Lumea anticã de la 586 la 400 î.Hr.

I. Introducere

Cadrul acestei perioade. - Articolul acesta se ocupã de perioada exilului ºi a întoarcerii din exil a iudeilor, în vremea a douã puteri mondiale, una succedând-o pe cealaltã - Imperiile neo-babilonian ºi persan. Perioada aceasta începe cu distrugerea regatului lui Iuda ºi a capitalei lui, Ierusalimul, de cãtre infernala maºinã de rãzboi a lui Nebucadneþar. Dupã catastrofa aceasta îi gãsim pe iudei în captivitate în valea mesopotamianã, urmãrind semnele care vesteau declinul politic al asupritorilor lor ºi ridicarea unor noi puteri în rãsãrit - mai întâi mezii ºi puþin mai târziu perºii. Când Nebucadneþar, puternicul rege al Babilonului, a murit, trei împãraþi vremelnici au ocupat, pe rând, tronul lui. Dovada aceasta de slãbiciune era evidentã pentru iudeii vigilenþi, dupã cum era, probabil, raportul despre succesul unei noi stele apãrute pe firmamentul politic - Cirus al Persiei, pe care Isaia îl descrie ca viitorul lor eliberator. Cum trebuie sã le fi tresãltat inima când au ajuns la ei veºtile despre succesele incredibile ale lui Cirus, despre cãderea Mediei ºi Ecbatanei, apoi a Lidiei cu capitala ei de necucerit, Sardes! În cele din urmã ei au observat naþiunea nouã ºi puternicã din rãsãrit cum anihileazã Imperiul babilonian slãbit.

Cirus, noul împãrat, a fost un monarh mãrinimos, binevoitor, care a împlinit în toate privinþele speranþele iudeilor ºi profeþiile. El a autorizat reîntoarcerea iudeilor, restaurarea templului lor ºi a slujbelor. Sosind în vechea lor patrie, captivii reîntorºi au avut de înfruntat multe necazuri, îndeosebi atitudinea ºi acþiunile ostile ale vecinilor lor. Rezidirea templului s-a realizat cu mari dificultãþi, în aproximativ douãzeci de ani. Dupã o serie de crize, în cele din urmã s-a obþinut un statut de independenþã parþialã în interiorul Imperiului persan pe vremea lui Artaxerxe I, care l-a trimis pe Ezra în Iudea cu forþe extraordinare, în anul 457 î.Hr. Lucrarea lui Ezra a fost împiedicatã de vrãjmaºi naþionali, dar finalizatã în cele din urmã de puternica conducere a lui Neemia. Sursele biblice înceteazã sã mai vorbeascã odatã cu descrierea lucrãrii lui, ºi se instaleazã astfel perioada inter-testamentalã.

Scopul articolului. - Scopul acestui articol este de a reda istoria puþin numeroasei naþiuni iudaice pe fundalul istoric al timpului. Istoria poporului lui Dumnezeu nu poate fi bine înþeleasã dacã este studiatã ca un ansamblu izolat. De obicei, în Biblie evenimentele sunt descrise pe scurt ºi pot fi înþelese pe deplin doar dacã sunt studiate în lumina dovezilor istorice ºi arheologice.

Materialul folosit ca izvor de informaþii pentru aceastã perioadã de aproximativ douã sute de ani este foarte bogat în ceea ce priveºte unele perioade de timp ºi extrem de sãrac în ceea ce priveºte altele. Biblia nu spune aproape nimic despre evenimentele care au avut loc între distrugerea Ierusalimului în 586 î.Hr. ºi înapoierea iudeilor dupã aprox. 50 de ani. Chiar ºi cãrþile istorice care ne furnizeazã informaþii despre restaurarea naþiunii (Ezra ºi Neemia) nu spun totul prin relatãrile lor.

Lucrul acesta este adevãrat ºi cu privire la materialul din surse extra-biblice. El este foarte limitat pentru perioada Imperiului babilonian, ca ºi pentru anumite perioade persane. În plus, materialul acesta este foarte variat ºi nu totdeauna vrednic de încredere. Documentele oficiale babiloniene ºi persane sunt rare. Izvoarele cele mai bogate, ºi anume istoriile greceºti, sunt viciate de ura faþã de perºi, contradictorii ºi, uneori, nedemne de încredere. Cu toate acestea, în absenþa a ceva mai bun, ele se dovedesc folositoare pentru istoricul care cautã sã refacã filmul evenimentelor acelei perioade.

În ultimii ani, descoperirile arheologice au îmbogãþit mult cunoºtinþele noastre despre aceastã perioadã importantã a istoriei poporului lui Dumnezeu. Astfel, studiul urmãtor este bazat pe dovezile pe care le avem la dispoziþie în momentul de faþã. Este firesc ca tabloul istoric prezentat în paginile urmãtoare sã sufere modificãri în anumite privinþe, pe mãsurã ce vor apãrea alte informaþii în urma descoperirilor ulterioare de orice gen.

Tabelul cronologic al perioadei. - Tabelul cronologic al perioadei acesteia este bine stabilit cu ajutorul unor texte astronomice ºi a unei multitudini de documente datate. Întrucât problemele de cronologie sunt suficient studiate în capitolul despre cronologie (p. 85-110), nu avem nevoie sã le tratãm aici.

Totuºi, ar trebui sã se spunã aici cã incertitudinile legate de anumite evenimente, aºa cum va fi evident în diferite cazuri din articolul acesta, nu sunt rezultatul incertitudinilor din cronologia acestei perioade, ci se datoreazã surselor incomplete sau naturii ambigue a datelor lor cronologice. Orice document clar datat al perioadei supuse discuþiei, fie persan, grec, iudeu, egiptean etc., poate fi încadrat în schema cunoscutã a perioadei î.Hr. Dar în multe cazuri evenimentele raportate în sursele noastre biblice ºi extra-biblice nu sunt datate sau cel puþin nu sunt exact datate. Astfel de evenimente trebuie sã fie aºezate în schema cronologicã printr-un studiu atent al tuturor factorilor implicaþi. Este de înþeles cã în asemenea cazuri, concluziile învãþaþilor diferã, ºi nimeni nu poate pretinde cã o datã fixatã în felul acesta este absolut corectã, ci doar aproximativ corectã.

Deci, cititorul ar trebui sã înþeleagã cã acolo unde sunt oferite douã date, ca de exemplu pentru înfrângerea lui Astiages de cãtre Cirus, sursa care furnizeazã aceste date permite douã interpretãri diferite. El ar trebui totodatã sã nu uite cã o datã furnizatã în acest material, care diferã de o alta, aflatã într-o altã lucrare care se ocupã de acelaºi subiect, nu e neapãrat mai bunã sau mai corectã decât cealaltã. S-ar putea ca în unele cazuri sã fie bazatã pe dovezi mai recente, în alte cazuri pe o interpretare diferitã a dovezilor care permit mai mult decât o singurã interpretare. Deºi datele sunt necesare istoriei ºi nu ne putem lipsi de ele, cititorul ar trebui sã nu uite niciodatã cã multe date din istoria anticã pot fi supuse modificãrii datoritã descoperirii de noi dovezi ºi de aceea sã nu fie surprins dacã se dovedeºte cã anumite date prezentate la un moment trebuie corectate ulterior.

Din fericire, marja de eroare cu privire la datele perioadei în discuþie este foarte micã ºi în nici un caz nu depãºeºte câþiva ani. În cele mai multe cazuri diferenþele între datele cunoscute ºi cele prezentate în acest capitol nu vor mai mari de un an, multe date prezentate în paginile urmãtoare fiind absolut corecte. În privinþa aceasta, secolele al VI-lea ºi al V-lea sunt aºezate cronologic pe o bazã mult mai sigurã decât unele perioade mai timpurii sau mai târzii ale istoriei.

Tabelul însoþitor prezintã elemente sincronice între diferitele case domnitoare ale acestei perioade. Datele furnizate pentru domniile regilor din Egipt, Babilonia ºi Persia (dupã 539 î.Hr.), ca ºi cele pentru conducãtorii iudei sunt exacte, dar cele ale conducãtorilor Mediei ºi Lidiei sunt nesigure.

Vezi tabelul cronologiei lumii antice.

II. Imperiul neo-babilonian de la 586 la 539 î.Hr.

Istoria Imperiului neo-babilonian de la întemeierea lui de cãtre Nabopolasar în cursul secolului al VII-lea î.Hr. pânã la 586 î.Hr., anul în care regatul lui Iuda, cu capitala ca Ierusalim, a fost distrus, este relatatã în vol. II, p. 92-94.

Nebucadneþar II (605-562 î.Hr.). - Cuceritorul Iudeii ºi nimicitorul Ierusalimului, Nebucadneþar a avut ºi alte preocupãri decât rãzboiul. El a întreprins lucrãri de construcþie. Împãratul era peste mãsurã de mândru de realizãrile din direcþia aceasta, aºa dupã cum aratã numeroasele inscripþii de pe construcþiile sale. Babilonul a fost, de fapt, reclãdit de împãratul acesta. El a extins cetatea ºi l-a împrejmuit cu fortificaþii importante, construind în acelaºi timp un palat nou la aprox. 1,6 km nord de palatul vechi. Marele templu al lui Marduc, numit Esagila, a fost înfrumuseþat ºi a fost terminat turnul templului Etemenanki, care era în ruine pe când tatãl sãu a ocupat tronul. Numeroase alte temple au fost reparate sau reconstruite în Babilon ºi în alte cetãþi pe timpul domniei lui Nebucadneþar, care a cunoscut cea mai amplã activitate de construire din istoria Mesopotamiei.

Se cunoaºte puþin despre acþiunile militare ale lui Nebucadneþar dupã campania în Iudea, deoarece nu este raportat nimic dupã al unsprezecelea an al sãu în cronicile babiloniene existente (vezi bibliografia de la sfârºitul capitolului redactatã de D. J. Wiseman, 1956), care relateazã multe campanii militare ale lui Naboposalar ºi Nebucadneþar ºi una a lui Nergal-ºar-usur. Totuºi, existã informaþii care indicã faptul cã Nebucadneþar a luptat 13 ani împotriva Tirului (585-573 î.Hr.). Încrezându-se în poziþia insularã de necucerit pe care o ocupa, aceastã grandioasã putere maritimã a refuzat sã se plece în faþa monarhului babilonian ºi de aceea a atras asupra-ºi mânia lui Nebucadneþar. Cu un an înainte de campania lui Nebucadneþar împotriva Tirului, profetul Ezechiel a prezis soarta bogatei cetãþi comerciale, care includea vaste spaþii de locuit pe continent, precum ºi antrepozite, depozite de arme, ateliere ºi ºantiere navale aºezate în siguranþã pe mica insulã stâncoasã, departe de þãrm. Forþele lui Nebucadneþar au cucerit ºi au distrus partea continentalã a Tirului, la care se aplicã profeþia lui Ezechiel, dar a asediat insula în zadar, timp de mulþi ani. În cele din urmã, Tirul a cedat ºi s-a predat cu condiþia de a-ºi pãstra regele, deºi a trebuit sã accepte un guvernator babilonian, care supraveghea treburilor externe ºi interne ºi se îngrijea sã promoveze interesele Babiloniei.

În perioada aceasta trebuie sã fi avut loc o campanie împotriva elementelor nesupuse din mijlocul foºtilor vecini ai lui Iuda, ºi anume Siria, Amon, Moab ºi împotriva Egiptului, aºa cum pretinde Iosif Flavius, în anul al 23-lea al domniei lui Nebucadneþar (582 î.Hr.). De asemenea, se pare cã iudeii care fuseserã lãsaþi în þarã dupã înfrângerea din 586 î.Hr., au întreprins acþiuni anti-

babiloniene, la care Nebucadneþar a reacþionat imediat, luând încã 745 de iudei ca prizonieri în Babilon, potrivit cu Ieremia 52,30.

Deºi asediul Tirului nu fusese lipsit de succes, haldeii au fost dezamãgiþi ºi au considerat realizãrile incompatibile cu eforturile depuse în asediul de 13 ani, aºa cum aratã cuvintele lui Ezechiel (cap. 29,18-20). Totuºi, profetul a prezis cã ei vor gãsi pradã bogatã în Egipt. Nu se ºtiu prea multe despre campania egipteanã a lui Nebucadneþar prezisã în profeþia aceasta. O singurã tãbliþã de lut din Muzeul Britanic vorbeºte despre rãzboiul lui Nebucadneþar dus împotriva lui Amasis al Egiptului în al 37-lea an de domnie al primului împãratul (568 î.Hr.). Este de la sine înþeles cã nu ne putem aºtepta sã gãsim rapoarte egiptene cu privire la rãzboiul acesta cu rezultatele lui aparent dezastruoase pentru Egipt, dar din nefericire nu existã nici rapoarte babiloniene care sã ne permitã sã vedem cum s-a împlinit profeþia lui Ezechiel. Întrucât Amasis a continuat sã domneascã peste Egipt dupã campania aceasta, este posibil ca Nebucadneþar sã-l fi iertat ºi sã-l fi reinstalat pe tron.

Nu se ºtie nimic din surse laice cu privire la ultimii ºapte ani ai împãratului. Cartea lui Daniel vorbeºte despre o nebunie de ºapte ani a lui Nebucadneþar, care se pare cã a fost urmatã, probabil puþin timp dupã însãnãtoºire, de moartea acestuia (Daniel 4). Experienþa aceasta nu e raportatã în analele vremii, care ascund cu grijã slãbiciunile cârmuitorilor lor.

Amel-Marduc, Nergal-ºar-usur ºi Labaºi-Marduc (562-556 î.Hr.). - Când Nebucadneþar, unul dintre cei mai iluºtri conducãtori ai antichitãþii, a murit aproape de începutul lui octombrie, anul 562 î.Hr., dupã o domnie de 43 de ani, a urcat pe tron fiul sãu, Amel-Marduc (Evil Merodac al Bibliei), care a domnit între anii 562-560 î.Hr. Istoricii antici ºtiu despre el doar cã a dus o viaþã pãcãtoasã ºi desfrânatã, dar Biblia ne informeazã cã l-a iertat pe Ioiachim, regele întemniþat al iudeilor, ºi i-a acordat onoruri împãrãteºti (Ieremia 52,31-34), în al 37-lea, an dupã ce fusese deportat din Ierusalim de cãtre Nebucadneþar.

Amel-Marduc nu a dat pe faþã tãria tatãlui sãu ºi dupã o domnie de mai puþin de doi ani a fost omorât de insurgenþi, care au pus pe unul dintr-ai lor pe tron, pe Nergal-ºar-usur (gr. Neriglissar), care nu numai cã fusese unul din curtenii cei mai onoraþi ai lui Nebucdneþar (Ier 39,3.13), dar ºi ginerele lui, prin urmare cumnat al lui Amel Marduc. Nergal-ºar-usur (560-556 î.Hr.) a fãcut o incursiune în Cilicia în 557/56, pomenitã de cronicã. El a pretins cã a construit temple ºi palate, cã a distrus pe vrãjmaºi ºi i-a omorât prin foc pe opozanþii sãi.

Întrucât a ajuns pe tron la o vârstã relativ înaintatã, a murit dupã o domnie scurtã, de aproape patru ani. I-a urmat la tron fiul sãu, Labaºi Marduc, care a domnit aproximativ douã luni, undeva între mai ºi iunie 556 î.Hr. Apoi un grup de conspiratori l-a chinuit omorându-l ºi a pus pe tronul Babilonului pe Nabonid, un membru al grupului.

Nabonid (556-539 î.Hr.). - Strãmoºii noului conducãtor n-au fost cu exactitate stabiliþi, dar se pare cã tatãl lui a fost un prinþ al Haranului cu numele de Nabu-balâþsu-iqbi, iar mama lui a fost Shumua-damqa, o preoteasã a lui Sin (zeul-lunã), care, conform un monument care se considerã cã a fost ridicat în onoarea ei, a deþinut slujba aceasta în templul lui Sin din Haran pe timpul lui Asurbanipal. Unii cred cã atunci când Haranul a fost cucerit de mezi ºi babilonieni în 610 î.Hr., ea ºi tânãrul ei fiu au fost luaþi prizonieri la Babilon. Se crede de asemenea cã ea a fost dusã în haremul lui Nebucadneþar, avansând cu timpul din poziþia de concubinã în aceea de soþie favoritã. Favoruri regale au fost acordate ºi fiului ei, Nabonid, care a devenit un funcþionar de stat cu influenþã în administraþia imperiului, aºa cum se observã din faptul cã a fost ales probabil în 585 de cãtre Nebucadneþar sã acþioneze ca mediator în rãzboiul dintre mezi ºi lidieni. Se pare cã s-a cãsãtorit cu una dintre fiicele lui Nebucadneþar, devenind astfel ginerele împãratului, motiv pentru care Daniel îl putea numi pe Nebucadneþar tatãl lui Belºaþar, care potrivit cu uzanþa ebraicã înseamnã "strãmoº" sau "bunic" în cazul acesta (Daniel 5,11). Urmãtoarea schemã genealogicã va arãta legãtura dintre diferiþii domnitori ai Imperiului neo-babilonian, care sunt enumãraþi în ordine de la Nabopolasar la Nabonid.

La data când a venit la tron Nabonid, era necesar un conducãtor puternic. Mezii deveniserã îndrãzneþi în timpul cârmuitorilor slabi ai Babiloniei de pânã atunci ºi anexaserã regiunea Haran. Lucrul acesta era un act de agresiune, care dacã nu era înfrânt putea servi ca o încurajare pentru noi nãvãliri. De aceea, în cursul primului sãu an de domnie Nabonid a considerat cã prima lui îndatorire era sã recâºtige Haranul. Procedând astfel, el fãgãduia sã devinã un domnitor puternic ºi hotãrât. Totuºi, aºteptarea aceasta nu a fost împlinitã, deoarece împãratul pãrea sã aibã interese prea mari ºi planuri prea îndrãzneþe. El era devotat cultului zeului lunã Sin, de aceea a rezidit templul acestuia din Haran care zãcea în ruinã din anul 610 î.Hr. A construit de asemenea clãdiri sfinte în Ur, unde a fãcut pe fiica sa preoteasã a lui Sin. Fiind profund interesat de istoria veche a naþiunii sale, a scos la ivealã rapoarte vechi. Totuºi, se pare cã a observat primejdiile care se profilau în rãsãrit ºi a luat mãsuri pentru a le preîntâmpina, printre care se raporteazã campania lui împotriva Arabiei, care e raportatã mai jos.

În 553 î.Hr., pe când conducea campania în partea de rãsãrit a Palestinei, s-a îmbolnãvit ºi s-a dus în Munþii Liban pentru refacere. El a chemat imediat pe fiul sãu Belºaþar ºi i-a încredinþat domnia, act prin care a încercat sã asigure perpetuitate casei sale regale ºi astfel sã se încredinþeze

cã nici un uzurpator nu avea sã ocupe tronul Babilonului în rãstimpul absenþei sale. În felul acesta, el s-a putut ocupa în liniºte de aducerea la îndeplinire a marilor planuri de expansiune a imperiului. Între timp, Belºaþar s-a înapoiat la Babilon ºi pe la începutul lui 552 (probabil, vezi p. 67) a domnit peste provinciile tatãlui sãu în calitate de coregent. Aceasta explicã pentru ce, atunci când a vrut sã-l onoreze pe Daniel în mod deosebit, a putut sã-i ofere numai locul al treilea în împãrãþie, cel mai înalt pe care avea puterea sã-l dea, întrucât el însuºi ocupa locul al doilea (Daniel 5,16).

Imediat dupã însãnãtoºirea sa, Nabonid a iniþiat invadarea pãrþii de nord-vest a Arabiei ºi a cucerit oaza Tema, care avea sã devinã pentru mulþi ani reºedinþa lui ºi unde a zidit palate mari. Nu se cunoaºte adevãratul motiv al cuceririi acesteia. Unii istorici au considerat cã Nabonid s-a dus în Arabia pentru a avea o capitalã mai sigurã, în cazul în care Mesopotamia ar fi fost cuceritã de mezi ºi perºi, sau pentru cã avea nevoie de acel loc izolat pentru boala sa mintalã. Oricare ar fi fost motivul, Nabonid a rãmas în Tema pânã în al 11-lea an al lui de domnie (545 î.Hr.) ºi în timpul acesta a fãcut mai multe incursiuni încununate de succes împotriva triburilor arabe din sud.

Între timp s-a înstrãinat complet de persoanele de frunte ale Babiloniei, îndeosebi de preoþi. Absenþa lui îndelungatã din capitalã a produs trecerea cu vedere a câtorva sãrbãtori de Anul Nou, care aduceau de obicei templelor venituri materiale mari, ºi înclinaþia manifestatã de el pentru Sin a produs ostilitate în preoþimea lui Marduc. Este posibil ca modul deficitar în care Belºaþar a administrat treburilor interne sã fi adâncit dorinþa multor babilonieni de a avea o altã conducere. Cei doi cârmuitori pãreau totuºi sã deþinã pârghiile guvernãrii atât de sigur în mâinile lor, încât nu a existat nici o tentativã de rãscoalã. Dacã a fost vreo încercare, putem trage concluzia cã a dat greº, întrucât nu avem nici un raport despre aºa ceva.

În primii ani de domnie ai lui Nabonid, a apãrut o nouã stea pe cerul politic de rãsãrit, ºi anume Cirus, un rege vasal al mezilor, cunoscut ca domnitor al triburilor persane ºi care se intitula "regele din Anºan". El se rãsculase împotriva lui Astiages, stãpânul sãu med, ºi dupã ce a cucerit capitala Ecbatana, l-a detronat pe regele ei în 553 î.Hr. (sau, dupã alte surse, în 550) cam pe timpul când Nabonid l-a numit coregent pe Belºaþar. Primejdia din partea triburilor rãsãritene era acum resimþitã mai acut ca niciodatã, ºi când Cresus din Sardes, regele Lidiei, a propus o alianþã regelui Amasis al Egiptului ºi lui Nabonid împotriva noii puteri rãsãritene, ultimul a acceptat bucuros.

Adoptând maxima cã atacul e cea mai bunã apãrare, Cresus a invadat teritoriul persan în 547 î.Hr., dar apreciind greºit puterea pe care o deþinea, ºi-a pierdut capitala ºi regatul înainte ca aliaþii sãi sã fi avut timp sã se organizeze ºi sã-l ajute împotriva lui Cirus.

În anii urmãtori, Cirus ºi-a consolidat puterea în imperiu, care se întindea acum de la platoul iranian pânã la coasta apuseanã a Asiei Mici. În cele din urmã, în 539 î.Hr., când dupã alþi ani de pregãtire, Cirus a considerat cã venise timpul sã porneascã împotriva slabului imperiu al lui Nabonid, bogata provincie rãsãriteanã Gutium i s-a predat fãrã nici un efort. Aceasta se învecina cu teritoriul lui Cirus ºi alcãtuia bastion pentru zidul med pe care Nabucadneþar îl construise pentru a-ºi ocroti imperiul de o posibilã invazie din rãsãrit. Fireºte cã Nabonid a intrat în alertã. În primãvara ºi vara lui 539, a mutat statuile diferiþilor zei ai cetãþilor la Babilon poate pentru a fi protejat sau pentru a-l lipsi pe Cirus de ajutorul zeilor locali în cazul unei invazii. În felul acesta a îndârjit ºi mai mult populaþiile ºi preoþii locali, care aveau sentimentul cã li se furã zeii. Faptele lui au învrãjmãºit de asemenea pe preoþii Babilonului prin creºterea concurenþei religioase în capitalã, care era consideratã mai ales domeniul zeului Marduc.

Când Cirus a fost gata sã porneascã împotriva Babilonului, Belºaþar ºi-a adunat forþele la Opis, pe Tigru, pentru a înfrunta ameninþarea invaziei ºi pentru a-l împiedica pe Cirus sã treacã râul. În bãtãlia care a urmat, babilonienii au suferit o înfrângere dezastruoasã, iar perºii au fost în stare sã înainteze pânã la Sippar, pe Eufrat, fãrã sã li se opunã vreo rezistenþã. Cirus a capturat cetatea fãrã lupte la 11 octombrie 539 î.Hr. Nabonid a fugit înspre sud. Belºaþar s-a înapoiat la Babilon, la aprox. 55 km sud de Sippar, ºi, încrezându-se în puternicele fortificaþii ale acestuia, a rãmas în cetate. Aici, cuprins de un simþãmânt de mândrie ºi infatuare ºi nejustificat de sigur de forþele sale (PK 523), a petrecut ultima lui noapte împreunã cu concubinele ºi prietenii sãi într-o sãrbãtoare frivolã ºi udatã cu multã bãuturã, folosind vasele sacre ale templul lui Solomon (Daniel 5). La 13 octombrie, Babilonul a cãzut în mâinile armatelor lui Cirus. Potrivit cu Herodot, acesta a abãtut cursul Eufratul, care în mod normal curgea prin cetate, ºi a pãtruns în ea fãrã sã întâmpine vreo opoziþie. Belºaþar a fost ucis, iar Nabonid, care fugise spre sud, dupã cât se pare ºi-a gãsit cãile barate, s-a reîntors la Babilon ºi s-a predat în mâinile vrãjmaºului sãu biruitor sperând sã capete îndurare. Conform unui raport grecesc, generosul Cirus i-a cruþat viaþa, numindu-l domnitor vasal peste o þara depãrtatã, numitã Carmania.

Imperiul haldeilor a sfârºit astfel lipsit de glorie, dupã o existenþã de aproape de un secol. Întemeiat de un conducãtor puternic, Nabopolasar, extins ºi consolidat de fiul sãu la fel de puternic Nebucadneþar, imperiul s-a sfãrâmat repede dupã moartea acestuia din urmã, dupã un ºir de domnitori slabi. Imperiul neo-babilonian a etalat o bogãþie materialã care probabil nu a fost egalatã de nici o altã împãrãþie pânã atunci. Din cauza aceasta este comparat cu un "cap de aur" în tabloul profetic al visului lui Nebucadneþar (Daniel 2,38). Totuºi, a avut mereu urmãtoarele slãbiciuni care i-au accelerat prãbuºirea:

1. Naþiunea babilonianã era îmbãtrânitã ºi fusese subjugatã timp de atât de multe secole de cãtre amoriþi, caºiþi, asirieni ºi acum de haldeii aramici, încât nu avea acele trãsãturi de caracter care se cer pentru ca o naþiune sã fie puternicã ºi sãnãtoasã din punct de vedere politic. 2. Nu existau interese ºi legãturi comune care sã lege diferitele naþiuni ale imperiului de dinastia haldeeanã, chiar ºi babilonienii fiind din punct de vedere etnic niºte strãini faþã de haldei, care alcãtuiau doar clasa dominantã. Când slãbiciunile acestea erau compensate de tãria conducãtorului, ca de exemplu Nebucadneþar, imperiul pãrea puternic ºi sãnãtos. Dimpotrivã, sub un conducãtor slab precum Nabonid, care lipsise timp de mulþi ani din capitala sa, care se preocupa mai mult trecutul þãrii lui decât de nevoile ei prezente ºi care promova o zeitate provincialã în detrimentul zeului naþional protector, la care se adaugã comiterea altor acte nesãbuite ºi gafe politice, Imperiul babilonian nu putea sã rãmânã o entitate intactã.

III. Imperiul mezilor

Odatã cu mezii ºi perºii care i-au urmat, apar pe scena lumii popoarele indo-europene. Singurele naþiuni înrudite din punct de vedere etnic ºi care jucaserã un rol în istorie erau hetiþii ºi poporul Mitanni, care au înflorit în mileniul al doilea al erei precreºtine. Mezii ºi perºii trãiau în þinutul muntos care se aflã între Mosopotamia ºi India, o þarã cu climã asprã care a dat naºtere unei naþiuni îndrãzneþe, sãnãtoase din punct de vedere moral ºi puternice de rãzboinici obiºnuiþi cu greutãþile ºi cu lipsurile. Ei se autointitulau Arianu, "nobili", iar þãrii lor i-au dat numele Ariana sau Iran, nume pe care îl poartã ºi acum.

Primele triburi iraniene cu numele de mezi apar ca barbari curajoºi ºi luptãtori în rapoartele regelui asirian Salmanasar III pe mijlocul secolului al IX-lea î.Hr. Sargon II pretinde cã i-a biruit ºi subjugat în 715 î.Hr., menþionând pe Daiaukku drept conducãtor al lor, un nume pe care Herodot îl redã Deikos (Deioces), cãruia îi atribuie fondarea regatului mezilor ºi pe care îl caracterizeazã ca un domnitor înþelept ºi drept. Se spune de asemenea cã Deioces a ajutat triburile mezilor sã devinã o naþiune ºi cã a întemeiat capitala Ecbatana. Totuºi, este greu de a-l identifica pe Deikos, care este pomenit Herodot ºi care se pare cã a domnit de la c. 700 la c. 647 î.Hr., cu Daiaukku din rapoartele lui Sargon. Desigur cã este posibil sã fie vorba de douã persoane cu acelaºi nume

Fraortes, fiul lui Deioces, a domnit dupã moartea tatãlui sãu 22 de ani, de la c. 647 la c. 625 î.Hr., ºi i atribuie cucerirea triburilor persane din sud. ªi-a pierdut viaþa luptând împotriva Asiriei.

Ciaxares, fiul lui Phraortes, a domnit peste mezi timp de 40 de ani, de la c. 625 la c. 585 î.Hr. El a devenit aliatul lui Nabopolasar al Babilonului împotriva Asiriei, cucerind singur Asur în 614 ºi Ninive împreunã cu babilonienii în anul 612 . Babilonienii au preluat partea cea mai mare ºi mai civilizatã a Imperiului asirian prãbuºit, în timp ce mezii se pare cã s-au mulþumit sã preia coloniile de nord ºi nord-est ale Asiriei. Lui Ciaxares, care astfel a devenit primul mare rege al mezilor, i se atribuie de cãtre Herodot înfrângerea sciþilor, al cãror teritoriu din Asia Micã i-a revenit de asemenea lui.

În ultimii ani ai sãi, Ciaxares a avut de luptat cu lidienii, care sub Alyattes, regele din Sardes, deveniserã a treia putere a Asiei ºi care doreau sã devinã stãpâni ai Anatoliei. În anul al ºaselea al rãzboiului lor s-a întâmplat cã "în toiul luptei ziua s-a prefãcut deodatã în noapte". Convinºi cã este o manifestare a dizgraþiei zeilor, cele douã naþiuni aflate în rãzboi au devenit dispuse sã încheie un tratat de pace. Lucrul acesta s-a realizat cu ajutorul unor mediatori, printre care este menþionat Labynetus din Babilon, probabil Nabonid . Eclipsa solarã din 28 mai 585 î.Hr., despre care se spune cã ar fi fost prezisã de Thales din Milet ºi care a fost responsabilã de încheierea rãzboiului dintre mezi ºi lidieni oferã una dintre puþinele date fixe ale unor bãtãlii din antichitate. Tratatul încheiat cu Alyattesi-a dat lui Ciaxares tot teritoriul anatolian de la rãsãrit de râul Halys ºi a fost pecetluit prin cãsãtoria lui Astiages, fiul lui Ciaxares, cu Aryanis, fiica lui Alyattes.

Astiages, care a domnit peste 30 de ani (Herodot spune 35), de la c. 585 la c. 553/2 sau 550 î.Hr., a fost ultimul rege autentic al imperiului mezilor. Nu se ºtie aproape nimic despre lunga lui domnie. Istoricii vechi care-l menþioneazã spun doar cã a jucat un rol în afacerile lui Cirus, al cãrui bunic era, conform izvoarelor greceºti. El o dãduse pe fiica sa, Mandane, lui Cambise I, regele vasal al perºilor la Anºan. Dar când fiica sa a nãscut un copil, se pare cã Astiages a fost urmãrit de teama cã acesta, adicã Cirus, avea sã-i ia tronul. Nu se ºtie cât adevãr se aflã în legendele greceºti care vorbesc despre încercãrile lui Astiages de a-ºi omorî nepotul. E cert, însã, cã temerile lui nu au fost lipsite de temei, deoarece Cirus s-a ridicat împotriva suzeranului sãu la c. 553 î.Hr. A fost înfrânt de douã ori de forþele lui Astiages, dar cu ocazia celei de-a treia confruntãri, comandantul oºtirii mezilor, Harpagus, ºi-a trãdat stãpânul ºi a trecut cu oºtirea sa de partea lui Cirus. Nu mai târziu de 550 î.Hr., Cirus stãpânea peste capitala mezilor, Ecbatana. ªi Astiages a cãzut în mâinile lui Cirus, dar se pare cã fost tratat cu îngãduinþã, dacã este sã-i credem pe greci, care pretind cã a devenit guvernator al Hircaniei, o regiune la sud de Marea Caspicã.

Atunci când Cirus a preluat imperiul mezilor n-au fost observate schimbãri în structura externã a statului, deoarece mezii ºi perºii erau triburi foarte înrudite, aºa cum de altfel, prin cãsãtorie, erau ºi cele douã case regale. De aceea, gãsim cã istoricii din antichitate ºi documentele contemporane ale diferitelor þãri se referã la imperiu ca fiind al "mezilor ºi al perºilor" sau de mult ori, simplu, ca cel al "mezilor", deºi dupã declinul lui Astiages ei au jucat un rol minor în treburile statului. Aºadar, trecerea de la imperiul mezilor la cel al perºilor a fost, de fapt, un transfer de putere de la o familie regalã la alta ºi de slujbe de la nobilii mezi la cei persani. De atunci încolo, nobilimea persanã a ocupat locurile de frunte în administraþia guvernãrii, deºi unii mezi influenþi au continuat sã fie folosiþi ºi s-au regãsit în poziþii importante de-a lungul întregii perioade persane.

IV. Imperiul persan Cirus la Dariu II

Conducãtorii persani ai perioadei imperiului sunt numiþi regi ahemenizi, deoarece toþi monarhii persani, cu excepþia lui Dariu III, pretindeau cã un anume Ahemenes era strãmoºul lor. Inscripþiile lui Cirus ºi ale lui Dariu I oferã informaþii cu privire la genealogia celor douã familii cãrora le aparþineau aceºti doi împãraþi ºi care se trag din Ahemenes ºi Teispes, aºa cum aratã urmãtoarea schemã :

Ahemenes

|

Teispes

|

__________________________________________________________________

| |

Cirus Ariaramnes

| |

Cambise Arsames

| |

Cirus II (cel Mare) Histaspe

| |

Cambise II Dariu I (cel Mare)

|

Xerxe

|

Artaxerxe I

|

Dariu II

Succesiunea împãraþilor domnitori de la Ahemene la Cirus II nu e cunoscutã cu exactitate, dar se pare cã cei mai mulþi din toþi cei înscriºi în genealogia de mai sus au deþinut tronul în Persia pentru o vreme oarecare. Fie cele douã case domnitoare au condus diferite triburi persane simultan, fie domnia s-a transferat de la o casã la alta de mai multe ori. Capitala pare sã fi fost Anºan, întrucât regii perºi timpurii se numesc cu regularitate "regi din Anºan", dar amplasarea lui n-a fost precis stabilitã, deºi propunerea de a-l identifica cu Pasargade din sud-vestul Iranului pare sã fie, pânã acum, cea mai bunã. Singurul conducãtor persan dinainte de Cirus II care este menþionat în vreun raport contemporan este Cirus I. Inscripþiile împãratului asirian Asurbanipal îl menþioneazã sub numele de Kurash din Parsuash, care, dupã ce a auzit de victoria asirienilor asupra Elamului, a trimis pe fiul sãu Arukku, probabil un frate al lui Cambise I, cu daruri bogate la Ninive, pentru a se oferi ca

vasal al împãratului asirian. Evenimentul acesta a avut loc la scurt timp dupã 639 î.Hr., anul în care Elamul a fost cucerit, dar pe cât se pare înainte ca regele Fraortes al mezilor sã-i supunã pe perºi ºi sã le anexe þara ca parte a imperiului sãu. Cirus cel Mare, c. 553-530 î.Hr. - Istoricii greci trateazã pe larg viaþa tânãrului Cirus, dar este greu sã se facã deosebire între adevãr ºi legendã, între istorie ºi folclor. Totuºi, pare vrednic de crezut cã mama lui Cirus, Mandane, a fost fiica lui Astiages, ultimul monarh domnitor al Mediei, ºi cã Cirus însuºi s-a cãsãtorit cu Kasandane, fiica lui Ciaxares, fiul lui Astiages. Pentru motive neelucidate încã, Cirus s-a rãsculat împotriva suzeranului ºi bunicului sãu Astiages, probabil în anul 553 î.Hr. Cirus, ale cãrui forþe fuseserã înfrânte de douã ori de Astiages, a avut succes, în cele din urmã, când Harpagus, comandantul mezilor, ºi-a trãdat stãpânul ºi împãratul ºi a trecut de partea lui Cirus. Astfel, acesta din urmã a pus stãpânire pe Ecbatana ºi pe împãratul ei în 550 î.Hr. Cu toate cã Cirus a preluat prerogativele efective de rege asupra imperiului sãu, se pare cã i-a tratat pe mezi cu respect. Astiages a fost trimis în Hircania ca guvernator al unei provincii, iar fiul lui, Ciaxares II a fost pus de formã pe tron, potrivit celor spuse de Xenofon. Rapoartele vremii nu spun nimic cu privire la existenþa lui Ciaxares II, dar nu e imposibil ca Cirus sã fi permis prinþului de coroanã med, care era ºi socrul sãu, sã ocupe tronul împreunã cu el pentru a face plãcere mezilor. Dacã lucrurile stau aºa, acest Ciaxares s-ar putea sã fie acelaºi rege menþionat de repetate ori în cartea lui Daniel sub numele de Dariu medul (vezi Nota suplimentarã la Daniel 6). În anii urmãtori, Cirus ºi-a consolidat puterea asupra vastul sãu imperiu, care se întindea în rãsãrit de la hotarele Indiei pânã în apus la râul Halys din Asia Micã. Rapoartele ne spun cã el s-a angajat în luptã împotriva triburilor ostile de la rãsãrit de Tigru în 548 î.Hr., în timp ce se pregãtea pentru testul cel mare prin care avea sã-i fie pusã la încercare forþa. Apariþia neaºteptatã a lui Cirus la conducerea celui de-al doilea ºi a celui mai mare imperiu al timpului sãu nu a întârziat sã facã impresie asupra contemporanilor sãi. Unele popoare subjugate ºi-au pus nãdejdea în el. Iudeii, de pildã, ale cãror profeþii îl desemnau pe Koresh sau Cirus ca viitor eliberator al lor (Isaia 44,28), cu siguranþã au urmãrit cum creºtea în putere, aºa cum se va vedea în secþiunea V a acestui capitol. Dar conducãtorii politici, precum Nabonid din Babilonia, Amasis din Egipt ºi Cresus din Lidia au privit ascensiunea lui Cirus cu presimþiri sumbre, temându-se pentru propria lor siguranþã ºi a tronurilor lor. De acea, au încheiat un tratat de ajutor reciproc. S-a demonstrat cã temerile erau îndreptãþite când, în primãvara lui 547, Cirus a mers însoþit de armata sa în regiunea Mesopotamiei superioare cuprinsã între râul Khabur ºi marele cot al Eufratului, pentru a reocupa o fostã provincie pe care Nabonid o luase de la mezi. Acesta a fost în mod hotãrât un act de agresiune faþã de babilonieni, cu toate cã nu pare sã fi avut ca rezultat acþiuni rãzboinice între forþele celor douã imperii. Însã, Cresus a simþit cã trebuia fãcut ceva pentru a preîntâmpina ameninþarea crescândã de la rãsãrit. Fiind convins cã era în avantajul lui sã preia iniþiativa în loc sã aºtepte sã o ia adversarul, regele lidian a trecut Halysul ºi a înaintat pe teritoriul lui Cirus. Prima luptã cu perºi a fost datã la Pteria, la sfârºitul verii anului 547, dar s-a sfârºit cu o

retragere. Totuºi, Cresus a socotit cã e prudent sã se retrage în capitala sa puternicã, Sardes, ºi sã aºtepte sosirea aliaþilor sãi înainte de a întreprinde alte acþiuni împotriva lui Cirus. Se pare ca a crezut cã Cirus era mult prea slãbit dupã bãtãlia de la Pteria, ca sã mai constituie o ameninþare iminentã. Cu siguranþã cã nu se aºtepta ca perºii sã înainteze spre apus, departe de baza lor militarã, toamna, când o iarnã anatolianã bãtea la poartã. Genii precum Cirus acþioneazã uneori iraþional ºi fac ceea ce oamenii prudenþi spun cã e o nebunie. De aceea, acþiunile lor sunt imprevizibile. Cirus fãcea parte din categoria aceasta. În loc sã se întoarcã în patria lui ºi sã se înapoieze cu forþe noi anul urmãtor, a înaintat cu armata sa ºi a ajuns pe neaºteptate în faþa Sardesului. Faptul cã Cresus l-a judecat greºit pe adversarul sãu poate fi observat ºi din acþiunea de demobilizare a mercenarilor, cãrora le-a permis sã-ºi petreacã iarna la ei acasã. Încrezându-se în vitejia lidienilor ºi în forþa irezistibilã a cavaleriei sale, Cresus a îndrãznit sã-l atace pe Cirus îndatã dupã sosirea lui. Totuºi, ingeniozitatea regelui persan s-a demonstrat încã o datã, când Cirus a poruncit imediat cavaleriei lui sã încalece pe cãmilele pentru bagaje în aºteptarea atacului lidian. Caii de luptã ai lidienilor, neobiºnuiþi nici cu înfãþiºarea acelor animale curioase, cu gâtul lung, nici cu mirosul lor greu ºi înþepãtor, s-au ferit într-o parte ºi au fugit înapoi în cetate. Foarte curând, între octombrie ºi decembrie 547 î.Hr., dupã un scurt asediu, cetatea Sardes a fost cuceritã, înainte ca aliaþii sã fi avut prilej sã vinã în ajutorul lui Cresus. Regele lidian a cãzut în mâinile lui Cirus, care se pare cã a cruþat viaþa adversarului sãu, deºi o sursã spune cã Cresus a fost executat. Încã o datã Cirus a dovedit lumii cã era un om al destinului ºi al surprizelor. Sentimentele contemporanilor sãi erau amestecate atunci când vestea acestei victorii incredibile a ajuns în cetãþile ºi satele Babiloniei. Pentru iudeii din captivitate, aceasta trebuie sã fi fost ca o cântare plãcutã, dar conducãtorii din Babilon ºi Tema - Belºaþar ºi Nabonid - trebuie sã fi fost alarmaþi. Nu se ºtie nimic sigur cu privire la acþiunile lui Cirus în timpul celor ºase ani care au urmat cuceririi Lidiei. Totuºi, este improbabil ca un om ca Cirus sã fi rãmas liniºtit în cursul acelor ani. De la Berosus, aºa cum e citat de Iosif Flavius, vine raportul cã Cirus a cucerit toatã Asia înainte de a fi porni împotriva Babilonului, ºi Xenofon ºtia despre o campanie împotriva Arabiei pe vremea aceea. Deci, putem trage concluzia cã Cirus ºi-a consolidat controlul asupra diferitelor pãrþi ale Asiei Mici în anii despre care izvoarele vremii nu spun nimic. De asemenea s-ar putea de asemenea sã-l fi înfruntat pe Nabonid în Arabia, deoarece împãratul acesta pretinde într-un text cã personal a "cucerit þãrile lui [ale lui Cirus]" ºi cã i-a dus bunurile la reºedinþa sa. Nu e cert dacã pretenþia aceasta era o purã exagerare sau dacã Nabonid l-a învins vreodatã cu adevãrat pe Cirus. Indiferent ce s-ar fi putut întâmpla între cãderea Sardesului (547) ºi 540 î.Hr., este cert cã pânã la finele anului 540 Cirus îºi organizase foarte bine imperiul ºi avea o armatã formidabilã, cu care era pregãtit pentru testarea forþei împotriva Babiloniei. Încã o datã providenþa i-a venit în ajutor pe neaºteptate, când guvernatorul celei mai de rãsãrit provincii, Gutium, a renunþat la þinutul ºi poporul sãu în favoarea perºilor. Este posibil ca Nabonid, care se înapoiase de la Tema la Babilon,

sã-l fi ajutat pe fiul sãu Belºaþar, comandantul ºef al armatelor rãsãritene, în pregãtirea pentru inevitabila confruntare cu Cirus. Marea ºi decisiva bãtãlie dintre cele douã imperii a avut loc la Opis pe Tigru, pe locul unde avea sã se ridice cetatea Seleucia sau în apropiere de acesta (la c. 32 km în aval de modernul Bagdad), ºi aproape de marele zid al lui Nebucadneþar. Motivele înfrângerii dezastruoase pe care armata babilonianã a suferit-o la Opis sunt necunoscute. Rapoartele criptice pe care le avem la dispoziþie ne spun doar cã Cirus a izbutit sã treacã râul Tigru, cã a înfrânt armata babilonianã aºa încât a dispãrut de îndatã orice miºcare de opoziþie organizatã ºi cã întreaga þarã a ajuns la dispoziþia perºilor. Biruitorii au folosit fãrã întârziere ocaziile care li se ofereau ºi nu au pierdut timp sã obþinã cel mai puternic avantaj de pe urma victoriei lor. Ei i-au urmãrit pe babilonienii care fugeau spre vest ºi spre sud-vest ºi au putut sã ocupe fãrã luptã, la 10 octombrie 539 î.Hr., oraºul Sippar, care se gãsea cam la 24 km est de Tigru, ºi Babilonul, care se afla cam la 64 km sud-vest de Opis, dupã doar douã zile. Nabonid, care fusese în Sippar chiar înainte ca oraºul sã fie cucerit, a fugit spre sud, dar pentru motive necunoscute, s-a înapoiat la Babilon dupã câteva zile ºi s-a predat perºilor, care i-au cruþat viaþa. Dupã bãtãlia de la Opis, Belºaþar ºi-a aºteptat vrãjmaºii în spatele puternicelor fortificaþii ale Babilonului. Totuºi, acestea nu l-au apãrat deloc. Se pare cã a avut vrãjmaºi în interiorul Babilonului, care l-au trãdat pe el ºi au vândut perºilor cetatea. Astfel, "Ugbaru, guvernatorul din Gutium", care dupã bãtãlia de la Opis s-a îndreptat direct spre Babilon, a intrat fãrã lupte în cetate la 13 octombrie 539 î.Hr. Belºaþar, care se afla în mijlocul unei petreceri destrãbãlate de noapte ºi care vãzuse cu ochii "scrisul de pe perete", a fost ucis, dar se pare cã a fost singura vãrsare de sânge. Contrar obiceiurilor, cetatea n-a fost distrusã de perºi, ºi ostaºii au fost aºezaþi sã pãzeascã templele ºi clãdirile publice pentru a asigura reluarea vieþii zilnice în Babilon ºi a împiedica orice devalizare sau distrugere de proprietãþi. Prin îngãduinþa de care a dat dovadã, Cirus a demonstrat cã este un cuceritor de succes nu numai al þãrilor ºi cetãþilor, dar ºi al inimii oamenilor. Dupã vreo 16 zile (29 oct. 539 î.Hr.), când a intrat personal în oraºul capitalã, "toþi locuitorii Babilonului i-au sãrutat picioarele, bucuroºi cã el [primise] domnia ºi cu feþe strãlucitoare. Fericiþi, ei l-au salutat ca domn cu ajutorul cãruia veniserã [din nou] la viaþã de la moarte [ºi] toþi fuseserã scutiþi de pagube ºi dezastru ºi adorau [chiar] numele lui" (Inscripþia lui Cirus pe un butoiaº de lut cunoscut sub numele de Cilindrul lui Cirus). Rareori un imperiu mare a fost cucerit atât de uºor ºi încã ºi mai rar s-a întâmplat ca un biruitor sã fie primit atât de bucuros de cãtre cei pe care-i biruise, aºa cum a fost Cirus. Clasa conducãtoare haldeeanã ºi îndeosebi Nabonid se înstrãinaserã atât de mult de babilonieni, încât aceºtia au salutat ca binevenitã orice schimbare de guvernare. Naþiunile subjugate nici nu-i iubeau pe asupritorii lor ºi nici nu le erau loiali, dar aºteptau zile mai bune din partea conducerii binevoitoare a perºilor, care deja trebuie sã-ºi fi demonstrat metodele în acele þãri pe care le

supuseserã. Probabil cã metodele acelea ajunseserã sã fie cunoscute în lumea civilizatã. Caracterul prietenos ºi echilibrat al acestora îl ajutaserã pe Cirus sã câºtige inima oamenilor cu puþine eforturi. Cirus n-a fost numai un mare domnitor ºi un general de rãzboi, ci ºi un cârmuitor înþelept care a ºtiut cum sã câºtige ºi pacea, dar ºi rãzboiul. În mãsurile sale de pace pe care le-a luat ºi-a dovedit adevãrata mãreþie. Asirienii ºi babilonienii distruseserã oraºele naþiunilor biruite ºi le mutaserã populaþia în alte pãrþi ale imperiului lor, dar Cirus n-a dorit sã urmeze exemplul lor ºi sã nimiceascã popoarele pentru a domni peste mormintele lor. El a cruþat cetãþile biruite, a readus popoarele mutate anterior de pe pãmânturile lor ºi le-a sporit bogãþia prin mãsuri care le-au favorizat din punct de vedere economic. Capitala babilonianã este un exemplu. Alegând Babilonului ca una din capitalele sale, onorându-l pe Marduc, zeul protector al babilonienilor, ºi declarându-se mai târziu "Împãrat al Babilonului", poporul a ajuns sã-l îndrãgeascã. El a devenit popular ºi prin aducerea înapoi în cetãþile lor a diferitelor zeitãþi pe care Nabonid le mutase la Babilon ºi prin repararea sau reclãdirea templelor locale, printre care ºi a celui de la Ierusalim. Fãcând lucrul acesta el a fãcut o favoare babilonienilor, cãrora li se fãcuse scârbã sã vadã atât de mulþi dumnezei ºi închinãtori strãini în oraºul lor, ºi a fãcut o plãcere peste mãsurã de mare cetãþenilor cetãþilor ºi þãrilor strãine ai cãror dumnezei au fost înapoiaþi sau ale cãror temple distruse au fost reclãdite. Cirus a procedat înþelept îngãduind conducãtorilor locali sã domneascã peste propriile lor popoare ca guvernatori de provincii sub supravegherea Persiei, fãrã sã le impunã popoarelor biruite modul de viaþã, religia sau limba persanã. Aceste metode înþelepte iniþiate de Cirus au fost urmate în general de succesorii sãi, cu toate cã unii au încãlcat uneori aceste principii. Oricum, în general, perºii au încercat în mod sincer sã respecte obiceiurile, religiile ºi legile locale. De asemenea, au folosit limba aramaicã, aproape universal înþeleasã, ca limbã oficialã a imperiului. De aceea a fost o mare pierdere când Cirus, numai la opt ani dupã cãderea Babilonului, a murit într-o campanie împotriva unor triburi din estul Iranulului, în august 530 î.Hr. Cambise, 530-522 î.Hr. - Cirus îl numise pe fiul sãu Cambise succesor la tron, aºa cum aflãm din diferite rapoarte. Totuºi, spre deosebire de tatãl sãu, el nu era un domnitor popular ºi îºi dãdea bine seama de lucrul acesta. Din cauza aceasta, înainte de a pleca în Egipt, a aranjat ca fratele sãu Bardiya sau Smerdis sã fie ucis pe ascuns, temându-se ca nu cumva vrãjmaºii sãi sã foloseascã rãgazul prilejuit de absenþa lui din capitalã pentru a-l înscãuna pe Smerdis în locul lui. Când, mai târziu, aceastã crimã a devenit notorie ºi un fals Smerdis, care a pretins cã supravieþuise complotului, a uzurpat tronul, fiind acceptat de mari pãrþi ale imperiului, s-a demonstrat lipsa de popularitate a lui Cambise. Cunoaºtem puþine lucruri despre Cambise în afara campaniei lui egiptene. Cucerirea þãrii de pe Nil era þinta ambiþiilor lui aprige. Istoricii nu au ajuns la un consens dacã Cambise prin campania lui egipteanã executa planurile tatãlui sãu sau dacã a fãcut o greºealã pe care tatãl sãu n-ar fi fãcut-

o în nici un caz. E cu putinþã ca Cirus sã fi plãnuit sã cucereascã Egiptul, al cãrui rege, Amasis, era unicul membru supravieþuitor al vechii alianþe triple formate de conducãtorii Babiloniei, Lidiei ºi Egiptului împotriva Persiei. Dupã cum el îºi consolidase stãpânirea în þinuturile cucerite dupã fiecare victorie înainte ca sã fi atacat altele, poate cã a dorit sã realizeze o consolidare deplinã a puterii sale pe tot cuprinsul fostului Imperiu babilonian înainte de a se îndrepta spre Egipt. A murit, însã, înainte ca sã-ºi facã publice planurile. Este la fel de plauzibil faptul cã el a considerat înþelept sã nu-ºi extindã peste mãsurã obligaþiile, în timp ce Cambise, fiul unui geniu, a crezut poate cã doar noi cuceriri vor putea sã-i confirme numele ºi faima. Când Cambise a pornit împotriva Egiptului pe la începutul anului 525 î.Hr., Amasis murise ºi Psamtik III venise la tron. La început, campania lui a fost neaºteptat de încununatã de succes. S-a bucurat de colaborarea cetãþilor feniciene, inclusiv Tirul, ºi a insulei Cipru, care ºi-au pus corãbiile la dispoziþia lui. De asemenea Polycrates din Samos a anulat alianþa cu Egiptul în favoarea celei cu Persia. Fanes, un general de trupe mercenare egiptene, l-a trãdat pe Psamtik ºi a trecut de partea lui Cambise, sprijinindu-l în campania îndreptatã împotriva fostului sãu conducãtor, îndeosebi prin cãlãuzirea în siguranþã a oºtirii persane prin deºert pânã la deltã. Prima luptã a avut loc la Pelusium, unde armata de mercenari a lui Psamtik a suferit o mare înfrângere. Cambise a pornit imediat spre Memfis ºi a luat cetatea dupã un asediu. A reuºit de asemenea sã-l captureze pe Faraoh, care domnise mai puþin de ºase luni. Libia ºi Cirenaica s-au supus de bunãvoie perºilor, dar campania în partea de apus a deºertului nu a avut sorþi de izbândã din cauza pierderilor extraordinare. O altã campanie împotriva Etiopiei, nume care a fost dat Nubiei, a fost rodnicã, dar ºi foarte costisitoare. În felul acesta, întregul Egipt ºi coloniile lui au fost aduse în familia de naþiuni din care era alcãtuit Imperiul persan. Pentru a câºtiga bunãvoinþa egiptenilor, Cambise a preluat titlurile ºi a îndeplinit funcþiile ceremoniale ale unui faraon. A organizat Egiptul într-o satrapie puternicã, care a rãmas în siguranþã în mâinile locþiitorilor lui, chiar în anii când cea mai mare parte a imperiului era cuprinsã de frãmântare. Herodot descrie anumite cruzimi comise împotriva egiptenilor ºi insulte aduse la adresa dumnezeilor lor, dar rapoartele lui în privinþa aceasta sunt cu siguranþã exagerate. Unii cred cã ele reflectã o schimbare de politicã dupã înfrângerile lui Cambise. Relatãrile istoricului grec descoperã cel puþin ura pe care egiptenii o simþeau faþã de cuceritor. Într-adevãr, Cambise distrusese anumite temple egiptene, poate pe acelea în care se produsese agitaþie împotriva regimului sãu, deºi existã rapoarte cã a fãcut favoruri anumitor temple ºi le-a acordat daruri. De pildã, a luat mãsuri ca templul zeiþei Neith din Sais sã fie curãþat ºi a acoperit cheltuielile necesare sãrbãtorilor în cinstea ei. Cambise a pãrãsit Egiptul în 522 î.Hr., când a primit vestea cã un om care pretindea cã e fratele sãu Bardiya (Smerdis) a uzurpat tronul. Noul pretendent era recunoscut în multe provinciile persane din patrie, în Babilonia, ºi în alte locuri. În timp ce trecea prin Siria, Cambise a murit pe neaºteptate, fie s-a sinucis, fie ca urmare a unui accident. Întrucât nu lãsase nici un moºtenitor,

tronul falsului Smerdis pãrea sã fie sigur. Totuºi, domnia lui a durat doar puþin peste ºase luni, când Dariu, o rudã îndepãrtatã a lui Cambise, l-a omorât ºi a preluat tronul. Dariu I, 522-486 î.Hr. - Cu privire la maniera urcãrii pe tron a lui Dariu avem informaþii suficiente din inscripþia lungã a acestui rege de pe stânca de la Behistan, care a servit drept cheie pentru descifrarea scrisului cuneiform în secolul al XIX-lea . Aici, Dariu relateazã pentru posteritate cum un membru al unei clasei preoþeºti medo-persane numit Gaumata a uzurpat tronul ºi a fãcut pe oameni sã creadã cã el era Smerdis, fiul lui Cirus, pe care se presupunea cã îl omorâse Cambise. El spune mai departe cã Persia, Media ºi celelalte þãri îl acceptaserã chiar înainte de moartea lui Cambise ºi cã Smerdis distrusese câteva sanctuare, al cãror nume nu este pomenit, arãtând prin aceasta cã iniþia o politicã opusã celei a predecesorilor sãi. Una dintre politicile falsului Smerdis, în cursul scurtei lui domnii, a fost distrugerea templelor. Cu un astfel de rege pe tron, nu e greu de a înþeles cum au putut vrãjmaºii iudeilor sã opreascã rezidirea templului din Ierusalim, care a înaintat mai greu ca oricând de pe vremea când Cirus dãduse autorizaþia de construire. Cu toate cã Dariu, ajutat fiind de câþiva susþinãtori credincioºi, a reuºit sã-l omoare pe falsul Smerdis, numit Bardiya în documentele babiloniene, ºi sã preia tronul, aducându-l astfel înapoi în posesia casei ahemenide, a fost nevoie de timp ºi luptã pânã când, în cele din urmã, a fost recunoscut pretutindeni în imperiu. El însuºi aminteºte 19 lupte date împotriva adversarilor ºi 9 regi luaþi prizonieri înainte ca sã se poatã considera sigur de tron. Printre aceºti adversari au fost ºi doi pretendenþi din Babilon, care au apãrut unul dupã altul ºi au pretins cã sunt fiii lui Nabonid. Frãmântarea în care a fost aruncatã Persia dupã uzurparea falsului Smerdis ºi moartea lui Cambise a durat aproape trei ani. Dar, în cele din urmã, Dariu a ieºit învingãtor asupra tuturor vrãjmaºilor sãi ºi a ajuns regele necontestat al celui mai mare imperiu pe care îl cunoscuse lumea vreodatã. Imperiul acela se întindea de la Indus în est pânã la Dardanele în vest ºi de la muntele Ararat în nord pânã la Nubia în sud. Dupã ce a pus capãt oricãrei opoziþii cu privire la stãpânirea lui, Dariu a început o domnie de pace, care a durat aproape 30 de ani ºi care i-a adus titlul de "cel Mare". Diverse au fost faptele lui paºnice care au promovat binele ºi fericirea în þãrile care aparþineau imperiului sãu. În Egipt, Dariu a dus la bun sfârºit canalul dintre Nil ºi Marea Roºie, pe care Neco II începuse sã-l realizeze cu mulþi ani înainte. Pe coasta dintre Egipt ºi Palestina au fost construite staþii de irigare. Pe tot cuprinsul imperiului a fost organizat un sistem poºtal eficient (pentru corespondenþa oficialã) cu staþii de schimb pentru cai ºi cãlãreþi la intervale regulate. Folosirea localnicilor în slujbe de rãspundere ale administraþiilor provinciale ºi sprijinul imperial acordat practicilor religioase ºi cultelor naþiunilor cucerite au atras multã bunãvoinþã pentru împãrat. Numeroase inscripþii din Egipt aratã cât de multe temple a redeschis sau a reparat Dariu în þara Nilului ºi cum a sprijinit preoþimea egipteanã cu daruri bogate, fiind astfel numit acolo "prietenul tuturor dumnezeilor". Aceastã atitudine binevoitoare, cunoscutã ºi din rapoartele greceºti, cu privire la sanctuarele ºi cultele din provinciile sale apusene este evidentã ºi faþã de iudei. Decretul lui favorabil nu numai cã le-a îngãduit sã termine construirea templului lor, dar le-a ºi garantat

ajutor financiar pentru slujbele lor religioase (Ezra 6,6-12). În plus, el a îngãduit supuºilor sãi sã trãiascã dupã propriile lor legi, aºa cum se poate vedea de pildã din raporturile cu Egiptul. A ordonat ca toate legile egiptene sã fie adunate ºi publicate. De aceea egiptenii l-au numit al ºaselea legiuitor al lor. Din toate raporturile lui cu naþiunile supuse lui se observã un efort sistematic de a continua politica lui Cirus ºi de a crea bunãvoinþã printr-o guvernare generoasã. A protejat sentimentele religioase ale celorlalte naþiuni, le-a sprijinit ºi le-a încurajat sistemele religioase de închinare ºi a tolerat cu înþelepciune particularitãþile ºi obiceiurile lor naþionale. Cu toate acestea, Dariu a fost un conducãtor puternic care a menþinut unit imperiul sãu într-o manierã cu adevãrat orientalã, folosindu-ºi fermitatea ºi înþelepciunea. El a reprezentat centrul imperiului ºi, de aceea, a concentrat mãreþia ºi bogãþia naþiunii în palatele sale de la Persepolis ºi Susa. Avea 15.000 de oameni care erau hrãniþi zilnic la porþile palatului sãu. A introdus la curte un ceremonial care avea scopul sã insufle supuºilor sãi un sentiment de groazã ºi respect faþã de persoana sa. Oricine se apropia de el nechemat putea sã-ºi piardã viaþa, iar cei cãrora li se îngãduia sã se înfãþiºeze înaintea lui trebuia sã se arunce cu faþa la pãmânt ºi sã-ºi þinã mâinile în mâneci luând atitudinea unei persoane neajutorate. Voinþa lui era lege pentru toþi supuºii lui, mari ºi mici. κi alegea soþiile din casele perºilor nobili ºi îi lega de sine pe aceºti nobili dându-le în cãsãtorie pe fiii ºi fiicele sale. Fiii perºilor nobili erau crescuþi la palat ºi deveneau pajii lui personali. Erau învãþaþi sã cultive virtuþi, sã spunã adevãrul, sã cãlãreascã, sã vâneze, sã mânuiascã arcul. Dintre bãrbaþii aceºtia erau aleºi oficialii cei mai importanþi ai imperiului. Dupã ce îºi petreceau tinereþea în bogãþia ºi splendoarea vieþii de la curte, ajungând sã fie legaþi de persoana împãratului, ei rãmâneau susþinãtorii cei mai puternici ai tronului. Dariu a introdus o valutã unitarã cu ajutorul unor monede de aur numite dareikos (darici), dupã numele lui. Monedele au fost folosite de cãtre lidieni din secolul al VII-lea î.Hr., dar într-un mod oarecum limitat, mai ales de cãtre naþiunile care vorbeau limba greacã. Acum Dariu a adoptat un sistem similar pentru întreg imperiul. Dareikos-ul avea valoarea a 20 de ºecheli de aur. Baterea de monede era monopol imperial, dar stamparea banilor de argint ºi bronz era încredinþatã diferitelor autoritãþi provinciale. Cinstea proverbialã a perºilor a fost de asemenea o mare binecuvântare pentru imperiu. Religia lor le cerea sã fie sinceri în vorbire ºi sã aibã grijã de binele þãrilor în care trãiau. De aceea, perºii au înfiinþat în multe oraºe parcuri frumoase, numite de greci paradeisoi (un cuvânt persan de împrumut; vezi mai mult la Genesa 2,8), ºi au contribuit mult la protejarea pãdurilor ºi la promovarea unor practici ºi metode agricole bune. Dupã ce Dariu a domnit paºnic timp de aproape 20 de ani, a intrat într-un deceniu întunecat din punct de vedere politic. S-au purtat rãzboaie împotriva grecilor cu sorþi de izbândã când de o parte, când de alta, pânã când imperiul a fost învins de eleni. Seminþele acestor rãzboaie fuseserã

semãnate în prima expediþie europeanã a lui Dariu împotriva sciþilor nomazi din 513 î.Hr. Expediþia aceasta a fost întreprinsã pentru a înfrânge, în propria lor patrie, aceste triburi barbare, care cotropeau sistematic coloniile sale din Asia Micã. A ocupat Tracia, care se afla între Dardanele ºi Macedonia, cu cetãþile ei greceºti, apoi s-a îndreptat spre Sciþia, unde poporul ºi-a pustiit propria lui þarã ºi a fugit, hãrþuind oºtirea lui Dariu pânã când aceasta s-a retras. În 500 î.Hr., însã, a venit revolta ionianã condusã de Milet. Revolta aceasta a cuprins multe cetãþi greceºti peste care domnea Dariu. Când Sardes, centrul administraþiei persane din Asia Micã, a fost incendiat, Dariu s-a înfuriat ºi a jurat sã nu uite ºi sã nu ierte crima aceasta niciodatã. Am ajunge prea departe dacã am urmãri în acest scurt capitol istoric fazele revoltei greceºti ºi ale replicilor persane. E de ajuns sã se spunã cã puternicul oraº Milet, centrul revoltei, a fost distrus în 494 î.Hr. ºi în felul acesta a fost rãzbunatã arderea Sardesului. Însã Dariu dorea sã pedepseascã ºi pe atenieni pentru partea lor la rãscoalã ºi de aceea a început rãzboaiele lui împotriva teritoriului grecesc. Prima expediþie din 492 î.Hr. a eºuat, pentru cã jumãtate din flotã a fost distrusã de o furtunã la promontoriul muntelui Athos. Întrucât Atena ºi Sparta continuau sã refuze sã se supunã stãpânirii persane, o a doua expediþie a fost trimisã contra Greciei în 490 î.Hr., doar pentru a suferi o înfrângere catastrofalã la Maraton. Pierderea prestigiului pe care perºii au suferit-o în felul acesta a fost mai mare decât pierderea în materiale sau oameni, dupã cum se poate vedea din faptul cã în 487 î.Hr., la trei ani dupã lupta de la Maraton, egiptenii s-au revoltat ºi i-au alungat pe perºi din þara lor. Dariu n-a trãit pentru a vedea restaurarea dominaþiei persane în Egipt sau rãzbunarea înfrângerii lui la Maraton. El a murit bãtrân ºi dezamãgit în noiembrie 486 î.Hr., lãsând imperiul fiului sãu, Xerxe. Xerxe, 486-465 î.Hr. - Dariu cedase dorinþei Atossei, fiica lui Cirus, ºi numise pe fiul ei Xerxe ca succesor al sãu, deºi acesta nu era fiul sãu cel mai mare. Conform celor spuse de Herodot, noul împãrat era un bãrbat arãtos, care nu avea egal între perºi în frumuseþe ºi forþã corporalã. Totuºi, nu s-a dovedit un succesor vrednic al lui Cirus sau al lui Dariu, nici ca monarh ºi nici ca lider militar. El a suferit înfrângeri serioase, dar aventurile ºi intrigile amoroase pare sã-l fi interesat mai mult decât politica ºi treburile þãrii. Era nestatornic ºi ºovãitor, dar nu rãu din fire. Cu siguranþã n-a fost atât de ridicol precum l-au înfãþiºat grecii, care îl urau. Prima sarcinã a lui Xerxe, dupã urcarea pe tron, a fost înfrângerea revoltei egiptene. În 485 î.Hr., a intrat în Egipt ºi dupã o scurtã campanie a recucerit þara. Egiptul, care-ºi apãrase vitejeºte dar fãrã de succes libertatea, a fost adus într-o "robie ºi mai asprã" ca înainte de revoltã ºi pus sub stãpânirea de fier a lui Ahemenes, fratele lui Xerxe. Timp de 25 de ani, þara de pe Nil nu a produs perºilor nici un necaz. Probabil la 482, la numai doi ani dupã ce revolta egipteanã a fost zdrobitã, douã revolte serioase au izbucnit în Babilon. Prima a fost condusã de Bel-shimanni în august. Dupã înãbuºirea ei a apãrut o a doua revoltã, condusã de Shamash-eriba în septembrie. Xerxe l-a însãrcinat pe tânãrul sãu ginere, Megabizos, sã înãbuºe cu mânã de fier revoltele acestea. Cetatea Babilon, care fusese

cruþatã de la distrugere datoritã însemnãtãþii ei ca centru cultural al lumii de atunci, a fost cu cruzime pedepsitã pentru lipsa ei de loialitate. Probabil cã în anul acela Xerxe a poruncit sã fie distruse fortificaþiile cetãþile, precum ºi palatele ºi templele lui, inclusiv gloriosul templu Esagila cu faimosul lui zigurat (turnul templului) Etemenanki. Statuia de aur a lui Marduc, ale cãrui mâini fuseserã anual strânse de fiecare împãrat, inclusiv de monarhii persani, cu ocazia zilei Anului Nou babilonian pentru a fi confirmat ca "împãrat al Babilonului", a fost deportatã în Persia, iar regatul babilonian a fost unit cu provincia Asiria. Mândrul titlu de "împãrat al Babilonului" n-a mai fost niciodatã folosit. Babilonul, "podoaba împãraþilor, falnica mândrie a haldeilor", a fost distrus pentru a nu mai recãpãta niciodatã gloria de odinioarã, deºi a rãmas ca cetate, parþial în ruine, mult dupã zilele lui Alexandru (vezi Isaia 13,19). Profeþiile rostite cu mai mult douã secole înainte de cãtre Isaia (cap. 13,19-22) începeau, în fine, sã se împlineascã, iar mândra naþiune îºi primea rãsplata pentru aroganþa ºi cruzimea pe care le manifestase faþã de naþiunile subjugate. Rapoartele de la Nippur din Mesopotamia au revelat cã dupã câþiva ani perºii posedau încã mult teritoriu. Lucrul acesta pare sã arate cã Xerxe a confiscat moºiile multor babilonieni bogaþi ºi le-a predat nobililor perºi. Din rapoartele cuneiforme este de asemenea evident cã iudeii babilonieni au profitat ºi ei de pe urma acestor mãsuri, subiect ce va fi tratat în secþiunea VII a acestui capitol. În rãzboaiele lui cu grecii, Xerxe a fost urmãrit de neºansã. Mult timp împãratul a pãrut cã ezitã, neºtiind dacã sã continue rãzboaiele tatãlui sãu împotriva grecilor sau sã-ºi limiteze stãpânirea doar asupra Asiei. Herodot povesteºte cã o parte din sfetnicii sãi, conduºi de unchiul sãu Artabanus, era favorabilã pãcii, în timp ce alta, al cãrei conducãtor era Mardonius, dorea rãzboi. El spune de asemenea cã partida favorabilã rãzboiului a câºtigat în cele din urmã sprijinul împãratului ºi cã au fost fãcute pregãtiri pe tot cuprinsul imperiului în vederea unei noi expediþii. Invadarea Greciei a început cu trecerea Dardanelelor în 480 î.Hr. Nu dorim sã descriem în cuprinsul acestui capitol cel de-al treilea rãzboi greco-persan, mergând pe urmele forþelor imperiale pânã la Artemisium ºi pânã la trecãtoarea de la Termopile, unde bravii greci, sub conducerea lui Leonida, au dat una dintre cele mai vestite bãtãlii de ariergardã din istorie. Perºii au luat Atena, care fusese pãrãsitã de atenieni, dar au pierdut lupta navalã de la Salamis ºi au fost nevoiþi sã se înapoieze ca armatã înfrântã. Mai dezastruoasã decât campania din 480 î.Hr. a fost cea din anul urmãtor (479 î.Hr.), când forþele lui Xerxe, conduse de Mardonius, au suferit o înfrângere dublã la Platea, în Grecia, ºi pe promontoriul Micale, de pe coasta Asiei Mici. Perºii au pãrãsit Grecia ºi, de aici înainte, ºi-au limitat stãpânirea doar asupra teritoriului asiatic. Dar chiar ºi acolo grecii ºi-au dovedit superioritatea militarã, când, sub conducerea lui Cimon, i-au biruit pe perºi pe râul Eurimedon în Pamfilia. Într-o singurã zi, în 466 î.Hr., la 14 ani de la primele lor mari înfrângeri în Grecia, armata ºi flota persanã, împreunã cu cele 80 de corãbii feniciene auxiliare, au fost distruse. Un poet grec a putut spune cu privire la aceastã luptã cã "de când marea a despãrþit Asia de Europa ºi de când impetuosul Ares a domnit peste cetãþile oamenilor, nici o faptã asemãnãtoare sãvârºitã de oameni nu a avut loc vreodatã pe uscat sau pe mare".

Autoritatea lui Xerxe trebuie sã fi suferit grozav de mult în urma dezastrelor suferite de forþele imperiale, dar se pare cã împãratul nu a fost prea mult deranjat de situaþia aceasta. Totuºi, dezastrul de pe Eurimedon s-ar putea sã fi prilejuit complotul împotriva împãratului, condus de puternicul militar Artabanus. Comploturi anterioare, dintre care unul este pomenit în cartea Esterei (cap. 2,21-23), nu avuseserã succes, dar acest ultim complot a avut succes, iar Xerxe a cãzut rãpus de mâini ucigaºe într-o revoltã de palat. Artaxerxe I, 465-423 î.Hr. - Artabanus, confidentul ºi puternicul om de arme al lui Xerxe, pare sã fi omorât pe rege sperând sã câºtige el tronul. Dupã ce l-a înlãturat pe Xerxe ºi s-a gândit cã va putea þine sub control mai uºor pe prinþul mai tânãr Artaxerxe, al cãrui caracter slab îl cunoºtea foarte bine, l-a acuzat pe prinþul moºtenitor Dariu cã l-ar fi omorât pe tatãl sãu. Artaxerxe a crezut povestea ºi de aceea i-a permis lui Artabanus sã-l omoare pe Dariu, dar când a aflat de la cumnatul sãu, Megabizos, cine fusese adevãratul asasin al tatãlui sãu, l-a ucis pe puternicul ºi primejdiosul curtean. Ca ºi tatãl sãu Xerxe, noul ºi tânãrul rege nu era un conducãtor sau general puternic. În cazul în care casa regalã nu ar fi avut un susþinãtor în persoana altruistului Megabizos, Artaxerxe n-ar fi putut deþine multã vreme tronul. El petrecea majoritatea timpului în cetãþile de reºedinþã, îi lãsa pe generalii sãi sã ducã rãzboaiele, era condus de mama ºi de soþia sa ºi în general nu era nehotãrât ce politicã sã adopte. Întrucât era uºor convins de curteni influenþi sã facã bine sau rãu, nu se putea pune temei pe cuvântul lui. Este remarcabil faptul cã imperiul sãu s-a menþinut unit atât de bine pe parcursul domniei sale. Înfrângerea persanã de la râul Eurimedon în 465 î.Hr. ºi omorârea lui Xerxe în acelaºi an au fost probabil motivul declanºator al noilor rãscoale din teritoriile de nord-est ºi de sud-vest ale imperiului - Bactria ºi Egiptul. Revolta din Bactria nu a fost atât de serioasã ºi a putut fi uºor înfrântã, dar alta a fost situaþia în Egipt. Un conducãtor libian, numit Inarus, fiu al lui Psamtik, a obþinut controlul asupra deltei (463 sau 462 î.Hr.) ºi a transformat Mareia, o veche fortãreaþã de hotar în partea de nord-vest a deltei, în reºedinþa sa. O bãtãlie împotriva perºilor a avut loc la Papremis, în care forþele imperiale au fost înfrânte ºi satrapul Ahemenes a fost ucis. Trupul lui a fost trimis în Persia de Inarus. Totuºi, perºii au putut sã stãpâneascã Memfisul ºi Egiptul superior ºi au pãstrat oarecare legãturi cu patria via Wadi Hammamat din partea de sud a Egiptului ºi a Mãrii Roºii. Situaþia perºilor a devenit ºi mai disperatã, când atenienii au venit în ajutorul lui Inarus în 460 î.Hr. ºi au ocupat cea mai mare parte a Memfisului, împingând în cetate restul garnizoanei persane. În Persia s-au fãcut pregãtiri pentru o expediþie împotriva lui Inarus, dar au durat mult din cauza altor tulburãri, mai mici este adevãrat, din alte pãrþi ale imperiului. Între timp Artaxerxe a cãutat sã pãstreze relaþia de prietenie cu acele popoare, de ajutorul ºi bunãvoinþa cãrora depindea o campanie împotriva depãrtatului Egipt. Printre acestea se numãrau fenicienii ºi diferite popoare din Siria ºi Palestina, precum iudeii. Concesiile fãcute lui Ezra ºi iudeilor în 457 î.Hr. s-ar

putea sã fie legate de politica aceasta de câºtigare a bunãvoinþei diferitelor popoare din vremea aceea. În cele din urmã, Megabizos a intrat în Egipt în 456 î.Hr. Egiptenii ºi atenienii au fost înfrânþi la Memfis ºi cei care au scãpat din încercuire au fugit pe insula Prosopitis, unde situaþia lor a devenit disperatã întrucât Megabizos, ajutat de flota fenicianã, controla râul în totalitate. Totuºi, luptãtorii au fost în stare sã pãstreze insula timp de un an ºi jumãtate, pânã când a fost luatã cu asalt în vara anului 454 î.Hr. Inarus s-a refugiat într-o fortãreaþã din deltã, dar în cele din urmã s-a predat lui Megabizos, dupã ce i s-a garantat cã îi va fi cruþatã viaþa. Totuºi, partea de apus a deltei a rãmas în mâinile unui prinþ egiptean, Amirtaeus, care se numãra printre adepþii lui Inarus. Nu se ºtie ce au fãcut perºii împotriva lui sau dacã au izbutit sã recâºtige partea aceea a Egiptului. Partea recâºtigatã a þãrii a fost pusã sub conducerea prinþului Arºam (Arsames), un persan bogat care avea moºii mari în Babilonia ºi în alte locuri ºi care a condus þinutul Nilului timp de aproape o jumãtate de secol. Documente aramaice, babiloniene ºi greceºti oferã informaþii bogate despre administraþia lui. Inarus, încrezându-se în cuvântul unui persan, s-a predat lui Megabizos ºi a fost trimis în Persia. Câþiva ani mai târziu, mama lui Artaxerxe l-a convins pe împãrat sã porunceascã uciderea lui ca rãzbunare pentru moartea lui Ahemenes. Megabizos, care stãpânea un teritoriu întins numit "Dincolo de râu", cuprinzând toate teritoriile care se aflau între Eufrat ºi Egipt, a fost atât de indignat de aceastã încãlcare a promisiunii, încât a rupt legãturile cu cumnatul sãu imperial ºi s-a revoltat pe la 450 î.Hr. Douã oºtiri trimise împotriva lui au fost învinse de acest general capabil, iar situaþia împãratului devenea tot mai îngrijorãtoare. Tot atunci, flota persanã a suferit o gravã înfrângere în lupta navalã împotriva atenienilor în apropiere de Salamis, în Cipru. Întrucât pãrea sã fie în cumpãnã însãºi existenþa imperiului, Artaxerxe, obosit de rãzboiul lung ºi inutil, a fãcut pace cu grecii în 448 î.Hr. Aceastã pace a lui Cimon, cum a fost numitã, i-a eliberat pe perºi de amestecul atenienilor în Cipru ºi Egipt ºi a scutit cetãþile greceºti de pe coasta Asiei Mici de plata tributului. De asemenea s-a ajuns la un compromis între Artaxerxe ºi puternicul Megabizos, întrucât se pãrea cã nu este posibilã îndepãrtarea lui cu forþa. A fost iertat de curte ºi ºi-a pãstrat funcþia importantã de conducãtor al satrapiei "Dincolo de râu". Repercusiunile acestor evenimente notabile asupra provinciei Iudea, care se gãsea în satrapia lui Megabizos, au fost enumerate deja ºi vor fi tratate în detaliu în secþiunea VI a acestui capitol. Se ºtiu puþine lucruri despre ultimii 20 de ani ai domniei lui Artaxerxe, în care imperiul nu pare sã fi fost zguduit serios de dezastre de vreo însemnãtate oarecare. Împãratul a rãmas un conducãtor slab, care acþiona sub imperiul toanelor - bune sau rele. Dariu II, 423-405/4 î.Hr. - Când Artaxerxe a murit cãtre sfârºitul celui de-al 41-lea an al domniei sale, probabil în februarie 423, a început sã domneascã din nou haosul. Xerxe, fiul cel mai mare, a venit la tron sub numele de Xerxe II, dar a fost omorât de cãtre Secidianus, unul dintre fraþii lui

vitregi, ajutat de câþiva eunuci. Dar asasinul nu a putut sã pãstreze tronul ºi a fost îndepãrtat de cãtre un alt frate vitreg, Ochus, care a devenit împãrat sub numele de Dariu II. Fiind o persoanã slabã, a ajuns sã fie în totul condus de cãtre Parisatis, soþia ºi sora sa, o femeie cu un caracter perfid ºi nemilos. Împreunã cu câþiva eunuci, ea a condus de fapt imperiul ºi a adus ocarã asupra lui printr-o serie de crime mârºave ºi sângeroase. Aceste stãri au produs dispreþ faþã de autoritatea imperialã pe tot cuprinsul împãrãþiei ºi o serie de revolte care au aruncat conducerea dintr-o crizã în alta. Ar trebui sã menþionãm una dintre revoltele acestea. Ea a fost condusã de Arsites, un frate al împãratului care era a fost urmat de satrapul de Siria, Artifius, un fiu al lui Megabizos. Ambii, încrezându-se în cuvântul lui Parisatis ºi al lui Dariu, în cele din urmã s-au predat, dar au fost trataþi în mod perfid ºi fãrã milã, fiind trimiºi la moarte. În ultimii doi ani, Dariu a fost chinuit de boalã, de frãmântãri în Egipt ºi de o ceartã în familie cu privire la succesiunea la tron dupã iminenta lui moarte. Dupã revolta nereuºitã a lui Inarus, Egiptul a suportat cu resemnare poziþia sa umilitoare. Dar slãbiciunea evidentã ºi crescândã a cârmuirii persane ºi continua frãmântare care a cuprins tot imperiul au fãcut pe naþionaliºtii egipteni sã prindã iarãºi curaj ºi sã se ridice împotriva opresorilor lor. Revolta s-a manifestat plenar la moartea lui Dariu II, prin proclamarea lui Amirtaeus ca rege al Egiptului. Miºcarea de eliberare a început în deltã ºi a înaintat încet. De abia la începutul secolului Egiptul a fost smuls cu totul din mâna perºilor, dupã cum cunoaºtem din papirusurile aramaice Brooklyn (publicate în 1953), despre care se va vorbi în secþiunea VII a acestui capitol. Odatã cu moartea lui Dariu II în 405 sau 404 î.Hr. ºi urcarea pe tron a fiului lui cel mai mare, Artaxerxe II, istoria persanã intrã într-o perioadã fãrã rapoarte biblice. Perioada inter-testamentalã, aºa cum este numitã, va fi studiatã într-un articol separat în vol. IV al acestui comentariu. La fel, documentele iudaice din Egipt, care urmeazã sã fie tratate în secþiunea VII a acestui articol nu spun nimic despre primii ani ai domniei lui Artaxerxe; de aceea, aceastã schiþã a istoriei persane se sfârºeºte aici. Religia perºilor. - Religia de început a perºilor era strâns înruditã cu cea comunã tuturor naþiunilor ariene, precum Mitanni din Mesopotamia de nord din mileniul al II-lea î.Hr. sau Media ºi India din epoci mai târzii. Arienii erau politeiºti, iar dumnezeii lor principali erau divinitãþi ale naturii: zeul cerului, numit de cãtre perºi Ahura-Mazda, "domn înþelept" (indianul Varuna, domn al cerului); Mithra, zeul luminii ºi al negocierilor; Indra, vechiul zeu arian al furtunii, ºi gemenii pe cai, numiþi Nasatia. Preoþii acestei religii populare erau magii, care, conform lui Herodot, descindeau dintr-un vechi trib al mezilor, trib care pusese stãpânire pe preoþie ºi deþinea monopolul tuturor ritualurilor ºi sacrificiilor religioase. O schimbare religioasã însemnatã a fost determinatã de cãtre Zarathustra (Zoroastru), întemeietorul religiei monoteiste persane. Perioada când a acþionat este necunoscutã. A fost propus

fiecare secol de la al XI-lea pânã al VI-lea ca perioadã în care a trãit Zoroastru. Pare mai plauzibil sã fi trãit în partea mai târzie a acestei perioade decât în secolele de început, probabil în timpul domniei lui Cirus sau imediat înainte. O bazã pentru pãrerea aceasta este cã Dariu I, care a fost susþinãtorul înflãcãrat al noii religii, susþine cã Gaumata, falsul Smerdis, care se numãra printre magi, distrusese templele care trebuie sã fi fost iniþial sanctuare zoroastre ºi care erau precum ghimpii în ochii magilor. Declaraþia aceasta a lui Dariu I aratã astfel cã noua religie pe care magii nu o agreau deloc exista deja pe timpul lui Cambise ºi avea sanctuare pentru slujbele ei religioase. Zeul unic al lui Zoroastru este Ahura Mazda (sau Ormazd), "domnul înþelept", principiul de bazã a tot ce este bun, spiritul creator înþelept, care se reveleazã prin luminã ºi foc. Spiritele curate îl slujesc, aºa cum îngerii Îl slujesc pe Dumnezeu. Duhul rãu este întrupat în Angra Mainyu, cãpetenia tuturor demonilor, care adaugã rãul la tot ceea ce creeazã zeul luminii. Omul este amestecat în lupta aceasta a puterilor spirituale ºi are sarcina de face în aºa fel încât principiul cel bun sã biruiascã. De aceea adepþii lui Zoroastru apreciau puritatea ºi adevãrul ºi dispreþuiau orice fel de falsitate. Prin puritate Zoroastru înþelegea sãnãtate, viaþã, putere, onestitate, loialitate, agriculturã, creºterea vitelor, protejarea animalelor folositoare ºi distrugerea viermilor, pe care îi considerau creaþii ale celui rãu. Murdãria era provocatã de lenevie, necinste sau de atingerea de un cadavru. Astfel, Zoroastru a promovat codul eticii poporului sãu ºi a educat pe þãranii iranieni sã devinã purtãtorii unei culturi superioare, care s-a rãspândit în tot imperiul. Nu se ºtie cu siguranþã dacã Cirus ºi Cambise se închinau încã la vechii zei iranieni ai naturii sau erau adepþi ai lui Zoroastru, cu toate cã pare sã fie oarecum sigur cã erau puternic influenþaþi de noua religie. Falsul Smerdis, un fost mag, trebuie sã fi aparþinut vechii grupãri religioase, deoarece Dariu vorbeºte dispreþuitor despre ea pentru cã distrusese sanctuare pe care adepþii lui Zoroastru, deci ºi el, le foloseau ca locuri de cult. Dariu I, Xerxe ºi Artaxerxe I erau adevãraþi zoroastrieni, ºi unicul zeu invocat în inscripþiile lor persane este Ahura-Mazda. S-a arãtat o mare toleranþã faþã de alte religii ºi se fãceau cu promptitudine concesii faþã de alþi oameni cu privire la obiceiurile ºi ritualurile lor religioase, cu toate cã Zoroastru personal renunþase la toþi ceilalþi zei. Toleranþa aceasta faþã de alte grupãri religioase aratã cã regii persani erau cârmuitori înþelepþi, dornici sã creeze o atmosferã de bunãvoinþã printre supuºii lor care aparþineau multelor ºi diferitelor grupãri etnice ºi religioase. Monoteismul iudeilor pare sã fi fost deosebit de atrãgãtor pentru perºi, motiv pentru care li s-au fãcut mari concesii. Lucrul acesta este evidenþiat de diferitele decrete imperiale reproduse în cãrþile Ezra ºi Neemia ºi în documentele iudaice care au ieºit la luminã la Elefantina (Egipt). Când Imperiul persan a trecut de apogeul lui, se poate constata printre perºi o relaxare în privinþa puritãþii religioase. În timpul lui Dariu II, dar mai ales în timpul lui Artaxerxe II, mulþi dintre vechii zei naþionali au fost din nou introduºi ºi au fost puºi alãturi de Ahura-Mazda. De asemenea, focul ºi haoma, o bãuturã îmbãtãtoare interzisã de Zoroastru, au fost veneraþi ca

divinitãþi. Dar schimbarea aceasta a avut loc în secolul al IV-lea î.Hr., care depãºeºte limitele de timp ale acestui articol.

V. Iudeii în exil Dupã ce iudeii au fost fuseserã deportaþi de Nebucadneþar în grupuri mai mici sau mai mari pe parcursul unei perioade de aproape un sfert de veac (Daniel 1,1-3; 2 Regi 24,16; 25,11; Ieremia 52,28-30), majoritatea cetãþenilor fostului regat al lui Iuda a trãit exilaþi în Babilon. Nobilii, intelectualii, militarii, meºteºugarii ºi mulþi dintre agricultori au fost luaþi prizonieri ºi mutaþi în Mesopotamia. Ei locuiau în cetãþi ºi târguri, dintre care unele sunt pomenite în cãrþile lui Daniel, Ezechiel, Ezra, Neemia ºi Estera (Babilon, Susa, Tel-abib Addon [Addan], Herub, Immer, Casifia, Tel-Harsa ºi Tel-Melah) ºi probabil în regiuni rurale. Mormântul lui Cirus de la Pasargadae

Cilindrul lui Cirus aflat la British Museum

Sala de banchet a palatului de la Persepolis

Mormintele regale persane aflate la Naqsh-I-Rustam

În cursul primilor ani ai exilului lor s-ar putea ca mulþi iudei sã fi fost sclavi ºi unii sã fi avut de dus o viaþã grea. Totuºi, legile babiloniene cuprindeau prevederi ca un sclav sã-ºi poatã câºtiga libertatea în diferite feluri, ºi iudeii prosperi trebuie sã fi folosit orice prilej ce li se oferea pentru a-ºi recâºtiga libertatea personalã. Ezechiel, care a fost luat prizonier în 597 î.Hr., putea vorbi ºase ani mai târziu despre "casa mea" (Ezechiel 8,1), iar îndemnul lui Ieremia cãtre iudeii deportaþi de a zidi case ºi a sãdi grãdini în Babilonia (Ieremia 29,5-7) n-ar fi avut sens dacã lucrul acesta nu ar fi fost cu putinþã.

În anul al 37-lea al captivitãþii lui Ioiachin (561 î.Hr.), acesta a fost eliberat din închisoare de cãtre Amel-Marduc, fiul lui Nebucadneþar, ºi dupã cât se pare de atunci înainte a primit un tratament onorabil (2 Regi 25,27-30; Ieremia 52,31-34). Însuºi faptul cã babilonienii l-au eliberat pe Ioiachin, fãrã sã se teamã de vreo miºcare anti-babilonianã, aratã cã iudeii câºtigaserã respectul stãpânilor lor ºi cã erau consideraþi cetãþeni buni ºi respectabili. În decursul timpului unii dintre iudei au ajuns sã fie onoraþi ºi sã primeascã slujbe de conducere, iar alþii au câºtigat un loc în lumea comercialã ºi a meºteºugarilor. Cãrþile lui Daniel, Ezra, Neemia ºi Estera aratã cum au pãtruns exilaþii în fiecare ramurã a conducerii þãrii ºi cum au ocupat chiar slujbele cele mai înalte din stat. Iudeii erau pãzitori ai porþii, paharnici, guvernatori de provincie ºi sfetnici imperiali (Estera 2,19; 10,3; Neemia 2,1; 5,14; etc.). S-ar putea ca ascensiunea lor rapidã în viaþa socialã a imperiului sã fi nãscut ura pe care au întâmpinat-o pe vremea lui Xerxe (descrisã în Estera). Dar Biblia nu este singurul izvor din care aflãm despre ascensiunea socialã ºi materialã a iudeilor în þara captivitãþii lor. Documente descoperite cu prilejul sãpãturilor întreprinse la Nippur de cãtre expediþia Universitãþii din Pennsylvania aduce de asemenea luminã. Arhivele unei mari firme bancare din oraºul Nippur "Fiii Murashu", care constã din multe mii de tãbliþe de lut, ne îngãduie sã aruncãm o privire asupra vieþii comerciale a unui oraº important. Deºi provin din timpul lui Artaxerxe I ºi al lui Dariu II, deci dintr-o perioadã ulterioarã exilului, documentele acestea oferã informaþii valoroase din care se pot trage concluzii cu privire la perioade anterioare. Aflãm cã printre clienþii firmei "Fiii Murashu" erau mulþi iudei care formau o minoritate bogatã ºi influentã în Nippur ºi în þinutul învecinat. Ei apar în documentele acestea ca arendaºi, creditori cu mari sume de bani, chiar ºi ca inspectori ai percepþiei ºi conducãtori administrativi de districte. Documentele de la Nippur susþin informaþiile din Daniel ºi Ezra, unde citim despre iudei care ocupau slujbe importante în Babilonia ºi Persia. Iudeii n-au progresat numai în cele materiale, dar au trecut ºi printr-o schimbare spiritualã în cursul anilor exilului. Suferinþa comunã, dezastrul naþional, pierderea patriei, a templului ºi a libertãþii au fãcut pe exilaþi sã caute valorile spirituale ºi sã asculte de conducãtorii lor religioºi mai mult decât o fãcuserã în vechea lor patrie. De pildã, dupã exil, iudeii au abandonat idolatria, un pãcat comis periodic de pãrinþii lor ºi care fusese una dintre cauzele principale ale dezastrele mari care-i loviserã în secolele al VII-lea ºi al VI-lea î.Hr. Bãrbaþi precum Daniel ºi Ezechiel trebuie sã fi jucat roluri importante ca educatori spirituali ai poporului. La ei se duceau conducãtorii iudei pentru a primi învãþãturã din Cuvântul lui Dumnezeu (Ezechiel 8,14.20). Fãrã îndoialã cã mulþi iudei studiau cãrþile venerate ale profeþilor, pe care le aduseserã în Babilonia din patria lor, ºi comparau cuvintele inspirate ale lui Isaia ºi ale lui Ieremia cu semnele timpului. Cã afirmaþia aceasta este adevãratã se poate deduce din cele spuse de Daniel, care vãzuse "din cãrþi cã trebuiau sã treacã ºaptezeci de ani" de captivitate pentru poporul sãu, menþionând ca sursã a sa pe "Ieremia" (Daniel 9,2). Textul acesta aratã de asemenea cã iudeii care studiau Biblia cu credincioºie credeau în împlinirea acestor profeþii. Ei fuseserã martori ai împlinirii literale a profeþiilor rostite împotriva naþiunilor despotice, precum Asiria, ºi vãzuserã realizându-se

preziceri incredibile despre soarta nenorocitã a Ierusalimului. Acum, cei credincioºi dintre iudei aºteptau sã vadã împlinirea profeþiilor despre Babilon, apariþia unui om cu numele Cirus ºi restaurarea propriei lor naþiuni. Ei citiserã cã profetul lor Isaia prezisese apariþia asirienilor cu peste un secol înainte ca aceºtia sã fi jucat un rol în istorie: "Iatã, aþâþ împotriva lor pe mezi, care nu se uitã la argint ºi nu poftesc aurul" (Isaia 13,17). Din cauza slãbiciunii Babiloniei dupã moartea lui Nebucadneþar, profeþiile rostite de Isaia (cap. 13,14 ºi 21) ºi Ieremia (cap. 50,2.3.10.11) împotriva Babilonului trebuie sã fi cãpãtat o semnificaþie nouã. În cursul primilor ani ai exilului lor, poate cã nici unul nu a putut sã ºtie de unde avea sã vinã eliberatorul descris în Isaia 44 ºi 45, dar pe la mijlocul secolului al VI-lea, atunci când au aflat cã prinþul Cirus al triburilor persane ale Iranului, necunoscut pânã atunci, biruise imperiul mezilor, iudeii trebuie sã fi devenit extrem de interesaþi. Nu pomeneau Scripturile de un om cu numele Cirus? "Aºa vorbeºte Domnul cãtre unsul sãu, cãtre Cirus, pe care-l þine de mânã, ca sã doboare neamurile înaintea lui, ºi sã dezlege brâul împãraþilor, sã-i deschidã porþile, ca sã nu se mai închidã: Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfãrâma uºile de aramã ºi voi rupe zãvoarele de fier. Îþi voi da vistierii ascunse, bogãþii îngropate, ca sã ºtii cã Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. Din dragoste pentru robul Meu Iacov, ºi pentru Israel, alesul meu,

te-am chemat pe nume þi-am vorbit cu bunãvoinþã, înainte ca tu sã Mã cunoºti." (Isaia 45,1-4) Cuvintele acestea nu puteau fi greºit înþelese. Ele arãtau lãmurit de la cine puteau aºtepta iudeii eliberarea lor ºi îl numeau pe cel care le va îngãdui sã se întoarcã în patria lor dupã expirarea celui de-al 70-lea an al captivitãþii profetizate de Ieremia (cap. 25,11.12; 29,10; vezi ºi Isaia 44,28). De aceea nu e surprinzãtor faptul cã oamenii au urmãrit cu sufletul la gurã apariþia surprinzãtoare a lui Cirus. Acesta trebuie sã fi fost un timp de înviorare pentru naþiunea înrobitã ºi exilatã, un timp tensionat, plin de speranþe ºi aºteptãri. A fost ºi un timp în care oameni serioºi, precum Daniel, s-au rugat mai arzãtor ºi s-au cercetat mai profund pentru a înlãtura orice pãcat ascuns din viaþa lor, astfel încât planurile lui Dumnezeu pentru poporul Sãu sã poatã avea izbândã (vezi Daniel 9). Babilonul a cãzut în mâinile lui Cirus fãrã o bãtãlie încordatã, ºi un bãrbat din naþiunea iudaicã, a cãrui slujire neprecupeþitã sub babilonieni a ajuns la cunoºtinþa noilor conducãtori, a primit un post deosebit de influent în cadrul noii administraþii (Daniel 6,3). Cu toate cã mulþi dintre colegii lui îl urau, Daniel a fost în stare sã reziste ºi a izbutit sã atragã atenþia lui Cirus asupra aspiraþiilor poporului sãu. Când a fãcut cunoscut noului monarh profeþiile lui Isaia, ºi Cirus a vãzut cât de clar fusese descris de o panã inspiratã cu peste un secol înainte de naºterea sa, el trebuie sã fi fost cucerit de astfel de rostiri divine. Bucuros, a aprobat cererea lui Daniel de a le permite iudeilor sã se întoarcã în patria lor ºi sã-ºi rezideascã templul, prefaþând decretul sãu cu urmãtoarele cuvinte de recunoaºtere: "Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împãrãþiile pãmântului ºi mi-a poruncit sã-I zidesc o casã." (Ezra 1,2). Decretul acesta a marcat sfârºitul captivitãþii iudaice

VI. Refacerea poporului iudeu Reîntoarcerea ºi clãdirea templului sub Cirus ºi Cambise. - Decretul lui Cirus, care a marcat începutul unei noi perioade în istoria poporului iudeu, a fost emis la Ecbatana în primul an al domniei lui (Ezra 1,1). Dacã este socotitã de la cãderea Imperiului babilonian dupã metoda iudaicã, toamnã-toamnã, aceasta a avut loc în vara anului 537 î.Hr.. Decretul a fost emis în douã forme. Unul urma sã fie proclamat public (2 Cronici 36,23; Ezra 1,2-4). Al doilea era mai degrabã un document cu instrucþiuni doar de uz oficial. Decretul public

prevedea mãsuri privind (1) rezidirea templului din Ierusalim, (2) reîntoarcerea captivilor evrei în Iudea pe bazã de voluntariat ºi (3) ajutorul financiar cãtre iudeii care se repatriau acordat de compatrioþii lor care alegeau sã rãmânã pe loc, precum ºi de prietenii lor dintre neamuri. Pe de altã parte, decretul oficial (1) conþinea instrucþiuni ºi specificaþii exacte cu privire la templul nou care urma sã fie ridicat, (2) fãcea prevederi pentru acoperirea cheltuielilor de construcþie din fonduri imperiale ºi (3) dãdea porunca de înapoiere cãtre iudei a vaselor disponibile ale vechiului templu (Ezra 6,3-5). Exista un motiv pentru care conþinutul decretului oficial nu a fost inclus în cel public. Unele prevederi nu aveau importanþã pentru public; de asemenea, anunþul cã împãratul era dispus sã suporte cheltuielile ar fi putut sã descurajeze aducerea de daruri financiare de cãtre iudei ºi prietenii lor. De asemenea, Cirus a numit un iudeu de viþã regalã, numit ªeºbaþar sau Zorobabel, sã fie guvernatorul provinciei Iudea, care fãcea parte din satrapia "Dincolo de râu", acea mare regiune care cuprindea toate þãrile dintre râul Eufrat ºi Egipt. Acestui nou guvernator i-au fost încredinþate toate vasele vechiului templu din Ierusalim care s-au gãsit în Babilon. În colaborare cu Jeshua (sau Iosua), un descendent al ultimului mare preot oficiant al Templului lui Solomon, ºi cu alþi 9 sau 10 bãrbaþi de frunte (Ezra 2,2; Neemia 7,7), Zorobabel a fãcut toate pregãtirile pentru reîntoarcerea în vechea patrie. Peste 42.000 de exilaþi cuprinºi în lista oficialã au rãspuns chemãrii lui Cirus ºi au fost dispuºi sã se întoarcã în Iudea. Lista detaliatã datã în Ezra 2 aratã cã cei mai mulþi iudei au putut sã-ºi pãstreze documentele genealogice în timpul captivitãþii lor ºi în felul acesta au putut dovedi drepturile ºi titlurile lor în patrie. Exilaþii neeclesiastici repatriaþi sunt clasificaþi în 17 grupe de familii numãrând de la aproape 100 pânã la aproape 3.000 de bãrbaþi fiecare ºi 15 grupe au fost înscrise în listã potrivit aºezãrii pe cetãþi, din care cea mai micã numãra 42 de bãrbaþi ºi cea mai mare 1.254. În afarã de aceºtia a existat ºi o grupã numitã "fiii lui Senaa",3.630 de bãrbaþi, care s-ar fi putut sã fie alcãtuitã din oameni sãraci (vezi la Ezra 2,35) ºi alþi 652 de bãrbaþi care-ºi pierduserã toate documentele prin care puteau sã-ºi dovedeascã drepturile în comunitatea iudaicã. Dintre exilaþii iudei, peste 4.000 de preoþi, care fãceau parte din 4 familii, s-au alãturat lui Zorobabel, de asemenea un numãr necunoscut de preoþi din 3 familii care nu puteau sã-ºi dovedeascã drepturile la preoþie. În contrast cu marele numãr de preoþi (4.389), e semnificativ faptul cã numai un numãr restrâns de leviþi (733) au fost dispuºi sã se reîntoarcã. Motivul acestei lipse de dorinþe se poate gãsi în faptul cã Ezechiel prezisese cã leviþii urmau sã fie degradaþi în viitorul serviciu la templu, îndeplinind o lucrare manualã din cauza apostaziei lor în perioada preexilicã (Ezechiel 44,9-16). Mai departe, gãsim cã iudeii repatriaþi erau însoþiþi de peste 7.500 de slujitori ºi cântãreþi (Ezra 2,64.65). Dacã decretul lui Cirus a fost dat în vara sau toamna lui 537 î.Hr. , cãlãtoria a început probabil în primãvara anului urmãtor, 536 î.Hr., întrucât acesta era sezonul obiºnuit pentru cãlãtorie. Oºtirile mesopotamiene îºi pãrãseau de obicei patria primãvara pentru campanii în strãinãtate. Ezra ºi-a început primãvara cãlãtoria de înapoiere dupã vreo 80 de ani, sosind la Ierusalim cam la 31/2 luni de la plecarea din Babilonia. Marea caravanã a celor care îl însoþeau pe Zorobabel, aproape 50.000

de persoane, cu aprox. 8.000 de animale de povarã care purtau avutul lor, trebuie sã fi avut nevoie de cel puþin atâta timp cât a avut nevoie Ezra pentru ca sã ajungã la Ierusalim, ºi probabil au ajuns în patria lor în cursul verii. Ca toate oºtirile numeroase, ei au urmat cursul Eufratului pânã când au atins paralela 36 sau au trecut prin fosta þarã a Asiriei pânã la Arbela ºi au urmat aproximativ cursul actualului hotar siriano-turc. De acolo ei trebuie sã fi strãbãtut deºertul nordic din Siria, distanþã de aproape 160 kilometri pânã la râul Orontes, oaza Aleppo aflându-se în mijlocul acestui þinut secetos. Dupã ce au ajuns la Orontes, ei ar fi putut sã foloseascã fie calea din interior, fie pe aceea care urma coasta Feniciei ºi a Palestinei. Dacã au folosit pe cea dintâi, au mers pe cursul râul Orontes pânã la izvorul lui, apoi spre sud prin þinutul muntos dintre ºirul munþilor Liban ºi Antiliban (cuprinzând Muntele Hermon ºi Muntele Amana), strãbãtând în cele din urmã Galileea ºi Samaria înainte de a ajunge la destinaþie. Dupã ce au sosit la Ierusalim au þinut mai întâi o slujbã de mulþumire, prilej cu care fruntaºii adunãrii au adus daruri însemnate. Exilaþii repatriaþi s-au împrãºtiat apoi pentru a reocupa pãmânturile strãmoºilor lor. La începutul Anului nou s-au adunat la Ierusalim ca sã sfinþeascã altarul pentru arderi de tot de curând construit, ca sã declanºeze serviciul zilnic de jertfã ºi ca sã celebreze sãrbãtorile lunii a ºaptea. La data aceea, s-au fãcut de asemenea planuri pentru rezidirea templului ºi s-au încheiat contracte cu locuitorii Sidonului ºi Tirului pentru cheresteaua necesarã ºi cu zidarii ºi tâmplarii pentru lucrarea planificatã (Ezra 2,68 la 3,7). Lucrarea propriu-zisã de rezidire a templului nu a început decât anul urmãtor. Pentru punerea pietrei de temelie s-a ales aceeaºi lunã în care Solomon a început sã zideascã primul templu (Ezra 3,8; 1 Regi 6,1). Aceasta a fost o ocazie de mare bucurie pentru iudeii credincioºi, care aºteptaserã ziua aceea mulþi ani. Totuºi, planurile arãtau cã noul templu împreunã cu clãdirile lui auxiliare nu egala în dimensiuni ºi splendoare pe cel distrus de Nebucadneþar, motiv pentru care unii dintre iudeii mai vârstnici, care vãzuserã în tinereþe templul lui Solomon, au plâns (Ezra 3,8-13). Dupã ce a început lucrarea la templu, au început ºi necazuri cu samaritenii. Ei erau un amestec de mai multe neamuri care fuseserã aduse în fostul regat al lui Israel, în diferite perioade de diferiþi împãraþi asirieni din mai multe þinuturi cucerite de Imperiul asirian. Ei slujeau zeilor lor pãgâni, precum ºi lui Iehova, al cãrui cult îl adãugaserã la cultul lor pãgân când au venit în Palestina (vezi 2 Regi 17,24-33). Fãrã îndoialã ei erau deja ostili, deoarece atunci când s-au reîntors din Babilon, iudeii ºi-au recuperat posesiunile strãmoºeºti, dintre care unele fuseserã probabil ocupate de samariteni în cursul captivitãþii iudaice. Samaritenii nu numai cã au fost îndepãrtaþi din acele teritorii, dar li s-a refuzat participarea sub vreo formã oarecare la rezidirea templului, cum ºi orice drepturi la slujba de la Ierusalim. Iudeii repatriaþi învãþaserã lecþia asprã cã legãtura strânsã cu cei care se închinã la idoli duce la idolatrie, ºi tocmai idolatria era ceea ce pricinuise nenorocirea din 586 î.Hr. Când iudeii zeloþi au arãtat în felul acesta cã învãþaserã lecþia în anii de robie din Babilon ºi le-au fãcut cunoscut cu fermitate vecinilor lor de la miazã-noapte cã nu vor avea nimic de-a face cu ei, s-a produs o rupturã care nu s-a vindecat niciodatã (Ezra 4,1-3).

Rezultatul acestei hotãrâri a fost o ostilitate activã din partea samaritenilor. Ei "au muiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoºat ca sã-l împiedice sã zideascã" (Ezra 4,4). Un alt motiv de slãbire a activitãþii de zidire la templu a fost cã samaritenii "au mituit cu preþ de argint pe sfetnici ca sã-i zãdãrniceascã lucrarea" (Ezra 4,5), izbutind se pare sã împiedice plãþile din fondurile împãrãteºti. Dupã moartea lui Daniel, se poate sã nu mai fi existat nici un susþinãtor iudeu la curte ca sã promoveze activitatea ºi sã le apere interesele în momente de crizã. Ameninþãrile pe care Dariu le-a pus în legãturã cu înnoirea decretului lui Cirus ºi cu prevederile financiare ale acestuia, în caz cã nu era pus în practicã, par sã arate cã descoperise cã decretul lui Cirus fusese sabotat (Ezra 6,8-12). Iudeii, pe de altã parte, n-au demonstrat credinþã suficientã în înfruntarea cu stãpânire de sine a necazurilor care au apãrut. În loc sã se opunã vrãjmaºului printr-un front unit ºi hotãrât, au încercat sã se apere individual, cum au putut mai bine, ºi-au zidit case solide ºi au pãrãsit lucrarea de la Ierusalim. Aceastã lipsã de credinþã în lucrarea lui Dumnezeu a atras pedepse dumnezeieºti, ca de exemplu inflaþie, secetã ºi recolte slabe (Hagai 1,6.11). Totuºi, se pare cã s-a lucrat ceva la templu în timpul domniei lui Cirus ºi a lui Cambise, aºa cum aflãm din cele spuse de iudei care declarau, în timpul domniei lui Dariu, cã "de atunci [de la Cirus] pânã acum se zideºte ea ºi nu s-a isprãvit" (Ezra 5,16). Când Cambise a strãbãtut Palestina, în drum spre Egipt în 525 î.Hr., se poate ca reprezentanþi ai iudeilor sã-l fi întâlnit undeva, într-una din cetãþile maritime, pentru a-l asigura de loialitatea lor statornicã. Nu sunt dovezi, dar documentele iudaice de la Elefantina din Egipt aratã cã Cambise s-a arãtat mai tolerant cu iudeii decât cu egiptenii, cum se poate înþelege din faptul cã el a distrus templul egiptean de la Elefantina, dar a lãsat neatins templul iudaic învecinat, de pe aceeaºi insulã. De aceea, suntem îndreptãþiþi sã tragem concluzia cã el nu a întreprins nimic ostil faþã de iudei în patria lor. Orice zãdãrnicire a planului pe care au cunoscut-o în lucrarea lor trebuie sã fi venit din partea slujbaºilor de rang inferior ºi a vecinilor lor din Palestina, care au crezut cã activitatea ostilã împotriva iudeilor va rãmâne nepedepsitã, întrucât împãratul era departe, angajat în campanii militare. Aceºti vrãjmaºi ai iudeilor erau conºtienþi de lipsa accentuatã de popularitate faþã de Cambise manifestatã în tot imperiului ºi au ºtiut cum sã foloseascã în avantajul lor aceste simþãminte îndreptate împotriva regelui, dupã cum vom vedea în prezentarea fazei urmãtoare a istoriei, întreruperea oricãrei construcþii iudaice sub uzurpatorul Smerdis. Întreruperea construirii templului sub Smerdis. - Lipsa de popularitate a lui Cambise era atât de accentuatã, încât atunci când medul Gaumata, la 11 martie 522, î.Hr. s-a proclamat împãrat, pretinzând era Bardiya sau Smerdis, fratele lui Cambise, a fost imediat acceptat de locuitorii unei mari pãrþi ai imperiului. În aceastã direcþie ne îndreaptã documentele babiloniene purtând date anterioare morþii lui Cambise, din timpul domniei lui Bardiya, aºa cum este numit falsul Smerdis în Babilonia. Pânã la moartea lui, la 29 septembrie din acelaºi an, este evident cã falsul Bardiya, un adept al vechii religii prezoroastriene, a fãcut încercãri serioase de nimicire a noii religii. El a

poruncit distrugerea templelor (presupus zoroastriene), aºa cum îl învinuia Dariu în lunga lui inscripþie de la Behistan. Nu e greu de înþeles cum elemente ostile iudeilor au putut sã obþinã cu uºurinþã de la impostor un decret care sã interzicã continuarea construirii templului din Ierusalim ºi care, probabil, sã îngãduie distrugerea a ceea ce deja fusese clãdit. Un atare decret ar fi în acord cu politica lui Smerdis de distrugere a templelor, probabil cu scopul de a nimici toate religiile care erau o ameninþare pentru religia promovatã de el. Acþiunea lui îndreptatã împotriva iudeilor s-ar putea sã fi fost bazatã ºi pe faptul cã aceºtia primiserã privilegii de la împãraþii persani anteriori, a cãror operã dorea sã o distrugã. Fãrã îndoialã cã duºmanii iudeilor au fost încântaþi de un astfel de decret ºi l-au folosit ca autoritate ca sã-ºi susþinã atacul împotriva a ceea ce fusese deja clãdit. Lucrul acesta se poate deduce din faptul cã a fost necesar sã se punã o nouã temelie (Hagai 2,18.19) când, dupã doi ani, a fost reluatã rezidirea templului. Arhivele oficiale par sã fi fost distruse în timpul atacului împotriva Ierusalimului, deoarece iudeii n-au putut sã prezinte nici un document în sprijinul lucrãrii lor construcþie, atunci când Tatnai, guvernatorul satrapiei "Dincolo de râu", a fãcut o inspecþie câþiva ani mai târziu. A trebuit sã se facã referiri la arhivele din Babilonia pentru coroborarea susþinerilor lor verbale (Ezra 5,13 la 6,2). Cele ºase luni ale domniei lui Smerdis ºi lunile urmãtoare, în care Dariu a trebuit sã lupte pentru tron împotriva diferiþilor pretendenþi, pânã când au fost restabilite în imperiu condiþii politice stabile, trebuie sã fi fost vremuri de frãmântare pentru iudei. Stãrile descrise de profeþii Hagai ºi Zaharia ne permit sã înþelegem unele din dezastrele care au precedat slujirea acelor bãrbaþi, care au început sã lucreze în anul al doilea al lui Dariu (520/19 î.Hr.). Pentru iudei trebuie sã fi fost o mare uºurare când au vãzut cã Dariu, un adept al lui Zoroastru, care erau îndreptãþiþi sã creadã cã va fi prietenul lor, aºa cum fuseserã Cirus ºi Cambise, a reuºit sã þinã sub control situaþia politicã care devenise dificilã ºi a fost ferm aºezat pe tronul imperiului ahemenid. Reluarea ºi terminarea construirii templului sub Dariu I. - Când în imperiu s-a instaurat din nou ordinea, doi bãrbaþi, profeþii Hagai ºi Zaharia, au fost ridicaþi de Dumnezeu pentru a iniþia o nouã campanie de reluare a lucrãrii întrerupte de la templu. Primul capitol din Hagai începe cu o solie profeticã pentru Zorobabel ºi Iosua, conducãtorii civil ºi spiritual ai poporului, în ziua întâi a lunii a ºasea (Elul) a anului al doilea al lui Dariu. Hagai chema la relansarea lucrãrii de zidire a templului, mustrând în acelaºi timp poporul pentru lipsã de credinþã ºi de zel ºi arãtând cã nenorocirile care se abãtuserã asupra lor erau rezultatul indolenþei lor (Hagai 1,2-11). Câteva sãptãmâni mai târziu (în ziua a 24-a a aceleiaºi luni) conducãtorii ºi poporul s-au hotãrât sã asculte de îndemn (Hagai 1,12-15). Se considerã, în general, cã aceste douã date din Hagai sunt 29 august ºi 21 septembrie 520 î.Hr., dupã o socotire a anului primãvarã-primãvarã . Hagai s-a adresat poporului ºi conducãtorilor lui ziua a 21-a a lunii a 7-a, cãtre sfârºitul Sãrbãtorii corturilor, aprox. la 17 octombrie 520 î.Hr. De data aceasta el n-a avut cuvinte de mustrare, ci de încurajare. I-a

asigurat cã slava acestui nou templu, care pãrea neînsemnat în comparaþie cu cel al lui Solomon, de fapt era mai mare (Hagai 2,3-9). În felul acesta, el a profetizat despre lucrarea lui Isus Hristos care urma sã fie împlinitã în templul acesta. Câteva sãptãmâni mai târziu, în luna a 8-a, Zaharia, un profet cu viziuni apocaliptice, s-a alãturat lui Hagai (Zaharia 1,1). Pânã la 18 decembrie 520 î.Hr., se fãcuserã lucrãri preliminare suficiente pe locul construcþiei, aºa încât se putea pune o nouã temelie. O astfel de zi era totdeauna legatã de festivitãþi speciale, ºi Hagai a folosit ocazia aceasta pentru a þine douã cuvântãri, probabil una dimineaþa ºi cealaltã dupã masã. La prima luare de cuvânt, el a asigurat pe poporul cã Dumnezeu urma sã-i binecuvânteze pentru râvna lor reînnoitã. El le-a lansat provocarea sã noteze data aceasta a punerii pietrei de temelie ºi sã vadã dacã nu-ªi va þine Dumnezeu fãgãduinþele ºi nu va schimba situaþia lor politicã ºi economicã deloc strãlucitã (Hagai 2,15-19). A doua cuvântare a cuprins nouã fãgãduinþe cu privire la ceea ce avea de gând Dumnezeu sã facã pentru poporul Sãu. Fãgãduinþele acestea erau condiþionate (Hagai 2,20-23). Se pare cã n-a mai existat imixtiune din partea vrãjmaºilor, care n-au mai îndrãznit sã impunã vreun decret ostil emis deja de falsul Smerdis. Dariu ar fi interpretat un astfel de act ca fiind îndreptat împotriva conducerii lui. Pe neaºteptate, "Tatnai, dregãtorul de dincoace de râu" (provincia numitã "Dincolo de râu" privind dinspre Mesopotamia), cu întregul lui stat major de slujbaºi, a apãrut la Ierusalim (Ezra 5,3), probabil într-un circuit obiºnuit de inspecþie. Întrucât se ºtia demult cã satrapul teritoriilor "Dincolo de râu" ºi "Babilonia" a fost Ushtani în primii ani ai domniei lui Dariu, s-a considerat cã Tatnai a fost o formã aramaicã a numelui lui persan. Totuºi, o tãbliþã cuneiformã de la Babilon, recent publicatã, a dovedit cã interpretarea aceasta era incorectã ºi cã Tatnai era subalternul lui Ushtani în administraþia þinuturilor "Dincolo de râu", întrucât Ushtani nu ar fi putut administra de unul singur în mod eficient provincii prea întinse. Tatnai s-a dovedit a fi un funcþionar de stat imparþial ºi conºtiincios, conform celei mai bune tradiþii persane. Vãzând sârguincioasele lucrãri de clãdire pe ºantierul de construcþie al templului, bineînþeles cã a cerut sã vadã autorizaþia împãrãteascã. Au rãspuns bãtrânii iudeilor, în timp ce Zorobabel, în calitate de guvernator a rãmas în umbrã, întrucât nu cunoºtea atitudinea noului funcþionar de stat. Ei i-au relatat cum a fost distrus primul templu de cãtre Nebucadneþar, cum au fost luaþi într-o robie lungã în Babilon ºi cum au fost repatriaþi sub Cirus, menþionând de asemenea cã acesta le înapoiase tezaurul templului ºi dãduse un decret prin care era autorizatã rezidirea templului. Tatnai a fost impresionat de sinceritatea iudeilor ºi a dat credit celor istorisite de ei, deoarece le-a îngãduit pentru moment sã-ºi continue lucrarea. Totuºi, întrucât ei nu putuserã sã prezinte o autorizaþie imperialã scrisã în sprijinul afirmaþiilor lor - probabil cã autorizaþia fusese distrusã sau furatã de samariteni -, a trimis împãratului un raport detaliat despre acest caz. A ataºat raportului o listã cu numele conducãtorilor iudei, solicitând sã se facã o cercetare a arhivelor Babilonului ºi sã se emitã o decizie împãrãteascã privitoare la atitudinea faþã de iudei (Ezra 5,3-17).

Dupã primirea raportului lui Tatnai, arhivele statului din Babilon au fost cercetate. Încã o datã a ieºit în evidenþã conºtiinciozitatea persanã atunci când slujbaºii însãrcinaþi cu cercetarea ºi-au continuat investigaþia la Ecbatana, dupã ce arhivele din Babilon n-au scos la ivealã nici un document asupra cazului. În cele din urmã s-a gãsit copia oficialã a decretului lui Cirus ºi a fost adusã la împãrat. Atunci trebuie sã se fi ridicat problema sumei de bani care se cheltuise pentru templul din Ierusalim de la darea decretului, întrucât el fãcea prevederi pentru plãtirea cheltuielilor de zidire din fonduri împãrãteºti. Când s-a descoperit cã se plãtise puþin sau aproape nimic, este foarte posibil ca Dariu sã se fi mâniat, deoarece se demonstra astfel cã decretele împãrãteºti erau nesocotite ºi prevederile lor nu erau îndeplinite. Acesta trebuie sã fi fost motivul pentru care acest rãspuns cãtre Tatnai a fost scris pe un ton neobiºnuit de aspru, conþinând ameninþãri cu pedepse îngrozitoare dacã acest nou decret nu avea sã fie aplicat. Acest nou decret cerea, în primul rând, ca Tatnai sã nu împiedice cu nimic lucrarea iudeilor; în al doilea rând, ca sumele promise de Cirus sã fie plãtite din veniturile provinciei "Dincolo de râu"; ºi, în al treilea rând, ca iudeii, în cadrul slujbelor lor religioase, sã se roage pentru binele împãratului ºi al fiilor lui (Ezra 6,1-12). Cu sprijinul material al conducerii statului ºi cu cel spiritual al conducãtorilor ºi al profeþilor lor, Hagai ºi Zaharia, se pare cã poporul a lucrat cu multã râvnã ºi cu multã bucurie. Întregul proiect s-a finalizat pânã în ziua a 3-a a lunii Adar, în anul al 6-lea al lui Dariu, când s-au þinut ceremoniile de sfinþire (Ezra 6,13-15). Aceasta, fie dupã calculul de primãvarã, fie dupã cel de toamnã, a avut loc la 12 martie 515 î.Hr. Intervalul real de la aºezarea celei de-a doua temelii în decembrie 520 î.Hr. a fost de 4 ani ºi 3 luni. Acesta a fost cu 2 ani ºi 3 luni mai scurt decât cel necesar lui Solomon sã finalizeze construcþia complexului de clãdiri al templului. Aceasta s-a întâmplat fãrã îndoialã datoritã faptului cã o parte din infrastructurile uriaºe pe care Solomon le înãlþase pentru a asigura o platformã spaþioasã pe terenul denivelat al colinei de nord-vest a Ierusalimului erau încã bune de folosit ºi cã o mare parte din materialul de construcþie, procurat pe timpul domniei lui Cirus ºi a lui Cambise, era disponibil. Dupã descrierea festivitãþilor legate de sfinþirea noului templu ºi celebrarea Sãrbãtorii azimilor în luna urmãtoare (Ezra 6,16-22), rapoartele biblice nu mai spun nimic pânã la vremea lui Xerxe. Totuºi se poate susþine fãrã teama de a greºi cã iudeii au prosperat în cursul domniei lui Dariu, a cãrui conducere a fost binefãcãtoare pentru toate regiunile imperiului, dupã cum ºtim din rapoartele din diferite þãri. Vremuri critice în timpul domniei lui Xerxe. - Cartea Esterei descrie o crizã care a apãrut în anul al 12-lea al domniei lui Xerxe. În contextul prezent, este suficient un scurt rezumat. Ura personalã a lui Haman, un consilier superior al împãratului, faþã de Mardoheu, un slujbaº iudeu care lucra la poarta palatului din Susa, a avut ca rezultat planul de a nimici întreaga naþiune iudaicã. Împãratul, al cãrui caracter instabil ºi indisciplinat este binecunoscut din descrierile istoricilor antici laici, a satisfãcut cererea lui Haman ca pe o favoare faþã de el, fãrã sã cerceteze ce se afla în spatele ei. Însã,

Providenþa luase deja mãsuri pentru eliberarea iudeilor prin faptul cã frumoasa fatã iudee Estera a reuºit sã devinã soþia lui Xerxe în anul 479/78 î.Hr. Prin rugãciunile întregii naþiuni iudaice ºi prin intervenþia personalã a Esterei la rege, decretul dat anterior, din martie 473 î.Hr, de ucidere a tuturor iudeilor nu a fost pus în aplicare. Cu toate cã decretul nu putea fi revocat, datoritã unui obicei persan aparte, un edict imperial adiþional le-a permis iudeilor sã se poatã apãra, ºi ziua în care ei urmau sã fie masacraþi a devenit o zi de eliberare glorioasã. Mardoheu, care primise slujba lui Haman dupã executarea acestuia pentru trãdare, este socotit cã a fãcut mult bine pentru poporul sãu (Estera 10,3). O tãbliþã cuneiformã din Muzeul de la Berlin îl menþioneazã pe Mardoheu ca pe un slujbaº cu influenþã în Susa pe vremea lui Xerxe. În felul acesta relatarea din cartea Estera, socotitã adesea ca fiind o ficþiune, este susþinutã de documente arheologice valoroase. Evenimentele descrise în cartea Estera primesc o luminã interesantã prin documentele cuneiforme ale firmei bancare "Fiii Murashu" din Nippur, care provin din perioada urmãtorilor doi regi dupã Xerxe - Artaxerxe I ºi Dariu II. Ele descoperã cã iudeii alcãtuiau o minoritate bogatã ºi influentã în cetatea Nippur ºi în regiunile rurale aferente acestuia. Iudeii apar ca parteneri de tranzacþii în care erau investite sume mari de bani, ca administratori de districte ºi ca persoane bogate care dãdeau bani cu împrumut. Toate dovezile acestea descoperã cã iudeii trecuserã printr-o perioadã în care se bucuraserã de anumite favoruri, aºa cum s-a petrecut sub conducerea lui Mardoheu. Când bãrbatul acesta a ajuns "cu vazã între iudei ºi iubit de mulþimea fraþilor sãi" în Imperiul persan (Estera 10,3), numele lui a devenit cunoscut în cercurile iudaice, ºi mulþi pãrinþi au dat copiilor lor numele de Mardoheu. În documentele firmei "Fiii Murashu" din timpul lui Artaxerxe I sunt amintite 61 de nume de iudei. Este extrem de interesant de observat cã deºi 60 de persoane diferite sunt reprezentate prin aceste 61 de nume, 6 dintre ele purtau numele Mardoheu. Toþi, dupã cât se pare, s-au nãscut la scurt timp dupã ce avuseserã loc evenimentele din cartea Esterei. Puþin mai târziu, numele a ajuns din nou sã nu mai fie folosit, cum se vede din faptul cã printre cele 46 de nume de iudei menþionate în documente ale aceleiaºi firme din timpul lui Dariu II nu mai apare numele Mardoheu. Reîntoarcerea din timpul lui Artaxerxe I ºi lucrarea lui Ezra. - Pentru anii cuprinºi între ultimele evenimente datate ale cãrþii Estera (primãvara anului 473 î.Hr.) ºi urmãtoarea întâmplare raportatã a cãrþii lui Ezra (primãvara 457 î.Hr.) nu existã rapoarte cunoscute care sã ofere vreun indiciu direct asupra istoriei naþiunii iudaice. Între timp, Xerxe fusese omorât ºi fiul sãu, Artaxerxe, preluase tron. Imperiul trãia sub influenþa nefastã a înfrângerii serioase suferite la Eurimedon, la care s-a adãugat curând pierderea Egiptului prin rebeliunea lui Inarus în 463 sau 462 î.Hr. Întrucât era deosebit de important ca Iudea, care se afla pe ruta spre Egipt, sã aibã în continuare o atitudine loialã ºi deschisã faþã de administraþia persanã, îndeosebi atunci când campania contra Egiptului ar fi fost în curs de desfãºurare (în 456 î.Hr.), Artaxerxe a ascultat binevoitor cererile lui Ezra (cap. 7,28), a cãrui poziþie indica faptul cã era "referent în probleme iudaice" la cancelaria imperiului

(vezi la Ezra 7,12). El a solicitat regelui sã le acorde iudeilor mai multã libertate de autoguvernare decât avuseserã pânã atunci ºi sã permitã reintroducerea legii mozaice ca lege a þãrii în provincia Iudea. Prin decret imperial, Artaxerxe l-a însãrcinat pe Ezra sã se întoarcã în Iudea cu autoritate extinsã ºi i-a chemat pe toþi iudeii care doreau sã se reîntoarcã în vechea lor patrie sã facã lucrul acesta. În continuare, decretul îi dãdea dreptul lui Ezra sã reorganizeze întregul sistem judiciar în Iudea ºi sã numeascã judecãtori ºi magistraþi cu putere de viaþã ºi moarte, care urmau sã foloseascã "Legea Dumnezeului cerurilor" ca temei al lucrãrii lor (Ezra 7,11-26). Caracterul istoric real al acestui decret a fost deseori atacatã, întrucât pãrea de necrezut pentru mulþi cercetãtori moderni ca împãratul persan sau consilierii lui sã se fi ocupat cu detalii ale ceremonialului iudaic, aºa cum pretinde decretul din Ezra 7. Totuºi, un papirus din Elefantina, care va fi pus în discuþie la secþiunea VII, aºa-numita "Scrisoare pascalã" a lui Dariu II, furnizeazã o paralelã atât de precisã, încât orice împotrivire privitoare la autenticitatea decretului lui Artaxerxe I a fost redusã, în cele din urmã, la tãcere. "Scrisoarea pascalã" a lui Dariu aratã clar cã în cancelaria persanã exista se pare un departament ai cãror experþi în legea ºi obiceiurile iudaice îl sfãtuia pe împãrat în chestiuni legislative. Experþii aceºtia erau fãrã îndoialã iudei. Descoperirea întâmplãtoare a inscripþiei feniciene Eshmunazar aratã cã Artaxerxe a apreciat ajutorul pe care-l primise din partea Sidonului în campania lui contra egiptenilor rebeli ºi i-a rãsplãtit pe sidonieni, dându-le terenuri fertile pentru creºterea cerealelor în regiunea Dor de pe coasta palestinianã. Aceastã paralelã istoricã sugereazã în mod convingãtor cã decretul important prin care erau acordate iudeilor privilegii excepþionale, cu un an înainte ca Megabizos sã-ºi înceapã expediþia contra Egiptului, avea ca scop sã câºtige bunãvoinþa iudeilor ºi sã asigure menþinerea loialitãþii lor în acest timp de crizã politicã. Pentru iudei decretul acesta însemna mult, deoarece le dãdea de fapt un statut de independenþã parþialã. Toate puterile civile ºi judecãtoreºti erau acum preluate din nou de conducerea localã, iar Legea lui Moise a redevenit legea þãrii. Singura chestiune pe perºii au pãstrat-o pentru ei a fost cea legatã de venituri. Acordarea de daruri ºi subvenþii generoase din tributurile provinciei pentru sprijinirea serviciului religios iudaic avea probabil ca scop sã-i împace pe iudei cu ideea cã încasatorii strãini de impozit aveau sã rãmânã în þara lor pe termen nedeterminat. Dupã ce a vãzut cã cererile lui fuseserã admise, Ezra a fãcut un apel cãtre iudeii din Babilon ca sã-l însoþeascã în Iudea. În ziua întâi a lunii Nisan, toþi cei care au fost dispuºi sã-l urmeze pe Ezra s-au întâlnit "la râul care curge spre Ahava". Când s-a fãcut recensãmântul s-a vãzut cã nu era prezent nici un levit. Dupã ce s-au depus eforturi serioase pentru a gãsi câþiva leviþi, grupa de 5.000 de persoane, care includea probabil pe femei ºi copii, a postit ºi s-a rugat pentru protecþie divinã pentru cãlãtoria lungã ºi primejdioasã care le stãtea înainte. Ezra nu îndrãznise sã cearã o escortã de teamã sã nu arate autoritãþilor persane cã nu era convins cã Dumnezeul lui îi va apãra (Ezra 8,1-23).

Caravana a pornit în jurul datei de 7 aprilie 457 î.Hr. (cu privire la an, vezi p. 108) ºi, dupã o cãlãtorie de aprox. 4 luni, a sosit cu bine la Ierusalim în jurul datei de 23 iulie. Acolo s-au odihnit 3 zile. Apoi au predat autoritãþilor în drept toate darurile împãrãteºti destinate templului ºi decretul oficial ºi au marcat sosirea lor cu bine printr-o mare jertfã de mulþumire (Ezra 8,24-36). Lucrarea propriu-zisã de reconstruire autorizatã de decret a început la câteva sãptãmâni mai târziu, în toamna aceluiaºi an. Nu prea sunt date despre activitatea lui Ezra în Iudea în urmãtorii 13 ani, pânã când Neemia a sosit la Ierusalim ca guvernator proaspãt numit. Ezra trebuie sã fi executat toate prevederile decretului, dar n-a rãmas nici un raport cu privire la lucrarea lui, cu excepþia unuia care descrie lucrarea lui de reformã în ce priveºte cãsãtoriile mixte. Raportul cu privire la lucrul acesta ocupã aproape un sfert din întreaga carte a lui Ezra (cap. 9 ºi 10), arãtând astfel importanþa acestei reforme. Ezra trebuie sã-ºi fi dat seama de prezenþa în unele familii a femeilor pãgâne sau aproape pãgâne, întrucât una a fost gãsitã în familia marelui preot. Dar el a lucrat pe tãcute pentru un timp oarecare, aºteptând ocazia sã se ocupe eficient de aceastã chestiune. Ocazia a venit într-o zi când unii dintre slujbaºii de seamã i-au semnalat prezenþa acestui rãu. Ezra a reacþionat imediat. El a început cu o rugãciune publicã, care a fost în acelaºi timp o predicã importantã ºi o chemare la pocãinþã. Rezultatul a fost cã de îndatã conducãtorii au luat hotãrârea de a îndepãrta influenþa pãgânã din mijlocul poporului. În luna a noua (aprox. decembrie) s-a þinut o adunare publicã. Dacã evenimentul a avut loc la scurt timp de la sosirea lui Ezra, anul a fost 457 î.Hr. Cei adunaþi, tremurând de frig ºi de ploaie ºi dornici sã se înapoieze la casele lor, i-au acordat lui Ezra puteri depline ca sã realizeze reforma propusã. Puþini s-au opus acestei decizii populare, deoarece numai un mic procentaj - 112 bãrbaþi din zecile de mii de iudei care locuiau în Iudea - erau implicaþi în problema aceasta. Apoi un comitet a lucrat din decembrie 457 pânã în aprilie 456 î.Hr. ºi a luat o hotãrâre în fiecare caz. A fost alcãtuitã o listã a tuturor celor vinovaþi, care a fost anexatã ca parte a raportului permanent al evenimentului. S-a arãtat cã 27 de lucrãtori ecleziastici, dintre care 13 preoþi ºi 4 membri ai familiei marelui preot, alãturi de 86 de laici aveau femei strãine. Rãul încã nu se împrãºtiase prea mult în popor, lucru care explicã de ce mãsurile luate au fost atât de puternic susþinute ºi atât de uºor aduse la îndeplinire. Se crede, în general, cã Ezra a continuat sã locuiascã în Ierusalim pânã în timpul lui Neemia. Deci, cândva, înainte de venirea lui Neemia (în 444 î.Hr.), el a înfruntat opoziþia distrugãtoare a vrãjmaºilor, care au dãrâmat "zidurile Ierusalimului" ºi i-au ars "porþile" (Neemia 1,3). Specialiºtii în domeniu care considerã cã Artaxerxe din Ezra 4,7 este unul ºi acelaºi cu Artaxerxe I vãd în relatarea de la v. 7-23 o referire la acest atac asupra zidurilor ºi porþilor. Ei gãsesc astfel în aceastã relatare o evaluare biblicã a motivului de dãrâmare a zidului, aºa cum s-a raportat lui

Neemia. Aceastã înþelegere a v. 7-23 necesitã o schimbare temporarã a atitudinii favorabile a lui Artaxerxe faþã de iudei, aºa cum e arãtatã în purtarea lui faþã de Ezra cu câþiva ani înainte. Totuºi, atacul la care se face referire în Neemia 1,3 poate fi considerat autentic ºi fãrã Ezra 4 sau fãrã o altã relatare biblicã. Este cert cã pe la 450 sau 449 î.Hr., Megabizos, guvernator al provinciei "Dincolo de râu", care includea Iudea, s-a rãsculat timp de câþiva ani contra împãratului Persiei. În cursul acestei rebeliuni, fie iudeii au fost loiali binefãcãtorului lor Artaxerxe ºi au fost atacaþi de samariteni partizani ai lui Megabizos, fie samaritenii au fost loiali ºi au prins ocazia de a-i acuza pe iudei cã þin cu Megabizos. În orice caz, rebeliunea lui Megabizos ar furniza un cadru plauzibil pentru evenimentul menþionat în Neemia 1,3. Lucrarea ca guvernator a lui Neemia. - Neemia, deºi iudeu credincios, avansase la curtea persanã, ajungând în cele din urmã sã deþinã poziþia importantã de paharnic împãrãtesc. Unii istorici au tras concluzia cã era eunuc, întrucât se pare ca l-a slujit pe împãrat în locuinþa femeilor (vezi la Neemia 2,6). Era un om foarte bine educat, dovedindu-se ulterior ºi un bun organizator. În decembrie 445 î.Hr., Hanani, fratele lui Neemia, ºi alþi câþiva iudei au sosit la Susa în vizitã. Poate cã ei au fost primii iudei veniþi de la Ierusalim pe care i-a vãzut Neemia de când cu rebeliunea lui Megabizos, care produsese probabil întreruperea comunicãrii regulate cu Iudea. Se poate ca la urechile lui Neemia sã fi ajuns zvonuri despre necazurile cu samaritenii, dar întrucât nu se ºtia nimic sigur, el era nerãbdãtor sã obþinã informaþii precise despre situaþia din Iudea. De aceea prima lui întrebare a fost "despre iudeii scãpaþi care mai rãmãseserã din robie ºi despre Ierusalim" (Neemia 1,2). Veºtile pe care le-a primit erau rele, mai rele decât s-ar fi aºteptat sã primeascã. Îngrozit, el a aflat cã zidurile "sunt dãrâmate ºi porþile sunt arse de foc" (Neemia 1,3). Lovitura pricinuitã de aceste veºti a fost atât de grea încât Neemia, ca ºi Daniel (Daniel 9,3), a postit ºi s-a rugat zile întregi. În urmãtoarele patru luni, Neemia a alcãtuit un plan eficient ºi a fãcut totodatã pregãtiri speciale, anticipând cursului acþiunii pe care îºi propusese sã o îndeplineascã. Apoi a folosit o ocazie favorabilã, pe când servea pe împãrat, pentru a cere sã fie trimis la Ierusalim pentru a termina lucrarea de refacere a zidului cetãþii, care fusese întreruptã. Unii au considerat cã Neemia, cunoscând caracterul labil al lui Artaxerxe ºi cât de uºor era influenþat de femei, a ales un prilej nimerit când "împãrãteasa" era de faþã; cã totodatã ea ar fi fost de partea lui Neemia, asigurându-l dinainte de sprijinul ei. Cu toate cã Neemia se rugase stãruitor în privinþa situaþiei acesteia, el se temea grozav cã îºi putea pierde viaþa dacã nu proceda în mod înþelept cu împãratul capricios (Neemia 2,2.6). Dar împãratul nu numai cã i-a admis cererea, dar a ºi numit pe paharnicul sãu ca nou guvernator al Iudeii. Înarmat cu împuterniciri oficiale ºi însoþit de o escortã armatã, Neemia n-a pierdut timp, ci a plecat îndatã ce s-a putut elibera de obligaþiile de la curte. A sosit la Ierusalim probabil pe la începutul verii anului 444 î.Hr. În primele zile n-a dezvãluit scopul adevãrat al venirii sale, ca sã

poatã face miºcãrile care sã asigure planurilor sale un succes cât mai mare. De asemenea dorea sã nu ajungã în mâinile vrãjmaºilor sãi, care îi ºtia bine cum acþioneazã ºi de ce simþãminte de urã sunt animaþi. Dupã trei zile a ajuns sã evalueze suficient de bine situaþia ºi a vãzut probabil care este starea zidului, cu excepþia porþiunii lui sudice. Pentru ca sã vadã cu ochii care era starea acelor pãrþi ale zidului, a fãcut noaptea un tur de inspecþie, însoþit numai de câþiva prieteni de încredere (Neemia 2,11-16). Apoi ºi-a desfãºurat planurile înaintea conducãtorilor poporului, probabil în a patra zi dupã sosirea sa. Le-a adus la cunoºtinþã mandatul împãrãtesc, asigurându-i probabil cã nu mai aveau motive sã se teamã de vrãjmaºii lor. Chemându-i sã zideascã pentru a nu mai fi "de ocarã" (Neemia 2,17), el a fãcut un apel elocvent la conºtiinþa ºi demnitatea naþionalã. Unii au fost entuziasmaþi de perspectivele de a avea în cele din urmã o capitalã întãritã, ale cãrei ziduri sã le poatã oferi protecþie în caz de primejdie, în timp ce alþii pãreau total dezinteresaþi. Oamenii din cetãþi precum Ierihon, Miþpa ºi Gabaon ºi-au oferit bucuros ajutorul la construirea zidului Ierusalimului, dar nu se pomeneºte deloc de ajutorul din partea cetãþilor Betleem, Netofa, Betel ºi a altora, care fuseserã repopulate de pe vremea lui Zorobabel. ªi printre conducãtori era aceeaºi stare. Unii îl susþineau pe Neemia cu entuziasm, în timp ce alþii, precum nobilii din Tecoa, "nu s-au supus în slujba Domnului" (Neemia 3,5). De îndatã scopul venirii lui Neemia a devenit public, vrãjmaºii iudeilor, îndeosebi conducãtorii politici ai naþiunilor înconjurãtoare, ºi-au fãcut planuri sã zãdãrniceascã lucrarea lui Neemia. Dintre aceºti vrãjmaºi, trei sunt pomeniþi de mai multe ori cã au acþionat împotriva lui Neemia: Sanbalat, care era guvernatorul Samariei, dupã cum ºtim din papirusurile de pe Elefantina; Tobia, un funcþionar superior de stat sau nobil din Ammon; ºi Gheºem, guvernatorul arabilor lihianiþi din Dedan. Aceºtia trei i-au ironizat pe iudei ºi pe conducãtorul lor ºi i-au acuzat cã pregãtesc de zor o revoltã. Au fãcut pregãtiri sã-i atace în forþã, au aranjat ca Neemia sã fie asasinat ºi au încercat de numeroase ori sã semene discordie chiar printre iudeii. Lucrarea aceasta îndreptatã împotriva lui Neemia ºi a lucrãrii lui a continuat pe toatã durata activitãþilor de reclãdire a zidului cetãþii ºi se pare cã a încetat doar dupã terminarea lui. Neemia s-a dovedit un om hotãrât, neînfricat ºi un bun organizator. El nici n-a minimalizat primejdia pe care o produceau eforturile vrãjmaºilor sãi, dar nici n-a fost tulburat peste mãsurã din cauza lor. Pe cei dispuºi sã-l ajute în lucrarea lui de reclãdire a zidului i-a organizat în 42 de grupe ºi i-a împãrþit în tot atâtea sectoare. Prin enumerarea din cap. 3 al cãrþii sale, Neemia ne-a lãsat o excelentã sursã pentru studiul topografiei zidului cetãþii Ierusalimului ºi ne-a oferit informaþii cu privire la multe alte chestiuni importante. El ne spune, de pildã, cine a luat parte la lucrare, unde s-a fãcut ea ºi de ce anume a fost nevoie. Aflãm astfel cã unele porþiuni din zid, ca ºi unele porþi fuseserã aproape terminate prin lucrãrile anterioare de rezidire ºi fuseserã avariate puþin în cursul atacului recent, în timp ce altele trebuia sã fie reclãdite cu totul. Lucrul acesta trebuie sã se deducã din observaþia cã în lista din Neemia cap. 3 expresia "zidire" este folositã pentru activitatea unora, dar pentru descrierea lucrãrii este folositã expresia "dregere". La aceeaºi concluzie se poate ajunge

citind, de pildã, cã o grupã, Hanun, ºi locuitorii Zanoahului au putut sã repare Poarta Vãii ºi aprox. 500 m de zid (Neemia 3,13), în timp ce un alt grup a putut sã repare numai o foarte micã porþiune întinzându-se de la poarta casei lui Eliaºib, care pe cât se pare se afla lângã zid, pânã la capãtul aceleiaºi clãdiri (Neemia 3,21). Este adevãrat cã în unele cazuri, numãrul participanþilor ar fi putut sã fie cauza pentru deosebirea netã în mãrime a porþiunilor de zid rezervate diferitelor grupe. Câteva porþi, ca de pildã poarta lui Efraim, menþionatã mai târziu în legãturã cu sfinþirea zidului, par sã fi fost intacte ºi de aceea omise din lista sectoarelor în care s-a lucrat. Prin urmare, trebuie sã deducem cã lucrarea lui Neemia n-a fost o rezidire completã a zidului ºi a numeroaselor lui porþi, ci repararea ºi terminarea lucrãrii întrerupte a predecesorilor sãi. Dacã zidul ar fi fost aºa cum fusese dupã ce oºtirile lui Nebucadneþar îl distrusese, Neemia n-ar fi fost în stare sã facã lucrarea în 52 de zile (Neemia 6,15). Faptul cã el a putut sã termine lucrarea într-o perioadã de timp extrem de scurtã ne aratã clar cã înainte de venirea sa se lucrase mult în activitatea de construcþie. Cu toate cã lucrarea la zid a înaintat repede, ea a fost însoþitã de multe dificultãþi. Neemia a întâmpinat dezinteres din partea anumitor grupuri din poporului sãu ºi o adevãratã opoziþie din partea altora (Neemia 4,10; 6,10-12). Mai rãu decât atât, exista primejdia permanentã a unui atac distrugãtor asupra zidului cetãþii pe jumãtate terminat din partea vrãjmaºilor externi, care erau conduºi de Sanbalat, Tobia ºi Gheºem. De aceea, el a înarmat pe toþi lucrãtorii, a pus ca zidul sã fie pãzit ziua ºi noaptea ºi a alcãtuit un sistem de alarmã pentru a fi gata oricând sã apere Ierusalimul. Hotãrârea ºi vitejia lui i-au descurajat pe inamici ºi au câºtigat timp. Aceºtia n-au întreprins nimic, ci numai au ameninþat. Nu s-a materializat nici un atac real. În ziua a 25-a a lunii Elul (21 septembrie) a anului 444 î.Hr., lucrarea era terminatã (Neemia 6,15). Zidul a fost sfinþit printr-o ceremonie impresionantã. S-au format douã escorte, una condusã de Ezra, cealaltã de Neemia. Pornind de la Poarta Vãii, ambele grupurile au mers pe culmea zidului în direcþii opuse pânã s-au întâlnit aproape de colþul de nord-est al cetãþii ºi au intrat împreunã în templu ca sã-I aducã laudã lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care-l primiserã în lucrarea lor ºi pentru a sãrbãtori ziua cu jertfe (Neemia 12,27-43). Dupã ce ºi-a îndeplinit misiunea principalã asigurând Ierusalimului un zid întãrit, Neemia s-a dedicat lucrãrii rodnice ºi paºnice de guvernator. Timp de 12 ani a slujit poporului sãu în cadrul primului sãu mandat (Neemia 5,14). Cu toate cã era în primul rând cãpetenia civilã a Iudeii ºi lucra în folosul social al poporului, Neemia era preocupat de bunul mers spiritual al acestuia. Îl gãsim punând capãt unui numãr de abuzuri de putere ºi avere, obligându-i pe cãmãtari sã dea despãgubiri corespunzãtoare ºi sã fãgãduiascã sã nu mai profite de pe urma concetãþenilor lor sãraci, cumpãrând ºi eliberând sclavi iudei, refuzând sã primeascã nici o platã pentru sine însuºi ºi acoperind din mijloace proprii cheltuielile legate de poziþia sa oficialã (Neemia 5,1-19). Nici un guvernator, ne spune Neemia, nu fusese atât de altruist ºi de preocupat de binele social ca el ºi nãdãjduia sã primeascã o rãsplatã cereascã pentru faptele sale de bunãtate (Neemia 5,15.19).

De asemenea a luat mãsuri ca sã repopuleze Ierusalimul dupã terminarea zidului, când capitala ajunsese o cetate aproape pãrãsitã. S-a fãcut un recensãmânt ºi s-a hotãrât ca unul din fiecare zece oameni care locuiau în mediul rural al Iudeii sã fie adus la Ierusalim. De asemenea mulþi alþii au fost încurajaþi sã se mute în capitalã (Neemia 7,4.5; 11,1.2). Nevoile religioase ale poporului au fost împlinite prin adunãri de masã. Prima din serie este descrisã în Neemia 8,10. Ezra ºi alþi conducãtori au citit ºi au explicat poporului Legea. Rezultatul a fost o adevãratã redeºteptare spiritualã, care a dus la un legãmânt semnat de popor ºi preoþi. Toþi au fãgãduit sã respecte Legea lui Moise, sã nu încheie cãsãtorii mixte cu pãgânii, sã pãzeascã Sabatul, sã acopere cheltuielile pentru întreþinerea templului ºi a altor servicii religioase ºi sã se îngrijeascã de alte probleme necesare. Toate aceste evenimente par sã fi avut loc în primele câteva luni ale activitãþii de guvernator a lui Neemia. Cât priveºte restul perioadei sale de 12 ani nu ne este spus nimic, cu excepþia informaþiilor din Neemia 13, care se ocupã de unele mãsuri pe care el a fost obligat sã le ia dupã reîntoarcerea sa la Ierusalim, la începutul celui de-al doilea mandat al sãu. Din nefericire, nu cunoaºtem data celei de-a doua sosiri a lui Neemia ºi nici lungimea celui de-al doilea mandat al sãu ca guvernator al Iudeii. Este posibil sã fi trecut ceva timp între plecarea lui la expirarea primului mandat ºi revenirea în Ierusalim, întrucât a gãsit câteva situaþii ºi practici nefericite în Iudea, care nu puteau sã aparã într-un interval scurt. Vrãjmaºului sãu înverºunat, Tobia, i se dãduse un spaþiu de locuit în una dintre clãdirile complexului templului, iar leviþii erau angajaþi în lucrãri agricole ca sã-ºi câºtige existenþa, deoarece de la un timp poporul nu mai dãdea zecime. În Sabat, strãinii vindeau mãrfuri în Ierusalim ºi din nou se gãseau femei pãgâne în familii iudaice. Situaþiile acestea sunt aspru mustrate ºi de profetul Maleahi, ale cãrui profeþii au fost date cam pe timpul acesta. Îndatã dupã sosirea sa, Neemia a trecut hotãrât la lucru pentru a schimba situaþia. A aruncat din templu lucrurile lui Tobia ºi i-a adunat pe leviþi, punându-i din nou sã lucreze la templu ºi garantându-le venitul din zecime. A determinat poporul sã aducã zecime regulat, a luat mãsuri energice pentru a preveni orice altã încãlcare a poruncii Sabatului ºi a aranjat ca femeile strãine sã fie îndepãrtate (Neemia 13,1-31). Prin descrierea acestor mãsuri, rapoartele istorice ale cãrþii lui Neemia ºi ale Vechiului Testament se încheie. Dar înainte de a încheia aceastã ultimã perioadã care este prezentatã într-un raport inspirat, mai trebuie amintit un incident, nefericita întâmplare în care a fost implicat Iohanan, marele preot, menþionat în Ezra (cap. 10,6) ºi Neemia (cap. 12,22). Iosif Flavius (Antiquities, xi, 7.1) ne informeazã cã Iosua, fratele lui Iohanan, era prieten cu Bagoas (în persanã, Bigvai), comandantul lui Artaxerxe. Pentru cã Bagoas fãgãduise sã-l facã pe Iosua mare preot, Iosua a început sã se certe în templu cu fratele sãu, Iohanan, ºi a fost omorât de acesta. Ca urmare a

acestei crime îngrozitoare, Bagoas a intrat în templu, declarând: "Nu sunt eu mai curat decât acela care a fost ucis* în templu?" I-a pedepsit pe iudei, cerându-le timp de ºapte ani o taxã de 50 de drahme pentru fiecare miel adus ca jertfa zilnicã. _______________________________________________ * (Altã variantã spune: "cel care a ucis", arãtând cã Bagoas se referã la criminal.) Mulþi istorici au considerat într-o vreme cã întâmplarea aceasta este o ficþiune, pentru cã Iosif Flavius vorbea de Bagoas, puternicul comandant militar al lui Artaxerxe III, binecunoscut din istoria persanã de mai târziu, în timp ce Iohanan a fost contemporan cu Ezra ºi cu Neemia, care trãiserã cu câteva generaþii înainte. Papirusurile evreieºti din Insula Elefantina atestã, totuºi, cã Iohanan era mare preot în 410 î.Hr. ºi cã un guvernator cu numele de Bigvai (greceºte, Bagoas) a condus Iudea în 407 î.Hr. Prin urmare, atât Bagoas cât ºi Iohanan au fost contemporani cu Dariu II. Este posibil ca ei sã fi fost în slujbã câþiva ani mai târziu, când Artaxerxe II a venit la tron, în 405 sau 404 î.Hr., ºi crima pe care o relateazã Iosif sã fi avut loc pe vremea aceea. Faptul cã unul dintre papirusurile din Elefantina a fost trimis de Bagoas, guvernatorul Iudeii, ºi de Delaia, fiul lui Sanbalat din Samaria, aratã o combinaþie stranie de indivizi. Este posibil ca Bagoas sã fi fost deja un vrãjmaº al lui Iohanan pe vremea aceea. Odatã cu acest mare preot, ultimul personaj menþionat în vechiul Testament pãrãseºte scena istoriei, ºi începe perioada inter-testamentalã a istoriei iudaice, numitã astfel deoarece nu existã rapoarte sacre pentru aceastã perioadã.

VII. Iudeii din Egipt în timpul secolului al V-lea î.Hr. În afarã de remarcile puþine ºi episodice pe care le gãsim în Vechiul Testament privitoare la iudeii din Egipt, unele de naturã profeticã ºi altele de naturã istoricã (Isaia 19,18.19; Ieremia 43,7; 44,1.15-28), existã un material informativ bogat cu privire la o colonie iudaicã. Materialul acesta constã dintr-un mare numãr de papirusuri gãsite la Elefantina, o insulã pe Nil, la hotarul sudic al Egiptului antic, cam la 960 km sud de Cairo. Aceste papirusuri de la Elefantina aruncã luminã multã asupra evenimentelor istorice contemporane, îndeosebi asupra istoriei iudaice a perioadei aceleia.

Istoria descoperirii papirusurilor de la Elefantina. - Prima grupã a acestor documente a fost cumpãratã de C. E. Wilbour în 1893, dar n-a ajuns la cunoºtinþa oamenilor de ºtiinþã decât în 1947. Întrucât Wilbour a murit la Paris în 1896, papirusurile au rãmas în valiza lui, într-un depozit de mãrfuri din New York timp de ani de zile. În cele din urmã, valiza a ajuns la Muzeul Brooklyn, unde preþioasele documente conþinute de ea au fost puse în valoare. Deci, primele papirusuri de la Elefantina cunoscute au fost acelea cumpãrate de la localnici în 1904 de cãtre Sir Robert Mond ºi Lady William Cecil, care au fost publicate de cãtre Sayce ºi Cowley în 1906. Sãpãturi germane întreprinse pe insula Elefantina în 1906 ºi 1907 au dat la ivealã ºi alte documente de felul acesta. Publicarea lor în 1911 de cãtre Eduard Sachau, împreunã cu cele publicate de cãtre Sayce ºi Cowley în 1906, a oferit lumii oamenilor de ºtiinþã un material bogat în limba aramaicã de pe vremea lui Ezra ºi a lui Neemia, care a venit în sprijinul studiului perioadei postexilice ºi a aramaicii biblice. Tot acest material, împreunã cu alte descoperiri izolate fãcute între timp, a fost republicat de A. Cowley în 1923 într-o ediþie uºor de citit. În 1953, cele 17 papirusuri ai lui Wilbour, redescoperite acum în Muzeul Brooklyn, au fost publicate de Emil G. Kraeling. Numãrul papirusurilor aramaice de la Elefantina publicate se ridicã acum la peste 100. Legat de aceasta trebuie amintitã o descoperire, care nu vine de la Elefantina. Este vorba de 13 scrisori aramaice oficiale scrise pe piele care, ca ºi papirusurile de la Elefantina provin din secolul al V-lea î.Hr. Ele pomenesc acelaºi guvernator persan al Egiptului ca ºi documentele de la Elefantina ºi conþin un material care revarsã luminã asupra raportului din Neemia. Cumpãrate de la un negustor egiptean de cãtre L. Borchardt, cândva înainte de 1933, când descoperirea a fost fãcutã cunoscut pentru prima datã, documentele acestea au fost publicate ulterior de cãtre G. R. Driver (1954) ºi împreunã cu papirusurile de la Brooklyn trezesc acum un viu interes printre oamenii de ºtiinþã preocupaþi de orientalism ºi Biblie. Importanþa papirusurilor elefantine pentru studiul Bibliei. - În câteva privinþe, papirusurile de la Elefantina au fost extrem de importante pentru studiul Bibliei. Acestea au furnizat material bogat în limba aramaicã din aceeaºi perioadã în care au fost scrise pãrþile aramaice din Ezra ºi dintr-o perioadã puþin mai târzie decât cartea lui Daniel, care conþine de asemenea ºase capitole în aramaicã. Textele acestea au clarificat semnificaþia cuvintelor biblice neclare, au venit în sprijinul înþelegerii altora nu destul de bine cunoscute înainte de descoperirea textelor acestora ºi au îmbogãþit vocabularul nostru aramaic. Ele au procurat de asemenea mult material comparativ, prin care poate fi stabilitã asemãnarea aramaicii biblice cu aceea a documentelor de la Elefantina. Aceasta, la rândul ei, dovedeºte vechimea considerabilã a pãrþilor aramaice ale Bibliei. Documentele oficiale gãsite printre papirusurile de la Elefantina au dovedit cã documentele similare din Ezra sunt, deci, adevãrate ºi cã scepticismul exprimat adesea cu privire la ele era neîntemeiat. În plus, ele au arãtat cã împãraþii persani dãdeau decrete care se ocupau de detaliile unor chestiuni religioase. De pildã, un decret al lui Dariu II, gãsit la Elefantina, poruncea iudeilor din Elefantina sã sãrbãtoreascã Paºtele, respectând cu stricteþe instrucþiunile mozaice.

Papirusurile acestea au furnizat dovezi suficiente pentru a rezolva vechea dilemã, ºi anume dacã Artaxerxe din cartea lui Neemia a fost primul sau al doilea împãrat cu numele acesta. Dovada pe care ele o furnizeazã aratã cã Neemia a putut fi guvernator numai sub Artaxerxe I. Papirusurile descoperã cã Iohanan din Neemia 12,22 a fost preot în 410 î.Hr. Întrucât Iohanan era nepotul lui Eliaºib, marele preot de pe timpul lui Neemia, lucrarea ca guvernator a lui Neemia trebuie sã fi precedat perioada în care Iohanan a slujit ca mare preot. De asemenea, faptul cã Sanbalat a fost guvernator al Samariei, aºa cum e atestat în papirusurile de la Elefantina, a clarificat câteva probleme istorice în legãturã cu relatarea lui Neemia. Cu toate cã, dupã cât se pare, Sanbalat mai era în viaþã în 407 î.Hr., fiind amintit într-o scrisoare de la Elefantina, avea o vârstã înaintatã, iar rãspunderile lui erau îndeplinite de fiii sãi. Aceasta sprijinã concluzia cã lucrarea lui Neemia, când Sanbalat era vrãjmaºul sãu înverºunat - probabil în floarea vârstei - a avut loc undeva cu mult înainte de 407 î.Hr. Papirusurile de la Elefantina sunt de asemenea foarte importante pentru faptul cã multe dintre ele sunt datate ºi cã unele chiar poartã o datã dublã, data legalã egipteanã ºi echivalentul ei iudaic. Documentele cu datã dublã au fãcut cu putinþã sã se refacã calendarul iudaic folosit de iudeii din Elefantina din secolul al V-lea. Aceasta dovedeºte cã trebuie sã fi fost un calendar lunar, cu Anul nou începând toamna. Papirus aramaic gãsit la Elefantina

Papirusul aramaic gãsit la Elefantina desfãºurat

Decoraþiuni murale aparþinând palatului persan de la Shushan

Chipul lui Darius I aºa cum apare în basorelieful de la Behistan

Colonia iudaicã de la Elefantina din timpul secolului al V-lea î.Hr. Insula Elefantina (egiptean, Yeb) se aflã înainte de prima cataractã a Nilului ºi formeazã o barierã naturalã spre sud. Ea a fost o importantã fortãreaþã de graniþã în diferite perioade din istoria Egiptului ºi a fost numitã "Poarta Sudului". În timpul domniei lui Psamtik I (663-609 î.Hr.), insula aceasta a gãzduit o puternicã garnizoanã de forþe mercenare, dar nu e sigur dacã acolo ºi atunci erau deja iudei. Totuºi, iudeii fãceau parte din forþele lui Psamtik II (594-588 î.Hr.). Aºa cum afirmã Herodot, acesta a dus o campanie contra Nubiei, în care, potrivit cu scrisoarea iudeului Aristeas, a fost însoþit de trupe mercenare iudaice. E lucru binecunoscut cã împãraþii celei de-a 26-a dinastii egiptene se sprijineau puternic pe ostaºi strãini. Diferite inscripþii depun mãrturie despre prezenþa mercenarilor ionieni, carieni ºi fenicieni în garnizoanele în sudul Egiptului. Cu toate cã iudeii nu sunt pomeniþi pe nume, un text vorbeºte despre soldaþi din Palestina. E cu putinþã ca iudeii din Elefantina sã-ºi fi aflat calea spre Egipt înainte de distrugerea Ierusalimului. Ieremia se adreseazã, în afarã de alþi iudei care locuiau în Egipt, ºi celor din Patros (Ieremia 44,1), un nume geografic egiptean care înseamnã literal "Þara de sud", în care de obicei este cuprinsã zona Elefantinei.

Cu toate cã originea coloniei iudaice din Elefantina încã nu e cunoscutã precis, oamenii aceºtia trebuie sã fi trãit pe insulã de un oarecare timp înainte de 525 î.Hr., deoarece atunci când Cambise a cucerit Egiptul, ei deja alcãtuiau o colonie bine stabilitã, având un templu unde se închinau lui Yahu (o formã prescurtatã a numelui Yahweh sau Iehova). Ei au fost preluaþi de administraþia persanã în sistemul ei militar ºi au continuat sã constituie garnizoana fortãreþei Elefantina. Ei se numeau "armata iudaicã", armatã care era împãrþitã pe steaguri sau companii, sub comandanþi persani sau babilonieni, ºi centurii, cu ofiþeri care purtau nume iudaice sau babiloniene. Nici un nume egiptean nu apare printre cei care formau personalul armatei. De aceea putem trage concluzia cã egiptenii erau þinuþi departe de armatã, întrucât loialitatea lor faþã de împãratul persan putea fi pusã la îndoialã. Toatã puterea judecãtoreascã era în mâinile ofiþerului comandant persan al fortãreþei, dar afacerile interne ale coloniei iudaice erau conduse de mai marele "adunãrii". Iudeii aveau în posesie case ºi alte proprietãþi moºtenite ºi se pare cã unii dintre ei erau oameni înstãriþi. Fiind iudei, ei erau în primul rând închinãtori ai lui Yahu. Lui i-au zidit un templu cu cinci intrãri de piatrã ºi cu stâlpi de piatrã, dar pereþii erau probabil din cãrãmidã. Acoperiºul era din lemn de cedru ºi uºile din lemn se sprijineau pe balamalele din bronz. Vase din aur ºi de argint fãceau parte din dotarea templului, ºi pe altarul lui iudeii aduceau jertfe arse cu foc, jertfe de fãinã ºi tãmâie. Fiecare iudeu plãtea 2 sicli pentru întreþinerea templului, în timp ce în Iudea se dãdea doar ? de siclu (vezi Neemia 10,32). Iudeii care au clãdit templul acesta nu fuseserã influenþaþi de reforma lui Iosia, care reorganizase practicile religioase ale Iudeii potrivit cu legile lui Moise, care interziceau în mod hotãrât existenþa oricãrui alt sanctuar (Deuteronom 12,13.14; 2 Regi 23,8). În plus, ei serveau nu numai lui Yahu, ci ºi altor câtorva dumnezei în afarã de El, printre care ºi Ashim-Bethel ºi 'Anath-Bethel. În timp ce Ashim (pentru un nume similar, vezi la 2 Regi 17,30) nu este cunoscut din alte surse, cunoaºtem bine pe zeiþa canaanitã Anat, o divinitate setoasã de sânge ºi imoralã. Prin urmare, îi gãsim pe iudeii din Elefantina, în unele privinþe, la nivelul religios din timpul lui Manase, cu un templu al lor ºi slujind nu numai Dumnezeului lor naþional, ci ºi anumitor zei ai naþiunilor pãgâne, îndeosebi celor care promovau fertilitatea. În Elefantina nu se aflã nici o urmã din reforma lui Iosia. ªi nu se resimte nimic din lucrarea lui Ieremia, Daniel sau Ezechiel, a cãror influenþã se poate uºor observa printre exilaþii repatriaþi aºezaþi pe atunci la Ierusalim ºi în provincia Iudea. Un document foarte important, care provine din anul 919 î.Hr., aratã cã împãratul persan (Dariu II) a emis directive cu privire la viaþa religioasã a iudeilor. Din nefericire, acest document special nu s-a pãstrat în condiþii prea bune, dar tot ce se poate înþelege este cã Dariu dãduse un ordin ca sãrbãtoarea azimilor sã fie þinutã de la 15 la 21 Nisan, ca iudeii sã se curãþeascã pentru ocazia aceasta ºi ca ei sã nu bea (bãuturi alcoolice) ºi sã nu consume nimic ce ar fi conþinut aluat dospit. Nu cunoaºtem motivul emiterii decretului. Dar poate fi dedus cu certitudine cã împãratul avea consilieri cunoscãtori ai legii iudaice, în stare sã alcãtuiascã un atare decret ºi care de asemenea erau interesaþi ca împãratul sã semneze o astfel de poruncã. E posibil ca acest decret sã fi fost trimis

tuturor iudeilor din tot imperiul, deºi unica dovadã a existenþei lui provine din Elefantina. Decretul aratã cã împãraþii persani susþineau viaþa religioasã a iudeilor ºi legile lui Moise. Faptul acesta oferã dovezi puternice cu privire la autenticitatea raportului despre decretelor similare gãsite în cãrþile lui Ezra ºi Neemia. Datoritã importanþei extreme a decretului se oferã mai jos o traducere a scrisorii conþinute de acest document pãstrat în condiþii destul de rele. Cuvintele cuprinse între paranteze drepte [ ] sunt refãcute. Traducerea prezentã urmãreºte îndeaproape pe cea a lui A. Cowley, Aramaic Papyri of the Fifth Century B.C. (1923), p. 62,63, dar au fost folosite ºi sugestiile lui Emil G. Kraeling, fãcute The Museum Brooklyn Aramaic papyri (1953), p. 92-95. Totuºi, ea se deosebeºte în unele detalii, acolo unde traducãtorul de faþã nu este de acord cu traducerile anterioare. 1. [Fraþilor me]i 2. [Iedo]niah ºi colegii lui ºi ga[rnizoana] iudee, fratele vostru Hanan[iah]. Fie ca Dumnezeu sã doreascã pacea fraþilor mei. 3. ªi acum anul acesta, anul al 5-lea al împãratului Dariu, de la împãrat s-a trimis la Arsh [am spunând], 4. [În luna Nisan sã fie un Paºti pentru garnizoana iudaicã]. Acum aºa sã socotiþi : patruspre[zece] zile 5. [din luna Nisan ºi sã þine]þi [Paºtele], ºi din a 15-a zi pânã în a 21-a zi a lui Ni[san] 6. [sunt ºapte zile de Azimi]. Fiþi curaþi ºi luaþi aminte. N[u] lucraþi 7. [în a 15-a zi ºi în a 21-a zi. Bere sã n]u beþi ºi nimic [în] care [este] aluat 8. [sã nu mâncaþi, începând din a 15-a zi de la] apus pânã în a 21-a zi a lui Nis[an ºapte] 9. [zile, sã nu se vadã printre voi; sã nu adu]ceþi în odãile voastre ºi sã le sigilaþi afarã în timpul [acelor] zi[le]. 10. [Aceasta sã se facã aºa cum Dariu] îm[pãratul porunceºte]. Adresa: Fraþilor mei, Iedoniah ºi colegilor lui din garnizoana iudaicã, fratele vostru Hnani[ah]... Aceºti iudei strãini care lucrau pentru împãratul persan nu erau pe placul localnicilor egipteni. Ura aceasta sporise desigur când Cambise, pe vremea când a cucerit Egiptul, a distrus templul egiptean din Elefantina dedicat zeului Khnum cu cap de berbec, dar nu s-a atins de iudei ºi de templul lor. Pentru cã iudeii fãceau prozeliþi printre egipteni, aºa cum atestã documentele, ºi

pentru cã o duceau bine din punct de vedere financiar ºi tratau pe indigenii egipteni cu dispreþ, folosind nume batjocoritoare pentru preoþii lor, aversiunea reciprocã a crescut pânã când a ajuns sã se manifeste violent. Când Arsham sau Arsames, satrapul persan al Egiptului, a lipsit din Egipt în 410 î.Hr., preoþii lui Khnum au mituit pe comandantul persan Widrang sau Hydarnes al Elefantinei sã dea voie fiului sãu, Nephayan, comandantul din Siene (Aswân), sã treacã prin insula Elefantina cu trupele sale neiudaice, sã jefuiascã templul iudaic ºi sã-l dãrâme complet. Când Arsames s-a reîntors în Egipt, iudeii au avut satisfacþia sã-i vadã pe Hydarnes ºi pe Nephayan pedepsiþi - probabil executaþi - pentru crima lor. Totuºi, ei nu au reuºit sã obþinã de la acesta permisiunea sã-ºi rezideascã templul, întrucât satrapul se pare cã s-a temut de o nouã revoltã. Dând impresia cã aprobarea din partea lui ar depinde de o alta obþinutã de la autoritãþile din Ierusalim, Arsames s-a gândit sã punã pe alþi umeri rãspunderea respingerii cererii lor. Se poate ca el sã fi cunoscut deja pe Neemia sau pe alþi conducãtori din Iudea, aºteptându-se astfel ca ei sã nu permitã rezidirea unui alt templu. Iudeii din Elefantina au scris o scrisoare marelui preot Iohanan din Ierusalim supunând-i spre aprobare cererea lor. Autoritãþile din Ierusalim au ignorat cu totul cererea aceasta ºi nu i-au trimis nici un rãspuns. De aceea, iudeii din Elefantina, dupã ce au aºteptat în zadar timp de peste doi ani, au scris din nou în 407 î.Hr., de data aceasta prezentând cererea lor lui Bagoas, guvernatorul persan al Iudeii, ºi celor doi fii ai lui Sanbalat, guvernatorul Samariei, care, se pare, se ocupau de administraþie în locul tatãlui lor bãtrân . Bagoas, care nu era în relaþii bune cu Iohanan, s-a consultat cu Delaia din Samaria ºi a decis sã permitã iudeilor din Elefantina sã-ºi rezideascã templul. Totuºi, în templul cel nou nu avea sã se aducã jertfe de sânge. Primind permisiunea aceasta, Arsames pare sã fi contrasemnat permisul, ºi templul a fost rezidit, dupã cum se poate vedea din faptul cã, în 402 î.Hr., într-un document aramaic, se face din nou referire la templul care se afla pe insulã. Foarte curând dupã aceea o rebeliune reuºitã a egiptenilor contra stãpânirii persane a adus încã o datã independenþã Egiptului ºi a marcat probabil sfârºitul coloniei iudaice din Elefantina. Ultimul document iudaic datat, cunoscut pânã acum ºi provenit de pe insulã, a fost scris la 19 iunie 400 î.Hr. De atunci nu se mai vorbeºte nicãieri despre aceastã comunitate interesantã. Probabil cã templul a fost din nou distrus, iar iudeii au fost fie uciºi, fie alungaþi. Nu se mai ºtie nimic despre soarta lor.

Bibliografie

Pentru bibliografii scurte ºi sugestive despre lucrãri care se ocupã de istoria anticã ºi de arheologie, vezi vol. I, p. 131.132.148 ºi vol. II, p. 98.99. Urmãtoarele titluri suplimentare se ocupã de anumite faze ale perioadei discutate în acest capitol. Dupã cum s-a afirmat deja în vol. II, p. 98, prezenþa anumitor lucrãri în aceastã bibliografie nu aratã în mod necesar cã pãrerile autorilor sunt aprobate de comentariul acesta. The Cambridge Ancient History. Editatã de J. B. Bury, S. A. Cook, F. E. Adcock. 12 vol. New York: The Macmillan Company, 1926-1939. Volumul 3, Imperiul Asirian, prezintã în capitolele X ºi XI (scrise de R. Campbell Thompson) istoria Imperiului neo-babilonian ºi o tratare a influenþei Babilonului asupra lumii antice. Volumul 4, The Persian Empire and the West, se ocupã mai mult de istoria greacã din timpul rãzboaielor persane decât de Persia însãºi. Cowley, A. Aramaic Papyri of the Fifth Century B.C. Oxford: Clarendon Press, 1923. 319 p. O colecþie a tuturor papirusurilor aramaice de la Elefantina cunoscute în 1923. Textele sunt date cu traduceri ºi comentariu. Dougherty, Raymond Philip. Nabonidus and Belshazzar. A Study of the Closing Events of the Neo-Babylonian Empire. "Yale Oriental Series, Researches, Volume XV." New Haven: Yale University Press, 1929. 216 p. Autorul a strâns tot materialul original care aruncã luminã asupra lui Belºaþar ºi încearcã sã-l punã în cadrul istoric corespunzãtor al timpului sãu. Driver, G. R. Aramaic Documents of the Fifth Century B.C., Oxford: Clarendon Press, 1954. 50 p., ºi facsimile. Publicarea manuscriselor aramaice pe piele din Egipt au aruncat multã luminã asupra administraþiei persane a Egiptului în cursul domniei lui Artaxerxe I ºi Dariu II. Koldewey, Robert. The Excavations at Babylon. Tradusã de Agnes S. Johns. Londra: Macmillan ºi Co., Limited, 1914. 335 p. Un raport scris într-un limbaj mai puþin elevat, dar total demn de încredere despre vechiul Babilon, aºa cum a fost gãsit de cercetãtorul modern, dupã aproape 15 ani de lucrare neîntreruptã la ruine. Kraeling, Emil G. The Brooklyn Museum Aramaic Papyri. New Documents of the Fifth Century B.C. From the Jewish Colony at Elephantine. New Haven: Yale University Press, 1953. 319 p., ºi facsimile. Publicarea papirusurilor aramaice de la Elefantina care au ieºit la ivealã recent. Capitolele introductive se ocupã de istoria iudeilor din Elefantina, religia lor ºi preocupãrile lor sociale, aºa cum sunt descoperite în documente. Este prima tratare completã a acestui subiect în limba englezã. Olmstead, A. T. History of the Persian Empire. Chicago: The University of Chicago Press, 1948. 576 p. Lucrarea încearcã sã þinã cont de toate dovezile care pot arunca luminã asupra istoriei persane, incluzând izvoare greceºti, aramaice, persane ºi babiloniene.

Rogers, Robert William. A History of Ancient Persia, From Its Earliest Beginnings to the Death of Alexander the Great. New York: Charles Scribner's Sons, 1929, p.. 393 Smith, Sidney. Isaiah XL-LV, Literary Criticism and History. "The Schweich Lectures of the British Academy, 1940". Londra: Oxford University Press, 1944, pag 204. Studiul II conþine o bunã analizã a istoriei Babiloniei de la 556 la 539 î.Hr. ºi oferã în notele lui o bogatã colecþie de materiale de referinþã. Restul cãrþii este o pledoarie a punctelor de vedere critice ale autorului cã a doua parte a lui Isaia conþine relatarea a ultimei faze a Imperiului babilonian scrisã sub forma unei profeþii dupã ce evenimentele descrise au avut loc. Wiseman, D. J. Chronicles of Chaldean Kings (626-556 î.Hr.) in the British Museum. Londra: Trustees of the British Museum, 1961, p. 99, gravuri. O serie de tãbliþe care aparþin muzeului ºi care nu au fost publicate (cu excepþia uneia, în 1923) pânã în 1956, cu text, traducere ºi prezentare istoricã. Prin relatarea campaniilor militare anuale, aceste cronice oferã datele exacte pentru urcarea pe tron a lui Nabopolasar ºi Nebucadneþar ºi pentru cucerirea Ierusalimului ºi a regelui lui (Ioiachin) în 597; de asemenea ele clarificã problema legatã de anul morþii lui Iosia. Pentru alte observaþii despre acest subiect, vezi vol. II, p. 99