LUMINA 1

LUMINA 2010Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.

2 LUMINA

Publicaþie subvenþionatã deAutoguvernarea Minoritarã Românã – sectorul II, Budapesta

ISSN 1215-6779

Redactor:Elena Munteanu Csobai

Corecturã:Elena Rodica Colta

Coperta:Lonovics László

Foto:Emilia Martin

Editor responsabil:Maria Berényi

Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

LUMINA 3

In memoriam Gheorghe SantãuÎn 11 mai 2010, la vîrsta de 86 de ani, s-a

stins din viaþã Gheorghe Santãu. Cînd am pri-mit ºtirea trecerii sale la cele eterne, mi se cer-nea înaintea ochilor multe ºi multe momentepetrecute împreunã, unele se-rioase, iar altele hazlii. Aveao personalitate enciclopedicãdublatã de un umor savuros.Era un om cît se poate de to-nic, cu un neobosit simþ alumorului, lîngã care nu aveaicum sã nu te simþi bine. Fireasensibilã ºi interogativã aomului ieºea la ivealã în mo-mentele de familiaritate, pecare domnia sa ºi le îngãduiacu cei apropiaþi. GheorgheSantãu a fost un om inteligentcu tot ce înseamnã acest lucru,de la bun simþ, la generozita-te, discreþie ºi înþelepciune.Cine l-a cunoscut mai bineºi-a dat seama cã în el sãlãºlu-iau doi oameni total diferiþi:primul, amator de dialoguriculturale inteligente, unde-ºi folosea din plinironia muºcãtoare, umorul, spiritul critic, fiindaplaudat de auditoriu; al doilea, omul progra-melor grele de muncã zilnicã ºi silnicã.

Primind vestea morþii sale am apucat sã mãuit la fotografii comune (tot atîtea poveºtinesfîrºite, pline de miez, de duh, de înþelepciu-ne, de umor subiacent). Atunci mi se creiona înminte ºi suflet un oareºcare „in memoriam”. Mãgîndeam, iniþial, sã mã limitez la a evoca unanumit moment, sã povestesc o întîmplare eloc-ventã cu GHEORGHE SANTÃU. Mi-am datseama, cã asta nu o pot face, pentru cã ar în-semna sã acaparez jumãtate din revistã.

Aºa cã, într-un mod obiºnuit, vom reþinecîteva date biografice, întrucît acestea sînt me-reu necesare în vederea justei contextualizãri.Gh. Santãu s-a nãscut la 24 octombrie 1923, înChitighaz. Între 1930-1935 a urmat primelecinci clase primare în satul natal, la ºcoala ma-ghiarã, în lipsa atunci a unei ºcoli româneºti.Ciclul superior al ºcolii generale‚ îl frecventea-zã în satul vecin, Aletea, la ºcoala civilã ma-ghiarã (1935-1939). Urmeazã apoi Liceul teo-retic maghiar evanghelic „Rudolf” din Bichiº-ciaba, unde susþine ºi bacalaureatul (1939-1943). La îndemnul preotului Ioan Borza, în casacãruia a frecventat cu pasiune biblioteca aces-tuia, studiile universitare le face la Facultatea

de Teologie Ortodoxã din Cluj (1943-1947);întrucît nu a avut chemare pentru preoþie, si-multan s-a înscris ºi la Facultatea de Drept.Momentul de la Cluj, cu mutarea temporarã a

universitãþii la Sibiu, a însem-nat pentru tînãrul Gh. Santãucele mai bogate evenimente spi-rituale. Cãci aici ºi-a îmbogãþitzestrea culturalã, dar mai alesºi-a perfecþionat limba românã,o limbã de conversaþie literarãîn cadrul cãminului. A benefi-ciat de profesorii Nicolae Co-lan – episcop, preotul EmilNicolescu, Liviu Munteanu lateologie, iar la drept a cunos-cut nume celebre ºi a audiatcursurile profesorilor EugenSperanþia – filosofia dreptului;Lucian Blaga – filosofie; RomulBoilã – drept constituþional;Tiberiu Moºoiu – drept roman;Salvator Brãdeanu – drept ci-vil. L-a cunoscut pe IuliuManiu – fost prim-ministru, pe

pãrintele Valeriu Anania, actualul mitropolit dela Cluj. În toate treptele de învãþãmînt a avutdascãli de elitã, care i-au cultivat în suflet dra-gostea de carte, iubirea de neam ºi spiritul deomenie.

Revine acasã ºi-ºi echivaleazã studiile dinRomânia urmînd Facultatea de Drept la Uni-versitatea ELTE din Budapesta (1947-1949), fi-ind membru al „Colegiului Mocsáry” ºi locataral Cãminului Nicolae Bãlcescu, ce funcþiona înCurþile Gojdu, pe strada Király nr. 13. Între1952-1955 susþine examenele de matematicãºi chimie la Universitatea din Seghedin, care-iva permite sã predea la ciclul superior al ºcoliidin Giula.

Încã din vara anului 1949, Gh. Santãu adre-seazã o cerere cãtre conducerea Cãminului „IonC. Frimu” din Giula pentru a fi angajat ca pe-dagog. Conducerea, reprezentatã atunci deZaharia Unc, îi rãspunde favorabil la cerere,invitîndu-l la serviciu în toamna anului 1949.De acum începe practic cariera de pedagog, pecare o va duce pînã la pensionarea sa din 1983.Între anii 1955–58 ºi între 1964–1978 a fost di-rectorul Cãminului de elevi români din Giula.

În cariera sa didacticã a cunoscut bucuriiprofesionale, dar ºi dureri profunde. Pe plandidactic, profesorul ºi dascãlul GheorgheSantãu a fost un pedagog cu mare vocaþie. Cu

4 LUMINA

o disciplinã a muncii riguroasã ºi bine calcula-tã, exigent cu sine însuºi ºi cu elevii sãi. Gheor-ghe Santãu face parte din prima generaþie depedagogi, care ºi-a legat destinul de-o viaþã debunul mers al cãminului de elevi al ºcoliigiulane. A format generaþii ºi generaþii de elevi,strãduindu-se sã îi înveþe a ocoli nonvalorile ºiinstruindu-i în cultul valorilor autentice.

Citea enorm de mult, pentru a avea de undealege. O adevãratã pasiune, care i-a pãstrat vi-oiciunea ºi, totodatã, deschiderea cãtre artacuvîntului. Rezultatul cercetãrilor ºi lecturilorsale, de-a lungul activitãþii s-a concretizat încele douã cãrþi de autor, Amintiri (2001) ºi Cer-cetãri istorice pentru folosul românilor din Unga-ria (2004).

În prefaþa volumului sãu Amintiri scrie: „Euam început sã gust plãcerea scrisului abia lamijlocul anilor 1970, adicã pe la vîrsta mea de50 de ani. Destul de tîrziu. Izvorul inspiraþieil-am gãsit în primul rînd în amintirile copilãrieiºi ale satului natal Chitighaz. Aceste scrieri auapãrut în sãptãmînalele ºi calendarele români-lor din Ungaria, apoi în revista culturalã Tim-puri. Dupã 1991, de la înfiinþarea Comunitãþiicercetãtorilor ºi creatorilor români, ºi apoi ainstitutului de cercetãri, am început cercetãrilecu privire la istoria românilor de pe aceste me-leaguri ºi a românilor de pretutindeni.”

Traseul formaþiei sale a fost foarte bogat ºicomplex în evenimente. S-a alãturat în modactiv grupului de cercetãtori ºi creatori români,participînd la multe simpozioane ale acestuia.Cîþiva ani a fost vicepreºedintele ºi apoi preºe-dintele Comunitãþii Cercetãtorilor ºi Creatori-lor Români din Ungaria.

În luna mai din anul 2005, cu ocazia lansã-rii cãrþii sale Cercetãri istorice pentru folosul ro-mânilor din Ungaria, Gh. Santãu se confesa:„Am început sã scriu dupã 1990. Am fost soli-citat de un cerc al cercetãtorilor, care s-a înfiin-þat atunci, ºi am participat cu prelegeri la sim-pozioanele anuale ºtiinþifice. Majoritatea scrie-rilor mele au apãrut deja ºi în publicaþiile Insti-tutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria”

Activitatea sa didacticã ºi ºtiinþificã, precumºi implicarea în susþinerea activã a intereselorromânilor din aceastã þarã i-au adus o recunoaº-tere ºi respectul colegilor mai tineri ºi mai puþintineri. Pensionarea sa, în 1983, nu a însemnatretragerea din activitate, precum am vãzut,dupã 1991, s-a implicat activ în viaþa cultural-ºtiinþificã a Institututului de Cercetãri al Româ-nilor din Ungaria

Cercetarea a fost pentru Gheorghe Santãu opasiune. Ea a fost dublatã de plãcerea împãr-

tãºirii ideilor, de convorbiri, pe teme dintre celemai diverse, care mãrturiseau deschiderea dom-nului Santãu spre dialog ºi comunicare, de lacea simplã, de toate zilele, la cea aleasã, de înaltãþinutã, pe care o ilustra atît de convingãtor lacolocvii, sesiuni ºtiinþifice sau ºedinþele Institu-tului de Cercetãri al Românilor din Ungaria,de la care nu a lipsit niciodatã ºi la care veneacu o curiozitate proaspãtã, cu idei ºi soluþii, caretrãdau, în ciuda diferitelor lui probleme de sã-nãtate, o mare vitalitate intelectualã ºi spiritu-alã.

Cu cîþiva ani în urmã, l-am gãsit la BibliotecaNaþionalã Széchényi din Budapesta. Ne-amîntîlnit întîmplãtor. Mereu îi ziceam cã la bi-bliotecã se gãsesc Analele Fundaþiei Gojdu. S-apus pe tren ºi a venit sã le studieze „din fir pînãîn pãr” cum îmi zicea. Cu o faþã seninã, copilã-reascã, îmi mãrturisea, cã el acum, la bãtrîneþe,o prins gustul cercetãrii ºi ºi-a dat seama, cã elasta ar fi vrut sã facã toatã viaþa lui.

Gheorghe Santãu a fost ºi un iubitor de film,teatru, picturã, muzicã ºi drumeþii, domnia sagãsea în forme ºi conþinuturi, adesea trecute cuvederea de cei mulþi, straturi de adîncime alecivilizaþiei. De nepreþuit, cel puþin pentru mine,rãmîn dialogurile amicale despre frumuseþeapicturii murale de la Voroneþ ºi amuzanteleintermezzouri despre figurinele politice ale zi-lelor de ieri ºi de azi.

Între mãrcile „stilului Gheorghe Santãu” senumãrã demnitatea, onestitatea, exigenþa (înprimul rînd faþã de sine ºi abia apoi faþã deceilalþi), respectul, prietenia, tenacitatea, entu-ziasmul, puterea de muncã, simþul umorului,intransigenþa faþã de minciunã ºi imposturã. Nupoate fi uitatã, desigur, nici preocuparea con-stantã ºi dragostea profesorului nostru pentrulimba ºi cultura comunitãþii româneºti din Un-garia. Prin dispariþia domnului GheorgheSantãu, pierdem un reper moral ºi intelectual,atît de necesar, într-o lume care se cufundã, înfiecare zi, într-un abis de minciunã, imoralitateºi superficialitate. Principalele valori etice, caredefinesc sfera omenescului (respectul pentru om,vocaþia prieteniei, buna-cuviinþã, loialitatea,seriozitatea în muncã ºi viaþã, etc.), s-au între-git ºi s-au armonizat atît de firesc în întregulcomportament al profesorului, încît nu puteaufi separate de fiinþa sa.

Iar acum, cînd dascãlul, colegul GheorgheSantãu nu mai pãºeºte discret ºi elegant prin-tre noi, îi încredinþãm spiritul nemuritor cã vacontinua sã trãiascã în sufletele noastre.

Dumnezeu sã-l odihneascã, în pace!Maria Berényi

LUMINA 5

În a doua jumãtate a veacului al XVI-lea, înurma distrugerii celor mai de seamã centremacedonene din Peninsula Balcanicã, numã-rul acelora care îºi vor cãuta refugiul în Imperi-ul Habsburgic va fi din ce în ce mai mare. Înfelul acesta, refugiaþii au încetat sã fie supuºiotomani ºi s-au aºezat definitiv în numeroasecentre urbane ºi rurale, cãrora le-au imprimato puternicã înflorire economicã, necunoscutãpînã atunci.1

Artistul ºi mecenatulIoan Naco – Nákó János (1814–1889)

Maria Berényi

Ioan Naco(1814-1889)

Un numãr destul de important de macedo-români s-au stabilit, în secolul al XVIII-lea, înUngaria. În anul 1769, când a fost distrus ora-ºul Moscopole ºi, dupã toate probabilitãþile, ºialte cîteva localitãþi aromâneºti, macedoromâ-nii de aici au trecut în numãr mare în ImperiulHabsburgic, în special în Ungaria. Locotenen-þa domneascã din Ungaria a dat dispoziþii au-toritãþilor de la frontierã, ca, de la aceºti foºtisupuºi turci, sã cearã date cu privire la vîrsta,naþionalitatea, religia, situaþia lor familiarã, etc.2

Prin patenta de toleranþã de la 1781, Iosif al II-lea, i-a luat sub ocrotirea sa, ca pe unii, care

aduceau realmente beneficii în marele comerþal statului. În 1783, printr-o ordonanþã specia-lã, împãratul a atras atenþia autoritãþilor infe-rioare din regiunea Buda, „…raþii ºi greciineuniþi, care se ocupã cu comerþul în regiunearespectivã, în special la Buda, Pesta, Segra, Sânt-Andrei, trebuie sã fie pãziþi în mod special deorice primejdii, pentru cã în adevãr ei fac schimbde mãrfuri spre marele folos al statului”.3 Ma-cedoromânii, dupã ce primeau cetãþenie, tre-buiau sã depunã jurãmîntul de credinþã în faþadietelor din jupani, fapt în urma cãruia se în-cheia un act oficial, legalizat.

Coloniile macedoromâne au fost consideratedrept colonii greceºti, iar membrii lor numiþi –chiar ºi de cãtre românii din Banat ºi Transil-vania – greci. Negustorii macedoromâni ºi grecis-au aliat spre a-ºi apãra interesele comerciale,dar ºi identitatea lor religioasã, ortodoxã. Îngeneral, macedoromânii erau bilingvi, conside-rînd ca limbã maternã dialectul macedoromân,în timp ce limba greacã reprezenta limba lor deculturã, de slujbã religioasã ºi de comunicareîn afaceri sau treburi oficiale.4

În noua lor patrie, aromânii au adus cu ei olungã experienþã în comerþ ºi capitaluri, pe carele-au valorificat rapid, devenind aproape pre-tutindeni un factor catalizator al constituiriiunei burghezii comerciale ºi financiare. Influ-enþa lor, a fost relevantã, mai ales asupra po-pulaþiei de la oraºe, unde au pus bazele comer-þului. Macedoromânii stabiliþi pe aceste melea-guri nu s-au mãrginit însã numai la preocupã-rile negustoreºti, ci au contribuit ºi la menþine-rea ºi întãrirea Bisericii Ortodoxe. Multe bise-rici au fost clãdite din iniþiativa lor ºi au fostînzestrate, dupã aceea, cu icoane, clopote, odãj-dii ºi multe cãrþi sfinte.5

Originea ºi familia

La sfîrºitul secolului al XVIII-lea, au sosit înBanat mai multe familii de macedoromâni ºigreci din Macedonia. Se estima cã au venit 427de greci ºi macedoneni, cu nume ca: Diamandi,Scarlato, Gheorghiades, etc. Dintre româniimacedoneni, fraþii Ciril ºi Cristofor Naco aufost cei mai bogaþi.

Familia Naco (varianta maghiarã Nákó) s-a

6 LUMINA

numãrat printre familiile de frunte macedoro-mâne din Ungaria. Membrii acestei familii, alã-turi de mulþi alþi macedoromâni întreprinzãtori,s-au integrat în viaþa economicã a Ungariei ºiAustriei.

Familia Naco ajunsã în Ungaria, provinedintr-o foarte veche familie din Macedonia. Înarborele genealogic al acesteia, se aminteºte, înanul 1382, un Cipriano Naco. Acesta a fost cã-sãtorit cu fiica unei familii Rolenz. Din cãsãto-ria lor, primul nãscut a fost un fiu, Cyrill. Luii-au urmat, pe rînd, în ordine descrescãtoare:Constantin, Christoph, Gregor, Theodor,Abraham I, Abraham II. Abraham II a avut larândul lui doi fii, pe Cristofor ºi Ciril.

dezvoltat tot mai mult, încât au ajuns cunos-cuþi în tot mai multe localitãþi, astfel cã însuºiîmpãratul Iosif al II-lea i-a cunoscut ºi i-a vizi-tat, de mai multe ori, la Viena.6

În 1781, la îndemnul împãratului Iosif al II-lea, cei doi fraþi au cumpãrat, la licitaþie, marisuprafeþe de teren în Banat. Domeniul familieiNaco (Nacu sau Nákó, în ungureºte), cum ajun-sese în scurt timp sã fie cunoscut, administratîn comun de cei doi fraþi, cuprindea moºii înSînnicolaul Mare, Comloºu Mare ºi TeremiaMare. Trei ani mai tîrziu, fraþii au ºi fost înno-bilaþi cu rangul de moºieri (nemeºi) deSînnicolaul Mare. Cristofor ºi Ciril au adminis-trat gospodãria împreunã. Din cîºtigul anual,dar ºi din pagubã, au împãrþit totul egal. Afa-cerea celor doi fraþi a rezistat timp de 20 de ani,pînã în 10 mai 1801, cînd a urmat împãrþireaaverilor.

În 1801, prin tragere la sorþi, moºia dinSînnicolaul Mare le-a rãmas urmaºilor luiCristofor, iar Teremia – Comloº, urmaºilor luiCiril. Cristofor ºi Ciril, sînt strãbunii celor douãlinii, înnobilate ulterior separat, în care s-a ra-mificat familia Naco, la sfîrºitul secolului alXVIII-lea. Aºadar, familia se scindeazã în douãramuri, una la Sînnicolaul Mare cealaltã înComloºul-Mare ºi Teremia Mare.7

Cel mai tînãr, Ciril Naco s-a stabilit la Viena.El s-a cãsãtorit cu Rosina Haggi Scarlatir. Dincãsãtoria lor, în 14 septembrie 1786, la Drogreni(Macedonia) s-a nãscut fiul lor, pe care l-aubotezat, în capela greceascã din Tesalonic, dupãritualul greco-ortodox, cu numele de Iosif. Dupãce copilul a împlinit un an, i-a murit tatãl, la 4octombrie 1787, la Viena Iosif Naco s-a cãsãto-rit cu Constanþa, fiica lui Johann Siffani de UjBecse ºi a Fatimei Papapoliso. El însã a murittimpuriu, din cauza unei grele suferinþe (tuber-culozã pulmonarã), în 8 iulie 1816, la Viena.Trupul sãu a fost dus la Biserica din Nakófalva,în 19 iulie, iar de acolo, în data de 21 iulie, afost dus la Comloº ºi înmormîntat în BisericaOrtodoxã Românã.

La moartea sa, pe lîngã soþie au mai rãmasºase minori orfani, dintre care a supravieþuitdoar un fiu, cel nãscut în Comloº, la 16 sep-tembrie 1814, Ioan. Cu toate cã soþia a condusaverea lãsatã de soþul ei, comitele LudwigUdvarnoky de Kis-Jaka i-a recomandat sã ac-cepte, ca el sã fie curatorul acestei averi.

La rugãminþile vãduvei ºi pentru siguranþapoºtei, i s-a cerut lui Udvarnoky sã se mute însatul acela lung, denumit dupã locuitori chiar„Lunga”, ce fãcea legãtura între Comloº ºi

Aceºti doi fraþi, Cristofor ºi Ciril Naco – peatunci supuºi turcilor – s-au ocupat, în locali-tatea lor natalã, cu comerþul. În jurul anului1760, Cristofor a plecat în Ungaria, Austria ºia fãcut comerþ în oraºele Presburg ºi Viena, pecînd, fratele sãu Ciril, rãmas acasã, i-a asiguratmarfa necesarã, cum ar fi: cereale, fructe exo-tice ºi multe alte lucruri. Cînd, în anul 1770,Cristofor a ajuns la armatã a fost urmat ºi deCiril ºi se pare cã, chiar ºi aici, cei doi s-au ocu-pat de comerþ.

Astfel, cei doi fraþi au închiriat, în zona Grob,Sînnicolaul Mare ºi Beºenova Veche, o mareparte din pãmânturi ºi au înfiinþat, pe aceastãproprietate, o spãlãtorie de lînã. De aici au fur-nizat pentru armatã lînã, animale pentru tãiatºi cereale. În anul 1780, tot ei au înfiinþat, laViena, o asociaþie de comercianþi, la care s-auînscris destul de mulþi oameni. Afacerea lor s-a

Blazonul familiilor Cristofor ºi Ciril Naco

LUMINA 7

Nakófalva. Satul Lunga a fost întemeiat la 1824,pe moºia contelui Ioan Naco. Acesta a decis sãînfiinþeze o aºezare, pentru a stabiliza forþa demuncã, de care avea nevoie pentru propriamoºie. El a împãrþit terenul în loturi de case, pecare le-a dat la 138 de familii de români ºi 100de familii de germani, toþi fiind folosiþi la lucrã-rile agricole pe moºia lui Naco. La început, sa-tul s-a numit Constanþia, în cinstea mamei con-telui Naco. Administraþia maghiarã i-a schim-bat numele, în 1888, în Kunszöllõs, dupã nume-le unui lãcaº, care a existat aici din 1743. Dupã1909, reprimeºte denumirea de Constanþia sauConstanþa, ca dupã unirea Banatului cu Româ-nia localitatea sã fie numitã oficial Lunga.

Constanþa Naco, s-a stins din viaþã la 16 no-iembrie 1825, la Livorno în Italia, pe cînd era latratament, ºi tot acolo a fost ºi înmormîntatã.

Unicul fiu rãmas în viaþã, Ioan Naco, a fostîncredinþat de unchiul sãu, contele AlexandruNaco, tutorelui sãu, comitelui LudwigUdvarnoky, care i-a ºi administrat averea. Însãaceastã hotãrîre a fost anulatã, când împãratula numit pe Ignác Hertelendy comite deTorontal. Prin numire, Ignác Hertelendy a de-venit el tutorele tînãrului orfan ºi administra-torul averii acestuia. Ioan Naco, fiul lui IosifNaco ºi nepotul lui Ciril Naco, a fost crescut ºieducat la Viena ºi la Pesta, unde a studiat drep-tul, timp de 3 ani, la Universitatea Regalã dinPesta. În anul 1838, cînd a ajuns la majorat, apreluat averea rãmasã de la tatãl sãu ºi a deve-nit proprietarul moºiei Teremia (Marienfeld).

Fãcea parte din a treia generaþie de nobili.Cele douã anterioare agonisirã suficient, pen-tru ca el sã poatã dispune domneºte de posesi-unile prospere: sã cãlãtoreascã, sã tocmeascãsupraveghetori de încredere, sã locuiascã înPesta ºi în Viena.

Prin diploma nobiliarã din 8 aprilie 1840,Ioan Naco a obþinut titlul de „von Marienfeld”(de Teremia) ºi, astfel, numele lui complet adevenit: Johann Nako von Nagyszentmiklos etMarianfolde (mai tîrziu Nagyteremia).

Ioan Naco s-a cãsãtorit, în 1835, cu Anasta-sia Vucetici din Triest ºi a avut o singurã fiicã,Mileva. Tinerii cãsãtoriþi, împreunã cu fiica lor,au stat la început mai mult în Pesta ºi Viena. Înscurtele lor ºederi în þinutul natal, au locuit înCenadul Sîrbesc, în castelul construit de IosifNako, în 1810, apoi, din 1840, s-au mutat încastelul construit de Ioan Naco în Comloº.8

Din acest an, familia lui Ioan Naco a petre-cut mult timp în noul castel, ridicat în centrulComloºului. Pentru a dispune de un spaþiu maimare, nobilul a expropriat casele din vecinãta-

te. În locul acestora a amenajat un parc luxos,ce se întindea pe zece hectare, devenit, în scurttimp, cea mai frumoasã plantaþie de acest feldin Banat. Pentru îngrijirea lui, moºierul a adusgrãdinari experþi din strãinãtate. Porþile din fierforjat, care dãdeau în curtea interioarã, au fostrealizate la Viena.

Domeniul familei Naco mai cuprindea cona-cul, format din douã aripi, separate de o poar-tã monumentalã, o salã de teatru ºi clãdirileadministrative adiacente. Dintre acestea, ceamai mare era hambarul, dupã cum povesteacãlãtorul german Franz Xaver Eckert, în 1857:“Este aici un castel nobiliar, al cãrui moºier senumeºte Naco, dar care de mulþi ani este me-reu absent. Parcul castelului este foarte mare ºiîmbinã utilul cu plãcutul. Clãdirea cea mai mareeste hambarul moºierului, cu trei nivele ºi o lun-gime de 100 de picioare”. 9

Intrarea se fãcea pe o poartã somptuoasã dinfier forjat, deasupra cãreia se afla blazonul fa-miliei, iar aceasta era pãzitã de un majordom.Parcul, inspirat dintr-o celebrã grãdinã vienezã,avea mai multe alei acoperite cu pietricele demarmurã albã, care legau colþurile acestuia deun rondou aflat în centru. Tot aici mai fuseserãamenajate douã movile artificiale, una din elefiind folositã ca scenã pentru spectacole, la careparticipau sãtenii, cu prilejul unor sãrbãtori.

Palatul Nákó – Gresham din Budapesta

În zona cea mai distinsã a oraºului Pesta, pemalul Dunãrii, aproape de capul Podului culanþuri, Mayerffy Ferenc a cumpãrat, în 1814,mai multe loturi, cu scopul de a construi unpalat. Însã, peste cîþiva ani, a vîndut aceste lo-turi comerciantului Deron Antal.10

Pe locul palatului Gresham, în primele dece-nii ale secolului al XIX-lea, în jurul pieþeiRoosevelt de azi, numitã atunci piaþa de descã-lecare (Kirakodó tér), se aflau un ºir de palateproiectate de renumitul arhitect Hild József. Pepartea dreaptã a pieþei, se afla cel mai impo-zant palat al oraºului Pesta, zidit de comerci-antul Deron Antal , în 1827, ºi cumpãrat demacedoromânul Ioan Naco-Nákó János, în anul1833. Contemporanii, ca de pildã Toldy Ferenc,care ºi-a cultivat gustul pentru arhitecturã laLondra ºi Paris, a spus cã palatul Nákó, cu douãetaje, a fost la vremea aceea cea mai pompoasãclãdire din Pesta. În anul 1869 arhitectul PuscherJózsef a ridicat ºi al treilea etaj.

Înainte de a se construi edificiul AcademieiMaghiare, încãperile vaste ale palatului Nákóau servit ca loc de întrunire a oamenilor de

8 LUMINA

ºtiinþã. Primul etaj era propriu-zis sediul provi-zoriu al Academiei Maghiare. În palat au locu-it mai multe personalitãþi cunoscute, printre caºi Clark Ádám, proiectantul Podului cu lanþuri,sau pictorul Barabás Miklós, care a pictat cel maicunoscut portret a lui Emanuil Gojdu.

În 1880, Palatul Nákó a fost cumpãrat deSocietatea de Asigurare Gresham. Clãdirea a fostdemolatã în 1903. Între anii 1904-1906 a fostclãdit, în stil secession, palatul Gresham de azi,dupã proiectele fraþilor Vágó József ºi VágóLászló, respectiv Quittner Zsigmond. Construc-þia a costat circa 3 milioane de coroane. Aici s-au gãsit cele mai moderne apartamente de luxºi birouri ale epocii.11

În anul 1912, în Palatul Gresham (la etajul2), ºi-a avut sediul Consulatul General al Româ-niei din Budapesta. În aceastã perioadã (din1906), Consul general era George C. Derussi.Consulatul Român la Budapesta s-a înfiinþat lasfirºitul anului 1879 ºi a început sã funcþionezedin februarie 1880. Primul Consul general a fostEugen Voinescu.12

În 1952, palatul a fost naþionalizat (a intratîn posesia statului). Dupã 1990 palatul a trecutîn mîna mai multor proprietari. În fine, în 1999,clãdirea a fost cumpãratã de Gresco Rt. Reno-varea interioarã ºi exterioarã a palatului s-a ter-minat în anul 2004. De atunci, aici funcþionea-zã cel mai scump hotel de lux din capitalã, FourSeasons.

Printre numeroasele sculpturi de piatrã alepalatului, în partea de sus a faþadei, poate fivãzut relieful lui Sír Thomas Gresham, înteme-ietorul bursei din Londra.

Teatrul lui Naco din Comloºul Mare

Ioan Naco, în castelul sãu familial dinComloºul Mare, ºi-a înfiinþat propriul teatru,cu toatã recuzita necesarã, de cea mai bunãcalitate.

Nobil generos, prezentabil ºi ambiþios, cu oeducaþie corespunzãtoare statutului sãu soci-al, Ioan Naco a studiat, de plãcere, tehnica ºiarta vocalã la Viena, cu compozitorul ºi profe-sorul de canto italian Luigi Guglielmi.

A fost un împãtimit al teatrului. Bogat ºi eru-dit, el ºi-a manifestat într-un mod original afi-nitatea pentru muzicã ºi teatru: în castelul sãunobiliar din Comloº ºi-a înfiinþat propriul tea-tru, „un teatru de curte”, dupã modelul (sesubînþelege, la scara corespunzãtoare) teatre-lor de la Curtea regilor Franþei ºi de la curþilecelor mai cunoscuþi conþi mghiari.13

A fost primul teatru de acest gen din istoriaBanatului. Sala avea o scenã ºi o lojã pentrumoºier. Singurul spectator din lojã era contele,a cãrui þinutã era întotdeauna impecabilã: frac,mãnuºi albe ºi joben. Încãperea era dotatã cutoate lucrurile necesare desfãºurãrii spectaco-lelor, iar în prelungirea ei se mai afla o clãdire,care adãpostea recuzita teatrului.

Pentru spectacolele permanente, Naco a an-gajat o trupã de artiºti ºi o orchestrã, din carefãceau parte 21 de muzicieni, din Boemia. Aces-tora le-a asigurat locuinþã, cu încãlzire ºi ilumi-nare, precum ºi un salariu lunar în bani ºi ce-reale, în timp ce capelmaistrului i-a oferit în plusºi o parte din banii încasaþi pentru biletele deintrare la spectacol. Pe lîngã acestea, orchestramai putea sã cînte la petrecerile din comunã,dar numai cu acordul moºierului. 14

Mai tîrziu, Ioan Naco a þinut, în palatul sãu

Palatul Gresham în anul 1903

LUMINA 9

din Comloº, douã orchestre particulare: una cuinstrumente de corzi ºi una cu instrumente desuflat. În jurul anului 1860, cele douã orches-tre aveau circa 20 de instrumentiºti, în cea maimare parte din Cehia. Timp îndelungat, dirijo-rul orchestrei a fost maestrul Luigi Guglielmi.Naco a avut un foarte mare respect faþã de ar-tistul italian. În 1847 i-a plãtit cheltuielile de ti-pografie, pentru editarea operei Buda liberata,scrisã de Guglielmi în limba germanã.

Naco a adus la Comloº ºi alþi specialiºti foar-te renumiþi, regizori, coregrafi ºi scenografi dela Teatrul german ºi de la Teatrul naþional dinPesta.

La fiecare stagiune, pe scenã au evoluat ac-tori ºi cîntãreþi profesioniºti italieni ºi germani,au fost angajate trupe ºi directori, iar, alãturide ei , adesea a apãrut pe scenã însuºi amfitrio-nul, Ioan Naco, în roluri de tenor.

Pe scena teatrului sãu, totul a þinut de o oa-recare pompã: costumele confecþionate din ceamai scumpã mãtase au fost brodate cu aur ºiargint ºi tivite cu hermelinã. Coroanele au fostdin aur pur, iar brîiele de argint ºi aur. Mînerulsabiei a fost împodobit cu diamante. Coifurileºi calpacele au fost de asemenea de aur ºi ar-gint pur. Decorul, foarte scump, a fost realizatde cei mai buni scenografi din Viena ºi Pesta.15

Reprezentaþiile erau organizate foarte minu-þios, fiind tipãrite chiar ºi afiºe, cu distribuþie ºitoate celelelte detalii, ce þin de spectacol. Cîndo fi început Teatrul lui Naco sã funcþioneze?Nu am gãsit un rãspuns categoric. În orice caz,din anul 1844 s-a pãstrat un inventar, compusdin 22 pagini, de format 35X21 cm, care cu-prinde o listã cu 547 obiecte diferite: costume,recuzitã, decoruri, arme, bijuterii, pene deco-rative, tricouri de balerini, etc. Un inventar atîtde bogat nu putea fi al unui teatru începãtor.Teatrul trebuie sã fi debutat cu cîþiva ani maiînainte, poate chiar din 1840, cînd s-a finalizatconstruirea palatului. De remarcat, însã, cã in-ventarul, o lume de basm, era plin de costumesiciliene, italiene, dalmaþiene, spaniole, franþu-zeºti, albaneze, toate luxos ornate, însã lipseaudin el costumele populaþiilor, ce locuiau înComloº ºi împrejurimi, adicã costumele româ-neºti, sîrbeºti, germane, maghiare.16

Naco a invitat la Comloº numeroase trupede teatru. Aºa a ajuns aici, de pildã, ºi Dérynécu trupa sa. Pe scenã, alãturi de operã ºi piesemuzicale, s-au jucat ºi piese dramatice sau pie-se populare. În una dintre acestea, au jucat ºibunicii lui Bartók Béla. La spectacolele date laconac se aduna toatã aristocraþia din împreju-rimi ºi chiar din zone mai îndepãrtate, precum

ºi funcþionarii moºiilor din jur. Sãtenii aveauacces ºi ei la spectacole, însã trebuiau sã plã-teascã o taxã minimã de intrare.

Spectacolele în acest teatru, care s-au prezen-tat pentru Ioan Naco, prietenii lui ºi nobilii dinîmprejurimi, au avut, în general, un caractercaritabil, ºi, dupã cum am amintit, deseori pescenã a evoluat ºi amfitrionul, Ioan Naco, înroluri de cîntãreþ de operã (tenor), scenografsau regizor.17

În a doua jumãtate a secolului al 19-lea, laopera din Milano, a apãrut o nouã cîntãreaþã,fermecãtoare, frumoasã, cu o voce bunã, de cares-a vorbit în întreaga Italie ºi Austrie.

Dupã o scurtã hotãrîre, Ioan Naco a trimisun intermediar la ea, ca sã afle cum ar putea sãvinã la o prezentare pe scena din Comloº. Pre-tenþiile cîntãreþei, pentru a accepta sã vinã, aufost de 1000 florini ºi un însoþitor, care sã oaducã ºi sã o ducã înapoi.

Masa, care s-a oferit, la aceastã reprezenta-þie, cîntãreþei dar ºi celor care au venit din lungºi lat, oaspeþilor, a costat foarte mult, cheltuie-lile acestei seri s-au ridicat la o sumã, cu care seputea cumpãra douã moºii. Aceeaºi reprezen-taþie, cu mare fast ºi cheltuialã, a urmat ºi laPesta ºi Viena, unde Ioan Naco avea cîte unpalat.18

Trupa lui Pascaly ºi Eminescupe scena teatrului lui Naco

Anul 1868 este unul din cei mai generoºi aniai biografiei poetului. Eminescu era atunci se-cretar ºi sufleur în trupa lui Pascaly. Dupã sta-giunea de iarnã a teatrului bucureºtean Millo-Pascaly, care nu dãduse rezultate dorite, artiº-tii s-au împãrþit în douã grupe, cu scopul de apleca fiecare în turneu, crezînd cã vor avea maimult noroc în oraºele din provincie. În Moldo-va a plecat trupa condusã de Matei Millo, iarîn Transilvania, artiºtii rãmaºi, ataºaþi de MihailPascaly, printre care ºi Mihai Eminescu. Dincompania lui Pascaly fãceau parte artistele:Matilda Pascaly, Maria Gestianu, CatincaDumitrescu ºi Maria Vasilescu, pentru careEminescu avea un sentiment deosebit de admi-raþie, apoi artiºtii Mihai Pascaly, Ioan Gestianu,Ioan Sãpeanu, Simion Bãlãnescu, Petre Vãlescu,Victor Braivald ºi Mihai Eminescu.

Întîiul popas al turneului a fost la Braºov,unde trupa lui Pascaly a sosit pe data de 16mai 1868. Al doilea popas al trupei a fost laSibiu. Au fost primiþi cu aceeaºi dragoste ºi cuaceleaºi elogioase aprecieri, strecurate chiar ºiîn presa germanã. Din Lugoj, unde s-a deplasat

10 LUMINA

în continuare trupa lui Pascaly, un corespon-dent al Albinei de la Pesta îl trecea ºi pe Emines-cu în rîndul actorilor, ceea ce, pare-se, concor-dã ºi cu alte relatãri, ce-l amintesc pe tînãrulpoet fãcând figuraþie în Rãzvan ºi Vidra a luiHaºdeu. Acelaºi corespondent elogiazã felul încare domniºoara Maria Vasilescu, „pronunþãlimba cea dulce româneascã, cu efect plãcut”,ºi-i conferã titlul, în aparenþã modest, de „mãr-gea preþioasã a societãþii dramatice”. De la Lu-goj, compania teatralã a sosit la Timiºoara, undea dat reprezentaþii în serile de 28, 30 ºi 31 iulie1868.19

La reprezentaþiile teatrului românesc în Ti-miºoara au venit sã asiste ºi Vincenþiu Babeº,împreunã cu Alexandru Mocioni, deputaþi îndieta de la Budapesta. Alexandru Mocioni aveaatunci 27 de ani ºi era cel mai tînãr membru alparlamentului maghiar. La spectacole a luatparte, împreunã cu familia ºi suita sa de prie-teni, ºi Ioan Naco din Comloºul Mare. El i-a in-vitat pe artiºtii români sã-ºi facã timp, sã vinãºi la conacul sãu, pentru a da reprezentaþii înfaþa populaþiei locale. Se ºtie cã artiºtii românis-au deplasat, împreunã cu Mihai Eminescu,într-o echipã mai redusã, dar nu s-a putut afladata, cînd au fost la Comloºul Mare, ºi nu seºtie, ce piese au jucat. Probabil acest lucru s-aîntîmplat într-una din zilele urmãtoare, cîndfãceau pauzã la Arad.

Proiectul de a continua turneul de la Arad,prin Pesta, la Viena, a trebuit sã fie modificat.S-au îmbolnãvit cîþiva actori cu roluri princi-pale, de care nu se putea lipsi teatrul, iar MatildaPascaly, dupã prima reprezentaþie de la Timi-ºoara, a dat naºtere unui copil. Al treilea spec-tacol n-a mai avut loc la 3 august, ci la 31 iulie,iar repertoriul a trebuit modificat,programîndu-se piese, în care Matilda Pascalynu mai avea rol.20

Despre naºterea copilului relateazã ºi revistaFamilia astfel: „În numãrul trecut amintirãm defericita înmulþire a familiei dlui Pascali la Timi-ºoara; acuma un corespondinte ne mai împãr-tãºeºte, cã nou nãscutul s-a botezat miercuri în5 august în suburbiul Fabric, dîndu-i-se nume-le Andrei Claudiu, ºi cã naºul a fost AndreiMocioni, substituit de dl cãpitanu orãºenesc Pe-tru Cermenea.”21 Botezul a fost sãvîrºit de pro-topopul Melentie Drãghici, personalitate cunos-cutã a miºcãrii naþionale din Banat.

De la Timiºoara, trupa s-a dus la Arad, undea stat aproape o lunã. Aici þãranii din comita-tul Zãrandului au venit, cale de douã zile pejos, ca sã vadã teatrul românesc. Comunitatearomâneascã din Arad i-a oferit lui Pascaly un

pocal de argint. ÎnArad, Pascaly, îm-preunã cu soþia sa,a fost gãzduit încasa avocatuluiarãdean IoanPopovici-Desseanu(originar dinBichiº). În aceastãcasã, Iosif Vulcan afãcut cunoºtinþãpersonalã cu mare-le poet românMihai Eminescu,care, în 1865, debu-tase în foaiapestanã Familia.Redactorul ºi directorul Familiei i-a schimbat ºinumele din Eminovici în Eminescu. Cu ocaziaacestei întîlniri, Vulcan a obþinut de la Emines-cu poeziile La o artistã ºi Amorul unei marmure,publicate apoi în Familia din 18/30 august1868.22

Fiind trupa descompletatã, din cauza îmbol-nãvirii unor actori, reprezentaþiile de la Aradau avut loc cu pauze între ele. Turneul n-a maiputut fi continuat, conform planului, pînã laBudapesta ºi la Viena. În pauzele dintre spec-tacolele de la Arad, artiºtii, grupaþi în formaþiimai mici, s-au deplasat prin centrele româneºti,unde fuseserã stãruitor invitaþi, ºi au improvi-zat reprezentaþii cu program redus, oferindpublicului comedii sau alte piese, dupã posibi-litãþi.

Astfel au ajuns sã dea spectacole ºi la ComloºuMare, chemaþi fiind la domeniile familiei Naco.Desigur Ioan Naco le-a pus la dispoziþie artiºti-lor români toate mijloacele de transport ºi le-aplãtit ºi onorariile cuvenite. Trupa lui Pascaly aauzit despre Ioan Naco, cã e mare iubitor deteatru. Au aflate despre el cã fãcea multe cãlã-torii la Pesta ºi Viena, în stagiunile teatrale,numai cu scopul de-a participa la spectacole.23

Despre vizita lui Mihai Eminescu în aceastãfruntaºã comunã din nordul Torontalului, undea venit în vara anului 1868, cu o echipã a com-paniei de teatru Pascaly, ca sã dea reprezenta-þii, s-au pãstrat cîteva menþiuni scrise de proto-popul Dr. ªtefan Cioroianu din Comloºu Mare.Multe amãnunte nu se cunosc. Se ºtie cã ºi po-etul Iulian Grozescu, originar din Comloº, a stã-ruit pe lîngã Eminescu, sã vinã, într-o zi de pa-uzã, cu cîþiva artiºi la Comloºu Mare, sã pre-zinte piese pe scena lui Naco.

Despre aceastã prezenþã a lui Mihai Emines-cu ºi a formaþiei teatrale în Comloºu Mare a

Mihai Eminescu

LUMINA 11

rãmas ºi o mãrturie scrisã într-o carte bisericeas-cã, pe care o þinea la mare preþ, pentru valoa-rea ei documentarã, protopopul Dr.ªtefanCioroianu. El vorbeºte de menþiunea înregistra-tã în aceastã carte, bine pãstratã printre celevechi din Biserica Ortodoxã Românã de laComloº.24

Artistul ºi mecenatul Ioan Naco

Ioan Naco a fost un susþinãtor al artelor,muzicii ºi teatrului. I-a plãcut frumosul ºi ele-gantul ºi în arhitecturã. A avut palate frumoa-se ºi impozante în Pesta, Viena ºi ComloºuMare.

Ioan Naco a fost însã atras ºi de artele plas-tice ºi picta ºi el. La Pesta, între anii 1840–1850,s-a afirmat ca peisagist. Lucra în plein air,plecînd la peisaj, spre mare, dar a lucrat foartemult ºi pe malul Dunãrii, nu departe de pala-tul sãu.

Prima expoziþie, la care a participat, a fostcea din 1840, care a fost organizatã de PestiMûegylet,25 societate în care a fost membru ac-tiv. El a expus numai peisaje, dintre care douãne sînt cunoscute. ªi anume Tengeri táj ºiHajótörés.26

Avem impresia cã Naco a pictat ºi desenatpentru sine, mai ales peisaje. Nu se cunoaºteopera sa, poate se gãsesec tablouri pe la parti-culari. În colecþii publice nu se aflã decît lucrã-rile mai sus amintite, pãstrate acuma la GaleriaNaþionalã Maghiarã din Budapesta. Naco afolosit culori foarte închise, iar trãsãturilepeisageistice sunt cele caracterisitice epocii ro-mantice.

Fiind negustori bogaþi ºi iubitori de culturã,macedoromânii din Austro-Ungaria au contri-buit considerabil la miºcarea naþional-cultura-lã româneascã. Mediul din Viena ºi Budapestaa fost favorabil dezvoltãrii conºtiinþei naþiona-le a aromânilor stabiliþi în aceste douã centre.

Dintre familliile distinse din Pesta ºi Viena,care au fãcut foarte mult ºi pentru cultura ºiºtiinta din Ungaria, le enumerãm pe cele alelui, Sina, Dumba, Naco, Gojdu, Mocioni,Grabovszky, Manno, Muciu, Derra, etc. Pros-peritatea financiarã, de care s-au bucurat uniimembri ale acestor familii, le-a permis sã susþi-nã material diferite acþiuni ºi manifestãri cul-turale româneºti din Ungaria, sã susþinã mate-rial studenþii români din Transilvania, Banat ºiMaramureº aflaþi la studii la Pesta, dar în ace-laºi timp sã suþinã material ºi diverse iniþiative,care s-au finalizat prin întemeierea unor insti-tuþii reprezentative ale statului maghiar, pre-

cum Academia Maghiarã, Academia Militarã„Ludovika”, Academia Comercialã sau TeatrulNaþional Maghiar.

Ioan Naco a fãcut numeroase acte de binefa-cere în Comloº, Cenad, Budapesta ºi alte pãrþi.A dãruit mult pentru scopuri culturale, filan-tropice ºi bisericeºti. Spre exemplu, în Bisericadin Cenadul Mare, la proscomidier, se aflã unpotir de argint aurit cu inscripþia: „Donat de IoanNaco din Sînmiclãuºul mare 1834”.27

La fel ca tatãl sãu, Iosif Naco, ºi Ioan s-a im-plicat activ la infiinþarea unor importante in-stituþii, precum: Academia Militarã „Ludovika”din Pesta. Iosif Naco, în 1809, cînd au începutînscrierile de ajutorare pentru construirea ºiînfiinþarea acestui edificiu, s-a gãsit printremembrii fondatori, cu 10.000 Frt. În anul 1884,Ioan Naco înfiinþeazã o Fundaþie pentru ajuto-rarea studenþilor, care studiazã la AcademiaMilitarã din Pesta.28

Însã, cele mai importante contribuþii financi-are ale sale, au fost cele care au servit la înte-meierea Teatrului Naþional din Pesta ºi, în moddeosebit, la înfiinþarea Academiei Maghiare,suma donatã fiind de 10.000 de florini. În plus,pînã la construirea sediului Academiei Maghia-re, forul ºtiinþific maghiar fondat de SzéchenyiIstván a activat în palatul Nákó din Pesta.

A fost ºi boem Ioan Naco?

Precum am amintit mai sus, Ioan Naco a fostcãsãtorit cu Anastasia Vucetici din Triest. Ea afost o soþie bunã, care s-a implicat în afacerilesoþului ºi nu arareori, pe cînd acesta era cãlãto-rit, a luat hotãrîri sau a comunicat poziþia fa-miliei în diferite probleme. Ioan ºi AnastasiaNaco au avut trei copii. Dintre aceºtia au murito fiicã, la vîrsta de doi ani jumãtate, ºi un fiu lacîteva luni. Singura moºtenitoare, care le-a rã-mas, a fost fiica nãscutã la 25 august 1838,Mileva.29

În „Cronica familiei Naco”, apãrutã în car-tea profesorului Hans Diplich, din 1983, se spu-nea despre nobil cã „a fost un iubitor al fastu-lui, înclinat spre risipire, a cãrui pasiune sprejocuri costisitoare a înghiþit sume uriaºe”. Sti-lul de viaþã risipitor al lui Ioan Naco l-a adus înpragul falimentului, iar moºia a fost pusã subsupraveghere, pentru asigurarea plãþii datorii-lor.

El a lãsat administrarea averii sale, directo-rului sãu, fãrã a se interesa de ceva.

Ioan Naco a fost un conservator, care nu aacceptat uºor lucrurile noi. Astfel pe drumul

12 LUMINA

de la Seghedin spre Timiºoara, care trece prinComloº, a fost prevãzut sã se facã o cale feratã.Proiectul era fãcut însã consilierul satuluiComloº ºi Jimbolia l-a informat pe Naco cã, prinîntretãierea cîmpului lui, o sã aibã numai pa-gubã, existând ºi pericolul de incendiu, din ca-uza locomotivei care emanã flãcãri, astfel cãNaco nu a plãtit onorariul avocatului, în cazulcare se va hotãrî sã obþinã construirea cãii fera-te.

Cheltuielile acelui lung proces, viaþa de hu-zur a proprietarilor, dar ºi greºelile administra-torilor proprietãþilor au dus la datorii foartemari proprietarului. Cînd, în anii 1870, datoriaa trecut de 1000, s-a pus sechestru pe averealui Ioan Naco.

Palatul lui din Pesta a fost vîndut în 1880,fabrica de bere ºi o parte din pãmînturi au fostînchiriate. Administrarea pãmînturilor s-a fã-cut într-un mod foarte riguros. Proprietaruluide pãmînt i s-a dat o rentã, iar restul s-a folosit,pentru a þine proprietatea spre îngrijire.30

La începutul anilor 1880, Ioan Naco s-a re-tras în palatul sãu din Viena, unde a trãit totrestul vieþii lui în tãcere.

Anastasia a murit, la Viena, în 1875, dar afost adusã ºi înmormîntatã, în cripta familiei,

din Biserica Ortodoxã Românã din Comloº.Ioan Naco a murit la Viena în data de 19

martie 1889. Trupul neînsufleþit, al celui care,în viaþa lui, nu a urcat într-un tren, a fost duscu trenul pînã la Kikinda, apoi dus la Comloº,în 25 martie, ºi înmormîntat în cripta familieila Biserica Ortodoxã Românã, alãturi de alþimembri ai familiei, printre care tatãl sãu ºi so-þia lui.

Fiind darnic de mînã peste mãsurã, împãti-mit al culturii, literaturii, teatrului ºi cãlãtorii-lor, bogatul nobil Ioan Naco a ajuns la vîrstamaturitãþii într-o situaþie financiarã precarã, dincare a ieºit, totuºi, dupã 1856, în urma cãsãto-riei fiicei Mileva cu Giulio Capece Zurlo Ducadi San Marco.

Cu ocazia cãsãtoriei, Mileva a trecut la reli-gia catolicã ºi apoi a devenit o donatoare asi-duã pentru lãcaºurile de cult catolice de laComloº, Cenad, Teremia Mare, dar ºi de la Pes-ta. Vãduvã din anul 1888 ºi ajungând o adîncãbãtrîneþe, a murit, în anul 1926, la Comloº. Însãa fost înmormîntatã alãturi de soþ, în bisericacatolicã din Pesta „Jó Pásztor”, pe care ei auctitorit-o. Nu au avut copii, ºi astfel cu ea s-astins ramura nobilã al cãrei începãtor a fost CirilNaco.31

1. Corneliu Albu, Luminã din trecut. Aspecte din luptaTransilvaniei pentru independenþã ºi unitate naþionalã,Bucureºti, 1992, p.117.

2. D. I. Popovici, Aromânii ca negustori în sec. XVII ºiXVIII în Serbia ºi Austro-Ungaria, Bucureºti, 1934,p.87.

3. Ibidem, p.88.4. Gheorghe Hristodol, Români-macedoneni în Transil-

vania veacurilor XVIII–XIX, în „Anuarul Institutu-lui de istorie” Cluj, 1993, p.67.

5. D.I.Popovici, ibidem, p.91.6. Sergiu Soica, Despre Comloº. Documente Articole Tra-

duceri, Timiºoara, 2007, p.141–142.7. Mara Carpencu Pop, Un domeniu demn de nobili, In:

„Timpolis”, 7–10 septembrie 2006.8. Sergiu Soica, op.cit., p. 144-146.9. Mara Carpencu Pop, ibidem.10. „(…) A Kóburg hercegi ház mellett emelkedett a

Nákó-palota, melyet a Mérleg-utca választott el azelõbbitõl. A lipótvárosi telekkönyv tanúsága szerint1808-ban Frühwirth József és Kietreiber Ferencvettek telkeket a Mérleg-utca, Kirakodó-tér és Szarka-utca (ma Zrinyi-utca) találkozásánál, amelyeketmindkét tulajdonos rövidesen elcserélt MayerffyFerenc budai és kõbányai ingatlanaival.Telekkönyvileg csak 1814 november 17-én írták átMayerffy nevére az ily módon keletkezett egységestelektömböt, amelynek területe 1046 négyszögölettett ki. A következõ tulajdonos Deron Antal

NOTE

nagykersekedõ lett lett, aki 1829. március 19-énmegvásárolta 100.000 bécsi értékû forintért aházhelyet Mayerffytõl az 1827 január 18-án keltadás-vételi szerzõdés alapján. Deron Antal páresztendõ leforgása alatt meghalt, özvegye pediggyermekei nevében értékesítette a már akkorbeépített ingatlant, amelyet 1833. június 3-ánnagyszentmiklósi Nákó János szerzett meg 230.000váltófotintért. A lipótvárosi telekkönyvben 28.,késõbb 295. számmal jelölték meg a telket, melynekterületét a Mérlegutca, Kirakodó-tér és Szeka-utcahatárolták, tehát három homlokzati része volt. Aház épitéséért elsõízben Mayerffy Ferencfolyamodott a Szépítõ Bizottmányhoz 1812-ben. Aterveket Polláck Mihály építész készítette és pedigháromemeletes házra. A Szépítõ Bizottmány atervek jóváhagyása érdemében nem nyilatkozott, azügy tehát befejezetlenül maradt. (VerschönerungsArchiv 758.) Ennek okát két szempontbólmagyarázhatjuk meg: vagy volt a SzépítõBizottmánynak már egységes elgondolása aKirakodó-tér házainak épitési módozataira nézve,mely szerint csak kétemeletes házat lehetett építeni,vagy nem volt, ami természetesen a jóváhagyáselhúzódását eredményezte. A késõbbi évek az elsõfeltevést igazolták, mert a Kirakodó-tér palotái mindkét emelet magasakra készültek (...).” (Dr. RokkenFerenc: A Ferenc Józesf tér, In: „TanulmányokBudapest Múltjából 2.” Budapest, 1933, p. 52–53)

LUMINA 13

11. „(...) A Gresham helyén korábban is ház állott, HildJózsef a régi Pest varázslatos városképi együttesétalkotta meg a mai Roosevelt tér helyén lévõ Kirakodótéren, melyet az akkori Európa legszebb terénektartottak. A két-három emeletes klasszicista palotáksorában állt a híres Nákó-ház, mely Pestlegmonumentálisabb magánépülete volt. A nagymûveltségû irodalomtudós, Toldy Ferenc, akiLondonban, Párizsban és Itáliában csiszoltaépítészeti ízlését, így írja le az 1834-ben megjelentHazai Almanachban: „Itt vonul el párhuzamosana folyóval mintegy negyvenöt ölnyi hosszúságú,három felõl szabadon álló Nákó-palota, melynektermeiben az Akadémia tartja gyûléseit. Az egészmû kétemeletnyi, kiálló közepét tizennégyfélmagaslatú jóniai rendbeli oszlop díszíti, s olasztetejét egy ékes kõ ballustrad veszi körül. A millynagyszerû és fényes ezen palota külseje, ollymeglepõk annak lebegõ hágcsói, mellyeknélpompásabbat láthatni sok helyt, demesterségesebbet és merészebbet sehol sem. Azépület nyugat-éjszak szögletében található kerekhágcsó, melly világítását üveg tetején által nyeri,száztizenöt lépcsõbõl áll, s a földszinttõl padlatig,csak egyik végével falba eresztve, márvány testévelszabadon leng, e mellett szinte ölnyi szélességû, shárom helyt, hol az emeletek belé nyílnak, egy-egynégyszegölnyi tér ad helyt a pihenõnek. Megjegyzéstérdemel, hogy a lépcsõk szélessége s magasságafokonként csak néhány vonalnyival fogy, s a járósem rengést nem érez rajta, sem fáradást. Adélnyugati kapuszínbe nyíló hágcsónak, melyszegletformára van alkotva, csak felsõharminczhárom lépcsõje lebeg, de épen e forma, anagyobb szélesség s az osztályok lebegõmasszáinak roppantsága, mint nekem látszik,gondolatban még bátrabb, s számolásra nehezebbfeladása a mesterségnek. A nézõ nem gyõzi csodálnia mûvész bátorságát és bizodalmát, mellyel illysúlyú szikladarabokat, látszató legnagyobbkönnyûséggel, felfüggesztett, s nem tagadhatom,némi titokzatos borzadás fogott el, midõn lábam eremek lengõ alapjaira elõször bocsátkozott. Azótahasonlót, de kisebbet, sokat láttam, s szememHildnek ezen kedvenczeiben bízni kezd (...). A Nákócsalád gazdagságáról legendák keringtek, ezragadta meg Jókai fantáziáját is, aki egy Nákórólmintázta a Cigánybáró alakját. Az új kereskedõi,iparosi, bankári réteg reprezentációs igényét fejeziki a Kirakodó tér pompás palotasora, melyet HildJózsef kivételes mûvészi igényességgel valósítottmeg. A tér frontjának középsõ épületét Deron Antalnagykereskedõ építtette, és 1833-ban került NákóJános tulajdonába. (Széchenyi István megvalósulteszméje, a Magyar Tudós Társaság a ház elsõemeletén talált ideiglenes otthonra.) 1869-benPucher József építész háromemeletesre bõvítette apalotát, melyet 1903-ban lebontottak, és 1906-banépült helyére a máig álló szecessziós Gresham-palota – Budapest egyik legértékesebb ingatlana(...).” (Erki Edit, A Gresham és a Nákó, In:„Népszabadság”, 1998. november 5. p. 40.)

12. Calendarul „Poporului Român”, Red. DimitrieBirãuþiu, Budapesta, 1912, p. 83–87.

13. Stevan Buganski-Claudiu Cãlin Traian Galetan-Sergiu Soica: Din trecutul Comloºului, Timiºoara,2008, p. 4–5.

14. Mara Carpencu Pop, ibidem.15. „Nákó János, gazdag Torontál-megyei

földbirtokos, nagy rajongója volt a zenének. Bécsbenegy Luigi Guglielmi nevû olasz zeneszerzõnél ésénektanárnál képeztette hangját s olyan nagyrabecsülte mesterét, hogy a magyar zenekultúraérdekében Pestre akarta hozni. 1845-ben meghal aNemzeti Színház énekmestere, Binder Sebestyén, aekkor Nákónak sikerült Guglielmit a helyéreszerzõdtetnie. Guglielmi mindössze egy évigmaradt a Nemzeti Színház kötelékében. Ekkor NákóJános nagykomlósi kastélyának színházábanalkalmazta az olasz mestert és egymás után mutattabe operáit meghívott közönség elõtt. A Nákó-félekastélyszínházról részletes beszámolót közölt aHonderû egyik 1847-iki számában a lap szerkesztõje,Petrichevich Horváth Lázár, aki maga is nagyzenerajngó és Guglielmi mûvészetének lelkespártfogója volt. A „Heti szemle” c. rovatbanmegjelent tudósítást gazdag adatanyagára és nagyforrásértékére való tekintettel teljes egészében adjukközre. „Nákó János úr komlósi kastélyában m. hó27-én adatott az elsõ olasz opera. Nákó J. úr, magaszenvedélye énekes, sokat áldoz a mûvészet e szépnemének pártolása-, honositásáre. A legizletesebbfestményû diszítmények, pompás ruhatár ésminden más szükségesekkel ellátott csinosszínházka fogadja be a vidék minden zenekedvelõlakóit. A dalkar tizennyolc fiatalhangu derékmûkedvelõkbõl, a zenekar pedig 36 tagból áll – kikközött nem egy jeles mûvész. Sugó, hajfodrász ésgépészek a legavatottabb, a legmûértõbbek.- Azegyes partiekra hölgyek közöl Nicolai maestronakegy már a milánói Scalaszinpadon is tetszésselföllépett jeles tanítványa Stradion Paula kisasszonyés Sgra Callista Fiorio, a legjobb olasz contraaltokegyike, különös dicséretre méltók, miként azismeretes Paltrinieri, meg az olaszországiszinpadokról a komlósi stagionéra meghozatottSmitter és Fiorio urak a legmûvészibb követelésekszerint is megütik mértékét egy derék bariton, bassoés basso buffónak. A tenorszerepeket maga amûmecénási háziúr – ki egyszersmind igen értelmesrendezõ is – szokta olly buzgó szorgalommal, mintdicséretes mûmagasztaltsággal elénekelni. Azegésznek összetartó ékköve Maestro Guglielmi, aNemzeti Színház volt énekmestere. E derékmûszerzõ egyike most az olasz operaíróklegjelesebjeinek. Buffo nemben ma legelsõ (…). E jelescompozitort egy évig vala szerencsés saját tagjaiközé számithatni a nemzeti szinház, s bár dalmûveitminden díj nélkül e nemzeti színpadnakfölajánlotta, bár azokhoz Nákó úr saját fényesruhatárát felajánlani sziveskedett, bár egy-kétlegjelesebb mûveinek – ritka önmegtagadásal –magyar bajtársa birálata alá bocsátani elég szerényvala; bár csekély magunk, kik a mûvek becsétismertük, nem keveset fáradoztunk annakszínpadra hozásában: mindamellett mégis daczáraama világhíres magyar vendégszeretenek, nem valaképes nem csak hogy adatni benyújtott mûveit, sõtazokban az illetõk még bele sem tekintette, sõt bárpróbakép annak még csak nyitányát sem mutattákbe nekünk sem Bertay úr, sem Ráday gróf, sem senki.A derék maestrót kikergette állásából a marakodóirigység, buta elfogultság és más számosnálszámosb eredendõ bûnei magyar színpadoknak.

14 LUMINA

Guglielmi úr, ki bécsi fényes állását szilárdhangulatunak látszott igéretek fejében a nemzetiszínpad melletti soványka hivatalért odahagytaolly remény fejében, miszerint tagja levén egynemzeti mûintézetnek, szabadabb mezeje nyilandegyszersmind zenetehetségeinek kifejtésére – azonhibás számitásra alapitott reményeit füstbe menni,bécsi biztos állását chimaerákért feláldozni, s anemzeti színház melletti hivatalától azon ürügyalatt búcsút venni kénytelenittetett, mert mondánakõk, a pénztár énekmestert fizetni nem gyõz. Igaziokának azonban az állittatik (….). A három elsõelõadás a komlósi szinpadon volt. M.hó 27-d. 31-ds.f. h. 8-d estéjén. Ezidén a staggio Guglielmi úrnakBuda liberata (Buda visszavétele) czimû mûvévelnyittatott meg. (…). Az emlitett elõadás jótékonyczéllal lévén összekötve, s ezen elsõ dalmutatványegyszersmind a Nagy Becskereken Verzár tudor úrfáradhatatlan közremunkálása által újonnanfölállitott kisdedovoda alaptõkéjének gyarapitására470 pengõ forintot jövedelmezvén: Nákó úr illyképa kellemest hasznossal vegyitni, s a mûvészetoltárára áldozott fölöslegét egyuttal az emberiségjavára is kamatoztatni érti. Meg kell itt mégemlitenünk, hogy õ maga Nákó Jánosné assz. egésznyaratszaka több mint 200 háziszegénynek osztjaki saját kezeivel a jótékonyság tápláló áldásait. Aszini elõadásokat pompás vacsora követi (egykertben e czélra fölállitott és igen szépen diszitettszinsátorban), mellynek bevégeztével a vendégekujra a szinházterembe vezettetnek, s viradtigtánczolva vigadnak. Luigi Guglielmi operái közülegy sem került szinre a pesti magyar és németszinházban. Egyik, talán éppen legjelentõsebbmûvének német nyelvû szövegkönyve azonbanmegjelent 1847-ben Pesten Nákó Jánosnak ajánlva:Die Befreiung Ofens /Buda liberata/. Oper in dreiActen von Giacomo Sacchero. Die Musik ist eigensKomponirt und dem wohlgeborenen Herrn JohannNákó von Nagy-Szent-Miklós gewidmet von LuigiGuglielmi. Pesth, 1847, Gedruckt bei Landerer undHeckenast. 24 p. Valószínû, hogy ez az eddigismeretlen szövegkönyv Nákó János anyagitámogatásával jelent meg abból a célból, hogyfelhívja a pesti színházak figyelmét Guglielmimunkásságára. Ezt a feladatot azonban mint láttuknem tudta betölteni czélját (…).” A nagykomlósielõadások diszleteirõl azonban fennmaradt néhányadat. A Petrichevich Horváth Lázár által említettszép díszleteket Engerth János készítette. Engertmint festõ és diszitõ 1810 után a pesti németszínházban kezdte pályafutását, s itt mûködött aharmincas évek közepéig. Ezután a NemzetiSzínházhoz került s feltûnést keltett szépdiszleteivel. Többek között õ készítette Weber Abûvös vadász és Donizetti Marino Faliero c. operáinakdiszleteit is. 1845-ben azonban már kilépett aszínház kötelékébõl és Nákó János nagykomlósikastélyszínháza részére dolgozott. Megfestette aszínház elõfüggönyét és több olasz operadíszleteit.” (Staud Géza, Magyar kastélyszínházak 3.(Szinháztörténeti könyvtár 15.), Budapest, 1964, p.105-110.)

16. Stevan Buganski-Claudiu Cãlin Traian Galetan-Sergiu Soica, ibidem., p.5–6.

17. Kastélyszínházak Magyarországon, In: „MagyarSzínháztörténet 1790–1873”. Szerk: Kerényi Ferenc,Budapest, 1990, p. 28.

18. Sergiu Soica, ibidem., p. 147–148.19. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta în

secolul al XIX-lea, Giula, p. 113-115.20. Aurel Cosma, Prin Timiºoara de altãdatã, Timiºoara,

1977, p. 119–123.21. Familia, 1868, nr.27, p. 323.22. Maria Berényi, ibidem.23. Aurel Cosma, ibidem. p.120.24. Sergiu Soica, ibidem., p. 160–162.25. „ (…) A mûvészeti egyesületet 1839-ben – a

szervezett mûvészeti élet intézményrendszerénekhiánya miatt – külföldi, elsõsorban ausztriaimintára eladással egybekötött kiállításokrendezésére, ill. kortárs képzõmûvészetialkotásokról készült mûlapok kiadására ésterjesztésére hozták létre. Elsõ elnöke TrefortÁgoston volt. Elsõ kiállításukat 1840-ben a pestiRedoute-ban (Vigadó) rendezték meg. Bár amûegyletet szinte megalakulásától s az elsõkiállításoktól kezdve sok hazai bírálat,sajtótámadás érte azért, hogy túl nagy teret enged akülföldi – fõleg német és osztrák – mûvészekalkotásainak, a mûvészeti közélet fejlesztésében ésa kortárs mûvészet iránti érdeklõdés felkeltésébenés növelésében játszott szerepe vitathatatlan. 1859-ben, a következõ évben sokszorosításra ésterjesztésre kerülõ mûlapra kiírt történetifestménypályázat elsõ díját a kritika és a közönségmegelégedésére Madarász Viktor kapta meg aHunyadi László siratása címû, Párizsban is nagysikert aratott festményével. Az 1869-ben feloszlottegyesület feladatát késõbb részben a MagyarKépzõmûvészeti Társulat vette át.(…)”

(Szvoboda G.: A Pesti Mûegylet megalakulása és elsõkiállítása 1840-ben, In: „Ars Hungarica”, 1980, 2. sz.,p. 281–321.)

26. „ (…) AZ ELSÕ MAGYAR MÛVÉSZKIÁLLÍTÁSTa Pesti mûegylet (a jelenlegi KépzõmûvészetiTársulat) 1840 évben rendezte. Külön katalóguserrõl a kiállításról valószínûleg nem jelent meg ésígy mindössze valami prospektusféle lehetett az,melyet egy-egy nevesebb magyar lapnak a társulatelküldött. Megjegyezzük még azt, hogy bár eprospektus a mûvészek magyar származásátrendszeresen feltüntette, több helyen mégiselhanyagolta, holott úgy a mûvész magyaros neve,mint a mû magyaros tárgya ezt kívánatossá tettevolna, így több elfelejtett mûvésznél nehéz leszannak a megállapítása, vajjon magyar volt-e. Az ittmegemlített magyar mûvészek munkáit 1840-benaz Athenaeum közölte, szórólszóra úgy, arnint aprospektus azokat felsorolja. (…) -Nákó János(Pesten, Rakpiac, saját ház): 4—5. (A rajnai zuhatag‘s egy sweizi várostáj.) (Mûvészet, Szerk: Lika Károly,1909, 6. sz., p. 397–416.)

27. Gheorghe Cotoºman, Comuna ºi bisericile dinGiridava-Morisena-Cenad, Ed.II-a, Timiºoara, 2009,p.82.

28. Képviselõházi irományok, 1881–1886. XVII.kötet.650.sz.

29. Stevan Buganski-Claudiu Cãlin Traian Galetan-Sergiu Soica, ibidem., p. 7.

30. Sergiu Soica, ibidem., p. 148–149.31. Stevan Buganski-Claudiu Cãlin Traian Galetan-

Sergiu Soica, ibidem., p. 7.

LUMINA 15

Rãspânditorii cultului Sfântului Naumîn Ungaria

Nagy Márta

Sfântul Naum

Aºezarea macedoromânilor în Ungaria

Cinstirea Sfântului Naum în Ungaria se lea-gã de vlahii din Macedonia ºi de grecii care auîmpãrtãºit aceeaºi soartã cu ei. Vlahii sunt unamestec între

bãºtinaºii balcanilor (traci ºi ilirici) ºi descen-denþii romanilor cotropitori. Cuvântul vlah estede origine germanã, provine din cuvântul„walha”, prin care vechii germani îi numeau pevecinii lor, care vorbeau limba romanã, neola-tinã. Acest cuvânt prin modificãri de origineslavã a devenit „vlah”1.

În decursul istoriei, cuvântul „vlah” ajungesã desemneze mai puþin originea etnicã cât pe„ omul barbar”, venit din munþi. Cu acest senspeiorativ, a fost utilizat, de pildã, cuvântul devlah în Dalmaþia de cãtre locuitorii oraºelor depe malul mãrii când s-au referit la cei din cen-trul continentului, vlah fiind pentru ei sino-nim cu „barbar”.Prin urmare, cuvântul grecesc„âëÜ÷ïò” (vlah) a început sã însemne om ne-educat, fãrã culturã, cuvântul provenind defapt de la numele de pãstor – pãstor nomad. 2

Vlahii îºi spun aromâni, grecii îi numesc cu-þovlahi sau elinovlahi3, sârbii þinþari, românii îinumesc macedoromâni. 4 În documentele5 con-temporane din Ungaria vlahii îºi spuneaumacedovlahi, indicând teritoriul de unde pro-veneau.

În literatura maghiarã6 macedovlahii suntnumiþi greci7, fãrã sã se facã deosebire întreetnia lor. În acelaºi timp, cercetãtorii greci8, înstudiile lor referitoare la Ungaria, vorbesc des-pre colonii macedovlahe. Majoritatea grecilorau într-adevãr element macedon9. „Grecii dinPesta, de fapt nu sunt greci, ci cuþovlahi asimilaþi,care vorbesc greceºte ºi provin din Macedonia” –scrie Pásztor Mihály10. Din scrierile despre gre-cii din Ungaria reiese cã diaspora „greceascã”11 din diferite oraºe, ca de pildã – Miºcolþ, Pes-ta12, Szentendre13, Jászkunság14, etc. – este înmajoritate una de vlahi din Macedonia.

În sfârºit, documentele timpurii îi numeau pegrecii din Gyöngyös arnoþi15. Limba vlahilor esteneolatinã, ea face parte din grupul limbilor ro-manice, ºi provine ca ºi limba românã din lati-na vulgarã. Limba vorbitã azi de macedoni esteputernic influenþatã de limba greacã.

Vlahii, din cauza invaziei avarilor ºi slavilordin secolul 5-7, s-au refugiat în munþii Greciei,respectiv în partea de nord a Balcanilor. Profe-sia lor principalã a fost pãstoritul, meºteºugãri-tul ºi comerþul.ªi-au înfiinþat un stat propriudupã cãderea Bizanþului. Acest stat, numitValahia Mare, a durat între anii 1204-1214, ºia înglobat în sine munþii Pindului ºi alte pãrþiale Macedoniei16.

Cotropitorii turci i-au considerat ca o naþiu-ne aparte, care s-a conectat comerþului între

orient ºi apus. Cea mai importantã aºezare afost Moscopole, considerat cel mai înfloritor oraºdin Balcani dupã Constantinopol. Perioada deglorie a trãit-o oraºul în anul 1760, când popu-laþia sa a atins cifra de ºaizeci de mii. Prin co-merþul fãcut cu oraºele germane, cu Veneþia ºicu Constantinopolul, oraºul Moscopole s-a dez-voltat spectaculos. A avut fabrici, aproximativ70 de biserici, nenumãrate bãnci, o tipografie,(singura din Imperiul Otoman) ºi o universita-te- „Academia Greceascã” („HellênikonFrôntistêrion”) - care s-a înfiinþat în anul 1744.

16 LUMINA

Viaþa culturalã a prosperat ºi ea, au apãrutlucrãrile scriitorilor din Balcani în greceºte ºi,cu litere greceºti, în aromânã. În 1770 a apãrutla Moscopole primul dicþionar al limbilor mo-derne balcanice (greacã, albanezã, vlahã/aro-mânã ºi bulgarã).

În 1769 turcii au jefuit, iar în 1788 au ºi dis-trus oraºul Moscopole17. O parte din locuitoriioraºului s-au refugiat în Grecia, unde au conti-nuat profesia lor iniþialã, adicã s-au ocupat cupãstoritul, alþii au plecat în Serbia, România ºiBulgaria. Elita comercialã s-a refugiat în Impe-riul Austro-Ungar, mai ales în Viena ºi Buda-pesta, dar mulþi au ajuns ºi în Transilvania.

În Ungaria primii macedovlahi au ajuns cumult înainte de cei veniþi în secolul al 18-lea.

În þara lor din Tesalia ºi în Epirul de Nord,în secolele anterioare, s-au ocupat cu pãstori-tul ºi cu creºterea animalelor. Între timp, popu-laþia în creºtere nu a mai putut trãi în munþi18

ºi de aceea macedovlahi ºi-au schimbat stilulde viaþã ºi s-au apucat de comerþ. Acest lucrunu a însemnat o schimbare de viaþã prea mare,fiindcã ºi crescãtorii de animale vindeau ceeace era de prisos19.

În Regatul Ungariei, negustorii macedoro-mâni au început sã vinã din secolul al 16-lea.În Transilvania au apãrut20 în jurul anului 1500,în Debreþin21 ºi în Jászság22 în cursul secoluluial 17-lea. Din documentele contemporane, careindicau locul de provenienþã al negustorilor23,reiese cã cei mai mulþi au venit din Siatia, dinKozani, Kastoria ºi din Moscopole.

În aceste oraºe economia ºi cultura era în floa-re, datoritã donaþiilor fãcute de descendenþiinegustorilor din Balcani ºi din Europa Centra-lã ºi de Est. Siatia în timpul respectiv a fost nu-mitã „oraºul de aur”, iar despre importanþaoraºului Moscopole s-a pomenit mai sus.

Macedovlahii s-au aºezat în bloc în Ungaria,în decursul secolului al 18-lea. Centrul diasporei„greceºti” s-a strãmutat din Veneþia la Pesta24.Sesizând venirea în masã a macedovlahilor,consiliul popular din Debreþin s-a plâns, spu-nând cã numãrul mare al macedovlahilor vatransforma Ungaria într-o a doua Macedonie25.

Macedovlahii-greci, care fãceau comerþ cudiverse produse26, nu s-au stabilit definitiv înUngaria27, însã au înfiinþat aici mai multe cen-tre comerciale, în care îºi desfãceau marfa, cade exemplu: la Tokaj, Miºcolþ, Gyöngyös,Kecskemét. Prezenþa lor în Ungaria a fost unasemnificativã. Numãrul negustorilor nu a fostmic. De pildã este semnificativ faptul cã, în anul1665, alãturi de palatinul Ungariei, s-a înfiin-þat ºi un Inspectorat pe Þarã28 pentru „Negus-

torii greci de la Tisa încoace ºi încolo”. În scur-tã vreme aceºti negustori „greci” s-au îmbogã-þit pentru cã impozitul vamal pentru mãrfurilecomercializate a fost unul foarte favorabil. Acestavantaj a fost obþinut în 1718, la Pozarevaþ,când împãratul Austriei a încheiat pacea cuturcii. Conform înþelegerii stabilite atunci, ne-gustorii celor douã imperii trebuiau sãplãteascã,pentru orice marfã transportatã peuscat sau pe apã doar 3% vamã29. Aceastã taxãvamalã i-a favorizat pe macedovlahi, câtã vre-me negustorii interni au fost obligaþi sã plãteascão taxã de 33%.

Comunitãþile de negustori macedovlahe-gre-ceºti, în interesul lor ºi pentru a înlesni comer-þul, au alcãtuit aºa-zise companii, adicã socie-tãþi de comerþ30. Dintr-o însemnare din 1748reiese cã în Ungaria au existat 10 companii bo-gate: la Pesta, Kecskemét, Gyöngyös, Eger,Miºcolþ, Diószeg, Világosvár, Eszék, Tokaj ºiNovi Sad31. Negustorii macedovlahi-greci audus acasã, la familia din Balcani, averea acu-mulatã. Contactele cu pãmântul natal atuncierau constante ºi netulburate, ºi-au vizitat re-gulat nevasta, familia ºi copiii, pe de altã parteau fãcut comerþ în parteneriat ceea ce a însem-nat cã unul dintre parteneri a stat în magazi-nul din Ungaria, iar celãlalt, din þarã, s-a ocu-pat cu aprovizionarea cu marfã.

Abia prin decretul din 1790 al împãratuluiLeopold al II-lea, li s-a permis cumpãrarea deimobile.Astfel cã la început doar au închiriatmagazine pentru valorificarea mãrfurilor( mã-celãrii, cârciume32, pãmânt pentru creºtereaanimalelor) ºi doar în puþine cazuri, prin cãsã-torii, le-au ºi cumpãrat pe acestea. Activitatealor s-a extins ºi la împrumuturi de bani. Ei auintrodus în Ungaria plata cu chitanþã ºi au ju-cat un rol important în apariþia capitalismuluitimpuriu ºi în acumularea capitalului.

Macedovlahii ºi grecii din Ungaria s-au sta-bilit definitiv dupã depunerea jurãmântului defidelitate din 177433. Depunerea jurãmântuluide fidelitate a fost ordonat de Maria Tereza, careprin acest lucru a vrut sã opreascã plecareacapitalului din Imperiu. Depunerea jurãmân-tului de fidelitate a însemnat desfiinþarea taxe-lor vamale ºi pierderea posibilitãþii de îmbogã-þire rapidã, tocmai din acest motiv o parte dinmacedovlahi ºi greci s-au reîntors în þara lor debaºtinã, iar alþii, care au avut legãturi de fami-lie ºi anumite afaceri în Ungaria au depus jurã-mântul de fidelitate ºi au devenit supuºii impe-riului. De fapt prin acest lucru s-a accelerat asi-milarea macedovlahilor ºi a grecilor, deoareces-a întrerupt legãtura cu þara mamã, iar prin

LUMINA 17

cãsãtorii mixte cu maghiari integrarea în socie-tatea majorã a devenit intensivã. Curtea regalãprin acordarea titlului de nobil a consolidatacest proces de integrare34.

Familiile macedovlahe care la începutul se-colului al 19-lea au obþinut titlul de nobil (deexemplu familia Sina ºi Nacos) au abandonatactivitatea comercialã ºi au schimbat modul deviaþã pe un trai mai comod, investindu-ºi baniîn imobile, în pãmânt, pe care l-au dat în aren-dã ºi în bãnci35. Rolul de comercianþi amacedovlahilor-greci a fost preluat treptat deevrei36.

Manifestãrile legatede pãmântul natal în þara nouã.

O analizã a istoriei macedovlahilor în Unga-ria ne face sã înþelegem cã acest grup etnic areo triplã identitate:

- vlah (aceasta se manifestã prin þinerea lapãmântul natal, la limba valahã, la religia or-todoxã ºi comuniunea dintre ei în strãinãtate),

- grec (se manifestã prin þinerea la limba ºicultura greceascã, respectiv se manifestã prinþinerea la fraþii lor greci de aceeaºi credinþã),

- identitatea macedovlahã se poate manifes-ta în þara nouã ºi faþã de naþiunea majorã saude alþi ortodocºi - care numeric sunt mai mulþidecât valahii – adicã faþã de români, sârbi, etc.

În decursul istoriei, macedovlahi ºi-au pãrã-sit pãmântul natal ºi s-au împrãºtiat în Euro-pa, astfel n-au putut alcãtui o naþiune deoare-ce prima condiþie a unei naþiuni este sã fie îm-preunã. Al doilea motiv, probabil, poate fi cãu-tat în faptul cã valahii au fost un popor „cudublã identitate ºi limbã”, pe lângã elementulvalah ºi identitatea greceascã a fost foarte pu-ternicã. Din cauza lipsei conºtiinþei naþionaleaceastã etnie s-a încadrat uºor în alte naþiuni.

Este un fenomen cunoscut cã valahii s-auintegrat în acea naþiune, care i-a primit, în nouaþarã în care s-au aºezat. Un exemplu în acestsens este cel privind cariera macedovlahului(×ñéóôüöüñïò ZÝöáñ) Hristoforos Zefar, care apus bazele graficii naþionale a sârbilor37, sauactivitatea altor pictori de icoane la originimacedovlahi, precum Ioan Grabovan (ÉùáííÝòÃñáìðïâáí38), Ianco Halkozovici39, care la fel s-au integrat în arta sârbeascã contemporanã.

Un frumos exemplu al legãturii faþã de noualor þarã, Ungaria, este documentul ºcoliimacedovlahe-greceºti din 1 ianuarie 1809, încare întemeietorii ºcolii vãd în felul urmãtorsarcinile educaþiei:

„Scopul ºcolilor greceºti este ca sã educe un ce-

tãþean util pentru þarã ºi pentru rege…”, pe dealtã parte: „… studierea în greaca veche ºi în grea-ca nouã a unor obiecte de studiu care sunt absolutnecesare pentru credinþã ºi moralã ºi pentru viaþaburghezeascã ºi comercialã.” 40

Aºadar scopul principal este educarea în spi-rit loial faþã de noua þarã, dar pe lângã aceastase acordã o atenþie deosebitã ºi limbii greceºtiºi identitãþii din vechea þarã.

„Grecii” cu o avere semnificativã s-au strã-duit în aºa mãsurã sã devinã membrii recunos-cuþi ai vieþii publice maghiare, încât, prin do-naþii, au ajutat la dezvoltarea culturii ºi aºtiinþei din Ungaria. Sina ªimon (1810-1876),membrul al dinastiei Sina41 de originemacedovlahã, a contribuit la construirea Aca-demiei de ªtiinþe Maghairã, el fiind cel care adãruit ,dintre toþi donatorii, cea mai mare sumã– ajutor pentru care, conducerea Academiei laales, în semn de recunoºtiinþã, printre membriiconducerii instituþiei. Sina a sprijinit ºi TeatrulNaþional, ba mai mult a dãruit ºi pentru insti-tuþia de pensionari a teatrului, a mai donat pen-tru colecþia de monede a Muzeului Naþional, asprijinit ºi unii pictorii maghiari (Izsó Miklós,Barabás Miklós)42.

Construirea Academiei Maghiare de ªtiinþea fost sprijinitã ºi de comunitatea bisericeascãmacedovlahã-greacã, lucru care reiese dintr-undocument, în care sunt scrise urmãtoarele:„Pentru Academie comunitatea bisericeascãgreacã a dãruit douã mii de forinþi” 43.

Pentru ridicarea Academiei Ludovika, în1809, Naco Alexandru, membrul al familieimacedovlahe Naco44, a dãruit o sumã impor-tantã de 10.000 de forinþi. Kálmán, fiul lui Ale-xandru Naco45 (1822-1902), ca membru al ca-sei magnaþilor maghiari, a fãcut o carierã strã-lucitã în politicã

Macedovlahii bogaþi obþinând titluri de no-bili (baronul Gheorghe Sina –1832 –, grofulAlexandrul Naco –181346 – etc.) au dorit sã facãparte din elita maghiarã domnitoare.

În sfârºit, testamentele membrilormacedovlahi-greci din Ungaria ne aratã cã ºicei care au fost mai puþin bogaþi au dãruit banipentru oraºul lor ºi pentru rege. Cetãþeanul dinKarcag, Szappanos János, în testamentul sãudin 12 aprilie 1816 scrie urmãtoarele: „pentruoraºul local nobil las o sutã de idest, iar pentruMagestatea s-a Regele, donez 50 de idest…” (Estede menþionat cã cea mai mare sumã a lãsat-opentru „Biserica Greacã neunitã din Karcag” 2000de idest, adicã pe lângã legãtura cu fosta þarã,observãm ºi legãtura faþã de þara actualã– carese manifestã prin47:

18 LUMINA

Un frumos exemplu în ceea ce priveºte legã-tura cu naþiunea maghiarã îl dã Kiss Pál dinDiószeg, de origine macedovlahã. Deja tatãl sãua obþinut titlul de nobil, iar el, în revoluþia din1848-49, a luptat alãturi de maghiari pentruobþinerea libertãþii maghiare48.

Gãsim exemple când unii macedovlahi dinUngaria s-au integrat ºi în comunitatea mino-ritarã a sârbilor de aceeaºi credinþã cu ei. Boga-tul Naum Bozda, nãscut în 1784, laBalassagyarmat, a înfiinþat la începutul secolu-lui al 19-lea49 o fundaþie care a ajutat comerci-anþii ºi meºteºugarii începãtori, respectivºcolarizarea medicilor de etnie sârbeascã dinPesta, Buda ºi Szentendre.

O carierã asemãnãtoare a avut (ÄçìÞôñéïòÐáðáãéáííïýóçò) Dimitrios Papaianusis de ori-gine macedovlahã, care a devenit cãlugãr lamãnãstirea greceascã Vatoped din MuneleAthos, apoi, la recomandarea Patriarhului Ecu-menic, a devenit pedagogul domnitorului ro-mân din Bucureºti, dupã aceea a ajuns Epis-cop al Belgradului ºi Mitropolit al întregii Ser-bii, iar din 1790 pânã în 1828, cu numele deDionisis Popovici a fost Episcopul EpiscopieiSârbe de Buda. Episcopul Popovici, pe contulsãu propriu, a tradus cãrþi din limba greacã însârbeºte pentru credincioºii lui sârbi50. În ace-laºi timp a sprijinit ºi comunitãþile valahe deoa-rece, în timpul pãstoririi sale, s-au construit celemai multe biserici de la sfârºitul secolului 18 ºiînceputul secolului al 19-lea51.

Pentru cã limba macedovlahã se aseamãnãmult cu limba românã ei au fost asimilaþi ºi deromâni. Andrei ªaguna (1808-1873), nãscut laMiºcolþ a avut o carierã strãlucitoare în biseri-ca româneascã. Ajungând în fruntea Mitropo-liei române din Sibiu a reuºit sã scoatã bisericaromâneascã de sub jurisdicþia bisericii sârbeºti52.Emanuil Gojdu (1802-1870), de originemacedovlah, prin fundaþia sa a sprijinitromânitatea din Ungaria53.

Pe lângã naþiunea primitoare a maghiarilor,respectiv a minoritãþilor de aceeaºi credinþã,macedovlahi au nutrit sentimente puternice ºifaþã de poporul grec. Putem aminti în acest sensviaþa omului de ºtiinþã polihistor ZavíraszGyörgy (Ãåþñãéïò Záâßñáò). Gheorhe Zaviras în1802 la Szabadszállás a scris prima istorie a li-teraturii neogreceºti cu titlul:„ NÝá ÅëëÜò, Þåëëçíéêüí èÝáôñïí, Þôïé Éóôïñßá ôùí ðåðáéäåõìÝíùíÅëëÞíùí, ôùí ìåôÜ ôçí èëéâåñÜí ôïõ ãÝíïõò çìþíêáôáóôáóéí áêìÜôùí” („Dupã cãderea naþiuniinoastre istoria elinilor educaþi din noua Grecie, careprin obosealã ºi transpiraþie, au dat viaþã Grecieicare se lupta cu moartea, atât cât au putut …”).

Opera sa demonstreazã nu doar apartenenþasa la naþiunea greceascã modernã, ci prin scri-erea sa despre identitatea sa naþionalã faþã deGrecia anticã ºi modernã aratã ºi legãtura faþãde grecii antici54. Totodatã în lucrarea saGheorhe Zaviras acordã o atenþie deosebitã re-laþiilor greco-ungare: de exemplu la acest lucruse referã ºi manualul de limbã întocmit cu titlul„ÄéÜëïãïé ïýããáñéêïß êáß Üðëïåëëçíéêïß („Dialo-guri maghiare-neogreceºti”) 55, care din pãcatenu a ajuns sã fie editat, a fost pãstrat doar înmanuscris, imprimarea acestuia ar fi putut fide mare ajutor grecilor din Ungaria.

Zaviras s-a interesat ºi de cultura maghiarãgazdã, despre care a scris un studiu referitor laCoroana Maghiarã: „ÄéáôñéâÞ ðåñß ôïà ßåñïàóôÝììáôïò ôÞò Ïýããáñßáò” („Studiu despre Coroa-na Sfântã Maghiarã”) 56.

Pe lângã integrarea în noua þarã, familia Sinanu a uitat nici de pãmântul natal, dragosteaaceasta materializându-se prin susþinerea cul-turii ºi a ºtiinþei greceºti. Astfel Gheorghe Sinaa dat o sumã însemnatã de bani pentru obser-vatorul astrologic, iar fiul sãu, ªimon, a plãtitpentru construirea Academiei de ªtiinþã dinAtena. 57 În plus, ªimon Sina a fost, ani de zile,solul împãratului grec Otto în Austria, Bavariaºi Prusia58. Conºtiinþa macedovlahilor ajunºi pepãmântul maghiar nu poate fi separatã de anu-mite sentimente naþionale59. Aºa este ataºarealor faþã de pãmântul natal ºi pentru cã provindintr-un singur loc, sentimentul de grup.

Legãtura lor cu pãmântul natal apare îndenumirea bisericilor. „În anumite împrejurãridenumirile bisericilor sunt purtãtoare de conþi-nut etnic.” 60 Biserica din Ráckeve este construitãîmpreunã de sârbi ºi macedovlahi. Capela delângã biserica de acolo a fost închinatã lui Sfân-tul Ioan Boteztorul, frescele din capelã faþã defrescele din bisericã care au scrierile în limbaslavã, acestea le au în greceºte. În 1771 capelaa fost pictatã din însãrcinarea crâsnicului vlah61.Biserica din Székesfehérvár a cãrei membrii lafel au fost sârbi ºi macedovlahi este închinatãNaºterii Sfântului Ioan Botezãtorul. Ambele ti-tulaturi fac referire la centrul monastic SfântulIoan Botezãtorul din Moscopole. (Imagineamãnãstirii este imortalizatã de cãtremacedovlahii din Ungaria) 62.

Macedovlahii veniþi în noua þarã au purtatde grijã instituþiilor din þara lor natalã. Locali-tatea Kozani poate mulþumi vlahilor bogaþi dinUngaria. Vlahii din Ungaria au fãcut numeroa-se daruri bisericilor din Kozani, ba mai mult aususþinut ºi o ºcoalã63, care de la mijlocul secolu-lui al 18-lea a purtat numele de „ºcoala com-

LUMINA 19

paniilor”. 64 E. R. Popovici – scriitorul, redacto-rul ºi învãþãtorul ºcolilor greceºti din Timiºoa-ra, Pesta, Viena, Zimonyi ºi Jassy – a lãsat moº-tenire oraºului sãu de naºtere Kozani o bogatãbibliotecã cu manuscrise de mare valoare. Dinmoºtenirea lui Pavel Haris s-a înfiinþat în ora-ºul sãu natal o ºcoalã agricolã cu numele de„Hariseon” 65.

Sentimentul de grup la macedovlahii din strã-inãtate a fost puternic. Punem aminti ca unexemplu testamentul din 17 august 1787 alMariei Kirovici din Iászberény, din care reiesecã aceasta a fãcut danii nu numai propriei salebiserici din Gyöngyös ci ºi altor bisericimacedovlahe greceºti (Pesta, Kecskemét) 66.

Tot acest lucru reiese ºi din alte testamentecontemporane67. Vlahii în strãinãtate au þinutlegãturã unii cu alþii. Cum am amintit mai sus,din scaunul episcopal sârbesc din Buda, Epis-copul de origine vlahã Dionisie Popovici încu-raja coloniile macedovlahe greceºti, sã-ºi con-struiascã biserici. Hristoforos Zefar de originemacedovlahã întemeietorul graficii sârbeºti aþinut sã existe gravuri pentru bisericilemacedovlahe din Ungaria (Miºcolþ, Gyõr68,Kecskemét69). Ioan Grabovan s-a integrat înpictura sârbeascã, dar nu ºi-a uitat fraþii sãi depatrie, cãci a lucrat pentru vlahii70 din Miºcolþ.Iancu Halcozovici a lucrat pentru vlahii dinKecskemét71. Aceste lucrãri prezintã inscripþii-le în limba greacã. Folosirea limbii greceºti a slu-jit în mod paradoxal la pãstrarea identitãþii vla-he, fiind o formã de pãstrare a legãturilor cuþara de baºtinã. În plus folosirea limbii greceºtifãcea o distincþie între vlahi ºi sârbi. Sârbii aufost de fapt membrii cei mai numeroºi aidiasporei ortodoxe din Ungaria, cea mai mareameninþare pentru vlahi fiind asimilarea cucomunitatea sârbeascã.Pentru a evita acest lu-cru, vlahii au folosit limba greacã.

Din diaspora ortodoxã din Ungaria (sârbi,greci, români ºi bulgari), macedovlahii sunt ceimai legaþi de limba ºi cultura lor „Elenizaþi”, înmod evident sunt strâns legaþi de credinþã, caexemplu pot fi menþionate urmãtoarele:

– A fost grupul care a dorit sã se separe debiserica sârbeascã din Budapesta la sfârºitulsecolului al 18-lea ºi care a dorit sã-ºi constru-iascã bisericã proprie a fost format din greci ºimacedovlahi72.

– Membrii din parohiile ortodoxe ai diasporeidin Ungaria le-a alcãtuit în special grecii, cumacedovlahii, (la Pesta73, Miºcolþ74, Zimony75,Újvidék76, etc,), cu românii la (Békés), cu sârbii(la Ráckeve77, Hódmezõvásárhely, etc.)

– Macedovlahi din Pesta împreunã cu grecii

au susþinut împreunã din 1794 centru de îngri-jire al sãracilor78, iar din 1796 au susþinut douãºcoli greco-române. Învãþãmântul în ambeleºcoli a fost în limba greacã79.

Asumarea de cãtre comunitateamacedovlahilor a identitãþii culturale greceºti,a însemnat însuºirea culturii greceºti, respectiva limbii greceºti. La educarea macedovlahilorde exemplu,

– din 1779 ºcoala greceascã ce funcþiona laBuda a fost condusã de macedovlahul

Georgios Leondios Leontovici, venit de laNovi Sad, orginar din Kastoria80,

– din 1783, la ºcoala greacã din Pesta care afuncþionat separat de cea a sârbilor, nu a avutgrec primul dascãl, ci de origine macedovlah,în persoana lui Anastasios Kapitanovici81 (laalegerea acestuia grecii s-au împotrivit, deoa-rece ei doreau sã aducã un învãþãtor de originegreacã). Nãscut la Kozani, vlah de origine a fostºi învãþatul pedagog al ºcolii greceºti dinMiºcolþ, Ioan Apostolovici82.

Macedovlahii au considerat limba greaca oamprentã a identitãþii lor, prezentã în multe dinurmele culturii lor din Ungaria.

– la icoane ºi alte antichitãþi comandate le-au fãcut inscripþii în limba greacã83

– pe o mare parte din pietrele funerare augravat inscripþii în limba greacã84,

– testamentele ºi le-au pregãtit în limba grea-cã, de exemplu aºa a procedat ºi renumitulmeºter din Dojran, Hristofor Zefar, în Tokaj ºi-a scris testamentul în limba greacã85. Jurnalulde picturã macedovlahul Ioan Grabovan – pânãacum nepublicat – ºi l-a scris puþin în sârbã,latinã ºi germanã, dar pe lângã aceste limbi înmare parte a fost scris în greacã86.

– Documentele contemporane atestã cã, co-munitatea din Pesta greaco-vlahã – care eracompusã din macedovlahi ºi greci – în secolulal 18-lea ºi al 19-lea au avut ca limbã oficialã,limba greacã87. În bisericile lor ºi liturghia a fostþinutã în limba greacã, iar în ºcolile susþinutede comunitatea bisericeascã s-a predat doar înlimba greacã. O mare parte ºi din documenteleºi scrisorile bisericeºti le-au scris în greacã.88(Toate acestea – în plus faptul cã în comerþuldin Balcani limba greacã era limba contempo-ranã – în mare parte a contribuit la faptul, cãmajoritatea comunitãþii – iar mai târziu, în parteºi cercetãrile ºtiinþifice de acasã – sã priveascãuniform comunitatea macedovlahilor-greci).

Dar în acelaºi timp macedovlahi au încearcatsã-ºi pãstreze identitatea vlahã în raport cu ceagreceascã, fapt pentru care putem menþiona oserie de probe.

20 LUMINA

– Astfel de parohii mari ca cea din Pesta saudin Zimony cu denumirile („Êïéíüôçò ôþí’Ñùìáßùí êáé ÌáêåäïíïâëÜ÷ùí”, - „Parohia Grea-cã-macedovlahã” 89), în afarã de participanþigreci se referã ºi la membrii comunitãþiimacedovlahe.

– ªcoala comunitãþii bisericeºti greceºti-macedovlahe din Pesta deschisã în anul 1796cu denumirea de „ªcoala greacã-românã dinPesta”, 90 de asemenea indicã ambele grupurietnice din comunitate.

– Despre comunitatea din Gyöngyös, docu-mentele contemporane ale oraºului nu amin-tesc de „greci” ci folosesc expresia „albani” 91.

– În anul 1795, macedovlahi din Pesta auhotãrât împreunã cu cealaltã comunitate bise-riceascã de greci ca pe lângã preotul grec sãangajeze sã slujeascã ºi un preot macedovlahcare ºtie româneºte92. Acest acord a fost întãritde oamenii care au alcãtuit cele douã comuni-tãþi printr-un contract ºi în anul 180293.

– Vlahi din Pesta ºi-au atins scopurile, Con-siliu popular în 25 iulie 1808, în regulamentulcu numãrul 16194 sã permitã separat deschi-derea unei ºcoli vlahe, iar limba folositã la li-turghie tot a doua duminicã sã fie în limba ro-mânã94. Între cele douã naþiuni au izbucnituneori foarte puternice conflicte. O manifesta-re caracteristicã a acestei disensiuni a fost aºa-zisul „proces al porumbelului”, care s-a iscatîn 1803-1807 între membrii colonieimacedovlahe-greceºti. Disensiunea s-a produsdatoritã deciziei episcopului de Buda, care aordonat sã desfiinþeze statuetele porumbeiloraflate deasupra uºilor împãrãteºti, deoareceexistenþa lor este anticanonicã95. Aceastã deci-zie a fost motivul disensiunii între cele douãnaþiuni, disensiune care a iscat un proces demai mulþi ani. Macedovlahii ajunºi în Ungariaau fost mândri de originea lor. Aceasta reiesedin inscripþiile aflate pe lucrãrile mecenarilor,în care se indicã locul provenienþei lor.

– De exemplu la Miºcolþ, Naum Bikeras înanul 1743 pe o gravurã comandatã96 ce le indi-cã locul originii sale, Moscopole: „Icoana Sfân-tului nostru pãrinte fãcãtor de minuni...s-a execu-tat pe cheltuiala domnului Naum, fiul cinstituluiSaul Bikeras din Moscopole” 97.

– În 1788 pe sfânta masã din bisericamacedovlahã din Bichiº, pe lângã numele cti-torilor este indicat ºi locul originilor acestora,adicã Kozani98.

– Inscripþia în limba greacã din 1811, de pesfânta masã a bisericii arnoþilor din Gyöngyös,ne aratã cã aceasta s-a fãcut pe cheltuiala dom-nilor Ianpas Thomas ºi Theocharis din Kastoria99.

– Pe inscripþia aflatã la poarta de vest a bise-ricii din Miºcolþ construitã în 1806, constructo-rii cu mândrie pomenesc originea lor vlahã(„Aceasta este biserica Sfintei Treimi. Construireasa a început în 1785 în timpul împãratului ºi rege-lui Ungariei Iosif al II-lea ºi s-a terminat în 1806în timpul împãratului ºi regelui Ungariei Franciscal II-lea, pe cheltuiala fraþilor vlahi din Miºcolþ.”100).

– Sprijinirea poleirii în aur a tronului MaiciiDomnului din biserica din Miºcolþ, de cãtreIorgos Koisoriu, ne aratã originea sa dinMoscopole: „Prezentul tron a fost executat ºi s-apoleit în aur pentru pomenirea veºnicã a domnuluiKoisoriu ºi a soþiei sale Estera ºi a pãrinþilor lui.Miºcolþ, aprilie 1807” 101.

– În cele mai multe opere ale omului de ºtiinþãºi polihistor Gheorghe Zaviras102 se indicã ora-ºul sãu natal Siatista. În acest sens amintim ti-tlul unei traduceri („Manual de astrologie”)„ÌÝèïäïò ¢óôñïãíùóßáò” „ …Ýîåëëëçíéóèåúóáðáñá Ãåùñãßïõ ºùÜííïõ Æáâåßñá ôïà ÓéáôéóôÝïò.”1 0 3

– În inscripþiile funerare ale macedovlahiloradeseori gãsim amintit oraºul lor de baºtinã. Depildã pe mormântul lui Hagi Costa, decedat laKomárom în 1788, pe baza inscripþiei de pe pi-atra funerarã constatãm cã a fost originar dinMoscopole104. Sau Mihai Nisca decedat în 1795la Miºcolþ, tot de pe inscripþia pietrii funerarecitim cã ºi el a fost originar din Moscoplole105.

Legãtura macedovlahilor cu Macedonia re-iese ºi din arta bisericeascã, din mai multe lu-crãri.

– Pentru decorarea bisericilor au chematmeºteri iconari din Macedonia care bineînþelescã erau de origine macedovlahã. Nu cunoaº-tem exact locul de origine a lui Mitrofan Zu-gravul106, care a pictat, pentru arnoþii dinGyönyös107, icoanele tronului ºi icoanele hagio-grafice108, dar probabil cã ºi el a fost de originemacedovlah. Zefar Hristoforosdin109 Dojran afãcut gravuri110 pentru bisericile întemeiate degreco-macedovlahii din Miºcolþ, Gyõr,Kecskemét ºi Karcag. Ioan Grabovan111 origi-nar din Grabovo a lucrat pentru macedovlahiidin Miºcolþ112. Macedovlahul IancuHalcozovici113 a fãcut icoane pentru grecii dinKecskemét114.

– Parohia sârbã-macedovlahã din Ráckeve,probabil – la insistenþa vlahilor – a chemat pic-tori din Moscopole, care între anii 1765-1771au pictat biserica115. În Capela din Sud-Est, carea fost pictatã la comanda crâsnicului vlah T.Gianotis, picturile nu conþin inscripþii slavone,ci pentru greci ºi macedovlahi sunt greceºti.

LUMINA 21

Legãtura faþã de Macedonia în ceea ce pri-veºte angajarea iconarilor din Moscopole are ºialte aspecte.

În acea perioadã în care grupul de iconaridin Moscopole au lucrat în Ungaria, adicã prinanii 1760 ºi 1780, a fost la modã în bisericileortodoxe pictura în stil baroc cu puternice in-fluenþe apusene. Iconarii care au lucrat laRáckeve nu s-au orientat dupã acest stil barocºi au satisfãcut gustul conservator alMacedovlahilor din Ungaria, pictând în stil bi-zantin târziu.

Pictorii din Moscopole au fost foarte popu-lari între macedovlahii din Ungaria. Pe lângãfrescã au pictat ºi icoane care au conþinut in-scripþii greceºti ºi care s-au gãsit în toate paro-

hiile macedovlahe-greceºti din Ungaria (Miºcolþ,Eger, Budapesta, Karcag, Kecskemét, Gyöngyösetc.). Ataºamentul faþã de þarã de baºtinã s-aexprimat prin tematica creaþiilor: în operele deartã comandate de macedovlahi apar sfinþi careau fost populari mai ales în Macedonia ca deexemplu: Sfântul Constantin cel Mare, SfântaElena, Sfântul Naum, Sfânta Marina.

În cadrul legãturilor macedovlahilor cu Ma-cedonia se poate specifica ºi o regiune anume,cea de la Ohrid. Aceastã legãturã o putem sur-prinde la parohiile din Nordul Ungariei, undeîl gãsim prezent în biserici pe Sfântul Naum ºimãnãstirea din Ohrid.

(Traducere de: Anca Liana Butar)

1. Winnifrith 1987, 1.2. Winnifrith 1987, 1.3. Vacalopoulos 1973, 387.4. Winnifrith 1987, 1.5. A pesti, vagy a zimonyi egyházközség megnevezése:

„Êïéíüôçò ôþí ’Ñùìáßùí êáé ÌáêåäïíïâëÜ÷ùí”, azaz„Görög-macedovlach egyházközség”. In Füves1963, 66.

6. Szendrei1886, Eckhart 1918, Schäfer 1930, HorváthE. 1937, Hajnóczy 1939, Horváth E. 1940, HorváthE. 1943, Pásztor 1944, Bihari 1956, Füves 1961,Füves 1963, Füves 1964, Füves 1966, Füves 1969 Apesti, Füves 1972, Füves 1973, Somogyi 1970Kunsdenkmäler, Bur 1978, Sasvári 1994,. Papp1995, Papp 2002, Papp 2004, Dobrossy 2002 Amiskolci, Dobrossy 2002 Ortodox, Kárpáti 1990,Kárpáti 2002, Nagy M. 1987, Nagy M. 1988, NagyM. 1994 Ortodox ikonosztázionok, Nagy M. 1996,Nagy M. 1998, Nagy M. 2000, nagy M. 2006.

7. Ez alá a gyûjtõnév alá tartoztak a Balkán máskereskedõi népelemei is (rácok, bosnyákok,bolgárok, albánok, oláhok, örmények in ThallóczyL., A keleti kereskedelem története Magyarországon,Budapest, 1882, 101.), a görög nyelv után, mely a17-18. században a balkáni kereskedelem közvetítõnyelve volt (Füves Ö., Görögök a Duna-Tisza közén.In Antik tanulmányok 13 /1966/, 92.), valamint aközös „görög”, azaz ortodox vallás után.

8. Âáêáëïðïõëïò 1958.9. Füves 1963, 65.10. Írja Pásztor 1944, 59. Fényes Elek, Magyarország

statisztikája, 1842. I. kötet, 79. c. mûvére hivatkozva.11. 1769-ben összeírás készült a Borsod vármegyei

görögökrõl. Az összeírásba 68 személyt vettek fölés egy kivételével mind „macedóniainemzetiségûnek” (nationa Macedo) vallotta magát.Közülük 45 személy születési helyekéntMoszchopoliszt nevezte meg. Közli: Horváth R.1997, 134-164.

12. A püspöki kimutatás szerint 1789-ben a pesti görögtemplomot kérvényezõ 69 család nemzetiségimegoszlása a következõ: 25 görög és 44 macedo-vlach volt. In Füves 1975 A pesti, 157.

13. Füves 1961, 120.14. Az 1754-es országos összeírás Jászkunságra

vonatkozó része azt mutatja, hogy ebben azesztendõben 65 görög kereskedõ élt a HármasKerületben, egy kivételével macedóniaiszármazásúak. Legtöbben Kozani (23 fõ) ésSziatiszta (20 fõ) városából jöttek. In Papp 2004, 30.

15. A korabeli gyöngyösi iratok a helybéli kereskedõtársaságot és vallási közösséget az arnót (albán)népnévvel különítik el. Kárpáti 1993, 90.

16. Önálló államot még egy alkalommal hoztak létre atörténelem folyamán, olasz fennhatóság alatt, mely„Pindus Fejedelemség” néven 1941-43 között állottfönn.

17. Peyfuss 1996.18. Füves 1963, 66.19. Sasvári 1994, 121.20. Füves 1963, 66.20. Zoltai 1935, 3.22. A Jászkun Kerület lakosságáról 1699-ben készített

Pentz-féle összeírás már több, elsõsorban görögökáltal használt nevet tartalmaz, mint Marko, Pap,Nyrco, Szappanos, Illija stb. In Nagy M. 1988, 4.

23. A „görög” kereskedõkrõl három országos összeíráskészült: 1754-ben, 1769-ben és 1779-ben, de ezekmellett a városi hatóságok több alkalommal iskészíttettek összeírásokat a „görög” kereskedõkrõl(Országos Levéltár Helytartótanácsi Levéltár C 42.Fasc. Misc. 8. No. 2.)

24. Füves 1975 A görög,, 118-119.25. Hodinka, Zoltai26. Közvetítõ kereskedelmet folytattak, vagyis a

Balkánról hozott árút osztrák és magyar területenértékesítették, az Ausztriában vásárolt termékeketpedig Magyarországon adták el. In Nagy M. 1996,11. Az árúkat karavánokkal szállították, amiszámtalan veszélyt rejtett magában. Nemcsak atermészet viszontagságaival, hanem arablótámadásokkal is szembe kellett nézniük. Ezérta kereskedõk a karavánok mellé fegyveres kísérõketfogadtak. A karavánok májusban indultak útravalamelyik macedón városból. In Füves 1963, 67. Akereskedõk Zimonynál keltek át a Dunán, ahol

NOTE

22 LUMINA

húsztól nyolcvan napig tartó ún. vesztegelési idõletöltését követõen egészségügyi bizonyítványtkaptak, amely igazolta, hogy járványosmegbetegedést nem hurcolnak magukkal, majdlerótták a vámot, ami a feltétele volt a HabsburgBirodalomba történõ beutazásnak. A karavánutakmentén pihenõhelyeket létesítettek, ahol az éjszakáttöltötték. Valószínûleg ezek emlékét õrzik aGörögszállás, Görögtanya stb. helyiségneveink.Városokban karaván-szerájok: istállóval és raktárralrendelkezõ fogadók állottak a kereskedõkrendelkezésére. Egy-egy sikeres út után a karavánok– egy korabeli irat szerint – „arannyal teltzsákokkal” tértek haza. In Nagy M. 1996, 11-12.

27. 1753-1757 között készölt udvari kamarai jelentésekrávilágítnak arra, hogy fõképpen mivel kereskedteka „görög” kereskedõk. Kereskedtek dohánnyal(basadohány), pipával (tajték, agyag), bõrárúval(karmazsin, kordován), ökörbõrrel, textilárúval,félkész és nyers gyapottal, gyapjúval, faggyúval,viasszal, olajjal, kávéval, szalonnával, hallal,rizzsel, citrommal, mandulával, fûszerekkel(sáfrány) stb. Közli: Eckhart 1918, 369.

28. Tagányi 1895, 79.29. Ezzel szemben a hazai kereskedõket 30%-os vám

terhelte. In Eckhart 1918, 357.30. A kompánia élén a közösség legtekintélyesebb és

legvagyonosabb tagja, a bíró és az esküdtek állottak.Õk intézték a kompánia tagjainak belsõ vitás ügyeit.Végzéseik ellen a helyileg illetékes városihatóságokhoz lehette föllebbezni. A gazdaságitársulás legfõbb erõssége abban állott, hogytestületként szavatolta tagjai pénzügyi hitelét ahatóságokkal és a hitelezõkkel szemben, azaz akompániatag elmulasztott kötelezettségeit akompánia teljesítette. A kompánia kisegítetteátmenetileg pénzzavarba jutott tagjait. Elõnyös volttehát kompániatagnak lenni, de kockázatmentesvolt külsõ kereskedõnek kompániataggalkereskedni is. A görög kereskedõk gyors és erõteljesgazdasági fölvirágzásának oka akompániaszervezet mûködésében keresendõ. InNagy M.1996, 12.

31. Nagy M. 1996, 12.32. A Jászkunságban például 1773-ból 15 korcsma, 9

mészárszék és 29 bolt bérbeadási szerzõdéseõrzõdött meg. Ezeket a görögök az illetékestanácsoktól bérelték és a szerzõdéseket is velükkötötték meg. In Nagy M.1988, 8. A Szerzõhivatkozik: Jász-Nagykun-Szolnok MegyeiLevéltár, Jászkun Kerület Közig. Ir. D Capsa IX. Fasc.2. No.28-ra.

33. Nagy M. 2004 Cãi. 319.34. A legismertebbek közül bárói címet kaptak a Sinák,

grófi címet a Nákók, nemességet a Derrák,Grabovszkyak, Vrányiak, stb. In Papp 2002, 20-36.

35. Például Sina György Széchenyi Istvánmagánvagyonának a kezelõje és gazdaságielképzeléseinek – így például a Lánc-híd építésének– pénzügyi támogatója is volt. Sina nevét a hídbudai oldalán a déli szobortalapzaton meg isörökítették. In Kerényi 2003, 17-21.

36. Papp 2004, 21.37. Ñòî¼àíîâè• 1961, 76.38. £îâàí îâè• 1965, 197-223., Ìèêè• 1981 £îâàí 24-31.39. Ì è ê è • 1981 £àíêî, 79-87.

40. Füves 1971 A pesti görög, 138.41. A Sina család Moszchopoliszból származott. In

Kerényi 2003, 8.42. Kerényi 2003, 30-31.43. Kerényi 2003, 6. idézi: Hölgyfutár, 1860, július

31.726.44. Szabó K. 2005, 19.45. A korabeli köznyelv „Nákók”-ként ismeri õket.46. Papp 2002, 24, 25.47.A végrendeletet közli: Papp 2004, 296. Demeter

Kristóf kunhegyesi polgár 1809. december 26-ánkelt végrendeletében elsõ helyen juttat „A FelségesKirályomnak”, majd „Kunhegyes városának”, ésadományoz az egri és a pesti görög eklézsiákmellett a pesti és a budai rác eklézsiáknak, a „pestirác szegény lányoknak”, „a budai rác óhiten lévõszegények számára”. Mindez a hitsorsosokhozvaló kötõdést fejezi ki. In Papp 2004, 297.

48. Papp 1995, 48-62.49. Ìàòèöà Ñðïñêà 1927, 501-503, valamint Vujicsics

1997, 47-48.50. Nagy M. 1998, 61. 29. lábjegyzetben idézi: Ðèìñê³é

1857. lapszám nélk., valamint Dr. Margalits 1918,I. 193-194.

51. Nagy M. 1988, 23-24.52. Sasvári 1994, 121.53. Sasvári 1994, 146.54. Horváth.E.1937, 111-112. A mû Magyarországon

kéziratban õrzõdött meg, nyomtatásban Athénbenjelent meg a század végén.

55. „ÄéÜëïãïé ïýããáñéêïß êáß Üðëïåëëçíéêïß” In HorváthE. 1937, 30., 105.

56. Horváth E. 1937, 48., 108.57. Kerényi 2003, 34.58. Kerényi 2003, 6., 32.59. A nemzettudat elemei: az azonos helyrõl való

származás tudata, egységes nemzetgazdaság,közös nyelv (ami közösségformáló erõ egyrészt,másrészt nemzeti jegy) in Joó 1984, 13-15.Európában a mai értelemben vett nemzetek a 18.század végén jöttek létre. Európában kétnemzetfogalom alakult ki: 1. a Rajnától keletre az„államnemzet” (politikai nemzet), azaz a nemzetegyenrangú polgárok társulása, függetlenül nemzetihovatartozástól, 2. közép- és délkelet Ezrópában„kultúrnemzet”, azaz származási és kulturálisközösség, amelynek alaptényezõje a nyelv ésamelynek olyan alkotóelemei vannak még, mint azazonos nemzeti jellem és lelki alkat. In Joó 1984.,18-19.

60.Bartha 1992, 41.61. Képrõl beírni a görög szöveget62. Ilyen metszet lelhetõ föl a miskolci Magyar Orto-

dox Múzeumban. Közli: Peyfuss 1991.63. Füves 1963, 68.64. Horváth E.1943, 57.65. Horváth, 1943, 57, 58, 64.66. A végrendeletet közli: Papp 2004, 289.67. Papp 2004, 287-333.68. Közli: Äàâèäîâ 1983, Kat. 7., Kat. 5. (A Szerzõ a

Katalógus 5. alatt a gyõri Szent Miklós-metszetképét közli, de a leírásában a kecskeméti SzentMiklós-metszet feliratát hozza.

69. Közli: Äàâèäîâ 1961, illusztráció a 100-ik oldalon.70. Joann Grabovan a miskolci egyházközség számára

Isten Anyja megkoronázása-ikont festett 1773-ban,

LUMINA 23

mely a miskolci paróchián található. Közli: NagyM. 1998, Kat. 59.

71. Nagy M. 1998, Kat. 72.72. Füves 1964, 127-132.73. 1789. július 2-iki kimutatás alapján a szerb

egyházközségbõl kiválni és saját templomot építeniszándékozó macedovlach-görög közösséghez 50macedovlach és 47 görög személy tartozottcsaládtagjaikkal együtt. In Füves 1964, 132.

74. Horváth R. 1997, 137.75. Füves 1963, 66.76. Ñòà¼è• 1947, 140.77. A ráckevei szerb monostor egyházközségéhez

macedovalchok is tartoztak, például a gondnok,Timiosz Gianotisz (Èçìéïò Ãéáíïôéò), akinek amegbízásából a Keresztelõ Szent János születésetiszteletére fölszentelt keleti melléktemplomotkifestették és görögül feliratozták (Nagy M. 1998,21.). A fõtemplom kifestésére kötött szerzõdést azegyházközség részérõl aláíró Dimitriosz és StefanDobrovojevics szintén cincár származású volt (InNagy M. 1998, 21. 53. lábjegyzetben Szerzõhivatkozik: Äàâèäîâ1990, 184. c. munkájára.

78. A kórház 1794-tól valószínûleg 1931-ig állt fönn.In Füves 1969 A pesti görög-román, 133-135.

79. Füves 1969 Görög, 91.80. A Wiener Zeitung 1781. február 21-i tudósítására

hivatkozva közli: Füves 1971 A pesti görög, 134.81. Füves 1971 A pesti görög 135.82. Kardos – Pikó 1975, lapszám nélkül.83. Lásd a miskolci, egri, budapesti, karcagi,

dunaföldvári, szentesi, békési, gyõri, gyöngyösi stb.ikonosztázionok ikonjai. In Nagy M. 1998Ikonosztázion-katalógus.

84. Erre találunk példákat Prosser 1942., Dobrossy 2002Ortodox., Bihari 1959, Papp 2004.

85. Ì è ê è • 1961, 12.86. Nagy M. 1998, 123. 193. lábjegyzet. A festõkönyv

rajzokkal kísért ikonfestészeti, falképfestészeti,konzerválási útmutatókat és néhány személyesföljegyzést tartalmaz. A kézirat a nyíregyházimagyar ortodox kápolna könyvtárában található,a 18. századi ortodox festészet régiónkra vonatkozófölbecsülhetetlen emléke, ez ideig publikálatlan.

87. Füves 1969 A pesti, 93. A mûben a Szerzõ a PestiGörög-Vlach Egyházközség 1795. május 16-i és1802. november 9-i határozataira hivatkozik.

88. Füves 1969 A pesti, 93.89. Füves 1963, 66. A vlach szónak a „románnal” való

azonosítása hibás, a német „wlach” szó helytelen„oláh”-ra fordítása. (Révai Lexikon). Hogy nemazonos a két nép mutatja a mai görög nyelv„vlahosz” lapos szava, mely hegyvidéken élõpásztorkodó, állattenyésztõ törzseket jelent. (RévaiLexikon).

90. „Ó÷ïëåéá ôùí åëëçíéêùí êáé Üðëïåëëçéêùí ìáèçìáôùíôçò åí Ðåóôá óõíäñáìïõóçò Êïéíïôçôïò ôçò áíáôïëéêçòåêêëçóéáò ôçò Êïéìçóåùò ôçò õðåñáãéáò Èåïèïêïõ ôùí

Ãñáéêùí êáé Âëá÷ùí êáé Ãñáéêùí ôçò Ìáêåäïíéáò” (2AMakedóniából származó görögök és vlachok,valamint a vlachok és görögökNagyboldogasszonyról elnevezett pesti e célraadakozó görögkeleti egyházközségeinek ó- ésújgörög tanítási nyelvû iskolái”). In Füves 1971 Apesti görög, 135. 91

91. Kárpáti 1993, 90.92. Füves 1973, 197.93. Füves 1973, 197.94. Füves, 1971 A pesti görög, 136.95. Füves 1971 A pesti görögök, 52-57.96. A metszet a Kat. 2. tétel alatt kerül bemutatásra.97. A teljes feliratot a Kat. 2. alatt közöljük..98. Az oltárasztal föliratát közli: Nagy M. 1998, 7. 4.

lábjegyzet.: „Ç ÐÁÑÏÕÆÁ ÁÃÉÁ ÔÑÁÐÅÆÁÁÖÉÅÑÙÂÇÅ ÉÓ ÔÉÍ ÅÊÊËÇÓÉÁÍ ÔÉÓ ÏÕÃÅÑÁÃÉÁÓÈÅÅÏÔÏÊÏÕ : ÓÁÑÂÁÓÅÉÓ ÌÍÇÌÇÍ ÁÃÉÏÕ: 1788ÅÊ ÐÏËÅÙÓ ÊÏÆÁÍÇÓ ÐÁÑÏÉÊÏÕÍ ÔÏÓ ÅÍ : ÔÇÓÅÍ ÂÇÊÉÓÉ ÐÁÑÁ ÄÇÌÇÔÑÉÏÕ ÐÁÐÁÃÅÏÑÙÑÃÉÏÕ”

99. Az oltárasztal felirata: „TO ÔÅÑÏ Í ÔÏÕÔÏÈÕÓÉÁÓÔÇÑÉÏÍ /ÊÁÔÅÓÊÕÁÓÔÇ ÄÁÐÁÍH/ ÔÙÍÊ/ÕÑÉ/ÙÍ ÈÏÌÁ ÊÁÉ ÈÅÏ×ÁÑÅÙÓ /ÔÁÍÐÁ ÅÊÐÏËÅÙÓ ÊÁÓÔÏÑÉÁÓ ÅÉÓ / Ì ÍÇ Ì ÏÓÕÍÙÍ¢ÉÙÍÉÏN ÁÕÔÙÍÔÅ ÊÁÉ /ÔÙÍ ÁÕÔÙÍ ÃÏÍEÙÍ.ÔÇÁ ÉÁÍÏÕÁÑÉÏÕ Á(?)811” (Ez a szent oltár aKasztória városából származó Thomasz ésTheokharisz Ianpasz urak költségén készíttetett asaját, valamint a szüleik örök emlékére 1811 /?/január 1-én).

100. A fordítást közli: Dobrossy 2002 A miskolci, 146.101. A görög nyelvû felirat fordítását közli: Kárpáti

2002, 69.102. Zavírasz a „ÍÝá Åëëáò…” hosszú címében még

Macedóniát is megnevezi, ahol szülõvárosa,Sziatiszta található. In Horváth E. 1937, 66, stb.

103. Horváth E. 1937, 24., 108.104. ¿äå/ ôÝèáðôå ü äïûëïò/ ôïû Èåïû ×áôæÞ Êþóôá/

Óüñïâéôò Ýê Ìïó÷ïðþëåùò,/ æÞóáò Ýôç 52, Üíåðáýèç/äÝ Ýí Ê(õñß)þ 1788 (¼êôù)âñßïõ 24/ Ýí ÊïìïñÜíé.” InProsser 1942, 36.

105. „ºäïû êåúôáé ü/ äïûëïò ôïû/ Èåïû Ìé÷áÞë/ Íßóêáãåíüìåíïò/ Ýê Ìïó÷ïðüëåùò,/ æÞóáò Ýôé 70/ êáßÜíåðaýèç/ Ýí Ê(õñß)þ ôÞ äåêÜôç/ Ýêôç ºáíí(ïõáñßïõ)/1795” In Dobrossy 2002 Ortodox, 114.

106. Nagy M. 1998, 67-69.107. Nagy M. 1998. Kat. 12. 13. 14.108. Nagy M. 1998, Kat. 15.109. Ñòî¼àíîâè• 1961, 76.110. Közli: Äàâèäîâ 1983, Kat. 7., Kat. 5. és Äàâèäîâ

1961, illusztráció a 100-ik oldalon.111. Ìèêè• 1981 £îâàí, 24-31.112. Nagy M. 1998, Kat. 59.113. Ìèêè• 1981 £àíêî , 1981, 79-87.114. Nagy M. 1998, Kat. 72.115. Ïåòê îâè• 1959, 46-73.

BIBLIOGRAFIEAkouluthia 1740-1741.Akouluthia, Moszchopolisz 1740-1741. (Belgrád,

Pátriárkai Múzeum)A keresztény 1986.A keresztény mûvészet lexikona. Szerk. Seibert, Jutta.

Budapest, 1986.

A nyíregyházi 1999.A nyíregyházi Szent György Magyar ortodox

Egyházközség könyvállományának katalógusa. InPosztbizánci Közlemények IV. Szerk. Nagy Márta(A KLTE Mûvészettörténeti Tanszékének akiadványa), Debrecen, 1999.

24 LUMINA

Az orthodox 1975.Az orthodox kereszténység. Szerk. D. Dr. Berki Feríz,

Budapest, 1975.Aranyos 1967.Aranyos Zoltán, Náhum könyvének magyarázata. In

A Szentírás magyarázata. Jubileumi kommentár.Szerk. Bartha Tibor vezetésével a Zsinati Bizottság,Debrecen, 1967.

Barna 1991.Barna Gábor, A búcsújárás szerepe a vallásosság

ápolásában. In Népi vallásosság a Kárpát-medencében. Szerk. S. Lackovits Emõke, Kiadja: AVEAB Néprajzi Munkabizottsága és a CaritasTranssylvania.Veszprém, 1991, 127- 136.

Barna 2001.Barna Gábor, Szenttisztelet. Bevezetõ gondolatok. In

Szenttisztelet. Szerk. Barna Gábor, Szeged, 2001, 1-17.

Bartha 1992.Bartha Elek, Vallásökológia. Szakrális ökoszisztémák

szervezõdése és mûködése a népi vallásosságban.Debrecen, 1992.

BAZ Megyei Levéltár IV. 501/b. XI. I. 18.(Borsod-Abaúj-Zemplén megyei Levéltár)BAZ Megyei Levéltár IV. 501/b. XI. I. 38.(Borsod-Abaúj-Zemplén megyei Levéltár)BAZ Megyei Levéltár IV. 501/b. Mat. XI. Ts. 1. 61.(Borsod-Abaúj-Zemplén megyei Levéltár)BAZ Megyei Levéltár IV. 501/b. XI. I. 68.(Borsod-Abaúj-Zemplén megyei Levéltár)BAZ Megyei Levéltár IV. 501/b. XI. I. 67.(Borsod-Abaúj-Zemplén megyei Levéltár)BAZ Megyei Levéltár IV. 501/b. XI. I. 67.(Borsod-Abaúj-Zemplén megyei Levéltár)Belting 2000.Belting, Hans, Kép és kultusz. Budapest, 2000.Bibliotheca Sanctorum 1996.Bibliotheca Sanctorum. Directore Caraffa, Filippo.

Róma, 1996.Bihari 1956.Bihari József, Fejezetek az egri szerbek és görögök tör-

ténetébõl. In Az Egri Pedagógiai Fõiskola ÉvkönyveiII. Eger, 1956, 392-456.

Bihari 1959.Bihari József, Az egri görög sírfeliratok és könyvek. In

Pedagógiai Fõiskola Évkönyvei V. Eger, 1959, 231-261.

Brown 1993.Brown, Peter, A szentkultusz kialakulása és szerepe a

latin kereszténységben. Budapest, 1993.Bur 1978.Bur Márta, A balkáni kereskedõk és a magyar borkivitel

a XVIII. században. In Történelmi Szemle 2, 1978,281-314.

Dr. Cselényi 2005.Dr.Cselényi I. Gábor, A kereszthordozás tartalma.

Kézirat, Pilismarót, 2005.Csortán 2009.Csortán Ferenc, Az arománok – Dél-kelet Európa

rejtõzködõ nemzete. In Limes 1, Komárom-Esztergom-Megyei Önkormányzat, Komárom, 2009,167-181.

Davidov 1988.Davidov, Dinko, A magyarországi szerb festészet. In

Ars Hungarica 1, Budapest, 1988, 87-117.Der Heilige 1985.

Der Heilige Leopold. Landesfürst und staatssymbol.Stift Klosterneuburg 30. März – 3. November 1985.

Devóció 1987.Devóció és dekoráció. 18. és 19. századi

kolostormunkák Magyarországon. Kiállításikatalógus. Studia Agriensia 7, szerk. LengyelLászló, Eger, 1987.

Dezséri Bachó 1944.Dezséri Bachó László, A gyöngyösi templomok

története. Gyöngyös, 1944.Dobrossy év nélkül.Dobrossy István, Görög kereskedõk Miskolcon.

Kiállításvezetõ, Miskolc, év nélkülDobrossy 2002 A miskolci.Dobrossy István, A miskolci templom építéstörténete.

A templom, mint a hitélet központja. In A miskolciortodox templom és sírkertje. Szerk. DobrossyIstván, A BAZ Megyei Levéltár kiadványa, Miskolc,2002, 11-55.

Dobrossy 2002 Ortodox.Dobrossy István, Ortodox temetõk Miskolcon. A

templom körüli temetõkert. In A miskolci ortodoxtemplom és sírkertje. Szerk. Dobrossy István, A BAZMegyei Levéltár kiadványa, Miskolc, 2002, 113-215.

Eckhart 1918.Eckhart Ferencz, Kereskedelmünk közvetítõi a XVIII.

században. In Századok LII. 1918, 356-391.Eliade 1987.Eliade, Mircea, A szent és a profán. Budapest, 1987.Fényes 1842.Fényes Elek, Magyarország statisztikája. Budapest,

1842.Füves 1961.Füves Ödön, Fejezetek a szentendrei görögök életébõl.

In Antik Tanulmányok VIII/1-2, Budapest, 1961,114-127.

Füves 1963.Füves Ödön, A magyarországi görög telepesek a

legújabbkori görög történelmi irodalomban. InAntik Tanulmányok X. Budapest, 1963, 65-68.

Füves 1964.Füves Ödön, A pesti görögök önállóságért folytatott

harca 175 évvel ezelõtt. In Antik tanulmányok 1-2,1964, Budapest, 127-132.

Füves 1966.Füves Ödön, Görögök a Duna-Tisza közén. In Antik

tanulmányok XIII. 1966/1, Budapest, 92-98.Füves 1969 A pesti.Füves Ödön, A pesti görögök nyelve. In Antik

Tanulmányok XVI. Budapest, 1969, 93-94.Füves 1969 A pesti görög-román.Füves Ödön, A pesti görög-román szegényápolda. In

Orvostörténeti Közlemények 50, Budapest, 1969,133-135.

Füves 1969 Görög.Füves Ödön, Görög tanítóképzõ Pesten 1812–1820

között. In Antik Tanulmányok XVI. Budapest, 1969,91-92.

Füves 1971 A pesti görög.Füves Ödön, A pesti görög-román iskolák. In A Magyar

Pedagógia 1-2, Budapest, 1971, 134-138.Füves 1971 A pesti görögök.Füves Ödön, A pesti görögök és makedorománok

galambpere. In Antik tanulmányok XVIII. Budapest,1971, 52-57.

Füves 1972.

LUMINA 25

Füves Ödön, Görögök Pesten 1686-1931. Kanditátusiértekezés (kézirat), Budapest, 1972. MTA Kézirattár.

Füves 1973.Füves Ödön, A pesti görög kommunitas 1802. évi

alapító szerzõdése. In Antik Tanulmányok XX/2,Budapest, 1973, 197-199.

Füves 1975 A görög.Füves Ödön, A görög kereskedõk bevándorlása Pestre

1718-1774 között. In Antik Tanulmányok XXII/1,Budapest, 1975. 118-125.

Füves 1975 A pesti.Füves Ödön, A pesti görög templom építéstörténete. In

Antik Tanulmányok VIII/1-2, Budapest, 1975, 153-170.

Georgijevski 1999.Georgijevski, Milèo, Icon Gallery – Ohrid. Ohrid, 1999.Görög örökség 2009.Görög örökség. A görög ortodox diaszpóra

Magyarországon a XVIII-XIX. században. Szerk.Szabó Krisztina. Budapesti Történeti Múzeum,Budapest, 2009.

Haag 1989.Haag, Hebert, Bibliai Lexikon. Apostoli Szentszék

Könyvkiadója, Budapest, 1989.Hajnóczy 1939.Hajnóczy Iván, A kecskeméti görögség története. In

Magyar-Görög Tanulmányok (Ïõããñïåëëçíéêáéìåëåôáé äéåõèõíïìåíáéé) 8, szerk. Moravcsik Gyula,Budapest, 1939.

Heves Megyei Levéltár BXL. V/a74, Decz. 1769. V-1/b65.

Hodinka 1912.Hodinka Antal, A tokaji görög kereskedõtársulat

kiváltságának az ügye 1725-1772. Székfoglalóértekezés. MTA, budapest, 1912.

Hoppál – Jankovics – Nagy – Szemadám 2000.Hoppál Mihály – Jankovics Marcell – Nagy András –

Szemadám György, Jelképtár. Budapest, 2000.Horváth E. 1937.Horváth Endre, Zavírasz György élete és munkái. In

Magyar-Görög Tanulmányok (Ïõããñïåëëçíéêáéìåëåôáé äéåõèõíïìåíáéé) 3, szerk. Moravcsik Gyula,Budapest, 1937.

Horváth E. 1940.Horváth Endre, Magyar-görög bibliográfia. In Magyar-

Görög Tanulmányok (Ïõããñïåëëçíéêáé ìåëåôáéäéåõèõíïìåíáéé) 12, szerk., Moravcsik Gyula,Budapest, 1940.

Horváth E. 1943.Horváth Endre, Az újgörögök, Budapest, 1943.Horváth R. 1997.Horváth Rita, A Borsod vármegyei görög kereskedõk

összeírása. In Levéltári Évkönyv IX, szerk. DobrossyIstván, Miskolc, 1997, 134-164.

Hölgyfutár, 1860.Hölgyfutár, 1860, július 31.726.Idõsebb Plinius 2001.Idõsebb Plinius, Természetrajz (XXXIII–XXXVII.) Az

ásványokról és a mûvészetekrõl. Ford. Darab Ág-nes és Gesztelyi Tamás, Budapest, 2001.

Imrényi 1999.Imrényi Tibor, A kis szerzetesi fogadalom (szhíma)

azaz a palást (mandíasz) felöltésének szertatása.In Óorosz irodalom és ikonfestészet, szerk.,Lepahin, Valerij, Szeged, 1999.

Jász-Nagykun-Szolnok Megyei Levéltár, JászkunKerület Közig. Ir. D Capsa IX. Fasc. 2. No.28.

Jelavich 1996.Jelavich, Barbara, A Balkán története. 18. és 19. század.

Budapest, 1996.Joó 1984.Joó Rudolf, Nemzeti és nemzetiségi önrendelkezés,

önkormányzat, egyenjogúság. Budapest, 1984.Kardos – Pikó 1975.Kardos László – Pikó Mózes, A miskolci ortodox

templom. Miskolc 1975.Kárpáti 1990.Kárpáti László, Miskolc. Magyar Ortodox Egyházi

Múzeum. Tájak-Korok-Múzeumok Kiskönyvtára380, Budapest, 1990.

Kárpáti 1993.Kárpáti László, A gyöngyösi „arnótok” mûvészeti

öröksége. In Mátrai Tanulmányok, Gyöngyös, 1993,89-118.

Kárpáti 2002.Kárpáti László, Az ortodox templom ikonjai és

liturgikus tárgyai. In A miskolci orthodox templomés sírkertje, szerk. Dobrossy I.stván, Miskolc, 2002.

Kerényi 2003.Kerényi B. Eszter, Az arany ember. A gödöllõi kastély

görög ura: Sina György és fia, Sina Simon. GödöllõiVárosi Múzeum, Gödöllõ, 2003, 17-21.

Király 1976.Király Péter, Naum-életírás a magyarokról. In

Századok 5, 1976, 842-852.Klaniczay 1990 Az 1083. évi.Klaniczay Gábor, Az 1083. évi magyarországi szentté

avatások. In Klaniczay Gábor, A civilizációperemén, Budapest, 1990, 15 – 33.

Klaniczay 1990 Szentkultusz.Klaniczay Gábor, Szentkultusz a középkori

Magyarországon. In Klaniczay Gábor, A civilizációperemén, Budapest, 1990, 211-230.

Klaniczay 2000.Klaniczay Gábor, Az uralkodók szentsége a

középkorban. Magyar dinasztikus szentkultuszokés európai modellek. Budapest, 2000.

Knapp 2001.Knapp Éva, „Gyönyörû volt szál alakja”. Szent István

király ikonográfiája a sokszorosított grafikában.Budapest, 2001.

Knapp – Tüskés 2004.Knapp Éva – Tüskés Gábor, Populáris grafika a 17-18.

században. Budapest, 2004.Koller 2006.Koller Borbála, Nemzet, identitás és politika

Európában. L’Harmattan Kiadó és a ZsigmondKirály Fõiskola közös kiadása, Budapest, 2006.

Kowalskí 1975.Kowalski, Jan Wierusz, Szerzetesek, egyházak,

társadalom. Budapest, 1975.Kristó – H.Tóth 1977.Kristó Gyula – H.Tóth Imre, A legrégibb Naum-legen-

da és a magyar honfoglalás. In Acta UniversiatisSzegediensis de Attila József nominatae. ActaHistorica LVIII. 1977, 13-19.

Kusseff 1950.Kusseff, Methodie, St. Nahum. In The Slavonic and

East European Rewiew 29, edit. Matthews, W. K.,1950-1951, 139-152.

Lambru 2000.Lambru, Steliu, Nemzet és utópia. Az elveszett város

nyomában. In Limes 2, Komárom-Esztergom-

26 LUMINA

Megyei Önkormányzat, Komárom, 2000, 197-209.Lepahin 1993.Lepahin, Valerij, Az óorosz kultúra ikonarcúsága.

Szeged, 1993.Lexikon Der christlichen. 1994.Lexikon Der Christlichen Ikonographie. Begründet von

Engelert Kirschbaum. Freiburg in Breisgau, 1994.Liturgikus Lexikon 1989.Liturgikus Lexikon, szerk. Verbényi István. – Arató

Miklós Orbán, Budapest, 1989.Lozanova 2002.Lozanova, Ralitsa, Images Slavic Saints in

Moschopolis and Vithkuqoi (Albania). In Ãîäèøíèêíà Ñîôèéñêèÿ Óíèâåðèòåò „Ñâ. Êëèìåíò Îõðèäñêè”.Öåíòúð çà ñëàâÿíî-âèçàíòèéñêè ïðîó÷âàíèÿ „ÈâàíÄóé÷åâ”, òîì 92 (11), 2002, 177-348.

Magyar Szentek 2000.Magyar Szentek tisztelete és ereklyéi. Kiállítás a

Keresztény Múzeumban 2000. június 17 – október1. A katalógust szerkesztette Cséfalvay Pál ésKontsek Ildikó. Kiadja a Keresztény MúzeumEsztergomban, a 2000. milleniumi évben.

Magyarország és a Balkán 1942.Magyarország és a Balkán. A magyar tudomány

feladatai Délkeleteurópában. Szerk. Gál István. Amagyar Külügyi Társaság Balkán-Bizottsága,Budapest, 1942.

Dr. Margalits 1918.Dr. Margalits Ede, Szerb történelmi Repetórium,

Budapest, 1918.„Mert ezt Isten hagyta…” 1986.„Mert ezt Isten hagyta…”. Tanulmányok a nép

vallásosság körébõl. Szerk. Tüskés Gábor, Budapest,1986.

Millet 1969.Millet, G., La peinture du moyen âge en Youguslavie,

IV. Paris 1969.Miskei 2008.Miskei Antal, A ráckevei szerb ortodox templom.

Ráckeve, 2008.Miskolci egyházközség anyakönyveNagy E. 2007.Nagy Erzsébet, A szentség ábrázolásának szimbolikája

a hagiográfiában. In A Szent mûvészet és az ikon.Tanulmányok. Szerk. Ágoston Magdolna. SzlávTörténeti és Filológiai Társaság Berzsenyi DánielFõiskola, Ruszisztika 2, Szombathely, 2007. 180 –198.

Nagy M. 1987.Nagy Márta, The Iconostasion of the Greek Orthodox

Church in Karcag. In Balkan Studies 28.2, editor inchief: prof. C. Svolopoulos, Thesszaloniki, 1987,237-258.

Nagy M. 1988.Nagy Márta, Görögök a Jászkunságban. Karcag, 1988.Nagy M. 1989 Íéêïëáïò.Nagy Márta, Íéêïëáïò Éùáííïõ Ôáëçäïñïò (Jankovicz

Mklós) ca 1750-1817 and his woodcarver’sworkshop in Eger. In Balkan Studies 30.1, editor inchief: prof. C. Svolopoulos, Thesszaloniki, 1989, 43-66.

Nagy M. 1989 Stefan Tenecki.Nagy Márta, Stefan Tenecki and the products of his

workshop in Hungary. In Çáîðíèê Ìàòèöå Ñðïñêåçà ëèêîâíå óìåòíîñòè 25, ãëàâíè óðåäíèê: Äð. Äå¼àíÌåäàêîâè•, Íîâè Ñàä, 1989, 191-200.

Nagy M. 1992.Nagy Márta, Jászkunsági görög sírkõformák. In

Zounuk (A Jász-Nagykun-Szolnok Megyei LevéltárÉvkönyve 7, szerk., Botka János, Szolnok, 1992, 87-98.

Nagy M. 1994 Ortodox ikonosztázionok.Nagy Márta, Ortodox ikonosztázionok

Magyarországon. Debrecen, 1994.Nagy M. 1994 Ortodox falképek.Nagy Márta, Ortodox falképek Magyarországon.

Budapest, 1994.Nagy M. 1996.Nagy Márta, Görög egyházmûvészeti emlékek

Magyarországon. Ìíçìåßá ôçò åêêëçóéáóôéêÞò ôÝ÷íçòôùí EëëÞíùí óôçí Ïõããáñßá. Budapest, 1996.

Nagy M. 1998.Nagy Márta, A magyarországi görög diaszpóra

egyházmûvészeti emlékei I. Ikonok,ikonosztázionok. Debrecen, 1998.

Nagy M. 2000 Ikonfestészet.Nagy Márta, Ikonfestészet Magyarországon/Icon

Painting in Hungary. Debrecen, 2000.Nagy M. 2000 Szent Naum.Nagy Márta, Szent Naum alakjának ikonográfiája

ráckevei festõ hagiografikus ikonján. In: ÁöéÝñìáóôïí Êáëìáí ÓÜìðï (Szabó Kálmán emlékkönyv),Áõôïäéïêçóç ÅëëÞíùí Ïõããáñßáò, ÂïõäáðÝóôç, 2000,133-138.

Nagy M. 2004 A magyarországi.Nagy Márta, A magyarországi görög diaszpóra

ikonfestészete a Sinák korában. In A Sina családMagyarországon, Gödöllõi Városi Múzeum,Gödöllõ, 2004, 21-29.

Nagy M. 2004 Cãi.Nagy Márta, Cãi de assimilare în arta bisericeascã a

diasporei greceºti din Ungaria. In Dilema EuropeiCentrale: Convieþuire sau coexistenþã, Collecþia Mi-noritãþi 6, red. resp. Elena Rodica Colta, Arad, 2004.310-327.

Nagy M. 2006 A bizánci.Nagy Márta, A bizánci ikontól a nyugati barokkig

(Tanulmányok a magyarországi görög diaszpóraegyházmûvészetérõl). Debrecen 2006.

Nagy M. 2006.Nagy Márta, A magyarországi macedovlachok

regionális tudata a mûalkotások tükrében. InMagyar Egyháztörténeti Vázlatok 18, 3-4, szerk.:Zombori István, Budapest, 2006, 95-105.

Nagy M. 2006 Demeter.Nagy Márta, Demeter Hadzsi’s Proskynetarion in

Jászberény. In Series Byzantina IV. ed. By Waldemardeluga, Neriton, Warszawa, 2006, 39-55.

Nagy M. 2006 The iconography.Nagy Márta, The iconography of Saint Naum in the

icons of the workshop of Ráckeve. In Niš andByzantium. Symposium IV. Niš, 3-5 June 2005. Thecollection of scientific works IV, ed. Misa Rakocija,Niš, 2006, 325-342.

Nagy M. 2007.Nagy Márta, A magyarországi macedovlachok

regionális tudata a mûalkotások tükrében. In Regi-uni, etnisii ºi identitÎþi regionale. Complexul Mu-zeal Arad, Collecþia Minoritãþi 8, red. Elena RodicaColta, Arad, 2007, 53-57.

Nagy M. 2008.Nagy Márta, National Self-Preservation in 18th

LUMINA 27

Century Serbian Church Architecture in Hungary.In Centropa (a journal of central europeanarchitecture and related arts), editor: DoraWiebenson, volume 8, number 2, May 2008, NewYork, 134-147.

Nagy M. 2009.Nagy Márta, Toma Visanov köre Magyarországon

(Bolgár ikonfestõk a XVIII. századiMagyarországon) – Òîìà Âèøàíîâ è íåãîâèÿ êðúã âÓíãàðèÿ (Áúëãàðñêè èêîíîïèñöè îò XVIII âåê âÓíãàðèÿ). In Toma Visanov és kora – Òîìà Âèøàíîâ èíåãîâàòà åïîõà. Szerk.: Doncsev Toso és MenyhártKrisztina, Bolgár Kulturális Fórum, Budapest, 2009,39-55.

Nilson, 1992.Geschichte der griechischen religion, erster band: Die

religion griechenlands bis auf die griechischeweltherrschaft von Martin P. Nilson, München,1992.

Obolensky 1999.Obolensky, Dimitri, A bizánci nemzetközösség.

Budapest, 1999.Otto 1997.Otto, Rudolf, A szent. Budapest, 1997.Papastratos 1990.Papastratos, Dory, Paper icons. Greek Ortodox

Religious Engrawings 1665-1899. I-II. Athens, 1990.Papp 1995.Papp Izabella, Egy diószegi kereskedõ fia a magyar

szabadságharcban. Kiss Pál honvédtábornok 1809-1867. In Posztbizánci Közlemények II. (a KossuthLajos Tudományegyetem MûvészettörténetiTanszékének a kiadványa), szerk. Nagy Márta, 1995,48-62.

Papp 2002.Papp Izabella, Görög nemes családok Magyarországon

a XVIII-XIX. Században. In PosztbizánciKözlemények V. (a Debreceni EgyetemMûvészettörténeti Tanszékének kiadványa), szerk.Nagy Márta, 2002, 20-36.

Papp 2004.Papp Izabella, Görög kereskedõk a Jászkunságban.

Kétszáz év dokumentumaiból. Jász-Nagykun-Szolnok Megyei Levéltár Közleményei 6, Szolnok2004.

Pásztor 1944.Pásztor Mihály, A pesti görögök. In Pásztor Mihály, A

százötven éves Lipótváros. In StatisztikaiKözlemények 93. kötet, 4. szám, 1940, Budapest, 59-69.

Peyfuss 1991.Peyfuss, Max Demeter, Ein wiener kupferstich aus dem

jahre 1767. In Çàïàä ío -åâð î ïñêè áàð îê èâèçàíòèéñêèñâåò. Çáîðíèê ðàäîâàñà íàó÷íîã ñêóïàîäðæàíîã îä 10. äî 13. îêòîáðà 1989. Óðåäíèê:Ìåäàêîâè•, Äå¼àí.,cë. 4, Áåîãðàä, 1991, 245-254.

Peyfuss 1996.Peyfuss, Max Demeter, Die Druckerei von Moschopolis,

1731–1769. Buchdruck und Heiligenverehrung imErzbistum Achrida. Wien, 1996.

Popa 1974.Popa, Th, Icônes et miniatures du Moyen âge en Alba-

nie. Ikona dhe miniatura mesjetare në Shqipëri.Tiranë, 1974.

Prosser 1942.Prosser Piroska, Görögök sírfeliratai magyar

temetõkben. Magyar-Görög Tanulmányok(Ïõããñïåëëçíéêáé ìåëåôáé äéåõèõíïìåíáéé) 19, szerk.Moravcsik Gyula, Budapest, 1942.

Puskás 2008.Puskás Bernadett, A görög katolikus egyház mûvészete

a történelmi Magyarországon. Hagyomány ésmegújulás. Budapest, 2008.

Római 2007.Római polgárok és uralkodók képi üzenetei. Szerk.

Gesztelyi Tamás – Varga Teréz. ÁÃÁÓÉÁ XII. Deb-recen, 2007.

Ruzsa 1981.Ruzsa György, Ikonok. Válogatás magyarországi

gyûjteményekbõl. Kiállításvezetõ. Miskolc, 1981.Ruzsa 1986.Ruzsa György, Ikonen in Ungarischen Sammlungen.

Berlin, 1986.Sachs – Badstübner – Neumann 1988.Sachs, Hannelore – Badstübner, Ernst – Neumann,

Helga, Christliche Ikonographie in Stichworten.Koehler & Amelang, Leipzig, 1988.

Sántha 1943.Sántha György, Harcos szentek bizánci legendái.

Magyar-Görög Tanulmányok (Ïõããñïåëëçíéêáéìåëåôáé äéåõèõíïìåíáéé) 22, szerk. Moravcsik Gyula,Kir. M. Pázmány Péter Tudományegyetem GörögFilológia Intézet, Budapest, 1943.

Sasvári 1961.Sasvári László, Mikor telepedtek le a görögök

Tokajban? In Antik Tanulmányok 1-2, Budapest,1961, 128.

Sasvári 1994.Sasvári László, Görögajkú ortodoxia Magyarországon

a 16 – 20. században. In Magyar EgyháztörténetiVázlatok 3 – 4, szerk. Zombori István, Budapest,1994, 117-154.

Schäfer 1930.Schäfer László, A görögök vezetõ szerepe

Magyarországon a korai kapitalizmuskialakulásában. Budapest, 1930.

Sjögren 1991.Sjögren, Per-Olof., A Jézus-ima. Budapest, 1991.Somogyi 1965.Somogyi Árpád, Régi szerb egyházmûvészet.

Kiállításvezetõ, Budapest, 1965.Somogyi 1970 Kunstdenkmäler.Somogyi Árpád, Kunstdenkmäler der Griechischen

Diaspore in Ungarn. ÅÔÁÈÑÅÉÁ ÌÁÊÅÄÏÍÉÊÏÍÓÐÏÕÄÏÍ ÉÄÑÕÌÁ ÌÅËÅÔÙÍ ×ÅÑÓÏÍÇÓÏÕ ÔÏÕÁ É Ì Ï Õ 121. Institut for Balkan Studies.Thesszaloniki, 1970.

Somogyi 1970 Szentendrei.Somogyi Árpád, Szentendrei szerb egyházmûvészeti

gyûjtemény. Katalógus, Budapest, 1970.Szabó I. 2001.Szabó Irén, A görög katolikusok Szent Miklós tisztelete.

In A szenttisztelet történeti rétegei és és formáiMagyarországon Közép-Európában. A magyarszentek tisztelete. Szerk. Barna Gábor, Szeged, 2001.

Szabó I. 2008.Szabó Irén, A magyarországi görög katolikus

vallásgyakorlat gesztusai. Budapest, 2008.Szabó K. 2005.Szabó Krisztina, A Nákosz család története.

Szépmûvészeti Múzeum Alapítvány az emberiértékekért, Budapest, 2005.

28 LUMINA

Szémán 1908.Szémán István, A boldogságos Szûz Mária tisztelete a

görög egyházban. Budapest, 1908.Szendrei 1886.Szendrei János, Miskolcz város története és egyetemes

helyirata I-V. Miskolcz, 1886-1911.Szent DemeterSzent Demeter Magyarország elfeledett védõszentje.

Szerk. Tóth Péter, Budapest, 2007. Szent László 2000.Szent László király emlékei a Dunántúlon.

Tanulmányok. Szerk. Miklósi-Sikes Csaba és KernyTeréz. A Szent László Társaság /1861/ és Rend2000. június 23 – 25 között Sümegen megtartott„világtalálkozója” alkalmából. Múzeumi Füzetek11, Sümeg, 2000.

Szilárdfy 2003.Szilárdfy Zoltán, Ikonográfia – kultusztörténet. Képes

tanulmányok. Budapest, 2003.Sztamatopulosz 2009 Görög.Sztamatopulosz, Andreasz, Görög Vlachok az

Osztrák-Magyar Monarchia területén élõ görögdiaszpórában. In Görög örökség. A görög ortodoxdiaszpóra Magyarországon a XVIII-XIX.században. Szerk. Szabó Krisztina. BudapestiTörténeti Múzeum, Budapest, 2009, 33-41.

Sztamatopulosz 2009 Vlahok.Sztamatopulosz, Andreasz, Vlachok. In Görög örökség.

A görög ortodox diaszpóra Magyarországon a XVI-II-XIX. században. Szerk. Szabó Krisztina.Budapesti Történeti Múzeum, Budapest, 2009, 138-144.

Szûcs 2007.Szûcs Olga, A szent és a profán – gondolatok a

mûvészet határairól. In A Szent mûvészet és azikon. Tanulmányok. Szerk. Ágoston Magdolna.Szláv Történeti és Filológiai Társaság BerzsenyiDániel Fõiskola. Ruszisztika 2, Szombathely, 2007,212 – 219.

Tagányi 1895.Tagányi Károly, Országos felügyelõség a görög

kereskedõk fölött. In Magyar GazdaságtörténetiSzemle, Budapest, 1895.

Talbot Rice 1963.Talbot Rice , David, Art of the Byzantine Era. London,

1963.Thallóczy 1882.Thallóczy Lajos, A keleti kereskedelem története

Magyarországon, Budapest, 1882.The Oxford Dictionary 1991.The Oxford Dictionary of Byzantium. Editor of chief

P. Kazdhdan, New York – Oxford 1991.Timkó 1968.Timkó Imre, Az ókeresztény szerzetes-eszmény

tartalma és gyakorlati megvalósítása a keresztényKeleten (kézirat), 1968.

H. Tóth 1991.H. Tóth Imre, Cirill-Konstantin és Metód élete,

mûködése. (Bevezetés a szláv kultúrtörténetbe).JATE BTK és Szláv Filológiai Tanszék, Szeged, 1991.

H. Tóth 2000.Szent Naum ohridi püspök. In Magyarság és ortodo-

xia. Ezer esztendõ. Budapest, 2000, 79-82.Török 1986.Török József, Szentté avatás és liturgikus tisztelet. In

Mûvelõdéstörténeti tanulmányok a magyarközépkorról. Szerk. Fügedi Erik, Budapest, 1986, 33-48.

Tüskés 1984.Tüskés Gábor, A barokk-kori szenttisztelet rétegei. In

Történeti antropológia. Az 1983. április 18 – 19-éntartott tudományos ülésszak elõadásai.Antropológiai írások 8–10. sz. Készült a MagyarTudományos Akadémia Néprajzi Kutató Csoportjagondozásában, Budapest, 1984, 138 – 152.

Vacalopoulos 1973.Apost. E. Vacalopoulos, History of Macednonia 1354-

1833. Institute for Balkan Studies, Èåóóáëïíéêç, 1973.Vanyó 1988.Vanyó László, Az ókeresztény mûvészet szimbólumai.

Budapest, 1988.Vida 1981.Vida Mária, Szent Kozma és Damján magyarországi

tiszteletének eredete és értelmezése (11–14. század).In Századok 1981/ 2,. Budapest, 1981, 340-367.

Vujicsics 1997.Vujicsics Sztoján, Szerbek Pest-Budán, Fõvárosi

Önkormányzat Fõpolgármesteri Hivatala és a SzerbFõvárosi Önkormányzat közös kiadása, Budapest,1997.

Weitzmann – Chatzidakis – Miatev – Radojèiæ 1965.Weitzmann, Kurt – Chatzidakis, Manolis – Miatev

Krsto – Radojèiæ, Svetozar, Frühe Ikonen, Wien –München, 1965.

Winnifrith 1987.Winnifrith, Tom, J., The Vlachs: The History of a Balkan

People. London, 1987.Zoltai 1935.Zoltai Lajos, Debrecen százados küzdelme a görög

kereskedõkkel. Debrecen, 1935.

Àíãåëè÷èí – Æóðà, 1988.Àíãåëè÷èí - Æóðà, Ãîöå, Öåðêâàòà Ñâ. ¥îðƒè âî ñ.

Âðá¼àíè Îõðèäñêî, Ïðèëîã êîí ïîçíàâàœå íà öðêâèòåîä îò òóðñêèîò ïåðèîä. Ëèõíèä 6, Çáîðíèê íà òðóäîâè6, Îõðèä, 1988. 241-260.

Àíãåëè÷èí – Æóðà, 1990.Àíãåëè÷èí - Æóðà, Ãîöå, Ñâåòè Íàóì (kézirat), Îõðèä,

1990.Àíãåëè÷èí – Æóðà, 1995.Àíãåëè÷èí - Æóðà, Ãîöå, Sâîíî ñî ëèêîò íà Ñâ. Íàóì.

Âèñòèíà, Ãëàñíèê íà Ïðåñïàíñêî -Ïåëàãîíèñêàòàåïàðõè¼à, Ãîä. V. áð. 16-17, Áèòîëà, 1995.

Áàêàëîâà 1993.Áàêàëîâà, Åëêà, Eäíà íåèçâåñòíà æèòèéíà èêîíà íà ñâ.

Íàóì îò Ñîôèéñêèÿ Àðõåîëîãè÷åñêè Ìóçåé. InÏðîáëåìè íà èçêóñòâîòî, Ñîôèÿ, 1993, 12-20.

Âàñèëèåâ 1987.Âàñèëèåâ, Àñåí, •úëãàðñêè ñâåòöè â èçîáðàçèòåëíîòî

èçêóñòâî. Ñîôèÿ, 1987Âåëèìèðîâè•, 1991.Âåëèìèðîâè•, Íèêîëàé, Îõðèäñêè ïðîëîã. Âàšåâî, 1991.Ãåíîâà 2009.Ãåíîâà, Åëåíà,Òîìà Âèøàíîâ – Ì îëåðà. Ïúðâèÿò è

ïîñëåäíèÿò áàðîêîâ èêîíîïèñåö íà XVIII è XIX âåê âÁúëãàðèÿ. – Toma Visanov – Molera. Az elsõ és az utolsóbarokk ikonfestõ a XVIII. és a XIX. századbanBulgáriában. In Toma Visanov és kora – Òîìà Âèøàíîâè íåãîâàòà åïîõà. Szerk.: Doncsev Toso és MenyhártKrisztina, Bolgár Kulturális Fórum, Budapest, 2009, 15-38.

Ãåðãîâà 1993.Ãåðãîâà, Èâàíêà, Ãðàôè÷íè ìîäåëè âúâ âîçðàæäåíñêàòà

LUMINA 29

èêî í îãðôèÿ íà ñëàâÿíñêèòå ïð îñâåòèòåëè. InÏðîáëåìè íà èçêóñòâîòî, Ñîôèÿ, 1993, 3-11.

Ãîðñêèé 19??Ãîðñêèé, Âèëåí, Íàóì êàê ñâÿòîé (Îáðàç ñâÿòîãî â

ñëàâÿíñêîé ñðåäíåâåêîâîé êóëüòóðå). In ……. 26-30.Ãîøåâú 1940.Ãîøåâú,È., Ñòàðèòå ïå÷àòè íà ìîíàñòèðà ñâ. Íàóìú â

Ìàêåäîíèÿ. In Ñáîðíèêú âú ïàìåòú íà ïðîô. ÏåòúðÍèêîâú. Ñîôèÿ, 1940, 91-108.

Ãðîçäàíîâ 1980.Ãðîçäàíîâ, Öâåòàí, Îõðèäñêî sèäíî ñëèêàðñòâî îä XIV

âåêà. Îõðèä, 1980.Ãðîçäàíîâ 1983.Ãðîçäàíîâ, Öâåòàí, Ïîðòðåòè íà ñâåòèòåëèòå îä

Ìàêåäîíè¼à îä IX äo XVIII âåê. Ñêîï¼å, 1983.Ãðîçäàíîâ 1990.Ãðîçäàíîâ, Öâåòàí, Ñòóäèè çà Îõðèäñêèîò æèâîïèñ.

Ñêîï¼å, 1990.Ãðîçäàíîâ 1991.Ãðîçäàíîâ, Öâåòàí, Óòèö༠Õðèñòîôîðà Æåôàðîâè•à íà

ñòâàðàœå ìàêåäîíñêèõ ìà¼ñòîðà XIX âåêà. In Çàïàäío-åâðî ïñêè áàðîê è âèçàíòèéñêèñâåò. Çáîðíèêðàäîâàñà íàó÷íîã ñêóïà îäðæàíîã îä 10. äî 13.îêòîáðà 1989. Óðåäíèê: Ìåäàêîâè•, Äå¼àí.,cë. 4,

Áåîãðàä, 1991.Ãðîçäàíîâ 1995.Ãðîçäàíîâ, Öâåòàí, Ñâåòè Íàóì îõðèäñêè. Ñêîï¼å, 1995.Äàâèäîâ 1961.Äàâèäîâ, Äèíêî, Õðèñòîôîð Æåôàðîâè•, ïðâè ñðïñêè

áàêðîðåçàö. In Äåëî Õðèñòîôîðà Æåôàðîâè•à,Ãàëåðè¼à Ìàòèöå Ñðïñêå, Íîâè Ñàä, MCMLXI (1961),23-65.

Äàâèäîâ 1973.Äàâèäîâ, Äèíêî, Èêîíå ñðïñêèõ öåðêàâà ó Ìà•àðñêî¼.

Íîâè Ñàä, 1973.Äàâèäîâ 1978.Äàâèäîâ , Äèíê î , Ãðàôè÷êî äåëî Õðèñòîô îðà

Æåôàðîâè•a. In Ñðïñêa ãðàôèêà XVIII âåêà, Íîâè Ñàä,1978, 128-157.

Äàâèäîâ 1983.Äàâèäîâ, Äèíêî, Ñðïñêè áàêðîðåçè XVIII âåêà. Íîâè Ñàä,

1983.Äàâèäîâ 1990 Èêîíå.Äàâèäîâ, Äèíêî , Èêî íå ì îñõî ï ï îëüñêèõ çîãðàôà ó

Ñðïñêîì Êîâèíó. In Ñïîìåíèöè Áóäèìñêå Åïàðõè¼å,Áåîãðàä, 1990, 177-183.

Äàâèäîâ 1990 Êóëò.Äàâèäîâ, Äèíêî, Êóëò ñâåòîã Íàóìà ó Áóäèìñêî¼

Åïàðõè¼è. In Ñïîìåíèöè Áóäèìñêå Åïàðõè¼å, Áåîãðàä,1990, 165-177.

Äàâèäîâ 1990 Ñïîìåíèöè.Äàâèäîâ, Äèíêî , Ñïî ìåíèöè Áóäèìñêå Åïàðõè¼å.

Áåîãðàä, 1990.Äóé÷åâ 1969.Äóé÷åâ, Èâàí, Ïðîñòðàííî ãðúöêî æèòèå è ñëóæáà íà

Íàóì Îõðèäñêè. In Êî íñòàíòèí-Êèðèë ÔèëîñîôÞáèëååí ñáîðíèê ïî ñëó÷àé 1100 ãîäèøèíàòà îòñìúðòòà ìó, Ñîôèÿ, 1969, 261-279.

Æèâêîâè• 1988.Æèâêîâè•, Áðàíèñëàâ, Áî•àíè. Öðòåæè ôpåñàêà.

Ñïîìåíèöè ñðïñêîã çèäíîã ñëèêàðñòâà XVIII âåêà,Ãàëåðè¼à Ìàòèöå Ñðïñêå, elõszó: Øåëìè•, Ëåïîñàâà,Íîâè Ñàä, 1988.

Èâàíîâ 1970.Èâàíîâ, Éîðäàí, Áúëãàðñêè ñòàðèíè èç Ìàêåäîíèÿ.

Ñîôèÿ, 1908, 51-58.

£îâàíîâè• 1959.£ îâàí îâè• , Ìè îãðàä, Èêî íà ñâ. Íàóìà èç Íàðîä í îã

Ìóçå¼à ó Áåîãðàäó. In Ðàä Âî¼âî•àíñêèx ìóçå¼a 8, ÍîâèÑàä, 1959, 240-242.

£îâàíîâè• 1965.£îâàíîâè•, Ìèîãðàä, £îâàí ×åòèðåâè•-Ãðàáîâí. In

Çáîðíèê Ìàòèöå Ñðïñêå çà Ëèêîâíå Óìåòíîñòè 1,Íîâè Ñàä, 1965, 197-223.

Êèñàñ 1986.Êèñàñ, Ñîòèðèñ, Ê., Áàêðîðåçè XVIII âåêà êàî

ñâåäî÷àíñòâî ãð÷êî-ñðïñêèõ êóëòóðíèõ âåçà. InÑðïñêà ãðàôèêà XVIII âåêà, çáîðíèê ðàäîâà, ÓðåäèîÄàâèäîâ, Äèíêî, Áåîãðàä, 1986, 103-117.

Ëàâðîâ 1907.Ëàâðîâ, Ï??,. À., Æèòèÿ Ñâ. Íaóìà Îõðèäñêîãî è ñëóæáà

åìó. In Èçâåñòèÿ Îòäåëåíèÿ ðóññêîão ÿçûêà èñëîâåñíîñòè, ò. XII, êí IV. Ñàíê Ïåòåðáóðã, 1907, 5-40.

Ìàðêîâè•, 1920.Ì à ð ê î â è • , Â à ñ è ë è å , Ï ð à â î ñ ë à â í î ì î í à ø å ñ ò â î è

ìàíàñòèðè ó Ñðåäíåâåêîâo¼ Ñðáè¼è. ÑðåìñêèÊàðëîâöè, Ñðïñêa Ìàíàñòèðñêà øòàìïàè¼à, 1920.

Ìàòèöà Ñðïñêà 1927.Ìàòèöà Ñðïñêà 1826-1926. Èçäàœå Ìàòèöå Ñðïñêå, Íîâè

Ñàä, MCMXXVII (1927).Ìèêè• 1961.Ìèêè • , Î ëãà , Õðèñò îô îð Æåôàð îâè • è æèâ î ïèñ

ìà íàñòèðà Áî •à íà . In Äåëî Õðèñòîô îðàÆåôàðîâè•à, Ãàëåðè¼à Ìàòèöå Ñðïñêå, Íîâè Ñàä,MCMLXI (1961), 7-23.

Ìèêè• 1981 £àíêî.Ìèêè•, Îëãà, £àíêî Õàëêîçîâè•. In Ìà¼ñòîðè ïðåëàçíîã

ïåðèîäà ñðïñêîã ñëèêàðñòâà 18 âåêà. Íîâè Ñàä, 1981,79-87.

Ìèêè• 1981 £îâàí.Ìèêè•, Îëãà, £îâàí ×åòèðåâè•-Ãðàáîâàí. In Ìà¼ñòîðè

ïðåëàçíî ïåðèîäà ñðïñêîã ñëèêàðñòâà 18 âåêà, ÍîâèÑàä, 1981, 24-31.

Íàñòîëüíàÿ êíèãà 1983.Íàñòîëüíàÿ êíèãà ñâÿùåííîñëóæèòåëÿ, ò. 4., Ìîñêâà,

1983.Íèêîëè•, 1987.Íèêîëè•, Ðàäîìèð, Êîíçåðâàòîðñêè çàïèñ î æèâîïèñ ó

ñâåòîã Ñàâå ó Áîãîðîäè÷èíî¼ öðêâè ìàíàñòèðàÑòóäåíèöå, Ñàîïøòåœà XIX. 1987, Áåîãðàä, 1987, 64-70.

Ïåòêîâè• 1959.Ïåòêîâè•, Ñðåòåí, Æèâîïèñ öðêâå Óñïåœà ó Ñðïñêîì

Êîâèíó (Ráczkve-y). In Çáîðíèê çà äðóøòâåíå íàóêåÌàòèöå Ñðïñêå 23, Íîâè Ñàä, 1959, 46-73.

Ïîïîâñêà-Êîðîáàð 2005.Ïîïîâñêà-Êîðîáàð, Âèêòîðèÿ, Èêîíîïèñîò âî Îõðèä âî

XVIII âåê. Ñîôèÿ, 2005.Ïðàøêîâ – Øàðåíêîâ 1987.Ïðàøêîâ, Ëþáåí – Øàðåíêîâ, Àòàíàñ, Ïàìåòíèöè íà

êóëòóðàòà íà Ñâåòà Ãîðà – Àòîí. Ñîôèÿ, 1987.Ïðàøêîâ 1998.Ïðàøêîâ, Ëþáåí, Ì î íóìåíòàëíàòà öúðêîâíà æèâîïèñ

â Áúëãàðèÿ ïðåç XVIII – XIX âåê. Âåëèêî Òúðíîâî,1998.

Ðèìñê³é 1857.Ðèìñê³é, Ïàâåë, Æèâîòîïèñàí³å ijîíóñ³à îòú Ïîïîâè•à.

In Ëåòîïèñú Ìàòèöå Ñðïñêå, Pest 1857.Ðèñòåñêè 1990.Ðèñòåñêè, Ñòî¼àí, Ëåãåíäè è ïðåäàíè¼à çà Ñâåòè Íàóì.

Ñêîï¼å, 1990.Ðèñòåñêè 2005.

30 LUMINA

Ðèñòåñêè, Ñòî¼àí, ×óäàòà íà Ñâåòè Íàóì. Îõðèä, 2005.Ñâÿòàãî ðàâíîàïîñòîëíàãî Íàóìà 1982.Ñâÿòàã î ðàâ í îà ï î ñò îë íàã î Í àó ìà ÷óä îòâ îðöà

Îõðèäñêàãî íà ìàëoé âå÷åðíè. InÌèíåÿ Äåêàápú. Èçäàíèå Ìîñêîâñêîé Ïàòðèàðõèè, ÷àñòü

âòîðàÿ, 1982, 255-282.Ñìèðíîâà 1976.Ñìèðíîâà, Ýíãåëèíà, Ñåðãååâíà, Æèâîïèñü Âåëèêîãî

Íîâãîðîäà ñåðåäèíà XIII – íà÷àëî XV. âåêà, Ìîñêâà,1976.

Ñï. Ï î ï îâè• 1977.Ñï. Ïîïîâè•, äð., £óñòèí, Æèòè¼à ñâåòèõ. Áåîãðàä, 1977.Ñòà¼è• 1947.Ñòà¼è•, Âàñà, Öèíöàðè. In Ãðà•à çà êóëòóðíó èñòîðè¼ó

Íîâîã Ñàäà. Èç àðõèâà íîâîñàäñêîãî ìàãèñòðàòà.Èçäà¼å ãðàä Íîâè Ñàä, 1947, 140-177.

Ñòî¼àíîâè• 1961.Ñòî¼àíîâè•, Äîáðèëà, Âåçîâè Õðèñòîôîpà Æåôàðîâè•à.

In Äåëî Õðèñòîôîðà Æåôàðîâè•à, Ãàëåðè¼à ÌàòèöåÑðïñêå, Íîâè Ñàä, MCMLXI (1961), 65-76.

Ñòî¼÷åâñêà – Àíòèê• 1982.Ñòî¼÷åâñêà - Àíòèê•, Âåðà, Êëèìåíò è Íàóì Îõðèäñêè âî

íàðîäíàòà òðàäèöè¼à. Ñêîï¼å, 1982.Ñòî¼÷åâñêà – Àíòèê• 1988.Ñòî¼÷åâñêà - Àíòèê•, Âåðà, Ïîðàêè îä Äàìíèíà. Ñêîï¼å,

1988.

Ñðïñêà ïðàâîñëàâíà Ìèòðîïîëè¼à Êàðëîâà÷êà 1910.Ñðïñêà ïðàâîñëàâíà Ìèòðîï îëè¼à Êàðëîâà÷êà, ï î

ïîäàöèìà îä 1905 ãîäà. Çà óðåäíèøòâî îäãîâàðà Ì.Êîñîâàö. Êàðëîâàö 1910.

Ñóáîòè• 1980.Ñóáîòè•, Ãî¼êî, Îõðèäñêàòà ñëèêaðñêà øêîëà îä XV âåê.

Îõðèä, 1980.Øåëìè• 1987.Øåëìè•, Ëåïîñàâà, Ñðïñêî çèäíî ñëèêàðñòâî XVIII âåêà.

Íîâè Ñàä, 1987.Õèëÿäà è îñåìäåñåò 1993.Õèëÿäà è îñåìäåñåò ãîäèíè îò ñìúðòòà íà ñâ. Íàóì

îõðèäñêè. Ðåä. êîëåãèÿ: Áú÷âàðîâ, Ìèõàèë –Äîãðàìàäæèåâà, Åêàòåðèíà – Íèêîëîâà, Ñâåòëèíà.Ñîôèÿ, 1993.

Öåëàêîâñêè 1997.Öåëàêîâñêè, Íàóì, Ñâåòè Íàóì îõðèäñêè ÷óäîòâîðåö.

Ïðèëåï, 1997.Öåëàêîâñêè 2004.Öåëàêîñêè, Íàóì, Ñòàðèòå ïå÷àòè è ïðåäàíè¼àòà çà ñâåòè

Íàóì îõðèäñêè. Îõðèä, 2004.ßíêoâà 2005.ßíêoâà, Âåíåòàà, Ìåæäó óñòíîòî è ïèñàíîòî ñëîâî.

Ôîëêëîðúò è íàðîäíèòå æèòèÿ. Ñîôèÿ, 2005.Âáêáëïðïõëïò 1958.Âáêáëïðïõëïò, Áðïóô., Ïß Áõôéêïìáêåäïíåò Üðüäçìïé

Ýðß Ôïõñêïêñáôßáò, Szaloniki, 1958.

LUMINA 31

Renovarea bisericii ortodoxe românedin Otlaca Pustã

Elena Csobai

Trebuie sã ne bucurãm cã s-au creat posibi-litãþi pentru continuarea renovãrii bisericilor or-todoxe române din Ungaria, dar în acelaºi timptrebuie sã fim foarte precauþi ºi sã ne asumãmrãspunderea, ca renovarea sã ne aducã bucu-ria, cã s-a salvat tot, ce s-a putut. Prin renova-rea bisericilor trebuie sã se conserve ºi sã se sal-veze tradiþia, istoria lãcaºului, exteriorul ºi in-teriorul de odinioarã, pe care ni l-au lãsat îna-intaºii.

Tot asfel, în cazul bisericii din Otlaca Pustã,eu cred cã, în memoria lui ªtefan Rusu, trebuiesã pãstrãm lãcaºul de cult cu interiorul sãu, cutot ceea ce a donat acesta. Cercetarea documen-telor din arhivã ne ajutã ºi în cursul renovãri-lor, restaurãrilor. Documentaþiile de construireºi de amenajare interioarã a bisericilor, pãstra-te în arhiva parohiilor, ne oferã foarte multeinformaþii, care pot, sã ne fie de folos în lucrãri-le de renovare.

În acest sens, în continuare voi reda un scurtistoric al comunitãþii bisericeºti din Otlaca Pus-

tã, pentru a înþelege, pe de o parte, importanþabisericii pentru locuitorii de aici ºi, pe de alta,împrejurãrile în care a fost construitã.

Cercetãrilor istorice din Ungaria, referitoarela românii din judeþele Bichiº, Bihor ºiCsongrad, intreprinse în ultimele douã decenii,ne permit sã afirmãm, cã, în cele 18 localitãþi,unde încã ºi azi existã cîte un mic nucleu ro-mânesc, existã o continuitate de locuire înce-pînd din secolul XVII-lea ºi pînã în prezent. Lafel, documentele pãstrate în arhivele bisericilorortodoxe atestã cã, începutul stabilirii români-lor pe meleagurile Ungariei de azi aproape co-incide cu anul înfiinþãrii parohiilor ortodoxe.Cu cîteva excepþii, marea majoritate a parohii-lor ortodoxe române s-au înfiinþat în secolul alXVII-lea ºi al XVIII-lea. Faþã de acestea, comu-nitatea româneascã din Otlaca Pustã reprezin-tã o excepþie.

Istoricul comunei începe relativ tîrziu, în adoua jumãtate a secolului al XIX-lea. În judeþulBichiº, al doilea val de colonizare a început dina doua jumãtate a secolului al XVIII-lea ºi adurat pînã la sfîrºitul secolului al XIX-lea. Îngeneral, în aceastã perioadã a colonizarii, dintr-o aºezare cu o populaþie mai numeroasã, o partea locuitorilor înfiinþeazã o nouã aºezare, situa-tã la numai cîþiva kilometri de prima. Atunci,cînd dorim sã descriem istoricul comunei OtlacaPustã, trebuie sã pornim chiar de la denumireacomunei. În secolul al XVIII-lea comuna Otlaca,(azi Grãniceri, România) fãcea parte din comi-tatul Arad. În anul 1736, Otlaca era una dintrecele mai populate localitãþi din judeþul Arad,din punct de vedere al numãrului iobagilor în-stãriþi, mai puþin înstãriþi, al jelerilor sau pãl-maºi ( hospes, subhospes, inqilinus1). În statis-tica din anul 1746 comunitatea ortodoxã româ-nã din Otlaca avea doi preoþi, pe Pop Petru ºipe Popa Ioan2 Luînd în considerare conscripþi-ile din secolul XVIII-lea putem constata, cãOtlaca se afla printre localitãþile apropiate defrontierã dar cu populaþie absolut româneas-cã. Referitor la comerþul de vite practicat încomitatul Arad, în monografia judeþului, searatã cã acesta era susþinut mai cu seamã de19 armeni, 10 bulgari, 9 greci, 8 valahi ºi 8 sîrbi.3

Dintr-un tabel cu comercianþii de vite din zonã,pãstrat în Arhiva judeþului Arad, aceºtia suntmenþionaþii cu numele, religia, patria, locul de

Biserica ortodoxã din Otlaca Pustã

32 LUMINA

domiciliu, locurile þinute în arendã ºi numãrulaproximativ al boilor crescuþi, pentru comerþ.Din acest tablou reiese cã Ungulan (Ungurean)Toader ºi Cserban (ªerban) din Otlaca, au aren-dat pãmînt la Medgyes ºi cã aveau acolo 100de boi.4 Cum se vede, chiar din secolul XVIII-lea locuitorii din Otlaca au luat în arendã pã-mînturi în Medgyes, care se aflau în imediatavecinãtate a comunei.

Istoricul comunei Otlaca Pustã - care aziaparþine Ungariei - începe cu Pusta Medgyes.ÎnStatistica eparhialã a bisericii ortodoxe româ-ne, cu privire la comitatele Cenad, Bichiº ºi pãr-þile arãdane rãmase Ungariei de astãzi, sîntamintite, parohia Otlaca cu filialele Aletea,Lökösház, Jánosház ºi parohia Pusta Megheº,care era echivalentul comunei Otlaca Pustã deazi. Numele comunei de azi indicã faptul cã s-a înfiinþat dintr-o pustã ( din Pusta Megheº) acomunei Otlaca, azi Grãniceri.

ªtefan Rusu,întemeietorul comunei Otlaca Pustã

ªtefan Rusu (1857–1941), cu supranumele dePãrãdaica, originar din Otlaca (azi Grãniceri),a fost un bun negustor, s-a ocupat cu creºtereaºi îngrãºarea animaleor, pe care apoi le-a

vîndut la marile tîrguri din Arad, Budapesta,Viena. Acest bun gospodar, mulþumitã price-perii cu care a fãcut comerþ, a ajuns sã agoni-seascã o avere importantã.5

În memoria sãtenilor se pãstreazã mai mul-te variante ale unei legende, ce se referã la ocomoarã, pe care ªtefan Rusu ar fi aflat-o un-deva.6

Despre acest gospodar român, se ºtie cã, afost un bun creºtin, cã a þinut mult la religiaortodoxã, la neamul românesc. ªtefan Rusu afost membru al comitetului parohial din co-muna Otlaca (Grãniceri). În protocolul ºedinþeicomitetului parohial, þinutã în ziua de 25 mai/6 iunie /1898 se consemneazã urmãtoarele:Comitetul parohial are sarcina de a decide“acum în aceastã ºedinþã definitivã în privinþascrisoarei inspectorului regesc unguresc deºcoale nr.822 din 1898 ºi-n legãturã cu acestaºi-n privinþa susþinerei ºcoalei în P- Megheº caºcoalã confesionalã, din partea preºedintelui caobiect de dezbatere dar se pune în locul primchestiunea ºcoalei din P. Megheº cã din consi-derarea dãtorinþei ce o avem de a ne pãstraconfesionalitatea ºcoalelor noastre precumapoi a rãspunderei înaintea lui D- zeu ºi a oa-menilor pentru negligearea dãtorinþei cu toatecã timpurile sunt grele, cãci sunt apãsãtoaregreomintele cari au a le suporta credincioºiinoºtrii, sã chibzuim, sã ne sfãtuim, oare putemsã susþinem noi acea ºcoalã ºi sã încungiurãmofertul ce ni-l trimite inspectorul regesc de ºcoa-lã atrãgãtoriu la evidenþã, dar otrãvitoriu înesenþã ! La acest loc se ridicã membrul comite-tului parohial ªtefan Rus care cere a se trece laprotocol urmãtoare dechezãþiune a sa:

„Dumnezeu înduratul m-a dãruit cu o starematerialã buniºoarã. Din simþul meu creºtinesc,cu dorinþa fierbinte de a mîntui credincioºii co-munei mele Otlaca de alte sarcini nouã de oparte, de altã parte de a face posibilã realiza-rea dorinþei fiecãruia din noi, ca ºi acei sãrmaniîmprãºtiaþi pe rãzoarele Pustei numitã Megheºsã fie împãrtãºiþi de darul lui D-zeu ce îl revar-sã asupra omenimei prin bisericã ºi ºcoalã. Înconsidarare cã-n Pusta amintitã este edificiucoresponzãtoriu ºi pentru slujbele cele sînte ºipentru instruarea pruncilor - dar din lipsanemijloacelor toate acestea pînã acum nu s-orputut împlini, -Zic din simþul meu creºtinescºi inimã curatã donez sîntei noatre biserici dinOtlaca din pãmîntul meu arãtoriu aflãtoriu înPusta Megheº un complecs cam de 34 de iugã-re cu drept de proprietate vecinicã, ca din ve-nitul acelui pãmînt, cu alte venite ce s-or maiafla, sã se susþinã acolo preot-învãþãtoriu! La

Iconostasul bisericii din Otlaca Pustã

LUMINA 33

cas însã dacã ar pieri românii gr. orientali dinP.Megheº ºi aºa n-ar fi pentru cine a mai existabisericã ºi ºcoalã, acest pãmînt sã treacã în po-sesiunea rudeniilor mele! Condiþionat de aces-ta dar voi transcrie acest pãmînt în proprieta-tea bisericii noastre din Otlaca. Comitetul pa-

rohial surprins plãcut de aceastã declaraþiune,pe lîngã mulþumirea sa fierbinte exprimatã cugraiul de preotul Georgiu Turic mãrinimosuluidonãtoriu ªtefan Rus, ia la cunoºtinþã enunþã-rile lui, rezervînd pe mai tîrziu de a staveri for-ma ºi modul eternizãrii numelui lui ºi a familiei

34 LUMINA

lui! ªtefan Rus propune iarã comintetului pa-rohial, enunþã cã a decis cã: În considerare cãcumpãrãtorii celor 52 de locuri alcãtuise înpãmîntul de lîngã edificiul capelei- ºcoale dinP. Megheº n-au observat condiþiile staverite încontractele încheiate cu aºa zisã comisia mixtãde atunci, ba cei mai mulþi cu excepþia alor 2-3au pãrãsit acelea locuri, ºi de un ºir de ani epi-tropia bisericeascã le manipuleazã, - sã se facãdemers pe lîngã veneratul conzistoriu pentrunimicirea acelor contracte, ca apoi locurile ace-lea sã se dea pe altã cale, în altã formã la oa-meni, bunãoarã pe lîngã o platã anualã ca aren-dã 47,50 mp, din care sumã s-ar potea mereu-mereu desplãti acel pãmînt de greomintele cucari s-a întabulat. Forma de dupã care sã sedea în folosinþã oamenilor acestea locuri se vastaveri. Din partea comitetului dupã ce se vaºti rezultatul în urma demersului la Veneratulconzistoriu precum ºi dupã ascultarea pãreri-lor bãrbaþilor mai esperþi în astfel de chesti-uni.- Inspectorului regesc în urmareadonãþiunei sã i se mulþumeascã ofertul !”

Din acest document reiese clar cã, din pã-mîntul lui ªtefan Rus, s-au împãrþit 52 de lo-curi de casã, în imediata apropiere a capelei-ºcoalã. Într-adevãr la Oficiul funciar dinMezõkovácsháza în anul 1968 s-au înregistrat,în cartea funciarã, 52 de locuri cu casã. În acestregistru se aflã:

I.Bunurile parohiale,

1, nr 398 Pãmînt arabil2, nr 400 Casã, numãrul topografic 74

(casa preotului) în partea numit Csikósdûlõben.

3, nr 401 Casã , clãdiri agricole, grãdinãîn Csikós dülõben

II.Bunurile ºcoalei

1, Locul sub numãrul 1 a fost cumpãrat la 18august 1912

2, De la numãrul 2 ºi pînã la 101 ºi încã înplus trei locuri, deci în total 52 de locuri, adicãgrãdinã ºi casã, au fost înregistrate, din nou,într-o carte funciarã nouã. La urmã s-a menþi-onat cã 51 de locuri au fost donate de BisericaOrtodoxã Românã din Pusztaottlaka ºi numaiunul a fost cumpãrat în 18 august 1912. Proba-bil acest loc a fost cumpãrat pentru zidirea bi-sericii.

În cartea funciarã au fost înregistrate cele 52de locuri cu numãrul topografic. Aceste locuri,cu timpul, au fost moºtenite sau cumpãrate de

noi proprietari ºi, numai tîrziu, în anul 1974,Vicariatul ortodox din Giula a declarat cã bi-serica e de acord, ca aceste locuri, sã intre defi-nitiv în posesia celor care le-au cumpãrat, sauau ajuns în posesia lor prin moºtenire.

La Oficiul funciar din Mezõkovácsháza seaflã declaraþiile, din anul 1974, ale oficiului cã-tre fiecare locuitor al celor 52 de case, în care semenþioneazã cã aceste locuri aparþin BisericiiOrtodoxe Române iar la proprietarul respectivscrie de cînd locuiºte în casã, cum a ajunse aco-lo, arãtând cã aceastã declaraþie s-a fãcut îninteresul proprietarilor, pentru ca sã intre defi-nitiv în posesia casei ºi locul respectiv.

Aceastã listã atestã, cã s-a împlinit dorinþadonatorului ªtefan Rusu, fiindcã locurile aurãmas, într-adevãr, în posesia bisericii ortodo-xe române, pînã în anul 1974.7 Proprietarii aufost români de religie greco-orientalã, dupã cumatestã ºi numele lor. În cîteva cazuri, datoritãcãsãtoriilor mixte, numai unul dintre proprie-tari, adicã sau bãrbatul sau soþia, erau români.Aceºti proprietari, cu cîteva excepþii, au fost adoua, sau chiar a treia generaþie, care au moº-tenit locurile donate de ªtefan Rusu. Urmãrindpe harta comunei 8cele trei strãzi, unde au lo-cuit aceste familii, ºi anume stradaFelszabadulás, Kossuth ºi Dózsa, constatãm cãele închid un triunghi, iar a patra laturã a drep-tunghiului este închisã de bisericã ºi de cimiti-rul ortodox. Aºa este ºi azi.

Întemeierea comunitãþii bisericeºti

Dupã ce numãrul locuitorilor românilor dinPusta Meghieº a crescut, la sfîrºitul secolului alXIX-lea, s-a înfiinþat comunitatea bisericeascã.Din anul 1898, deci dupã formarea noii aºe-zãri în Pusta Meghieº, slujbele bisericeºti au fostsãvîrºite în edificiul ºcolii confesionale, careºi-a deschis porþile prin contribuþia lui ªtefanRusu, care, aºa cum am vãzut, nu numai cã aridicat un edificiu dar a ºi a dãruit un complexde 34 iugãre, cu drept de proprietate veºnicã,ca din venitul acestui pãmînt, cu alte venite, sãse susþinã în Pusta Megheº un preot învãþãtor9

Abia în anul 1907 s-a gãsit un edificiu potri-vit pentru instalarea unei capele, care a existatpînã la zidirea bisericii din anul 1913. Credin-cioºii, din anul 1898, au fost arondaþi preoþilordin Chitighaz, care se deplasau în comuna nouînfiinþatã pentru sãvîrºirea slujbelor bisericeºti,în sala de clasã a ºcolii confesionale. În arhivaparohiei s-a pãstrat urmãtorul calcul de buget,unde se consemneazã cã” Tekintetes RuszIstván foldbirtokos úr elrendelése Kígyos

LUMINA 35

melleti ottlakai pusztán Görög keleti templomujjontan felépítésére vonatkozva.” Acest docu-ment, scris în limba maghiarã, consemneazãfoarte amãnunþit toate lucrãrile legate de zidi-rea, construirea noii biserici din Otlaca Pustã.

Acest buget descrie, în opt pagini, urmãtoa-rele activitãþi care s-au fãcut la bisericã:

l, Muncã de pãmînt( la fundaþie)2, Muncã de zidar3, Muncã de dulger

36 LUMINA

4, Muncã de acoperiº5, Muncã de tinichigiu6, Muncã de tîmplar, fierar7, Alte munci Pe ultima paginã a documentului se aflã is-

cãlitura lui Kukla Antal ºi al lui Rusu ªtefan, înAletea, în anul 1912 ianuarie 20, ºi ºtampila,pusã tot de Kukla Antal. Acest buget a fostrevizuit ºi întregit de inginerul Rozvan, în Aradla 7 martie 1912. Inginerul Rozvan îi adaugãîncã douã pagini cu titlui “ Templom belsõberendezési szükséglete”, în care se descrie totceea ce trebuie sã se facã în interiorul bisericii.Dupã cum am arãtat, acest document atestãcã Rusu ªtefan, ca donator, a comandat calcu-lul de buget ºi el l-a ºi iscãlit.

Dupã înfiinþarea comunitãþii bisericesti ºidupã zidirea bisericii din anul 1913, numãrulcredincioºilor, conform conspectului credincio-ºilor din Pusta Meghieº, a fost urmãtorul:10

– 156 bãrbaþi– 166 femei– copii sub 12– 179 de fete ºi bãieþi.

Preotul Teodor Draia consemna, în anul 1914,cã la finele anului 1913, în total în comunã agãsit:

– 501 de suflete cu 91 de perechi cununate11

Conform protocoalelor rãposaþilor pe anii1913-1964 ºi botazaþilor anii pe 1913-1951,12ro-mânii stabiliþi în Pusta Megheº au venit din co-mune aparþinând comitatului Arad:Otlaca(Gãniceri), Giula, Bãtania, Pilul Mare,Medgyesegyhaza, Chitighaz, Almáskamarás,Ókigyós.

Despre actuala renovare a bisericii din OtlacaPusta relateazã mai jos pãrintele ortodox dincomunã Arhimandritul Calinic Covaci.

Biserica ortodoxã româneascãdin Otlaca-Pustã

Parohia Ortodoxã Românã din Otlaca Pustãface parte din Protopopiatul Giula.

Înfiinþarea localitãþii are loc în ultimuldece­niu al secolului al XIX-lea. Din punct devedere bisericesc, înainte de constituirea locali-tãþii, cãtunele aflate în acest loc aparþineau decomuna Otlaca (Grãniceri) din România. Dupãformarea comunei, gãsindu-se în vecinãtateaparo­hiei Chitighaz, ea a fost ataºatã la aceas-tã parohie, cu statut de filie. Din 1898 slujbelepentru credincioºii otlãcani au început sã fiesãvârºite în clãdirea ºcolii confesionale din sat,deschisã prin contribuþia lui ªtefan Rusu. În1907 s-a amenajat o capelã, care a funcþionat

pânã în anul 1912, când numãrul credincioºi-lor a ajuns la 108 familii, cu 474 de suflete. Caurmare a acestei creºteri, credincioºii din Puszta-Meggyes, adicã Pustã Megheº (denumirea ve-che a localitãþii Otlaca Pustã) au hotãrât schim-barea filiei în parohie. Pentru aceasta, ctitoriiªtefan Rusu cu soþia sa Zenobia Drãgan auconstruit în Otlaca Pustã o bisericã ºi o casãparohialã corespunzãtoare ºi au dãruit paro-hiei pãmânt arabil.

La data de 14-27 decembrie 1912 s-a întrunitConsiliul filiei Otlaca Pustã, care a hotãrâtschimbarea filiei în parohie. Aceastã hotãrârea fost trimisã Consiliului parohial din Chitig-haz, solicitându-se aprobarea celor propuse,lucru care s-a întâmplat în ºedinþa de lucru aacestui consiliu din data de 16-29 decembrie1912. Parohia din Chitighaz a înaintat cerereala Protopopiatul din Chiºineu Criº, care, înºedin­þa sa din 12-25 februarie 1913, a luat actde dorinþa de schimbare a filiei în parohie ºi aînaintat aceastã cerere spre aprobare definiti-vã Centrului Eparhial din Arad, care a decisîn 7-20 martie 1913 transformarea filiei OtlacaPustã în parohie.

Devenitã parohie independentã ºi fiind asi-gurate – din jert­felnicia ctitorului ªtefan Rusu– cele necesare pentru existenþa unui preot,comitetul parohial a publicat în luna iunie 1913un concurs pentru ocuparea postului de preotparoh al nou înfiinþatei comunitãþi bisericeºti.Astfel, în anul 1913, a fost ales primul preot alparohiei în persoana lui Teodor Draia, care aslujit pânã în anul 1920. Dupã plecarea lui aurmat o vacanþã pânã în 1931, când a fost alespreotul Florian Duma, care a pãstorit aici pânãla moartea sa din anul 1947. A urmat o nouãvacanþã de 11 ani. În acest timp, slujbele au fostsãvârºite de cãtre preoþii din Giula, Chitighazºi Bãtania, dupã cum consemneazã PãrinteleVicar Teodor Misaroº, în cartea sa, intitulatã:„Din istoria comunitãþilor bisericeºti ortodoxe ro-mâne din R. Ungarã”, Budapesta, 1990.

În anul 1958 a fost ales, ca paroh, preotulTeodor Rocsin, care a slujit la aceastã parohiepânã în anul 2002, când a trecut la cele veºni-ce. Din 2002 pânã în 2006 preotul parohiei afost Protosinghelul Paisie Ion (care în 2006 afost ales ºi hirotonit ca episcop-vicar al Arhie-piscopiei Timiºoarei), iar din anul 2006 pânãastãzi, subsemnatul este parohul acestei Paro-hii.

Biserica ortodoxã românã din Otlaca-Pustãare hramul „Înãlþarea Domnului”.

Biserica este construitã în stilul bisericilor dinBanat ºi deserveºte nevoile spirituale ale credin-

LUMINA 37

1. Ciuhandu,Gheorghe, Românii din Cîmpia Araduluide acum douã veacuri. Editura autorului. 1940 Diece-zana Arad. p.46-47.

2. Ibidem, p.82.3. Márki Sándor, Arad vármegye története,II, 871.p.4. Ciuhandu,op.cit., p 189.5. O mare parte a informatorilor din comunã6. Rodica Colta: Poveºtile de întemeiere a satului

Otlaca-Pustã, In: Simpozion, X, Giula, 2001, pag.130-145.

7. Arhiva Oficiului Funciar din Mezõkovácsháza. 5.számú Telekönyvi betét Pusztaottlaka

8. Pusztaottlaka térképe: HISZI MAP KFT-Gyula Jókaiutca 20.

9. Misaroº, Teodor , Din Istoria comunitãþilor bisericeºtiortodoxe române din Republica Ungarã, Bp. 1990. p177.

10. Colecºia Bisericilor Ortodoxe Române din Unga-ria. Arhiva Parohie Otlaca-Pustã..

11. Colecºia Bisericilor Ortodoxe Române din Unga-ria. Arhiva Parohie Otlaca-Pustã..

12. Colecºia Bisericilor Ortodoxe Române din Unga-ria. Arhiva Parohie Otlaca-Pustã...

NOTE

cioºilor români din aceastã localitate. În Sfân-tul Altar, pe spatele iconostasului este aºezatão tablã comemorativã din lemn, cu urmãtorultext: „S’a zidit aceastã bisericã pe spesele bu-nului creºtin ªTEFAN RUSU ºi SOÞIA nãsc.ZENOBIA DRÃGANU, locuitori în Otlaca înanul Domnului 1913 (s.n.) cînd era domnitorMaiestatea Sa Împãrat ºi Rege Francisc Iosif I.În diecezã episcop: Ioan I. Papp. Protopop Dr.Dimitrie Barborde Ileni, preot în Otlaca: Gheor-ghe Turicu, Iustin Iancu, Romul Mladin, prinzidarul: Anton Kukla ºi Stifler Macxim mãsor,ambii de den. Aletea”. La intrarea în bisericãse mai aflã o placã comemorativã dedicatã pre-otului Teodor Rocsin.

Parohia are ºi un cimitir propriu, situat înapropierea bisericii, pe terenul dãruit tot decãtre ªtefan Rusu.

În ceea ce priveºte starea în care se aflã bise-rica, se observã în exterior cã nu a beneficiat deo restaurare, turnul bisericii necesitã lucrãri deconsolidare, materialul de tãblãrie trebuierevopsit, structura acoperiºului trebuie conso-lidatã, þiglele trebuie înlocuite, tencuiala exte-rioarã, fiind cãzutã ºi deterioratã în multe pãrþi,trebuie schimbatã. În interiorul bisericii iese înevidenþã frumosul iconostas aflat într-o starebunã, masa Sfântului Altar, împodobitã cu aco-perãminte noi ºi obiecte liturgice din argint au-rit, însã toate acestea sunt umbrite de tencuia-la, care în mare parte s-a desprins de pe tavanºi de pe pereþii laterali, fiind nevoie de interven-þie urgentã, deoarece se observã des cãderi dintencuiala. Stranele sunt în stare destul de bunãdar necesitã revopsire. Pardoseala din piatrã seprezintã într-o stare acceptabilã, fiind acoperi-tã în mare parte de covoare. Biserica nu dispu-ne de sistem de încãlzire, fiind nevoie de reali-zarea unui sistem de încãlzire eficient ºi renta-bil.

Faþã de celelalte biserici din cadrul Episcopi-ei Ortodoxe Române din Ungaria, biserica din

Otlaca Pustã are avantajul cã este situatã la unnivel mai înalt, astfel încât igrasia pãtrunde maigreu în pereþi. Þinând cont de toate acestea, unadintre principalele obiective pentru ParohiaOrtodoxã Românã din Otlaca Pustã este aceeade a reuºi renovarea bisericii. Pentru acesta încãdin anul 2008 am început lucrãrile de renova-re, prin schimbarea uºilor ºi a geamurilor, deoa-rece cele vechi au ajuns într-o stare avansatãde degradare, astfel încât era ºi un curent pu-ternic pe timp nefavorabil. De asemenea amînceput ºi tencuirea pereþilor laterali din Sfân-tul Altar, care aveau nevoie de intervenþie ur-gentã. Am reuºit sã realizãm aceste lucrãri cuajutorul Departamentului pentru Relaþiile cuRomânii de Pretutindeni de la Bucureºti, carene-a sprijinit cu suma de 4 milioane de forinþi.

Prin efectuarea acestor lucrãri de reparaþii,s-a încheiat prima etapã de restaurare a biseri-cii ortodoxe române din Otlaca Pustã. Pentrucontinuarea renovãrii am cãutat diferite soluþiiºi în cele din urmã am gãsit o posibilitate de aînainta un concurs european „EMVA”, pe carel-am realizat cu ajutorul Asociaþiei „MihaiPurdi” din Otlaca Pustã. Deoarece Parohia nueste persoanã juridicã, ci doar Episcopia, carela rândul sãu putea înainta doar un singur pro-iect, am decis sã înaintãm proiectul în numeleAsociaþiei „Mihai Purdi”, prin bunãvoinþaDoamnei Preºedinte Eva Bocsor Karancsi. Lu-crãrile de renovare cuprinse în acest proiect vi-zeazã schimbarea tencuielii în exterior ºi in-terior, renovarea turnului ºi a acoperiºului, pre-cum ºi amenajarea unui parc în jurul bisericii.

În cursul anului 2009 am fost înºtiinþaþi, decãtre organele competente, cã am câºtigat pro-iectul de renovare, obþinând suma de aproxi-mativ 37 de milioane de forinþi. Menþionãm cãeste vorba de o finanþare ulterioarã. În momen-tul de faþã suntem în stadiul de identificare aunui împrumut în cele mai bune condiþii, pen-tru a putea începe executarea lucrãrilor.

38 LUMINA

Fiu de fierar, Gheorghe Cohan a avut de par-curs un drum lung pânã sã ajungã pictorul re-cunoscut de mai târziu. Deºi a rãmas fidel, pânãla moarte, oraºului sãu natal, totuºi n-a prinsrãdãcini acolo, ci încã de tânãr s-a ataºat, colo-niei de artiºti din Hódmezõvásárhely. A fost tottimpul pe drumuri, încât putem spune cã apetrecut cam tot atâta timp în capitala Ungari-ei cât ºi în colonia de picturã din câmpia ma-ghiarã. A fost atent mereu la curentele artisti-ce, pe care le-a preluat, de aici rezultând operasa bogatã, ce reflectã, deopotrivã, tradiþiile pic-turii din câmpia maghiarã cât ºi influenþeledadaismului. A creat, în paralel, lucrãri carepot fi încadrate în douã formule stilistice diferi-te, atât ca mod de exprimare cât ºi ca materiefolositã. Lucrãrile care reprezintã stilul ºcolii depicturã din Hódmezõvásárhely sunt executateîn ulei, iar cele abstractizante în pastel. La sfâr-ºitul carierei, sentimentul ºi raþiunea s-au îmbi-nat încât pictura sa, cu caractere specifice ar-tiºtilor din Alföld (câmpia maghiarã), a fost in-fluenþatã de disciplina ºi de simplificarea pro-prie constructivismului iar experienþele salegeometrizante au abordat ºi temele predilectecoloniei de artiºti din câmpie. Astfel, pe de oparte Cohan a desãvârºit moºtenirea luiTornyai, iar pe de alta, ieºind din cadrele stilu-lui de la Hódmezõvásárhely, a inclus în arta sa

Ibos Éva

Gheorghe Cohan (1910–1966)ºi curentele avangardiste.Cu toate cã, în cazulacestui artist nu existã o biografie sigurã, ba-zatã pe fapte, ºi nu am avut la dispoziþie nicimãcar o monografie, totuºi considerãm cã, prinopera pe care a realizat-o, putem înþelege artalui Cohan. Unele din creaþii sale ne dezvãluiecrezul sãu artistic ºi ne fac sã-i înþelegem per-sonalitatea.

Viaþa ºi arta sa

Cohan provine, din partea tatãlui, dintr-ofamilie de mici meseriaºi iar din partea mameidintr-o familie de agricultori. Pãrinþii l-audirecþionat spre o meserie, din dorinþa de a aveaun trai sigur, însã el, deja ca elev, a fost atrasde desen. Profesorul sãu de desen, julanulJózsef Dezsõ, l-a încurajat pe Cohan sã-ºi con-tinue studiile ºi tot el a fost cel, de la care arãmas prima informaþie legatã de debutul aces-tuia. Astfel, József Dezsõ a notat, în dosul uneilucrãri în acuarelã, primitã de la Cohan, urmã-toarele: „Pictura artisticã instinctualã al lui „Gheor-ghe Cohan, bãiat de 15 ani, care învaþã de fierar.Prima sa expoziþie a fost la Jula, la Faluszövetseg(Uniunea sãteascã) între 6-9 decembrie 1924. L-am învãþat un an. În timp ce era ucenic, în fiecareduminicã venea la mine dupã sfaturi”.

Prima sa expoziþie i-a schimbat lui Cohansoarta. Talentul sãu a fost observat ºi de alþii,de pildã, de Dr. Szilágyi László, consilier lapoliþie, care a rezolvat , ulterior, ca tânãrul sãstudieze în capitalã. Mai mult, la iniþiativa sa,personalitãþi ale oraºului Jula au adunat banipentru ca Cohan sã poatã, sã-ºi înceapã stu-diile în capitala Ungariei. În 1927 s-a înscris laªcoala Superioarã de Arte ºi a ajuns în clasalui Glatz Oszkár. Tânãrul artist s-a implicat înactivitatea coloniei de picturã de la Baia Mareînsã, în locul plein air-ului, a optat mai multpentru desen. Deci mulþumitã talentului sãu afost denumit profesor la facultate, însã, nu seºtie de ce, a intrat în conflict cu maestrul sãu.Se poate doar bãnui, cãci încãpãþânarea luiCohan a avut un rol decisiv în acest conflict.Nu cunoaºtem motivul conflictului, însã rezul-tatul a fost ca artistul nu s-a mai întors la ºcoa-lã, în anul doi de facultate. A umblat în schimbla ºcoala liberã de picturã a lui PodiliniVolkman Artúr, însã, lipsei unei educaþiisistematice,a fãcut ca perioada studiilor saleautodidacte sã se prelungeascã mult. Acest lu-

Portret din anii 1930

LUMINA 39

cru s-a reflectat în creaþia sa, în care, se potobserva mai multe stiluri. De pildã, între expe-rimente, gãsim un numãr mare de viziuni cutentã simbolisticã, pline de romantism, însã,toate aceste experimente, se resimt de lipsa uneipregãtiri profesionale.

Cu toate cã nu se poate stabili sfera sa deinteres, se observã totuºi o treptatã atracþie spredramatism.

Intervalul de timp, în care a realizat pastelu-rile nu se cunoaºte exact, ele pot sã fie datateîntre 1920 ºi 1930. Punctul de plecare al aces-tor lucrãri par a fi gãsite în albumele, pe carele-a rãsfoit tânãrul Cohan, în bibliotecile dinºcolile superioare. Pictorul, fãrã o experienþã deviaþã traumatizantã,a fost atras de aceste ope-re pline de tragedie. Cel puþin picturile sale sum-bre, pline de nori, care planeazã deasupra ora-ºelor, cu cârduri de ciori, cu morþi culcaþi în patîntr-o poziþie teatralã sângerând, toate evocãtragedia.

Lucrãrile acestea reprezintã creaþia unui tâ-nãr artist, care-ºi cautã drumul ºi în care estemai accentuatã intenþia urmãririi unui exem-plu decât exprimarea propriului crez artistic.Aceastã atmosferã ºi tematicã ne permite sã-idescoperim eul adevãrat.

În 1931 a reuºit sã adune atâþia bani cât sã-ºi cumpere un bilet de tren spre Paris. Ajunsaproape cu buzunarele goale, mult timp nu a

putut face rost nici mãcar de un adãpost adec-vat, aºa cã nopþile le-a petrecut la azilul celorfãrã adãpost iar ziua s-a angajat sã facã curã-þenie, ca sã-ºi asigure minima supravieþuire.Soarta sa s-a schimbat înspre bine, atunci cânds-a cunoscut cu Major Henrik, care i-a fãcut rostde un post. Major Henrik a fost cel mai renu-mit caricaturist al vremii. În Ungaria, printrealtele, a fãcut un serial despre generaþia scriito-rilor de la revista Nyugat (desenele au fost sis-tematizate ºi editate de Tipografia Tevan cu ointroducere fãcutã de Kosztolányi, cu titlul de„Parnasszus”). Major a pãrãsit þara în anul 1919ºi în timpul aventuroasei sale cãlãtorii – dupãpopasuri la Londra, New York ºi Amsterdam– în acel an (1931) s-a aflat la Paris. A sprijinitcu plãcere tinerii talentaþi din Ungaria, gãsindu-le rapid comenzi de desen sau alte servicii. PeCohan l-a însãrcinat cu copierea unor picturi.Datoritã acestui lucru, tânãrul artist a frecven-tat zilnic Luvrul iar munca de acolo l-a ajutat,pe lângã banii câºtigaþi, ºi în formarea sa artis-ticã. Este aproape de necrezut ca, pe lângãmunca sa de la Louvru, Cohan sã nu fi umblatîn Paris ºi la diferite expoziþii. Probabil cã a ajunsîn diferite galerii ale moderniºtilor, unde l-aputut vedea pe Picasso, Matisse, pe cubiºtii ºicreaþiile ºcolii din Paris, deoarece, mai târziu,în stilurile sale vor apãrea aceste influenþe. Înciuda acestui fapt, Cohan nu a fãcut parte din-tre reprezentanþii avangardei maghiare, deoa-rece el s-a distanþat de concepþia teoreticã aartei.

Cãlãtoria de studii la Paris a lãsat totuºi une-le urme în creaþia sa. Acest lucru este vizibil, însilul sãu geometrizat, de mai târziu, sau într-ocreaþie precum „Femeia lângã sobã”, care, prinatmosferã, sugereazã boema parizianã.

40 LUMINA

ªederea artistului în Franþa s-a întreruptodatã cu înrolarea sa în armatã, de unde, dupãpaisprezece luni, s-a întors acasã ºi, încã în acelan, s-a stabilit la Hódmezõvásárhely.

În acea vreme, Hódmezõvásárhelyul a fostcentrul provincial din Ungaria cu cea mai ac-tivã spiritualitate, nu atât în sfera artei cât înviaþa literarã. Acest lucru s-a datorat oameni-lor de litere din oraº, scriitorilor ºi poeþilor, cares-au perindat pe aici sau care, din proprie iniþi-ativã, au trãit mai mulþi sau mai puþini ani peaceste meleaguri.

Cât priveºte viaþa artisticã a oraºului, TornyaiJános, renumitul fiu al oraºului, care s-a întorsacasã doar cu un an înainte de a muri, în anul1935, a fost convins cã artiºtii din colonia loca-lã nu au trândãvit pânã atunci. ªi, într-adevãr,în anul 1934, aceºtia tocmai au înfiinþat Socie-tatea Tornyai, printre a cãrei membrii s-au nu-mãrat ºi Rudnay Gyula ºi cumnatul lui JózsefAttila, care chiar locuia la el la Hódmezõvásár-hely, Juhász Gyula. Cohan a fost unul dintreîntemeietorii societãþii, care ulterior a organi-zat mai multe expoziþii ºi seri literare ºi a iniþiatapariþia publicaþiei „Délsziget”.

Hódmezõvásárhely a fost un loc importantîn viaþa lui Cohan. De multe ori, aici, în diferi-te ocazii, s-a întâlnit ºi a vorbit cu oameni im-portanþi, fiindcã, în afarã de cei amintiþi, prinoraº au mai trecut ºi Féja Géza, Németh László,Móricz Zsigmond, cercetãtor în India - BaktayErvin, iar, pentru o perioadã mai lungã sau maiscurtã de timp, au locuit, în Hódmezõvásárhely,Iványi Grünwald Béla, Szõnyi István, ºi KmettyJános. În sfârºit, tot din rândul pictorilor a trãitaici ºi Endre Béla, iar Vén Emil tocmai în aceaperioadã s-a mutat în oraº.

Cei din Hódmezõvásárhely nu doar cã l-auacceptat pe Cohan, dar au ºi avut încredere întalentul sãu. De pildã poetul Galyasi Miklós,

în volumul sãu „A nagy törvény mentén”(Dupã marea lege), a acceptat ca ilustraþiile sãfie executate de pictorul aflat atunci la începutde carierã.

Cercetând lucrãrile lui Cohan din perioada1930-1940, se pare cã atunci încã era atras detematica coloniei de artã din câmpie.

Înfluenþat probabil de discuþiile cu BaktayErvi, a fost de asemenea atras de vechea cul-turã orientalã ºi aceastã dragoste l-a însoþit totrestul vieþii, dovatã cã a pãstrat volumul luiBaktay, „India mûvészeté” (Cultura Indiei),pânã la moarte. Imaginaþia sa a fost captivatãmai ales de clãdirile exotice ºi de bisericile cubasoreliefuri, ºi, inspirat de acestea, a desenatcompoziþii grafice de mari dimensiuni, careamintesc de monumentele sacre.

Totodatã a absorbit ºi tendinþe artistice loca-le. Astfel într-o periodã a pictat interioare cu oatmosferã familiarã, asemãnãtoare cu cele alui Endre Béla. La fel, în unele picturi realizateîn colonia de varã a artiºtilor din Mártély, sur-prindem ceva din viziunea lui Szõnyi István ºia lui Kmetty János.

Aprecierile, de care s-a bucurat, ºi viaþa re-lativ echilibratã, pe care a dus-o, a schimbã at-mosfera de coºmar din pictura lui Cohan. No-rii închiºi din picturi se lumineazã, iar temelelucrãrilor devin mai omeneºti.

LUMINA 41

Pe la sfârºitul anilor 30, lumina devine esen-þialã în picturile lui Cohan. Un rol variat îi revi-ne luminii, lumina fin filtratã, misterioasã esteun mijloc de exprimare liricã, cãderea de razeaproape agresivã, care acoperã, ca un destin,casele, sau cerurile ºi corpurile cereºti roºii casângele în amurg vor fi mijloacele influenþeidramatice caracteristice lui Cohan.

Pânã atunci însã personajele feminine alepictorului sunt pline de pace ºi liniºte, a cãrormodelare relateazã despre starea doritã a sen-timentelor ºi situaþiilor intime, ca de exemplulucrarea „Ostenealã” sau în mod special tablo-ul „Muzã”, care ne aminteºte în mod explicitde stilul lui Szõnyi. Aceste operele sunt foarteplastice, figurile sunt îmbrãþiºate de liniºtea veº-niciei, totodatã, în ciuda exprimãrii lirice, dinele se revarsã generozitatea monumentalitãþii.Cu gãsirea vocii sale, glorificarea acestui carac-ter, a temei simple în continuare se intensificãtreptat.

Picteazã des interioare, de obicei camereaglomerate, realizate fie într-o luminã puter-nicã fie doar scãldate de razele fine de soare.În picturile de tinereþe, se pot remarca destulde des lucrãri care accentueazã contrastul din-tre luminã ºi umbrã, ca de exemplu în tabloulcu titlul „Searã”.

În mai multe în picturile sale apare mobila

din camerã, care devine subiect de picturã,semn cã artistul a locuit în chirie iar camera afolosit-o ca ºi în loc de atelier. De aceea, cuvremea, anumite piese de mobilier din lucrãrilelui Cohan, ca de exemplu comoda, fotoliu roºu,teracota galbenã, devin familiare privitorilor.

La fel, ºi în naturile sale statice ne întâlnimde regulã cu aceleaºi obiecte – sticla de parfum,oglinda de pe comodã, proptitã de perete, va-zele cu forme deja cunoscute –însã aceastã re-cuzitã nu devine plictisitoare din cauzarepetitivitãþii modelului. Ele oferã posibilitateaintrospecþiei, a pãtrunderii în sfera privatã ºidin cauza ambianþei variate a culorilor, acestepicturi redau un raport despre fazele stãrii luide existenþã. Dealtfel, în interioarele spaþioasefoarte rar observãm figuri umane, ºi chiar atuncicând apar aproape întâmplãtor, siluetele oame-nilor sunt echivalente cu obiectele. Uneori to-tuºi, într-un mediu mai strâmt al imagini, puneo figurã mai accentuatã, cum ar fi figurile fe-minine în picioare în faþa comodei, sau, în câ-teva lucrãri, pictorul (Pictorul II), dar chiar ºiaici accentul nu cade pe figurã.

În opera cu titlul „Pictorul II”, Cohan încearcãdivizarea domeniului geometric ºi de aici înco-lo împãrþirea structuralã, în formã de geam aperspectivei devine o parte integrantã a activi-tãþii sale.

Seara, 1937

42 LUMINA

La început doar compoziþiile cu naturile sta-tice ºi interioarele au fost în prim plan, apoi, înanii 1950, personajele feminine ºi, de asemenea,figurile de grup au fost introduse în structuracompoziþionalã.

Nici în aceºti ani nu a fost uºor – mai târziuînsã a devenit imposibil – sã urmãreºti drumulvieþii pictorului, deoarece naveta permanentdintr-un oraº în altul. Când avea nevoie de li-niºte, sau dorea sã lucreze, fãrã sã fie deranjat,se retrãgea la mama lui la Jula. De Hódmezõ-vásárhely îl leaga prietenii, dar foarte des cãlã-torea la Pesta, ca sã vizioneze expoziþiile exis-tente ºi ca sã-ºi organizeze proprii sale expo-ziþii. În capitalã poposea cu plãcere la Cafe-neaua Japonezã, unde se întâlnea cu grupulde artiºti, care se adunau regulat la cafenea.Aici a fãcut cunoºtinþã cu fotografa BallóMargit, care era mai în vârstã decât el ºi cu cares-a cãsãtorit în 1935. La început trãiesc la Hód-mezõvásárhely, iar mai târziu, în speranþa unuitrai mai bun, s-au mutat la Orosháza (pentrucã soþia sa provenea din acest oraº), însã înapartamentul neîncãpãtor, unde soþia trãiaîmpreunã cu cei trei copii ai sãi, nu a putut sãlucreze. Astfel porneºte iar la drum ºi organi-zeazã expoziþii, însã acestea nu-i aduc câºtigurimateriale. Adevãrat, cã era încã interesat demai multe stilurile, lucru despre care ne infor-meazã fidel ºi catalogul lucrãrilor expuse. Înanul 1934 a organizat o expoziþie de primãva-rã la Seghedin, unde a expus tablourile „Câm-pie”, „Portret”, „Devotament”, „Repetiþie”,„Agasm”, „Zâmbind”, „În curtea palatului”,„Plimbare”, „Cap de studiu”, „Iubitor de flori”.

Temele diverse dezvãluie faptul cã artistulîncã nu ºi-a clarificat propria direcþia artisticã,iar sentimentalismul din titlurile lucrãrilor sunãciudat, cunoscând operele robuste de mai târ-ziu. Totuºi enumerarea conþine ºi douã viitoa-re caracteristici majore: câmpia care este pre-zentã în întregime temele picturilor în ulei ºievlavia care caracterizeazã viitoarele opre liri-ce în pastel. Vizitatorii ºi criticii contemporaninu din cauza diversitãþii au fost consternaþi, cimai bine din cauza forþei de neabãtut: „Dintrecele zece tablouri nici unul nu lasã indiferentvizitatorul. Sunt care îl înjurã, dar sunt carespun cã astfel de talent nu a mai existat în pic-tura maghiarã de decenii.” – a scris un ziarcontemporan despre Cohan.

Curând cãlãtoreºte pentru studii în Italia, darîn Nord se împotmoleºte, nu ajunge decât pânãla Milano, motivul a fost probabil izbucnirearãzboiului din toamna anului 1935 dintre itali-eni ºi abisinieni, dar s-ar putea ca ºi lipsa de

bani sã-i fi produs rãmânerea. Dealtfel limitelesituaþiei materiale i-au influenþat întreaga via-þã. ªi aceastã problemã a dispãrut doar pe lasfârºitul vieþii sale, odatã cu apariþia succese-lor. De la început, a fost nevoit ca, fãrã înceta-re, sã recurgã la împrumuturi de la prieteni ºila ajutoare de la primãrie, referitor la care i-aurãmas scrisorile ºi cererile sale, pãstrate azi înarhiva din Giula ºi Hódmezõvásárhely. Sumamodestã ce-i era trimisã nu a acceptat-o nicio-datã ca pe o donaþie, de milã, ci, întotdeauna,cu ocazia unui sprijin s-a revanºat cu picturi laprimãrie, la prieteni sau la cunoºtinþe. Propriu-zis acesta este ºi motivul pentru care, în timpulvieþii, sale numeroase opere au ajuns în propri-etate privatã.

Dupã întoarcerea acasã din Italia, în anul1936, a organizat o expoziþie cu 26 de opere, laGaleria Tamás. Acest lucru în contabilizãm cape o recunoaºtere (mai ales cã dupã trei ani totaici figureazã), adicã la Galeria Tamás – dupãpãrerea lui Lyka Károly – „aceasta nu a însem-

LUMINA 43

nat atât de mult o orientare, dar i s-a respectatcalitate”. Dupã expoziþie au apãrut mai multecronici plastice,în care expoziþia a avut ecoudiferit, prezentarea dinamicã a lui Cohan iri-tând ºi acum jurnaliºtii, însã deja tot mai multau început sã fie cuvintele de laudã: „ Arta luis-a curãþat, s-a simplificat ºi a depistat miraco-lul cuvintelor mai puþine: un compact.” Încetpictorul se orienteazã înspre o abordare maiconcentratã, temele sale bine cunoscute se apro-pie de lumea câmpiei, astfel din ce în ce maibine îºi gãseºte propria direcþie. De aceea încontinuare rãmâne polifonic, pentru cã îºi ma-nifestã interesul pentru stilul lui Tornyai ,pentru tematica de câmpie, ce are o încãrcãtu-rã dramaticã, în acelaºi timp gãseºte acea lumede forme stilizate care va deveni limbajul deexprimare al tablourilor cu conþinut liric ºi con-sistenþã iconicã. Adicã acelor creaþii care depo-sedã activitãþile de zi cu zi de greutatea obiº-nuinþei ºi ridicânt momentul la veºnicie îl glori-ficã într-un rit.

În anul 1939 este concentrat din nou ca sol-dat, la aºa zisele exerciþii de tragere, ºi, cu în-treruperi mai mari sau mai mici, rãmâne înro-lat pânã în 1944. Între timp deseneazã mult „m-au gãsit pe mine de desenator ºi printre alteleacum am terminat un tablou colorat ºi decoratdespre campania militarã din regiunea sudicã,de mãrimea 100x30 –scrie Cohan într-o scri-soare de-a sa. Dupã eliberare, îºi continuã sti-lul de viaþã neliniºtitã ºi hoinar, deseori îºischimbã locul, încât nu numai pentru cel, ce i-a scris ulterior monografia, dar ºi pentru prie-tenii sãi a fost de neurmãrit. Cât de dificil estesã gãseºti date biografice concrete, ne este de-monstrat ºi de amintirile prietenilor sãi – deopiniile ºi pãrerile altora – care povesteau pes-te ani cã: „A fost un om ciudat sumbru ºi medi-tativ”.

„Uneori, dispãrea sãptãmâni, nu-l vedea ni-meni, nu ºtiau pe unde umblã, ºtiau doar cãlucreazã cu încãpãþânare ºi persistenþã.”. – ascris dupã moarte lui Cohan în necrologul sãuHorvát György. Participã în continuare la ex-poziþii de grup, dar organizeazã ºi expoziþiipersonale. La cea de-a 51 expoziþie a sa, din1943, de la Budapesta „Mûbarát”, expune tre-izeci ºi una de picturi în ulei ºi acuarelã. În ace-laºi an, Societatea Tornyai îi organizeazã o ex-poziþie la Hódmezõvásárhely, în care expunecele mai noi lucrãri. În anul 1946 expune laOrosháza ºi la Gyula, iar mai târziu, în 1948,din nou în capitalã, în spaþiile de expoziþiile aleSindicatului Liber a Artiºtilor Plastici.Aici aexpus publicului planurile sale de frescã.

De altfel fresca a fost tot timpul visul dezmi-erdãtor al lui Cohan, de aceea proiectele salemurale le-a realizat cu cretã în schiþe mari. Aces-te lucrãri sunt rezultate din preocupãrile salepentru monumental, însã ele nu au ajuns nicio-datã pe perete.Totuºi , simþul sãu pentru mo-numental – care s-a cristalizat în a doua etapãa carierei sale – a fãcut ca lucrãrile sale, sã în-sumeazã, ºi fãrã dimensiuni gigantice, modulde compoziþie ºi trãsãturile specifice acestei arte,încât au devenit cele mai cunoscute creaþii. Esteadevãrat cã el acest lucru la putut considerapuþin, pentru cã în ultimele decenii ale vieþii salea mãrit tot mai mult dimensiunile pânzelor, însãacestea foarte rar au depãºit maturizarea pic-turilor „prinse între limite”.

Între anii 1948–1959 amãnuntele biograficeale lui Cohan se pierd în neant. Se pare cã, olungã perioadã de timp nu a avut posibilitateasã expunã ºi nici nu a primit vreo comandã, caresã-i permitã sã supravieþuiascã. Prietenii au în-cercat sã-l ajute ºi i-au fãcut rost de un post desecreta,r în comisia de distribuire a pãmânturi-lor de la Hódmezõvásárhely, însã munca defuncþionar a stat era atât de departe de el încâtîn decurs de o lunã a demisionat.

Toate semnele aratã cã pentru el pictura aînsemnat totul, aproape nimic altceva nu a con-siderat important, nici pe sine nu s-a conside-rat prea importat, pentru cã nu a lãsat nici omãrturie cu privire la evenimentele din viaþa sa.

Chiar ºi despre cãlãtoriile sale ºtim doar dinamintirile prietenilor, însã este imposibil de re-constituit traseului. Un singur lucru se ºtie con-cret, ºi anume cã traseul sãu permanent a fostîn formã de triunghi între cele trei oraºe Buda-pesta -Hódmezõvásárhely-Giula.

Dupã acea pauzã lungã în care dispare dinexpoziþii, în 1956, primeºte din nou posibilita-tea de a expune în patria sa, ºi atunci îºi expu-ne operele la Giula ºi la Hódmezõvásárhely.

O afirmare în viaþa lui Cohan s-a produs înanul 1959, când a expus în sãlile Galeriei de artã,la vernisajul expoziþiei fãcând o introducereLászló Gyula. Din cuvântarea lui ºi de atuncise citeazã des constatarea potrivitã, expresia de„curcubeul negru”, care caracterizeazã foartedemonstrativ arta energicã neînfrânatã, boga-tã în culori închise cu un fond dramatic a luiCohan. Soarta lui s-a întors spre bine, pentrucã din acest an primeºte una dupã altarecunoºterea publicã: în anul 1959 primeºte pla-cheta Tornyai, în 1960 primeºte premiul al tre-ilea Munkácsy, în anul 1964 este distins cu pre-miul Munkácsy de gradul întâi.

În anul 1965, douã sute de lucrãri au fost

44 LUMINA

expuse la Expoziþia retrospectivã, deschisã laGaleria Naþionalã Maghiarã (cãreia atunci încãi-a dat spaþiu clãdirea de azi a Muzeului Etno-grafic din piaþa Kossuth). Cu acestã ocazie afost distins cu premiul Kossuth, pentru întrea-ga activitate. ªirul succeselor a venit însã preatârziu, artistul era deja foarte bolnav încât nicide avantajele, care au însoþit premiile, nu s-aputut bucura prea mult.Moare în acest an, pe16 decembrie.

Ce om a fost Cohan se poate bãnui ,probabil,din cele de mai sus: o persoanã închisã ºimisteriosã, care a avut o existenþã grea ºi care asupravieþuit datoritã marii stãpâniri de sine. Însocietate a tãcut mai mult ºi a privit, astfel îºiaminteºte de el Féja Géza: „ toatã dupã-masanu a scos un cuvânt doar a privit”. Prietenii l-au acceptat aºa. S-au obiºnuit cu dispariþiile lui,au luat la cunoºtinþã comportamentul sãu po-

sac, morãcãnos ºi impresiile despre el au îm-blânzit recunoaºterea cuvenitã a picturilor sale.

„Ori tac, ori þip, între cele douã nu existãpunte” – s-a caracterizat pe sine Cohan într-oscrisoare de-a sa. Cu altã ocazie s-a exprimatastfel: „mã descleºtã o pornire agresivã”. Pro-babil a fost un om frãmântat, „pornirea agre-sivã” îndreptându-se spre el însuºi, spre teme-rile ºi îndoielile sale plastice, care l-au mãcinatinterior. Aceasta luptã interioarã a declanºateenergia ce a dat naºtere prestigioasei saleopere.Frãmântãrile sale au fost înghiþite de pic-tura.

Cu toate acestea Dr Kószó Pál, medicul dinVásárhely apropiat lui Cohan, are dreptate;dupã pãrerea lui, Cohan se poate cunoaºte într-un singur mod, privind picturile sale.

(Traducere de: Anca Liana Butar)

Bivoli, 1954

LUMINA 45

În 2010 s-au împlinit 100 de ani de la naºte-rea pictorului giulan Gheorghe Cohan, venit pelume în 22 februarie 1910, într­o familie româ-neascã, ºi botezat la biserica ortodoxã din Ora-ºul Mare Românesc. Artistul – care prin testa-ment a hotãrît ca opera sa (cele 691 de picturiºi 2215 lucrãri de graficã) sã intre în patrimoni-ul oraºului natal – a fost comemorat pe parcur-sul întregului an de mai multe instituþii ºi orga-nizaþii, printre care ºi de comunitatea româneas-cã din Giula.

ªirul manifestãrilor legate de centenarulCohan a început în 22 februarie, ziua naºteriipictorului, cu o expoziþie, deschisã la Bibliote-ca Mogyoróssy János din Giula, în care au fostexpuse, timp de trei sãptãmâni(pînã la 13 mar-tie), peste 40 de lucrãri de graficã semnate deartistul giulan. Pentru aceast evenimentexpoziþional aniversar, Autoguvernarea Ora-ºului Giula a editat ºi un catalog. Expoziþia, lacare au participat oficialitãþile locale ºi mem-brii familiei Cohan, a fost vernisatã de Ibos Éva,

Emilia Martin

Centenarul naºterii pictoruluiGheorghe Cohan din Giula

(1910-2010)

ºeful secþiei de artã a Muzeului Móra Ferencdin Szeged.

La rîndul ei, comunitatea românescã a cin-stit memoria lui Cohan printr-o complexã fes-tivitate, care a avut loc în 24 februarie. Mani-festarea, organizatã de Uniunea Culturalã aRomânilor din Ungaria ºi Consulatul Generalal României la Giula, a început la mormîntulpictorului, aflat în cimitirul ortodox, cu o sluj-bã de pomenire, oficiatã de Preasfinþitul Pãrin-te Episcop Siluan însoþit de un sobor de preoþi.Dupã depunerea coroanelor, a urmat un ºir depelerinaje, menite sã evoce memoria lui Cohan:o deplasare la casa de pe strada Kerecsényi, încare a trãit Cohan, cu depunere de coroane laplaca comemorativã de pe aceastã casã, o vizi-tã în Gyulavári, unde a locuit ºi a lucrat familiaCohan, cu evocarea unor momente din viaþafamiliei Cohan, prin povestirile lui Ioan Cohan,fratele mai mic al pictorului. În continuare, lasediul Uniunii Culturale a Românilor din Un-

46 LUMINA

garia, în cadrul seratei „Salon cultural românesc”,Ioan Cohan ºi artistul plastic ªtefan Oroian auevocat personalitatea artistului aniversat, prinamintiri personale. Apoi, cei prezenþi la festivi-tate, membri ai familiei Cohan, intelectuali ro-mâni din Giula ºi elevi ai liceului românesc, auavut posibilitatea sã vizioneze o proiecþie cupicturile lui Cohan.

În sfârºit, în Galeria Cohan, care a luat fiinþãîn 1979 ºi care funcþioneazã azi sub adminis-trarea muzeului orãºenesc Corvin János, a fostvernisatã noua expoziþie permanentã, realiza-tã de Gyarmati Gabriella, istoric de artã, cola-borator al Muzeului Judeþean Békés, în care,printre exponate, se aflã ºi unele lucrãri inediteale pictorului, necunoscute pînã acum publi-cului larg.

Tot cu ocazia centenarului, Ibos Éva, istori-cul de artã care, la sfîrºitul anilor 1970, a prelu-at, a sistematizat ºi a inventariat lucrãrile luiCohan, fiind consideratã astãzi cel mai bunspecialist în arta lui Cohan, a fost rugatã sã în-tocmeascã un nou album cu lucrãrile pictoru-lui. Albumul a apãrut în condiþii grafice excep-þionale la Editura Kossuth din Budapesta ºi a

fost lansat în 4 iunie, în sala mare a biblioteciiorãºeneºti din Giula, în cadrul manifestãrii„sãptãmîna cãrþii”.

De asemenea, la iniþiativa iubitorilor artei luiCohan, la Galeria KöröspArt din Giula, a fostvernisatã, în 8 iunie, de cãtre istoricul de artãBanner Zoltán, expoziþia intitulatã „Prietenibuni – Cohan ºi Szilágyi”, în care au fost expu-se lucrãri ale celor doi artiºti reprezentativi aioraºului.

Opera lui Cohan a cucerit ºi publicul capita-lei. În data de 10 august, tot Ibos Éva, a deschiso expoziþie Cohan la Galeria Kogart din Buda-pesta, care a putut fi vizitatã pînã pe 3 septem-brie.

ªirul manifestãrilor s-a încheiat cu o expozi-þie de picturã ºi graficã, organizatã la Bruxel-les. Expoziþia, vernisatã în 10 septembrie, decãtre europarlamentarul Deutsch Tamás ºi pri-mãriþa oraºului Giula, Perjési Klára, a putut fivizionatã pînã pe 10 octombrie 2010 la Institu-tul Cultural Maghiar din Bruxelles.

Chiar dacã anul Cohan s-a încheiat, memo-ria pictorului rãmîne vie în oraºul natal, prinexpoziþia permanentã, de la Galeria care îi poar-tã numele.

Vernisajul expoziþiei Cohan la Bruxelles

Contrabasistul Pupák cîntã la CafeneauaOtthon din Jula

LUMINA 47

Recent a apãrut la Editura Noi din Giula onouã carte, complexã ºi completã ºi, prin aceas-ta, cu atât mai importantã, despre românii dinUngaria. Dupã cum indicã ºi titlul, ne aflãm înfaþa unei lucrãri de istoriografie a românilor dinUngaria, scrisã de Gabriel Moise, conf.dr. laFacultatea de Istorie, Geografie ºi RelaþiiInternationale a Universitãþii din Oradea, spe-cialist în istoria istoriografiei.

Abordarea este mai puþin obiºnuitã, pentrucã autorul focalizeazã cercetarea nu atât peevenimenþial cât pe discursul istoric generat depropriul evenimenþial al acestui grup românesc,care n-a trãit niciodatã în România.

Vorbind despre cuprins, cartea conþine oscurtã parte introductivã, intitulatã Argumnent.Motivaþii. Precizãri metodologice, dupã care setrece la conþinutul propriu-zis, organizat în 6capitole, urmate de concluzii, rezumate în lim-ba englezã ºi maghiarã ºi bibliografie. Privindlucrurile din perspectivã, cu acestã carte, GabrielMoise continuã de fapt o serie mai lungã deautori de prestigiu din þarã, care, începând din1920 pânã azi, au scris, din diferite puncte devedere, despre românii rãmaºi, dupã trasareafrontierei româno-mghiare, pe teritoriul Unga-riei de azi1.

De altfel, în primul capitol, în care prezintãun scurt istoric al românilor din Ungaria, pebaza propriei lor istoriografii, el trece în revistãtoate aceste cãrþi, insistând mai ales pe acelea,care au fost la un moment dat consultate ºi deistoricii români din Ungaria, când au începutsa-ºi redacteze propria lor istorie.2

Însã interesat de istoria acestor români, aºacum apare ea scrisã de autorii din Ungaria,Gabriel Moise reconstituie trecutul utilizânddate oferite de lucrãrile acestor autori: de la lo-calitãþile în care trãiesc românii ºi vechimeaacestei populaþii în rãsãritul Ungariei, la teoriarepopulãrii satelor dupã alungarea turcilor saula politica de maghiarizare a românilor dinUngaria în 1907.

Nu sunt omise din acest istoric nici dramasuferitã de românii rãmaºi în Ungaria dupã1918 sau îmbunãtãþirea situaþiei acestora dupã1948, când se revine la ºcolile româneºti.

O atenþie în acest prim capitol de istoric, se

Gabriel Moisa, Istoriografia românilor dinUngaria 1920–2010. Între deziderat ºi

realitate, Editura Noi, Gyula, 2010, 311 p.

Recenzie

acordã ºi recensãmintelor, cifra românilor dinUngaria rãmânând pânã astãzi un subiect fier-binte, cu atât mai mult cu cât, indiferent de ci-frele vehiculate de unii ºi de alþii, numãrul ro-mânilor este din 1920 pânã azi într-o continuãscãdere.

Însã dincolo de scãderea cifrelor, autorul sem-naleazã ºi o altã realitate ascunsã, mai dure-roasã: românii de fapt nu dispar ci alegerile,din cauza actualei legislaþiei maghiare privindminoritãþile dau rezultate false.

Citatele înserate de Gabriel Moise în carte, înlegãturã cu acest aspect, asemeni unor voci dedincolo de frontierã, sunt tulburãtoare pentruromânii din România: „Nu, nu credem cã vorfi mai puþini români decât în 2001, când s-audeclarat români doar 7995 de persoane.

Credem cã rezultaul recensãmântului va fila fel de fals ºi nereprezentativ ca ºi alegerileminoritare româneºti...Vor apãrea noi româniîn localitãþi sau în sectoare budapestane, undenu au fost niciodatã ºi nu sunt nici azi instituþiiromâneºti, biserici , ºcoli, ºi se vor ruºina sã sedeclare români cei din Chitighaz ºi Micherechi,care au trecut ºi prezent, dar s-ar putea sã li sefure viitorul.”3

În sfârºit din acest scurt istoric nu este omisãnici istoria parohiilor ortodoxe din Ungaria, a

48 LUMINA

1. În ordine cronologicã, cãrþile la care se face trimitereau fost scrise de Ioan Georgescu, George Bacaloglu,Vasile Stoica, Petre Bãrbulescu, Radu Pãiuºan ºiIonel chionchin, Eugen Glück, Cornel Munteanu,Radu Românaºu.

2. Este vorba de autorii care au scris, la câþiva ani dupãTrianon, ºi anume Ioan Georgescu ºi Vasile Stoica,care, referindu-se la românii rãmaºi în Ungaria, auvehiculat ºi anumite cifre (250.000 sau 50.000), pecare le vom regãsi ºi în lucrãrile cercetãtorilor ro-mâni din Ungaria.

3. Autorul o citeazã pe Eva Iova, cu articolul „Un cetã-þean-un vot“, apãrut în Foaia româneascã din 30ianuarie 2009. vezi Gabriel Moisa, Istoriografia ro-mânilor din Ungaria 1920-2010. Între deziderat ºirealitate, Editura Noi, Gyula, 2010,p.58

NOTE

vicariatului ortodox devenit episcopie sau a bi-sericilor greco-catolice. Capitolul II se concen-treazã pe „Instituþiile producãtoare de istoriela românii din Ungaria”, despre care GabrielMoise considerã cã nu se poate vorbi înainte de1990, în ciuda catedrelor de limbã ºi literaturãromânã existente în Ungaria la Budapesta( din1863) ºi Szeged( 1955), a transformãrii muzeu-lui din Békéscsaba în muzeu de bazã al româ-nilor din Ungaria, a cercetãrilor asupra româ-nilor, iniþiate la Muzeul Erkel din Gyula ºi amãsurilor de angajare a primilor specialiºti ro-mâni în instituþiile de stat.

Dupã Gabriel Moise prima ºi cea mai impor-tantã instituþie producãtoare de istorie la româ-nii din Ungaria este Institutul de Cercetãri alRomânilor din Ungaria – cu o Secþie de istorie– înfiinþat în anul 1993. Prin urmare, el acordãInstitutului un spaþiu generos în care sunt pre-zentate proiectele, cercetãtorii, tematica cerce-tãrilor, greutãþile întâmpinate de Institut, înîncercarea de a rezista ºi de a-ºi continua acti-vitatea.

În Capitolul III, dedicat revuisticii sunt pre-zentate publicaþiile românilor din Ungaria, pro-filul fiecãreia, redactorii, ºi studiile de istoriesemnate de diverºi autori din grupul intelectu-alilor români din Ungaria (Maria Berényi, Ele-na Csobai, Gheorghe Petruºan, GheorgheSantãu, etc.).

Capitolul IV trateazã volumele individualeale cercetãtorilor români din Ungaria. Prezen-tarea începe cu vechile monografii ale localitã-þilor cu populaþie româneascã, apãrute în a douajumãtate a secolului al XIX-lea ºi trece în revis-tã toate cãrþile scrise de românii din Ungariapânã azi.

Capitolul V analizeazã direcþiile ºi tendinþe-le cercetãrii istoriei de cãtre românii din Unga-ria. Gabriel Moise constatã cã cercetãrile etno-grafice le-au pregãtit, într-un fel, pe cele istori-ce, care apar într-un cadru instituþionalizat abiadupã 1990. Referitor la direcþiile abordate, au-torul semnaleazã focalizarea interesului istori-cilor români din Ungaria pe istoria culturii, is-toria învãþãmântului, istoria vieþii bisericeºti, pemicromonografii de localitãþi ºi pe cele câtevapersonalitãþi marcante, ridicate în timp din rân-dul comunitãþilor româneºti din Ungaria (MoiseNicoarã, Gheorghe Pomuþ, etc.).

Tot în acest capitol Gabriel Moise pune îndiscuþie modul de abordare, de cãtre istoriciiromâni din Ungaria, a problemei vechimii (în-ceputurilor) românilor din rãsãritul Ungariei ºia problemei asimilãrii. De asemenea încearcãsã creioneze modul în care este perceputã pro-

blema Trianonului în scrierile acestor istorici.Unele din aceste puncte de vedere, precum celeale profesorului Gheorghe Petruºan, care înþe-lege Trianonul în termeni medievali, în afaracontextului în care a avut loc, sunt consideratede autor ca personale.

Ultimul aspect pus în discuþie în acest capi-tol este cel al condiþiei cercetãtorului istoricromân din Ungaria, în condiþiile în care „învã-þãmântul minoritãþilor din Ungaria nu permiteformarea instituþionalizatã a profesorilor de is-torie” iar referenþii maghiari cenzureazã cãrþi-le, obligând autorii sã-ºi racordeze opiniile laistoria oficialã a statului.

Ultimul capitol, Personalia, scoate în valoarepersonalitatea ºi activitatea celor douã cerce-tãtoare ale istoriei românilor din Ungaria, carese detaºeazã incontestabil în cadrul elitei inte-lectuale prin activitatea desfãºuratã, în cunoaº-terea trecutului acestor români:Maria Berényiºi Elena Munteanu Csobai.

Cât priveºte concluziile, ele ar putea fi rezu-mate în câteva cuvinte: existã o scriere istoricãdespre românii din Ungaria, datoratã unorprestigioºi istorici români, formaþi în Ungaria,care n-au ezitat sã cerceteze ºi sã scrie, în ciudacondiþiilor vitrege cu care s-au confruntat ºi seconfruntã ºi azi.

Cartea beneficiazã ºi de o bibliografie boga-tã, un indiciu al documentãrii serioase care stãîn spatele acestei carþi.

Închizând ultima paginã, nu poþi decât sãapreciezi munca depusã de autorul ei ºi sã-þispui cã nu s-au scris multe asemenea cãrþi des-pre românii din diasporã.

Putem afirma prin urmare, cu toatã sinceri-tatea, cã, în ceea ce-i priveste pe românii dinUngaria, cartea lui Gabriel Moise este pentru ei„o carte de cãpãtâi.” Rodica Colta

LUMINA 49

Fotocronica Simpozionului al XIX-leaorganizat de Institutul de Cercetãri

al Românilor din Ungaria(Giula, 28–29 noiembrie 2009)

Programul sesiunii ºtiinþifice

Ioan Aurel Pop (Cluj): Iancude Hunedoara ºi timpul sãu

Vasile Dobrescu (Tîrgu-Mureº): Asociaþionismul în is-toria românilor din fostul Im-periu austro-ungar

Publicul simpozionului

Cornel Sigmirean (Tîrgu-Mureº): Ofiþeri români în ar-mata austro-ungarã. Cazulcolonelului Anchidim ªoldea.

50 LUMINA

Rodica Colta (Arad): Pre-zenþa femeilor române în via-þa arãdeanã, pînã la Unire.

Victoria Moldovan (Cluj):Un posibil partener - Institutullimbii române ca limbã euro-peanã

Ana Borbély (Budapesta):Bilingvism, limbã ºi identitateminoritarã – cercetãri sociolin-gvistice în Ungaria la începu-tul secolului al XXI-lea

Tiberiu Herdean (Budapesta):Destinul ideii sau recuperareadevenirii (Camil Petrescu)

Ana Ruja (Micherechi): Re-novãrile bisericilor ortodoxeromâne din Ungaria

Emilia Martin (Giula): Pemarginea unei aniversãri. Pa-trimoniul cultural românescdin Ungaria

LUMINA 51

Cornel Munteanu (Baia Mare):Momente din evoluþia ºcoliiromâneºti din Giula (1946-2008)

Maria Dan (Tîrgu-Mureº):Preoþii în timpul primuluirÎzboi mondial. Cazul proto-popului Ariton M. Popa

Elena Csobai (Bichiºciaba):Comunitatea româneascã dinBichiº din a doua jumãtate asecolului al XIX-lea

Ana Hoþopan (Seghedin):Culturalitate si identitate

Maria Berényi (Budapesta):Studenþi români din Ungariade azi la licee ºi universitãþi dinImperiul Austro-Ungar (Seco-lul XIX - începutul secolului XX)

52 LUMINA

Tiparul: Mozi Nyomda, BékéscsabaDirector: Garai György

SUMAR

In memoriam Gheorghe Santãu ...................................................................................................... 3

MARIA BERÉNYIArtistul ºi mecenatul Ioan Naco – Nákó János (1814–1889) .............................................. 5

NAGY MÁRTARãspânditorii cultului Sfântului Naum în Ungaria .......................................................... 15

ELENA CSOBAIRenovarea bisericii ortodoxe române din Otlaca Pustã .................................................... 31

IBOS ÉVAGheorghe Cohan (1910–1966) ............................................................................................. 38

EMILIA MARTINCentenarul naºterii pictorului Gheorghe Cohan din Giula (1910–2010) ......................... 45

RECENZIEGabriel Moisa: Istografia românilor din Ungaria 1920–2010Între deziderat ºi realitate (Rodica Colta) ......................................................................... 47

FOTOCRONICA SIMPOZIONULUI AL XIX-LEA ORGANIZAT DE INSTITUTULDE CERCETÃRI AL ROMÂNILOR DIN UNGARIA .................................................................. 49