LUMINA 1

LUMINA 2006Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.

2 LUMINA

Publicaþie subvenþionatã deFundaþia Publicã „Pentru Minoritãþile Naþionale ºi Etnice din Ungaria”,Departamentul pentru Relaþiile cu Românii de Pretutindeni, Bucureºti,

Autoguvernarea Minoritarã Românã – sectorul II, Budapesta

ISSN 1215-6779

Redactor:Elena Munteanu Csobai

Corecturã:Elena Rodica Colta

Coperta:Lonovics László

Traducere:Anca Liana Criºan

Foto:Latorczai JánosEmilia Martin

Editor responsabil:Maria Berényi

Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

LUMINA 3

În istoria românilor din Transilvania ºi Un-garia, macedoromânii au adus însemnate con-tribuþii în diferite domenii de activitate, fie in-dividual, ca personalitãþi marcante, fie ca ºicolectivitãþi – companii comerciale, asociaþiiculturale sau de altã naturã. Din mediul mace-doromânilor bãnãþeni s-au ridicat o seamã depersonalitãþi, ca Alexandru Mocioni, Constan-tin Gh. Roja, Gheorghe Ioanovici, Cristofor Nacoº.a.

Între colaboratorii marelui mitropolit Andreiªaguna, la toate acþiunile de dezrobire biseri-ceascã întreprinse de mitropolit, un loc de fruntel-a ocupat bãnãþeanul Gheorghe Ioanovici, fiullui Pavel Kaliva ºi al Anei Ianovici (Dechira),nãscut în Timiºoara la 24 noiembrie 1821. Ma-cedoromân de origine ºi negustor de meserie,tatãl sãu s-a stabilit aici la sfîrºitul secolului alXVIII-lea, schimbîndu-ºi numele – conform obi-ceiului – în Ioanovici, dupã numele tatãlui sãu,Ioan Kaliva. Devenit negustor renumit în Timi-ºoara, pe la începutul secolului al XIX-lea, fa-milia a cumpãrat moºiile nobiliare din Duleu ºiValea Mare (azi jud. Caraº-Severin), care le-adat dreptul sã foloseascã titlul „de Duleu ºiValea Mare”.1

Gheorghe Ioanovici a deþinut un rol impor-tant în viaþa politicã ºi culturalã a Banatului.Tînãrul Gheorghe ºi-a fãcut studiile liceale înoraºul natal, urmînd filozofia ºi dreptul la Se-ghedin, Pojon ºi Pesta. Terminînd studiile juri-dice în 1842, la 21 de ani ajunge avocat. A in-trat în viaþa publicã ºi încã foarte tînãr ºi-a cîº-tigat atîta popularitate, încît a fost ales deputatla Timiºoara în dieta din 1847-48 din Pojon(Bratislava). În anii revoluþiei de la 1848-49, aajuns vicecomite – subprefect – al judeþuluiCaraº, devenind un fruntaº al românilor bãnã-þeni. Ca atîþia bãnãþeni, în frunte cu EftimieMurgu, el a fost aderentul ungurilor contraAustriei în revoluþia din 1848. Încã de atunci,ºi-a fãcut din împãcarea românilor cu unguriiun ideal , pe care l-a urmãrit toatã viaþa.2

Dupã dezastrul de la ªiria s-a refugiat ºi el înTurcia, de unde s-a reîntors dupã un an de pri-begie. În anul 1850, fiind amestecat în cunos-cutul proces de la Arad, a fost condamnat la12 ani temniþã. Între 1854–1857 a fost întemni-þat la Pesta, Viena ºi Olmütz pînã ce amnestiageneralã din 1857 i-a redat libertatea.3

Gheorghe Ioanovici s-a cãsãtorit cu fiica ma-cedoromânului Stephanus Mano din Pesta,devenind prin aceastã cãsãtorie cumnat cu se-natorul imperial Nicolae Dumba din Viena,macedoromân ºi acesta.4 (Dumba a fost mareindustriaº ºi politician în Viena. A fost un me-cenat al vieþii artistice din capitala imperiuluiºi cel mai generos sprijinitor al multor întreprin-deri culturale ºi sociale româneºti de aici.)

Prin anii 1860, Ioanovici a activat pe terenziaristic. Articolele sale prin care cerea restabi-lirea constituþiei din 1848 au apãrut în ziarele„Magyarország” ºi „Ország”. Dupã instalarearegimului constituþional, cu prilejul deschideriicelui dintîi parlament maghiar, circumscripþiaLugojului, unde Ioanovici a fost mare proprie-tar, l-a ales deputat. Între 1865 ºi 1881 a fostdeputat al circumscripþiei Bocºa în parlamen-tul de la Pesta. Pînã la 1867 a funcþionat canotar al parlamentului, apoi din 1867 a fostmembru al „comisiei de împãcare” (kiegyezés).5

Ministrul de culte, baronul Eötvös József l-anumit secretar de stat ºi aceastã slujbã a înde-plinit-o de la 1866 pînã în 1871. Originea ma-cedoromânã, cultura vastã, precum ºi popula-

Maria Berényi

Gheorghe Ioanovici, secretar de statºi colaborator al lui Andrei ªaguna

Gheorghe Ioanovici

4 LUMINAritatea dobînditã încã de tînãr, l-au determinatpe ªaguna sã-ºi facã din Ioanovici un colabo-rator de nãdejde. Se pare de altfel cã însuºiªaguna este cel care l-a recomandat pe Ioanoviciprietenului sãu, ministrul cultelor Eötvös, sã-lînsãrcineze ºi cu conducerea secþiunilor orto-doxe româno-sîrbe din Imperiul Austro-Ungar.(Prietenia cu Eötvös dateazã încã din copilã-rie. ªaguna s-a nãscut la Miskolc, comitatulBorsod, unde bunicul lui Eötvös ºi-a avut mo-ºia. Apoi aceasta prietenie s-a întãrit în timpulcelor trei ani cît cei doi studiazã împreunã drep-tul la universitatea din Pesta, ceea ce la ajutat,mai tîrziu, mult pe ªaguna în realizarea pla-nurilor sale.)6

Sarcina în minister a lui Ioanovici a fost re-zolvarea problemelor privind Biserica româno-sîrbã. Împreunã cu Ioan Cav. de Puºcariu, re-ferentul sãu, gãseºte prilejul sã aducã însem-nate servicii Bisericii Ortodoxe din Ardeal învremurile cele mai grele ale luptei acesteia pen-tru autonomie ºi organizare. Cît timp a fost se-cretar de stat el a luat parte, ca deputat, la con-gresul constituant al Bisericii Ortodoxe Româ-ne, ºi a conlucrat la compunerea Statutului Or-ganic din 1868 al acestei biserici, pentru ca, în1869, sã exopereze în minister sancþiunea lui.

Împrejurãrile favorabile cauzei româneºti,inaugurate începînd cu anul 1860, au deschiso nouã fazã în demersurile pentru înfiinþareaMitropoliei Ortodoxe Române. În 1864 împã-ratul Francisc a aprobat înfiinþarea Mitropolieidin Transilvania. La 25 ianuarie 1865, o maredeputãþie românã, în frunte cu Andrei ªaguna,a prezentat la Viena împãratului ºi miniºtrilormulþumirile credincioºilor români ortodocºipentru restaurarea mitropoliei. Împãratul a în-credinþat separaþia fondurilor ºi a bunurilorortodoxe, încã din 24 decembrie 1864, unuicongres româno-sîrb, cãruia i s-a precizat nor-mele ºi procedura de activitate, urmînd sã selucreze pe douã secþiuni, sîrbã ºi românã.

Odatã cu dualismul, noua stare a BisericiiOrtodoxe Române din Ardeal a trebuit sã fierecunoscutã de guvernul maghiar. MinistrulEötvös József a alcãtuit în acest scop un proiectde lege, la care a lucrat foarte mult ºi secretarulde stat Gh. Ioanovici. La 24 aprilie 1868 dieta adezbãtut proiectul de lege privind „Reglemen-tarea referinþilor bisericii orientale din Unga-ria” susþinut, printre alþii, de deputaþii româniVincenþiu Babeº, Gheorghe Ioanovici, IoanPuºcariu, Alexandru Mocioni, Aurel Maniu,Sigismund Borlea, Aloisiu Vlad, SigismundPop, în parlament, ºi de Andrei ªaguna în casamagnaþilor. Prin legea din 24 iunie 1868, inti-

tulatã „În cauza celor de confesiune greco-ori-entalã”, au fost recunoscute drepturile egale aleromânilor cu ale sîrbilor iar prevederile legii din1792 s-au extins ºi asupra mitropoliei române.S-a recunoscut autonomia acesteia, acordîndu-se congresului bisericesc dreptul de a-i regle-menta, în limitele legii, cauzele bisericeºti ºiºcolare. Legea a acordat credincioºilor dreptulde a-ºi alege adunãri bisericeºti, a stabilit com-ponenþa congresului din arhierei, 30 deputaþiai clerului, 60 ai mirenilor. Congresele audobîndit competenþa sã decidã organizareaadunãrilor bisericeºti, diferite probleme.7

Pe baza acestei legi s-a fãcut convocarea pri-mului congres naþional-bisericesc al Mitropoli-ei Ortodoxe Române ardelene reînviate. Acestprim congres ºi-a deschis lucrãrile în 16/28 sep-tembrie 1868 la Sibiu, sub preºedinþia luiªaguna, care avea sã întocmeascã un regula-ment dupã care sã se conducã Biserica Ortodo-xã Românã din Transilvania (Statutul Organic).Reprezentantul de faþã al guvernului a fostGheorghe Ioanovici, dar el a participat ºi încalitate de deputat congresual mirean din par-tea cercului Oraviþei, dieceza Caransebeºului.Congresul a þinut 12 ºedinþe. Înainte de primaºedinþã, Gheorghe Ioanovici a luat cuvîntul ºi,arãtînd însemnãtatea congresului, a propus ale-gerea unei deputãþii pentru primirea mitropo-litului. Mitropolitul a prezentat congresuluiproiectul de Statut Organic – dat ºi sinoduluidin 1864 spunînd cã el „primeºte bucurosmodificaþiunile ce se vor afla necesare, nefiindpreocupat de nici o idee de predilecþiune pen-tru operatul sãu ºi-l predã acest operat ca unaluat pregãtit din care stã în voia ºi chemareacongresului de a compune pîinea ce sã fie hra-nã pentru toþi.”8

Astfel în ºedinþa a treia a congresului a fostaleasã o comisie de 27 de membri (cîte 9 dinfiecare eparhie: 3 clerici ºi 6 mireni), cãreia i s-atrasat sarcina de a lucra la definitivarea Statu-lui Organic, preºedinte al comisiei fiind alesGheorghe Ioanovici. Împãrþindu-se aceasta întrei subcomisii ºi repartizîndu-ºi materialul delucru, membrii aleºi s-au retras fiecare în loca-litãþile lor, ca sã-ºi înceapã lucrãrile. GheorgheIoanovici a fãcut parte din subcomisiunea I.9 Efoarte posibil ca acum sã se fi retras ºi el la cas-telul sãu din Duleu, unde a lucrat la definitiva-rea Statutului. Tradiþia pãstreazã informaþia cãînsuºi ªaguna ar fi venit aici ºi ar fi lucrat îm-preunã cu Ioanovici ºi cu preotul Nestor Damºa.Din lipsã de documente scrise, localizarea re-dactãrii Statutului Organic este mai dificilã, însãrezultatul lucrãrilor comisiei de 27 poate fi vã-

LUMINA 5

Mitropolitul Andreiu baron de ªaguna

6 LUMINAzut din simpla consultare a proiectului originalal lui ªaguna ºi textul elaborat de comisia amin-titã, care începînd din ºedinþa a VIII-a congre-sului s-a citit punct cu punct. Modificãrile aufost de aºa naturã încît la un moment datªaguna, profund amãrît, a refuzat chiar sãprimeascã hotãrîrile comisiei în privinþa con-sistoriului. (ªaguna plãnuise un „sinedrion alpresbiterilor”, ca organ consultativ al episco-pului, constituit liber numai de episcop. Comi-sia de 27 a modificat respectivul punct spunîndcã acesta trebuie sã fie un organ juridic al epar-hiei ºi al episcopului, ales de sinodul eparhial,în el fiind nu numai clerici ci ºi mireni (3 clericiºi 5 mireni). Refuzul sãu a produs o mare ne-mulþumire, încît ªaguna ameninþat cu destrã-marea congresului, ºi-a cerut iertare în urmã-toarea ºedinþã ºi a acceptat propunerile.10

Forma Statutului Organic aprobatã de con-gres, fundamental diferitã de cea a proiectuluioriginal, a fost, dupã pãrerea lui Ioan Lupaº,„un compromis între vechiul sistem ierarhic ºiîntre cel modern constituþional”.11

Lucrãrile congresului s-au încheiat cu ocuvîntare þinutã tot de Gheorghe Ioanovici, carea arãtat, indirect, cã de fapt dobîndirea auto-nomiei bisericeºti este un pas înainte spredobîndirea libertãþii naþionale ºi culturale: „(…)Eu cu aceastã ocazie nu pot sã nu-mi exprimbucuria asupra acelui moment epocal în istoriaBisericii noastre, cã noi românii greco-orientali,adunîndu-ne din toate pãrþile Ungariei ºiTransilvaniei ne-am vãzut cu frãþietate uniþi peterenul autonomiei bisericeºti… ºi pe acest te-ren am zidit templul libertãþii confesionale ºinaþionale (…) ”.12 S-a adresat apoi lui ªagunamulþumindu-i de ostenealã ºi încredinþîndu-lºi pe mai departe de ajutorul sãu.

Congresul a aprobat textul revizuit al luiªaguna, care a devenit cunoscut ca StatutulOrganic, la 19 octombrie 1868, ºi l-a înaintatîmpãratului spre sancþionare. Un comitet alMinisterului Cultelor ungar, sub preºedinþia luiEötvös József, l-a examinat ºi l-a aprobat, cuschimbãri minore. Cea mai importantã dintreacestea specifica dreptul împãratului la „in-specþie supremã” asupra chestiunilor bisericeºtiºi stipula cã paragrafele privind conducereaºcolilor ºi folosirea limbii române ca limbã ofi-cialã a Bisericii vor trebui sã se conformeze le-gislaþiei care se ocupa în mod specific de acestechestiuni. În comitet s-a pus problema dacãaceste schimbãri ºi altele nu necesitã o nouãsupunere a întregului document unui congresnaþional bisericesc special, pentru aprobare,înaintea sancþionãrii lui de cãtre împãrat. Cei

doi membri români ai comitetutului – Ioan Ca-valer de Puºcariu ºi Gheorghe Ioanovici,amîndoi consilieri apropiaþi ai lui ªaguna – aupledat împotriva altor amînãri. Ca ºi ªaguna,ei erau îngrijoraþi de ostilitatea arãtatã de mulþipoliticieni maghiari în parlament faþã de naþio-nalitãþile nemaghiare ºi doreau sã evite „com-plicaþiile”. Ei au acceptat modificãrile propusede minister doar cu condiþia aprobãrii lor decãtre urmãtorul congres bisericesc regulat. La28 mai 1869 Statutul Organic a primit sancþio-narea împãratului.13

Importanþa Statutului Organic ºi meritul ce-lor care au contribuit intens la alcãtuirea lui aconstat în faptul cã o bunã parte din principiilelui au stat la baza noului Statut al Bisericii Or-todoxe Române din anul 1948. Pe baza lui aînceput din 1870 organizarea parohiilor ºiprotoprezbiteratelor, s-au fãcut alegeri pentrusinoadele episcopale, s-au desfãºurat lucrãrilesinoadelor, s-au ales membrii consistoriilor ºi s-a desfãºurat congresul din 1870. Potrivit prin-cipiului autonomiei, pe baza acestui Statut Or-ganic, biserica ortodoxã a dobîndit dreptul de areglementa, administra ºi conduce afacerile salebisericeºti, ºcolare, fundaþionale la toate nive-lurile sale constitutive.14

Partenie Cosma, scriind, în „Enciclopedia” luiDiaconovich, istoricul Statutului Organic, ne daamãnunte interesante. „Se susþine încã ºi as-tãzi cã Statutul Organic ar fi opera lui ªagunaºi expresiunea vederilor lui. Aceastã pãrere esteînsã neîntemeiatã. Ce e drept, recîºtigarea mi-tropoliei ºi autonomia bisericii gr.or.rom. dinstatul Ungar în prima linie este meritul luiªaguna, care cu agerimea minþii sale ºi cu au-toritatea sa impunãtoare în sus ºi în jos, a ºtiutexploata situaþiunea favorabilã, de a continualupta pentru emanciparea de ierarhia sîrbeascã,iniþiatã la începutul secolului trecut de exilatulMoise Nicoarã [subl.n.]. Statutul organic însã,nici în forma, nici în pãrþile lui cele mai esenþi-ale, nu este operatul lui ªaguna, ci este al con-gresului din 1868, care numãra între membriisãi pe cei mai distinºi bãrbaþi ai bisericii, întrecari: I. Alduleanu, V. Babeº, Alex. Mocsonyi,Ioan cav. de Puºcariu ºi secretarul de stat GeorgeIoanovici.” 15

Dupã moartea lui Eötvös (1871) românii dinMinisterul Cultelor din Budapesta au fost sus-pectaþi pentru activitatea lor naþionalã ºi au fostînlãturaþi de Trefort, ministrul urmãtor. Aceºtiromâni erau trei la numãr, Gh.Ioanovici secre-tar de stat, Ioan Cav. de Puºcariu ºi Roºescureferenþi.

Ioanovici ca învãþat ºi scriitor ºi-a cîºtigat, pe

LUMINA 7

terenul filologiei maghiare, merite care i-au des-chis drumul spre Academia Maghiarã, unde din1867 a fost membru corespondent, iar din 1883membru ordinar. În perioada 1882-1895 a fostmembru ºi preºedintele comisiei filologice aAcademie, precum ºi membru al comisiei nu-mite pentru prelucrarea dicþionarului technic-juridic. A participat la lupta pentru reînoirealimbii maghiare. Studiile ºi articolele sale filolo-gice au apãrut în „Pesti Napló”,„Nyelvtudományi Közlöny”, „Magyar Nyelvõr”.Dintre lucrãrile sale, cele mai importante sînt:Adalékok a magyar szóalkotás kérdéséhez (Pest,1870); Az ik-es igékrõl (Bp., 1877); Értsük megegymást az orthologia és neologia ügyében (Bp.,1882); Szórendi tanulmányok (Bp., 1887).16

Unul dintre biografii sãi, Dimitrie Braharu,scria: „Pentru Ungaria, la a cãrei culturã seadãpase, el a fost filologul reputat, pentru carimerite a fost ales membru al Academiei maghi-are, ºi preºedintele secþiunii filologice (1882–1895).

(...) Ioanovici a fost un savant cercetãtor alfilologiei maghiare, pe terenul cãreia a ajuns laonoruri de mulþi Unguri invidiate. Pe semne cão soartã vitregã a fãcut ca nestãpînita pasiuneºtiinþificã a acestui om sã se îndrepte spre sin-gura culturã care i-a fost dat sã o cunoascã,

rãpindu-ni-l ºtiinþei româneºti. Poate cã la edu-caþia în acest sens sã fi contribuit esenþial ºi aceanemeºie ungureascã pe care bogatul negustortimiºorean, tatãl sãu, a cîºtigat-o la 1801.”17

În timpul emigrãrii sale din 1849, GheorgheIoanovici a stabilit unele legãturi francmasoni-ce, încît în anul 1867 a intrat în francmasone-ria de la Budapesta, pe care a condus-o din 1897pînã la moartea sa, survenitã în 1909. Franc-masonii sînt însã de mai multe rituri, din caridouã sînt mai însemnate: ritul scoþian ºi cel ioa-nit. El a intrat în francmasoneria de rit scoþian,avînd ca mare maestru pe Türr István. În 1871,Ioanovici a întemeiat loja germanã „Humbold”tot de rit scoþian, devenind mare maestru alacestei loji. În ultimii ani ai vieþii a ajuns con-ducãtorul francmasoneriei din Ungaria, fiindmarele maestru al lojii simbolice din Budapes-ta.

În 1871 a devenit membru fondator al Socie-tãþii „Kisfaludy”. A fost preºedintele Universi-tãþii libere, întemeiatã la 1894.18

Gheorghe Ioanovici a fost prieten bun ºi cuEmanuil Gojdu. Acesta l-a numit executorulsãu testamentar, alãturi de George Grabovskyºi Mihail Széher.

Ioanovici, asemenea mai multor mecenaþi, aajutat studenþii români, a dat sume considera-bile Societãþii „Petru Maior” din Budapesta, aparticipat ºi subvenþionat multe manifestãriromâneºti din capitalã.

Dupã ce naþionalismul maghiar a prins con-tururi mai puternice, Ioanovici a activat tot maipuþin pe teren politic. Dupã moartea lui DeákFerenc – cu care a avut legãturi de prietenie –întîmplatã în 1876, Ioanovici s-a îndepãrtat ºimai mult de viaþa politicã, iar din 1881 a dus oviaþã mai retrasã, la moºia sa din Duleu ori laBudapesta.

El s-a dedicat sprijinirii satelor, bisericilor ºiºcolilor de pe domeniul Duleu ºi Valea Mare,care-i rãmãseserã moºtenire. Acþiunile umani-tare i-au fixat personalitatea atît în protocoale-le sinoadelor ºi comitetelor parohiale, cît ºi înconºtiinþa locuitorilor, care-l prezintã ca pe unvrednic român, bun la suflet, apropiat ºi susþi-nãtor al celor nevoiaºi, fapt pentru care ºi-aprimit din partea lor titlul de „tata mare” iarsoþia sa Sofia, atributul de „maica”. În proto-colul ºedinþei extraordinare a comitetului pa-rohial Duleu din 16 septembrie 1890, al cãruipreºedinte a fost el însuºi, se preciza: „Pentrumulte binefaceri ce au arãtat Il(ustritatea) Sapreºedintele Dl. Georgiu Ioanoviciu cãtre bise-ricã, ºcoalã ºi întreaga comunã bisericeascã,comitetul, în numele comunei bisericeºti, expri-

Székely Bertalan: Deák Ferenc

8 LUMINAmã cea mai profundã mulþumire ºi recunoºtin-þã ºi roagã pe Atotputernicul sã-l trãiascã întrumulþi ºi fericiþi ani”.19

Dintre faptele sale de binefacere amintim:contribuþia sa de cult cît a trei familii din sat,înfiinþarea fondului ºcolar ºi bisericesc, spriji-nirea bunului mers al ºcolii ºi dãruirea pe sea-ma învãþãtorilor a cîte 80 de coroane anual,donarea a 2000 coroane ºi lemnul necesar pen-tru construirea unei noi biserici în Duleu (1908),inclusiv carele cu boi pentru aducerea lemnu-lui din pãdure. Încetarea sa din viaþã, a adusmultã tristeþe în sufletul locuitorilor satelor, careau mai beneficiat de un ajutor lãsat prin testa-ment.20

La 10 ianuarie 1909, Gheorghe Ioanovici s-astins din viaþã la Budapesta. Magistratul capi-talei a oferit pentru el un loc de onoare în cimi-tirul Kerepesi, unde a fost înmormîntat aseme-nea multor români de aici. Despre înmormîn-tarea sa, presa românã din capitala Ungariei arelatat: „Înmormîntarea s-a fãcut cu mare pom-pã ºi pe lîngã asistenþa unui public numeros ºidistins al capitalei (...). Între publicul asistentam observat ºi pe miniºtrii Wekerle ºi Apponyi.Dintre membrii coloniei române din capitalãasemenea s-au prezentat foarte mulþi. Catafal-cul ridicat în incinta Academiei a fost împodo-bit de numeroase cununi, între cari ºi douã ro-mâneºti ºi anume din partea parohiei greco-

orientale ºi din partea fundaþiunei „Gozsdu”.Prohodul a fost sãvîrºit de protopopul onorarGhenadie Bogoievici, preotul militar Ioan Pappºi preotul bisericei greceºti Georgiades Murnu.Rãspunsurile funebrale le-a executat corulbisericiei gr.-ort. rom. din Budapesta.”21

În necrologul apãrut în Telegraful Român setrage concluzia astfel, în ce priveºte viaþa ºi ac-tivitatea lui Ioanovici: „La actul înmormîntãriia asistat un public foarte ales: miniºtri, membriai Academiei maghiare, scriitori, deputaþi, etc.I-a fost deci ºi înmormîntarea aºa cum i-a fostviaþa întreagã: legea i-a fost numai româneas-cã.” 22

Foarte mulþi l-au considerat un renegat pen-tru faptul cã a fost membru al Academiei ma-ghiare ºi preºedinte al Comisiei filologice a aces-tei Academii – calitate în care a scris o serie devaloroase lucrãri filologice de limbã maghiarã.S-a confruntat cu aceste atacuri pe tot parcur-sul vieþii sale . Au fost ºi dintre aceia care i-auvenit în ajutor. „Inima lui e nestricat românã –scria ziarul Albina, nr. 23/1867 – plinã de iu-bire ºi bunãvoinþã cãtre sîngele sãu… Dacã eltrece, ºi poate trece cu toatã buna cuviinþã, deromân, aceasta avem sã mulþumim numai ini-mii lui, care nu s-a putut renega.”

Îi revine posteritãþii, istoriografiei române ºimaghiare de a-i aprecia activitatea politicã, ecle-ziasticã, ºtiinþificã ºi umanitarã.

1. Ioan Sauca, George Ioanovici în lumina arhi-velor parohiale din Duleu ºi Valea Mare, În:„Mitropolia Banatului”, 1979, nr. 1–3, p. 97.

2. D. Braharu, Un colaborator al lui ªaguna: se-cretarul de stat Gheorghe Ioanovici de Dulãuºi Valea Mare, Cluj, 1932, p. 3.

3. Magyar Életrajzi Lexikon, Budapest, 1967. 4. D. Braharu, ibidem., p. 33. 5. Magyar Életrajzi Lexikon, Budapest, 1967. 6. Ioan Lupaº, ªaguna ºi Eötvös, Arad, 1923,

p. 9. 7. Maria Berényi, 140 de ani de la reînfiinþarea

Mitropoliei Ardealului, În: „Simpozion” Co-municãrile celui de al XIV-lea Simpozion alcercetãtorilor români din Ungaria, Giula,2005, p. 34–39.

8. Protocolul Congresului naþional bisericesc, Si-biu, 1868, p. 20–21.

9. Telegraful Român, 1868, nr. 76, p. 301.10. Ioan Sauca, ibidem., p. 100–101.

NOTE

11. Ioan Lupaº, Mitropolitul ªaguna ca restaura-tor ºi legislator al Bisericii Ortodoxe Române,În: „Revista Teologicã”, 1923, nr. 6–7, p.192.

12. Protocolul Congresului naþional bisericesc, Si-biu, 1868, p. 108-109

13. Keith Hitchins, Ortodoxie ºi naþionalitate.Andrei ªaguna ºi românii din Transilvania1846-1873, Bucureºti, 1995, p. 281.

14. Maria Berényi, ibidem.15. Partenie Cosma, Statutul Organic, În: „En-

ciclopedia românã”, t. III, Sibiu, 1904, p.1011.

16. Magyar Életrajzi Lexikon, Budapest, 1967.17. D. Braharu, ibidem., p. 5.18. Magyar Életrajzi Lexikon, Budapest, 1967.19. Ioan Sauca, ibidem., p. 98.20. Ibidem.21. Lupta, Budapesta, 1908 , nr. 261.22. Telegraful Român, 1909, nr. 2.

LUMINA 9

În romanul lui Milan Kundera, scris în limbafrancezã ºi apãrut în 1997 (în traducere româ-neascã în 2005, la Humanitas), Identitatea, unroman al iubirii ºi pe planuri secundare al unorteme – prietenie, neînþelegere, existenþã de pe-riferie etc. – care servesc toate la circumscrie-rea ºi surprinderea identitãþii ºi a iubirii, pro-blema pe care atât autorul cât ºi naratorul ºi-oformuleazã explicit, este: graniþa dintre real ºiireal. Dar putem merge mai departe ºi sã înþe-legem problema ca o întrebare: ce se poate sur-prinde în graniþa îngustã dintre trezie ºi vis, visºi trezie? Am putea risca sã afirmãm cã statu-tul acestui tãrâm incert este unul privilegiat, degraþie, pentru cã este necontaminat de exteriorsau de conºtienþã. Pentru cercetarea acestorzone ce aparþin subconºtientului, MilanKundera trebuia sã ducã pânã la limitã com-petenþa naratorului omniscient ºi sã pãtrundãnu doar în conºtiinþa personajelor – aiciChantal ºi Jean-Marc –, dar ºi sã le vadã visele.Sau sã vorbeascã în numele lor.

Cu toatã poetica radicalã ce elibereazã ro-manul de vechile convenþii ºi cu construcþia sade mozaic, romanul în discuþie pare, faþã decele scrise mai înainte, destul de simplu ºi ur-mãrind chiar o linearitate ce aminteºte de ro-manele tradiþionale deoarece ni se povesteºte,foarte simplu spus, o etapã, adevãrat nedefini-tã în timp, din iubirea cuplului Chantal – Jean-Marc. Cele cincizeci ºi una de capitole urmã-resc aceastã „evoluþie”, însã specificul tehnical romanului se defineºte în interiorul acestorcapitole înseriate ca niºte mozaicuri în care re-vin teme ºi motive, am spune obsesionale, pla-sate în contextul a noi ºi noi scene ; motive cumar fi: saliva, sunetele ciocanului, culoarea roºie, lacare se mai pot adãuga, desigur, ºi altele cucaracter mai general: promiscuitatea, indistinc-tul, oroarea de convenþiile sociale etc. Structu-ra romanului produce impresia de precipitaþiedar capitolele o anumitã staticitate ºicircularitate care însã adâncesc ºi contribuiescla dinamica textului. (Romanul începe cu oplimbare cam indiferentã dar lucidã a luiChantal într-un orãºel normand ºi accelereazãcu o cãlãtorie cu trenul ce trece prin tunel, cul-minând în coºmarul din final al cuplului.) Nulipsit de ambiguitãþi ºi incertitudini, romanul

este drumul curajos al cuplului spre unica iubi-re, spre numai iubire ºi spre scoaterea treptatãa acesteia din toate constrângerile exterioareposibile. O opþiune extrem de periculoasã, pecare cuplul o plãteºte scump, necruþând lumeadin împrejur ºi necruþãndu-se nici ei pe ei în-ºiºi. Idealul radical susþinut de amândoi esteiubirea absolutã într-o libertate absolutã ; idealla care în faza incipientã nu se putea ajungedecât eliminând prin „analize” tot ce este inu-til ºi suspicios, drum la al cãrui capãt amândoiputeau sã rãmânã, însã, mai singuri decât erauînainte. Modalitãþile examinãrii lumii ºi a celu-ilalt nu cunosc aici scrupule, am putea vorbichiar de o anumitã cruditate în felul cum per-sonajele „dezbracã” de zgura convenþiilor totce poate periclita aceste douã categorii: liberta-tea ºi iubirea, categorii aici nu întotdeaunaarmonizabile. Încã în primul capitol se preves-tesc extremele între care trãieºte, sentimental ºiraþional, Chantal, care vroia în orãºelul nor-

Tiberiu Herdean

Milan Kunderasau calvarul identitãþii

10 LUMINAmand doar „sã petreacã o noapte singurã, fãrãJean-Marc” (s. n.), dorinþã de libertate ce vaculmina mai târziu în conflict, produs, fatal, deneînþelegere ºi nelãmuritã din cauza vizitei ino-portune a fostei cumnate. Tot în acest capitoliniþial îi dã fiori lui Chantal emisiunea la televi-zor intitulatã Dispãrut fãrã urmã despre carevorbesc cele douã chelneriþe în restaurantulhotelului ºi care îi trezesc spaima posibilitãþiide a-l pierde pe Jean-Marc. Ca sã obþinã liber-tatea absolutã în care iubirea sã fie posibilã,Chantal renunþã aproape la toate valorile ºicategoriile consacrate ale societãþii: familie, co-pil, soþ (Jean-Marc va renunþa mai târziu lavaloarea prieteniei). În elanul nonconformist,Chantal acceptã o singurã categorie, în loc desoþ pe cea de iubit. Radicalismul lui Chantal,iluminarea ei înspre lichidarea categoriilor uzatese datoreazã, totuºi, unui accident tragic : moar-tea copilului ei din prima cãsãtorie ºi amintirilelegate de vechea sa familie, cu rudele cu tot. Înmomentele sale de meditaþie asupra acestuieveniment tragic, Chantal îºi exprimã oroareade felul nedemn în care societatea (în cazul eireprezentat de primul soþ) recomandã „vinde-carea”, remedierea: „Trebuie sã avem alt copil,repede. Dupã aceea o sã uiþi”. Tot în acest con-text, vizitând mormântul copilului – scena estede o rarã umanitate ºi magistral intuitã deKundera deoarece cu aceste ocazii lunareChantal „îi vorbeºte” copilului, i se adreseazãdirect – întâmpinãm interpretarea a douã ideiesenþiale. Chantal îi mãrturiseºte copilaºuluimort cã „tocmai pentru cã te-am iubit n-aº fiputut deveni aceea care sunt, dacã tu rãmâ-neai aici”. Adicã Chantal, fie cã involuntar,„scapã” de obligaþia participãrii conformiste lao viaþã în colectiv printr-un eveniment tragic(trebuie sã ne exprimãm aici, totuºi, o poatejustificabilã neîncredere psihologicã, sau o în-trebare: dacã o femeie trecutã printr-o aseme-nea traumã greu de depãºit, sã dispunã apoi,fie ºi „eliberatã”, de atâta forþã ºi radicalitate?)O singurã datã Chantal e surprinsã totuºi într-un uºor conformism – acceptã un serviciu la ofirmã de publicitate nu din convingere sau vo-caþie, ci pentru salariul mai mare de acolo –,însã aici conformismul ei poate fi „iertat” deoa-rece e supus principiului superior al libertãþii.

În voinþa ei de a se lepãda de conven-þionalismele societãþii contemporane, Chantalnu cruþã nici instituþia familiei. În fraza „bãr-baþii nu vor mai întoarce capul dupã mine”,repetatã ºi în faþã cu Jean-Marc, se presupuneun suport erotic însã sensul ei este mai mult ocriticã la denaturarea bãrbaþilor produsã în via-

þa de familie. Realul e schematic, socialulconvenþionalizat: „Chantal vãzu aceeaºi sche-mã în diferite variante” (s. n.), sau: „Chantal îºispuse: bãrbaþii s-au „tãticizat”. Se pune deci sublupã categoria de bãrbat – bãrbaþii parcã s-auinfantilizat. Nu lipsa atenþiei lor asupra luiChantal se regretã aici, ci transformarea lamen-tabilã a bãrbaþilor în „tãticuþi”. În capitolul încare cumnata lui Chantal le face o vizitã cucopiii ce-i invadeazã spaþiul intim, raportulnegativ faþã de familie devine excesiv prin „în-tâmplarea” cã scena coincide cu supãrarea luiChantal pentru scrisorile anonime pe care i letrimite Jean-Marc, producând astfel un climat„favorabil” neînþelegerii, primului blocaj în co-municarea dintre cei doi îndrãgostiþi, dupã careChantal pleacã la Londra.

Asemenea atitudini faþã de societatea con-temporanã rãmân însã totuºi pe planul secun-dar în roman ºi reprezintã câte un prilej de a sedebarasa de tot ce nu poate sau mai bine spusnu trebuie sã reprezinte adevãrata identitate apersonajelor. Pentru Jean-Marc prietenia devi-ne o categorie perimatã, depãºitã ºi gratuitã carenu mai serveºte decât la a sprijini „buna func-þionare a memoriei”. O „oglindã” refuzatã atrecutului, cãci atât Chantal cât ºi Jean-Marcvor sã trãiascã, exclusiv, pezentul iubirii. Ple-când de la spitalul unde prietenul din tinereþe,„F”, zãcea bolnav, Jean-Marc, deloc miºcat -cum ar scãpa de trecut ºi ar ajunge în prezent -„simþi o dorinþã irezistibilã de a fi cu Chantal”.Se poate vorbi în egalã mãsurã la cei doi îndrã-gostiþi de primatul absolut al prezentului, deînstrãinarea faþã de trecut (singur copilaºulmort nu e uitat): Chantal nu-ºi mai recunoaºterudele, nici nu le mai suportã, iar Jean-Marcrenunþã definitiv ºi la ideea prieteniei. Se maiobservã o aproape invizibilã diferenþã între ati-tudinea celor doi: refuzul societãþii de cãtreChantal e mai radical în planul practic, pânãcând Jean-Marc e mai radical în cel teoretic în-cât uneori amândoi se mirã de propriile lor opi-nii: „Nu era sigurã de reacþia lui, se temea sã n-o creadã un monstru”. Faptul cã Jean-Marc edependent, economic vorbind, de Chantal – ceidee strãinã de spiritul romanului, ºi totuºi for-mulatã (!), femeia câºtigând de cinci ori maimult decât iubitul ei ºi în plus ºi apartamentulîi aparþine – îl face mai liber în planul ideilor,Chantal însã se autostãpâneºte tocmai pentrua menþine echilibrul. Radicalitatea teoreticã alui Jean-Marc sãlãºluieºte paºnic în libertateanemãr-ginitã din cãminul lui Chantal.

Încercând sã iasã amândoi din socialulconvenþionalizat ºi sã rãmânã doar în mãsura

LUMINA 11în care e posibil în mod autentic (Chantal ac-ceptã totuºi un serviciu în care se simte obliga-tã sã-ºi mascheze lipsa de angajament), socie-tatea ºi manifestãrile ei sunt puse mereu subcontrol, analizate la nesfârºit. Conºtienþi sauinconºtienþi, Chantal ºi Jean-Marc sunt convinºide posibilitatea iubirii numai în cazul în careidentitatea – cealaltã temã centralã a romanu-lui – poate fi definitã, fiind înþeleasã ca o con-diþie esenþialã. Instrumentele cu care cele douãpersonaje opereazã nu sunt desigur ºtiinþificecãci asta ar însemna sã aplice împotriva socie-tãþii tocmai metode împrumutate din zona res-pinsã. Investigaþia se face cu metode persona-le, incerte, închise în individualitate, sau ºi maiincerte, închise în eu: Chantal ºi Jean-Marcvisezã, imagineazã, „crede” (tot o sinonimã avirtualului), vor sã surprindã identitatea în ter-menii ei cei mai siguri, iar la începutul acesteitentative nici nu-ºi dau seama de calvarul princare vor trece ºi de finalul în care identitatea vadeveni una etericã pânã la dispariþie. Chipulidentitãþii dorite apare în aceste planuri incerte– vis, imaginaþie – ºi se confruntã cu cel moºte-nit din realitate, strãin ºi nedorit. Realul pro-duce mereu înºelãciuni: „Acum vãzând-o dinprofil, Jean-Marc îºi dã seama cã ceea ce crezu-se cã este cocul lui Chantal e de fapt o eºarfãlegatã în jurul capului”. Scena ne aminteºte desenzaþia ratatã a naratorului lui Blecher dinextraordinarele Întîmplãri în irealitatea imedia-tã: „Vãzui deodatã pe o etajerã un buchet marede flori într-un vas. Asta mã salvã (…) Mã ridi-cai ºi mã repezii la etajerã. Aruncatã pe o grã-madã de cãrþi zãcea o eºarfã roºie”. Într-un caznu coc, ci eºarfã, în celãlalt caz nu flori, ci eºar-fã. (O diferenþã esenþialã existã între identita-tea conceputã de Kundera ºi cea de Blecher: laprimul ea este anevoios de definit, la Blecher ecertitudine, adevãrat, dureroasã: identitateaexistã, dar reprezintã o insuficienþã ontologi-cã, fiind egalã cu prizonieratul în sinele eului.)

În cazurile în care personajele romanului trã-iesc sentimentul de pierdere a identitãþii celui-lalt, sau al iluziei de pierdere, sau al desfigurã-rii, sau doar al ideii de pierdere, apare frica,spaima, angoasa, exasperarea – în funcþie deintensitatea senzaþiei, iar când identitatea serecompune, apare liniºtea: „Chantal se simtesalvatã : vocea lui Jean-Marc este vocea iubi-rii”. Uneori identitatea se pierde în real – „Sãconfunde aparenþa fizicã a iubitei cu cea a uneistrãine: a mai trãit senzaþia asta, o, de câte ori!”–, alteori se câºtigã în vis: „în vis, nu avea nici oîndoialã cu privire la identitatea ei”. Alteori seîntâmplã invers, visul sau imaginaþia produc

alterarea: „îºi imagineazã trupul ei lovit, o vedeîntinsã pe nisip, plinã de sânge”, sau: „Jean-Marc a avut un vis: se teme pentru Chantal…(…) Repetã de parcã ar vrea sã-i redea aceluichip schimbat vechea înfãþiºare, identitateapierdutã”. În asemenea cazuri, realul restabi-leºte, ºi dacã provizoriu, identitatea: „sub im-presia visului, Jean-Marc simþi nevoia s-o vadãimediat”.

Pierderea repetatã a identitãþii, cel puþin înprima fazã a romanului, se pune pe seama so-cietãþii; se încearcã astfel o îndepãrtare vizibilãde la socialul încãrcat cu convenþii ce desfigu-reazã identitatea, iar prin diferite soiuri de in-vestigaþii ºi interogaþii, sau verificãri ale senza-þiilor, socialul se subþiazã ºi se ajunge, sau maiprecis se râvneºte statutul ideal : individualita-tea absolutã. Rãmâne nespusã o întrebare : dacãidentitatea individualã nu e marcatã oare, to-tuºi, de social; dacã vulnerabilitatea ºi relativi-tatea noþiunii nu se datoreazã tocmai elemen-telor exterioare; dacã identitatea poate fi for-mulatã exclusiv din interior?

Identitatea, tema superioarã a romanului, caºi cea a iubirii, e purtatã prin contexte pe cât de„reale”, pe atât de ireale, iar instrumentele ten-tativelor de definire sunt motivele obsesive carevor sã elucideze, prin contraste, sensul teme-lor. ªi aici se cuvine sã deschidem o micã pa-rantezã. Kundera ºi-a formulat, de obicei înscris, concepþiile sale despre genul romanesc,mai sintetic în Arta romanului (1990), iar ocazi-onal în diferite interviuri sau în prefeþele ediþii-lor traduse ale romanelor sale. Pe baza opinii-lor expuse cu asemenea prilejuri, nu ni se pareabsolut strãinã opinia ca romanul Identitatea,deºi apãrut mai târziu decât Arta romanului ºiconceput de romancier ca o trecere la o nouãetapã a scrisului sãu, sã-l înþelegem ca un ro-man-tezã, sigur nu mai mult decât am înþele-ge, de pildã, Patul lui Procust ca lansarea unei„noi structuri” de cãtre Camil Petrescu în con-textul romanului românesc interbelic. Identita-tea ilustreazã unele convingeri ale teoreticianu-lui, cu mult anterioare apariþiei romanului, con-vingeri reformulate, nuanþate dar niciodatãabandonate sau modificate esenþial. Una din-tre ideile verificabile în roman este tehnica con-densãrii textului, eliberarea romanului de ver-balism, justificatã cu imperativul „limitei antro-pologice” reprezentatã de „limita memoriei”.Altfel spus, un roman nu trebuie sã depãºeas-cã dimensiunile pe care memoria nu le mai poa-te reconstitui. O altã convingere, iarãºi exem-plificatã de romanul în discuþie, provine poatedin trecutul de muzician al autorului ºi din asu-

12 LUMINAmarea concepþiei muzicale a lui Leos Janacek,apreciat de cãtre Kundera, conform cãreia „nu-mai acele note muzicale au dreptul sã existe carecomunicã ceva esenþial” (ideea ne trimite laconcentrarea romanului la teme ºi motive). O atreia convingere, valabilã întregii creaþiikunderaniene ar fi: „Visul nu este decât mode-lul acelui soi de imaginaþie pe care îl considercea mai mare cucerire a artei moderne”. Este odistincþie esenþialã deoarece opera lui Kunderaa fost consideratã nu de puþini interpreþi ca artãoniricã. Vedem însã cã se opteazã nu pentruonirism, ci pentru imaginaþie, pentru „o tehni-cã a imaginaþiei caracteristicã visului”. Proble-ma lui Kundera tocmai asta este: „cum poate ficonstruitã în roman imaginaþia necontrolabilã ?”Tot în Arta romanului vorbeºte Kundera desprecele douã planuri ale construcþiei, unul fiind alacþiunii, iar celãlalt al dezvoltãrii temelor, prinacþiune. Tot aici se defineºte noþiunea temei, amotivului, ºi considerãm necesar de a-l cita peautor: „Deosebim motivul de temã : motivul esteacel element al temei sau al povestirii care revi-ne de mai multe ori pe parcursul romanului,întotdeauna în alt ºi alt context”. Tema este,mai concis, „interogaþie existenþialã”, iar inte-rogaþia: „analiza cuvintelor-teme”, astfel devincuvintele „categorii ale existenþei”. Am consi-derat utilã aceastã incursiune în concepteledespre roman ale scriitorului deoarece, mai târ-ziu, dupã apariþia Identitãþii, într-un interviuacordat lui Guy Scarpetta, Kundera nu mai þinesã despartã atât de clar temele de motive. Ho-tarul dintre aceste douã elemente de bazã aleromanelor sale se pare cã este tot atât de incertca ºi hotarul dintre real ºi ireal. Astfel romanci-erul, împreunã cu autorul interviului, stabilescurmãtoarele teme ºi motive, recunoscând su-perioritatea iubirii: identitatea, culoarea roºie,sunetul ciocanului, saliva, prietenia, suferinþa, ne-înþelegerea, amãgirea, kitsch-ul, existenþa periferi-cã. ªi numai statistic privind lucrurile, dar nunumai, am putea completa seria cu motivele(dacã nu cu temele): oroarea de supraveghere,promiscuitatea sau indistinctul, capcana, roºea-þa – asta din urmã nu se suprapune decât par-þial cu culoarea roºie care poate fi înþeleasã cao metaforã a erosului, iar roºeaþa ca sentimen-tul erotic surprins. Tot în acest interviu Kunderaîºi mãrturiseºte o veche problemã tehnicã, va-labilã ºi pentru Identitatea: „cum se poate reali-za insesizabil trecerea din real în vis?”. Între-barea romancierului reprezintã pentru citito-rul nedumerit ºi uºor de a fi dezorientat unposibil rãspuns, ºi anume cã ne aflãm în dimen-siunea realului ºi a irealului, în aceeaºi mãsurã,

încât e posibilã, cel puþin în proporþii relative,înþelegerea romanului ca o ficþiune care ne lã-mureºte, în viziunea autorului, asupra unorprobleme sociale, umane reprezentative ale so-cietãþii noastre contemporane, cu toate mala-diile sale atât de sugestiv revelate de temele ºimotivele romanului.

Dupã repetate lecturi ni se pare cã nu riscãmsã definim romanul ca unul ce îºi propune exa-minarea posibilitãþii ºi ºansele iubirii în timpulnostru în care identitatea însãºi – o condiþieesenþialã a iubirii – este încercatã mereu pânãla extreme, pânã la limita anulãrii, pânã la pe-ricolul pierderii ei. Traducând în termeni for-mali, am putea afirma cã tema superioarã – iu-birea – cunoaºte în acest roman calvarul trece-rii ei prin motivele ce roiesc în jurul ei ca niºteameninþãri. Altfel spus, criza sentimentalã, rea-lã, a cuplului Chantal – Jean-Marc se înþelegeca o crizã a noþiunii de iubire, abstractã. De ar fisã urmãrim graniþa dintre real ºi vis – aici ter-menii includ însã ºi ceva din celãlalt termen –,ar trebui sã stabilim în primul rând dimensiu-nea realului, dar mai lesne de urmãrit se dove-deºte intensificarea impresiei de ireal ºi vis,deoarece pânã în capitolul al 15-lea putem vorbide un fel de introducere (primul capitol, de pil-dã, ni se pare de o obiectivitate obiºnuitã : aicifacem cunoºtinþã cu personajele ce alcãtuiesccuplul, cunoaºtem apoi, în cele ce urmeazã,puþin din viaþa lor, contextul cotidian, ceva dintrecutul lor) dar ºi în aceastã parte se pune subsemnul întrebãrii realitatea celor povestite: „Aavut loc aievea aceastã întâlnire…?”, se întrea-bã naratorul (s. n.). Formula cea mai frecventãîn roman – Chantal „îºi imagineazã” – ne tri-mite iarãºi la o inflaþie a realului. În loc sã acþi-oneze, sã gândeascã sau sã-ºi aminteascã, per-sonajele avanseazã în domeniul virtualului,completând la nesfârºit realul cãruia i-au în-tors spatele, sãrãcindu-l. Partea de „graniþã” aromanului, dacã forþãm stabilirea ei, o surprin-dem începând de la capitolul al 15-lea pânã lacel al 36-lea, adicã în partea de mijloc cu com-plicaþiile provocate de scrisorile anonime pri-mite de Chantal, iar domeniul visului ºi al coº-marului începe cu plecarea cuplului la Londra,cu coborârea trenului „în infern”. Evoluþia schi-þatã este desigur forþatã, dar e vizibilã intenþiacuplului de a uita de trecut (excepþia o faceamintirea vie a copilaºului) ºi a se instala înprezent. ªi chiar visul este nedorit, pentru cãactivizeazã memoria cu timpurile sale ameste-cate – o altã formã de promiscuitate. Se formu-leazã însã unanim opþiunea ºi grija pentru pre-zent: „Chantal þine enorm la prezentul ei”. Vi-

LUMINA 13sul este oglinda realului în mãsura în care ames-tecã timpurile, lipsindu-i igiena, precum îi lip-seºte realului. Jean-Marc merge ºi mai departe,ºi renunþând la ideea de prietenie, nu-i maifuncþioneazã nici memoria. Chiar ºi imagina-þia, dominantã în roman, când este bizarã par-cã se datoreazã imaginilor aduse din trecut,insinuãrii timpului revolut în conºtiinþa actua-lã. Cuplul încearcã sã iasã din acest timp im-pur ºi sã pãtrundã în unul curat, necontaminat.Motivele „malefice” – deoarece recunoaºtem ºi„benefice” sau privite cu loialitate (roºeaþa) –sunt, parþial, împrumuturi din trecut. Aminti-rea familiei ce o lega pa Chantal de primul soþechivaleazã cu promiscuitatea vieþii în colectiv,cu sentimentul de capcanã, cu starea de a fimereu supravegheatã în cele mai intime mo-mente, cu convenþiile ce o scandalizeazã etc.;toate acestea produc în conºtiinþa eroinei oroa-rea de viaþa de familie ºi negarea ei ºi o împing,irevocabil, spre individualism. Este contestatdeci tocmai cel mai important nucleu social:familia.

Dificultãþile ce provin din opþiunea luiChantal nu se împuþineazã nici dupã pãrãsi-rea soþului, nici dupã alegerea unui nou servi-ciu. Ea îºi cautã o nouã identitate, esenþializatã,purificatã de elemente considerate de ea strãi-ne, însã într-o societate care a rãmas aceeaºi ºipe care Chantal încearcã sã o punã în parante-zã, nebãgând-o în seamã: „ea priveºte lumeadin jur cu puþin interes”. Societatea pentruChantal rãmâne ceva de care trebuie scãpat,iar într-un moment revoltat ea nu vede altãmetodã de apãrare decât „focul crematoriului”,ca „singura soluþie sã nu ne lãsãm trupul lacheremul lor” (s. n.). Delimitarea de lume apa-re aici expresiv prin acest „lor”. „Identitatea”pe care o asigurase societatea cu instrumentelesale proprii trebuie redobânditã saureformulatã în afara ei, iubirea nefiind posibilãsau autenticã fãrã „renaºterea” prindesocializare a iubiþilor. De fapt în acest mo-ment începe calvarul deoarece în lipsã de con-text, sau în unul denunþat, termenii de definirea identitãþii rãmân în cercul închis al cuplului;de aici impresia cã definirea se realizeazã totmai puþin în plan spiritual ºi tot mai mult în celal senzaþiilor: „Sã confunde aparenþa fizicã aiubitei cu cea a unei strãine: a mai trãit senzaþiaasta, o, de câte ori !” (s. n.) Se verificã mereu decãtre Jean-Marc dacã imaginea lui Chantal,identitatea ei „arhetipicã” – cea din ziua în carea sãrutat-o prima oarã – este aceeaºi. Oricarealtã imagine îl neliniºteºte ºi reprezintã un ger-mene de angoasã sau de coºmar. Identitatea

fiind lãsatã în seama senzaþiilor, confirmareaei nu e posibilã decât suportând perioada defamiliarizare a senzaþiilor cu „obiectul” lor:„abia dupã o vreme ea redeveni pentru elChantal”, sau: „între momentul revederii ºimomentul când recunoaºte în ea fiinþa iubitã,trebuie sã treacã o vreme” (s. n.). Timpul familia-rizãrii este aici încã doar timpul neliniºtii. Cri-teriile sau însemnele identificãrii ºi ale identitã-þii vor trece de la imagine, dovedindu-se demulte ori înºelãtoare, spre alte domenii. Astfelde organ identificatoriu este ochiul (imagineaexistã ºi cu ochii închiºi), „punctul în care seconcentreazã identitatea unui individ”, sauvocea: „Chantal se simte salvatã: vocea lui Jean-Marc este vocea iubirii”. Am putea vorbi în ca-zul celor doi îndrãgostiþi de o fixaþie în primalor senzaþie, de voinþa de a conserva nealteratimaginea-standard despre celãlalt, adicã ima-ginea iniþialã. Un alt aspect al identificãrii seobservã în funcþie de distanþa fizicã ºi de con-textul în care celãlalt apare : în apropiere fizicãidentitatea este de la sine înþeleasã, nemeditatã,neverificatã; în schimb, la distanþã sau cândcelãlalt este surprins în context strãin, panicaidentificãrii apare, ceea ce ne demonstreazã atâtvulnerabilitatea cât ºi provizoratul identitãþii,dependenþa noþiunii de prezenþa fizicã a celui-lalt. Când Chantal e vãzutã în cercul colegilorei de serviciu în tren, Jean-Marc „Îi privea ges-turile, de o vioiciune pe care nu i-o cunoscuse.Nu-i auzea vorbele, dar îi vedea mâna care tãiaenergic aerul : o mânã pe care-i fu imposibil s-orecunoascã ; era mâna unei strãine”. Iar în coº-marul final, când Chantal este numitã „Anne”de cãtre septuagenar, identitatea pare cã se pier-de iremediabil. De n-ar fi iubirea…

Impresia pe care romanul tulburãtor al luiKundera o lasã parcã ascunde o idee sau o con-cluzie : atât identitatea cât ºi iubirea este posi-bilã doar dacã e cuceritã ºi pentru a doua oarã,iar identitatea îºi pierde sensul sau se topeºtenumai într-o iubire deja trecutã prin proba unuipurgatoriu. În aceastã carte iubirea poate fi în-þeleasã ca prezenþa fizicã a fiinþei iubite; presu-punerea poate fi argumentatã cel puþin prindouã momente. Când Chantal ºi Jean-Marc suntîmpreunã, motivele pe care le-am numit artifi-cial „malefice” (saliva, ciocanul, capcana etc.)nu îºi pot realiza efectul distructiv, pur ºi sim-plu iubirea se dovedeºte un antidot eficient îm-potriva lor. În iubire, adicã în prezenþa celui-lalt, realul agresant se neutralizeazã, devinecircumstanþã paralizatã, iar libertatea se dez-lãnþuie nelimitatã încât orice subiect poate fitratat fãrã reticenþe: „Chantal ºi Jean-Marc iau

14 LUMINAprânzul la restaurant ºi vorbesc amuzaþi despremoarte”, sau: „Jean-Marc ºi Chantal discutãdespre moarte, despre plictisealã, beau vin roºu,râd, se distreazã, sunt fericiþi”. Chantal ºi Jean-Marc depãºesc împreunã ºi o altã maladie asocietãþii contemporane, cea a plictisului :„transform tot ce se petrece în jurul meu înmaterie pentru discuþiile noastre”, afirmã un-deva Jean-Marc. În caz contrar, în golul pro-dus de absenþa celuilalt, forþele malefice îºi re-câºtigã locul în conºtiinþa iubiþilor ºi chiar mo-tivul „benefic” (roºeaþa) sau metafora „parfu-mului de trandafir”, „promiscuitatea suavã” îºischimbã sensul în negativ: (Chantal) „Se gân-deºte la metafora trandafirului ce trece din bãr-bat în bãrbat ºi îºi spune cã a trãit într-o temni-þã a iubirii, dar cã acum e pregãtitã sã acceptemitul trandafirului, sã fie una cu parfumul luiîmbãtãtor” (s. n.). Motivul periferiei, apãrut laînceput ca o virtualitate inofensivã în conºtiin-þa lui Jean-Marc – „toate trenurile au plecat”,sau cerºetorul „este alter-ego-ul meu!” – setransformã în tristã iluminare: „de fapt astasunt, un ratat, un cerºetor, un boschetar”.

Capitolele premergãtoare celui din final, celededicate identificãrii autorului scrisorilor ano-nime sunt interesante mai puþin prin aspecteledetectiviste pe care le conþin, ci mai mult prinfaptul cã din cauza incertitudinii ele lanseazãîn conºtiinþa lui Chantal nenumãrate versiuniale posibilului ºi astfel partea de mijloc a roma-nului, graniþa dintre cele douã dimensiuni, de-vine un pãmânt al nimãnui ºi al tuturora underealul se transformã în cuvinte ºi cuvintele înreal. În scrisorile pe care le primeºte Chantalapar cuvintele „perle roºii” ºi „cãmaºa de noapteroºie”, iar Chantal – dupã ce citeºte scrisorile –îºi cumpãrã lucrurile: perle roºii ºi cãmaºã denoapte roºie. În acelaºi fel, dar în sens invers,persoane „reale” – cerºetorul, omul din bar –apar în imaginaþie, devin nume. „Ce diabolicse leagã totul!”, exclamã undeva Chantal. Totîn aceastã parte a romanului se amplificã un

alt motiv kunderanian, neînþelegerea, motiv pen-tru care dimensiunea incertului se dovedeºteextrem de fertilã. Fatalitatea acestui motiv cedeclanºeazã criza de încredere ºi de comunica-re dintre cei doi iubiþi pare cu atât mai surprin-zãtoare cu cât porneºte dintr-un joc – un fel dejoc de a ne ascunde –; tocmai jocul, elementatât de propriu iubirii! ªi totuºi, jocul acesta,iniþiat de Jean-Marc ºi acceptat de Chantal, vafi sancþionat deoarece conþine câte un elementºi dacã infim, însã nesincer – anonimitatea luiJean-Marc ºi ascunderea scrisorilor de cãtreChantal –; elemente strãine iubirii cãci afectea-zã tocmai voinþa esenþialã a iubiþilor: identifica-rea ºi „conservarea” celuilalt într-un tipar si-gur.

Sancþiunea va lua formã în cãlãtoria la Lon-dra, capitol în care se amestecã insesizabil rea-lul cu visul ºi în care toate motivele „malefice”,chiar ºi tema principalã, identitatea, câºtigându-ºi profunzimea prin apariþia lor repetatã în ca-pitolele anterioare, apar simultan,concentrându-ºi ºi intensificându-ºi efecteleîntr-un coºmar de rarã apariþie psihologicã ºiexpresivitate artisticã. Intervenþia lui Jean-Marcîn penultimul capitol: „Trezeºte-te! E doar uncoºmar!” îºi are ironia ei dureros-umanã, pre-cum intervenþia naratorului ieºit din spateleculisei, ironia ei poeticã – „Iar eu mã întreb :cine a visat? Cine a visat aceastã poveste?”.Întrebându-se asupra hotarului dintre realita-te ºi vis, naratorul dã de gândit cititorului ºi nuexclude nici posibilitatea unei lecturi în care tex-tul întreg pânã la capitolul 50, deci pânã la „tre-zire”, sã fie interpretat ca vis. În acest caz însãindividualitatea celor treziþi (Chantal ºi/sauJean-Marc) nu poate fi identificatã cu alter-ego-urile din vis. Adicã tocmai când ºi-ar recâºtigaidentitatea, o pierd : rãmân nume fãrã poveste.Pe scurt, nu doar stabilirea noþiunii de identi-tate, ci ºi identificarea textului Identitãþii se do-vedeºte o încercare dificilã pentru cititor, înaceastã carte despre preþul scump al iubirii.

LUMINA 15

De sorginte apuseanã, scena „ÎncoronãriiMaicii Domnului” constituie o temã iconogra-ficã întâlnitã, în sec. XVII – XIX, ocazional ºi înpictura ortodocºilor bulgari, sârbi, greci, ro-mâni, ruºi ºi ucraineni, care trãiau în comuni-tãþi compacte. Totuºi, acest tip iconografic aavut cea mai mare frecvenþã în diaspora orto-doxã din Ungaria. La o analizã, aproape toþipictorii ºi atelierele de picturã, care au activatîn aceastã perioadã au pictat aceastã compozi-þie, (Joan Grabovan1, Janko Halkozovic2, cer-cul din Ráckeve3), ea fiind prezentã ºi în mate-rialul iconografic românesc.

Astfel, printre icoanele parohiei Bichiº senumãrã ºi trei compoziþii, de mari dimensiuni,reprezentând „Încoronarea Maicii Domnului”.

Cea mai timpurie lucrare, o picturã pe pân-zã prezentând iniþialele CT în limba sârbã, da-tatã 1781, a ieºit de sub mâna lui ªtefanTeneþchi4 (imaginea 1). A doua lucrare, pictatãºi ea pe pânzã, la sfârºitul sec. al VIII-lea (ima-ginea 2), este opera unui artist anonim. Cea de-a treia compoziþie, tot pe pânzã, este executatãde asemenea de un artist anonim, la începutulsec. al XIX (imaginea 3). Toate cele trei icoaneprezintã inscripþii bisericeºti în limbile slavonãºi greacã. Actualmente ele se pãstreazã în Co-lecþia de Artã Bisericeascã a Episcopiei ortodo-xe din Jula.

Compoziþia principalã a celor trei tablouri,reprezentând Încoronarea Maicii Domnului,este construitã pe aceeaºi schemã iconograficã:personajele Sfintei Treimi din Noul Testamento încoroneazã festiv pe Fecioara Maria. Îndreapta, Dumnezeu Tatãl, pictat dupã viziu-nea lui Daniel (Daniel 7–9: are barbã lungã ºialbã, înveºmântat în chiton ºi himation, pe jilþde nori, þinând în mâna stângã sceptrul ºi avândpe genunchiul stâng globul ce simbolizeazãuniversul. Dumnezeu Tatãl þine cu mâna dreap-tã coroana deasupra capului Mariei, întorcân-du-se cãtre ea. Capul Tatãlui este înconjurat deaureola triunghiularã, semn al Sf. Treimi, cuobiºnuitele trei litere greceºti, ce simbolizeazãapariþia Sa ca epifanie în faþa lui Moise. La stân-ga, se vede Dumnezeu Fiul, trecând pe nori,pictat dupã Psalmul 110, 1 („ªezi la dreaptamea ºi-am sã-þi aºtern la picioare toþi duºmaniitãi”), înveºmântat ºi el în chiton ºi himation peumeri, cu barba scurtã ºi aureolã circularãplutindu-i deasupra capului. În mâna dreaptã,ca un atribut al Sfinþilor, îºi þine instrumentulsupliciului – o cruce cu coadã lungã – iar custânga coroana, deasupra capului Mariei. IsusHristos stã întors cu tot corpul cãtre Maria. Pemâini ºi laba piciorului ies în evidenþã urmelesuferinþelor sale, sugerând prezenþa Sa, a Mân-tuitorului aici, dupã ce a înviat ºi s-a înãlþat laceruri.

Deasupra mâinilor Tatãlui ºi Fiului care þincoroana, apare Sfântul Duh, în forma unuiporumbel, care pluteºte cu aripile întinse, încentrul unui mãnunchi de raze, înconjurat denori circulari. Prin poziþia întoarsã spre interiora Tatãlui ºi a Fiului, precum ºi a Sfântului Duh,

Nagy Márta

„Tema Încoronãrii Maicii Domnului” –aspecte iconografice

1. Încoronarea Maicii Domnului,sec. XVIII, Bichiº

16 LUMINA

care pluteºte sub formã de porumbel, atenþiase îndreaptã cãtre Maica Domnului, persona-jul principal al acestei compoziþii. Mariaîngenunchiatã, în hiton lung, deasupra norilor,cu marama lãsatã ºi capul uºor plecat, (imagi-nea 2 ºi 3) înconjurat de aureolã, primeºte cusmerenie dar ºi cu demnitate coroana.În felulacesta reprezentarea accentueazã rolul de mij-locitor al Mariei.5

Scena „Încoronãrii Maicii Domnului” estenecunoscutã artei creºtine orientale. Apariþiasa în pictura ortodoxã dateazã din sec. al XVII-lea – o gãsim în pictura autohtonã a sec. alXVIII-lea – odatã cu influenþa stilului baroc,dupã încetarea cãruia acest tip iconografic dis-pare atât din regiunea noastrã, cât ºi din în-treaga artã ecleziasticã a ortodocºilor ce trãiescîn comunitãþi compacte.

Sã vedem acum elementele compoziþionaleale acestui tip iconografic, care au generat re-zerve în pictura bizantinã ºi metabizantinã.

Un prim element este reprezentarea Marieicu capul neacoperit. În pictura creºtinã orien-talã, Maica Domnului apare de regulã cu ca-pul acoperit de mantia-i lungã, aºa cum putemobserva ºi în opera lui ªtefan Teneþchi (imagi-nea 1). Reprezentarea Maicii Domnului cu ca-pul neacoperit (imaginile 2, 3), strãinã de tradi-

þiile orientale, poate fi consideratã o trecere chib-zuitã dinspre pictura occidentalã spre cea ori-entala, prin care pictorii au dat expresivitateadâncii umilinþe cu care Maria primeºte coroa-na.

Este strãin tradiþiilor orientale ºi crinul albdin mâna Mariei, simbol al castitãþii, la fel ca ºizborul printre nori a capetelor de îngeri înari-paþi, motiv ornamental preferat al stilului ba-roc, ºi motivul atât de neobiºnuit al modului dereprezentare a Tatãlui. Punctul de plecare alînvãþãturii Sfintei Treimi sunt cuvintele lui Isus:„…faceþi ucenici în toate popoarele ºi botezaþi-i în numele Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh”.Domnul a interzis însã în Vechiul Testamentsã i se facã „chip cioplit” iar preoþii au acuzatºi ei prezentarea chipului lui Dumnezeu. Niciarta bizantinã nu a înfãþiºat chipul lui Dumne-zeu, pentru cã nu s-a gãsit nici o referire laaceasta în Sfânta Scripturã. Apariþia Strãbunu-lui, în viziunea lui Daniel, este ocazionalã înpictura bizantinã, dar sub chipul Strãbunului– contrar textului – nu Dumnezeu este înfãþi-ºat, ci Hristos. Înfãþiºarea chipului lui Dumne-zeu în arta ortodoxã, este un rezultat al influ-enþelor baroce, iar odatã cu slãbirea acestor in-fluenþe, înfãþiºarea chipului lui Dumnezeu dis-pare ºi ea din aceastã picturã. 6

Strãinã de arta orientalã este ºi reprezenta-rea Mariei cu coroanã, ce trebuie pusã tot înlegãturã cu influenþele artei baroce.

2. Încoronarea Maicii Domnului,sec. XIX, Bichiº

3. Încoronarea Maicii Domnului,sec. XVIII, Bichiº

LUMINA 17

Maicii Domnului, ca Împãrãteasã a ceruri-lor, conform hotãrârii Sinodului din Efes dinanul 431, i se cuvine coroana, ea fiind mamalui Dumnezeu ºi nu a omului. Cu mici excepþii,arta bizantinã nu a înfãþiºat-o cu coroanã, tex-te premergãtoare în acest sens nu existã nici înliteratura apocrifã, nici în evanghelii.7 O rarãexcepþie este mozaicul din jurul bisericii SantaMaria Maggiore, lucrat în jurul anului 1295. Aiciînsã nu apare Dumnezeu iar Isus Hristos ºiMaria stau unul lângã altul ºi Isus þine coroanadeasupra capului Maicii Sale (imaginea 4).

Compoziþia „Încoronarea Maicii Domnului”îºi are originea direct în acest model iconogra-fic ºi a apãrut prima oarã în pictura vest-euro-peanã anterioarã barocului, în anul 1454, înlucrarea lui Eugerrand Charonton (Villeneuve-lés-Avignon, Hospice). În aceastã compoziþieapare Dumnezeu, dar Tatãl ºi Fiul nu pot fideosebiþi pentru cã au acelaºi mod de repre-zentare (imaginea 5). Pãstrând structura com-poziþionalã a lucrãrii lui E. Charonton, acesttip icononografic evolueazã mai departe în epo-ca barocã8, în aºa fel, încât înfãþiºarea Tatãluiºi a Fiului9 se diferenþiazã, noua reprezentare alui Dumnezeu fiind fãcutã, cum am menþionatdeja, pe baza viziunii lui Daniel.

Compoziþia „Încoronãrii Maicii Domnului”se integreazã în învãþãtura imaculatei zãmis-liri. Potrivit acestei învãþãturi, din clipa zãmis-lirii, Maria este absolvitã de pãcatul originar.

Prezentarea imaculatei zãmislirii în compozi-þia „Întâlnirea Sf. Ana cu Ioachim” sau „Arbo-rele lui Jesse” a fost folositã încã din Evul Me-diu, atât în arta apuseanã cât ºi în cea bizanti-nã.

Odatã cu începutul sec. al XV-lea ºi cu apa-riþia contrareformei, pictura apuseanã, (caresub influenþa Sinodului de la Trident, trata cudeosebire subiectul pãcatului strãmoºesc atacatde reformã), influenþatã puternic de litania dela Soreto10, a substituit acest tip de imagine cuuna nouã, în care Fecioara Neprihãnitã pluteº-te în glorie, prezentând atributele DoamneiApocalipsului: la picioare cu o semilunã, cu ocoroanã de stele în jurul capului, strãlucind înlumina soarelui.

Într-o altã variantã, semnatã de maestrulªtefan Teneþchi, Maria apare pe globul pãmân-tesc în jurul cãruia stã încolãcit ºarpele ispitei,cu mãrul în faþã (imaginea 1). Textul care a statla baza acestui tip de imagine se poate citi înGeneza. Aºa îl atenþioneazã Dumnezeu peºarpe: „Vrãºmãºie voi pune între tine ºi femeie,între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei. Aceasta îþi vazdrobi capul ºi tu îi vei zdrobi cãlcâiul”. Celedouã tipuri de imagine, care au drept sursãGeneza, se referã deci la faptul cã Maria fãceaparte, de la bun început, din planul de mântu-ire al lui Dumnezeu ºi, cã Maria, noua Evã, nunumai cã este absolvitã de pãcatul strãmoºesc11dar ºi învinge cu sãmânþa ei, (adicã Hristos) sim-

4. Mozaicul bisericii Santa Maria Maggiore, din jurul anului 1295

18 LUMINAbolul pãcatului originar, ºarpele, cel care a is-pitit-o pe Eva. Maria cea fãrã pãcatul originarajunge, prin natura ei trupeascã, în ceruri, ºica dovadã a neprihãnirii sale, este încoronatã.Cele douã imagini sunt reprezentate într-o sin-gurã compoziþie în gravura lui A. Dürer.

În compoziþia lui ªtefan Teneczki, schemaiconograficã a Fecioarei Neprihãnite se leagãde tipul Încoronãrii Maicii Domnului, ilustrândapoteoza recunoºtinþei cereºti pentru Maria cealipsitã de pãcat, învingãtoare a pãcatului.

Faþã de reprezentarea scenei ÎncoronãriiMariei din epoca premergãtoare barocului (deexemplu în mozaicul din jurul Bisericii SantaMaria Maggiore, imaginea 4), în care Hristos ºiMaria stau alãturi, fãrã sã reprezinte, într-oraþiune simbolicã mama ºi fiul, ci „perechea delogodnici” din „Cântarea Cântãrilor”12, pe lu-crarea lui ªtefan Teneþchi (ºi pe compoziþia dinimaginea 2) se poate citi o inscripþie religioasãîn limba slavonã, care în traducere înseamnã:„Preacurata ºi glorioasa Maria este încoronatãprecum Fiica de Tatã, Mama de Fiu ºi Logodni-

ca de Sf. Duh. Fecioara din ceruri, Mama dinceruri, Logodnica din ceruri, Preacurata Mariae demnã de coroana dumnezeiascã”13.

Aceste cuvinte, dincolo de referiri la imagine– care sunt în conformitate cu interpretareabarocã a Sf. Treimi – subliniazã legãtura cu toa-te cele trei personaje ale Trinitãþii.

Textul pe care s-a construit reprezentarea14,legãtura cu Tatãl, este exprimatã în Genesa 3,15, pe care am citat-o mai sus. Legãtura cu Fiulo întâlnim în Apocalipsa 12 („În cer s-a arãtatun semn mare: o femeie învãluitã însoare...etc.), legãtura cu Sf. Duh în Isaia (11, 1–2:)” 1. „Apoi o Odraslã va ieºi din tulpina luiIsai ºi un Vlãstar va da din rãdãcinile lui” 2.„Duhul Domnului va odihni peste el, duh deînþelepciune ºi de pricepere, duh de sfat ºi detãrie, duh de cunoºtinþã ºi de fricã de Domnul”.

Compoziþia lui ªtefan Teneþchi, „Încorona-rea Maicii Domnului”, prezintã în limbajul vi-zual imaginea completã a Mariei din teologiaepocii barocului.

5. „Încoronarea Maicii Domnului”, anul 1454

LUMINA 19

1. Nagy M., A magyarországi görög diaszpóraegyházmûvészeti emlékei I. Ikonok,ikonosztázionok, Debrecen, 1998, Kat. 59.,Kat. 60.

2. Nagy M., 1998, Kat. 72. 3. Nagy M., 1998, Kat. 47., Kat. 51., Kat. 52.,

Kat. 53., Kat. 54. stb. 4. Nagy M., Görögök a Tiszántúlon (Tiszántúli

görög kereskedõk kulturális emlékei), Szentes,Kecskemét, 1988,12.

5. A keresztény mûvészet lexikona, szerk.,Seibert, J., Budapest, 1986, 221.

6. Az ortodox festészetben – fõképpen az IstenAnyja megkoronázása-jelenetekben aTiziano-féle Újszövetségi Szentháromság-ábrázolás (Szentháromság apoteózisa, 1544,Madrid, Prado) terjedt el. Ezen azábrázoláson a 110. zsoltár alapján az Atyaés a Fiú közös (felhõ) trónuson foglal helyet,fölöttük lebeg a Szentlélek galambként.

7. Timotijevity, M. Szrpszko barokno szlikarsztvo,Novi Sad, 1996, 349.

8. Timotijevity, M. Szrpszko barokno szlikarsztvo,Novi Sad, 1996, 135, 304.

9. Például Albrecht Dürer 1510-ben készítettMária mennybevételét és Mária megkoro-názását ábrázoló metszetén, melyenKrisztust hosszú szárú kereszttel ésstigmákkal jeleníti meg.

10. Régebbi Mária-imádságok mintájárakeletkezett Mária-litánia, amely a 16.században Loretóból, az itálai Mária-zarándokhelyrõl kiindulva terjedt el. In Akeresztény mûvészet lexikona, 208.

11. A keresztény mûvészet lexikona, 291–292.12. A keresztény mûvészet lexikona, 220.13. Nagy M., Stefan Tenecki és mûhelyének munkái

Magyarországon, in Mûvészettörténetiértesítõ, szerk. Mojzer M., 1–4, 1989, 89.

14. Timotijevity, M. 351.15. A 17–18. században a Szeplõtelen Szûz a

leggyakoribb Mária ábrázolás (Rubens,Murillo, Tiepolo).

NOTE

Scena „Încoronarea Maicii Domnului” – apa-re – a apãrut iniþial în pictura ortodocºilor caretrãiau în comunitãþi compacte. În spaþiul nos-tru, aceastã apariþie a fost însã mult mai preg-nantã. Cauza trebuie cãutatã în influenþele creº-tine înconjurãtoare care au acþionat asupra ar-tei ecleziastice a ortodocºilor ce trãiesc în mi-noritate în Ungaria, influenþe indirecte, darfoarte vizibile. Modul de reprezentare a Fecioa-rei neprihãnite15 din compoziþia „ÎncoronareaMaicii Domnului”, aºa cum apare ea în lumeabarocului creºtin apusean, a fost mai mult saumai puþin acceptatã de ortodocºi.

Influenþa puternicã a creºtinismului apuseana fost mai pregnantã în adoptarea acestui tipiconografic, în rândul ortodocºilor care au trãitca minoritari în zonele creºtine apusene, decâta ortodocºilor care au trãit într-o majoritatecompactã. Aceºtia din urmã au fost influenþaþide pictura barocã apuseanã într-o mãsurã multmai micã decât ortodocºii din Ungaria. Însãodatã cu secolul al XIX-lea ºi cu încetarea in-fluenþelor artei baroce apusene, tema „Încoro-nãrii Maicii Domnului” dispare ºi din materia-lul iconografic din Ungaria.

20 LUMINA

Dupã cum s-a anunþat în numerele „Buleti-nului Episcopiei”, 2006 este un an jubiliar pen-tru Episcopia noastrã, pentru cã s-au împlinitºaizeci de ani de la data desfãºurãrii la Giula aCongresului Naþional Bisericesc al RomânilorOrtodocºi din Ungaria care a hotãrât înfiinþa-rea eparhiei.

Festivitãþile propriu-zise au început de „Iz-vorul Tãmãduirii”, în Sãptãmâna Luminatã,prin sfinþirea de cãtre Chiriarhul Giulei a celordouã plãci care strãjuiesc intrarea în ReºedinþaEpiscopalã ºi au înscrise pe ele numele institu-þiei, precum ºi a Pisaniei Catedralei, aºezatã ininteriorul bisericii, pe peretele din stânga alnaosului, „spre aducere aminte a faptelor glo-rioase ale înaintaºilor” ºi a istoriei acestui sfântlocaº de cult.

A urmat apoi un bogat cuvânt festiv rostitde Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop Sofronie, carea declarat deschise aniversãrile jubiliare ºi ainaugurat expoziþia de icoane pe sticlã realiza-

te de tineri români din Bihor, în Tabãra de Ico-nografie de la Jaca, fapt care a îndreptat aten-þia celor prezenþi nu doar asupra realizãrilorde seamã ale înaintaºilor, ci ºi spre viitorul aces-tei comunitãþi. Despre semnificaþia icoanelor aumai rostit scurte cuvântãri cele douã cercetã-toare ºi muzeografe românce din Giula ºi Bi-chiºciaba, Doamnele Emilia Martin ºi ElenaMunteanu Csobai, care au realizat aceastã ex-poziþie, precum ºi Arhimandritul Siluan, Con-silierul Cultural al Episcopiei. Toate icoaneleprezentate în Catedralã participaserã anteriorla expoziþia – concurs „Icoana din sufletul co-pilului”, care se organizeazã în fiecare an laPalatul Patriarhiei din Bucureºti, unde au obþi-nut mai multe premii.

Datele cele mai importante legate de istori-cul înfiinþãrii Episcopiei, cât ºi rolul esenþial pecare Biserica noastrã strãmoºeascã l-a avutmereu în rândul românilor ortodocºi din Un-garia au fost evidenþiate de cãtre conferenþiarii

Arhim. Siluan Mãnuilã

Manifestãri jubiliare la ºaizeci de anide la înfiinþarea Episcopiei Ortodoxe

Române din Ungaria

Cuvânt festiv rostit de Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop Sofronie

LUMINA 21

Apel cãtre românii din Ungaria

22 LUMINA

LUMINA 23simpozionului ºtiinþific care a avut loc în Cate-dralã ºi care a fost moderat într-un mod foarteinteresant ºi atractiv de cãtre Chiriarhul Giulei.Interesul simpozionului a fost accentuat ºi defaptul cã materialele prezentate de vorbitori aufost ilustrate sugestiv prin imagini ºi sintezeexpuse prin retroproiector.

În cadrul simpozionului au fost prezentateurmãtoarele conferinþe: Prot. Vicar Pavel Ar-delean – Episcopia Ortodoxã Românã din Unga-ria la ceas aniversar, Pr. Marius Maghiaru – Or-todoxia în Budapesta, Dr. Maria Berényi – RolulBisericii în formarea intelectualitãþii române dinUngaria, Emilia Martin – Colecþia Bisericii Or-todoxe Române din Ungaria, Elena MunteanuCsobai – Încercãrile din epoca interbelicã pentruorganizarea parohiilor ortodoxe române într-o sin-gurã eparhie ºi Adrian ªimon – Macedoromâniiºi Ortodoxia în Ungaria.

La simpozion au luat parte: Doamna IrenyComaroschi, Ambasador extraordinar ºi pleni-potenþiar al României la Budapesta, DoamnaMaria Pop, Consul la Seghedin, Doamna Au-relia Zmeu, Secretar I al Ambasadei Românieila Budapesta, Domnul Dr. Ioan Ciotea, Preºe-dintele Uniunii Culturale a Românilor din Un-

garia, Doamna Eva Iova-ªimon, DirectorulEditurii „Noi” ºi Redactor-ºef al sãptãmânalu-lui „Foaia Româneascã”, Domnul Directorªtefan Frãtean ºi Doamna Preoteasã MartaMaghiaru de la Oficiul pentru Minoritãþile Na-þionale ºi Etnice, precum ºi numeroºi alþi invi-taþi.

Dupã încheierea acestuia, Prea SfinþiþiiEpiscopi Vincenþiu Ploieºteanu ºi Sofronie alGiulei au participat, la sediul Uniunii Cultura-le a Românilor din Ungaria, la vernisajul expo-ziþiei foto-documentare cu tema: „ªaizeci de anide la înfiinþarea Eparhiei Ortodoxe Române dinUngaria”, care a cuprins fotografii, învitaþii,afiºe, reviste, ziare de epocã ºi acte importantelegate de înfiinþarea Episcopiei.

Cu acest prilej au luat cuvântul Dr. IoanCiotea, Preºedintele Uniunii Culturale a Româ-nilor din Ungaria, Prea Sfinþitul Pãrinte Epis-cop Vincenþiu, care a transmis mesajul de salutºi binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Pa-triarh Teoctist, Prea Sfinþitul Pãrinte EpiscopSofronie ºi Pãrintele Protopop Aurel Becan,parohul român al Cenadului ºi Seghedinului.A urmat o recepþie oferitã de Uniune pentrutoþi cei prezenþi.

Expoziþia foto-documentarã „ªaizeci de ani de la înfiinþareaEparhiei Ortodoxe Române din Ungaria”

24 LUMINA

Dupã Bedeu ºi Micherechi, a fost sãrbãtori-tã, la Giula, comuna Cenadul Unguresc. Astfel,Centrului Cultural ºi de Documentare al AÞRUa organizat, în ziua de 9 iunie, la Giula, mani-festarea „Satul nostru – Cenadul Unguresc”,la care au participat ºi numeroºi oaspeþicenãdeni.

În program au figurat: vernisajul unei expo-ziþii despre localitate, un program literar-artis-tic prezentat de elevi ºi discursul primãriþeiEcaterina Farkas, referitor la planurile de dez-voltare ºi proiectele viitoare ale conducerii sa-tului.

Expoziþia, care a cuprins documente, revis-te, ziare, icoane, fotografii, textile ºi obiecte tra-diþionale româneºti, a fost organizatã de cerce-tãtoarele Emilia Martin ºi Elena Csobai, cu piesedin colecþia muzeelor Munkácsy ºi Erkel, dincadrul Direcþiei Muzeelor din judeþul Bichiº.

Cu ocazia vernisajului, preotul paroh AurelBecan a vorbit despre trecutul locuitorilor ro-

mâni ai Cenadului Unguresc, accentuînd rolulimportant al bisericii ortodoxe în menþinereaidentitãþii acestora: „Cenadul Unguresc estesituat pe malul drept al Mureºului, la o distan-þã de trei km. de frontiera dintre Ungaria ºiRomânia. Este cea mai sudicã localitate popu-latã ºi de români. Actuala comunã s-a formatrelativ tîrziu, pe la mijlocul secolului al XIX-lea.Aºezarea anterioarã acesteia, cunoscutã subnumele de Cenadul-Mic, a fost situatã la o dis-tanþã de 2 km înspre sud, tot pe malul drept alMureºului. Aceastã localitate a fost înfiinþatãla 1700, primii locuitori fiind grãniceri sîrbi,însã, dintr-un document din 1757, reiese cã dejala acea datã în comuna Cenadul-Mic trãiau ºi35 de proprietari români.

Documentele de arhivã atestã, de asemenea,cã ortodocºii au avut o bisericã a lor cu multãvreme înainte de anul 1774, cînd se consem-neazã cã aceasta era deja foarte veche ºi cãdevenise neîncãpãtoare. La acea datã, ea avea

Aurel Becan

Zilele Cenadului Ungurescla Giula

Vernisajul expoziþiei „Aspecte din istoria ºi etnografia comunei Cenadul Unguresc"

LUMINA 25

26 LUMINA

doi preoþi, pe Adam Hidiºan, preot român, ºipe Ioan Lãcãtuº, preot sîrb. În ceea ce priveºtelimba liturgicã, încã de la început, a existat opracticã, care a funcþionat pînã la despãrþireacelor douã biserici, anume: într-o duminicã ser-vea preotul român, iar în cealaltã cel sîrb.

În anul 1808 a început construirea bisericiiactuale, cu hramul Înãlþarea Domnului. Biseri-ca, executatã în stil baroc, a fost realizatã dincontribuþiile benevole ale credincioºilor româniºi sîrbi. Aproape patru decenii aceste douã na-þionalitãþi au trãit în pace, dar din 1840, cîndromânii, ajunºi la majoritate numericã faþã desîrbi, au pretins un rol tot mai mare în condu-cerea bisericeascã, s-au ivit unele disensiuni. Apornit o luptã care a durat mai multe decenii,au urmat nenumerate procese. Discuþia s-a în-cheiat cu sentinþa judecãtoriei civile din Seghe-din, care, la 27 iunie 1878, a obligat comunita-tea românã sã achite suma de 12.250 de forinþidrept despãgubire sîrbilor. În urma acestei des-pãgubiri, biserica ºi ºcoala confesionalã au rã-mas în proprietatea românilor, fraþii sîrbiconstruindu-ºi, în anul 1880, propria lor bise-ricã, chiar la spatele bisericii noastre.

Biserica româneascã din Cenadul Unguresceste una dintre cele mai frumoase biserici din

cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române dinUngaria. Iconostasul, partea cea mai valoroa-sã a edificiului, este opera vestitului pictor bise-ricesc Ioan Zaicu. În cei aproape 200 de ani deexistenþã biserica a avut 9 preoþi. Din 1937 pînãîn 1972 a slujit pãrintele Mladen Luþai. Pãrin-tele Mladen a fost fiu al satului ºi a activat încea mai grea perioadã pentru neamul nostru.

Concomitent cu construirea bisericii comu-ne, în anul, 1808 s-au pus ºi temeliile ºcolii con-fesionale. Precum la început biserica, ºi ºcoala,care pînã în anul 1865 a avut denumirea deªcoalã Mixtã Sîrbo-Românã, a fost comunã.Dupã despãrþirea bisericilor, ºcoala a ajuns înposesia românilor ortodocºi, funcþionînd caºcoalã confesionalã pînã în anul 1948. Ultimuldascãl confesional a fost Ioan Rusu, care, dece-nii la rînd, a slujit ºi Sfînta Bisericã în calitatede cantor”.

Dupã vernisarea expoziþiei, care a prezentatsecvenþe din istoria ºi etnografia comuneiCenad, a avut loc un program cultural-folclo-ric, dupã care oaspeþii au fost invitaþi sã guste„rãchiºe cu brînzã”, specifice Cenadului, pre-gãtite de localnice, iar într-un alt cort, proprie-tarul de restaurant, Petru Iepure ºi echipa sa auprãjit tradiþionalii mici.

Vizitatorii expoziþiei

LUMINA 27

În contextul parteneriatului încheiat întreComplexul Muzeal Arad ºi Munkácsy MihályMúzeum, Aradul a împrumutat muzeului dinBékéscsaba picturi semnate Munkácsy. Bunãcoordonare între demersurile celor douã insti-tuþii s-a finalizat cu o premierã pentru Secþiade Artã a muzeului arãdean: exportul tempo-rar a douã lucrãri de artã aflate în tezaurulnaþional al României.

Scenele de gen Incorigibilul ºi Scrisoarea au fostselectate de curatorii expoziþiei pentru a faceparte din evenimentul expoziþional Tablouri deMunkácsy din SUA. Seclecþie din colecþia luiPákh Imre, organizat de muzeul maghiar înperioada 13 iulie–24 septembrie 2006. Alãturide 29 de lucrãri din colecþia Pákh Imre (cea maiînsemnatã colecþie particularã de opere ale pic-torului Munkácsy din lume), de tablouri aflateîn proprietatea Galeriei Naþionale Maghiare, a

Muzeului Móra Ferenc, de picturã, graficã, re-licve ºi obiecte personale din colecþia MuzeuluiMunkácsy Mihály, cele douã lucrãri au întregito secvenþã din istoria artei europene, din a douajumãtate a secolului XIX.

Munkácsy Mihály (1844–1900) este conside-rat unul dintre cei mai importanþi pictori ma-ghiari. Rãmas orfan la vârsta de ºapte ani, vii-torul pictor este crescut de un unchi din Békés-csaba. În perioada 1858-1860 a fost calfã detâmplar la Arad. Aici, Szamossy Elek i-a des-coperit talentul artistic. Au lucrat împreunã înAradul Nou ºi la Buziaº. Au urmat studiile dela Viena, München ºi Düsseldorf. Cu lucrareaUltima zi a unui condamnat a câºtigat unul dinpremiile Salonului Oficial din Paris, în 1870.Dupã acest succes, s-a stabilit în capitala Fran-þei.

În primul deceniu petrecut la Paris,

Adriana Pantazi

Picturã Munkácsy din colecþiaComplexului Muzeal Arad

în expoziþia din Békéscsaba

Munkácsy Mihály: Incorigibilul

28 LUMINA

Munkácsy a asimilat influenþa realismului luiCourbet, pictând scene de gen din viaþa þãrani-lor maghiari. Asemenea subiecte se desfãºoa-rã, de obicei, pe pânze de dimensiuni mari.Multe teme prelucrate atunci au fost preluateulterior de artist. Succesul financiar obþinut cupicturile respective, l-a determinat pe Munkácsysã picteze variante ale aceleaºi teme. Astfel,tema beþivanului tratatã fie în anturaj casnic,fie în cel de cârciumã, apare de mai multe oriîn intervalul 1875-1890. Incorigibilul, pãstrat laArad, este varianta principalã a temei

Dupã 1880 stilul lui Munkácsy s-a schimbatîntr-o oarecare mãsurã. În urma succesului ob-þinut la Expoziþia Internaþionalã de la Paris, din1878, cu lucrarea Milton dictând „Paradisulpierdut”fetelor sale, pictorul a intrat în relaþie cuinfluentul negustor de artã Charles Sedelmeyer.Acesta l-a îndemnat spre teme academice multcãutate de bogaþii colecþionari americani. Dealtfel, în 1886 Munkácsy a vizitat SUA.

La începutul anilor 1880 a pictat primeledouã compoziþii din trilogia dedicatã vieþii ºipatimilor lui Isus: Isus în faþa lui Pilat, respectiv

Golgota, lucrãri care au avut un succes incredi-bil nu numai la Paris, dar ºi la Viena, München,Londra sau în importante metropole america-ne. Paralele, a realizat o serie de scene repre-zentând momente din viaþa elegentã ºi monde-nã a burgheziei pariziene sau scene de gen încostume din epoca lui Ludovic al XIII-lea. Din-tre acestea face parte ºi lucrarea intitulatã Scri-soarea – cunoscutã ºi ea în mai multe varianteaflate în diverse muzee din lume.

Dupã 1890, Munkácsy a devenit interesat deviaþa oamenilor de la periferia marilor centreindustriale europene. A pictat câteva scene peaceastã temã. O a treia lucrare aflatã la Arad,Bucuria pãrinþilor este posibil sã imagineze unastfel de subiect.

Scrisoarea, Incorigibilul ºi Bucuria pãrinþilor aufost transferate Aradului de cãtre Galeria Na-þionalã din Budapesta, în anul 1913, cu prilejulinaugurãrii Palatului Cultural ºi deschideriigaleriei de artã europeanã. Astãzi, ele sunt înproprietatea muzeului arãdean, alãturi de altetrei desene (portrete de tinere) achiziþionate de-a lungul timpului.

Munkácsy Mihály: Scrisoarea

LUMINA 29

30 LUMINA

CURRICULUM VITAE

S-a nãscut la 7 iunie 1956 în localitatea Rusude Sus, din comuna Nuºeni, judeþul Bistriþa-Nãsãud. A urmat studiile gimnaziale laNuºeni ºi Beclean. A absolvit Liceul Teoretic dinoraºul Beclean, promoþia 1975. Între anii 1977–1981 a urmat studiile universitare la Faculta-tea de Istorie ºi Filosofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj Napoca.

Între anii 1981–1990 a funcþionat ca profe-sor de istorie la ªcoala Generalã Nr. 2 Sovata,judeþul Mureº. În anul 1988 a fost ales directorcoordonator al ºcolilor de pe raza oraºuluiSovata.

În anul 1990 a ocupat prin concurs postul decercetãtor ºtiinþific la Institutul de CercetãriSocio-Umane „Gheorghe ªincai” din Târgu-Mureº. Din anul 1992 a susþinut cursul de Isto-ria culturii ºi civilizaþiei europene la Universi-tatea „Petru Maior” din Târgu-Mureº. În anul1999 s-a transferat la Universitatea „Petru

Activitatea colaboratorilor strãiniai Institutului de Cercetãrial Românilor din Ungaria

Institutul de Cercetãri al Românilor din Un-garia are printre colaboratorii sãi cadre acade-mice ºi universitare din România. Institutul arerelaþii strânse cu mai multe instituþii ale Aca-demiei Române, cu Universitatea Babeº-Bolyaidin Cluj, cu Centrul de Studii Transilvane dinCluj, cu Biblioteca Judeþeanã din Oradea, cuComplexul Muzeal din Arad, cu Institutul deCercetãri Socio-Umane „Gheorghe ªincai” ºiUniversitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureº.

În acest numãr al revistei pornim cu un seri-al, vã prezentãm activitatea acelor colaboratoristrãini ai Institutului cu care avem legãturistrânse de mai mulþi ani. Începând cu acestnumãr, anual, dorim sã prezentãm publiculuiromânesc din Ungaria viaþa ºi activitatea pres-tigioasã a acestor colaboratori generoºi faþã denoi ºi comunitatea noastrã.

Serialul nostru îl începem cu prezentarea adouã cadre academice ºi universitare din Târgu-Mureº. Este vorba despre profesorii universitaridr. Cornel Sigmirean (secretar ºtiinþific al Uni-versitãþii „Petru Maior”) ºi dr. Grigore Ploeºteanu

(director al Institutului de Cercetãri Socio-Uma-ne „Gheorghe ªincai” al Academiei Române).

Cu ani in urmã, ei cercetând în Ungaria, prinbibliotecile principale din capitalã, au dat depublicaþiile noastre, pe care le-au consideratextrem de importante ºi au luat legãtura cu noi.Cunoscând ºi noi activitatea lor, am crezut debine ca sã colaborãm ºi sã facem schimburi decãrþi. Apar recenzii despre publicaþiile noastreîn Anuarele Institutului ºi al Universitãþii dinTârgu-Mureº. Pentru ei e o minune, cã un gruprestrâns de cercetãtori români din Ungaria într-un deceniu de activitate au reuºit sã publicepeste 50 de volume, monografii, periodice, anu-are, privind viaþa culturalã, istoricã, etnografi-cã, literarã ºi lingvisticã a comunitãþii româneºtidin aceastã þarã.

Activitatea ºtiinþificã prestigioasã a celor doisavanþi ºi cercetãtori din Tîrgu-Mureº ne inte-reseazã nespus de mult ºi pe noi. Atât raportultemelor abordate, cât ºi al însuºirii unei meto-dologii moderne, proprie demersului ºtiinþificautentic.

Cornel Sigmirean

LUMINA 31Maior”, ca titular la Catedra de Istorie ºi Rela-þii Internaþionale, cu titlul didactic de lector.Dupã trei ani, în 2002, a obþinut titlul didacticde conferenþiar, iar în anul 2005 a fost promo-vat prin concurs profesor universitar. Din anul2004 face parte din conducerea Universitãþii„Petru Maior”, deþinând funcþia de cancelargeneral al universitãþii. În anul 1999 a devenitmembru în Reprezentanþa Fundaþiei „Gojdu”de la Sibiu, iar în 2001 a fost ales vicepreºedin-te al fundaþiei.

Ca cercetãtor ºtiinþific a avut ca preocupãrimajore istoria Transilvaniei, în special istoriaculturii ºi naºterea modernitãþii la românii ar-deleni. În anul 1999 ºi-a susþinut la Universita-tea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca teza dedoctorat cu tema Studenþi români la instituþiilede învãþãmânt superior din Transilvana, Slovaciaºi Ungaria.

În calitate de cercetãtor ºtiinþific ºi cadru di-dactic universitar a beneficiat de peste 21 dedeplasãri de documentare în arhive ºi biblio-teci din Ungaria, Slovacia, Austria ºi Italia.

Ca rezultat al cercetãrilor, a publicat cincicãrþi, din care una în calitate de coordonator,ºi peste 45 de studii. A participat cu comuni-cãri la peste 90 de reuniuni ºtiinþifice (sesiuni,conferinþe, colocvii), din care 17 la manifestãriºtiinþifice internaþionale, la Budapesta, Bratis-lava, Roma, Paris, Bochum etc. În ultimii cinciani a fost prezent la simpozioanele anuale aleInstitutului de Cercetãri al Românilor din Un-garia ºi la numeroase manifestãri ºtiinþifice ºiculturale desfãºurate la Giula ºi Budapesta.

Cãrþile ºi studiile sale s-au bucurat de o foar-te bunã primire în cercurile ºtiinþifice, fiind ci-tate ºi recensate în reviste de prestigiu din þarãºi din strãinãtate. În anul 2002, cartea istoricu-lui Cornel Sigmirean Istoria formãrii intelectuali-tãþii româneºti din Transilvania ºi Banat a primitPremiul „Gheorghe Bariþiu” al Academiei Ro-mâne. De altfel, despre cartea Istoria formãriiintelectualitãþii româneºti din Transilvania ºi Ba-nat, carte care reconstituie pentru prima datãîn istoriografia românã anevoiosul proces alformãrii elitei intelectuale în Transilvania, isto-ricul clujean Nicolae Bocºan scria: Incontesta-bil, cartea lui Cornel Sigmirean este una de referin-þã. Ea soluþioneazã o problemã în care toate evalu-ãrile de pânã acum au fost aproximative, ordonândo cantitate uriaºã de informaþie disipatã în nume-roase arhive ºi biblioteci. În acelaºi timp, este unexemplu de consecvenþã ºi continuitate tematicã încercetare, mãrturie fiind studiile remarcabile pu-blicate pânã acum pe aceastã temã de autor. Estedovada tenacitãþii, a probitãþii profesionale cu careCornel Sigmirean ne-a obiºnuit, calitãþi ce îl consa-cr�