LUMINA 1

LUMINA 2008Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.

2 LUMINA

Publicaþie subvenþionatã deFundaþia Publicã „Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice din Ungaria”,

Ministerul Învãþãmântului ºi al Culturii,Autoguvernarea Minoritarã Românã – sectorul II, Budapesta

ISSN 1215-6779

Redactor:Elena Munteanu Csobai

Corecturã:Elena Rodica Colta

Coperta:Lonovics László

Traducere:Anca Liana Butar

Foto:Emilia MartinLatorczai János

Din arhiva sãptãmânalului„Foaia româneascã"

Editor responsabil:Maria Berényi

Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

LUMINA 3

„Întorcîndu-vã de la mormîntul meu, veþi cu-noaºte pe cine aþi pierdut” - Andrei ªaguna

Despre episcopul ºi mitropolitul Andreiªaguna, personalitate marcantã a secolului alXIX-lea din Transilvania, întemeietorul ºi orga-nizatorul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, s-a scris mereu, începînd cu Nicolae Popea,continuînd cu Ioan Lupaº, Keith Hitchins,Mircea Pãcurariu ºi alþii. Existenþa lui a fostatît de complexã, încît se pot aborda mereu noiteme legate de viaþa ºi personalitatea sa.

decembrie 1808,fiind numit prin botezAnastasiu. Era al treilea copil al negustoruluiNaum, din familia ªaguna, strãmutatã, în adoua jumãtate a secolului al XVIII-lea, din în-floritoarea aºezare Grabova, de lîngã vestituloraº Moscopole, din cauza masacrelor prin careMacedonia a fost supusã lui Ali Pasa dinIanina.

Din Moscopole ºi din zona adiacentã au emi-grat marile familii macedoromâne, care au con-tribuit decisiv la cristalizarea activitãþilor co-merciale ºi bancare din Belgrad, Viena ºi Buda-pesta ºi, în ultima instanþã, la renaºterea senti-mentului naþional românesc din Austro-Unga-ria ºi Transilvania. Familia ªaguna, Sina, Ucuta,Darvari, Caracaº, Mocioni, Gojdu etc. au aduscontribuþii majore atît pentru cultura ºi civili-zaþia popoarelor în mijlocul cãrora s-au stabi-lit, cît ºi ideii naþionale române.

În noua lor patrie, macedoromânii au aduscu ei o lungã experienþã ºi capitaluri, pe carele-au valorificat rapid, devenind aproape pre-tutindeni un factor catalizator în constituireaunei burghezii comerciale ºi financiare. Comer-þul le-a adus mari beneficii materiale, ceea cele-a înlesnit posibilitatea sã acapareze o bunãparte din traficul cu mãrfuri dintre ImperiulOtoman ºi cel Habsburgic ºi sã cumuleze capi-taluri importante. S-a format o pãturã subþiredar potentã ºi influentã a banului, care,prevalîndu-se de puterea sa economicã, a re-vendicat drepturi naþionale. Influenþa lor a fostrelevantã, mai ales asupra populaþiei de la ora-ºe, unde au pus bazele comerþului. Macedoro-mânii stabiliþi pe aceste meleaguri nu s-au mãr-ginit însã numai la preocupãrile negustoreºti,ci au contribuit în unire cu negustorii greci, lamenþinerea ºi întãrirea Bisericii Ortodoxe. Multebiserici au fost clãdite din iniþiativa lor ºi înzes-trate apoi cu icoane, clopote, odãjdii ºi multecãrþi sfinte. La sfîrºitul secolului al XVIII-lea potfi enumerate 19 biserici ºi capele greceºti. S-auridicat biserici la Oradea, Vác, Balassagyarmat,Zimony, Karcag, Kecskemét, Léva, Miskolc,Bichiº, Ungvár, Pesta, Szentes ºi Tokaj, iar ca-pele la Gyöngyös, Diószeg, Nagykanizsa, Sibiu,Sopron ºi Nagyszombat.1

Maria Berényi

Bicentenar

Andrei ªaguna (1808–1873)

Cine a fost Andrei ªaguna? Prin origine, afost „darul cel mai preþios adus neamului în-treg de cãtre românii de la Pind”, cum afirmacunoscutul om de culturã Ion Simionescu, fostpreºedinte al Academiei Române.

Strãmoºii sãi, alãturi de alte mii de macedo-români, ºi-au pãrãsit locurile natale, din cauzaopresiunii otomane, stabilindu-se în Miskolc,în nord-estul Ungariei.

Andrei ªaguna s-a nãscut în acest oraº la 20

4 LUMINAOriginea ºi familia

În istoriografia românã se menþioneazã, cãîn anul 1606, cîteva familii macedoromâne s-au aºezat în oraºul Miskolc.2 Istoricii maghiaridateazã aºezarea lor în acest oraº pe la sfîrºitulsecolului al XVII-lea. Macedoromânii dinMiskolc au fost originari din Moscopole,Grabova, Lunca, Civara. Harnici ºi isteþi, audevenit negustori bogaþi. Au obþinut, pe termenlung, dreptul de a exercita comerþul cu amã-nuntul ºi ambulant. În jurul anului 1720 s-aconstituit Compania comercialã greceascã dinMiskolc. Membrii companiei au vorbit în limbagreacã ºi aromânã. Tot comerþul de vinuri ºi delemne din Ungaria, ca ºi exportul acestora, afost în mîinile macedoromânilor din Tokaj ºiMiskolc. Acest export s-a îndreptat mai ales sprePolonia, ºi mai ales cãtre oraºele Poznan ºiLublin. Unele familii aºezate în Miskolc au ve-nit din Polonia ca mari negustori; fraþiiGrabovszky, Atanasie Mutovszky, Naum ºiEvreta ªaguna, unul Circu-Kasakovici alãturi demulþi alþii, care – nu se ºtie din ce motive – s-austabilit în Ungaria, mai cu seamã la Pesta ºiMiskolc, probabil, ca sã dirijeze mai bine de aiciexportul. Au avut legãturi comerciale cu Viena,au fãcut comerþ de cereale ºi vite, au frecventat

bîlciurile ºi tîrgurile din Viena, Pesta,Nagyszombat ºi Debrecen, fiind prezenþi ºi latîrgurile sãptãmînale în localitãþile din Hegyalja.Comercianþii greci de aici au fost foarte bogaþi.Au închiriat ºi au ridicat în centrul oraºului cir-ca 200 de clãdiri imobiliare, magazine. Mai toa-te magaziile, cafenelele, bãcãniile, pivniþele devin, au fost în mîna lor.3

„La Miºcolþ e o puternicã colonie macedoro-mânã. În preajma anului 1730 se gãseau în acesttîrg din nordul Ungariei aproape 300 de negus-tori aromâni cu familiile lor. Aici, ei aveau cer-cul lor aparte, ºcoala ºi biserica lor. Oameni în-stãriþi ºi buni credincioºi, ei au clãdit cu cheltu-iala lor, la Miºcolþ, una din cele mai frumoasebiserici ortodoxe române din þara ungureascã.

Sunt mîndri ºi zeloºi de originea ºi trecutullor. Statornici în legea strãmoºeascã, întreprin-zãtori ºi chibzuiþi, pãzesc cu sfinþenie tradiþiaºi obiceiurile de acasã ºi nu se amestecã cu nea-muri strãine.

Vorbesc mereu cu duioºie de patria îndepãr-tatã. Icoana Moscopolei e vie în mintea lor.Bãtrînii povestesc o grãmadã de lucruri minu-nate asupra aceastei cetãþi vestite în toatã Pe-ninsula Balcanicã ºi restul Europei.

Din gura lor, copiii aflã cu uimire cã, hît de-parte, la hotarul dintre Macedonia ºi Albania,

Casa în care s-a nãscut Andrei ªaguna, la Miskolc

LUMINA 5

a fost nu de mult un oraº cu 60 mii locuitori, cuaproape 70 de biserici, cu ºcoli înalte, cu oa-meni învãþaþi ºi lume înstãritã. Era atîta bogã-þie, belºug ºi strãlucire, încît femeile umblau cupantofi împodobiþi „cu flurii” ºi se slujeau demãturi care aveau mînerele aurite.

Urma apoi povestea tristã a vremurilor debejenie, cînd întreg þinutul Moscopolei a fostprefãcut în ruinã.

Rînd pe rînd au fost distruse Nicoliþa,Linotopea, Nicea, Lînca, Grabova, Sipisca,Bitcuchi ºi celelalte sate care s-au gãsit în caleanãvãlitorilor.

Din aceste locuri uimitor de frumoase au co-borît dînºii, mînaþi de nevoi ºi de restriºte,înfruntînd urgia la fiecare pas.

Copiii ascultã cu ochii holbaþi, de parcã ar fio poveste.

În acest mediu Macedonian, asupra cãruiapluteºte umbra Moscopolei, a crescut ºi s-a dez-voltat Andrei ªaguna.”4

În jurul anului 1700 macedonenii din Miskolcºi-au întemeiat o capelã în centrul oraºului (str.Piatz ) azi Széchenyi nr. 12., cu hramul Sf.Naum.5 Primul paroh a fost Bendellasz Evratiosz,care a slujit timp de 60 de ani (1726-1786).6

Uneori se afla aici ºi un capelan pe lîngã preot.Prin anii 1746 a fost efimeriu (epitrop) aicimoscopolitul Constantin ieromonahul. Acesta a

fost un bãrbat cult ºi un foarte bun teolog, dupãcum mãrturiseºte lucrarea religioasã, editatã deel însuºi, în patria sa, unde poate el a fost celdintîi care a introdus ºi tipografia. BibliografulZaviras spune despre el “cã fost arhimandrit almînãstãrii Sf. Naum, situatã în apropiereaVoscopolei; bãrbat pios, respectabil ºi foarte vir-tuos, a fost efimeriu al ortodocºilor din oraºulMiskolc”.7 Capela ortodoxã din Miskolc a fostvizitatã în 1782 de þarina Caterina II. Ea a do-nat o icoanã auritã reprezentînd pe FecioaraMaria.8 Registrele ºi matricolele de naºtere exis-tã din 1726.9

Dupã ce biserica, clãditã de obºtea români-lor mecedoneni la începutul aºezãrii lor înMiskolc, s-a învechit ºi s-a ruinat, în 1785 s-auapucat sã-ºi zideascã o bisericã nouã. Construc-þia, realizatã sub conducerea arhitectului IoanAdami, s-a prelungit pînã în 1806. Biserica afost zugrãvitã de cãtre Teheodosim Ianinka. În1791 a fost sfinþit iconostasul, care este cel maifrumos ºi mai mare din Europa-Centralã, avîndo înãlþime de 16 m ºi mai mult de 87 de icoane,pictate de pictorul vienez Antoniu Kuchelmeis-ter. Tot de acest maestru au fost zugrãvite, în1807, ºi frescele interioare.

Acest edificiu, aparþinînd uneia din cele maifrumoase biserici ortodoxe din Ungaria, a fostsfinþit în 1806, de episcopul din Buda Dionisios

ªcoala greceascã din Miskolc

6 LUMINAPopovici. În semn de amintire, pe faþada biseri-cii ortodoxe din Miskolc s-a pus o inscripþie, îngreceºte, pe care scrie: „Aceastã bisericã a SfinteiTreimi s-a întemeiat în 1785 pe timpul puternicu-lui Iosif al II-lea, regele Ungariei, ºi s-a isprãvit înanul 1806, pe timpul puternicului împãrat Franciscal II-lea, regele Ungariei, cu cheltuiala fraþilor va-lahi din Macedonia”. În cazul coloniilor greceºtidin imperiu, toate privilegiile ºi actele nume-roaselor lor comunitãþi bisericeºti se refereaula greci ºi vlahi “Griechen und Walachen”, iarîn inscripþia de pe biserica din Miskolc, era vor-ba numai ºi numai de vlahi.10 Biserica este con-struitã deci cu cheltuiala macedoromânilor.

„Între aceºti fraþi români, cari n-au pregetata-ºi deschide punga ºi a jertfi din avutul lorpentru a înãlþa un frumos altar de închinareDomnului, e însemnat la locul al 3-lea Evretaªaguna, bunicul despre tatã, iar la locul al 12-lea Anastasiu Mihail Muciu, bunicul despremamã al mitropolitului ªaguna.”11 ªi astãzi înbiserica din Miskolc, Sfînta Masã din Altarpoartã o inscripþie: „dãruitã de Evreta ªaguna”.

Aceºti doi comercianþi – veniþi din Grabova,de lîngã vestitul oraº Moscopole – erau buniprieteni, au pregãtit terenul pentru cãsãtoriacopiilor lor. Evreta ªaguna avea un fecior,Naum, care deºi tînãr, era vãduv cãci soþia luicea dintîi a murit.( Ea se numea EcaterinaMagiaro din Perlepe, ºi a murit la naºterenãscînd copilul Gheorghe, tatãl lui Constantinªaguna, decedat în calitate de general în arma-ta românã. Dupã împãrtãºirile acestui general,pãrintele sãu Gheorghe fãcuse studii de arhi-tecturã, fiind apoi chemat de Teodor Balº înþarã; s-a cãsãtorit, la Galaþi, cu Anica PantazalCostandache, o nepoatã de varã a mamei luiCuza.28) Într-un vechi „Protocol al Cununaþilor”,pãstrat în arhiva bisericii ortodoxe din Miskolc,se gãseºte însemnarea în care se spune, cã la “1mai 1802 Naum, fiul lui Evreta ªaguna, dupã atreia vestire în bisericã, a luat în a doua cãsãtoriede muiere legitimã pe Anastasia, fiica lui MihailMuciu ºi s-au cununat prin mine preotul Constan-tin (Vulp.). Naº a fost Anastasiu, fiul lui AdamGhergha”.

La anul, la 11 februarie 1803, s-a nãscut pri-mul copil din aceastã cãsãtorie, primind numelebunicului Evreta. Dupã trei ani, la 27 august1806 s-a nãscut fetiþa, numitã Ecaterina, iar lasfîrºitul anului 1808 s-a nãscut al treilea copil ºii s-a dat numele Anastasiu, dupã al mamei saleºi dupã al bunicului. În “Protocolul botezaþi-lor” din Miskolc s-a pãstrat despre naºtereaacestui copil urmãtoarea însemnare: „Anastasiu,fiul lui Naum Evreta ªaguna ºi al soþiei sale Anas-

tasia, s-a nãscut în 20 Decemrie ºi s-a botezat ºimiruit în 28 Decembrie 1808 prin mine preotulConstantin Vulco. Naºul lui a fost Anastasiu, fiullui Adam Ghergha”.12

Aceasta nu a fost nici pe departe o familiefericitã. Naum era impresionabil ºi emotiv ºi separe cã nu se pricepea la afaceri. El a irosit zes-trea soþiei sale precum ºi propria moºtenire încîteva afaceri fãrã valoare ºi la scurtã vremedupã naºterea celui de-al treilea copil a dat fa-liment, lãsîndu-ºi familia în sãrãcie. Anastasiaªaguna ºi-a pãrãsit soþul ºi a plecat cu copiii sãtrãiascã în casa tatãlui ei la Miskolc.

Puþine lucruri se ºtiu despre activitatea dedupã aceea a lui Naum ªaguna pînã în martie1814, cînd a fost convertit de la ortodoxie lacatolicism. Motivele nu sînt clare. Lipsit de mij-loace materiale ºi bolnav – va muri în anul ur-mãtor – se poate sã fi considerat cã aceasta estecalea cea mai bunã pentru a asigura viitorulcopiilor sãi.13

Sfãtuit ºi susþinut de episcopul catolic dinEger ªtefan Ficher, împreunã cu cei trei copii,trece la catolicism, cu toatã opoziþia soþiei sale.Copiii urmau sã fie crescuþi în credinþa catoli-cã, pe cheltuiala episcopiei. Mama copiilor ºibunicul lor Mihail Muciu, care acum locuia înPesta – unde George Muciu, fratele Anastasieiera director al ºcolii române – greceºti pe la 1823- dezaprobã cu hotãrîre ºi cu indignare aceastãfaptã. Bunicul ia nepoþii la sine, pentru a le dao creºtere îngrijitã, fiindcã tatãl copiilor, dincauza sãrãciei, nu mai era în stare a le-o da.14

Dreptul civil consfinþea aceastã practicã ca-tolicã ºi în octombrie 1814 tribunalul a ordonatAnastasiei ªaguna sã-ºi dea copiii în grija arhi-diaconului romano-catolic de la Miskolc, care,la rîndul sãu, îºi asuma rãspunderea pentrueducarea lor moralã ºi spiritualã în noua con-fesiune a tatãlui lor. În octombrie 1815, pentrua evita aducerea la îndeplinire a hotãrîrii tribu-nalului, ea s-a mutat împreunã cu copiii la Pes-ta, în casa unchiului sãu Anastasie Grabovszky,negustor bogat ºi unul din conducãtorii mariicomunitãþi macedoromâne, cu o clarã conºti-inþã socialã. Acolo copiii au urmat ºcoala gre-ceascã, au mers la biserica greco-valahã ºi aucontinuat timp de aproape un an sã fie crescuþiîn religia ortodoxã.15

Între timp, manevrele prelungite ale Anasta-siei ºi ale tatãlui ei pentru anularea deciziei tri-bunalului, care au dus în cele din urmã la tri-miterea unei petiþii cãtre Locotenenþa Regalã aUngariei, au rãmas fãrã rezultat. Hotãrîrea ini-þialã a tribunalului a fost menþinutã ºi Anasta-sia ªaguna n-a avut altã posibilitate decît sã se

LUMINA 7

reîntoarcã la Miskolc. Cei doi copii mai mari aufost înscriºi la ºcoli catolice, însã miculuiAnastasiu, datoritã vîrstei, i s-a îngãduit sã ur-meze o ºcoalã primarã ortodoxã, „ºcoala gre-ceascã”, pînã la vîrsta cînd va intra la gimnazi-ul catolic inferior din loc.

Studiile de la Pesta

În 1823, ªaguna a pãrãsit pentru totdeaunaMiskolcul ºi s-a mutat la Pesta pentru a locuicu familia Grabovszky. A urmat gimnaziul ca-tolic superior la piariºti, pe care l-a absolvit în1826, ca al ºaptesprezecelea într-o clasã de 103elevi, obþinînd aprecieri deosebite pentru rezul-tatele la „teologie”- se înþelege romano-catoli-cã - precum ºi la „limba maghiarã”. Diploma îlprezenta ca fiind de naþionalitate maghiarã ºireligie catolicã.16 În realitate, devotamentul sãuatît pentru ortodoxie cît ºi pentru tradiþiile na-þionale ale familiei sale a rãmas ferm în ciudainstruirii sale intense în teologia romano-cato-licã ºi a folosirii constante a limbii maghiare.

Acasã, mama lui s-a ocupat de formarea sareligioasã ºi, neutralizînd efectele instrucþieiformale în catolicism, l-a învãþat sã respecteînvãþãturile morale ale ortodoxiei ºi a aprofun-dat aprecierea lui pentru frumuseþea ei liturgi-cã. Copiii Anastasiei ªaguna au primit educa-þie catolicã, dar fiind împreunã cu ei, mama lora ºtiut sã exercite asupra educaþiei o influenþãstatornicã ºi mult mai hotãrîtoare, decît catoli-cii. Mitropolitul ªaguna îºi aducea ºi la bãtrîneþecu drag ºi cu recunoºtinþã aminte, cum la vîrstacopilãriei, cînd frecventa ºcoala catolicã dinMiskolc, mamã-sa îl învãþa acasã rugãciunilestrãbune ºi cum îl trimitea, duminica ºi în zilede sãrbãtori, cu prescuri la biserica ortodoxã,pentru ridicarea cãreia au jertfit amîndoi buni-cii lui, atît Evreta ªaguna cît ºi Anastasiu MihailMuciu.

Tînãrul Anastasiu, dupã terminarea studii-lor gimnaziale, a fãcut ºi el pasul însemnat, pecare-l fãcuserã ºi fratele sãu Evreta ºi sora saEcaterina. La 9 zile dupã ce a împlinit vîrstalegalã de 18 ani, s-a întors ºi el în sînul bisericiistrãmoºeºti, dînd o declaraþie foarte categori-cã, în care spune cã, studiind cu succes emi-nent în gimnaziile catolice din Miskolc ºi Pestaºi ocupîndu-se în mod sîrguincios cu studiulreligiei romano-catolice, cu toate acestea, con-vingerea sa intimã îl îndeamnã sã urmeze sfin-tele precepte ale Bisericii Ortodoxe. El va înain-ta o cerere Locotenenþei Regale din Ungaria, încare cere permisiunea de a se reîntoarce la Bi-serica Ortodoxã, pentru a-ºi pãstra credinþastrãmoºeascã. Dupã multe tãrãgãnãri ºi diferi-te piedici, prin decretul regesc din 2 septembrie1828 i se va aproba cererea de a reveni la reli-gia mamei sale. O comisie, ad hoc întocmitã, îlprovoca sã explice. ªaguna a rãspuns simplu ºifãrã posibilitãþi de replicã: „vreau sã pot trãi ºimuri în religia în care m-am nãscut.”17

În anul 1829, ªaguna terminã studiile deFilosofie ºi Drept de la Universitatea din Pesta.Trebuia sã se decidã asupra unei cariere. Inteli-genþa ºi rafinamentul sãu, îmbinate cu spriji-nul financiar din partea unchiului mamei sale,îi deschideau nenumãrate posibilitãþi; viaþa denegustor era alegerea evidentã. Spre surprin-derea multor prieteni el s-a hotãrît sã devinãpreot. Mulþi ani mai tîrziu, cînd a fost întrebatdespre hotãrîrea sa, ªaguna a rãspuns invaria-bil cã dacã s-ar fi nãscut de o sutã de ori, de osutã de ori ar fi devenit preot.18 Respectul pen-tru ortodoxie ºi o puternicã credinþã în misiu-nea spiritualã a clerului au cîntãrit în mod evi-dent mai mult decît avantajele materiale oferi-te de o carierã reuºitã în afaceri.

Sentimentul misiunii sociale al lui ªaguna afost foarte dezvoltat. În timpul celor ºase anipetrecuþi în casa familiei Grabovszky din Bu-dapesta (din 1823 pînã în 1829), unde s-a alã-turat cu entuziasm societãþii cosmopolite, a ve-nit în contact cu noile ºi viguroasele curentesociale ºi culturale.

În prim plan se aflau acele idei, care trezise-rã conºtiinþa naþionalã a intelectualilor mace-doromâni ºi i-a îndemnat, sã cerceteze tradiþii-le lor istorice ºi lingvistice. Ei datorau o mareparte din inspiraþia lor scrierilor istoricilor ºi fi-lologilor români din Transilvania, mai ales luiSamuil Micu-Clain, Gheorghe ªincai, Petru Ma-ior. Toþi cei trei învãþaþi transilvãneni au trãit laBudapesta la începutul secolului, fiind editoriºi cenzori de cãrþi româneºti publicate în Tipo-grafia Universitãþii din Buda.Casa lui Grabovszky din centrul Pestei

8 LUMINANegustorii macedoromâni din Pesta au acor-

dat din toatã inima sprijinul moral ºi financiarpentru renaºterea culturalã ºi pentru editareacãrþilor. Nici unul n-a fost mai generos decîtAnastasie Grabovszky. El s-a abonat la toatepublicaþiile noi în domeniul istoriei ºi limbii ro-mâne ºi macedoromâne.19

Locul de întîlnire a intelectualilor, a membri-lor coloniei macedoromâne din Pesta ºi studen-þilor români a fost casa macedoromânuluiAnastasie Grabovszky. Atît el cît ºi soþia sa auactivat în viaþa socialã a comunitãþii lor: el caîndrumãtor al diferitelor eforturi de a obþineegalitate pentru macedoromâni în conducereaBisericii Ortodoxe „Greco-Valahe” din Pesta, iarsoþia sa ca preºedintã a Societãþii FemeilorMacedo-Române din Pesta, care a fost organiza-tã în 1815 în primul rînd pentru promovareaeducaþiei în limba maternã. Mai mult, casa lora devenit locul preferat de întîlnire al români-lor din toate pãrþile monarhiei habsburgice,precum ºi din principatele Moldovei ºi ÞãriiRomâneºti. Între cei care le-au fost oaspeþi s-aunumãrat Petru Maior, Damaschin Bojincã, isto-ric din Banat, ºi membri ai familiei Golescu, carevor avea mai apoi rol proeminent în revoluþiade la 1848 din Þara Româneascã. Ei n-au fãcutnici o distincþie între macedoromâni ºi ceilalþiromâni, ci i-au tratat pe toþi ca membri ai ace-leiaºi naþiuni, indiferent de graniþele politice. Deexemplu, Grabovszky a fãcut în mod generosdonaþii Bisericii Ortodoxe din Transilvania. În1813 a contribuit cu 100 de guldeni la fondulpentru construirea unei reºedinþe episcopale laSibiu, în care strãnepotul sãu, la acea vreme învîrstã de cinci ani [Andrei ªaguna n.n. – M.B.],va locui mai tîrziu. 20

Timp de aproape un sfert de veac,Grabovszky a fost implicat în controversa din-tre grecii ºi macedoromânii din Pesta pe temaconducerii comunitãþii greco-valahe. Cea maimare parte a secolului al XVIII-lea grecii au fostcei care au dominat, însã pe la 1800 macedoro-mânii i-au întrecut ca numãr ºi au devenit oforþã mai dinamicã în viaþa culturalã ºi de afa-ceri a comunitãþii. ªi unii ºi alþii îºi dãdeau sea-ma de rezultatele unei sporite conºtiinþe naþio-nale ºi ca urmare disputele lor au devenit neo-biºnuit de înverºunate ºi de intransigente. În1808 Grabovszky i-a reprezentat pe români înîncercarea de a avea serviciile religioase atît înlimba lor, cît ºi în limba greacã.

Grabovszky a fost un om de prestigiu, unmecena al publicaþiilor româneºti editate la Ti-pografia din Buda, influent, bogat, prieten cu

boierii din Principate, mai ales cu fraþii Goleºti,care treceau des pe la el. A avut bune relaþii ºicu magnaþii maghiari. În atmosfera spiritualã,impregnatã de concepþia istoricã ºi lingvisticãa ªcolii Ardelene, s-au întîlnit în salonul literaral lui Grabovszky numeroºi literaþi ºi oamenide culturã românã, între care Petru Maior,Samuil Micu Clain, Damaschin Bojincã, DimitrieÞichindeal, Moise Nicoarã, ªtefan P. Neagoie, Teo-dor Aaron, Emanuil Gojdu, Eftimie Murgu, PetruMoaler Câmpeanu, Andrei Mocioni, ConstantinLecca, Paul Vasici, Partenie Cosma, ZaharieCarcalechi, etc.21

În casa lui, pe lîngã subiecte cultural-litera-re, s-a mai dezbãtut ºi spinoasa problemã a bi-sericii românilor din Banat ºi Ungaria, care erasubjugatã de ierarhia sîrbã. Lupta începutã degiulanul Moise Nicoarã – care ºi el trecea pe lacasa Grabovszky –a fost apreciatã de societa-tea românã din capitala ungarã.22

„Prin urmare, tînãrul Anastasie ªaguna pu-tea aici, în casa unchiului sãu, sã primeascã ocreºtere aleasã, deplin corespunzãtoarepoziþiunii sale înalte din viitor. Parte prin vazaºi trecerea unchiului sãu, parte prin conexiuni-le sale colegiale în ºcoalã, în liceu ºi la Universi-tate, el îºi fãcuse cunoscuþi ºi avuse intrare încasele cele mai de frunte din Pesta. RenumitulMaghiar literat ºi bãrbat de Stat, fost ministru,Baronul Eötvös, stãtea în legãturi amicale cuªaguna încã din tinereþe.”23 În acest timp,ªaguna a legat o trainicã prietenie ºi cu viitorulmecenat Emanuil Gojdu.

Singura informaþie precisã despre efectul re-naºterii macedoromâne asupra lui Anastasiuªaguna ne provine de la Nicolae Popea, care re-lateazã faptul cã ªaguna a început studiereasistematicã a daco-românei la îndemnul unchi-ului sãu.18 Nu se ºtie precis dacã în familia co-merciantului macedoromân Naum ªaguna dinMiskolc se mai vorbea limba românã.24

Vicar ºi Episcop în Ardeal

La îndemnul lui Maxim Manuilovici, episco-pul Vîrºeþului ºi rudã mai îndepãrtatã a famili-ei Grabovszky, ªaguna ºi-a început studiile pen-tru preoþie la Institutul Teologic din Vîrºeþ întoamna anului 1829.25

Dupã terminarea studiilor teologice, a fostchemat de Mitropolitul sîrb ªtefan Stratimirovici,profesor de teologie la Carloviþ. La 1 noiembrie1833, a intrat în monahism, la MãnãstireaHopovo, primind numele Andrei ºi fiind hiro-tonit ierodiacon. Între anii 1834–1838 a trecutprin toate treptele ierarhice, pînã la preot, ºi cele

LUMINA 9

onorifice, pînã la protosinghel. În anul 1842 afost fãcut arhimandrit la mãnãstirea Hopovo,urmînd ca în anul 1845 sã fie numit stareþ laMãnãstirea Covil. A activat ca profesor laseminariile teologice din Vîrºeþ ºi Carloviþ, fiindºi secretar al consistoriilor celor douã eparhii.În 1846, Mitropolitul Carloviþului, Iosif Raiacici,îl recomandã cancelarului Iosika de la Vienapentru înalta demnitate de vicar.

În 1845 a decedat fostul episcop de la Sibiu,Vasile Moga. Împãratul, urmînd sfatul mitro-politului de la Carloviþ, a trimis în 27 iunie 1846la Sibiu pe arhimandritul Andrei ªaguna, cavicar general al Bisericii Ortodoxe din Ardeal.În Ardeal a fost primit cu rãcealã. Se socoteacã e sîrb. Pe lîngã aceasta, doi nepoþi ai lui VasileMoga rîvneau la scaunul unchiului lor: IoanMoga ºi Moise Fulea. Cînd unii protopopi i-auspus cã e sîrb, le-a rãspuns: „Sunt român ca ºivoi”. κi afirma cu tãrie românitatea sa. În ciu-da neîncrederii ce i s-a arãtat, vicarul ªaguna aluat o seamã de mãsuri spre îndreptarea situa-þiei din Bisericã.26

Nici alegerea în scaunul episcopal nu a fostvoitã de cãtre toþi protopopii transilvãneni.Voturile acordate la sinodul protopopiilor din1847 îl clasau pe locul al treilea cu numai 27 devoturi avînd înainte pe Ioan Moga cu 33 ºi peMoise Fulea cu 31. Totuºi mitropolitul Raiacicil-a recomandat oficial împãratului Ferdinandîn ianuarie 1848. La 5 februarie ªaguna a pri-mit scrisorile de numire în funcþia de episcop alEpiscopiei Transilvaniei. Hirotonirea sa a avutloc la 30 aprilie 1848, în catedrala din Carloviþ.27

Cu evenimentele din 1848 episcopul ªagunaºi-a început activitatea publicã în Transilvania,într-un ritm incredibil, din care n-a mai ieºitpînã aproape de sfîrºitul vieþii, în 1873. Hiroto-nit arhiereu la Carloviþ, în aprilie 1848, ºi-a în-ceput activitatea în împrejurãri deosebit de cri-tice, cînd izbucnise revoluþia din Transilvaniaºi Ungaria. El însuºi a avut un rol însemnat înevenimentele anului 1848, ca preºedinte alMarii Adunãri Naþionale de la Blaj, al „comite-tului permanent” al românilor din Sibiu. Ori-entarea întrunirii de la Blaj s-a fixat la Sibiu, înconvorbirile preliminare dintre ªaguna ºiBãrnuþiu.28

Conjunctura politicã din Transilvania a ce-rut deseori ca ierarhii de aici sã se implice ºi înproblemele politice ale vremii. Aºa a fost cazulºi cu Andrei ªaguna. La numai cîteva zile dupãhirotonirea sa ca episcop, îl vedem pe CîmpiaLibertãþii de la Blaj, prezidînd împreunã cuepiscopul unit Ioan Lemeni Marea Adunare din

3/15 mai 1848, unde au participat 40.000 deromâni. ªaguna înþelegînd principiile formula-te de Simion Bãrnuþiu, George Bariþiu, AvramIancu ºi alþi luptãtori, a sprijinit doleanþele ro-mânilor pentru drepturi, pentru libertate, pen-tru independenþã, pentru limbã româneascã,pentru ºcoli româneºti ºi pentru o MitropolieOrtodoxã Românã. La marea adunare de laBlaj el a fost numit conducãtorul delegaþiei careavea sã prezinte împãratului Petiþia naþionalãprin care se cere: desfiinþarea iobãgiei ºi a dij-mei; libertate comercialã ºi industrialã; tribu-nale cu juraþi; dotarea clerului român din fon-durile publice, ºcoli pentru toate satele; gimna-zii, seminarii ºi o universitate româneascã,ºtergerea privilegiilor, etc. Românii transilvã-neni în aceastã petiþie de fapt ºi-au declaratautonomia ºi au pretins drepturi egale cu cele-lalte minoritãþi din imperiul austriac.29

ªaguna a acceptat sã facã mai multe dru-muri la Viena prezentînd împãratului mai mul-te memorii, în care arãta situaþia grea ºi apãsã-toare, în care se zbãteau românii din Transil-vania.

„Mulþi istorici i-au acuzat pe patrioþii arde-leni - ºi în chip deosebit pe episcopul Andreiªaguna - cã ºi-au pus prea mari nãdejdi în îm-pãratul de la Viena ºi au colaborat cu autoritã-þile civile ºi militare austriece. Aºa au fãcut nunumai ªaguna, ci ºi Simion Bãrnuþiu, cu întregComitetul naþional român din Sibiu, dar ºi AvramIancu cu toþi prefecþii lui. În conjunctura politi-cã de atunci nici nu se putea altfel. De mai binede un secol ºi jumãtate de cînd Transilvania tre-cuse în stãpînirea Habsburgilor, românii îºi în-dreptaserã toate gîndurile spre Curtea imperi-alã din Viena, convinºi cã numai împãratul vaputea sã înlãture nedreptãþile de ordin naþio-nal ºi social din Transilvania, unde nobilimeamaghiarã deþinea o poziþie predominantã înviaþa politico-socialã.

De altfel, în împrejurãrile de atunci, din 1848,românii transilvãneni nici nu aveau la cine sãfacã apel, orice ajutor din afarã fiind exclus. ÎnMoldova, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a înãbuºit încercarea tinerilor patrioþimoldoveni din 28 martie 1848, de-a fi soluþio-nate unele revendicãri social-politice moderatepe calea unei simple petiþii.

În Þara Româneascã, deºi guvernul revoluþi-onar provizoriu instalat în iunie 1848 s-a men-þinut timp de trei luni, în cele din urmã revolu-þia a fost înãbuºitã de trupele otomane ºi þaris-te. În afarã de aceasta, boierimea retrogradã dinÞara Româneascã ºi Moldova acorda tot spriji-nul forþelor militare strãine pentru menþinerea

10 LUMINAstãrilor de lucruri existente, pentru suprimareaoricãror idei progresiste, revoluþionare.

O unire a forþelor revoluþionare româneºti cucele maghiare era exclusã din capul locului, dinmoment ce Dieta de la Cluj votase „uniunea”Transilvaniei cu Ungaria fãrã consultarea ro-mânilor, iar guvernul kossuth-ist refuza satis-facerea revendicãrilor româneºti; pentru maseleþãrãneºti, orice colaborare cu maghiarii era deneconceput, în urma atîtor abuzuri ale marilorproprietari faþã de foºtii iobagi, dar mai alesdupã atîtea atrocitãþi ºi devastãri comise degãrzile naþionale maghiare ºi secuieºti împotri-va românilor ºi a saºilor (…).

(…) Alãturi de ceilalþi cãrturari patrioþi ai tim-pului, ªaguna a considerat cã lupta lor se poa-te desfãºura numai pe baze constituþionale, le-gale, cu recunoaºterea autoritãþii de stathabsburgice…. Cu alte cuvinte, politica sa faþãde Curtea din Viena nu a fost determinatã deraþiuni dinastice, ci de interesele naþiunii sale,al cãrei program fusese respins de conducãto-rii revoluþiei ungare. Ca om politic, conºtientde responsabilitatea pe care o avea faþã de Bi-serica ºi naþiunea sa, nãzuind spre realizareaprogramului revoluþionar al emancipãrii naþi-unii române, ªaguna a cãutat soluþii corespun-zãtoare momentului istoric de atunci.”30

Meritul lui ªaguna, recunoscut de posterita-te, în ce priveºte evenimentele din 1848–49, aconstat, în principal, în aceea cã a reuºit sã punãinteresul naþional înaintea celui confesional,realizînd astfel, la Blaj, o adevãratã unire „încuget ºi simþiri” a întregii naþiuni române dinTransilvania. Alecu Russo, participant la adu-nare, nota în acest sens: „Zile de frãþie ca ceadin 3/15 Maiu 1848 se ridica rareori în istoriaunui popor împãrþit în credinþa sa. Spuie cãpe-teniile uniþilor ºi neuniþilor, cu cîtã muncã su-fleteascã au putut pe 3 zile impune tãcere piz-melor religioase”.

Chiar de la începutul adunãrii ªaguna spu-nea: „toate nemulþumirile ºi supãrãrile trecu-tului trebuiesc date uitãrii, cãci toþi suntem fraþi,nu din fatarie, ci fraþi în Hristos, fraþi români”.Fiind oricînd gata de jertfã pentru cauza înfrã-þirii tuturor românilor din Transilvania, a strã-bãtut apoi, mai bine de 7 luni, drumurile Vienei,Pestei, Insbruckului ºi Olmutzului pentru a pre-zenta ºi susþine în faþa împãratului dorinþelenaþiunii române. Cu deosebitã vehemenþã s-afãcut auzit pe parcursul întîlnirilor cu FranciscIoseph protestul lui ªaguna în legãturã cuhotarîrea Dietei ardelene de unire a Transilva-niei cu Ungaria. Atitudinii de-a dreptul belicoa-se a ministrului Kossuth, care spunea cã: „Do-

rinþa românilor de a avea existenþã politicã na-þionalã deosebitã (...) nu se poate realiza cãciprin aceasta s-ar nimici unitatea statului (e vor-ba de statul maghiar, bineînþeles, n.a.). Ori sedescompune Ungaria, ori decide sabia în aceas-ta chestiune”, ªaguna îi rãspunde, susþinînd cumultã demnitate ºi curaj cauza româneascã.„Legea, despre mine, pe români nu poate sã-imulþumeascã pentru cã a fost adoptatã fãrãconsultarea lor, ºi împotriva doleanþelor legiti-me ale acestora, în ea fiind vorba (ca de-a lun-gul istoriei, de altfel, n.a.) numai de cele treinaþiuni privilegiate ale Transilvaniei, iar despreromâni, care formeazã 2/3 din populaþia prin-cipatului nu se pomeneºte nici-un cuvînt.” ªiapoi conchide: „Sã judece Europa civilizatã,care ºtie respecta drepturile naþionalitãþilor ºiale omenirii, dacã e compatibil cu postulatelelegilor divine ºi sociale, ca acolo unde 6–700.000suflete formeazã 3 naþiuni deosebite, 1.300.000de suflete sã fie pur ºi simplu nulificate.” 31

Rãspunsul sãu este primit cu ostilitate la Bu-dapesta, ºi, din pãcate, din toamna anului 1848,pe fondul nemulþumirilor generale, sociale, darmai ales naþionale, Imperiile (în special Unga-ria ºi Transilvania) sunt pustiite de un adevã-rat rãzboi civil.

Din pãcate, eforturile sale pentru o bunã în-þelegere cu ungurii (conduºi de Kossuth) aurãmas fãrã efect, cãci în timp ce el se afla întreViena ºi Praga, rãzboiul civil din Transilvanias-a amplificat, trupele lui Bem ocupînd în lunamartie Sibiul ºi Braºovul (numai în munþii Apu-seni, apãraþi de Avram Iancu, acestea n-auputut pãtrunde, n.a.), iar guvernul de la Buda-pesta va da Constituþia din 4 mai, prin careromânii din Transilvania erau din nou descon-sideraþi ca naþie de sine stãtãtoare. Aceste eve-nimente îl vor determina pe ªaguna sã adrese-ze noi proteste pe lîngã curtea de la Viena, toa-te rãmase însã fãrã vreun rezultat concret.

Chiar dacã idealul naþional n-a fost împlinitîn timpul revoluþiei (datoritã ºi intervenþiei strã-ine pentru înfrîngerea miºcãrii românilor), tre-buie evidenþiat faptul cã aceasta a avut darulde a înãspri lupta pentru eliberare naþionalã,în deceniile urmãtoare.

Toate punctele din hotãrîrea de la Blaj se vorregãsi mai apoi, vreme de un sfert de veac, întoate petiþiile lui ªaguna, repetate fãrã obosea-lã, fãrã rãgaz ºi anume: dreptul românilor de aexista ca naþiune ºi de a se numi „români” nuvalahi sau oláh sau altcum; independenþã na-þionalã; reprezentanþi în Dietã ºi administraþie,proporþional cu numãrul locuitorilor români;folosirea în ºcoli ºi în administraþie a limbii ro-

LUMINA 11

mâne; anual românii sã poatã convoca o Adu-nare naþionalã generalã; desfiinþarea iobãgiei;libertate industrialã ºi comercialã; libertatea dea vorbi, a scrie ºi a tipãri.32

Activitatea publicã ºi politicã

Activitatea mitropolitului ªaguna în Transil-vania s-a desfãºurat într-o perioadã foarte frã-mîntatã a secolului al XIX-lea, marcatã de Re-voluþia românã din anii 1848–1849, regimulabsolutist habsburgic (1849–1859) ºi de înfiin-þarea Austro-Ungariei (1867–1918). El, asemã-nãtor multor contemporani, s-a implicat ºi înviaþa naþional-politicã a românilor, fiind consi-derat „diplomatul revoluþiei din 1848–1849”,iar mai tîrziu – ca membru în Dieta Transilva-niei, în Senatul imperial din Viena ºi în Casamagnaþilor din Budapesta – a apãrat peste totdrepturile românilor.

Diplomaþia de care a dat dovadã în relaþiilecu Viena imperialã, a facilitat, în anul 1864,recunoaºterea poporului român ca naþiune po-liticã egalã în drepturi cu celelalte naþiuni dinTransilvania maghiarii, saºii ºi secuii. ªagunas-a pronunþat în multe rînduri pentru activismulpolitic, considerîndu-l ca singura manierã de alupta pentru drepturile românilor, ceea ce a ºifãcut personal în Parlamentul de la Budapesta,unde a fost o personalitate care ºi-a cîºtigat res-pectul tuturor.

Andrei ªaguna a continuat tradiþia înainta-ºilor sãi de a fi în fruntea poporului român înlupta pentru drepturi politice, sociale ºi naþio-nale. La 1848-1849 s-a putut constata, cu du-rere, cã nu toþi românii din statele Austriei aveauacþiuni unitare. Este meritul lui Andrei ªagunacã a reuºit sã-i adune pe mulþi conducãtori ro-mâni din Ardeal, Banat, din pãrþile vecine aleUngariei ºi din Bucovina, ºi împreunã au re-dactat memoriile înaintate împãratului.

A rãmas pe tot parcursul luptei revoluþiona-re credincios Casei de Habsburg, fiind convinscã românii, cu experienþa ºi resursele lor limi-tate, puteau sã se apere de maghiarizare ºi sã-ºi atingã aspiraþiile naþionale, numai cu ajuto-rul acesteia.

Dupã anul 1867, el s-a pronunþat pentruactivismul politic, considerîndu-l ca singuramanierã de a lupta, pe mai departe, în parla-mentul maghiar, pentru drepturile românilor.În luãrile de cuvînt, lui Andrei Saguna i s-a ofe-rit prilejul de a demonstra, cu puterea argumen-telor istorice, necesitatea doleanþelor. El a de-monstrat cã nici o naþiune nu poate renunþa debunã voie la identitatea sa ºi la interesele ºi as-

piraþiile sale, importantã fiind însã, acolo undecoexista cu mai multe naþiuni, posibila conlu-crare ºi acceptarea lor reciprocã. „Fiecare naþi-une trebuie sã contribuie la binele general alnaþiunilor – spunea ªaguna – astfel ca dreptu-rile de afirmare proprie a fiecãreia devin în ace-laºi timp ºi îndatoriri, iar statul ( multinaþional- n.a.), trebuie sã dezvolte puterile materiale ºispirituale ale tuturor cetãþenilor sãi.”

S-a instalat dualismul austro-ungar, s-auanulat multe legi favorabile românilor. Româ-nii s-au frãmîntat mult ºi s-au împãrþit în douãtabere politice: activiºtii, care doreau sã luptepentru drepturile lor chiar în Parlamentul dela Budapesta ºi pasiviºtii, care recomandau ab-þinerea de la orice colaborare politicã în Parla-ment. ªaguna a fost de partea activiºtilor. Tem-perament de luptãtor el n-a crezut în retrage-rea din luptã, ºtiind cã o astfel de “grevã” n-arputea obþine nimic. I se va da dreptate abia lasfîrºitul vieþii, cînd toþi vor încerca a se uni dinnou pe programul activismului. Neînþelegerileacestea dintre români l-a supãrat grav peªaguna, pînã la îmbolnãvire.

Reînfiinþarea Mitropoliei Transilvaniei

Dupã înãbuºirea revoluþiei din 1848, Andreiªaguna a început demersurile pentru restaura-rea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei.Vãzînd cã pe calea petiþiilor ºi a aºteptãrii solu-þionãrii lor drepte nu izbuteºte, ªaguna a schim-bat tactica. La 12 martie 1850 a convocat ºideschis la Sibiu primul Sinod, la care au luatparte 24 de preoþi ºi 20 de mireni, între care ºiAvram Iancu.33 Pe ordinea de zi erau problemebisericeºti, dar ºi „starea culturii poporului ºipropãºirea lui”. ªaguna a reluat doleanþele dinpetiþia prezentatã la Olmütz la 25 februarie1849. În plus, a insistat pentru restaurarea Mi-tropoliei române, desfiinþatã încã de la 1701.Sinodul a luat ºi hotãrîri care au fost puse ime-diat în practicã: „preoþii sînt numiþi ºi directoride ºcoli, protopopii sînt numiþi inspectori ºcolaridistrictuali, se înfiinþeazã conferinþeleînvãþãtoreºti ºi pentru reciclare în cursul verii,ºcoala clericalã de ºase luni din Sibiu se prefaceîn Institut teologic-pedagogic, pregãtind pelîngã preoþi ºi învãþãtori; se stabileºte progra-ma analiticã ºi se iau mãsuri cu privire la pre-gãtirea ºi tipãrirea manualelor pentru ºcolilesãteºti. Episcopii îºi asumã conducerea superioa-rã a ºcolilor. ªaguna ordonã sã se zideascã pes-te tot edificii ºcolare ºi pune astfel bazele ºcoli-lor confesionale care ajung repede sã treacã denumãrul de 800.”34

12 LUMINAÎn anii urmãtori Andrei ªaguna a adresat alte

numeroase memorii pe aceeaºi temã, fie curþiiimperiale din Viena fie patriarhului sîrb IosifRaiacici din Carloviþ, dar s-a izbit de opoziþiatuturor.35 Împrejurãrile favorabile cauzei româ-neºti, inaugurate din 1860, au deschis o nouãfazã în demersurile pentru reînfiinþarea Mitro-poliei Ortodoxe. Pe baza deciziei favorabile aîmpãratului, cea dintîi în chestiunea Mitropoli-ei Ortodoxe Române, ªaguna a convocat al do-ilea Sinod eparhial în 24–26 octombrie 1860 laSibiu, care a înaintat împãratului un memoriupentru restaurarea de facto a mitropoliei, pen-tru cã de drept ea nu a fost desfiinþatã, ce-rîndu-i ca aceasta sã nu mai depindã de sino-dul de la Carloviþ, ci sã se facã printr-o decizieimperialã. Referindu-se la promisiunile patri-arhului sîrb, din mai 1848, sinodul ardelean acerut sinodului din Carloviþ sã respecte dorin-þa românilor din monarhie de separaþie ierar-hicã ºi de organizare a mitropoliei naþionale,care sã cuprindã toate episcopiile româneºti dinAustria.

În problema mitropoliei solidaritatea româ-neascã a funcþionat ireproºabil. Fruntaºii poli-tici români, indiferent de provincia din careveneau, au acþionat concertat, utilizînd toatelegãturile ce le aveau la înaltele foruri. Agentulromân Ioan Dobran a mijlocit relaþiile cu cance-larii Ungariei ºi Transilvaniei, a transmis infor-maþii ºi sfaturi utile lui ªaguna. Emanuil Gojdul-a asigurat pe ªaguna de tot sprijinul în cauzamitropoliei, declarînd cã emanciparea de ierar-hia sîrbã constituia cea mai mare dorinþã a sa.„Fii dar încredinþat, Excelenþie, cã întru eman-ciparea de sîrbi ºi reînvierea metropoliei româ-ne, vei avea în mine un sprijinitor neostenit,întru aceasta toate puterile ºi mijloacele mele-þistau spre dispunere” – scrie Gojdu cãtreªaguna, la 2 ianuarie 1861.36

În toamna anului 1857, ªaguna a cerut îm-pãratului încuviinþarea sã facã o colectã pen-tru zidirea unei catedrale la Sibiu. Colecta a des-chis-o împãratul cu suma de 1000 de galbeni;la ea a adãugat guvernatorul ArdealuluiSchwarzenberg 50 de galbeni, apoi ªaguna 2000de florini. Pînã la moartea lui ªaguna, fondulpentru zidirea catedralei a conþinut suma de140.000 de coroane. El a sporit mereu pînã în1902, cînd mitropolitul Ioan Meþianu a începutzidirea catedralei ºi s-a terminat în 1906, costînd1.000.000 de coroane.

Pe temeiul hotãrîrii sinodului din 1860, în 20februarie 1864 Andrei ªaguna a convocat altreilea Sinod al episcopiei Transilvaniei pentru22 martie 1864. Sinodul a înaintat o petiþie îm-

pãratului, în care a susþinut propunerea luiªaguna pentru o mitropolie ortodoxã unicãpentru toþi românii din imperiu ºi a elaborat,pe baza proiectului acestuia, un regulament deorganizare a noii provincii în 174 paragrafe,care a servit drept bazã pentru Statutul Orga-nic din 1868.37

În sfîrºit, în august 1864 sinodul episcopescdin Carloviþ ºi noul patriarh sîrb SamuilMaºirevici, la stãruinþa împãratului, ºi-au datacordul pentru înfiinþarea mitropoliei române.În 24 decembrie 1864 împãratul emite scrisoa-rea prin care se aprobã aceastã Mitropolie in-dependentã ºi îl numeºte pe ªaguna mitropolital românilor din Transilvania ºi Ungaria. Odelegaþie de fruntaºi ardeleni ºi bãnãþeni, înfrunte cu ªaguna, pleacã dupã Crãciun laViena ºi în 6 februarie 1865 e primitã de împã-rat, cãruia îi mulþumesc pentru aceastã apro-bare. Împãratul adreseazã cuvinte de mare la-udã lui ªaguna.

ªaguna ºtia însã cã mai trebuie ceva: asigu-rarea Mitropoliei ºi printr-o lege a „Þãrii Un-gureºti”, mai ales dupã ce în 1867 se ajunsesela o împãcare între împãrat ºi unguri, prin carese recunoºtea Ungaria ca un regat propriu unitcu Austria. Aceastã asigurare a obþinut-oprintr-o lege specialã în 1868.

Statutul Organic a primit sancþiune din par-tea împãratului Francisc Iosif I la 28 mai 1869.Românii din Transilvania au vãzut cã în aceas-tã frumoasã constituþie ºi-au cîºtigat o formã anaþionalitãþii lor, dîndu-se Bisericii posibilitateasã conducã ºi viaþa ºcolarã, culturalã ºi econo-micã independent de un stat de naþionalitatestrãinã.38

Potrivit principiului autonomiei, Biserica Or-todoxã a primit dreptul de a reglementa, admi-nistra ºi conduce afacerile sale bisericeºti,ºcolare, fundaþionale la toate nivelurile sale con-stitutive, dar ºi fiecare parte constitutivã, larîndul ei, a primit acelaºi drept independent decelelalte. Congresul Naþional Bisericesc consti-tuia organismul reprezentativ suprem al Bise-ricii Ortodoxe Române ºi era format din 90 demembri, cîte 30 de fiecare episcopie în propor-þie 1/3 cler, 2/3 mireni, pe o perioadã de 3 ani.Statutul Organic a rãmas în vigoare pînã în1925. Principiile acestuia au fost preluate ºi deStatutul de organizare al întregii Biserici Orto-doxe Române din 1925 ºi chiar de cel actual.

Andrei ªaguna a dat Bisericii o organizarecorespunzãtoare, necunoscutã în alte Biserici.În condiþiile de viaþã create dupã 1867, prinautonomia acceptatã în 1868 ºi prin StatutulOrganic, Biserica a rãmas singura instituþie ro-

LUMINA 13

mâneascã recunoscutã, devenind o adevãratãîndrumãtoare a poporului nu numai în proble-me bisericeºti, ci ºi culturale ºi sociale.

Dupã reînfiinþarea Mitropoliei, în senatulRomâniei s-au rostit frumoase cuvinte de apre-ciere ºi recunoaºtere a meritelor lui ªaguna:„Acel ªaguna, acel episcop astãzi mitropolitstrãluceºte ca un luceafãr al ortodoxiei, care acîºtigat naþiunii sale de peste Carpaþi dreptul,dupã care am vãrsat lacrimi secole întregi, ºicare în fine a cîºtigat pe cel mai mare dintretoate, autonomia bisericii române de acolo. Toa-te aceste prin activitatea sa, prin pietatea sa, ºiînvãþãtura clerului ºi a poporului, pe care îlpãstoreºte cu cuvîntul înþelepciunei.”

În stãruinþele sale de a asigura viitorul Mi-tropoliei române prin legea specialã din 1868,l-a ajutat mult pe ªaguna ºi baronul Eötvös József,care era pe atunci ministru de culte ºi trãia înbunã prietenie cu noul mitropolit. O dovadã aacestei prietenii este ºi scrisoarea lui Eötvös din16 ianuarie 1870, în care îi scrie lui ªaguna, cãnimic nu doreºte mai mult decît sã aibã ocaziunea-i arãta simþãmintele de simpatie ºi alipire faþãde dînsul. Apoi adaugã: „Dumnezeu sã te þinãºi pe tine ani îndelungaþi, spre binele patriei ºispre gloria neamului tãu, ºi sã-þi dãruiascã înzilele bãtrîneþelor tale, ceea ce e mai preþios decîtorice recunoºtinþã ºi glorie: conºtiinþa, cã toatenãzuinþele tale nobile vor produce roadele do-rite.”39

Activitatea culturalã

ªaguna a înfiinþat în 1850, la Sibiu, Tipogra-fia eparhialã, realizatã pe cheltuiala lui. Aicis-au tipãrit abecedare, manuale ºi numeroasecãrþi, cu un rol deosebit în ridicarea culturalã aromânilor. La 1 ianuarie 1853 a întemeiat Te-legraful Român, singurul ziar din România cuapariþie neîntreruptã pînã astãzi.

Începînd cu anul 1855, ªaguna a reorgani-zat învãþãmîntul teologic ºi pedagogic din Si-biu, sub forma unui Institut de teologie ºi peda-gogie ºi care purta numele de SeminarulAndreian. A cumpãrat din banii sãi o casã, încare s-au aºezat sãlile de cursuri, apoi alte pa-tru case în apropiere, care au servit ca internat.De pe bãncile acestei ºcoli, devenitã mai tîrziuAcademia Andreianã, au absolvit generaþii în-tregi de viitori preoþi, învãþãtori ºi profesori,oameni meniþi sã se îngrijeascã de iluminareaspiritualã a poporului. Astãzi aceastã ºcoalãteologicã de renume poartã mai departe numelectitorului sãu: Facultatea de Teologie „Andreiªaguna” din Sibiu.

Pentru studenþii Institutului Teologic, dar ºipentru preoþi, Andrei ªaguna a scris cîtevamanuale didactice. Între acestea se pot menþio-na: Elementele Dreptului canonic (1854), IstoriaBisericii universale (2 vol., 1860), Compendiu deDrept canonic (1868), Enhiridon de canoane (1871),Manual de studiu pastoral (1872) ºi altele. În1856–1858 a tipãrit o nouã ediþie a Bibliei, cuilustraþii, prima de acest gen la români. Pentrunevoile bisericilor parohiale a reeditat aproapetoate cãrþile de slujbã. Aceste lucrãri au apãrutîn tipografia fondatã de el la Sibiu, în 1850.

Începînd cu anul 1854, a organizat peste 800de ºcoli primare confesionale în limba românã,realizare remarcabilã, într-o vreme cînd româ-nilor ardeleni li se refuzau drepturi elementareprecum învãþãmîntul în limba maternã. Învã-þãmîntul elementar ºi mediu confesional româ-nesc din Transilvania, aflat într-o situaþie pre-carã înainte de ªaguna, l-a pus sub îndruma-rea Bisericii, astfel încît preoþii-parohi erau di-rectori ai ºcolilor „poporale” din parohia lor,protopopii erau ºi „inspectori” ai ºcolilor dinprotopopiatul lor, iar episcopul (sau arhiepis-copul) „inspector suprem” al ºcolilor din întrea-ga eparhie. Aceste principii au fost înscrise ºiîn noul Statut Organic al Bisericii Ortodoxe dinTransilvania.

Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gim-naziile ortodoxe din Braºov ºi Brad. Gimnaziulde la Braºov, inaugurat în 1850, a fost una din-tre cele mai vechi ºcoli superioare româneºti,astãzi purtînd numele întemeietorului sãu: Co-legiul Naþional „Andrei ªaguna”din Braºov.ªcolii din Brad i-a dãruit ªaguna în 1870 sumade 2000 florini, importantã pentru acele vre-muri.

S-a îngrijit de soarta elevilor lipsiþi de mijloa-ce, dîndu-le posibilitatea sã-ºi continue studii-le, prin acordarea de burse, fie din veniturilesale proprii, fie din fundaþiile anume întemeia-te în acest scop.

Andrei ªaguna a sprijinit ideea lui IoanPuºcariu de a înfiinþa ASTRA – „AsociaþiaTransilvanã pentru cultura poporului român”,instituþie de o importanþã covîrºitoare în dez-voltarea culturii române în Transilvania.ªaguna a fost ales primul preºedinte al Astrei.Din fondurile Asociaþiunii, a împãrþit numeroa-se ajutoare studenþilor, elevilor ºi meseriaºilorsãraci.

Pentru meritele sale deosebite pe tãrîm bise-ricesc ºi cultural a fost ales membru de onoareal Academiei Române (1871).

Cãtre sfîrºitul anului 1871 a fost gata al 3-leatestament, prin care lãsa bisericii o avere de

14 LUMINAaproape 600.000 coroane. „Eu – scria ªagunaîn testamentul sãu –... aº putea testa cui ºi cumaº voi, jumãtate din averea mea, darã eu resig-nez la favorul acesta ºi rînduiesc, ca toatã ave-rea, ce se va gãsi dupã moartea mea, sã rãmînãarhiepiscopiei noastre bisericeºti, ºcolare ºi fi-lantropice, prin o fundaþiune pentru toþi timpiiviitori”.40

Anii din urmã

ªaguna a aflat încã din 1865 despre proiec-tul de constituire al dualismului austro-ungar.Înþelegînd cã schimbarea politicã nu mai poatefi împiedicatã, a încercat sã apere în continua-re drepturile românilor. Mulþi l-au învinovãþitpe ªaguna, lansînd numeroase atacuri jurna-listice la adresa lui, pe motiv cã nu a reuºit sãzãdãrniceascã planurile austro-ungare. Mai alescei care au fost împotriva înfiinþãrii Mitropolieil-au acuzat cã, pentru Mitropolie, a sacrificatautonomia Transilvaniei. Soluþiile adoptate deel au fost însã corespunzãtoare vremurilor zbu-ciumate în care a trãit.

Anii din urmã ai vieþii lui ªaguna au fost tul-buraþi de atacurile, pe care duºmanii sãi poli-tici începuserã a le îndrepta cu multã patimãcontra lui. O învechitã boalã de inimã, suferin-þele trupeºti ºi sufleteºti îl mistuiau. Aceste du-reri ºi suferinþe a încercat sã le alungã de la sineprin lecturã ºi prin activitate literarã. În cores-pondenþa lui din anii 1870-1873 strãbat adese-ori accentele dureroase ale unui solitar, care sesimte pãrãsit de toatã lumea. „Dacã pofteºti sãºtii, cum petrec eu zilele bãtrîneþelor mele – scriaªaguna la sfîrºitul anului 1870 cãtre IoanMeþianu – iatã îþi spun, cã eu în singurãtatem-am retras ºi studiez limbile clasice ºi meditezdespre sfîrºitul meu, cãci eu nu cunosc nici ceamai micã desfãtare sau petrecere, cãci vãd cãlumea nu mã iubeºte, dar eu o iubesc ca unpãrinte sufletesc ºi gata sunt a aduce în favoa-rea ei ori ºi ce sacrifiu.”41

ªaguna ca om de culturã superioarã, ca ar-hiereu ºi bãrbat politic de o însemnãtate epoca-lã, n-a fost apreciat dupã merit ºi dupã cuviin-þã de unii dintre contemporanii sãi. Conºtientde opera sãvîrºitã, bãtrînul mitropolit spuneaapropiaþilor sãi cu toatã convingerea, în ultimiiani ai vieþii: „Numai cînd vã veþi întoarce de lamormîntul meu, veþi cunoaºte pe cine aþi pier-dut...”42

A dorit sã fie îngropat la Rãºinari, lîngã Si-biu, o localitate româneascã importantã, cuoameni deosebiþi, în care marele ªaguna a gã-sit mereu sprijin ºi înþelegere. Satul care i-a dat

românilor pe Octavian Goga ºi pe Emil Cioran,îi poartã o recunoºtinþã veºnicã Mitropolituluiªaguna.

Cu alegerea sa ca membru de onoare alAcademiei Romane (1871), Andrei ªaguna îºivede încheiatã opera pentru care a luptat o via-þã. În aprilie 1871, cînd preoþimea ortodoxã aorganizat o mare sãrbãtoare jubiliarã la 25 deani de pãstorire a Bisericii Ortodoxe Românedin Transilvania, el arãta obosit ºi bolnav. Unan mai tîrziu cînd, în Congresul Naþional Bise-ricesc a fost din nou omagiat, fiind întrebat destarea sãnãtãþii, el rãspunde cã citeºte cartealui Cicero: „De senectute”, spre a se conformaregulilor bãtrîneºti.

Boala s-a agravat ºi, la 16 iunie 1873, Mitro-politul, împãcat cu sine, îl chema la el pe vica-rul Nicolae Popea ºi, înainte de a muri la orele6 dimineaþa, îi spuse: „Cu mine e gata, Nico-lae! Ce va vrea Dumnezeu! Toate sînt in ordi-ne. Fiþi pe pace, aveþi-vã bine, nu vã sfãdiþi!”43

A murit întristat de neputinþa românilor de a fiîntr-o simþire, o voinþã ºi un gînd, de aceea ulti-mul sãu cuvînt, testamentar, a fost: Trãiþi înpace, nu vã învrãjbiþi .

A dispus sã fie înmormîntat la Rãºinari, fãrãpompã, fãrã discursuri iar serviciul divin sã fiesãvîrºit de un popã sãtesc.

„Departe de tot, la Grabova, un sat în preaj-ma Moscopolei, se gãsesc mormintele strãmo-ºilor lui ªaguna.

În cimitirul Kerepesi din Budapesta se gãseº-te o piatrã funerarã al mamei sale ºi a fraþilorsãi.

Iar în liniºtea de la Rãºinar odihnesc osemin-tele aceluia, care s-a trudit aºa de mult pentruridicarea neamului sãu.

Numai simpla înºirare a locurilor unde segãsesc risipite mormintele unei singure familii,aratã tragedia neamului românesc din Mace-donia.

Soarta a vrut ca la temelia renaºterii naþio-nale din Ardeal, sã intre jertfa celui mai însem-nat oraº din Macedonia.

E o mare mîngîiere gîndul cã de pe urmaruinei Moscopolei, cel puþin neamul românescs-a ales cu un cîºtig.

Fiul Grabovei doarme liniºtit la Rãºinari; deºideparte de pãmîntul patriei sale, are nespusamulþumire cã se odihneºte în þarînã româneas-cã.”44 – scrie Sterie Diamandi.

La moartea lui ªaguna episcopul sas G.D.Teutsch a scris: „ªaguna a fost conducãtorulintelectual singurul cunoscut al poporului sãu

LUMINA 15

ºi a putut sã obþinã în aceasta calitate astfel derezultate politice, cum rar se întîmplã vreunuimuritor a se învrednici de ele”.

La rîndul sãu, George Bariþiu, care deseori afost în luptã fãþiºã cu ªaguna, la moartea luinu s-a putut opri sã nu aducã marelui dispãrutelogiul cuvenit.

„Ce sã zicem despre imensele progrese fãcu-te în arhidiecezia greco-orientalã, atît în reºe-dinþa sa de la Sibiu, cît ºi în afarã, în cler! Despreaceasta pot sã judece numai acei fii ai Patrieicare cunoscuserã starea ei deplorabilã dinaintede 1848. Se ceruse un spirit gigantic ºi o voinþãneînduplecatã pentru ca sã o regenereze. Oadevaratã providentã a fost aceea care îl trimi-sese pe Andrei baron de ªaguna. Totul era defãcut ºi el, îndatã dupã cãlcarea revoluþiunii,s-a apucat de toate. Pe lîngã administrarea foarteanevoioasã a dicesei, s-a pus sã adune fonduricu care a înfiinþat reºedinþa, institutul pentrualumnii la teologie ºi preparandie, tipografia,organul de publicitate, a revãzut ºi corectat 37cãrþi religioase, teologice ºi bisericeºti; a maicompus ºi parte tradus, unele lucrate de alþiile-a tipãrit, cu totul în numãr de 26. Mai este ºialtã serie de scriere proprie a lui Andrei în nu-

mãr tot de 26. Acestea ºi alte lucrãri meritoriinu le poate nega sau micºora nici omul cel maipismãtãreþ. Dupã noi însã emancipareameriadelor de Români dintru întunerecul robi-ei spirituale întrece pe toate. Mitropolitul An-drei a rãposat mult mai curînd, decît ar fi fostde dorit, dupã socoteala omeneascã; însã cinesã cuteze a cerceta sfaturile Providenþei. ªagunaa tras în vieaþa sa un plan atît de larg ºi mãreþ,încît succesorii sãi au sã lucreze cel puþin 100ani, ca sã-l vadã realizat întreg”.45

Emilian Cioran, preot din Rãºinari, tatãl luiEmil Cioran, noteazã cum a rãmas ªaguna înamintirea rãºinãrenilor, el mai apucînd batrînicare l-au cunoscut. E un ªaguna care intrasedeja în legendã. El s-a simþit bine la Rãºinari,de aceea a ºi dorit sã fie înmormîntat acolo. „Eraun popã frumos ºi voinic, om aspru dar cumin-te, care ne-a deschis nouã românilor calea spreînvãþãturã”. Rãºinãrenii ºtiau cã ªaguna a vrutsã întemeieze în Rãºinari un Seminar, dar pînãla urmã a cumpãrat în Sibiu casele care astãziformeazã Seminarul Andreian”.46

Dupã moartea lui Andrei ªaguna s-a scrismereu despre multiplele aspecte ale activitãþiisale, mai cu seamã despre cele bisericeºti, cul-turale ºi naþional-politice. Cel mai apropiat omal sãu, episcopul Nicolae Popea scria despreel:”...avea o minte foarte agerã; cuprindea lu-crurile la moment; de multe ori nici nu-l ascul-ta pe om pînã la sfîrºit, cã-l întrerupea cu vor-bele: Te pricep! Judecata-i era clarã, maturã,serioasã în toate lucrãrile fãrã deosebire, încîtpãrerea lui avea mare trecere la bãrbaþi, ca ºi lalocurile cele mai înalte. Memoria lui era extra-ordinarã. κi aducea aminte de cele mai înde-pãrtate timpuri, de întîmplãri care se petrecu-serã de mult, istorisîndu-le ca ºi cum ar fi fostdin timpul cel mai apropiat. Adeseori cerea actevechi oficioase din arhivã, spunîndu-le numã-rul ºi, de multe ori, chiar data lor. (…) ªagunaera omul care ºtia sã se adapteze situaþiilor ºiposibilitãþilor. În bisericã era omul bisericii; dupãchemarea sa monahalã era cãlugãr, dupã ceaarhiereascã era arhiereu; în societate era om delume, în politicã era om de stat.” Despre el mi-nistrul Eötvös József a afirmat: „ªaguna areminte cît o jumãtate de þarã”.47

În 1904 Nicolae Iorga fãcea o constatare im-presionantã: „Puþine nume sunt aºa de popu-lare în Ardealul românesc ca al lui Andreiªaguna. Chipul lui, cu ochii strãlucitori ºi largabarbã rãsfiratã e în mintea tuturora ºi-n conºti-inþa generalã a intrat faptul definitiv cã acestmaiestuos bãtrîn a fost, de pe scaunul sãu dearhiereu, un cîrmuitor de oameni ºi un îndrep-

16 LUMINAtãtor al vremurilor...” Eötvös scria despre prie-tenul sãu: „ªaguna nu a murit ca sã înceteze atrãi, ci a murit ca sã trãiascã mai glorios, sã trã-iascã în veci.”48

Descendent al macedoromânilor din preaj-ma Moscopolei, Andrei ªaguna a fost un omprovidenþial, diplomat ºi negociator fãrã pere-che în istoria Transilvaniei. A fost conºtient dechemarea sa, cuvîntarea rostitã la Carloviþ, cuocazia instalãrii sale ca episcop, nu lasã nici o

NOTE

01. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta însecolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 6.

02. Pericle Papahagi, Scriitori aromâni în secolul al alXVIII, Bucureºti, 1909, p.45

03. Maria Berényi, Colonia macedoromînã din Miskolc ºifamilia ªaguna, În: „Simpozion”, Giula, 1998, p.16–20.

04. Sterie Diamandi, Oameni ºi aspecte din istoria aromâ-nilor, Bucureºti, 1940, p. 155–156.

05. „A miskolci kolónia jegyzõkönyvébõl tudjuk, hogyaz ottani balkán kereskedõk Szent Naumotvédõszentjüknek tartották, róla nevezték el a maitemplom elõtt használt kápolnájukat is.” (BurMárta, A balkáni kereskedõk és a magyar borkivitel aXVIII.sz.-ban, In: „Történelmi Szemle" 1978, nr. 2, p.311.)

06. Prot. Popovics Konstantin, A miskolci „SzentHáromság” templom, In: „Egyházi Krónika”, 1957,octombrie, p. 5.

07. Pericle Papahagi, Scriitori în secolul al XVIII(Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureºti, 1909, p. 27. nota(2).

08. Prot.Popovics Konstantin, ibidem.09. Maria Berényi, Colonia macedoromînã din Miskolc ºi

familia ªaguna, În: „Simpozion”, Giula, 1998, p. 21.10. Ibidem, p.22–23.11. Ioan Lupaº, Istoria bisericeascã a românilor ardeleni,

Sibiu, 1918, p. 170.12. Maria Berényi, Colonia macedoromînã din Miskolc ºi

familia ªaguna, În: „Simpozion”, Giula, 1998, p. 26–27.

13. Keith Hitchins, Ortodoxie ºi naþionalitate. Andreiªaguna ºi românii din Transilvania 1846–1873, Bu-cureºti, 1995, p. 30.

14. Maria Berényi, Colonia macedoromînã din Miskolc ºifamilia ªaguna, În: „Simpozion”, Giula, 1998, p. 27.

15. Keith Hitchins, ibidem., p. 30.16. Ibidem., p. 31.17. Eugen Todoran, Documente istorice. Acte privitoare

la întoarcerea lui Anastasiu ªaguna în sînul bisericiistrãmoºeºti ,In: „Transilvania”, 1910, nr. 6, p. 455.

18. Nicolae Popea, Archiepiscopul ºi Metropolitul AndreiuBaron de ªaguna, Sibiu, 1879, p. 22.

19. Keith Hitchins, ibidem., p. 32–34.

urmã de îndoialã în aceastã privinþã. În clipasolemnã a învestirii el declarã în faþa tuturora:„Tu, Doamne ºtii, cã cãtre scopul meu a alergadoresc: pre românii transilvãneni din adîncullor somn sã-i deºtept ºi în voe cãtre tot ce-i ade-vãrat, plãcut ºi bun sã-i trag”.49 El ºi-a urmãritscopul propus cu luciditate, perseverenþã ºi pri-cepere deosebitã. Activitatea sa în istoria Bise-ricii Ortodoxe Române din Transilvania ºi Un-garia e una de temelie.

20. Ibidem., p. 34–35.21. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta în

secolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 40.22. Ioan Lupaº, Mitropolitul Andreiu ªaguna. Monogra-

fie istoricã, Ediþia a II-a, Sibiu, 1911, p. 22.23. Nicolae Popea, ibidem., p. 5.24. Ibidem., p. 20.25. Keith Hitchins, ibidem., p. 35.26. Mircea Pãcurariu, 100 de ani de la moartea Mitropo-

litului Andrei ªaguna, In: „Biserica Ortodoxã Româ-nã, anul XCI, nr. 7–8, 1973, p. 854–864.

27. Nicolae Popea, ibidem.,p. 40.28. Antonie Plãmãdealã, Momentul Andrei ªaguna în

istoria ºi în cultura Transilvaniei, în „Mitropolia Ar-dealului”, 1984, Nr. 1–2, p. 9.

29. Corneliu Albu, Lumina din trecut. Aspecte din luptaTransilvaniei pentru independenþã ºi unitate naþionalã,Bucureºti, 1992, p.181.

30. Mircea Pãcurariu, Preoþii ardeleni - tribuni ºi martiriai revoluþiei, In: „Magazin istoric”, 1998, nr. 6,

31. Ibidem.32. Antonie Plãmãdealã, ibidem., p. 9.33. Ioan Lupaº, Istoria bisericeascã a românilor ardeleni,

Sibiu, 1918, p. 182.34. Antonie Plãmãdealã, ibidem., p. 12–13.35. Mircea Pãcurariu, 125 de ani de la reînfiinþarea Mi-

tropoliei Transilvaniei, în „Telegraful Român”, 1989,Nr. 47–48, p. 4.

36. Maria Berényi, 140 de ani de la reînfiinþarea Mitropo-liei Ardealului, In: „Simpozion”, Giula, 2005, p. 33.

37. Mircea Pãcurariu, 125 de ani de la reînfiinþarea Mi-tropoliei Transilvaniei, în „Telegraful Român”, 1989,Nr. 47–48, p. 4.

38. Maria Berényi, 140 de ani de la reînfiinþarea Mitropo-liei Ardealului, In: „Simpozion”, Giula, 2005, p. 34–39.

39. Textul original maghiar: „Mindenekelõtt fogaddlegõszintébb köszönetemet baráti kivánataidért.Melegebb szívvel senki sem viszonozhatná azokat mintén, s nem óhajtok semmit inkább, mint hogyalkalmam jusson, melynél irántad való hajlamaimats ragaszkodásomat bebizonythatom.Tartson aMindenható Téged is hosszú éveken át hazánk javáras népednek dicsõségére s adja neked öregebb

LUMINA 17

napjaidban azt, ami minden elismerésnél, sõt adicsõségnél is becsesebb, az öntudatot, hogy mindennemesebb törekvéseid meg fogják hoznigyümölcsüket”…ºi terminã astfel: „És most áldjonmeg az Isten, s tartson téged jó egészségben engempedig barátságodban! Tisztelõ híved: Eötvös”. (Mi-tropolitul Andreiu baron de ªaguna. Scriere comemora-tivã la serbarea centenarã a naºterii lui, Sibiu, 1909, p.343.)

40. Ioan Lupaº, Mitropolitul Andreiu ªaguna. Monogra-fie istoricã, Ediþia a II-a, Sibiu, 1911, p. 318.

Biserica ortodoxã din Miskolc

41. Ioan Lupaº, Istoria bisericeascã a românilor ardeleni,Sibiu, 1918, p. 229.

42. Sterie Diamandi, ibidem., p. 207.43. Corneliu Albu, ibidem., p. 185.44. Sterie Diamandi, ibidem., p. 212–213.45. Ibidem., p. 211–212.46. Revista Teologicã, 1909, Nr. 9–10, p. 429.47. Corneliu Albu, ibidem., p. 186.48. Ioan Lupaº, Istoria bisericeascã a românilor ardeleni,

Sibiu, 1918, p. 231.49. Sterie Diamandi, ibidem., p. 207.

18 LUMINA

În acest an se împlinesc 500 de ani de la apa-riþia primei cãrþi pe pãmânt românesc, ºi anu-me Liturghierul (1508) cãlugãrului Macarie.

De la aceastã carte simbol, tipãritã de un ti-pograf strãin, în slavona bisericii ortodoxe, vea-curile urmãtoare vor însemna în cultura româ-neascã un permanent efort de modelare a lim-bii româneºti „pe înþelesul tuturor”, de tradu-ceri ºi de tipãrire de „cãrþi bune” pentru citito-rii vremii.

Prefeþele celor mai importante cãrþi ale nea-mului, traseazã un adevãrat program culturalºi lingvistic. Un model în acest sens este pentruTransilvania Predoslovia mitropolituluiBãlgradului, Simion ªtefan, „cãtre cititori”, dinNoul Testament (Bãlgrad, 1648), în care, dupãce indicã sursele folosite în traducere, spune:„Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumâniinu grãiescu în toate þãrile într-un chip, încã neciîntr-o þarã toþi într-un chip. Pentru aceea cu nevoiepoate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi grãind unlucru unii într-un chip, alþii într-alt chip....noi dreptacaiea ne-am silit den cât am putut sã izvodim aºeacum sã înþeleagã toþi, iarã sã nu vor înþelege toþi,nu-i vina noastrã ce-i vina celuia ce au rãsfirat ru-mânii prin-alte þãri de ºi-au mestecat cuvintele cualte limbi de nu grãiescu toþi într-un chip”.

Asemenea cititori „rãsfiraþi”, care grãiesc„într-alt chip” sunt ºi românii din Ungaria.

Prezenþa lor pe teritoriul actual al acestei þãricoboarã în timp spre veacul al XI-lea, cândzona dintre Criºuri ºi Tisa era împânzitã debaptisterii ortodoxe1, dar pânã la finele secolu-lui al XVII-lea, la eliberarea acestor teritorii desub ocupaþia turceascã, informaþiile despreaceastã populaþie rãmân extrem de sãrace.

Însã chiar ºi în aceastã perioadã aproape albã,în ceea ce privesc izvoarele documentare, une-le date care rãzbat, se dovedesc esenþiale pen-tru istoria românilor din aceste teritorii.

Menþionãm doar faptul cã, în 1651, comuni-tatea ortodoxã din Giula2 se afla sub oblãdui-rea „mitropolitului” Sofronie din Lipova, ceeace presupune existenþa unei organizãri biseri-ceºti locale minimale, adicã lãcaºuri de cult ºipreoþi, care aveau o legãturã, mai mult decâtsimbolicã, cu „mitropolitul” din Lipova .

Aceastã veche structurã organizatoricã, curamificaþii ce merg spre Mitropolia Ungro-

Vlahiei, care considera, în secolul al XVII-lea,ca având în jurisdicþia sa ºi Plaiurile, va consti-tui de altfel nucleul pe care se va cristaliza ºi vaînflori, un secol mai târziu, cultura româneas-cã în satele din rãsãritul Ungariei.

Când vorbim însã despre culturã în spaþiuromânesc nu trebuie sã uitãm cã în veacul alXVIII-lea ea a fost încã una religioasã - omulinstruit fiind înþeles, implicit, ca un bun orto-dox - în a cãrei program gãsim, alãturi de „ne-voia de carte tãlmãcitã în limba românã”, credin-þa cã scrisul constituie o datorie faþã de neam.

Sã ne amintim doar de îndemnul lui AntimIvireanu din prefaþa Pildelor filosofeºti, apãru-te în 1713:„O carte bunã iaste prietenul cel maibun; drept aceea te însoþeºte cu drag cu dânsa”.3

De altfel, o mare parte din timpul sãuIvireanu îl va dedica traducerilor de cãrþi noiîn limba românã „spre a putea citi în ele în graiînþeles de toþi, atât în stranã cât ºi prin casele cre-dincioºilor”.

Aceastã ieºire a lecturilor din mãnãstiri ºicurþi domneºti spre „strane ºi casele credincio-ºilor” este sesizatã foarte plastic de NicolaeIorga: „Cãrþile intraserã pe la 1700 în mâinile oa-menilor mici care le citeau cu patimã, le pãstrau cuîndârjire, le iubeau fãrã pereche”.

Noii cititori, intelighenþiile de la sate (preoþi,dascãli, dieci) se vor îndeletnici aºadar cu “cer-cetarea” cãrþilor religioase care, în acea vreme,corespundeau universului lor cultural, popu-lat de învãþãturi ºi de vieþi de sfinþi.

În acest context, prezenþa cãrþilor româneºtiîn secolul al XVIII-lea în bisericile româneºti dinUngaria indicã, în mod firesc, existenþa uneicolectivitãþi interesate de ele, care, într-un felsau altul, au reuºit sã le procure ºi sã le folo-seascã. Luând în considerare preþul ridicat,cumpãrarea n-a fost una tocmai la îndemânã.

Trãind în comunitãþi mici, având o starematerialã destul de precarã, majoritatea fiind„cioºi” sau „hodãgeri” pe pãmântul unor grofi,toleraþi ca religie, cãznindu-se, ani la rând, sãadune bani pentru o bisericã de cãrãmidã înlocul capelei sau a vechii biserici de lemn, ro-mânii din aceste localitãþi, situate la extremita-tea vesticã a „pãrþilor ungurene” vor gãsi to-tuºi sumele necesare pentru a-ºi asigura cãrþile„pe care sã le asculte tot omul în bisericã”.

Elena Rodica Colta

„Cititorii” cãrþilor vechi româneºtidin Ungaria

LUMINA 19

Pentru a-ºi procura aceste „cãrþi de trebuin-þã” vor apela la aceleaºi surse, la care au ape-lat ºi vecinii lor din Districtul Aradului sau Bi-horului. Nici pentru unii ºi nici pentru alþiimodalitãþile de obþinere n-au fost din cele maiuºoare. ªi aceasta pentru cã, însãºi punerea încirculaþie a tipãriturilor, de cãtre producãtori,s-a fãcut greu în secolul al XVIII-lea, datoritãlipsei oricãror servicii instituþionalizate de di-fuzare ºi a unor librari specializaþi.

La aceastã lipsã de organizare a distribuþieis-au adãugat, din a doua jumãtate a secoluluial XVIII-lea, interdicþiile ºi cenzura severã acãrþilor ce intrau în imperiul austriac din Mol-dova ºi Þara Româneascã. Amintim doar derescriptul din 1770, prin care, sub pretextul dea proteja producþia tipograficã de la Blaj, MariaTerezia interzicea orice import de carte din þã-rile române. Or, ca sã ajungã în Partium, celpuþin o parte din aceste „cãrþi interzise” trebu-iau sã strãbatã clandestin Transilvania. Un rolesenþial în aceastã circulaþie clandestinã l-auavut colportorii.

Un asemenea colportor, care aducea, la în-ceputul secolului al XIX-lea, cãrþi muntenepânã în satele româneºti din estul Ungariei, afost Bucur Bucureºteanul.

Un alt colportor cunoscut, de data aceastaardelean, care a activat la finele veacului alXVIII-lea în vestul României, a fost „cãrtura-rul”4 ºi legãtorul de cãrþi Simion Pantea dinSãlciua, judeþul Alba.

Anul 1793 îl gãseºte în târgul Aradului, undevinde, pe seama bisericii din Bichiº, „unPenticostarion în limba rumâneascã” cu 16 zloþi.5

Aºa cum reiese din însemnãri de pe cãrþileidentificate în bisericile româneºti din Ungaria,pânã sã ajungã la ultima destinaþie, traseeleacestor exemplare au fost complicate, volume-le urmând cãi ocolite, fiind vândute ºi cumpã-rate de mai multe ori prin satele întâlnite încale. Înainte de a se opri în satele româneºti dinUngaria le gãsim atestate în localitãþi din Tran-silvania sau prin diferite sate din judeþul Arad(Macea, ªiclãu) ºi Bihor (Mãdãras, Homorod,Kerestãu). Aceastã difuzare progresivã puteasã dureze câþiva ani sau câteva decenii.

În sfârºit, din aceleaºi însemnãri scrise pe filade gardã sau în josul paginii, constatãm cã,dupã cumpãrare, toate aceste cãrþi, roase lacolþuri, cu urme de lumânare, n-au stat închiseîn dulapuri ci s-a lucrat pe ele. Aceastã „pose-sie”, „lecturã” sau „ascultare în bisericã”, re-prezintã de fapt modul de receptare al culturiiscrise în universul rural românesc în veacul alXVIII-lea.

Sã vedem însã concret cine au fost „recep-torii” români din aceste plaiuri ungurene.

Aºa cum am arãtat la început, comunitãþilede azi nu coboarã sub secolului al XVIII-lea,majoritatea aºezãrilor, în care trãiesc români,fiind înregistrate, la eliberarea zonei de subturci, ca puste.

Când ne referim însã la consumatorii de car-te, alãturi de nucleele rurale de locuire româ-neascã, trebuie sã-i avem în vedere ºi pe româ-nii care au trãit în oraºe (Pesta, Seghedin,Macãu ºi Giula).

Comunitãþi româneºti orãºeneºti s-au mani-festat cultural încã de la începutul secolului alXVIII-lea, din rândul lor remarcându-se, întimp, intelighenþiile.

Putem sã vorbim în acest context chiar despreun anumit activism cultural, susþinut de mem-brii coloniei macedoromâne din Pesta, care aucontribuit cu bani la ridicarea bisericii ilirice6

iar mai târziu a biserici greco-valahe. La fel suntdemne de menþionat legãturile care existauîntre preoþii bisericii din Giula ºi Episcopia Ara-dului.

Revenind însã la comunitãþile rurale recep-toare de carte, principala problemã a grupuluide coloniºti, dupã aºezarea în noua vatrã, a fostaceea a ridicãrii unor lãcaºuri de cult ºi a înzes-trãrii lor cu icoane ºi cãrþi lucrate în tradiþianeamului.

Nevoia românilor de bisericã va face ca pri-mele lãcaºuri de cult ortodoxe din estul Unga-riei sã fie atestate din deceniul al IV-lea, chiardacã, în absenþa documentelor de arhivã, nuputem nici astãzi sã reconstituim numele pri-milor preoþi, care au servit în aceste sate.

Referindu-ne la potenþialul cultural reprezen-tat în veacul al XVIII-lea de actualul fond decarte veche româneascã din Ungaria, trebuiesã spunem cã acesta a fost iniþial mai mare, oparte din cãrþi continuându-ºi, dupã o vreme,cãlãtoria, altele fiind distruse în incendii7, în-strãinate sau fãcând obiectul unor partaje ºilãsãminte.

În ceea ce-i priveºte pe cumpãrãtori, în func-þie de statutul lor social în comunitate ºi demotivaþii, aceºtia pot fi împãrþiþi în trei grupe:

1.oameni credincioºi ºi iubitori de neam, carecumpãrã cãrþi pentru biserica satului;

2. preoþi sau locuitori care au propriile nevoide carte, care le folosesc în bisericã dar care, lamutãri, duc cãrþile cu ei dintr-un sat în altul;

3. colecþionari.Dacã ultima grupã, de altfel puþin numeroa-

sã, ne intereseazã aici doar în mãsura în care acumpãrat ºi a adus în Ungaria cãrþi româneºtivechi, ca raritãþi, celelalte douã categorii de

20 LUMINAcumpãrãtori au fost implicate direct în viaþaculturalã a comunitãþilor din care fãceau par-te.

Analizând primul grup de cumpãrãtori con-statãm cã oamenii din sat, care cumpãrã, „cunevoinþã”, câte o carte pentru a o dãrui sau vin-de bisericii, sunt persoane cu puþinã ºtiinþã decarte, însemnãrile menþionându-le de obiceidoar numele.

Însumând conþinutul acestor consemnãri re-constituim acest mecanism al daniilor, cumpã-rãrilor ºi rãscumpãrãrilor de cãrþi fãcute pen-tru folosul îndepãrtatelor biserici, ce þineau cafiind ale neamului românesc.

Începem acest examen sumar al cumpãrãri-lor, pe care l-am sistematizat pe parohii, cuChiriacoromionul (Bãlgrad,1699) achiziþionatîn anul 1802 de Moroºan On, pentru bisericadin Giula8.

Catavasierul (Blaj, 1777) bisericii din Giula,a fost cumpãrat, potrivit însemnãrii rãmase pecarte, în anul imediat urmãtor ieºirii de sub ti-par, de cãtre tânãrul Mândruþãu Gheorghe dinlocalitate.

În sfârºit, importante donaþii de cãrþi a fãcutpentru biserica din Giula jupânul Nicoarã Pe-tru9.

Astfel, în anul 1806, el cumpãrã, plãtind fie-care exemplar cu 8 zloþi ºi 20 cr(uceri), cele 12Minee de la Buda, „pentru pomenirea pãrinþilorºi a tot neamul Dumisale” .Doi ani mai târziu,gãseºte la Buda ºi cumpãrã cu 15 zloþi, „pentrusufletul sãu”, un Triod (Râmnic, 1731). În anul1811 cumpãrã cu 46 de zloþi, un Penticostar(Blaj, 1808) iar anul urmãtor o Evanghelie(Buda, 1812). Exemplul lui este urmat ºi de alþii.Astfel, în anul 1849, un alt locuitor dãruieºtemicuþei bisericuþe cu hramul „CuvioasaParaschiva” din Giula nemþeascã un Apostol(Bucureºti,1764). Referitor la daniile de cãrþifãcute bisericii din Apateul Unguresc, ºtim as-tãzi, dintr-o însemnare, cã aceasta a primit înanul 1748 o Cazanie de prãznuire (Bucu-reºti,1742) de la Blaga Petru ºi Blaga Teodor.

O altã tipãriturã bucureºteanã, ºi anume Tri-odul din 1747, a fost dãruitã de cãtre MandratPetru ºi Mandrat Ilie.

În sfârºit, pentru aceeaºi bisericã din Apateucumpãrã în 1768 ºi Aniþa Paºcului un Penti-costar (Râmnic,1767).

Trecând la tezaurul de carte al satului Chi-tighaz, aflãm, tot dintr-o însemnare rãmasã pefilele, cã Triodul ( Bucureºti,1747) bisericii afost cumpãrat, în chiar anul ieºirii de sub tipar,„de junerele nenichii lui Bolcaº anume Macovei ºio dat lui popa Pãtru cu 20 de florinþi, pã ratã”.

Dintre cãrþile bisericii din Bichiº o valoare

deosebitã o prezintã Evanghelia (Bucureºti,1723) dãruitã în anul 1788 de jupânul TãmaºCãturan din Berind. Acelaºi jupân Tãmaº dinBerind a mai cumpãrat pentru aceastã biseri-cã, în anul 1790, un Triod (Bucureºti,1747).

În sfârºit, tot pentru biserica din Bichiº, ungrup de credincioºi au achiziþionat seria de 12Minee (Buda,1804–1805).Fiecare gospodar aplãtit câte un Minei, preotul locului, MihaiGhiba, menþionând pe fila de gardã a exem-plarelor numele cumpãrãtorilor.

Continuând ºirul donaþiilor, biserica dinCrâstor primeºte în dar un Antologhion (Râm-nic,1766), cumpãrat de un oarecare Costin.

În anul 1788 în legãturã cu cartea are loc oanchetã care ne furnizeazã mai multe datedespre condiþiile în care a fost datã de cumpã-rãtor. Antologhionul fiind revendicat, la moº-tenire, de feciorii preotului Procopie10, cazulajunge în atenþia Protoprezviteatului de Ora-dea, de care þinea atunci parohia. Chestionândmartorii, protoprezviterul Gheorghe Ionisaevici,noteazã pe exemplar, concluzia anchetei, anu-me cã volumul nu intrã în lãsãmântul preotu-lui, fiind dãruit de cumpãrãtor bisericii.

Tot dintr-o însemnare, pãstratã pe un Triod(Blaj, 1813) din satul Micherechi aflãm cã, înanul 1838, un localnic, Vasile Gurzãu l-a cum-pãrat cu 13 florinþi pentru a-l dãrui bisericii.

Biserica din satul Peterd primeºte în anul1788, spre folosinþã, de la o persoanã a cãruinume a rãmas necunoscut, un Antologhion(Râmnic, 1745). Suma plãtitã pentru carte a fostde 30 florinþi, iar însemnarea a fost scrisã depreotul bisericii locului, Gheorghe Popovici.

Alte însemnãri ne oferã informaþii despredaniile fãcute la mijlocul secolului al XVIII-leabisericuþei de lemn din Sãcal, la care din anul1759 slujea un oarecare popã Ilie.

Lui îi vinde, în chiar anul numirii sale, „popaIoan” un Chiriacodromion (Bucureºti, 1732), cu17 florinþi. Cartea era luatã „pã sama bisericii casã fie aici în veci” .Deºi însemnarea nu o spune,se prea poate, ca volumul sã fi fost cumpãratdin banii bisericii, fiindcã a doua carte cumpã-ratã de popa Ilie, un Penticostar (Râmnic, 1743)a fost plãtitã din banii lui personali, dania pecare a face bisericii fiind „întru canonul de spo-vedanie”.

O însemnare interesantã de achiziþie desco-perim pe Evanghelia (Bucureºti, 1723) din sa-tul Sãcal. Din text aflãm cã aceasta a aparþinutiniþial bisericii greco-catolice din satul Bedeu11,fiind cumpãratã în 1790 de Jiroº Ion. Exempla-rul a ajuns în Sãcal la o datã târzie.

Tot în satul Sãcal ajunge, venind dinspre Bi-hor, un Octoih (Târgoviºte, 1712). Cartea fuse-

LUMINA 21

se cumpãratã iniþial de un oarecare Filip Gheor-ghe pentru biserica din Homorog. În ciuda bles-temelor care o legau de aceastã bisericã, ea vafi mutatã în secolul al XIX-lea de pãrintele IoanRocsin la biserica din Sãcal.

Încheiem aceastã prezentare a daniilor, cutextul rãmas pe un Penticostar (Râmnic,1767)cumpãrat pentru biserica satului Vecherd, lo-calitate în care azi nu se mai vorbeºteromâneºte:„Aceastã sfântã carte o au cumpãratMãdãraº Flore din Vecherd dârt 15 florinþi ºi unjumãtate pentru sufletul lui ºi a morþilor lui Moise,Anuþa, Ioan, Flore,Nuna, Ion, Mihai, Ioana, Ioa-na, Mãrie, Pãtca, Todora, Toader, vii Flore, Gafie,Mãrie, Oana, Floare, ºi o au dat în mâna nepotusãupopa Toma pânã o fi el ºi pruncilor de a lui vred-nici de ea.”

Cum lesne se poate constata, însemnãrile nune oferã nici un fel de informaþii despre presti-giul de care s-au bucurat aceºti cumpãrãtori încomunitatea lor.

Efortul financiar pe care l-au fãcut ne estesugerat de condiþiile pe care le pun la danie: sãnu fie înstrãinate, sã rãmânã în veci bisericii peseama cãreia a fost luatã .

Tot pe seama acestui efort financiar, care tre-buia, sã fie într-un fel compensat, punem do-

rinþa donatorilor de a li se citi pomelnicul fami-liei ºi explicãm includerea în text a ameninþãri-lor cu anatema.

Trecând la al doilea grup de cumpãrãtori,aceºtia au fost preoþi, viitori preoþi sau oamenicu oarecare ºcoalã din sat, care aveau un anu-mit bagaj cultural ºi care au procurat cãrþi, atâtpentru folosul lor cât ºi pentru cel al comunitã-þii, cu o parte lucrând în bisericã.

Sunt de altfel primi „cititori” care încep sãcumpere ºi „raritãþi”, adicã manuscrise copia-te în secolul al XVIII-lea în Transilvania sau cãrþiromâneºti din secolul al XVII-lea.

Un asemenea preot iubitor de lecturã a fostpopa Vartolomei Andreeav, hirotonisit în anul1765 ºi instalat la biserica din Peterd în 1768.El este ceea ce am putea numi un exemplu depreot care cumpãrã, din chiar anul numirii sale,cãrþi: un Apostol (Bucureºti, 1743) cu 14 flo-rinþi ºi o Psaltire (Râmnic, 1751), a cãrui preþ,prin distrugerea parþialã a însemnãrii, ne rã-mâne necunoscut. Un an mai târziu, a fãcut onouã achiziþie, ºi anume o Cazanie(Bucureºti,1768) plãtitã cu 18 florinþi.

Un alt exemplu de preot „bibliophil” a fost ºitânãrul Teodor Bodea. Chemat în anul 1834 sãslujeascã în biserica din Apateul Unguresc înlocul tatãlui sãu12, el se mutã din satul Alpariade lângã Cluj, aducând în Ungaria ºi cãrþilepersonale .

Prin intermediul lui ajunge în Apateul Un-guresc un Octoih cu Minei, copiat în anul 1741de copistul Grigore din Boci.

Tot prin intermediul unui preot, ºi anumeDimitrie Horvath, ajunge în final la comunita-tea româneascã din Crâstor, în anul 1882, unLiturghier (Târgoviºte,1713). Exemplarul fuse-se achiziþionat în anul 1855 de tatãl acestuia,Ioan Horvat, preot în Burzuc.

Din seria acestor achiziþii particulare consem-nãm ºi cumpãrarea în 1783, cu 30 de florinþi, a

Octoih, Târgoviºte, 1712

Liturghier, Târgoviºte, 1713

22 LUMINAunui Minologhion (Blaj, 1781), de cãtre popaPãtru13 din satul Jaca. Considerând-o pe bunãdreptate proprietate personalã preotul din Jacao include în lãsãmântul sãu, ameninþând cuanatema pe cel ce ar dori sã o ia de la prunciisãi.

Aºa se face cã la moartea lui, survenitã în1819, cartea trece în proprietatea fiului aces-tuia, preotul Petru Lazãr, ajungând mult maitârziu în inventarul bisericii.

Tot o achiziþie privatã a fost ºi cea a Triodu-lui (Râmnic, 1731), cumpãrat în anul 1772 delocuitorul Popon Dimitrie din Cenadul Ungu-resc, pentru folos personal.

Faþã de toþi aceºti cumpãrãtori, împlicaþi înviaþa satului, ºi care sunt motivaþi în achiziþiide nevoia de a avea ºi de a folosi cartea, colec-þionarii reprezintã o prezenþã de datã târzie,iar achiziþiile au avut ca scop, fie ºi secundar,tezaurizarea. Cei mai mulþi au fãcut parte dingrupul de intelectuali români care au trãit înBudapesta.

Prin intermediul lor ajung unele cãrþi româ-neºti vechi în fondurile unor biblioteci publicesau universitare14 din Ungaria.

Cel mai important colecþionar român de cãrþi

din Budapesta a fost Iuliu Todorescu.15 Nãscutîn 1866 el ºi-a consacrat cea mai mare partedin viaþã colecþionarii de raritãþi: manuscrise,incunabule, cãrþi vechi slavone ºi româneºti,cãrþi vechi strãine, etc. Dupã moarte, colecþiasa de carte va fi donatã Bibliotecii Széchényi.

În fondul Teodorescu de la Biblioteca Naþio-nalã Maghiarã se gãsesc, azi 30 de cãrþi vechiromâneºti ºi multe cãrþi româneºti apãrute înprima jumãtate a secolului al XIX-lea. Cea maiveche dintre acestea este rara azi tipãriturãmacarianã: Liturghierul slavo-român(Târgoviºte, 1508). Acesteia îi urmeazã unexemplar din Sbornicul slavo-român (Sas-Sebeº,1580) datorat lui Coresi. Din secolul al XVII-lea colecþionarul budapestan a reuºit sã-ºi pro-cure o Evanghelie cu învãþãturã (Bãlgrad, 1641)Cazania lui Varlaam (Iaºi,1643), Noul Testa-ment (Bãlgrad, 1648), Psaltira (Bãlgrad, 1651),Îndreptarea legii (Târgoviºte,1652), Sicriul deaur (Sas -Sebeº, 1683), Evanghelie (Bucureºti,1682) ºi Apostol (Bucureºti, 1683).

La acestea se adaugã toate cãrþile româneºtiproduse în tipografia crãiascã din Buda.

j

Privind lucrurile din perspectiva cãrþilor, ca

Cazania lui Varlaam, Iaºi, 1643

LUMINA 23

o marfã oferitã de diverºi producãtori ne-ampus problema dacã a existat o preferinþã a re-ceptorilor din Ungaria pentru anumite produc-þii tipografice.

La un examen statistic pe secole, am obþinuturmãtoarea situaþie:

Sec. XVI Sec. XVII Sec. XVIII Sec. XIX 3 12 64 17

Cifrele nu indicã însã „preferinþele” cumpã-rãtorilor (exceptându-l pe colecþionarulTeodorescu), cât capacitatea de difuzare a unuiprodus dinspre centru înspre periferie, pe du-ratã lungã.

Numãrul mic al cãrþilor din secolul al XVII-lea ajunse în aceste sate este firesc, fiindcã celemai multe comunitãþi româneºti din Ungarias-au cristalizat într-o vreme când stocul aces-tor tipãrituri era epuizat.

Din aceastã pricinã putem considera maidegrabã o performanþã faptul cã unii cumpã-rãtori din aceste teritorii de margine au reuºitsã procure câteva raritãþi cum sunt tipãriturilebrâncoveneºti, la un veac de la ieºirea lor desub teascuri.

Cât priveºte cartea din secolul al XVIII-lea,contemporanã cu cititorii noºtri, în biserici-le româneºti din Ungaria au ajuns 12 ediþii deRâmnic în 23 de exemplare ºi 14 ediþii de Bu-cureºti în 21 de exemplare, la care se adaugãtipãriturile de la Blaj, Viena ºi Pesta.

În cazul producþiei tipografice a veacului alXVIII-lea putem vorbi, credem, despre o anu-mitã preferinþã pentru cartea râmniceanã, de-terminatã în parte de legãturile ºi facilitãþilecomerciale create între Oltenia ºi þinuturi devest, dupã ocuparea acesteia de austrieci în1716. Sã nu uitãm cã pânã la retragerea arma-telor imperiale, în 1739, drumurile între acesteþinuturi au fost deschise iar circulaþia liberã. Peacest coridor ajung tipãriturile râmnicene alevremii pânã în satele cu populaþie româneascãdin Ungaria.

Programul editorial al Episcopului Râmnicu-lui Damaschin, apare limpede exprimat în pre-feþele cãrþilor care apar dupã 1725:”Am socotita îmbogãþi sfintele biserici cu înmulþirea sfintelorcãrþi în limba patriei noastre rumâneºti…nu nu-mai eparhia noastrã ci ºi alte osebite locuri,ce s-auobiºnuit cu aceastaºi limbã a se îndestuli.”16

Tot din aceastã dorinþã de pãtrundere pe în-

Molitvelnic, Buzãu, 1747

24 LUMINA

01. Un exemplu în acest sens este Gyula, oraº ce fãceaparte din voievodatul Nirului, pe Criºuri, în care afost gãsit un relicvar bizantin din secolele X-XI. veziGerard din Cenad, Armonia lumii, Ed. Meridiane,Buc., 1984, p. 44 (Text introductiv de Radu Con-stantinescu)

02. Aceastã comunitate ortodoxã a fost una româneas-cã dupã cum reiese din descrierile rãmase de la cro-nicarul ºi istoricul turc Evlia Celebi, care viziteazãîn 1666 cetatea ºi oraºul Giula.vezi Karácsony Imre,Evila Cselebi török világutazó magyarországi utazásai1664–1666, Budapest,1908, vol. II., p 227–229.

03. Fani Djndjihasvili, Antim Ivireanu cãrturar umanist,Iaºi, 1982, p 74.

04. El editeazã în limba românã, pe cheltuiala sa, întipografia lui Ioan Barth din Sibiu, doua din celemai frumoase romane populare:Alexandria(1794)ºi Esopia(1802) vezi Florian Dudaº, Cazania luiVarlaam în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, p.156.

05. Exemplarul aparþine bisericii din Bichiº.În prezentse gãseºte în colecþia Episcopiei ortodoxe românedin Giula.

06. Babeº Emil, A budapesti görög-oláh egyházközség,Budapest, 1909, p.1

07. Printre bisericile care au ars se numãrã cea dinBãtania, Giula, Chitighaz.

08. Cartea ajunge în final în posesia Capelei ortodoxe

NOTE

române din Ciorvaº, unde este dusã de giulaniimutaþi aici.

09. Nicoarã Petru, unul dintre ctitorii bisericii româ-neºti din Giula, tatãl lui Moise Nicoarã.

10. Hirotonisit în 1758 el a pãstorit pânã Crâstor pânãîn anul 1788,când pruncii intrã în posesia bunuri-lor acestuia

11. Atraºi de promisiunile episcopului greco-catolicdin Oradea, ortodocºi din Bedeu au trecut încã însecolul al XVIII-lea la uniaþie împreunã cu bisericalor.

12. Dimitrie Bodea a fost preot în Apateu între anii1831–1834.

13. Preotul Timotei Petre a fost hirotonisit în 1772.14. O asemenea bibliotecã este ºi cea a Universitãþii

Attila Józef din Szeged care deþine un Molitvenic(Bãlgrad, 1689) vezi Varga András, Régi magyarnyomtatványok 1700-ig. Katalógus, Szeged, 1991, p.95, nr. 341

15. Maria Berényi, Dr. Iuliu Teodorescu - un bibliofil ro-mân din Budapesta în Almanah. Publicaþie a Socie-tãþii culturale a românilor din Budapesta, 1995, p.54–57.

16. Text din prefaþa Molitvenicului (Râmnic, 1730)17. Stihuri politice din Prefaþa Mineiului pe luna iulie

(Râmnic, 1780)

treaga piaþã ortodoxã din imperiu, Molitveni-cul din 1730 este închinat „preasfinþitului ºi pra-voslavnicului Arhiepiscopului Belgradului ºi Mi-tropolitului, a tot creºtinescul norod de supt stãpâ-nirea preasfinþitului împãrat al Romii, în Servia,Slavonia, în Hungaria, în Sirmia, în Ungrovlahiiachesariceascã, în Banatul Timiºvarului…”.

Obiºnuinþa românilor din þinuturile de vestde a cumpãra carte râmniceanã nu va putea fiopritã prin reinstaurarea frontierelor, în anul1739, la fel cum nici legãturile bisericeºti dintreEpiscopia Aradului ºi Episcopia Râmnicului nuau fost întrerupte. Faþã de tipãriturilerâmnicene, producþia de carte de la Bucureºtia fost defavorizatã.Ea avea de strãbãtut traseemult mai lungi ºi mai complicate. În plus mar-fa venea dint-o tipografie mai puþin familiarã,chiar dacã nu strãinã, încât numãrul de exem-plare cumpãrate este remarcabil.

În sfârºit, credem cã acceptarea ofertei decarte din Blaj, în momentul lansãrii acestei ti-pografii pe piaþã, s-a datorat tipografilorrâmniceni angajaþi. Singurele cãrþi care n-aureuºit sã pãtrundã pânã la românii din Unga-ria - cu excepþia celor douã exemplare ale Ca-zaniei lui Varlaam- au fost tipãriturile moldo-

vene, care, în ciuda ornamenticii frumoase, nuau putut concura în difuzare, datoritã distan-þei mari, cu producãtorii din Þara Românescã.

Încheind aceastã succintã prezentare trebu-ie sã spunem cã mai importantã decât numã-rul lor, care, în condiþiile distrugerilor suferitede biserici în timp ºi a lipsei de informaþii, rã-mâne relativ, este însãºi prezenþa acestor cãrþiromâneºti în bisericile ortodoxe din Ungaria.

Din perspectivã socio-culturalã aceastã întâl-nire dintre cãrþile cãlãtoare ºi cititorilor lor, ilus-treazã o anumitã apetenþã de lecturã, propriesatului românesc, oriunde s-ar fi aflat el, care aasigurat pe duratã lungã unitatea culturii nea-mului românesc.

Fiindcã în ultimã instanþã ce altceva au fostaceste tipãrituri, care au împânzit în veacul alXVIII-lea cele trei provincii româneºti ºi Pãrþileungurene, vorbindu-le cititorilor, în predoslo-vii, despre limba noastrã cea de moºie sauarãtându-le în stihuri politiceºti originea nea-mului românesc („ Semnele românilor cele dintruînceput fericite/ Cu adevãrat de la Roma zburândîn Dacia sunt venite”17) decât factori de unitatenaþionalã?

LUMINA 25

Autorul Ioanei a lãsat moºtenire posteritãþiipostulatele neliniºtii sale, „analizele” adicã, iarsinteza a rãmas sarcina criticii literare. Într-oviaþã atât de scurtã nici nu se putea mai mult;graba cu care a plecat scriitorul explicã grabacu care a trãit ºi scris. Între „refuzul copilãri-ei”1 ºi presimþirea morþii, timpul comprimatºi-a spus cuvântul: opera lui Anton Holban. Unautor pentru care autenticitatea, înainte de a fiun indiciu al unei noi convenþii literare, devineºi rãmâne pe viaþã un criteriu existenþial pri-mordial. Teama de o eventualã infiltrare în viaþãa falsului îl împinge pe Holban spre literaturã,teren în care prin exerciþiul luciditãþii se poatesupraveghea adevãrul vieþii ºi se poate construiun „pseudo-adevãr” în ficþiune. Tot scrisulholbanian, inclusiv cel neliterar, este impreg-nat de febra vieþii, ºi atunci când interogaþiilesale produc, paradoxal, construcþii sau pãrþi nulipsite de impresia artificialului. Este unul din-tre nenumãratele paradoxuri ale scriitorului. Înplinã desfãºurare a unei vieþi extrem de auten-tice, priveºte cu un ochi însetat de certitudinimai exemplare, spre literaturã. Corespondenþaautorului, purtatã paralel cu elaborarea roma-nelor ºi nuvelelor sale, poate fi consideratã, fãrãprea multã îngãduinþã, o adevãratã capodope-rã. Nicãieri în literatura sa – exceptând poatecâteva pasaje mai transfigurate din JocurileDaniei – nu întâmpinãm o mai acutã senzaþie avieþii, o impresie de mai proaspãtã autenticita-te. Surprindem aici toate motivele esenþiale aleromanelor sale, privite, desigur, fãrã opticileînmulþite la nesfârºit, dar ºi fãrã inevitabilaconvenþionalizare ºi artificializare a acestora.Iar observaþiile referitoare la roman, concurea-zã fãrã discuþie cu cele formulate în Testamen-tul literar. Viaþã purã pânã la literaturã, pânãla poeticã.

Existenþa în sine a acestor scrisori, îndeosebicele trimise prietenului sãu din tinereþe, profe-sorului de literaturã francezã Ion Argintescu,reprezintã, dupã opinia noastrã, motivul esen-þial al literaturii lui Holban: nevoia comunicãriinemediate, echivalentã cu cãutarea raporturilorreale dintre douã fiinþe, scutite de balastul con-venþiilor ºi politeþelor. Momentul Galaþi, sã nu-

mim astfel cei trei ani petrecuþi de Holban încorpul profesoral de la liceul „V. Alecsandri”din acest oraº, sunt anii în care i se consolidea-zã scriitorului, sub protecþia familiarã a ambi-anþei, toate toposurile personalitãþii, iarmutându-se apoi la Bucureºti, autorul Ioanei,având în continuare aceeaºi oroarea de fals, sereîntoarce mereu la acea vârstã a existenþeiimaculate, singura necompromisã de artificial.Prietenia cu Ion Argintescu rãmâne pânã lamoarte – cea care „va strica jucãria” – raportulde referinþã, mãsura lucrurilor, garanþia since-ritãþii, cântarul de farmacie al vieþii ºi al litera-turii încât nu e de mirare dacã motivele litera-turii lui Holban, sau de ce nu, obsesiile sale, sãfie probate „pe viu“ tocmai în acest raportuman. Corespondenþa în discuþie se prezintãdeci ca o serie de documente ale unei confesi-uni netrucate, cultivate metodic ºi consecvent(Holban îºi dojeneºte imediat prietenul cândacela, din motive de obicei scuzabile, îºi permi-te vreo amânare a rãspunsului). Cum lui San-du, personajului sãu favorit, luciditatea nu-ifoloseºte la ameliorarea structuralelor sale in-certitudini, decât la exploatarea lor artisticã, lafel pentru scriitor confesiunile epistolare vordeveni un fel de inventar infinit al obsesiilor deordin psihologic, dar ºi artistic. Conºtient de

Tiberiu Herdean

Corespondenþa ca literaturã(Anton Holban: Pseudojurnal)

„Vom vorbi noi vreodatã?”

26 LUMINAinclinaþia de a privi mereu în sine, Holban, princonfesiune, se deschide ºi la propriu, ºi la figu-rat. „E obositor acest monolog continuu”2, îiscrie într-una dintre primele scrisori lui IonArgintescu. Iar prietenul sãu – un priceput cri-tic de artã –, de asemenea sensibil, dar marcatmai degrabã de un alt soi de singurãtate, deunul „de esenþã intelectualã“3, s-a dovedit unexcelent ºi unic martor ºi „raisonneur” al neli-niºtilor ºi îndoielilor holbaniene; un spirit ca-pabil adicã de identificare empaticã, dar ºi deobservaþii obiective. Holban, „pradã celor maideprimante îndoieli”4, se lasã în voia lor, sigurfiind de sinceritatea prietenului ºi beneficiindde reflecþiile ºi corecþiunile aduse de acesta,exploatându-le. Instabilitatea psihologicã a scri-itorului – „Eu þip, plîng, rîd, mã agit 25 de oreîntr-o zi ºi o noapte…”5 – îºi gãseºte astfel înexterior posibilitãþile de reechilibrare, iar auto-rul scrisorilor poate sã surprindã în continuareliniºtit „goana subtilã a stãrilor sufleteºti”6.

La prima impresie scrisorile vin sã ateste omulþumire cu un asemenea fel de comunicare,indirectã adicã, dar ele de fapt dovedesc altedouã vocaþii antinomice – iarãºi o contradicþieholbanianã –: vocaþia monologului ºi, pe de altãparte, dorinþa susþinerii artificiale (prin scrisori)a unor relaþii dorite a fi, în mãsura posibilitãþi-lor, totuºi, reale. Holban are nevoie de realitatepentru a se reîntoarce apoi mai liniºtit spre sine,ca cercul vicios sã se punã într-o veºnicã miº-care. Introspecþia îºi trage seva din viaþã, viaþãverificatã ºi autentificatã apoi prin analizã.Mãrturisirile scriitorului lasã o impresie pe carecritica literarã n-a ezitat s-o exploateze ºi sãvadã în opera autorului Jocurilor Daniei conti-nuarea vieþii. Nu s-a fãcut, însã, o confruntaremai detaliatã a analogiilor obsesionale dintrecele douã planuri. Decât realitatea propriu-zisãa unor personaje din romanele sale ni se parmult mai semnificative surprinderea ºi identifi-carea acelor motive care concentreazã în esen-þa lor probleme de expresivitate artisticã; sursede profunde neliniºti holbaniene. Decât Sandu,personajul romanelor sale, Holban, „persona-jul-narator” al propriei sale corespondenþe – unfel de jurnal cu destinaþie nominalizatã ºi re-constituit de posteritate – se dovedeºte mai au-tentic, iar obsesiile mai convingãtoare, cãci nutrec prin filtrul literaturizãrii. Lipsa de construc-þie a acestui „pseudojurnal” îi sporeºte cota deadevãr ºi sinceritate (neglijenþa „elaborãrii” estedoar un adaos de nuanþã). Viaþa ºi opera luiHolban dovedesc a fi o serie de imposibilitãþi,deoarece, efect al comprimãrii timpului, scrii-torul vrea sã trãiascã simultan pe douã planuri :

pe unul abstract, al ideilor, ºi pe unul concret,al vieþii. Epistolele publicate cuprind laitmotivegreu de neobservat : scrisorile sunt de obiceiscurte, formuleazã multe întrebãri sau rugã-minþi iarãºi laconice, telegrafice, dar vor, înschimb, rãspunsuri lungi, pline de amãnunte,termen echivalent în vocabularul evaziv al scri-itorului cu realiile. Imposibilitatea vine din vo-inþa scriitorului de a stoarce viaþã din cuvinte(vom vedea cum acordã apoi autorul Ioaneivaloare realã cuvintelor – disecate ca pe niºtemostre din carne ºi oase). Cu Ion Argintescu,Holban pune la cale un „târg“ avantajos, ce-rând în schimbul puþinului abstract, mult real:„numai întrebãri, la care îmi vei rãspunde, sper,cât mai lung”7. Oroarea de idei, depozitare aleabstractului, se formuleazã în promisiuni alerealului: „am o mie de lucruri sã-þi spun”8 (s.n.). În lipsã de contact viu, cel realizat prin scris,indirect, începe, totuºi, sã-i consume mulþumi-rea lui Holban, prevestind parcã evoluþia pânãla maladiv a unei sete de real: „Mi-e dor sã stãmde vorbã mai multã vreme; de la distanþã e greusã te înþelegi cu cineva”9. O nouã variantã aimposibilului holbanian apare tocmai în prezen-þa persoanei dorite, când mult fãgãduitul dia-log de fapt nu se mai realizeazã, prezenþa fizi-cã a celuilalt echivalând cu comunicarea, cusurprinderea acelor „fire invizibile” între douãfiinþe apropiate. Timpul pierdut, în accepþiu-nea pe care am sugerat-o, îl împinge pe Holbanspre un uºor egoism în viaþã, precum pe Sanduîn romane: scrisorile pe care le trimite sunt lip-site de acea cotã de realitate pe care scriitorul orevendicã de la alþii, ºi de fapt ele vor sã con-serve virtualitatea realitãþii, nu realitatea însãºi(cum ºi în romane Sandu doreºte ca iubirea sãfie mereu posibilã, nu ºi realã) – „sã ºtiu cã num-ai uitat încã”10 (s. n.). Pe când în scrisorilepe care le primeºte, amãnuntele „concureazã“cu realitatea, în cele trimise, ele „se epuizea-zã“11! Astfel, Holban nici nu-ºi dã seama de iro-nia pe care o conþine – deºi de data aceasta re-curge la subliniere, ca semn de suspendare aneglijenþei stilistice proprie scrisului sãu – în-trebarea adresatã patetic prietenului sãu: „Vomvorbi noi vreodatã?“12. Scriitorul chinuit de do-rul comunicãrii, se închide în sine: o altã impo-sibilitate care, nesoluþionatã, va produce prin-cipiul dominoului sau lanþul imposibilitãþilor.Problema comunicãrii se dovedeºte cu atât maiacutã ºi deci dramaticã – ºi aici nu e vorba deun sinonim al „tragismului”, cuvânt atât dedrag scriitorului – cu cât Holban nu are voca-þia dialogului, cu toatã insistenþa lui de a-l sus-þine totuºi. Mai mult îl preocupã expresia adec-

LUMINA 27

vatã a interioritãþii, comunicabilitatea profun-zimilor sufleteºti proprii. Paradoxal, proza scri-itorului fiind taxatã ca una de analizã psiholo-gicã, reuºita nu va depãºi nici în acest plan ni-velul relativului, nemulþumindu-l profund pescriitor, împingându-l pe Sandu, în finalul Jo-curilor Daniei, nu atât la despãrþirea de femeie,cât, din cauza dialogurilor ratate, mai degrabãla renunþarea la ideea de comunicare ºiorganicitate: „nici nu ºtiu bine de ce s-aîntîmplat despãrþirea mea”13, mãrturiseºteHolban lui Argintescu. Cu toatã inclinaþia lorspre analizã lucidã, atât Holban cât ºi Sandusuferã de o insuficient de convingãtoare exteri-orizare a interioritãþii. Între cele douã ipostazetrebuie cãutatã drama amândurora. Lucidita-tea îl ajutã pe Holban sã-ºi dea seama de asta,dar cauza, ºi prin urmare, soluþia nu o gãseºte.Se plânge de repetate ori prietenului sãu cã nue înþeles, sau cã e a interpretat greºit: „oameniinu mã pricep, ca ºi în viaþã”14. Holban „crede”într-un fel idealist sau – ne permitem s-o spu-nem – uºor infantil în manifestarea automatãºi exactã a conþinutului interior trãit febril. Idealar fi pentru Holban dacã intenþiile sale s-ar ex-terioriza de la sine, fãrã sã apeleze la procedeestilistice de „nuanþare”. Autorul Ioanei are con-vingerea cã între forþa expresivã ºi intensitateaemoþiei existã un raport proporþional, însã re-flecþiile critice îl fac sã-ºi verifice totuºi certitu-dinea: „Cum truda mea sufleteascã a fost neîn-chipuitã, aºtept sã ºtiu dacã am reuºit sã þi-osugerez”15. Numai pe la sfârºitul carierei sale,spre finalizarea Jocurilor Daniei, Holban se con-vinge de gravitatea problemei – deºi o simtemereu –, ºi vede necesarã o „lãmurire” ulterioa-rã, o „explicitare” metodicã. Astfel ia naºtereTestamentul literar, consecinþã a atâtor nemul-þumiri acumulate, ºi nu doar legate de Ioana,transmise la timpul lor lui Argintescu: „cãcifrãmîntãrile n-au ieºit dintre rînduri”16. Aceas-tã lipsã de adecvare între interior ºi expresia luio bãnuim cauzatã de douã convingeri obsesiveºi înþelese nediferenþiat de Holban: una ar fianticalofilismul înþeles ortodox, adicã frica de„frumos”, de „stil” ce îl împinge pe scriitor laformulãri simpliste – „M-am forþat apoi caaceastã vibraþie sã fie strînsã în fraza cea maireþinutã posibil”17 – ºi la refuzul unor formu-lãri totuºi plastice. Cu atât mai ciudatã aceastãscãpare a lui Holban, cu cât s-a dovedit a fi unexcelent interpret al Hortensiei Papadat-Bengescu, în opera cãreia tocmai trecerea de lasentiment la expresie se realizeazã magistral,convertirea sentimentului în „stil”. Al doileamotiv îl surprindem în incapacitatea autorului

de a vedea în ansamblu, de a-ºi însuºi o opticãde perspectivã asupra propriei sale vieþi ºi ope-re. În corespondenþã, precum ºi în Testament…,„explicând” Ioana, Holban supraapreciazã, depildã, rolul pisoiului Ahmed, vãzând în el unsimbol, fãrã sã-ºi dea seama cã în atmosferasumbrã a romanului, acest amãnunt „zoo” de-vine mai puþin semnificativ, înghiþit anterior deîntreg. O excesivã concentrare asupra faptuluipsihic concret afecteazã la autor calitatea sin-teticã a observaþiei, puþinã câtã existã. Proble-ma comunicãrii devine, dupã opinia noastrã,cea esenþialã la Anton Holban, iar celelalte –sentimentale, artistice, etc. – i se supun. Darfiindcã acestea din urmã se vor toate ca niºteprobe ale comunicabilitãþii, ies în prim plan ºi,astfel, cea primordialã se vede mai greu. Pre-cum la Blecher problema ontologicã e mobilulesenþial, însã mereu materializat în „poveºti”ºi imagini compensatorii, la fel la Holban ches-tiunea comunicãrii e mereu „înscenatã”. Aceas-tã deplasare, însã, dinspre centru spre margi-ne, adicã soluþionarea incertitudinilor în locurisecundare, va produce o serie de cercuri vicioa-se. Imposibilitatea va naºte alte imposibilitãþi:dupã cum, de pildã, Sandu nu poate rezolvagelozia producând-o, sau, ºi dupã cum nu poateiubi mereu cãutând singurãtãþi izolate, inclinatspre fugã, nici Holban „nu poate fi înþeles” dacãautenticitatea înseamnã la el o reducþie a ex-presivitãþii, crezând obsesiv în raportul directdintre conþinut ºi formã. Camil Petrescu s-adovedit cu mult mai rafinat în conceperea au-tenticitãþii, cu toatã spectaculozitatea anunþã-rii „noii structuri”, cãci anticalofilia autoruluiUltimei nopþi… ascunde o extrem de bine con-ceputã, adicã reflectatã autenticitate, ca sã numai vorbim de sinceritatea „ºlefuitã” din roma-nele sale. E adevãrat cã tentativa lui Holban estemai radicalã, iar autorul are curajul chiar de a-ºi sacrifica opera dacã ea nu respectã o eticã aesteticii sale proprii: sinceritatea brutã.

Paradoxurile imposibile se leagã ca verigidintr-un un lanþ în opera scriitorului, iar ºi maiabsurd se dovedeºte faptul cã deseori pomeni-ta artificialitate, raportatã la romanele scriito-rului, este un stimulent ºi în viaþa autorului:obsesia morþii precipiteazã scrisul ºi îl particu-larizeazã, îl dramatizeazã sau produce, cum luiSandu îi place sã spunã: „tragedia noastrã”.Holban, ca ºi Sandu, „se apropie de moarte”,producând o tensiune a timpului, o goanã înviaþã dupã promisiunile certitudinii, multipli-când „experienþele” revelatorii. Oricât de dez-voltatã ar fi luciditatea, ea nu insistã asupraunui singur aspect al vieþii, aprofundându-l ºi

28 LUMINAexploatându-l pânã la ultimele consecinþe; tea-ma de monotonie ºi de a pierde alte, încãneîncercate aspecte, îl plaseazã atât pe autorcât ºi pe personaj în mereu alte planuri de ob-servaþie. Ideea singurãtãþii e cultivatã ºi ea, sesprijinã mereu de alte ºi alte împrejurãri. Într-un fel bengescian, autorul ºi personajul îºi rãs-frâng sentimentul în alte ºi alte oglinzi. Auten-ticul Holban are nevoie însã de stimulentul ar-tificialului, cãci suferã ºi el de o deficienþã aexistenþei: ideea singurãtãþii naºte, de pildã,sentimentul tragic ºi suferinþa. Existã aici o pro-vocare interioarã ºi permanentã între planurilereale ºi cele spiritual-culturale, planuri care, dinpãcate, nu se autentificã unul pe celãlalt, ci sedevitalizeazã. Nu doar normele sau paradig-mele culturale compromit existenþa, ci ºi exis-tenþa compromite arta, comprimând-o în ceamai redusã expresie. Scriitorul se înºalã cândafirmã aforistic: „Pentru mine literatura nu egrea: numai mã transcriu“18 (sublinierea apar-þine autorului), cãci acest automatism al „ela-borãrii” o sã-l nemulþumeascã ºi nu-i va aduceniciodatã liniºte – „aºa nud, nu e singurul posi-bil pentru a spune lucruri grave?”19 –, dovadãaceastã corespondenþã care apeleazã mereu laconfirmãri exterioare asupra artei sale. În spa-tele acestei iluzii asupra expresivitãþii automa-te, sau „nude”, se ascunde o altã iluzie sau do-rinþã a lui Holban, credinþa în pronunþata indi-vidualitate a personalitãþii sale : „sunt singurpe lume, nu mã înþeleg cu nimeni”20, idee ce vaproduce iarãºi una nouã, cea a unicitãþii. Scri-

sul, la prima impresie, se pare cã îi va aduceautorului salvarea, comunicarea exemplarã,însã pentru Holban gestul fatal va fi tocmai scri-sul, construind obstacolul comunicãrii, distan-þa. Literatura se va impune ºi va echivala cumateria rupturii ºi des-pãrþirii: „de la distanþãe greu sã te înþelegi cu cineva”21. Loialitatea ºiprietenia lui Argintescu, facilitând sau dând maimult iluzia comunicãrii organice, se va convertiîn Jocurile Daniei într-o dureroasã deziluzie ºiretragere din dialog, lãsând-o pe Dania, ºi lapropriu, ºi la figurat, sã vorbeascã singurã : „Nuadio, numai la revedere”22. Eºecul sauineficienþa oricãrei comunicãri prin scris vortrezi din somn viaþa; Holban, precum Blechercu Geo Bogza, vrea mereu sã stea de vorbã maimultã vreme. Problema poeticii lui Holban astaeste: cum ºi cu ce sã înlocuieascã în scris, „ca sãiasã”, valoarea de autentificare pe care o re-prezintã prezenþa celuilalt, în viaþã, ºi astfel sãse facã de înþeles, satisfãcându-ºi nevoia comu-nicãrii nemediate. Motivul morþii roieºte ºi el înjurul comunicãrii; acolo unde dialogul directdevine imposibil, se infiltreazã sfârºitul: „o ple-care echivaleazã cu o moarte”23. De ºi-ar fi re-citit scrisorile ca pe un jurnal, Holban poate ºi-ar fi dat seama de imensa ºi imposibila sa ten-tativã de a prelungi sau înlocui viaþa cu scrisul(sau de a alunga moartea prin scris). Încerca-rea de economisire a vieþii prin literaturã desi-gur cã nu-i putea reuºi. Scrisorile, ca ºi roma-nele sale, sunt – printre altele – ºi documenteleacestui efort donquijotesc.

NOTE

1. Sintagmã folositã de Nicolae Florescu, în Profitabila condiþie, Cartea Româneascã, Bucureºti,1983, p. 135, 2. Anton Holban, Pseudojurnal, corespondenþã, acte, confesiuni, ediþie îngrijitã deIleana Corbea ºi N. Florescu, prefaþã ºi note de Nicolae Florescu, Editura Minerva, Bucureºti,1978, p. 32, 3. Ibidem, 4. Ibidem, p. 38, 5. Ibidem, p. 41, 6. Ibidem, p. 67, 7. Ibidem, p. 40, 8.Ibidem, p. 42, 9. Ibidem, p. 85, 10. Ibidem, p. 91, 11. Ibidem, p. 109, 12. Ibidem, p. 118, 13.Ibidem, p. 138, 14. Ibidem, p. 104, 15. Ibidem, p. 83, 16. Ibidem, p. 52, 17. Ibidem, 18. Ibidem, p.60, 19. Ibidem, p. 107, 20. Ibidem. P. 70, 21. Ibidem, p. 85, 22. Anton Holban, Opere II, Studiuintroductiv, ediþie îngrijitã, note ºi bibliografie de Elena Beran, Editura Minerva, Bucureºti, 1972,p. 171, 23. Anton Holban, Pseudojurnal, ed. cit., p. 132

LUMINA 29

Arta a patru biserici ortodoxe din Ungaria,caracterizeazã arta ortodocºilor secolului al XX-lea din aceastã þarã. În ordine cronologicã elesunt urmãtoarele: Biserica Bulgarã din Buda-pesta construitã în 1931 în cinstea SfântuluiChiril, Biserica Româneascã din Micherechi re-înnoitã în 1990, Biserica Greceascã dinBeloiannis, construitã în 1996, în cinstea Sfân-tului Dumitru ºi a Sfinþilor Constantin ºi Elena,respectiv biserica româneascã din Apateu cuhramul Sfântul Nicolae, care s-a renovat în1994.

Biserica Sf. Arhangheli Mihail ºi Gavril dinMicherechi s-a construit în 1849 în stil clasicisttârziu. Frescele au fost executate între anii1987–1990 în stil neobizantin. Întreaga picturãmuralã întruchipeazã întâlnirea între arta creº-tinãtãþii apusene cu cea orientalã. În acelaºitimp ea oglindeºte situaþia specificã a creºtini-lor orientali din Ungaria, care trãiesc interca-

laþi între cultura orientalã ºi apuseanã dar do-minatã de mediul creºtin apusean.

Pictura a fost executatã de soþii CristianSamoilã ºi soþia sa Cristina Samoilã, ajutaþi depictorii: Adrian Pancu, Paul Bãtãiosu, DanPirvu, Ion Bãtãiosu, Costin Dobrotescu ºi Cris-tian Vizdei. Numele lor este înscris pe tabla afla-tã la intrare, sub turla bisericii. (Vezi foto jos)Fresca are inscripþia în limba românã, fãcutãde pictori. În edificiul mai puþin împodobit, dininterior, meºterii au creat o lume minunatãoprind scurgerea timpului pe care l-au canali-zat spre eternitate.

În biserica sub formã de salã, locul cel maisacru îl constituie absida, de aceasta se leagãnaosul apoi pronaosul ºi de aici se deschide in-trarea spre cor.

Grupul de pictori au avut sarcina sã împo-dobeascã aceastã bisericã de tip arhitecturalapusean cu o frescã bizantinã medievalã. Pede o parte pictorii s-au acomodat modestelor

Nagy Márta

Frescele bisericii Sfinþii ArhangheliMihail ºi Gavril din Micherechi

30 LUMINA

(Vezi foto sus) În compoziþia sub formã de cerccu raze aurii, în prim plan apare Iisus Hristos,îmbrãcat în hainã de stãpânitor, de împãrat bi-

posibilitãþi oferite de arhitectura apuseanã, pede altã parte s-au folosit de posibilitãþile oferitede aceastã arhitecturã.

Pereþii bisericii, în formã de corabie, sunt în-trepãtrunºi cu câte trei-trei bolte, unde sunt pic-tate frescele. Pictorii, acomodându-se la modulde împãrþire a pereþilor, au aºezat trei-trei maricompoziþii, formând trei mari cercuri. Însãºiforma de cerc, care în evul mediu simboliza lu-mea cereascã, indicã cã pe tavan vor fi pictaþiprincipalii locuitori ai lumii cereºti.

Deasupra intrãrii, într-un cerc mare, pe unfond auriu cu raze, se aflã Nãscãtoarea deDumnezeu, în picioare, pe nori. Fecioara Mariapoartã hiton albastru ºi mantie bordo-violet.(Vezi foto jos) Culorile îmbrãcãmintei sunt în con-trast cu hainele lui Iisus la vârsta de adult.

Culoarea albastrã a îmbrãcãmintei Marieisemnificã purtarea în pântece a copilului luiDumnezeu din ceruri, iar mantia bordo-violetreprezintã firea omeneascã a Mariei, doar apurtat pe Iisus în pântece ca pãmânteanã. Ma-ica Domnului stã cu mâinile ridicate pentrurugãciune. Aici Maria simbolizeazã mama în-sãrcinatã cu fiul ceresc.

Urmãtoarea formã de cerc, înspre sanctuar,reprezintã Sfânta Treime din Noul Testament.

LUMINA 31

zantin, în hiton roz-albicios împodobit cu or-namente aurii – în picioare, în faþa crucii, cumâinile rãstignite pe cruce.

În spatele lui Iisus, se desfãºoarã, ca o um-brã, imaginea unei mantii albastre cu steluþeaurii, care reprezintã pe Tatãl Ceresc. TatãlCeresc are deasupra capului un triunghi carereprezintã dumnezeiasca Sfânta Treime, înã-untru trei litere greceºti „O, T N”, ce înseamnã„Cel viu” – Moise din tufa de mãceº se adre-seazã Domnului (MoiseII. 3.14.). Literele îl re-prezintã pe Dumnezeu. Iisus Hristos îºi ridicãamândouã mâinile pentru a binecuvânta.

La picioarele lui Iisus, într-un cerc mai mic,în faþa fundalului auriu, Duhul Sfânt apare subformã de porumbel. Porumbelul cu aripile largdeschise, atingând crucea din spatele lui (re-prezintã rãstignirea pe cruce a lui Iisus). Celetrei litere greceºti de pe cruce ºi de pe triunghi-ul albastru din spatele crucii (O, T N – „CelViu”) se referã tot la Tatãl Ceresc.

Complicata compoziþie doreºte sã scoatã înevidenþã egalitatea celor trei persoane din SfântaTreime cu asemenea motive cum ar fi, apropie-rea trupeascã a lui Iisus ºi a lui Dumnezeu Ta-tãl, sau coborârea porumbelului pe Sfânta Cru-ce, care repetã miºcarea lui Iisus ºi a Tatãlui.Pogorârea pe cruce a Duhului Sfânt – porum-belul ºi a triunghiului, în el literele, sau rolurilepe care le are simbolul triunghiului, etc.

Din conþinutul simbolic al compoziþiei se potlectura ºi alte semnificaþii.

O singurã reprezentare îl prezintã pe IisusHristos ca unul care suferã dar ºi ca pe cel careînvie ºi mântuieºte întreaga lume, sau ca pe opersoanã a Sfintei Treimi, care Stãpâneºte lu-mea.

Prezentarea Sfintei Treimi din Noul Testa-ment s-a fãcut cu respectarea tradiþiilor rãsãri-tene.

Aceastã complicatã compoziþie simbolicã dãdovadã, cã pictorul nu dispune numai de cu-noºtinþe iconografice, care reprezintã oregândire adâncitã, ci a avut ºi o deosebitã fi-neþe spre nuanþarea iconograficã.

Sfântei Treimi din Noul Testament cuprinsãîntr-o formã rotundã, spre altar i se alãturã omandorlã. O parte mai îngustã a mandorlei estedeschisã spre forma rotundã, iar înãuntru eicuprinde o altã compoziþie. În aceastã mandorlãalungitã (care de asemenea simbolizeazã lumeacereascã) apar trei îngeri. Textul scenei „Arã-tarea de la stejarul din Mamvri”, este o întâm-plare din Testamentul Vechi (Moise II. 3), cândtrei îngeri au vizitat pe Abraham ºi pe soþia saSara, la cortul de lângã un stejar din Mamvri.

Abraham, dupã obiceiul sãu, i-a ospãtat pe ceitrei cãlãtori ºi a recunoscut într-aceºtia cele treipersoane dumnezeieºti ale Sfintei Treimi. Încinstea celor trei îngeri, Abraham a tãiat un vi-þel. Istorioara din Vechiul Testament nu estealtceva decât o imagine vie a Cinei de pe urmãa Noului Testament, în care Fiul lui Dumnezeuapare ca un sacrificiu. În imaginea de pe boltã(Vezi foto jos), Sfânta Treime din Vechiul Testa-ment, apare sub formã de trei îngeri înaripaþi,îngeri auriþi, îmbrãcaþi în hiton alb. Cei doi în-geri de la margine poartã mantie mov deschispe când îngerul din mijloc poartã mantie movde culoare deschisã, dar pe umeri are o mantieîmpodobitã ºi auritã la gât. Cu acest ultim mo-

tiv, pictorul scoate în evidenþã cã dintre îngeri,cel din urmã amintit este Tatãl Ceresc. Pe veº-mintele acestuia un model alb – cu vârfurileîndreptate cãtre îngeri –, pluteºte triunghiul cesimbolizeazã Sfânta Treime, în el literele gre-ceºti ce indicã pe Domnul (O, T N).

Faþa îngerilor este tânãrã, cei de la margineridicã mâinile spre cer, pe când Tatãl cu amân-douã mâinile în jos binecuvânteazã.

32 LUMINAImaginea cea mai apropiatã de altar, în for-

mã de cerc, cu fundal de raze aurii, este portre-tul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator (Vezi fotojos), ca stãpânitor al lumii. Hristos, stãpânito-rul lumii, poartã hiton bordo ce indicã firea luiomeneascã, iar hitonul albastru pe care îl poar-tã reprezintã firea lui dumnezeiascã. Aceste cu-lori simbolizeazã cele douã firi ale lui IisusHristos, învãþãturã formulatã la al IV-lea SinodEcumenic din 451. În funcþie de aceasta IsusHristos, existã ca o persoanã cu douã firi (unadumnezeiascã ºi una omeneascã). Aceste douãfiri sunt de nedespãrþit ºi neamestecate. (Deci-zia sinodalã reprezintã baza înfrãþirii lui Dum-nezeu om în pictura bizantinã.

În imaginea de pe bolta bisericii din Miche-rechi, Iisus Hristos cu mâna dreaptã binecuvân-teazã, în mâna stângã þine o carte deschisã, pecoperta cãreia se aflã literele (A ºi ¿ ), prima ºiultima literã din alfabetul grecesc care invocãcuvintele lui Iisus: „Eu sunt Alfa ºi Omega, în-ceputul ºi sfârºitul...” (Apocalipsa 1,8) pe carele spune la judecata de apoi.

Cercul cu raze aurii este înconjurat de unoctogon, care în simbolica evului mediu se re-ferã tot la lumea cereascã. Isus este înconjuratde serafimi. Din vedeniile referitore la Tatã Ce-

resc, a profetului Daniel (Daniel 7,9) apar aripiºi cercuri de foc – care din nou semnificã peTatãl ºi pe Fiul de-o fiinþã.

Sub Pantocrator, pe perete, sunt pictaþi ceipatru evangheliºti, care apar împreunã cu atri-butele; Matei (înger), Marcu (leu), Luca (bou),Ioan (vultur).Aceastã apariþie a evangheliºtilorcu imaginea Pantocratorului împreunã trimitela un ciclu al cupolelor bizantine.

Lângã Pantocrator pe apsida dinspre intra-rea în bisericã apare compoziþia în care Isus aredouã feþe. În funcþie de tradiþia creºtinã, proto-tipul acestei forme de iconografie apare fãrãatingerea mâinii omeneºti. Amândouã imagi-nile aratã cu glorie faþa lui Hristos, ºi amândo-uã compoziþiile poartã numele de Mântuitorcare nu este pictat cu mâna. Una dintre imagini(Vezi foto dreapta) susþine legenda prin careAbgar, împãratul din Edesa a primit de la Iisusun batic cu amprentele feþei acestuia. Cealaltãimagine a luat naºtere în urma istorioarei încare Veronica i-ar fi întins mântuitorului batis-ta sã se ºteargã, ºi ar fi primind-o înapoi, cufaþa lui Iisus imprimatã pe batistã. Aceste douãminunate compoziþii simbolizeazã reprezenta-rea directã a lumii cereºti.

Ideea de bazã a boltei de la intrarea în biseri-

LUMINA 33

cã, spre altar, reprezintã Buna Vestire: Portre-tul Maicii Domnului simbolizeazã venirea Fiu-lui lui Dumnezeu. În Testamentul Nou, scopulvenirii pe pãmânt a Mântuitorului, rãstignireape cruce ºi învierea din morþi, victoria, primeº-te o imagine simbolicã. Imaginea din VechiulTestament reprezintã jertfa din liturghie, res-pectiv participarea credincioºilor la jertfã ºi vic-torie. În Pantocrator apare judecata de apoi, seîmplineºte istoria, ajunge acolo de unde s-a luat,adicã în cer.

În locul cel mai sfânt din bisericã, pe boltaabsidei, tot în formã de cerc, Maica Domnului,ce ocupã locul doi în ierarhia cereascã, stã petron, în poalã þinând pe fiul sãu Iisus. Maria,Nãscãtoarea de victorie, poartã un hiton albas-tru ºi o mantie bordo, iar Fiul apare în hiton albºi hemantion alb, mâna dreaptã ºi-o ridicã pen-tru a binecuvânta, pe când în mâna stângã þineun sul de hârtie, care simbolizeazã cuvântul.Forma acestora, în interiorul cercului, este con-turatã de un cerc mai mic. Deasupra lor esteun cerc mai mic cu raze în care apare triunghi-ul, care reprezintã Sfânta Treime, iar în faþa luistã porumbelul – Duhul Sfânt cu aripile largdeschise. În acest mod, în compoziþie sunt pre-zenþi cei trei componenþi – Isus, Duhul Sfânt –

porumbelul ºi triunghiul – Sfânta Treime Dum-nezeiascã. Maria stã pe tron, iar în dreapta ºiîn stânga câte un înger pãºeºte cu faþa întoarsãspre Maria ºi Fiul sãu. Aceastã apariþie simbo-lizeazã tipul de iconografie al creºtinismului tim-puriu.

Toþi din scenã sunt înconjuraþi de o fâºie înformã de cerc, în care scrie imnul adresat Sfin-tei Fecioare Maria, care reprezintã biserica lup-tãtoare în ierarhia cereascã. Face legãturã întreviaþa cereascã ºi cea pãmânteascã.

În partea de sus a pereþilor din apsidã estepictatã Liturghia Cereascã. În compoziþie apa-re Hristos în picioare, în stihar (hainã preoþeas-cã) brodat pe margini cu fir de aur, ridicândamândouã mâinile pentru a binecuvânta, câ-tre îngerii care îi stau de amândouã pãrþile.

La picioarele lui Hristos se gãsesc discul, pecare în timpul liturghiei se pune trupul tainical lui Hristos ºi se taie prescura. Pe disc este pic-tat trupul lui Iisus culcat. Compoziþia se referãla jertfa lui Hristos, aceastã jertfã face referireîn Liturghie la Sfintele Daruri ºi la arhiereulcare împãrtãºeºte îngeri, pe Hristos cel înviatdin morþi ºi toate acestea se desfãºoarã în bise-ricã.

La marginea coloanei, în care ocupã loc com-

34 LUMINApoziþia de mai sus, meºterul a pictat o scenãcare îl reprezintã pe Hristos pus în mormânt.Într-o coloanã mai jos, din sfera cereascã în sferapãmânteascã atrage privirea picturile reprezen-tanþilor bisericii pãmântene, între ei Ioan Gurãde Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Gheor-ghe Teologul, Sfântul Nicolae, SfântulLaurenþiu, etc. Un motiv decorativ, ca o per-dea, înconjurã într-o altã coloanã tot altarul.

Scenele care reprezintã sfera cereascã suntdespãrþite cu un gard decorativ de scenele dinrândul de mai jos. Stâlpii mai mici simbolizea-zã acel perete, care a existat în bazilicile prime-lor secole, despãrþind altarul de mulþimea cre-dincioºilor. Acest gard pictat se gãseºte în toa-tã biserica. Gardul este întrerupt doar de sce-nele care reprezintã sãrbãtorile mari de pestean, un simbol arãtând cã lumea cereascã doardupã întruparea lui Iisus Hristos a venit în le-gãturã directã cu lumea pãmânteascã.

Cristian ºi Cristina Samoilã au pictat imagi-nile marilor sãrbãtori, care pornind din altarspre peretele din stânga sunt urmãtoarele: Naº-terea lui Iisus, Botezul lui Iisus, Schimbarea lafaþã. Celelalte trei sãrbãtori plasate pe pereteledin dreapta altarului sunt: Iisus în grãdinaGheþimani, Rãstignirea pe cruce ºi Coborârealui Hristos la iad. Scenele sunt pictate în boltaferestrelor ºi sunt compuse dupã iconografiabizantinã. Lângã acestea, în grup de cãtre trei,sunt pictaþi îngerii luptãtori în picioare, printreei, în funcþie de iconografia bizantinã, pictoruli-a zugrãvit pe perete pe Sfântul Gheorghe,Sfântul Dumitru, Sfântul Cosma, SfântulDamian, ultimii doctori fãrã arginþi. În conti-nuarea acestora sunt pictate Sfânta CuvioasaParascheva, Sfânta Anastasia ºi Pãrinþii Mariei,Sfântul Ioachim ºi Sfânta Ana, cu Maria copilîn braþe.

Din timpurile noastre sunt pictate ºi perso-nalitãþi bisericeºti actuale, ca Teoctist, Patriar-hul Bisericii Ortodoxe Române în haine cãlu-gãreºti albe, în mânã cu toiagul patriarhal ºiPavel Ardelean, vicarul Vicariatului OrtodoxRomân din Ungaria, în haine preoþeºti, în mânãþinând crucea. Deasupra lor apar îngeriprotejându-i.

De-o parte ºi de alta a intrãrii în bisericã suntpictaþi primii dintre apostoli, Sfântul Petru ºiPavel, în picioare, în hiton ºi mantie, þinând înmânã simbolul cuvântului, adicã bucãþi dinevanghelie în formã de sul.

Cristian ºi Cristina Samoilã ºi grupul cu carea pictat biserica, la pregãtirea frescelor au þinutseama de iconografia bizantinã, iar cuvintelescrise respectã aceeaºi formã bizantinã.

Meºterii ºi tradiþia din epoca bizantinã mij-locie, înnoitã cu stilul neobizantin, sunt cele mairãspândite în pictura ortodoxã din zilele noas-tre ºi a fost preluatã ºi de pictorii bucureºteni.Tipul de iconografie folositã de ei l-au împros-pãtat cu un fenomen arhaic, precum fresca depe pereþii din altar, reprezentându-l pe Iisusca ºi copil mic, din pictura de pe disc sau frescade pe bolta din altar, cu îngeri, din pictura„Maica Domnului Nãscãtoare de Victorie”. Înfresca de pe pereþi au fost introduse ºi picturilepostbizantine cu efect apusean, de exemplucompoziþia, Iisus în Grãdina Gheþimani, ochiullui Dumnezeu într-un triunghi din compoziþiaRãstignirii pe cruce a lui Isus, precum ºi aureo-la din triunghi ºi motivul cu raze aurii din pic-turile de pe boltã. Între compoziþii aflãm ºi pic-turi compuse dupã gândirea proprie a picturi-lor, ca de exemplu reprezentarea Sfintei Treimidin Noul Testament, pictat pe tavan, compozi-þie care nu încalcã canoanele iconografiei derãsãrit. În munca meºterilor care au pictat laMicherechi, baza artisticã o reprezintã picturabizantinã, imaginile nu au o aprofundare înspaþiu ºi figurile nu sunt înghesuite, etc. Pe lân-gã acestea totodatã putem observa reprezen-tãri în spaþiu mai realiste, plastice: apariþia ra-zelor în picturile de pe boltã þine o legãturã în-tre figuri, trezeºte o oarecare iluzie în spaþiu.

Compoziþiile nu au luat naºtere din pensulaunui singur pictor, lucru care se poate observadin forma feþelor figurilor. Însã paleta coloristicãa frescelor este omogenã, pictorii au folosit cu-lori simbolice din tradiþionala picturã bizanti-nã. Culorile cele mai folosite în paleta acestorasunt, purpuriu, roºu, albastru, verde, auriu,culori puternice ºi proaspete.

În sfera cereascã reprezentatã în tablourilede pe boltã, pe tavanul bisericii din Micherechi,dominã auriul, fiecare imagine are fondul au-riu sau fondul albastru cu steluþe aurii. Meºte-rii au folosit culorile în linii mari pentru a deco-ra (de exemplu fundalul este pictat în formã deperdea sau draperie). Picturile colorate de pepereþi sunt un spectaculos mozaic bizantin carene aduce aminte de o plãcutã lume coloristicã.

Programul pictural al bisericii corespunde tra-diþiei ºi cerinþelor bizantine din evul mediu ºianume biserica este ornamentatã pentru a fidemnã de a sluji ca locaº pãmântesc a lui Dum-nezeu, reprezintã lumea cereascã care este ne-despãrþitã de biserica pãmânteascã. Totodatãreprezintã ºi victoria mântuirii lumii de cãtreIisus Hristos.

LUMINA 35

Interiorul bisericii din Micherechi

36 LUMINA

Înainte de a trece la subiectul propriu-zis vomface un scurt istoric al comunitãþii, pentru aînþelege mai bine, ce înseamnã, pentru o micãcomunitate, identitatea. Identitatea, în multecazuri, este egalã cu credinþa, iar credinþa încazul românilor este egalã cu existenþa româ-neascã. Comunitatea din Bichiºciaba este doarun exemplu din cele 18 parohii ortodoxe dinUngaria de azi, care au fãcut totul ce au pututpentru biserica lor.

Aspecte din istoricul comunitãþii ortodoxeromâne din Bichiºciaba

Dupã reorganizarea judeþului Bichiº din anul1715, potrivit primilor istoriografi, comunaCiaba a fost ºi ea repopulatã.1

O parte din populaþia bãºtinaºã, revenitã,s-a stabilit aici sau în apropiere, însãla aceastãrepopulare a contribuit mai ales miºcarea mi-gratoare a iobagilor din secolul al XVIII-lea, princare, în localitate, au sosit slovaci, iar mai tîrziumaghiari ºi români. În prima etapã a acesteipopulãrii intensive, care a durat pînã în anul

1723, în localitate au sosit familii slovace, dereligie evanghelicã, din judeþele Nógrád, Hontºi Gömör.2 În a doua etapã au sosit slovacii dereligie catolicã, care au format o comunitateaparte, numitã „Communitas chatolica”. Slo-vacii evanghelici, care reprezentau marea ma-joritate a populaþiei, care nu au vrut sã-iprimescã pe noii veniþi.3 În registrul bisericiievanghelice din Ciaba, în anul 1746, acest lu-cru apare consemnat foarte clar: „ fãrã de aanunþa birãul nimeni sã nu primeascã în casãom strãin fie slovac, ungur, neamþ, ori românatunci dacã veneticul aici ar vrea sã-ºi asiguredomiciliul.”4 Dacã aceastã înregistrare îi amin-teºte ºi pe români, înseamnã cã la aceea datãau fost deja înregistrate cazuri de români ve-niþi în localitate pentru a se stabili cu atît maimult cu cît, în Giula ºi Chitighaz comunitãþileortodoxe române erau deja întemeiate. Printrecei stabiliþi în comuna Ciaba s-au numãrat ºigreci ºi negustori macedoromâni. Ei s-au ocu-pat cu comerþul, primul comerciant fiind ates-tat de altfel încã din anul 1727.5 În timp, numã-rul grecilor ºi al macedoromânilor a crescut ºi,

Elena Csobai

Comunitatea ortodoxã din Bichiºciabaîn toamna anului 2008

LUMINA 37

fiind de aceeaºi religie cu românii, s-au organi-zat împreunã.

Vorbind despre popularea comunei în aceas-tã perioadã, trebuie sã accentuãm cã populaþiarevenitã, sau adusã ºi colonizatã în comunã, afost de naþionalitate ºi religie diferitã. Moºierulºi conducerea localã a încercat sã elimine oriceneînþelegere dintre cei stabiliþi, pentru a asigu-ra braþele de muncã necesare. Ritmul de popu-lare din acea vreme indica o tendinþã crescã-toare, comuna a început sã se dezvolte, încît înanul 1744 numãrul locuitorilor a ajuns la 2740de suflete. Conform recensãmîntului din anul1804 Ciaba a avut 12.577 de locuitori, dintrecare, dupã confesiuni, bãrbaþii au fost:

768 catolici5.529 evanghelici74 reformaþi225 ortodocºi6

Aceastã creºtere a numãrului de credincioºiortodocºi a dus la înfiinþarea comunitãþii orto-doxe române din Ciaba.

Înfiinþarea comunitãþii ortodoxe române

În anul 1820 grecii, macedoromânii ºi româ-nii ºi-au înfiinþat propria comnunitate religioa-sã, ortodoxã. Însã, neavînd bisericã, credincio-ºii s-au adunat la început în case particulare,unde s-au sãvîrºit ºi slujbele bisericeºti.

Primul care s-a îngrijit de credincioºii orto-docºi din Ciaba, a fost preotul parohiei dinBichiº iar mai apoi cel al parohiei din Chitig-haz. Faptul cã la început preotul din Bichiº afost cel care s-a îngrijit de credincioºii din Ciabas-a datorat în parte grecilor stabiliþi în cele douãlocalitãþi, care aveau relaþiile strînse între ei, lafel cum ºi sprijinul material al comunitãþi reli-gioase a venit tot din partea grecilor.

În anul 1822 credincioºii din Ciaba înaintea-zã o cerere cãtre domnie ca sã li se asigure unlot de pãmînt pentru bisericã ºi ºcoalã ºi un pre-ot.7 Abia în anul 1833 primesc acel fond, dupãcare Alexandru Ficiovits, „vinzãtorul de miro-denii” ºi totodatã epitropul comunitãþii orto-doxe din Ciaba, împreunã cu pãrintele NicolaeOºorhan, obþin aprobarea guvernului de colec-tã. Istoriograful Haan Lajos scrie cã aceºti doicredincioºi însufleþiþi au cutreierat Viena,Triestul, Florenþa ºi Þara Croaþilor, ca sã adunedanii de la credincioºii de peste hotare. Se zicecã au cerut ajutor ºi de la biserici, chiar ºi de laalte confesiuni. O contribuþie au avut ºi credin-cioºii ortodocºii din Ciaba. Din toate daniilefãcute, în anul 1837, s-a terminat construireabisericii din cãrãmindã. Turla ºi edificiul au fostacoperite cu ºindrilã. Zidar a fost Iosif Czigler,iar dulgher Iosif Papp.8 Se presupune cãtîrnosirea bisericii a fost sãvîrºitã de GherasimRaþiu, episcopul Aradului. Conform inventa-

38 LUMINArului din anul 1858, comunitatea ortodoxã dinCiaba avea un cimitir cu o suprafaþã de 27 iu-gãre de pãmînt, donat din partea domniei dinlocalitate. Clopotul bisericii a fost donat de Ale-xandru Ficiovits, încã în anul 1832. În sfîrºit,printre donatori, în inventar, mai sînt înºiraþi:Nicolits, Gheorghe Muntean din Arad, NicolaeGyulic comerciant din Bichiº, soþia lui AndreiDombar din Ciaba.(Casa lui Andrei Dombarse gãsea în mijlocul comunei, împreunã cu casanotarialã, iar în prãvãlia lui Dombar, din cen-tru, se putea cumpãra zahãr, cafea ºihaine).Potrivit aceluiaºi inventar, dintre dona-tori, Gheorghe Rotiº, Teodor Zsiga ºi Alexan-dru Ficiovici au fãcut donaþii în bani de maimulte ori.9

Dupã patru decenii de la ridicarea bisericii,în anul 1878, epitropii Ioan Merczan ºi IoanBanu, membrii ai comisiei parohiale, au depuso nouã cerere, pentru a obþine aprobare de laoraº, pentru o nouã colectã în Ciaba.

Printre cele peste 500 de persoane, care audãruit grîu, orz sau bani, pentru renovarea bi-sericii ortodoxe, s-au numãrat credincioºii bi-sericilor ortodoxe, catolice ºi a celei evangheli-ce din localitate. Lucrãrile de renovare ale bise-ricii, pe dinãutru ºi pe dinafarã, s-au terminatîn 24 martie 1878. Crucea a fost din nou auri-tã, turla a fost acoperitã cu tablã ºi, probabil, înacea zi biserica a fost ºi sfinþitã de cãtre IoanMeþianu, episcopul Aradului.10

Conform tradiþiei, în turla bisericii s-au aºe-zat documentele referitoare la renovare. În aces-te documente sunt trecute numele donatorilor,numele preoþilor parohiei din Ciaba de la aceavreme, Nicolae Oºorhan ºi Dumitru Nica, ºinumele meºterilor, care au lucrat la renovare.

Din anul 1886 pînã în 1918 preot al comuni-tãþii a fost Victor Popovici. Aceastã perioadã afost hotãrîtoare pentru o comunitate micã, caretrãia printre populaþia majoritarã slovacã. Preo-tul Victor Popovici a luptat împotriva maghia-rizãrii, a asimilãrii, lucru pentru care a fostmereu atacat.

În anul 1913 a adus bisericii un valoros ico-nostas, care atunci avea deja peste o sutã deani, din satul ªiclãu. Acest iconostas, datat 1789,a fost executat de renumitul pictor ªtefanTeneþchi. Semnãtura artistului ºi data se gãsescpe versoul icoanei Sfînta Treime, de pe iconos-tas.11

Dupã moartea preotului Victor Popovici, sur-venitã în anul 1918, timp de doi ani a funcþio-nat ca preot în Ciaba Caius Turic, apoi parohiaa rãmas vacantã.

Dupã 1919, a început o perioadã extrem de

grea pentru minoritatea românã din Ungaria,cele 19 comunitãþi ortodoxe de pe teritoriulUngariei au rãmas fãrã o organizaþie bisericeas-cã, care sã conducã aceste parohii.

Pentru servirea comunitãþilor ortodoxe româ-ne au rãmas doar 4 preoþi ortodocºi: PetruBiberea la Giula Oraºul Mic Românesc, VasileBeleº la Chitighaz ºi Simion Cornea la Bãtaniaºi Ghenadie Bogoievici la Budapesta. Aceºtia nuse puteau deplasa decît ocazional la toate co-munitãþile, situaþie în care administrarea tutu-ror afacerilor bisericeºti la parohii a devenitimposibilã. Dar pe lîngã lipsa preoþilor se sim-þea ºi lipsa dascãlilor, fiindcã dupã 1920 o par-te din preoþi ºi dascãli au trecut graniþa, împre-unã cu armata românã ºi s-au stabilit definitivîn România.

Preoþii rãmaºi ºi-au dat seama cã singura so-luþie de pãstrare, de menþinere a religiei orto-doxe presupunea înfiinþarea unei organizaþiibisericeºti proprii, pe teritoriul Ungariei, caresã cuprindã toate comunitãþile ortodoxe româ-ne. Printre cei care au luptat pentru înfiinþareaacestei organizaþii bisericeºti s-au numãratSimion Cornea preotul din Bãtania, TomaUngureanu, Dimitrie Sabãu din Giula, PetruMiºcuþia din Chitighaz.

Prima încercare de organizare a bisericii or-todoxe a început cu adunarea din Bichiºciaba,din anul 1927, în care s-a hotãrît „ sã se înfiin-þeze un protopopiat ( ca organ executiv) cu se-diul în oraºul Giula.”12 Apoi, tot în Bichiºcia-ba, la 29 iulie 1929, s-a întrunit colegiul preoþi-lor ortodocºi români din Ungaria. Au fost pre-zenþi (conform formalitãþilor prescrise de Sta-tutul Organic al bisericii) opt preoþi. Preºedintea fost numit Simion Cornea din Bãtania iar ceiopt membri ordinari au fost:

Ghenadie Bogoievici din BudapestaToma Ungureanu, GiulaDimitrie Sabãu, GiulaGheorghe Buha, Cenadul UngurescIoan Ola, MicherechiPetru Mîndruþãu, GiulaPetru Miºcuþa, BichiºIoan Borza, Chitighazªi, ca membru suplimentar, Gheorghe Botãu

din Bichiºciaba.La aceastã ºedinþã, colegiul preoþesc, pe baza

statului organic, a luat hotãrîri importante.

Comunitatea din Ciaba, deºi a rãmas în anul1928 fãrã preot, cu sacrificiul credincioºilor dinloc, biserica a fost din nou renovatã pe dinafa-rã iar turla a fost învelitã cu tablã galvanizatã

LUMINA 39

ºi s-a fãcut o cruce nouã auritã. Dupã renova-re, în ziua de 24 iunie anul 1928, a avut locsfinþirea bisericii, iar ceremonia a fost sãvîrºitãde Cornea Simion, preot din Bãtania, de PetruMiscuþia, preot din Bichiº ºi de Gheorghe Boteu,dascãl-cantor din Bichiº.13

În anul 1929 postul de preot a fost ocupatde Gheorghe Boteu, care a pãstorit comunita-tea pînã în anul 1971. A fost o perioadã deîncercãri privind organizarea bisericilor orto-doxe române, la care a participat ºi el.

Dupã rãzboi, în anul 1952, preotul Gheor-ghe Boteu a cerut ajutor pentru bisericã - aºadupã cum au fãcut-o înaintaºii lor începînd dinanul 1820 - celor 822 de suflete ortodoxe dinBichiºciaba.14 Putem spune aºadar cã, pînã înzilele noastre, biserica a fost totdeauna ajutatãde credincioºi la îndemnul preotului paroh, careîn toate perioadele istoriei, a îngrijit ºi a conduscomunitatea.

Pentru a cunoaºte situaþia bisericii ºi a comu-nitãþii ortodoxe din Ciaba în prezent, am reali-zat un interviu cu pãrintele Teodor Marc, pecare îl vom reda în continuare. Înainte de aceas-ta, trebuie sã mai spunem însã cã preotul orto-dox român al comunitãþii din Bichiºciaba, estela origine român, cu pãrinþi din Micherechi.Familia s-a stabilit prin anii 1970, definitiv, înGiula. Teodor Marc a terminat ºcoala generalãºi liceul cu limbã de predare românã din Giula,în anul 1984. În anul 1993 s-a înscris la Institu-

tul Teologic din Arad, unde a terminat în anul1997. Parohia ortodoxã din Bichiºciaba a rã-mas vacantã în anul 1995, timp de doi ani, dara fost administratã de pãrintele Alexandruªereº. Dupã terminarea Institutului Teologic dinArad, în aprilie 1998, pãrintele Teodor Marc afost instalat ca preot al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne din Bichiºciaba.

j j j

– Ca preot al comunitãþii, care au fost primiipaºi la începutul pãstoririi? Cu ce a trebuit sãvã luptaþi chiar de la început?

– Preluînd parohia din Bichiºciaba am începutsã-mi cunosc credincioºii, s-a fãcut conscrierea cre-dincioºilor. În anul 1998 în Bichiºciaba s-au înscrisîn total 54 de suflete. Din 1998, pas cu pas, amînceput în fiecare an sã-mi planific ce e de fãcut.Chiar de la început am observat cã deºi biserica în1995 a fost refãcutã ºi tencuitã pe dinafarã nu s-afãcut nimic pentru izolarea igrasiei. Umezeala eraun pericol permanent pentru tot interiorul biseri-cii. Împreunã cu ajutorul credincioºilor în primulan am început sã ne schimbãm textilele pe care aufost aplicaþi prapurii din bisericã. Dupã cum amamintit umezeala ataca totul din interiorul biseri-cii. În 2000 conducerea bisericii a hotãrît ca sã se iacontactul cu monumentele istorice ºi pe baza legi-lor, sã se înceapã lucrãrile de renovare, ca sã sefacã definitiv izolarea igrasiei. Am fãcut toate de-

40 LUMINAmersurile necesare prescrise de lege ºi Oficiul mo-numentelor istorice în 2001 ne-a ºi sprijinit ºi cubani ca sã se cerceteze ºi sã se documenteze siste-mul izolãrii contra igrasiei. În 2001 s-a dat jostencuiala, s-a fãcut izolarea contra igrasiei, ºi pînãîn 2004 biserica a rãmas aºa pentru uscare. În acestan s-a condus reþeaua gazului ºi a apei, care pînãatunci nu era de loc. În anul urmãtor s-a tencuitbiserica pe dinãuntru ºi totodatã s-a fãcut încãlzi-rea centralã pe pereþi. Tot în acel an, din banii cre-dincioºilor, s-a cumpãrat un set, adicã un potir, undisc, o copie ºi o steluþã din argint aurit adus dinGrecia.

Pãrintele Marc fiind un om modest eu trebu-ie sã le mãrturisesc cititorilor cã, din banii luiproprii, tot atunci, a adus, din Grecia, o ferecã-turã pentru Sfînta Scripturã, ºi o cãdelniþã dinargint aurit, pe care le-a donat comunitãþii,despre care o sã mai vorbim.

– În 2006 apoi s-au schimbat geamurile vechifãcute din fier, cu geamuri termopane, s-au cum-pãrat trei rînduri de odãjdii, un rînd de culoareneagrã ºi douã rînduri de culoare bordo ºi galbenã.Tot în acel an s-a cumpãrat un covor pe toatã su-prafaþa bisericii. Apoi pentru 2007 ne-am planifi-cat sã tencuim biserica pe dinafarã, iar în primãva-ra anul 2007 ne-am planificat ca în 2008 sã zugrã-vim interiorul bisericii cu fresce cu tot. Cunoscînd

sistemul de procurare al banilor prin concursuritoate planurile, demersurile trebuie fãcute cu unul,s-au chiar cu doi ani înainte de a începe lucrãrile.

Pãrintele îmi mãrturiseºte cã, chiar ºi pe anul2009, ºi-a planificat restaurarea mobilieruluidin interiorul bisericii, dar planurile au rãmasdoar planuri fiindcã în viaþa, în soarta bisericiia intervenit ceva neprevãzut ºi a trebuit sã fa-cem cu totul altceva decît ce ne-am planificat.

– Ce s-a întîmplat? Ce a intervenit?– Dupã cum s-a putut citi ºi în presa scrisã ºi în

cea electronicã, în 23 iulie 2007, biserica a fost pro-fanatã prin incendierea ei. S-a dat foc la Sfînta Masãºi la dulapul pentru lumînãri. Datoritã focului aars Sfînta Masã, acoperimentele, ªfînta Scripturã,aºezatã în ferecãtura din argint aurit adusã dinGrecia. Apoi au ars veºminte, chivotul, prapurii,dulapurile, scaunele, covoarele. Spre norocul nos-tru pompierii au sosit foarte repede ºi focul a foststins la timp. Totuºi, tot interiorul bisericii adicãpereþii, frescele, obiectele, iconostasul, s-au distrusdin cauza fumului de cearã care s-a produs. Biseri-ca nu s-a mai putut folosi, nu s-au mai putut ofi-cia sfintele slujbe, încît dupã acest incendiucredinciºii au fost obligaþi sã se deplaseze la paro-hia ortodoxã din Bichiº. Þinem sã le mulþumim ºipe aceastã cale credincioºilor din Bichiº cã ne-auprimit.

LUMINA 41

– Ajungînd la faþa locului ºi intrînd în biseri-cã, trebuie sã mãrturisesc sincer, cã starea bise-ricii dupã incediu pur si simplu m-a ºocat. Ealtceva sã vezi ºi e altceva numai sã auzi despreacest incendiu. Cred cã toþi credincioºii din oraº,indiferent de confesiune, ºi-au pus întrebareacum s-a putut întîmpla o astfel de faptã? Cînds-au început lucrãrile de renovare?

– ªi eu împreunã cu conducerea bisericii ºi cre-dincioºii noºtrii am rãmas uimiþi ºi tot atunci co-pleºiþi de ceea ce s-a întîmplat cu biserica. Pe lîngãfaptul ce s-a întîmplat, numai dupã încheierea pro-cesului, care a durat aproape pînã la sfîrºitul anu-lui, am putut sã ne apucãm de refacerea bisericii.Cam pe la sfîrºitul lui octombrie s-au început lu-crãrile. Prima datã tot interiorul bisericii s-a spãlatºi a fost gletuit binenînþeles pe baza regulilor Ofici-ului Monumentelor Istorice, în felul în care ºifreºcele au rãmas pe pereþi, sînt documentate pen-tru posibilitatea cercetãrii în viitor. Iconostasul s-acurãþat în întregime, dintre prapuri cîþiva care aurãmas, s-au reînnoit, s-au salvat. Din Grecia s-aucumpãrat obiecte de cult necesare pentru sfinteleliturghii. În 2008, cu o sãptãmînã înainte de Paºti,biserica a fost sfinþitã ºi totodatã predatã credin-cioºilor. Încã în varã s-au început lucrãrile de reno-vare în exteriorul bisericii ca: aurirea crucilor, re-novarea ºi completarea tãblãriei cu tablã de cupru,schimbarea acoperiºului complet ºi zugrãvirea bi-sericii pe din-afarã ºi se va face completarea siste-mului de încãlzire a bisericii.

– ªtiu bine cã dragostea faþã de bisericã nuva lãsat doborît de ceea ce s-a întîmplat . Cev-aþi planificat pentru viitor?

– Da aveþi dreptate, pentru anul viitor ne-amplanificat tîrnosirea bisericii, care va fi dupã termi-narea Sfintei Mese, care se va face din piatrã sculp-tatã din Tardoº numitã ºi marmorã roºie. Ceia cene apasã, cã parohia nu are posibilitate sã-ºi execu-te o picturã demnã bisericii ortodoxe din Bichiºcia-ba. Demnã, în sensul sã fie corespunzãtoare odatãistoriei ºi tradiþiei noastre din localitate, care arcosta enorm de mult. Dar fiind un om optimist eutotuºi voi face tot posibilul ca odatã aceastã biseri-cã sã se reînnoiascã ºi pe dinãuntru.

În viitor ar fii o adevãratã mare bucurie tu-turor credincioºilor români ortodocºi din Bichiº-ciaba ca cimitirul vechi - unde sînt înmormîntaþiînaintaºii românilor printre care ºi preotul Vic-tor Popovici - sã devinã în posesia bisericii.

– Eu vã doresc sã dea Dumnezeu sã vi seîmplineascã aceastã dorinþã mãreaþã. Trebuiesã vorbim încã neapãrat despre partea financi-arã a lucrãrilor de renovare, de refacere. Cu ceajutor, sprijin s- au putut face aceste lucrãri?

– Toate lucrãrile de renovare, refacere au costat13 milioane de forinþi din care, la început statulmaghiar a dat 2 milioane, apoi statul român 2 mi-lioane, 2 milioane s-au adunat prin colectã, iar 6milioane am cîºtigat prin concursuri de la statulmaghiar. Din donaþiile credincioºilor ortodocºi dinRomânia ºi a celorlalte confesiuni ºi a diferitelorinstituþii maghiare, a autoguvernãrilor minoritãþiiromânilor s-au adunat încã un milion de forinþi.

– ªtim bine cã aþi organizat ºi un concert debinefacere?

– Da, concertul de binefacere a fost organizat laBichiºciaba, în biserica evanghelicã cea mare. Laacest concert a participat Corul Patriarhiei dinMoscova. Spre bucuria noastrã biserica cea mare afost plinã, muzica minunatã a corului ne-a umplutsufletele de bucurie ºi liniºte ºi mulþumitã ascultã-torilor s-au adunat 500 de mii de forinþi. Aceastãsumã s-a adãugat donaþiilor, despre care am amin-tit, este vorbã de 2 milioane de forinþi donaþia cares-a fãcut pe cont separat deschis la bancã pentruajutorarea renovãrii bisericii ortodoxe române dinCiaba. Eu ºi pe aceastã cale þin sã mulþumesc tutu-ror credincioºilor români ortodocºi ºi celora de alteconfesiuni, tuturor instituþiilor, statului maghiarºi român, care cu sprijinul lor ne-au ajutat, ca bise-rica din centrul oraºului sã devinã un lãcaº adevã-rat al credincioºilor ortodocºi.

Invitaþia la concertul de binefacere

42 LUMINA

1. Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 50.

2 Békéscsaba története. Elsõ kötet a kezdetektõl 1848-ig. Szerk.:Jankovich Dénes és Erdmann Gyula. Mol-nár Ambrus: Csaba újratelepülése, társadalma,gazdasága, önkormányzata 1772-ig.Békéscsaba,1997. p 417.

3 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 53.

4 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 53.

5 Békéscsaba története. Elsõ kötet a kezdetektõl 1848-ig. Szerk.:Jankovich Dénes és Erdmann Gyula. Mol-nár Ambrus: Csaba újratelepülése, társadalma,gazdasága, önkormányzata 1772-ig.Békéscsaba,1997. p 518.

6 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 55

7 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales

NOTE96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 56

8 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 56

9 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 56

10 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 57

11 Nagy Márta. Ortodox ikonosztázionokMagyarországon. Debrecen 1994. 88.p.

12Teodor Misaroº. Din istoria comunitãþilor bisericeºtiortodoxe române din Ungaria. Giula 2002 p.237

13Teodor Misaroº. Din istoria comunitãþilor bisericeºtiortodoxe române din Ungaria. Giula 2002 p.238-240.

14 Elena Csobai. Românii din Bichiºciaba: In Annales96. Publicaþie al Institutului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria. Editura NOI Giula.1996. p. 63.

LUMINA 43

Fotocronica Simpozionului al XVII-leaorganizat de Institutul de Cercetãri

al Românilor din Ungaria(Budapesta, 24–25 noiembrie 2007)

Programul sesiunii ºtiinþifice

Publicul simpozionului

Vasile Dobrescu (Tîrgu-Mu-reº): Elitele româneºti transil-vãnene ºi modelele europeneale modernizãrii

Victoria Moldovan, Liana Pop (Cluj): Alinierea românei la CECR:Metodele „Europe ensemble” ºi „Autodidact”

44 LUMINA

Corneliu Cezar Sigmirean(Tîrgu-Mureº): Românii dinUngaria în corespondenþa Mi-nisterului de Externe al Româ-niei

Cornel Sigmirean (Tîrgu-Mu-reº): Studenþii români de la Fa-cultatea de Teologie din Buda-pesta ºi societatea „Falba”

Elena Rodica Colta (Arad):Preocupãrile bibliofile ale fami-liei Mocioni

Ana Borbély (Budapesta): Ati-tudinea faþã de limba vorbitãde românii din Ungaria com-parativ cu alte comunitãþi ling-vistice

Emilia Martin (Giula): Giula,oraºul multietnic

Andrei Milin (Timiºoara): Ri-turi funerare din zonaMargina

LUMINA 45

Tiberiu Herdean (Budapesta):Confesiunea ca mod de con-struire a sufletului. „Evoluþia”Hortensiei-Papadat Bengescu

Ana Hoþopan (Seghedin):Mircea Eliade în limba maghia-rã

Maria Berényi (Budapesta):Activitatea unor femei celebrepentru întãrirea ortodoxiei ro-mâneºti din Transilvania ºiUngaria secolului al XIX-lea

46 LUMINA

LUMINA 47

SUMAR

MARIA BERÉNYIBicentenar – Andrei ªaguna (1808-1873) .............................................................................. 3

RODICA COLTA„Cititorii” cãrþilor vechi româneºti din Ungaria ................................................................. 18

TIBERIU HERDEANCorespondenþa ca literaturã (Anton Holban: Pseudojurnal) ............................................... 25

NAGY MÁRTAFrescele bisericii Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril din Micherechi ................................... 29

ELENA CSOBAIComunitatea ortodoxã din Bichiºciaba în toamna anului 2008 .......................................... 35

FOTOCRONICA SIMPOZIONULUI AL XVII-LEA ORGANIZAT DE INSTITUTULDE CERCETÃRI AL ROMÂNILOR DIN UNGARIA ............................................................... 42

48 LUMINA

Tiparul: Mozi Nyomda, BékéscsabaDirector: Garai György