un milion si jumatate de oameni, s-a asteptat la o victorie usoara. Insa, darzenia soldatilor finlandezi si ingeniozitatea de care au dat dovada au facut colosul sovietic sa se impleticeasca.

Spre deosebire de inamicii lor, finlandezii au luptat incrancenat pentru fiecare palma de pamant stiind ca o eventuala infrangere ar fi insemnat distrugerea statului si asimilarea lor in cadrul Uniunii Sovietice.

O natiune pregatita de razboi

Intreaga tara a raspuns chemarii datoriei. Linia frontului a fost mentinuta cu greu de soldatii finlandezi, iar in regiunea raului Kollaa s-au dat cele mai aprige lupte. Pe aceasta portiune a teatrului de razboi o singura divizie s-a

opus altor patru sovietice, dar si a unei brigazi de tancuri.

In timpul acestor confruntari s-a remarcat Simo Hayha. In fiecare zi cutreiera padurea deasa ce impanzea linia frontului, echipat cu imbracaminte de camuflaj alba. Odata ce isi alegea o pozitie, astepta pana cand un soldat inamic ii intra in catare.

Un tragator singuratic

Uneori se incumeta si se apropia de transeele sovieticilor. Toate acestea le facea pe o vreme neiertatoare, temperaturile trecand de -20 de grade Celsius. Invazia sovietica incepuse la inceputul iernii, cand zilele incep sa se scurteze, Simo avand la dispozitie cel mult cateva ore de lumina.

In ciuda acestor adversitati, in cele aproape o suta de zile in care a participat in cadrul luptelor a omorat cinci sute de soldati cu arma sa de vanatoare, ce in mod ironic era o varianta modificata a unui Mosin Nagant de fabricatie sovietica.

Inca doua sute au fost secerati de rafalele trase cu o pusca mitraliera Suomi, neavand nicio problema in a manui si armele automate pentru confruntarile directe.

Numarul de victime confirmate de cel putin un martor se ridica la sapte sute, dar se cunoaste ca acesta deseori mergea de unul singur in misiuni, astfel incat numarul celor ucisi, dar neconfirmati, ar putea sa se ridice cu inca doua sute.

Masuri exceptionale luate de sovietici

Intr-o singura zi, pe 21 decembrie 1939, a reusit performanta sa impuste 25 de soldati, iar in alte trei peste 50.

In sfarsit, exasperati de faptul ca randurile lor sunt subtiate pe zi ce trece, comadantii sovietici au pus o recompensa pe capul lui Simo, au pregatit echipe speciale de tragatori si au permis folosirea artileriei, daca exista doar suspiciunea ca Simo era prin imprejurimi.

E de ajuns sa spunem ca lunetistii sovietici au fost ucisi unul cate unul si ca loviturile de artilerie au fost evitate indemanatic, doar un singur proiectil

explodand aproape de el si arzandu-i superficial pelerina.Din tainele meseriei

Camuflajul a fost arma lui secreta si a folosit tehnici cu totul noi. Inainte sa isi aseze pusca batea zapada acolo unde vroia sa o puna ca atunci cand tragea reculul sa nu ridice in aer neaua.

Nu folosea luneta, ci numai catarea, deoarece lumina soarelui se reflecta in luneta si putea fi dat de gol foarte usor. O alta problema era ca din cauza frigului se aburea foarte usor si era de neutilizat. Pentru a-si ascunde respiratia, tinea zapada in gura.

Ascuns de troiene, putea cu usurinta sa se deplaseze, mai ales ca echipamentul sau era complet alb si era aproape de nevazut, chiar si de aproape. Spaima printre soldatii sovietici era de inteles, in mintea fiecaruia incoltindu-se gandul ca ar putea fi urmatorul. Moralul lor era la pamant, iar din cauza tensiunii multi au cedat nervos si au incercat sa dezerteze.

Pentru aceste trupe Simo devenise un aducator de moarte, un spectru ce putea in orice moment decide cine va trai sau muri. Nu degeaba acesta devenise cunoscut ca "Moartea Alba".

Razboiul se incheie

Incepand cu luna februarie a anului 1940 fortele sovietice au incercat sa reia initiativa si au declansat un atac pe toata latimea frontului. Luptele de-a lungul raului Kollaa s-au intensificat, iar pe data de 6 martie 1940 apararea a fost sparta, soldatii finlandezii find nevoiti sa se retraga.

In timpul acestor confruntari, Simo a decis sa ramana in transeu, pentru a-si acoperi camarazii ce se repliau. Tragand foc dupa foc, a reusit sa tina la distanta soldatii inamici suficient timp ca plutonul sau sa poata ajunge la adapost. Cand incerca sa li se alature, un proiectil il loveste in fata.

Cativa s-au intors si l-au tras pe Simo din transeu, oripilati de rana deosebit de groaznica. In fapt, fusese impuscat cu un glont exploziv, interzis inca din 1868, tocmai datorita potentialului distructiv pe care il avea. Daca cele obisnuite urmareau scoaterea din lupta a unui combatant, cele explozive faceau rani atat de profunde, incat victima avea de suferit toata viata.

Simo s-a trezit din coma peste o saptamana, chiar atunci cand se semna pacea. Fata i-a ramas deformata, medicii fiind nevoiti sa ii reconstruiasca falca cu un os luat din sold. In anul urmator a vrut sa participe la Razboiul de Continuare impotriva Uniunii Sovietice, dar din pricina ranii a fost refuzat la recrutare.

Un soldat la fel ca ceilalti

Inca din timpul Razboiului de Iarna, Simo Hayha a fost celebrat ca un erou al poporului finlandez si a devenit in scurt timp emblema luptei lor pentru neatarnarea tarii. A primit numeroase decoratii, iar statul s-a ingrijit cu totul de soarta lui.

A mai avut nevoie de inca aproape 30 de operatii pana cand a putut sa isi revina complet. Deoarece ferma lui fusese pe partea ocupata acum de Uniunea Sovietica, guvernul i-a oferit o parcela de pamant, unde acesta si-a trait o mare parte a vietii.

Simo Hayha si-a creat o reputatie infioratoare printre soldatii inamici, iar numarul lui de victime inca este de neegalat.

Insa adevarul este ca pe intreaga linie a frontului soldati finlandezi obisnuiti s-au remarcat prin fapte de arme iesite din comun. Un caz extraordinar este al unui pluton de 32 de oameni care au iesit invingatori in confruntarea cu un regiment de 4.000.

Dupa nici patru luni de confruntari, sovieticii au fost lasati cu "un ochi vanat" si au cautat sa iasa cat mai repede dintr-un conflict ce le-au stirbit serios imaginea.

Pe 13 martie este semnat tratatul de pace. Finlandezii au pierdut 25.000 de oameni, in timp ce Armata Rosie a avut peste 300.000 de morti si raniti. In afara de pierderile omenesti, cele materiale au fost si ele impresionante, peste 3.000 de tancuri si 300 de avioane.

Lunetistii – Razboinicii din umbra

Lunetistii – Razboinicii din umbra     lunetist, razboi, victima, simo hayha, Vasily Zaytsev, Mikhail Ilyich Surkov, Ivan Sidorenko, Lyudmila Pavlichenko, Matthaus Hetzenauer

Silentiosi, nevazuti, cu reflexele si simturile unei feline, letali – ei sunt cei mai temuti razboinici din zilele noastre – lunetistii. Nu ii vedem aproape niciodata, decat poate in productiile hollywoodiene sau in fotografii vechi din razboaiele secolului XX, dar stim ca sunt acolo. Sunt oamenii care au schimbat cursul razboaielor moderne, oamenii pe care soldatii de rand ii numesc, cum altfel decat... Ingerii mortii.

Barcelona de la 101€ › Rezervă bilete de avion prin

Istoria razboinicilor ascunsi, antrenati sa ucida de la distanta, incepe, practic, odata cu aparitia armelor de foc. In fapt, chiar si inaintea acestora, arcasi si arbaletieri de elita, erau pregatiti special pentru a elimina comandantii armatelor inamice, aducand panica asupra soldatilor si, mai ales, a superiorilor militari, primii vizati in astfel de infruntari. Inca de la aparitia temutilor ninja sau shinobi din secolele XV-XVI, al caror scop era scoaterea din lupta a liderilor inamici, si pana la elaboratele arme de lupta din zilele noastre, impactul psihologic si numarul mare de victime aduse de asemenea razboinici pe campul de lupta s-au dovedit, nu odata, hotaratoare in soarta razboaielor. Departe de a aduce un elogiu razboiului si crimelor care il insotesc inevitabil, Descopera va invita sa aflati cine au fost cei mai renumiti si mai temuti lunetisti din istorie si care a fost modul in care acestia reuseau, mai mult decat o intreaga armata, sa schimbe cursul istoriei.

Simo Hayha – Moartea alba finlandeza

Razboiul care a izbucnit in 1939 intre Uniunea Sovietica si Finlanda, numit si Razboiul de Iarna, s-a vrut, cel putin in planurile generalilor rusi, o expeditie de scurta durata prin care trupele sovietice sa creeze o bariera nordica in cale armatei naziste si, de ce nu, sa readuca mica tara scandinava sub obladuirea liderilor de la Moscova. Astfel, Stalin mobiliza o armata imensa, de aproape 1 milion de oameni, insotiti de aproape 7000 de tancuri si circa 4000 de avioane de lupta, impotriva minusculei, prin comparatie, armate finlandeze care nu numara mai mult de 250.000 de soldati, 30 de tancuri si 130 de avioane.

Planurile de pe hartie ale strategilor moscoviti aveau sa fie contrazise, insa, cat de curand, de realitatea de pe campul de lupta. Intr-o rezistenta eroica, care a durat din noiembrie 1939 pana in luna martie 1940, armata finlandeza producea pierderi imense adversarilor siguri de o victorie rapida. Aproape un sfert din efectivele rusilor piereau in peisajul alb al zapezilor Finlandei, tragand un semnal de alarma asupra Marelui Razboi care deja batea la portile Europei. Era momentul in care isi facea aparitia pe scena istoriei un barbat ale carui fapte de arme nimeni nu le putuse anticipa si care, prin actiunile sale, modifica radical, tacticile de lupta ale vremii – finlandezul Simo Hayha.

Simo se nascuse in 1905, in mica localitate Rautjarvi, la granita cu Rusia, intr-o modesta familie de fermieri. Obisnuit de mic sa mearga la vanatoare, la temperaturi care ajungeau deseori la -40 de grade Celsius, finlandezul dovedise capacitati uimitoare in manuirea armelor, lucru remarcat si de catre superiorii sai odata cu efectuarea stagiului militar in 1925. Razboiul de Iarna il gaseste pe micutul finlandez (Simo Hayha nu masura decat 1,60 de metri) in postura de lunetist desi, lunetist este impropriu spus, atata vreme cat Simo refuzase clasica luneta a carabinei, alegand sa isi ocheasca victimele prin catarea de fier a armei, asa cum facea pe vremea cand era un simplu vanator. Mai mult, Hayha se dovedise un tintas atipic, sfidand lucrurile pe care le invatase in armata si preferand sa traga din adaposturile improvizate in timp ce statea asezat ca pe un scaun.

Statura sa mica si faptul ca nu era nevoit sa isi ridice capul pentru a privi prin luneta, au facut din Simo Hayha un adversar aproape invizibil pentru invadatorii rusi. In cele 100 de zile in care si-a servit tara, finlandezul a inregistrat nu mai putin de 542 de victime, cu o medie de peste 5 tinte doborate pe zi, ceea ce i-a determinat pe multi istorici sa il considere cel mai eficient lunetist din istorie. Mai mult, folosind modelul finlandez al pustii rusesti Mosin-Nagant, Simo elimina intr-o singura zi 25 de inamici, aproape 5 pe ora, in scurtele zile finlandeze.

Hayha era deja o legenda atunci cand comandantii rusi hotarasera sa il elimine si sa redea soldatilor increderea in propriile forte. Cu toate acestea, modul atipic de a lupta al finlandezului i-a permis acestuia sa se descotoroseasca de aproape toti contra-lunetistii sovietici, ceea ce ii aduce porecla de Belaya Smert – Moartea alba.

In martie 1940, Simo Hayha era, insa, atins de un glont exploziv intr-o lupta

de aproape, glont care, asa cum au declarat camarazii sai, ii retezase jumatate din craniu. Eroul finlandez supravietuia totusi si, dupa mai multi ani de refacere, se intorcea la vechea sa ocupatie, aceea de vanator. Simo avea sa se stinga din viata la aproape 98 de ani, in 2002, intr-un micut sat finlandez fara a-si mai vedea localitatea natala, devenita parte a Rusiei pana in zilele noastre.

Vasily Grigoryevich Zaytsev

Poate cel mai mediatizat lunetist al tuturor timpurilor a fost nimeni altul decat celebrul soldat rus, Vasily Zaytsev. De la puternica propaganda sovietica din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, la memoriile sale si pana la cartile si productiile hollywoodiene care i-au redat faptele, razboinicul rus a devenit, practic, o legenda nu numai in Rusia, ci in toate colturile lumii.

Astazi este greu de trasat o linie de demarcatie intre fictiunea propagandistica si realitatea actiunilor lui Zaytev. Se spune ca acesta s-ar fi oferit de 5 ori voluntar pentru a lupta impotriva germanilor la Stalingrad, pana sa ii fie acceptata cererea de catre superiori. Mai mult, oficialitatile ruse il prezentau in razboi ca pe un vajnic vanator din taigaua siberiana, lucru total neadevarat, Zaytsev fiind nascut in Rusia, in Yeleninskoye, oras situat in sudul Uniunii Sovietice. Se pare ca in dorinta de a crea imaginea unui erou care sa impulsioneze Armata Rosie, responsabilii cu propaganda au adaugat biografiei acestuia date apartinand unui alt lunetist rus, Mikhail Ilyich Surkov (vanatorul siberian considerat cel mai prolific lunetist din istorie, cu peste 700 de victime). Orice alta informatie legata de acest Surkov nu a fost gasita, insa, in registrele din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, ceea ce i-a facut pe multi sa se intrebe daca si el este doar o nascocire a serviciilor propagandistice ruse.

Zaytsev a existat, insa, in realitate si, datorita abilitatilor sale iesite din comun de a se camufla si de a se ascunde in locuri in care nimeni nu isi putea imagina, reusea sa doboare intre 1942-1943 (anii luptelor de la Stalingrad) 254 de inamici, multi dintre ei fiind ofiteri Wehrmacht sau contra-lunetisti trimisi in cautarea sa. Marele merit al lui Vasily Zaytsev este pregatirea lunetistilor rusi pentru razboiul de pe frontul de est. Porecliti „iepurasii” dupa numele lui Vasily (Zayats inseamna iepure), ucenicii sai doborau peste 3000 de soldati germani, schimband definitiv sortii bataliei de la Stalingrad si ai intregului razboi.

In schimb, celebrul duel dintre Vasily Zaytsev si lunetistul german Heinz Thorvald, cunoscut si ca Erwin Koning, duel puternic mediatizat de rusi in timpul razboiului, pare sa nu fie decat o fictiune. Chiar daca la Muzeul National de Istorie din Moscova, un loc aparte il ocupa luneta ofiterului nazist, cel mai de pret trofeu al lui Zaytsev, registrele germane din anii razboiului nu mentioneaza pe nimeni care sa fi purtat macar unul dintre cele doua nume.

Odata cu incheierea razboiului, Vasily Zaytsev era deja un erou national. Decorat cu Ordinul Lenin, Ordinul Steagul Rosu, Medalia de Erou al Uniunii Sovietice, Ordinul Razboiului Patriotic, Medalia pentru apararea Stalingradului si Medalia pentru victoria in fata Germaniei, lunetistul rus devenea unul dintre cei mai galonati luptatori din toata istoria Uniunii Sovietice.

Vasily Zaytsev se stingea din viata la varsta de 76 de ani, in 1991, fiind inmormantat, asa cum o ceruse, in mausoleul aparatorilor Stalingradului. Epitaful sau nu este nimic altceva decat replica celebra pe care o aruncase propagandistilor germani in 1942: „Nu exista pamant pentru voi dincolo de Volga!”.

Ivan Mikhaylovich Sidorenko

Dincolo de prezumptiva existenta a lui Mikhail Ilyich Surkov, cel creditat cu peste 700 de victime in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, Ivan Sidorenko este considerat astazi drept cel mai eficient lunetist rus din timpul luptelor de pe frontul de est, cu peste 500 de inamici doborati.

Povestea lui Sidorenko este una atipica. Nascut intr-o familie de tarani, el urma 10 clase ale scolii primare, alegand sa isi continue studiile la Scoala de Arta din Penza, in apropierea Moscovei. In 1939 isi intrerupe studiile, data fiind incepere razboiului, si este inregimentat ca ajutor intr-o divizie de mortiere din capitala Uniunii Sovietice. Fostul student la arte nu avea nicio pregatire in folosirea armelor cu luneta, el antrenandu-se de unul singur si doborand, sub ochii superiorilor sai, din ce in ce mai multi adversari.

Evidentele sale calitati de lunetist il recomanda in fata comandantilor care ii propun sa antreneze si alti soldati in tehnica uciderii de la distanta. Nu mai putin de 250 de lunetisti ieseau din scoala improvizata a lui Sidorenko,

opunand o darza rezistenta in fata invadatorilor germani. Datele oficiale ale armatei ruse arata ca in cei 6 ani de serviciu militar, acesta doborase peste 500 de inamici si, mai mult, se putea lauda cu distrugerea unui tanc si a mai multor masini de lupta dupa ce trasese asupra lor cu gloante incendiare.

Sidorenko a fost decorat cu Medalia de Erou al Uniunii Sovietice si, dupa razboi, s-a retras intr-o localitate din Muntii Urali, lucrand intr-o mina de carbuni pana in 1974. Dupa acest an, fostul luptator s-a mutat in Republica Daghestan, acolo unde traieste si astazi.

Lyudmila Pavlichenko

O figura aparte a celui de al doilea Razboi Mondial o reprezinta Lyudmila Pavlichenko, una dintre cele mai temute femei lunetist din istorie, si poate cea mai eficienta, din acest punct de vedere, cu cele aproape 400 de victime inregistrate oficial. Tanara de numai 24 de ani era studenta la Universitatea din Kiev atunci cand Germania nazista declansa atacul asupra Uniunii Sovietice. Gratie experientei adunate in adolescenta, atunci cand activase intr-un club de tir, Pavlichenko devine unul dintre primii voluntari rusi care cerea sa fie trimis pe front intr-o divizie de infanterie. Chiar daca, de-a lungul razboiului, peste 2000 de femei au fost inrolate in randul batalioanelor de lunetisti, tanara de originea ucrainiana a fost, de departe, cea mai eficienta dintre ele. Numai la Odessa, acolo unde a luptat circa doua luni si jumatate, Pavlichenko inregistrase deja aproape 200 de victime, pentru ca la Sevastopol, numarul acestora sa creasca cu aproape 260. Dintre inamicii eliminati de Lyudmila, 36 erau contra-lunetisti, trimisi in cautarea sa.

Decorata cu Ordinul Lenin si Medalia de Erou al Uniunii Sovietice, Lyudmila Pavlichenko s-a bucurat, dupa razboi, de faima internationala, mai ales in Statele Unite si Canada, acolo unde a devenit primul cetaten rus primit de un presedinte american (Franklin Roosevelt). In plus, guvernul canadian i-a oferit acesteia o arma de colectie, marca Winchester, arma expusa astazi la Muzeul National de Istorie din Moscova.Pavlichenko s-a stins din viata in 1974, la varsta de 58 de ani. Doi ani mai tarziu, Uniunea Sovietica emitea o marca postala cu chipul eroinei si boteza un vas ucrainian cu numele acesteia.

Matthaus Hetzenauer

Germania nazista a fost, la randul sau, una dintre armatele in care au activat printre cei mai bine pregatiti lunetisti din lume. In fapt, chiar si astazi, scoala germana de lunetisti este considerata cea mai eficienta, probabil si datorita renumelui creat de soldatii care au activat in cel de al doilea Razboi Mondial. Unul dintre cei mai cunoscuti si mai temuti dintre acestia a fost austriacul Matthaus Hetzenauer cel care, in timpul confruntarilor de pe frontul de est, a doborat oficial nu mai putin de 345 de victime, cu toate ca numarul oficial pare a fi mult mai mare. Recunoscut pentru curajul sau, catalogat de catre camarazi drept nebunesc, Hetzenauer nu se ferea sa traga asupra adversarilor in timpul bombardamentelor sau al atacurilor care se desfasurau la doi pasi de adapostul sau. Efectele unor astfel de actiuni nu puteau trece, insa, fara sa lase urmari. Austriacul suferea traume psihice severe in urma unui bombardament sovietic si era scos din lupta cateva zile mai tarziu. El era decorat cu Crucea de Fier si Crucea Cavalerilor pentru actele sale de eroism chiar de catre generalul Walter Nehring. Capturat de trupele rusesti la finalul razboiului, Hetzenauer petrecea cinci ani intr-un lagar siberian, inainte de a se reintoarce in Austria natala. Fostul lunetist a supravietuit pana in anul 2004, atunci cand s-a stins din viata in urma unei lungi suferinte.

Facts Carlos Norman Hathcock II este considerat cel mai eficient lunetist

american din istorie, cu peste 300 de victime neoficiale in Razboiul din Vietnam. Tot Hathcock a detinut recordul de distanta pentru o lovitura reusita, el doborand un adversar aflat la 2.286 de metri.

Recordul de distanta detinut de Hathcock a fost depasit in anul 2002 de lunetistul canadian Rob Furlong, cel care a doborat o victima in Razboiul din Afganistan de la o distanta de 2430 de metri, ceea ce inseamna ca, datorita vitezei vantului, a trebuit sa tinteasca la aproape 17 metri in lateralul tintei.

Francis Pegahmagabow, un lunetist canadian de origine amerindiana, detine recordul pentru cele mai multe lovituri reusite in timpul primului Razboi Mondial, cu aproape 400 de victime inregistrate oficial.