Lumina influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor prin intensitate, durată şi lungime de undă. Participând ca sursă de energie în fotosinteză, lumina constituie condiţia de bază în realizarea unor producţii mari şi de calitate. Ajunge la suprafaţa solului sub două forme: lumina directă şi lumina difuză. Difuzia este produsă de moleculele gazoase ale atmosferei, de particulele lichide şi solide (praf) aflate în suspensie în atmosferă, de nori etc. Ea este distribuită inegal în raport cu iregularităţile reliefului.

Procesul diurn de însorire – umbrire al unui teren este influenţat de expoziţie, panta, poziţia pe versant, înălţimea obstacolului şi lărgimea văii. Pe un versant sudic, deschis, însorirea este totală în tot cursul zilei, în timp ce pe unul adăpostit de un versant nordic, în prima şi ultima parte a zilei umbrirea este totală. Pe versanţii nordici însorirea se reduce mult în cursul unei zile,umbrirea de la începutul şi sfârşitul zilei fiind uniformă. Un versant estic deschis este însorit în cea mai mare parte a zilei şi numai către apusul soarelui apare o umbrire uniformă. Acelaşi fenomen se petrece şi cu versanţii vestici numai că umbrirea apare la începutul zilei. La ambele expoziţii timpul de umbrire depinde numai de înclinarea versantului.

Gradul de însorire şi umbrire depinde şi de fitotehnia aplicată. Alegerea distanţelor de plantare mai ales la speciile pomicole, precum înălţimea pomilor este în strictă corelaţie. Pentru folosirea intensă a luminii orientarea cardinală a rândurilor de plante are o importanţă deosebită.

Temperatura provine din radiaţia solară ca şi din lumina, cu care acţionează împreună. Temperatura aerului determină direct intensitatea proceselor biochimice în partea aeriană a plantelor şi acţionează indirect asupra acestora prin influenţa ce o are asupra regimului termic al solului şi formarea umidităţii în stratul aerului de lângă sol, precum şi asupra evaporaţiei.

Creşterea şi fructificarea plantelor depind atât de temperatura aerului cât şi de cea a solului. Aerul se încălzeşte ziua, în principal, pe seama radiaţiei reflectată de suprafaţa solului, iar noaptea prin preluarea radiaţiei emanată de pământ după încălzirea din timpul zilei. Temperatura solului este mai ridicată cu câteva grade decât a aerului, în funcţie mai ales de umiditatea solului.

Căldura ca factor limitativ al vegetaţiei are o manifestare extrem de variată pe un teritoriu şi o influenţă uşor de demonstrat asupra creşterii şi dezvoltării plantelor. Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport termic, pentru o anumită specie de plantă cultivată se determină după:

temperatura medie anuală (Izoterma);

temperatura medie de germinaţie;

temperatura medie din timpul înfloritului şi din intervalul mai – septembrie;

temperatura minimă absolută;

data medie a primului şi ultimului îngheţ;

temperatura minimă din timpul nopţii;

temperatura maximă din timpul zilei;

frecvenţa şi intensitatea brumelor, a poleiurilor,a grindinei

Formele şi elementele de relief determină importante modificări şi în regimul termic al aerului şi al solului. Cele mai ferite de îngheţ sunt culmile, vârful şi mijlocul pantelor. Cele mai expuse la îngheţ sunt: fundul văilor şi al depresiunilor. În astfel de văi se formează lacuri de frig. La amplasarea culturilor pe teritoriu trebuiesc luate în considerare fragmentarea pe verticală a reliefului.

Regimul vânturilor constituie un factor de redistribuire topo-climatică a pericolului de îngheţ. Pe coamele şi culmile deschise ale dealurilor creşte asprimea condiţiilor climatice nefavorabile ,datorită amplificării vântului.

Fiecare specie şi chiar soi are exigenţe termice specifice ceea ce face ca temperatura să aibă o acţiune limitativă asupra răspândirii acestora. Optimul termic al diferitelor fenofaze pentru fiecare specie este cunoscută, în caz de neasigurare planta răspunde prin micşorarea producţiei.

Trebuie ţinut seama ca temperaturile scăzute de (-)1C până la (-) 5C, cât şi cele foarte ridicate de până la 30C din perioada de vegetaţie sau cele foarte coborâte de (-) 25C din perioada repaosului relativ, constituie factori limitativi în cultivarea plantelor.

După cerinţele plantelor pentru temperatură, legumele din grupa tomate, ardei, vinete, castraveţi, sunt specii termofile.