LUDOTERAPIA

I.Conceptia teoretica care sta la baza psihoterapiei.

Indiferent de varsta, jocul este fundamental pentru comunicare. El elibereaza stresul, stimuleaza creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relatiilor si de marturisire a dorintelor. Ulterior, dupa cum arataElkoninin lucrareaPsihologia jocului(1980, p. 14),intoate limbile europene cuvantul joc a inceput sa se extinda asupra unei largi sfere de actiuni umane care, pe de o parte, nu presupun o munca grea, iar pe de alta parte, ofera oamenilor veselie si satisfactie.In prezent, se considera ca jocul reprezintatipul fundamental de activitatea copiluluisi, in acelasi timp,mijloc de instruire si educatieprin care copilul se dezvolta fizic, intelectual si social, de aceeasi importanta ca si activitatile de invatare si munca.Jocul este o forma deactivitate specifica pentru copil si hotaratoare pentrudezvoltarea lui psihica, arataU. SchiopuinDictionar de psihologie(1997), al carei coordonator este. Studiind jocul copilului in perioada prescolara, autoarea precizeaza in lucrareaProbleme psihologice ale jocului si distractiilor(1970) ca, prin intermediul jocului, copilul pune in actiune posibilitatile care decurg din structura sa particulara, traduce in fapt potentele virtuale care apar succesiv la suprafata fiintei sale, le asimileaza si le dezvolta. Copilul cauta in joc o incercare capabila de a-i permite sa-si afirme Eul sau, jocul avand pentru copil rolul pe care munca o are pentru adult. Copilul se simte puternic prin succesele sale ludice. Acest fapt este determinat in primul rand de aparitia reprezentarii. In acest moment al evolutiei ontogenetice, jocul isi schimba aspectul devenind intentional, capatand o finalitate constienta. El nu mai rezulta doar dintr-un indemn al tendintelor, ci dintr-un indemn al intregii fiinte constiente. Istoria jocului infantil este, de fapt, arata Ursula Schiopu, istoria personalitatii care se dezvolta si care se formeaza treptat.InDictionarul de psihologie(1978),P. Popescu-Neveanuprecizeaza: jocul este un mod de dobandire si precizare a cunostintelor prinactiune. Prin joc se dezvolta procesele psihice de reflectare directa si nemijlocita a realitatii - perceptiile (manuind diferite obiecte si materiale, copilului i se dezvolta perceptiile de marime, forma, culoare, greutate, distanta etc.) si reprezentarile -, dar si procesele psihice intelectuale, memoria, gandirea, imaginatia.Jocul este o activitate de gandire, arata Popescu-Neveanu, intrucat este orientat spre rezolvarea de probleme, spre gasirea cailor in vederea depasirii unor obstacole,actiuneasicuvantulconstituindprincipalele mijloace ale jocului.Teorii despre joc:Pentru elaborarea unei teorii tiinifice despre joc o nsemnat contribuie au adus vederile unor pedagogi. Numeroase teorii despre joc elaborate pe parcursul timpului, unele contradictorii, iar altele completndu-se reciproc, vin s rspund la o seam de ntrebri din cele mai complexe i dificile : Pentru ce simte copilul o nevoie att de imperioas de a se juca? Ce fel de funcii formative ndeplinete jocul n dezvoltarea psihic a copilului? Constituie jocul o form predominant sau numai conductoare de activitate a copilului precolar? Care sunt i cum se explic particularitile caracteristice ale jocurilor de vrst precolar? Acestea sunt cteva ntrebri la care pedagogii i psihologii pe baza datelor observaiei i ale cercetrilor experimentale au dat rspunsuri diferite. Jocul satisface n cel mai nalt grad nevoia de activitate a copilului, constituie o form de manifestare ntlnit la copiii pe tot parcursul istoriei, este tovarul de nedesprit al copilriei i constituie una dintre formele cele mai importante de activitate a precolarului. Jocul este tocmai una dintre activitile prin care copilul nva s cunoasc lumea real, acionnd asupra obiectelor din jur, i satisface nevoia de micare i nelegere, dobndete ncredere n propriile puteri. mbrcnd forma jocului, aceast activitate este tot att de necesar dezvoltrii fizice i psihice a copilului ca i lumina soarelui, de aceea unii pedagogii afirm c jocul este o activitate de pre-nvare. Aristotel arat c pn la al cincilea an de via, copilul nu trebuie supus nvrii i nici unei munci aspre, pentru c prin acestea s nu duneze creterii, ci trebuie s i se asigure atta micare ct i este necesar. Aceast micare trebuie stimulat att prin diverse ocupaii ct mai ales prin joc. Astfel, se contureaz pentru prima oar ideea folosirii jocului ca mijloc de educare. Beatrice Tudor Bart n lucrarea sa demonstreaz posibilitile uriae ale jocului ca metod educativ, folosind expresia nvtura prin joc. De fapt, ntreaga copilrie mic pn la intrarea n coal realizeaz un astfel proces de instruire n care modalitatea de baz o constituie jocul. A.P. Usova se refer la joc ca o form de organizare a ntregii viei i activiti a copilului n grdini. Prin aceasta nelegem valorificarea jocului att ca pondere n educaie ct i ca durat efectiv a procesului pedagogic. Autoarea menioneaz c n acest context jocul constituie un principiu de educaie, nu numai un mijloc oarecare. El reprezint o cale ctre socializarea copilului. n acest mod aciunea lui educativ se va rsfrnge asupra copilului ca membru al societii de copii, asupra colectivului de copii.Comenski a artat de asemenea n Informatorul colii materne necesitatea jocului n viaa copilului ca mijloc de dezvoltare fizic i psihic : Cu ct copilul lucreaz, alearg i trudete mai mult, cu att doarme, crete i diger mai bine, cu att se face mai sprinten la corp i minte; numai dac bgm de seam s nu i se ntmple ceva ru. De aceea trebuie s li se pun la ndemn locuri anumite i sigure pentru alergri i exerciii, s li se arate cum se pot juca fr pericol. E. Claparde, interesat de jocurile copiilor a atras atenia asupra faptului c ele reproduc ceea ce impresioneaz copilul, fapt ce determin asimilarea realitii, ncorporarea ei ca act de trire, fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de posibiliti i disponibiliti de a reaciona. De asemenea, Claparde se refer la universalul joc cu ppuile i susine c n acest joc nu se exercit la copii instinctul matern, ci o infinitate de stri afective, de disponibiliti nuanate subtil i de triri necesare n procesul adaptrii; jocul realizeaz un pre-exerciiu mai mult mental, psihologic. Lazarus subliniaz faptul c jocul constituie tipul fundamental de activitate, adic forma de activitate ce susine n cea mai mare msur dezvoltarea psihic prin antrenarea psihomotorie, senzorial, intelectual i afectiv, la o tensiune cu totul specific, ce prezint pentru procesul creterii i dezvoltrii psihice o importan tot att de mare ca i activitatea de instruire din anii de coal. V.S. Vgotski susine c n perioada precolar jocul alimenteaz foarte mult tendina spre libertate, emancipare de tutela strns a adultului. El are funcii formative care sunt n principiu educative. Totui influena condiiilor generale de tutel i de munc, structura condiiilor de contact, sensibilitatea fa de acestea vor determina valoarea educativ a jocului. Jocul apare ca o activitate complex a copiilor n care ei reflect i reproduc lumea i societatea, asimilndu-le i prin aceasta adaptndu-se la dimensiunile lor multiple. K. Gross trateaz jocul din punct de vedere strict biologic, consider c acesta ar fi un exerciiu pregtitor pentru viaa profesional de mai trziu a adultului n sensul c ar fi un mijloc de exersare a predispoziiilor instructive, n scopul maturizrii lor. n realitate, jocurile copiilor se deosebesc calitativ de jocurile animalelor, generate de factori de natur biologic(instinctele). n istoria dezvoltrii umane instinctele se transform sub influena condiiilor sociale. De aceea, n timp ce la animale jocul rmne un fenomen pur biologic, la om el devine un fenomen de esen social. A.S. Makarenko a atribuit jocului o importan considerabil n viaa copilului. Prin joc se realizeaz educaia viitorului om de aciune. Aa cum se comport copilul n joc, tot aa se va comporta i n munc n perioada maturitii. De asemenea, stabilete asemnrile dintre joc i munc care constau n urmtoarele trei elemente comune : a) att n joc ct i n munc avem de-a face cu un efort fizic i intelectual. Fr acest efort, jocul devine pasiv, nu poate mobiliza forele fizice i psihice ale copilului. n mod similar, nici munca nu d randament dac este lipsit de efort fizic i intelectual. b) a doua trstur comun const n coloritul emotiv pozitiv propriu unui joc reuit, la fel ca i al muncii, care duce la rezultatul prevzut. Jocul i munca produce n egal msur plcere, s-ar putea spune c plcerea n joc, pasiunea copilului pentru joc sunt elemente intrinsece ale jocului, la fel ca i plcerea pe care o simte omul n desfurarea muncii productive. c) a treia trstur comun o formeaz simul de rspundere, care apare att n joc, ct i n munc. n joc, simul de rspundere se manifest prin grija copilului fa de jucrii, prin respectarea cerinelor i a regulilor jocului. Dar i n munc simul de rspundere se manifest n grija pentru bunul obtesc, pentru gospodrirea lui raional. Munca este o form de activitate prin care omul particip la producia social, creeaz valori materiale i culturale. Jocul, dimpotriv, nu vizeaz producerea unor asemenea bunuri, cu toate acestea, jocul l deprinde pe copil cu eforturile fizice i intelectuale i n felul acesta l pregtete pentru munca de mai trziu. Jocurile copiilor trebuie s fie astfel organizate i ndrumate de ctre aduli, nct s constituie nu numai o treapt premergtoare, dar i o form de activitate care s-l apropie pe copil de adevrata munc. K.D. Uinski arat c : Jocul e joc tocmai pentru c n el copilul e de sine stttor; de aceea orice amestec al adultului n joc i rpete fora real de dezvoltare. Adulii nu pot avea dect o singur influen asupra jocului, fr s disting caracterul lui de joc, i anume furnizarea materialului pentru construcii de care copilul se va ocupa ns independent. K. Bhler arat c : Jocul constituie o activitate care produce plcere copilului, dar nu numai plcere. n timpul jocului, copiii adesea depun eforturi, ncearc sentimentul dezamgirii, al insuccesului, cu toate aceste stri emotiv negative, ei nu renun la joc. Pe de alt parte, plcerea resimit de copil este adesea rezultatul final al eforturilor pe care el le depune n desfurarea jocului. A. Adler ntrete ideea c : Jocul constituie forma specific de activitate prin care copilul se afirm, cunoate lumea, nva s se orienteze n ea i dobndete ncredere n propriile puterile. Prin joc copilul nu numai c nu se ndeprteaz de realitate, dimpotriv, se apropie tot mai mult de ea. J.Piaget susine ideea c : nsuirea i respectare regulilor are o influen puternic n formarea judecii morale a copiilor, n evoluia lor moral bazat cooperare. M. Taiban afirm c : Jocul reprezint un mijloc de familiarizare a copiilor cu viaa nconjurtore, constituie un mijloc de valorificare, de aplicare creatoare a cunotinelor dobndite. Asigur nelegerea anumitor legturi interne, a semnificaiei activitii umane, n care copilul se ncadreaz treptat, nici un alt mijloc nu favorizeaz mai deplin integrarea copilului n viaa cotidian, deoarece jocul este calea care reproduce viaa real sub forma ei cea mai direct aciunea. Jocul este asemenea unui film retrospectiv, n care copilul i oglindete propriile impresii i le deruleaz de aceast dat ca participant direct i nu numai ca spectator. Or, nici o alt cale nu este mai propice nelegerii vieii dect participarea direct la fluxul ei. Problema educativ care se pune este aceea a dirijrii i orientrii diverselor surse de inspiraie ale jocurilor copiilor, n primul rnd a surselor indirecte ca literatura, plastica, teatrul, inclusiv teatrul de ppui. Cu ct copii evolueaz pe plan fizic i psihic, ponderea elementului de joc scade. Procesul de instruire se realizeaz n acest nou context n cadrul leciilor. Trecerea de la joc la lecie se face printr-o form intermediar (lecia sub form de joc sau jocul didactic). Jocul didactic este un valoros mijloc de instruire i educare, el poate fi ns i o metod eficient n procesul instructiv-educativ, de asemenea poate fi utilizat ca procedeu nsoind alte metode educative i n sfrit poate s constituire o form de organizare a activitii i vieii copiilor.Terapia prin joc, cunoscuta si sub numele de ludoterapie s-a dovedit eficienta in ameliorarea problemelor pe care le au cei mici, dar ajuta si la imbunatatirea relatiei parinte-copil.Limbajul copiilor ramane in urma dezvoltarii lor cognitive, iar ei comunica prin joaca ceea ce inteleg din lumea care ii inconjoara. Astfel, jucariile sunt percepute drept cuvinte, iar jocul ca limbaj.Ludoterapia-exprima utilizarea jocului pentru a ajuta copilul sa-si inteleaga mai bine propriul comportament,tinind cont de gradul sau de maturitate.Este o alternativa la tendinte care conduc spre un comportament neadaptabil.Aceasta tehnica poate fi utilizata in prezenta unui psiholog cu spirit deschis.

Ludoterapia, sau terapia prin joc sau jocoterapia este o metod interactiv folosit la scar larg n terapia cu copiii cu vrste ntre 3 i 12 ani, de ctre pedo-psihologii din toat lumea, care au neles valoarea vindectoare a jocului. Jocul este folosit n egal msur pentru a evalua, diagnostica i trata copilul care ntmpin probleme de adaptare sau de dezvoltare, jocul fiind o verig extrem de important a dezvoltrii sale i, n multe dintre situaii, singurul element comun dintre copil i terapeut, singurul spaiu n care cei doi pot pi mpreun n efortul comun de a descoperi sursele problemei si resursele vindecrii.Scurt istoric al orientrilor de baz n ludoterapie.

Psihologia copilului consacra pagini lungi n ceea ce privete terapia prin joc. Exist foarte multe opinii i orientri, care au statutat c ludoterapia i atinge eficiena i scopul n condiii de aplicabilitate constant i angajat n standarde de calitate. Astfel, ncepnd cu anul 1920, psihanalitii A.Freid i M. Klain, G. Hag-Helmut introduc jocul ca metod n psihoterapie . Deoarece copiii nu erau preocupai de propriul trecut, n lucrul cu ei nu putea fi administrat metoda asociaiilor libere, fapt ce a favorizat introducerea a dou metode noi n psihoterapie: observarea jocului i analiza desenelor copiilor (Cas - Copac - Omule, Desenul Familiei). n aceast etap jocul i desenul erau percepute doar ca instrumente de diagnosticare, considerate drept mijloacele de baz ale comunicrii copilului, fapt ce se datoreaz incapacitii copiilor de a exprima nevoile, tririle i propriile sentimentele. Jocul devenind un mijloc de exteriorizare a traumei reuete s-i diminueze intensitatea i s-l fac pe copil s se simt mai bine. n 1940, D. Levi dezvolt ideea legat de manifestarea/trirea conflictelor emoionale n cadrul jocului i propune conceptul de ludoterapie structurat n lucrul cu copiii ce au suferit o traum psihic. Conform teoriei lui D.Levi, edina de ludoterapie const din 3 etape: 1. Stabilirea contactului: prevede jocul liber al copilului, familiarizarea cu spaiul de joc i cunoaterea psihoterapeutului; 2. Introducerea n jocul copilului a situaiei psihotraumante, asemntoare celei trite de copil, prin intermediul jucriilor. n procesul de reactualizarea a situaiei traumante copilul conduce jocul, reuind astfel s treac din poziie pasiv de victim, n cea activ de conductor- fapt ce genereaz tratarea. 3. Continuarea jocului liber al copilului. D. Levi propune principiul direcionat al ludoterapiei, conform cruia iniiativele din cadrul jocului revin psihoterapeutului presupunnd o bun pregtire tehnic i metodic a edinelor de ludoterapie. Ludoterapia lui Levi utilizeaz att jocul liber al copilului ct i jocurile pe roluri. n 1947, Virginia Axline introduce metoda ludoterapiei nedirecionate, considernd c jocul este mijlocul de maxim auto-manifestare a copilului, care permite exteriorizarea totalmente a emoiilor fr o eventual implicare din partea adultului n procesul de joc. Cercetnd reaciile emoionale i de comportament ale copilului n diverse condiii de joc, psihoterapeutul ncearc s neleag trsturile lui de personalitate, i intervine cu anumite restricii doar n cazul n care acesta iese din limitele admisibilului.

n prezent, ludoterapia folosete principiul combinat de abordare: cea Psihanalitic a Anei Freid i Melani Klain Direcionat a lui D. Levi Nedirecionat a Virginiei Axline, reuind astfel s asigure un studiu multiaspectual i profund al problemelor emoionale i de comportament al copiilor i o maxim depire a lor. Deci, jocul reprezint sursa dar i resursele energetice ale copilului, i este calea minunat de a explora experienele traumatizante sau amenintoare. Ludoterapia, ca i orice alt demers terapeutic , reprezint un proces de optimizare, de suport sau de recuperare a potenialului att de divers al copilului. nsoit de pasiune i contiinciozitate, de libertate i fantezie, ofer rezultate uimitoare.

Jocul este extrem de important n dezvoltarea copilului deoarece, n primul rnd, ca orice dimensiune psihologic, el cunoate nite etape ale dezvoltrii concordante cu anumite nivele de vrst, motiv pentru care gradul su de elaborare poate fi un prim indicator psihodiagnostic. n al doilea rnd, prin intermediul jocului copilul oglindete aspecte ale realitii nconjurtoare, pe de o parte, precum i aspecte ale realitilor sale conflictuale, pe de alt parte. Astfel ne putem da seama, de exemplu, de tratamentele la care este supus copilul, ntruct copiii abuzai, agresai sau tracasai prezint anumite particulariti ale jopcului. De exemplu, copilul care i bate ppua este posibil s fie un copil care asist n mod repetat (sau care este supus n mod repetat) la diferite tipuri de violene, cu grade variate de intensitate.Janet R. Moyles(1992) considera jocul nu numai mediul ideal unde copiii invata, dar in acelasi timp, mediul in care adultii pot invata cel mai bine despre copii si nevoile lor.Astazi a devenit un fapt banal semnalarea rolului capital al joculuiindezvoltarea copilului si chiar a adultului.''Omul nu este intreg decat atunci cand sejoaca'', afirma Schiller.Pe masura ce are loc indepartarea de copilarie, jocul se apropie tot mai mult ca functii si forma de activitatile distractive reunite prin termenul deloisir, definit fie catimp liber disponibil in afara muncii, fie caactivitate distractiva propriu-zisa. Termenul are circulatie de relativ putin timp. Etimologia cuvantului ne duce la vechiul verb francezloisircare are semnificatia dea fi permis(etre permis). Exista granite foarte mobile intre joc si activitatile distractive. Prin felul de antrenare, multe jocuri se aseamana cu activitatile de tip loisir, jocul avand evidente functii distractive, de relaxare si de instruire. Pe de alta parte, anumite activitati neludice pot capata caracter de joc (colectionarea poate fi considerata o forma de joc data fiind starea de traire euforica si cadrul motivational ce o caracterizeaza).Inrudirea cu activitatile de tip loisir este foarte mare, ceea ce justifica faptul ca pe masura ce copilul creste, locul jocului privit ca forma specifica de comportament al copilului fata de mediul inconjurator este preluat de activitatile distractive care, chiar daca nu pot fi considerate activitati de joc in totala aceeptie a cuvantului, au functiile si caracteristicile psihologice ale acestuia, arata Ursula Schiopu (1970, pp.13-14).

Caracteristicile si functiile joculuiCaracter universal si permanent. Jocul este o realitate prezenta in viata omului, indiferent de varsta acestuia, regiunea geografica sau etapa istorica.Caracter polivalent.S. Iliovafirma ca jocul are un caracter polivalent, in sensul in care el este pentru copilsimunca si arta si realitate si fantezie. Pe de alta parte, jocul inseamna si o varietate de semnificatii de la sensul pozitiv pana la cel negativ. El poate numi o activitate cu caracter constructiv, distractiva, placuta sau dimpotriva (jocuri de noroc). De asemenea, jocul prezinta o gama diversa de domenii in care se aplica: medicina, psihologie, pedagogie, asistenta sociala, teatru s.a.m.d..Caracter complex. Jocul este o activitate determinanta pentru formarea si dezvoltarea personalitatii umane. In lucrareaCopilul si jocul(1967, p.19),Jean Chteauconsidera ca prin joc, copilul traduce potentele virtuale care apar succesiv la suprafata fiintei sale; lumea jocului este o anticipare a lumii preocuparilor serioase, este o exersare, in plan imaginar, a viitorului personal.Un copil care nu vrea sa se joace este un copil a carui personalitate nu se afirma, care se multumeste sa fie mic si slab, o fiinta fara mandrie, o fiinta fara viitor( 1967, pp.19-34).Terapia prin joc este in general utila in psihoterapia copiiilor cu varsta cuprinsa intre 3 si 11 ani, furnizandu-le o modalitate de exprimare a experientelor si sentimentelor proprii. Experienta si cunostintele copiiilor sunt adesea communicate prin joaca, astfel ca joaca devine pentru copii un vehicul important de acceptare de sine si de acceptare a altora.Terapia prin joc poate ajuta sipacientii adulti, cu dificultati de invatare sau leziuni cerebrale si nu numai, in rezolvarea dificultatilor psihosociale, pentru o mai buna dezvoltare si integrare sociala. Aceasta modalitate terapeutica poate fi utilizata si pentru a stabili undiagnostic: observand tiparele de joc ale pacientului, terapeutul poate determina cauza tulburarilor de comportament. Obiectele si tematica alese pentru joc, precum si dinamica interactiunii intre pacient si terapeut, pot fi folosite pentru a intelege motivele comportamentului pacientului, atat in cadrul sedintelor, cat si in afara cadrului terapeutic.In cadrul terapiei prin joc, adultii pot alege diversemodalitati terapeutice: miscare - jocul cu corpul, joc in nisip, jocul cu visurile, joc cu natura, jocul social, imagerie, povestiri, etc. Jocul ofera atat copiilor, cat si adultilor, experienta de viata, libertate si creativitate. Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si implinirea de sine. Problemele pe care copiii le experimenteaza nu exista separat de persoana lor. Astfel, terapia prin joc egaleaza structura interioara dinamica a unui copil printr-o la fel de dinamica metoda.In procesul de crestere/maturizare, multe dintre problemele copiilor sunt determinate de inabilitatea adultilor de a intelege sau de a raspunde efectiv la ceea simte sau incearca sa comunice copilul. Acest "gol de comunicare" este largit ca urmare a insistentei cu care adultii incearca sa ii determine pe copii sa adopte modalitatile de exprimare specifice adultilor. Eforturile de comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun prezenta unei facilitati destul de dezvoltate de exprimare prin vorbire, limitand astfel copiii la un mediu ce este deseori incomod si restrictiv. Cu alte cuvinte, psihoterapia prin joc este o forma de psihoterapie care foloseste joaca pentru a comunica cu oamenii si pentru a-i ajuta, in mod special copiii. Terapia prin joc poate fi de asemenea folosita ca instrument diagnostic. Psihoterapeutul observa copilul care se joaca cu diverse jucarii pentru a determina cauza comportamentului tulburat. Conform cu punctul de vedere psihodinamic, copiii se angajeaza intr-un comportament de joaca pentru a lucra cu anxietatile interioare. Astfel, terapia prin joc poate fi utilizata si ca mecanism de auto-ajutorare, atat timp cat copiii au la dispozitie timp pentru joaca libera sau joc nestructurat.

Modele de psihoterapie prin jocTerapia prin joc poate fi impartita in doua mari tipuri: nondirectiva si directiva. Terapia prin joc nondirectiva este o metoda neintruziva in care copiii sunt incurajati sa gaseasca propriile solutii la probleme prin joaca. Este in mod tipic clasificata ca psihoterapie psihodinamica. Din contra, terapia directiva prin joc este o metoda care implica mai multa structura si ghidare din partea psihoterapeutului, astfel incat copiii sa prelucreze dificultatile comportamentale si emotionale in cursul jocului. Adesea contine o componenta comportamentala si metoda este cel mai adesea clasificata ca psihoterapie cognitiv-comportamentala.

II. Modul in care este conceputa boala/sanatatea si bolnavul/clientul in cadrul terapiei respective

LUDOTERAPIA DEREGLRILOR EMOIONALE I DE COMPORTAMENT LA COPII

Distingerea comportamentului normal de cel deviant. Dei ludoterapeuii care se ocup de copii mprtesc aceleai abiliti i competene profesionale necesare distingerii comportamentului normal de cel anormal, exist i diferene importante. Pentru a putea aprecia dac un compotament e deviant sau nu, este esenial s nelegem foarte bine manifestrile fireti i comportamentale care definesc n linii mari limitele conduitei medii sau normale. Un mijloc de a compara comportamentul normal cu cel deviant este metoda de evaluare a celor Patru D: deviance (devian), disfunction (disfuncie), distress (detres) i danger (pericol).

Deviana. Determinarea gradului de abatere de la normal a unui comportament se poate face printr-o evaluare informal (interviuri, observri, scale de evaluare a simptomelor). Ludoterapeuii trebuie s in cont de faptul c multe afeciuni au caracteristici comune i c, adesea, trebuie s culeag date suplimentare pentru a exclude sau a confirma existena unei anumite tulburri. n plus, unele tulburri apar mai frecvent concomitent.

Difuncia. Odat identificat o tulburare, trebuie determinat impactul su relativ asupra vieii copilului.

Detresa. Un element strns legat de disfuncie este gradul de detres pe care-l cauzeaz tulburarea. Adesea, copiii ntmpin dificulti n a-i exprima sentimentele i, astfel, i ofer ludoterapeutului prea puine informaii ca s-l ajute s evalueze acest aspect, ns interviurile cu prinii i cadrele didactice pot furniza date suplimentare.

Pericolul. Pentru a determina dac un anumit comportament prezint riscuri pentru un copil, se evalueaz dou aspecte majore: riscul de rnire a propriei persoane i riscul de rnire a celorlali. n trecut accentul se punea pe victimizarea i maltratarea copiilor (abuz sau neglijen), sau pe evaluarea riscului de rnire a propriei persoane (intenie de suicid).

Pacientii terapiei prin joc sunt in general copii cu varste intre 3 si 11 ani, cuprobleme comportamentale si emotionale persistente(timp de mai multe luni) si care intervin in dezvoltarea lor normala -crize de isterie, comportament violent, incontinenta in lipsa afectiunilor medicale, tulburari de somn si cosmaruri, anxietate. Tratamentul se adreseaza si copiilor care au suferit abuz sexual sau fizic, neglijare parentala, pierderea familiei.

Ce este agresivitatea ?Agresivitatea este un termen de origine latin: agressio atac, simptom. n legtur cu fiina uman, agresiunea nseamn un comportament negativ (distructiv), nemotivat, care vine n contradicie cu normele i regulile oamenilor din societate, care provoac daune fizice i morale celor asupra crora este direcionat agresivitatea, dezvoltnd stri i emoii negative: ncordare, fric, depresie, . Agresiunea este un comportament verbal sau acional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea i chiar suprimarea fizic a celorlali. Comportamentul agresiv poate fi orientat i contra propriei personae (autoagresivitate), ca n cazul unor tulburri psihice.

Portretul copilului agresiv

Ca i oricare altul copilul are nevoie de dragostea, rbdarea, ajutorul nostru, n primul rnd pentru c agresivitatea este o reflectare a disconfortului psihoemoional al copilului, incapacitatea reacionrii adecvate la mediul nconjurtor, dificulti intercomunicative ntre semeni, ntre copil i adult. Copilul agresiv deseori se simte respins, singuratic, este convins c nu este iubit. Cum s devin iubit i util- este problema nesoluionat cu care se confrunt i-l face s acceseze diferite metode pentru a atrage atenia. Spre regret, aceste tentative, deseori greu acceptabile, nu-i ating scopul, de multe ori agresivitatea este unica form cunoscut de copil de a se apra i el primete acest tip de comportament ca un stereotip selectat din reaciile comportamentale din familie. Copiii agresivi nu sunt ndeajuns de bogai emoional, reacionnd n diapazonul agresiv ca unicul cunoscut, totodat, copiii nu se pot privi dintr-o parte pentru a clasifica obiectiv propriile reacii.

Cum ajutm copilul agresiv

n procesul programelor de corecie se poate explica copiilor ce este furia i care snt consecinele distructive, de accentuat ct de urt i fioros este omul la mnie motivaie pentu a-i controla i a-i dirija emoiile. Pentru copiii agresivi sunt caracteristice contraciile musculare n regiunea feei i minilor, din aceste considerente sunt binevenite orice exerciii relaxante. Astfel, copilul poate ine n buzunar un mic indicator de circulaie (STOP!), n cazul cnd simte dorina de a agresa pe cineva va scoate din buzunar indicatorul i n gnd sau n oapt va spune de cteva ori: stop! Un alt exerciiu ar fi Cald ca soarele, uor ca vntuleul: copilul nchide ochii i-i imagineaz o zi cald i nsorit, pe cerul albastrualbastru plutete un noura pe care-s plasate toate necazurile copilului, iar vntuleul uor le poart departe de copil. Se pot folosi ocupaii n grup, cum ar fi jocul de roluri, cu nscenarea situaiilor de conflict i propuneri de a soluiona situaia cu punerea n discuie a oricrei propuneri, chiar i a celei agresive. n procesul disciiei, copiii aleg cea mai efectiv variant (Ce trebuie s fac Pinochio pentru a nu nimeri n cmar? Ce trebuie s fac iezii ca s nu-i mnnce lupul?).

Ce este hiperactivitatea?

Hiperactivitate (lat. activus activ, grec. hyper - prea, excesiv, denot depirea normei) se manifest printr-o dezvoltare (nespecific vrstei) a neateniei, instabilitii, impulsivitii i hiperactivitii. Prin hiperactiv se nelege o persoana mai activ n general, ntr-un mod lipsit de finalitate, comparativ cu alte persoane de aceeai vrst, n timpul mesei, somn, lectur, studiu sau alte activiti. Deseori hiperactivii sunt nsoii de astfel de probleme ca nenelegerea cu cei din jur, ntmpin dificulti n procesul de nvare, se subiestimeaz.

Portretul copilului hiperactiv

Probabil, n fiecare grup din grdini, n fiecare clas se gsesc copii crora le vine greu s stea mult timp locului, s tac, s se supun sarcinilor maturilor. Ei complic lucrul educatorilor i profesorilor deoarece sunt foarte activi, impulsivi, agitai i fr nici o rspundere. Copiii hiperactivi nu sunt ateni i scap diferite obiecte, i mping colegii, crend situaii de conflict. Sunt foarte suprcioi , dar nu in pic. Renumitul psiholog american V. Oclender comleteaz aceste caracteristici, menionnd, c aceti copii deseori au o coordonare defectuoas a micrilor, au un control muscular insuficient. Sunt nendemnatici, mprtie sau scap lucrurile, de exemplu: vars laptele.

Cum ajutm copilul hiperactiv?

Ajutorul de urgen pentru copilul hiperactiv: 1. A sustrage copilul de la capriciile sale; 2. A da posibilitate copilului s aleag (o alt activitate la moment); 3. A-l provoca cu o ntrebare; 4. A reaciona ntr-un mod neobisnuit p/u copil (prin glume sau pantomime); 5. A nu interzice copilului aciunea ntr-o form categoric; 6. S nu i se comande, dar s fie rugat; 7. A da copilului posibilitatea s-i expun gndurile; 8. A repeta cu aceeai tonalitate a vocii i de mai multe ori rugamintea, n caz cnd nu este auzit; 9. A-l aduce n faa oglinzii sau de fotografiat copilul cnd este capricios; 10. A-l lsa singur n camer dac nu este periculos; 11. A nu se insista s-i cear scuze; 12. A nu se citi notaii, copilul nu percepe.

Pentru fiecare copil hiperactiv obisnuit trebuie gasit modalitatea de a-i asigura progresul necesar la invatatura. Aceasta nseamn c trebuie s oferim copilului o recompens (care poate fi un cuvint de laud, o bomboan, sau pur si simplu aprecierea bine sau corect) dupa fiecare sarcin ndeplinit, fie i foarte mic. Dac nu li se ofera prompt o forma oarecare de recompens, copiii si vor pierde rapid interesul pentru munc i vor trage concluzia c nu au lucrat bine, comportare n contrast cu cea a copiilor obisnuii, care n mod normal continu s lucreze chiar daca nu sunt ludai. Tot aa copilul trebuie sa afle i cnd nu a facut bine ceva, nu prin cearta sau repro, ci pur i simplu informndu-l. Copiii hiperactivi au nevoie de mai multe explicaii la fiecare element nou pn ce l asimileaz. Copiii hiperactivi au un mod de a lucra impulsiv. Atunci cind snt confruntai cu o problem ei nu se gndesc anterior cum trebuie rezolvat, ci o abordeaza n mod impulsiv.

Ce este Anxietatea?

Anxietatea stare afectiv caracterizat printr-un sentiment de nelinite, de team, agitaie, nesiguran, de tulburare difuz, att fizic ct i psihic, de ateptare a unui pericol nedeterminat despre care sunt multe incertitudini. Ea apare ca o reacie la stres. Respectiv: Calmul i senintatea indic absena anxietii; Un nivel moderat de anxietate se manifest prin tensiune, nelinite, nervozitate; Sentimentele interne de fric, spaim i panic indic un nivel foarte ridicat de anxietate. Caracteristic anxietii este asocierea cu strile psihice, a unor reacii fiziologice specifice: - tahicardie, - palpitaii, - transpiraie, - tensiune muscular, - uscarea gurii, - dilatarea pupilelor. n psihologie se face distincie ntre anxietate ca reacie inevitabil la o situaie particular de ameninare, pericol i anxietate ca trstur a personalitii. n aceast din urm calitate , anxietatea reprezint o tendin de a reaciona n mod accentuat anxios la situaiile de via, ct i foarte adesea ca o anxietate liber fr obiect, care caracterizeaz starea psihic a unei persoane, indiferent de situaiile de via concrete.

Cum ajutm copilul anxios

Lucrul asupra copiilor anxioi necesit un timp mai ndelungat. Specialitii recomand de organizat lucrul cu anxioii n trei direcii: 1. Ridicarea autoaprecierii; 2. De a forma deprinderi de autoconducere n situaii concrete; 3. Scoaterea ncordrii musculare;

Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor ramane in urma devoltarii lor cognitive, ei comunica prin joaca discernamantul asupra a ceea ce se intampla in lumea lor. In terapia prin joc,jocurile, jucariilesunt percepute ca si cuvinte ale copilului, iar jocul ca si limbaj al copilului. Deci, terapia prin joc este pentru copil ceea ce consilierea sau psihoterapia este pentru adulti. In terapia prin joc, functia simbolica a jocului este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-si evalua exprimarea simtamintelor interioare. Experientele semnificative din punct de vedere emotional pot fi exprimate, intr-un mod mai confortabil si mai sigur, prin reprezentarea simbolica pe care o asigura jucariile. Folosirea jucariilor permite copiilor sa isi transfere anxietatile, fricile, fanteziile si vinile asupra obiectelor mai repede decat asupra altor persoane. In acest proces, copiii sunt in siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii, deoarece jocul permite copiilor sa se distanteze de evenimentele si experientele traumatizante pe care le-au trait. Astfel, copiii nu sunt coplesiti de propriile lor actiuni, deoarece acestea au loc in imaginatia lor. Manifestand simbolic prin joaca o experienta sau situatie inspaimantatoare sau traumatizanta si, probabil, schimband sau alternand in joaca rezultatul, copiii transforma evenimentele exterioare in decizii interioare astfel fiind mult mai apti in rezolvarea sau adaptarea la probleme.

Deoarece lumea copilului este o lume a actiunii si activitatii, terapia prin joc asigura terapeutului posibilitatea de a patrunde in lumea copilului. Copilul nu este impiedicat sa discute despre ceea ce s-a intamplat; mai degraba, copilul, in timpul jocului, lasa sa iasa la suprafata experientele trecute si sentimentele asociate. Daca motivul pentru care copilul a fost dus la terapeut este comportamentul sau agresiv, mediul de joaca da terapeutului oportunitatea de a experimenta agresiunea, pe de o parte in timp ce copilul loveste o papusa sau incearca sa il impuste pe tarapeut cu o arma si pe de alta parte sa il ajute pe copil sa invete auto-controlul folosind procedurile terapeutice potrivite a stabili limitele. Indiferent care au fost motivele pentru care copilul a fost dus la terapeut, prin terapia prin joc terapeutul are ocazia de a experimenta si de a incerca sa rezolve in mod activ problema, in momentul in care aceasta este traita de catre copil. Axline (1947) a interpretat acest proces ca unul in care copilul isi exteriorizeaza sentimentele, aducandu-le la suprafata, confruntandu-se cu ele si chiar invata sa le controleze sau sa renunte la ele.

Jocuri :

Jocul Complimentele

Scopul: Creterea nivelului de autoapreciere a fiecrui participant,sporirea procesului de comunicare n cadrul grupului,mobilizarea participanilor. Coninutul: Copiii sunt aezai n cerc. Fiecare primete cte un cartona ce conine o aciune aprobat de cei din jur pe care copilul trebuie s o exprime n glas. Fiecare mesaj trebuie s nceap cu cuvintele: Odat eu (de ex. Odat eu am ajutat prietenului s fac tema).Pentru gndire/pregtire se ofer 2-3 min.apoi fiecare copil prezint mesajul su despre ct de bine el a realizat sarcina sau fapta menionat n fi. Dup ce s-au manifestat toi copiii,adultul poate face o concluzie:fiecare copil posed anumite caliti pozitive,talente i de aceea trebuie s avem o atitudine binevoitoare,grijulie fa de cei din jur.

JoculSculptura

Scopul: Antrenarea abilitilor de control a muchilor feei,minilor, picioarelor etc. diminuarea tensiunii emoionale i musculare la copii anxioi. Coninutul: Copiii sunt divizai n perechi: unul este sculptorul, cellalt sculptura. La indicaia conductorului sculptorulmodeleaz dinlutsculptura: Copilului care nu se teme de nimic Copilului care este mulumit de tot cel nconjoar Copilului care executat o sarcin dificil etc. Subiectele pentru sculptur pot fi propuse de adult sau alese de copii. Apoi copiii pot s se schimbe cu rolurile sau este posibil varianta sculpturii n grup.La sfritul jocului este binevenit s discutm cu copiii senzaiile,sentimentele ce le-au avut pe parcursul identificrii cu rolurile de sculptor,sculpturasau care din figuri era plcut s o reprezini i carenu.

Jocul Eu sunt Lenua

Scopul: Creterea nivelului de autoapreciere,dezvoltarea deprinderilorde reacionare rapid la situaia nou creat,diminuarea tensiunii Emoionale i musculare la copii anxioi. Coninutul: Copiii formeaz un cerc.Fiecare,pe rnd iese,n mijlocul cercului i cnt numele pe melodia unui cntec cunoscut,de ex.Eu sunt Leee-nuuu-aaaaa,Leee-nuuu-aaaaa!..Ceilali din cerc trebuie s recunoasc melodia interpretat. La sfritul jocului este binevenit s discutm cu copiii ce emoii/sentimente au trit n momentul prezentrii.

Jocul Rece, cald, frige

Scopul: dezvoltarea perseverentei. Obiective operationale: sa caute jucaria ascunsa, sa respecte indicatiile primite. Resurse didactice: o jucarie, o basma. Desfasurarea jocului Un copil este legat la ochi cu o basma. Copiii stau la locurile lor n timp ce unul dintre ei ascunde o jucarie. La comanda cadrului didactic, copilul legat la ochi, si desface basmaua si porneste n cau- tarea jucariei ascunse. Cnd se apropie de jucarie, propunatorul mpreuna cu clasa spun: cald, cnd e foarte aproape striga: frige, iar daca se departeaza l previn prin cuvntul: rece. Jocul se desfasoara prin ndrumarea copilului cu ajutorul acestor trei cuvinte, pna gaseste jucaria. Jocul se reia prin schimbarea copilului care cauta jucaria ascunsa.

III. Obiectivele psihoterapiei- ce stabileste fiecare terapie. Eficacitatea psihoterapiei prin joc.OBIECTIVE: -Organizarea activitatilor ludice ca modalitati de terapie cu caracter permanent;

-Formarea unor conduite cognitiv-ludice care sa valorifice continuturile programelor scolare, att sub aspect informational ct mai ales sub aspect al formarii unor operatii concrete;

-Initierea comportamentelor ludice complexe care sa conduca la valorificarea structurilor operationale de natura perceptiva, senzorio-motrica, verbala, afectiva, intelectuala, expresiva, de integrare sociala;

-Solicitarea gndirii creatoare si valorificarea la maximum a posibilitatilor intelectuale ale elevilor;

-Crearea momentelor de relaxare, n vederea recuperarii energiei nervoase a elevilor.

Care sunt beneficiile ludoterapiei? Terapia prin joc are meritul de a asigura un spatiu - atat locativ, cat si emotional - sigur si confortabil pentru copii. Jocul este o activitate familiara copiilor si ii face sa se simta relaxati in timpul unei astfel de sedinte.

ALTE BENEFICII ALE LUDOTERAPIEI: asigurara un spatiu sigur si familiar pentru exprimarea sentimentelor; faciliteaza exprimarea sentimentelor si a emotiilor in moduri originale si creative; ajuta la explorarea si practicarea anumitor tactici sociale; contribuie la dezvoltarea concentrarii atentiei; incurajeaza si consolideaza increderea in sine si simtul competentei; dezvolta increderea in ceilalti; faciliteaza depasirea experientelor traumatice stresante din trecut; incurajeaza dezvoltarea unor ganduri si idei sau sentimente noi; permite depasirea barierelor de comunicare; incurajeaza modalitati noi de gandire si comportament; creste gradul de intelegere si constientizare a unor probleme; optimizeaza relatia parinte copil; identificarea copiilor ce cerine educaionale speciale (CES); prevenirea comportamentelor agresive.Exista mai multe afectiuni si probleme in care terapia prin joc sau ludoterapia poate fi folosita pentru ca micutul sa le poata depasi. Ludoterapia poate fi de folos pentru copii care:

se confrunta cusepararea de un parinte, cudivortulsauconflictul dintre parinti;

au fost traumatizati sau abuzati (sexual, fizic sau emotional);

se aplica si la cei care au fost martori ai violentei domestice sau ai unor acte de cruzime;

sunt adoptati sau stau in centre de plasament;

se confrunta cu moartea unui parinte sau a unei persoane dragi ori cu imbolnavirea cuiva;

au fost bolnavi si spitalizati perioade lungi de timp;

sufera de ADHD;

au trecut prin calamitati naturale sau accidente severe.

Eficacitatea psihoterapiei prin joc

De peste 70 de ani, psihoterapia prin joc este considerata o modalitate preferentiala de psihoterapie cu copiii. Totusi, criticii psihoterapiei prin joc au pus sub semnul intrebarii eficacitatea acesteia si au sugerat ca in psihoterapia copilului ar putea fi mai utile alte interventii, care beneficiaza de mai mult suport empiric, asa cum este psihoterapia cognitiv-comportamentala. Psihologii au profitat de joc pentru a crea un canal de comunicare cu copiii. Prin intermediul jocului copiii exprima sentimente, trairi si emotii pe care de multe ori nu le pot verbaliza. De asemenea, el este folosit si ca metoda de diagnosticare a celor mai frecvente boli mintale la copii.Terapia prin joc este o modalitate bine planificata, conceputa filozofic, bazata pe stadiile de dezvoltare ale copilului si sprijinita de ultimele cercetari in domeniu de a ajuta copiii sa se confrunte cu si sa rezolve problemele pe care experimenteaza de-a lungul existentei lor. S-a demonstrat ca terapia prin joc este un mod de abordare terapeutic efectiv pentru o varietate de probleme ale copiilor.

Exista insa cateva meta-analize care arata rezultate promitatoare in ce priveste eficacitatea terapiei nondirective prin joc. In Romania puteti urma formare in dramaterapie si terapie prin joc in cadrul Asociatiei de Terapie prin Joc si Dramaterapie din Romania.

IV. Metode si tehnici specifice, relatia psihoterapeut-pacient.

Valenele psihodiagnostice ale jocului.

Pe de o parte jocul este folosit ca instrument psihodiagnostic, prin intermediul cruia psihologul ia contact cu lumea interioar a copilului i poate face primele aprecieri asupra nivelului su de dezvoltare cognitiv, a abilitilor de comunicare i relaionare social, a eventualelor porniri agresive i a stimulilor care declaneaz reaciile violente, precum i asupra fricilor sau fobiilor copilului. Pentru a afla toate aceste lucruri folosim, desigur, o mare varietate de jocuri, cci jocul cunoate o palet foarte larg de instrumente, reguli i ambiente, dinamica lui fiind la fel de bogat i de variabil ca ntrega via i dinamic psihic a copilului nsui. Desigur, cu ct copilul este mai mic, cu att jocul devine un instrument mai puternic n minile psihologului, dar aceasta nu nseamn c el nu ne mai este de folos n lucrul cu copilul mai mare, deoarece exist jocuri pentru toate vrstele i pentru toate gusturile.

Primii pai pe care i facem n ntmpinarea copilului, atunci cnd el vine pentru prima oar la cabinet, au ca scop n sine stabilirea unui prim contact favorabil, securizant pentru copil, contact ce se va constitui n prima crmid pus la baza unei relaii terapeutice pozitive. n ncercarea de a ne apropia de copil i de a ptrunde n lumea lui secret folosim abordri variate, de la interciunea dinamic i bogat cu copilul, pn la retragerea ntr-un con de umbr a evaluatorului, lsnd copilul s exploreze singur mediul i s fac propriile alegeri. ntr-o prim edin cu copilul putem, de exemplu, fie s stabilim o list cu activiti i s pregtim din timp materialele, care vor fi expuse privirii acestuia i lsate la ndemna sa, cu scopul de a-i strni curiozitatea, fie putem s nu pregtim nimic i s lsm la latitudinea copilului alegerea unor activiti pe care s le desfurm mpreun, dac nu cumva dorete s exploreze i s se joace singur.

Din aceste prime aspecte, precum acceptarea activitilor propuse sau respringerea lor, dorina de a ntreprinde ceva n acest spaiu nou i de a se juca cu materialele disponibile sau, din contr, refuzul de a se integra n ambient i respingerea a tot ceea ce i se ofer, precum i din natura activitilor, jocurilor i jucriilor alease, noi emitem deja primele ipoteze legate de personalitatea copilului, de potenialele lui dificulti i de natura lor, surprindem gravitatea perturbrilor comportamentale, msura anxietilor copilului sau gradul de afectare cognitiv (intelectual).

Despre copilul care accept cu uurin prezena psihologului, care primete cu entuziasm activitile propuse i care se comport firesc i natural, vom tii de la bun nceput c adaptarea nu este problema lui cea mai mare i putem presupune c implementarea programului de intervenie se va realiza cu uurin, nentmpinnd rezistene i tensiuni accentuate din partea copilului.

Despre copilul care nu-i exprim niciodat nici un fel de preferin, care nu refuz nimic i care nu cere nimic n schimb, copilul care nu ne face oferte de joc i nu ne solicit niciodat nici un fel de schimbare n program, deducem c este un copil care, n mod paradoxal, are dificulti de adaptare dificulti mascate sub aparena cumineniei i greu de recunoscut pentru ochii ne-profesionistului. Dar noi tim c, uneori, copiii cei mai cumini sunt tocmai copiii care au cele mai mari probleme, deoarece lipsa lor de curaj i de iniiativ, lipsa aproape total de asertivitate i ngurgitarea forat sau auto-forat a preferinelor i alegerilor celorlali se soldeaz cu acumularea, n timp i n tcere, a unui imens bulgre incandescent de frustare i mhnire, care, la un moment dat, va rbufni. n aceeai msur copilul cu nu n brae, mereu opoziionist, nemulumit i revoltat, copilul care se pune mereu de-a curmeziul, care rspunde obraznic i ncalc toate regulile cunoscute, are n aceeai msur probleme de adaptare sau/i de nelegere a contextului social i a cutumelor lumii n care triete. Toate acestea se constituie n informaiile preliminare pe care psihologul le poate surprinde ntr-o prim edin de joc cu copilul pacient.

Valenele psihoterapeutice ale jocului.

Pe de alt parte, jocul este folosit i ca instrument psihoterapeutic, prin intermediul cruia ncercm s-l nvm pe copil diverse lucruri, s-i explicm aspecte ale vieii de zi cu zi, s-i alungm angoasele, s-i corectm comportamentul, precum i o serie de alte lucruri toate acestea fr ca copilul s simt c nva ceva. Cu alte cuvinte, ne bazm pe nvarea intuitiv, spontan i incidental (neintenionat), tiind c n virtutea acestei modaliti de nvare se asimilieaz aproximativ 80% din toate cunotiinele pe care le dobndete un om pe parcursul ntregii sale viei, cu un minimum de efort mental.

De exemplu, jocul poate fi folosit n cazul copiilor cu tulburri emoionale sau de comportament, cu anxietate sau diferite tipuri de fobii, cu dificulti de adaptare i integrare social i colar. Cum? Pi, n primul rnd speculnd latura proiectiv a jocului (prin care copilul transpune n personajele i n activitile de joc situaii concrete din viaa sa real) ne punem la curent cu problemele cu care copilul se frmnt, probleme pe care altfel probabil c nu ni le-ar destinui (n orice caz, nu n totalitate), fie dintr-o oarecare team, fie din necontientizarea exact a dificultii sale, ori din imposibilitatea explicrii faptelor. Apoi, dup ce ne-am lmurit asupra cadrului problemei, trecem la aciune. Implicndu-ne n jocul copilului, n scenariul su, influiennd cursul aciunii, replicile sau reaciile personajelor putem da un alt curs reprezentrilor sale interioare despre obstacolele cu care se confrunt, i putem revela faptul c realitatea are mai multe faete, c exist i soluii, sau c exist i alte alternative dect cele pe care la lua el n considerare.

Oricum, primul efect obinut const n detensionarea datorat faptului de a ipostazia problema sau dificultatea pe care o ntmpin, de a vorbi cumva despre ea. Apoi, al doilea efect obinut const n modificarea reprezentrilor sale asupra problemei, n lrgirea cmpului de precepere a realitii, n modificarea scenariului su care-l ine captiv n mijlocul problemei care l consum. Al treilea efect const n dotarea copilului cu o serie de instrumente i mijloace de a face fa provocrilor la care lumea real l supune, n virtutea descopririi resurselor sale interioare.

Jocul poate fi (i este!) intens folosit i cu copiii suferind de tulburri cu afectare intelctual, precum ntrzierea mental, afeciunile din spectrul austit i altele. n aceste cazuri, utilizarea jocului difer, desigur, dar este la fel de util. Tot ce i nvm pe aceti copii o facem aproape exclusiv folosind jocul i joaca, dei este vorba despre un joc mult mai structurat i cu un regulament mai complex. i putem nva astfel concepte, strategii de aciune, le putem modela i modifoca comportamentul, reaciile, atitudinile i raportarea la oamenii i evenimentele din jurul lor. n plus, n cazul acestor copii inclusiv evaluarea capacitilor, abilitilor i nivelului lor de dezvoltare se face prin intermediul jocului, realizat sub forma unor serii de probe pe care copilul trebuie s le treac pentru a fi recompensat i pentru a primi premiul cel mare.

Utilizarea jocului i a jucriilor sub form de unelte sau instrumente psihodioagnostice i psihoterapeutice reprezint o abordare eficient, productiv i realist deci, n ultim instana, optarea pentru o terapie prin joc constituie o strategie pragmatic, n minile celui care recunoate valenele vindectoare ale jocului.

Activitati ludice:

1.Jocuri de conditionare pozitiva operanta.2.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de pre-nvatare2.1.Jocuri senzorio-motrice de nvatare a gesturilor elementare, de imitare a gesturilor adultilor.2.2.Jocuri de manipulare a materialelor didactice.2.3.Jocuri de nvatare a unor notiuni primare privind proprietatile diverselor obiecte.2.4.Jocuri de formare structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de culoare, forma, orientare-organizare-structurare spatio-temporala.3.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de nvatare3.1.Jocuri pentru cunoasterea conceptelor fundamentale.3.2.Jocuri reprezentative, cu reguli.4.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de post-nvatare4.1Jocuri de divertisment.4.2.Jocuri logice.4.3.Jocuri de societate.5.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de dezvoltare5.1.Jocuri de:-comparare; asociere; ordonare; clasificare; seriere.6.Activitati ludice de terapie prin miscare si munca6.1.Jocuri de manipulare.6.2.Jocuri de constructie.6.3.Jocuri de asamblare.7.Activitati ludice de terapie de expresie7.1.Jocuri grafice: preliminarii si divertisment.7.2.Jocuri de culoare si forma.7.3.Jocuri de ritm.7.4.Jocuri muzicale (ritm si melodie). 8.Activitati ludice pentru psihoterapia de grup si socializare8.1.Jocuri cu roluri psihometrice.8.2.Jocuri cu roluri sociale

Axline identific urmtoarele sarcini / roluri:

--Observarea procesului de joc: cum se joac copilul, cum manevreaz obiectele, ce alege, ce ignor, ce stil de comportare adopt, i este dificil s treac de la o stare la alta...?

--Analiza coninutului jocului: ce subiect st la baz (de singurtate, agresiv,accident...)?

--Aprecierea abilitilor de comunicare a copilului: se simte contactul cu copilul,care este nivelul de implicare aacestuia njoc?

--Stabilirea contactului cu copilul pe parcursul jocului: dac n timpul jocului se repet una i aceeai situaie, psihoterapeutul poate interveni cu ntrebri ce fac referin la viaa real a copilului (de ex. Dar acas ie i place s aezi lucrurile la loc?).

--Atragerea ateniei copilului asupra propriilor stri emoionale pe parcursul jocului:de ex.mi pare c ppua mam nu este mulumit de propriul copil?

--Orienteaz copilul spre situaii reale din viaa lui:

de ex.Dar tu te-ai btut vreo dat ca aceti doi soldai?

--S nu ntrerup evoluia jocului copilului, n caz de necesitate s atepte o anumit perioad de timp.

Procesul terapiei prin jocOferindu-li-se oportunitatea, copiii isivor exterioriza sentimentele sinevoile intr-omaniera similara adultilor. Desi dinamica expresiei si modalitatea de comunicare suntdiferite pentru copii, exprimarile (teama, satisfactie, manie,fericire, frustrare, multumire)sunt similare cu celeale adultilor. Copiii pot intampina dificultati considerabile in aexprima ceea ce simt sau in ce fel experientele traite i-au afectat. Daca sunt lasati, totusi,in prezenta unui adult caruia ii pasa, opersoana sensibila si care sa manifeste empatie,copiii isi vor dezvalui sentimentele interioare, prin intermediul jucariilor si al materialelorpe care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea sau cum se joaca cu ele, de asemenea si prinpovestile pe care le interpreteaza. Procesul de terapie prin joaca poate fi vazut ca o relatieintre terapeut si copil, relatioe in care copilul utilizeaza jocul pentru aexplora lumea sapersonala si pentru a realiza contactul cu terapeutul intr-un mod care asigura sigurantacopilului. Terapia prin joc asigura copilului oportunitatea de aexterioriza, in timpuljocului, experiente si sentimente asociate. Acest proces va permite terapeutului saexperimenteze, intr-un mod personal siinteractiv, dimensiunile universului interior alcopilului. Aceasta relatie terapeutica asigura o dezvoltare dinamica si vindecareacopilului.Deoarece lumea copilului este o lume aactiunii si activitatii, terapia prin joc asiguraterapeutului posibilitatea dea patrunde in lumeacopilului. Copilul nu esteimpiedicat sadiscute despre ceea ces-a intamplat; mai degraba, copilul, in timpul jocului, lasa sa iasala suprafata experientele trecute si sentimentele asociate. Daca motivul pentru carecopilul a fost dus la terapeut este comportamentul sau agresiv, mediul de joaca daterapeutului oportunitatea de a experimenta agresiunea, pe deo parte in timp cecopilulloveste o papusa sau incearca sa il impuste pe tarapeut cu o arma si pe de alta parte sa ilajute pe copil sa invete auto-controlul folosind procedurile terapeutice potrivite astabililimitele.Fara prezenta materialelor de joc (jucarii diverse, jocuri etc.),terapeutul poate doar vorbicu copilul despre comportamentul agresiv pe care acesta l-a manifestat cu ozi sau osaptamana in urma. Indiferent care au fost motivele pentru care copilul afost dus laterapeut, prin terapia prin joc terapeutul are ocazia dea experimenta si de aincerca sarezolve in mod activ problema, in momentul in care aceastaeste traita de catre copil.Axline (1947) a interpretat acest proces ca unul in carecopilul isi exteriorizeazasentimentele, aducandu-le la suprafata, confruntandu-se cu ele si chiarinvata sa lecontroleze sau sa renunte la ele.

Jucarii si materiale de jocDesi de dorit, o camerade joaca complet echipata nu esteesentiala pentru ca un copil sase autoexprime. Ceea ce este important este accesul facil al copilului la acele materiale depentru joaca al caror scopeste acela de a incuraja exprimarea. Nu toate jucariile sijocurile incurajeaza in mod automat copilul sa isi exprime sau sa isiexploreze nevoile,sentimentele si experientele. Deci jucariile trebuie sa fie selectatesi nu colectionate.Terapia prin joc nu este folosita cao modalitate de petrecere a timpului sau depregatirein vederea unei alte activitati. Scopul nu esteacela de a"ocupa" mainile copilului in timpce se incearcaobtinerea vreunor cuvinte din gura acestuia. Drept urmare, oatentieimportanta ar trebui acordata selectariijocurilor/jucariilor care arputea ajuta inurmatoarele situatii:- Explorarea experientelor ce tin de viata reala- Explorarea unei game variate desentimente- Testarea limitelor- Joaca expresiva si deexplorare- Explorare si examinare fara verbalizare- Succes farao structura prestabilitaJucariile mecanice sau foarte complexe nu sepotrivesc acestor obiective, deci sunt deevitat. Jocurile si jucariile care necesita asistenta consilierului pentru afi folosite, nu suntpotrivite. Multi dintre copiii ce au nevoie de terapia prin joc au un moral slab sisuntextrem de dependenti. Jucariile si jocurile nu trebuie sa sporeasca aceste probleme.Landreth (1991) a furnizat a lista cu jucarii si jocuri/ materiale specifice.

Stabilirea limitelor in terapia prin jocStabilirea limitelor este o parte necesara sivitala a procesului terapie prin joc. Desiprocedurile pentru stabilirea limitelor pot varia, stabilirea limitelor terapeutice este partede baza atuturor conceptiilor teoretice de terapie prin joc. Structura limitelor terapeuticeeste ceeace ajuta la relationarea experientelor cu viata reala.Limitele in terapia prin jocau atat beneficii practice catsi terapeutice deoarece se pastreaza, printre altedimensiuni,relationarea terapeutica, i se faciliteaza copilului oportunitatea de a invata ceesteresponsabilitatea desine si auto-controlul si de asemenea,confera copilului siterapeutului un sentiment de siguranta emotionala si psihica. Acest sentiment de sigurantaemotionala da posibilitatea copilului sa isi exploreze sisa exprime dimensiunile emotionale interioare, care probabil au ramasascunse in alte inter-relationari.Terapia prin joc nu este orelationare in care copilului i se permite totul, deoarece copilulnu se simte in siguranta, important sau acceptat intr-o relatie fara limite.Limitele asiguraprezivibilitatea. Deci, copiilor nu le este permissa faca tot ceea ce ar vrea sa faca. Ostructura prestabilita asigura granite pentru relatia pe careterapeutul a determinat-o dejaca fiind necesara. Relatiile cese stabilesc in timpul terapiei prin joc au limite minimale.Dezordinea este acceptata, dorinta de aexplora este incurajata, ordinea si disciplina nusunt cerine obligatorii, iar rabdarea persistenta esteprincipiul calauzitor. Dorintacopilului de a nu respecta limitele este intotdeauna de omai mare importanta decat depasirea propriu-zisa a unei limite.Deoarece terapia prin joc este oexperienta de invatare pentru copii, limitele nu suntstabilite decat atunci candsunt necesare. Copilul nu poateinvata auto-controlul panacand o ocazie dea-l experimenta nu apare. Astfel, astabili o limita unui copil de a nuvarsa acuarelele pe covor, nu estenecesara pana cand copilul nu incearca efectivsa facaaceasta. Limitele sunt formulate intr-un mod care sa-i permita copilului sa se poatacontrola. Scopul este acela de raspunde intr-un asemenea mod incat copilului sa i sepermita sa spuna "Nu" siesi. Fraza: "Ti-ar placea sa versi acuarelele pe podea, darpodeaua nu e facuta ca acuarelele sa fie varsate pe ea; tavita de pe masa este pentru a apune acuarelele in ea" recunoaste sentimentele copilului, ii comunica pentru ce nu estefacuta podeaua si ii asigura o alternativa acceptabila. Copilului i sepermite sa se opreascasingur la timp.

Pregatirea profesionalaViitorii terapeuti trebuie sa aibe o pregatire corespunzatoare. Majoritate teapeutilor ce facterapie prin joc, au masterat inconsiliere, psihologie sau asistenta sociala, desi mai existasi alte discipline reprezentative in domeniu. O cerinta de bazaeste un titlu de master intr-un astfel de domeniu cu accentpe aspectele clinice sau deconsiliere ale relatieiterapeutice. In cadrul sau in completarea unui asemenea program, pregatirea ar trebui sacuprinda domeniile referitoare la dezvoltarea copilului si de asemenea aptitudini deconsiliere, incluzand o pregatire teoretica referitoare laschimbarile de comportamente corepunzatoare tipului de terapie prin jocfolosita. Programul de studiu ar trebui sa includa o pregatire vasta in domeniul terapiei prin joc si o practica asistata cucopii a terapiei prin joc.

Ludoterapia individuala si colectiva:Acest tip de terapie poate fi facut individual sau in grup, cu mai multi copii. Atunci cand se alege varianta individuala in camera de joaca sunt prezenti doar terapeutul si copilul. Totusi, multi specialisti recomanda integrarea copilului intr-un grup care este supus ludoterapiei. Copilul are mai mult de beneficiat in acest fel. Isi dezvolta abilitati sociale si are ocaziasa isi faca prieteni.

In plus, micutul are sansa de a lucra in echipa, de a-si dezvolta comunicarea si capacitatea de a-i asculta pe ceilalti. El are sansa de a interactiona si colabora cu alti copii in vederea indeplinirii anumitor sarcini. Se poate simti confortabil si in siguranta daca vede ca sunt de fata si alti copii. Tehnicile colective presupun implicarea copiilor in spectacole, sporturi sau psihodrame.

V. Aplicatii - ex. studiu de caz/ joc de rol ,etc. Terapia prin joc: studiu de caz

,,Jocul este singura atmosfer n care fiina psihologic poate s respire i n consecint poate s acioneze.A ne ntreba de ce se joac copilul nseamn a ne ntreba de ce este copil,nu ne putem imagina copilria fr rsetele i jocurile sale-Eduard Claparete

Indiferent de vrst jocul este un aspect fundamental al comunicrii cu ajutorul cruia se elibereaz stresul,se stimuleaz creativitatea iar copiilor le asigur un mediu de exprimare a sentimentelor,de explorare a relaiilor i de mrturisire a dorinelor.

Studiu de caz : copilul anxios

Carolina este o feti foarte linitit i o elev mediocre,de nota 7.De multe ori,gndirile i zboar de la activitatea de curs,iar nvtoarea crede despre ea c este genul care nva ncet i c e depit uor de cerinele colare.Carolina se plnge uneori de dureri de stomac i de cap i pierde cam 4 zile de coal pe lun,din cauz c nu se simte bine.Dnu este n aceai clas,dar are un comportament distructiv i el este un elev de nota 7,dar nvtoarea crede c ar putea obine note mai bune dac s-ar concentra asupra lucrului.Dnu este cteodat autoritar i se-ntmpl frecvent ca el s ntrerup leciile i activitile uzuale.Cnd nvtoareu i se cere s precizeze numele elevilor a cror situaie trebuie s fie discutat la urmtoarea edin,ea se gndete imediat la Dnu i la ali doi biei care deranjeaz orele.Numele Carolinei nici nu i trece prin minte.Doi ani mai trziu,Carolina ajunge la psihologul colii pentru c este n pericol s repete anul.Evaluarea fcut n acest moment arat c,de fapt,Carolina este o fat istea dar copleit de ngrijorri,temeri i de sentimentul propriei inadaptri.n plus ea i-a dezvoltat o serie de comportamente evitante din cauza anxietii i depresiei sporite i,prin urmare,i s-au accentuat temerile,acuzele somatice i apsenteismul.Direcii de lucru cu copii anxioi:

1. Ridicarea autoaprecierii: se realizeaz prin numirea copilului pe nume,prin laude pentru succese mici n faa altor copii.Este de dorit ca acestor copii s li se fac complimente.

2. Formarea deprinderilor de auto-conducere n situaii concrete: deoarece copii anxioi nu i discut problemele,este de dorit ca copilul s fie implicat n discuii commune prin care acesta s i resolve problemele existente.

3. Diminuarea ncordrii musculare: jocuri cu contact tactil,exerciii de relaxare.

Includerea copiilor n orice joc nou trebuie s se efectueze pe etape.Acesta trebuie s nteleag regulile jocului nainte s fie el nsui implicat.

Bibliografie:

U.Schiopu,E.Verzea,Psihologia varstelor,E.D.P.,Bucuresti,1995

Cuco,Constantin,Pedagogie,Iai,Editura Polirom,1996,

A.DamianLudoteca-de la joac la educaia prin joc,Bucureti,2005

Ghid practic de ludoterapie

6.Danii A.,Racu S., Neagu M.- Ghid de termeni si notiuni: Psihopedagogie speciala. Asistenta sociala. Termenologie medicala. Legislatie si reglementari specifice. Editura Pontos,Chisinau,2006.

E. Cretu, Psihopedagogia scolara pentruinvatamantul primar, edit. Aramis, Bucuresti,1999

Nicola,Tratat de pedagogie scolara, edit. Aramis, Bucuresti, 2000

P. Osterrieth, Introducere in psihologiacopilului , E.D.P., Bucuresti, 1976

U. Schiopu, E. Verzea, Psihologiavarstelor , E.D.P., Bucuresti, 1995

T. Cretu, Psihologia varstelor, edit. Credis,Bucuresti, 2001

LUDOTERAPIA

Jocul terapeuticJocul este singura atmosfer n care fiina psihologic poate s respire i n consecin poate s acioneze.

A ne ntreba de ce se joac copilul nseamn a ne ntreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilrie fr rsetele i jocurile sale.

Eduard Claparete

Trentea Veronica Elena

Tache Georgiana

Plenci Alexandra

Torok Robert

Tudose Raluca Maria

Brasov

2015

PAGE 24