Universitatea de Stat al Republicii Moldova

Facultatea de Istorie si Filosofie

DEpartamentul Filosofie si Antropologie

Lucru Individual la obiectul Istoria Antropologiei

Recenzie

Edward Sapir “Language”

Realizat de studenta anului I filosofie

Ermurachi Marina

Coordonator stiintific

Erhan Vera

Edward Sapir lingvist si etnolog American s-a nascut pe ianuarie 1884 in Lauenburg, in familia parintilor sai evrei. A absolvit in 1904 Universitatea Columbia. Din 1910 pina 1925 a fost sef al departamentului etnografic in Geological Survery of Canada in Ottawa. Din 1924 pina 1931 a fost –rofesor la Universitatea din Chicago. Membru al Academiei Americane de Arte si Stiinre presedinte al American Society si in Antropologia Asociatiei Americane. Sapier a murit pe 04 februarie 1939 in New Haven .

Cercetator care lucreaza la Universitate din California a fost angajat intr-o descriere a mai multor limbi indiene din America de Vest. Carei le sunt aplicabile aceleaeasi metode riguroase de analiza utilizate in studiul limbilor indo –europene si semitice. Dupa o scurta perioada petrecuta la Universitatea Pennsylavania responsabil de antropologia la Geological Survey of Canada iarin aceasta perioada locul central in studiile sale o are limba Coasta de nord – vest Indian si limbi Athapaskan. Mai tirziu el a studiat NOvajo Hupa, Utah si alte limbi unde au avut loc de asemeanea o seri de sudii comparatice pe scara larga.

Descrierile sale etnografice capata o stralucire aparte, deaoarece al a fost implicat in limbi tribal; in lucrarea sa “Perspectiva de timp de cultura aborigine din America” Sapir utilizeaza initialal datelor lingvistic in scopul reconstructiei istorice. Cunoastera profunda a datelor istorice comparatice ia permis sa se stabileasxa relatia genetic dintre diferitele limbi din Europa Centrală și America de Nord în Limbile Centrală și America de Nord (1929), în care a adus în mod clar cele mai recunoscute 75 de grupuri in sase macrofamilies majore. Domeniile sale de interes au fost, de asemenea, limbi din Lumea Veche și fonologie indo-europene, precum și problema limbi de circulație internațională. În cartea "limbă» (Language, 1921) Sapir a arătat că fiecare limbă este caracterizată prin structurile fundamentale care determină prezența în sunetele specifice limbii, cuvintele și caracteristici gramaticale; Aceste caracteristici structurale ale limbajului mamă sunt responsabile pentru dezvoltarea limbajului a puilor similare (conceptul de "derivă").

În timpul lucrărilor sale din Chicago (1925-1931) și la Universitatea Yale Sapir interesat de aspectele psihologice ale analizei limbajului. În calitate de președinte al Departamentului de Antropologie și Psihologie de la Consiliul National de Cercetare (1934-1935), el a fost un rol esențial în derularea acestui important de cercetare lingvistică și psihologică. În conformitate cu Sapir, limba, cultura și identitatea sunt unite într-o singură unitate; Limba - este "o cheie simbolică a comportamentului", deoarece experiența este în mare măsură interpretată prin prisma unei anumite limbi, și se manifestă în relația dintre limbă și

gândire mai clar. Un număr mare de articole și seminar la Universitatea Yale, "impactul culturii asupra personalității," nu numai a atras atenția antropologi individului în mediul său cultural, dar a avut, de asemenea, o influență semnificativă asupra teoriei psihanalizei.

Sapir a fost una dintre cele mai mari și mai influente lingviști din prima jumătate a secolului XX, ea detine realizare de pionierat în tipologie lingvistică , fonologie,socio - lingvistică . Explora multe limbi indiene din America de Nord , a prezentat o serie de ipoteze cu privire la relațiile lor genetice. Opera sa a fost influențată de American descriptivismului , dar în a doua jumătate a secolului al și utilizate în mod activ de către reprezentanții direcției funcționale și generativistskogo.

În lucrările sale, Sapir exprimat cateva idei care sunt aproape "ipoteza relativității lingvistice", care a fost apoi mai consistent formulate de Benjamin Lee Whorf . Prin urmare, această ipoteză este cunoscut ca Sapir - Whorf .

Larg raspindita in secolele al XIX si XX clasificarea tripartite, pe criteria morfologice a liblilor , au fost in acelasi supusa la critici frecvente, unele mergind pina la negarea utilitati ei. Obiectia cea mai serioasa care s-a adus consta in fptul ca, intrucit s-au configurat intr-o epoca in care cunoasterea limbilor existente nu era satisfacatoare, cele patru clase morfologice, compuse nu cuprind intreaga varietate structural a limilor. Exista limbi, descries cu mijloace stiintifice mai recent, care nu pot fi incadrate in unici ua din cele patru clae. O a doua obiectie se refera la caracterul schematic si prea general al celor patru tipuri lingvistice considerate de baza, in sensul ca majoritatea limbilor prezinta un carcter mai mult sau mai putin mixt , multe limbi considerate flexionare. Sau inregistat incercari de reducere a acestor insuficiente ale schemeitipologice clasice, cea mai notabila fiind aceea a lui Edward Sapir in lucrarea Language cunoscutul savant americat pastreaza cele patru category clasice, dar introduce noi criteria, conturind o tipologie mult mai elaborate si in acelasi timp mai flexibila . El vorbste mai intii despre trei criteria de clasificare:

a) Gradul relative de sinteza sau de elaborare a cuvintelor limbiib) Gradul in care diferitele parte ale cuvintului sunt sudate intre elec) Masura in care conceptele relationale fundamentale ale limbii sunt

exprimate direct ca atare

Lucrarea Language este format din 11 capitole in care se vorbeste despre evolutia , continul, partile component a oricarei limbi .

Primul capitol “Introducere. Definitia limbajului” ne face o relatare despre limba.

Limbajul fiind expus ca o metoda pur umana si non instinctiva de comunicare a ideilor, emotiilor si dorintelor prin intermediul unui system de simboluri produse voluntar. Aceste simboluri sunt in primul rind auditive si sunt produse de asa numitele organe de vorbire. FIziologic vorbirea este o functie suprapusa sau mai exact un grup de functii suprapuse . Fluxul de limba in limba in sine nu este intodeauna un indicator al gindirii. Fiecare element de propozitie defineste o notiune separata sau o legatura conceptual sau ambele combinate dar propozitia ca un intreg nare nici o semnificaie conceptuala. Limba poate fi privita ca un instrument capabil de a rula o gama de utilizari psihice. Din punct de vedere al limbajului, gindirea poate fi definite ca cel mai mare continut latent sau potential a vorbirii continutul care se obtine prin inerpretarea fiecarui element in fluzu de limbaj ca posedata de valori conceptual. DE aici rezulta ca limba si gindirea nu coincide strict. Limba este in primul rind un sitem auditiv de simboluri . COmunicrea care este obiectul vorbiii, este efectuata cu scces numai atunci cind perceptiile auditive ascultatotrului sunt convertite in fluzul de imagine corespunzator sau intentionat, gindit, ori ambele combinate. NU exista nici un fapt mai izbitor despre limba decit universalitatea lui.

Capitolu II “Elementele de vorbire .

Trebuie sa privim oricum mai atent la aceste elemente. Cel mai simplu element de vorbire si de discurs vom intelege de acum inainte sistemul auditiv de vorbire symbolism “fluxul de cuvinte vorbite este suntul individual.” Sunetul nu este insasi o simpla structura dar rezultanta unei serii de ajustari in organelle de vorbire, independente dar strins correlate. SI totusi sunetul individual nu este considerat in mod corespunzator, cu totul un element de discurs, pentru vorbire este o functie importanta si sunetul caatare nu are nici o semnificatie. DAca limba este o structura si incazul in care elementele semnificative ale limbajului sunt caramizi ale structurii atunci sunetele vorbiii pot fi comparate doar cu lutul neformat si nears din care caramizi sunt la moda. Elemetnele adevarate semnificative de cuvinte sau grupuri de cuvinte. Un singur cuvint poate ori nu poate fi cel mai simplu element cu care aveau de a face.

Capitolu III Sunetele vorbirii.

Experienta a demonstrate ca nici aspectele pur formale ale unei limbi, nici cursul istoriei sale nu poate fi pe deplin intelee fara referire la sunetele in care aceasta forma si aceasta istorie sunt incorporate . Analiza fonetica convinge unul

cu numarul de sunete distinct si nuante de sunete care sunt angajate in mod obisnuit de catre vorbitorii unei limbi este mult mai mare decit eii insisi recunosc. Noi nu deagnosticam accentual ca un effect acustic total produs de o serie de erori fonetice. Rigiditatea noastra in articulatie este pretul pe care trebuie sa platim pentru stapinirea usoara a unui symbolism extreme de necesat. Fiecare limba este caracterizata atit prin sistemul sau ideal de sunete si de modelul fonetic de baza ca printro structura gramaticala definite. Si structurile fonetice si conceptual arata sentimental instinctive de limbaj pentru forma.

Capitolu IV Forma de limba. Procese gramaticale

Fiecare limba poseda de unu sau mai multe metode formale pentru indicarea relatiei a unui concept secundar la conceptual principal al elementului radical . Unele dintre aceste procese gramaticale cum ar fi sufixarea sunt extreme de raspindite , altii cum ar fi consonatica sunt oarecum exceptionale ca procese functionale.Nu toate limbile sunt la fel de neregulate ca si limba engleza in atribuirea functiilor de stocul sau si de procesele gramaticale. Diferite procese gramaticale pe care lingvistii cercetindusi au stability ca ele pot fi grupate in 6 tipuri : ordinea cuvintelor, compozitie, afixarea inclusive utilizarea de prefixe si sufixe, modificarea interna a elementului radical sau grammatical, daca aceasta afecteaza o vocala sau o consoana, dublare, si diferite de accentuare dinamica sau tonala. Dintre toate procesele gramaticale, afixarea este incomparabil cea mai frecvent folosita. Exista limbi, cum ar fi chineza, care nu face folos grammatical de elemente care in acelasi timp nu poseda o valoare independent ca elemente radicale, dar creste cuvinte neobisnuite.

Capitolu V. Forma de limbi. Concept grammatical

Natura acestor 4 clase de concept in cea ce priveste concret sau puterea lor de a exprima relatii sintactice poate fi astfel simbolizate. Am vazut ca un singur cuvint exprima fie un concept simplu sau o combinative de concept, astfel independente incit sa formeze o unitate psihologica. Trebuie sa avem un stoc mare de baze sau concept radicale, mijloace concrete de vorbire. Trebuie sa avem obiecte, actiuni, calitati pentru a vorbi despre si acestea trebuie sa aiba simboluri corespunzatoare acestora in cuvinte independente sau in elemente radicale. In limba engleza, la fel ca si in franceza, germane, latina. Greaca, intradevar in toate limbile pe care le avem cele mai familarizate cu idea de numar nu este numai anexatala un anumit cincept de un lucru. Limba este in multe privinte ca nerezonabila si incapatinata despre clasificarile sale . Putem revizui convenabil prima clasificare a conceptelor exprimate in limbaj si sugereaza urmatoarea schema:

1. Concepte de baza – sunt exprimate in mod normal prin cuvinte independente sau elemene radicale, nu implica ni o legatura.

2. Conceptele derivationale – sunt in mod normal exprimat prin aplicarea elementelor de baza non – radicale la elementele radicale sau prn modificarea interioara a acestora.

3. Conceptele relationale concrete – sunt exprimate in mod normal prin aplicarea elementelor de baza non radicali ale elementelor radicale.

4. Conceptele relationale – sunt exprimate in mod normal prin aplicarea elementelor de baza non radicale sau prin modificarea lor interioara.

Capitolu VI. Tipuri de structura lngvistica

Limbile difera una de alta si are istoria sa unica, prin urmare a structurii sale unice. Sudiul istoric al limbii ni-au dovedit fara nici o indoiala ca limba se schimba nu numai treptat, dar si constant, ca se misca inconstient de la un tip la altu si ca tendintele similar pot fi observate in sfere diferite ale globului. Cind vine vorba de clasificare, constatam ca nu avem nici o cale usor de parcurs. Diferite clasificari au fost sugerate si toate contin elemente de valoare. Clasificarea popular a limbilor presupune grupul “izolante”, “aglutinante”, si “inflective”. O limba poate fi aglutinanta si inflectiva sau inflectiva sau polisentetica sau chiar si polisintetica izolante. Marea majoritate a teoreticienilor lingistici vorbeau limbile de un anumit tip din care soiuri mai complet dezvoltatea au fost latina si greaca pe care au invatato inca in copilarie. Fiecare limba poate sau chiar trebuie sa exprime relatiile sintactice fundamentale, chiar daca nu exista un singur affix gasit in vocabularul ei .Nu trebuie sa face prea multa terminologie. Metoda de clasificare a limbilor aici dezvoltatat are mare avantaj care poate fi rafinat sau simplificat in functie de nevoile de o anumita discutie. Limbile dupa toate sunt extreme de complexe structuri istorice. Nu este faptulca daca 2 limbi sunt clasificate in mod similar, nu inseamna ca daca 2 limbi sunt clasificate in mod similar, nu inseamna neaparat ca aceasta prezinta o mare asemanare pe suprafata.

Capitolu VII. Limba ca product istoric. Derivarea .

Fiecare stie ca limba este variabila . Doi indivizi a aceeasi generatii si localitate, vorbind exact acelasi dialect si deplasinduse in acelasi cerc social, niciodata nnu sunt la fel in obiceiul de vorbire. O investigatie de un minut al vorbirii a fiecaruiindivid va dezvalui nenumarate diferente in detalii - in alegerea cuvintelor in structura propozitiei, in frecventa relative cu caresunt folosite anumite forme sau combinatiile de cuvinte, in pronuntarea anumitor vocale si coansoane si a combinatiilor de vocale si coansoane, in toate acestea caracaterisici, cum ar fi viteza, accentual tonul care da viata la limba vorbita. Exista parti ale globului in

care aproape fiecare sat isi are dialectal sau. In antichitatea clasica au fost vorbite un numar mare dialecte locale, multe dintre care sunt reprezentatnte in literature. Limbile se pot schimba in multe puncte: fonetic, morfologia si vocabularul, nu este surprinzzator ca o data cu distrugerea comunitatii lingvistice el va avea diferite directii. Terminii dialect , limba, ramura – se subinteleg ca termini pur relative. Limba este numai in masura in care aceasta este folosita – vorbita si auzita, scrisa sau citita.

Capitolu VIII. Limba ca product istoric. Leagea fonetica

Fiecare cuvint , fiecare element grammatical, fiecare locutiune, fiecare sunet si acest este o configuratie lent schimbatoare, modelatade derivatie invizibila si impersonal, care este viata limbii. Deplasarea generala a unei limbi are adincimile sale. La suprafata actual este relative rapid. , in anumite caracteristici se deplaseaza rapid. Am ajuns la aceea ca probabil cea mai centrala problema a istoriei lingvisticii este schimbare foneticii treptata. “Legile fonetice” alcatuesc o mare parte si fundamental a obiectului lingvisticii. Modificarile fonetice sunt regulate. Este curios sa observe cit de des limbile sau straduit sa conduca sunetele initiale distinct in anumite pozitii preferate. Orice lingvist stie ca schimbarea fonetica este uramarita de ranjamente morfologice , dar el este apt sa presupuna ca exercitiile morfologice putin sau deloc influenteaza asupra cursului istoriei fonetice. O consecinta morfologica care apare ca o consecinta occidental a unui process fonetic, ca pluralul englezesc cu vocala modificata se poate raspindi prin analogia nu mai putin rapid decit caracteristicle vechi, care datoreaza originea lor, decit altele cause fonetice.

Capitolu IX. Cum limbile influenteaza un ape alta

Cel mai simplu fel de a influenta care o limba poate exercita la altu este imprumutul de cuvinte. Atunci cind exista imprumutul cultural exista intodeauna probabilitatea ca cuvintele associate sa fie asemenea imprumutate. Mai tirziu cind crestinismul a fost introdus in Anglia , un numar de cuvinte associate cum ar fi episcope sau inger , au gasit drumul lor in limba engleza. Si astfel procesul a continuat neintrerupt pina in present, fiecare val cultural aducea limbii un nou depozitde cuvinte imprumutate studiul atent al accestora cuvinte imprumutate constituie constituie un comentariu interesant despre istoria culturii. Exista doar 5 limbi care au avut o semnificatie coplesitoare ca purtator de cultura. Ele sunt : chineza clasica, sanscrita, araba, greaca si latina. In comparative cu acestea chiat atit de importante limbi precum ebraica si franceza se scufunda intr- o propozitie secundara. Imprumutul limbilor straine intodeauna implica modificarea fonetica. Stim ca limbile se influenteaza reciproc din pnct de vedere fonetic, stim de Este

asemeanea ca cuvintele pot fi divizate nu mai putin liber decit elementele cultural morfologice pot fi preluate . Limba a unui popor care este privita ca un centru de cultura este in mod natural mult mai probabil sa exercite o influenta semnificativa asupra altor limbi vorbita in vecinatatea sa, decit invers, sa fie influentele de ele.

Capitolu X. Limba, rasa, cultura

Limba are o setare. Oamenii care o vorbesc apartin unei rase, la o grupare care este pornita de la caracteristicile fizice din alte grupuri. Din nou, limba nu exista aparte de cultura. Antropologii au fost in obiceiul de a studia omul in cadrul celor 3 rubrici; rasa, limba, cultura. Istoricii si antropologii au gasit ca rasele , limbile, si culturile nu sunt distribuite in mod parallel. O limba poate muri chiar in zona primara si sa traiasca printer oameni violent, vorbitoi native. Trebuie sa existe o legatura intre limba si cultura, precum si intre limba sic el putin acest aspect intangibil de rasa pe care o numim temperament.Temperametul are o anumita valoare pentru formarea culturii , dar asta nu rezulta ca aceasta are aceeasi valoare si pentru formarea limbajului. Este imposibil de aratat ca forma unei limbi are cea mai mica legatura cu temperament national. Cultura poate fi definite ca cum societatatea gindeste si cum face. Limba este un anumit mod de gindire. Limba este cea mai masiva si exclusive arata pe care o stim, o lucrarre muntoasa si anonima de generatii inconstiente.

Capitolu XI. Limba si literature

Limbile pentru noi sunt mai mult decit sistemele de gindire . In cazul in care expresia este de importanta neobisnuita o numim literature. Limbajul este mediul de literature ca marmura sau bronz sau lut sunt materialele sculpturului, Din momentul cind fiecare limba are particularitatile sale distinctelimitarile formale innascutesi posibilitatile de o literature nu sunt destul de aceleasi ca si cele ale altuia. Literatura se mutta in limbi ca un mdiu , dar acest mediu cuprinde 2 straturi: continutul latent al limbii; conformatia particulara a unei limbi. Ambele tipuri de exprimare litarara poate fi mare sau mediocru. Fiecare limba este ea insasi o arta colectiva de exprimare. Nu este ascuns intr-un anumit set de factori – fonetice, ritmice, simboluri, morfologice, care nu este impartita in totalitatea cu orice alta limba. Limbajul poate rapid desini individualitatea artistului. DAca nu aparre nici un artist literar, aceasta nu este nici cauza ca limba este un instrument prea slab, aceasta se datoreaza faptului ca cultura poporului nu este favorabila cresterii unor astfel de personalitati.

Edward Sapir, cel mai notabil student al lui Boas, și-a elaborat teza de doctorat în filosofia lingvistică a lui Herder, fiind şi un avid cititor al lucrărilor lui

Humboldt. Este astfel de la sine înțeleasă direcția înspre care se vor îndrepta vederile sale lingvistice. Studiind mai multe limbi ale băştinaşilor de pe continentul Nord-american, acesta a pus bazele metodei comparative în antropologia lingvistică. Sub influența lui Boas, Sapir devine un avid analist al limbilor prin prisma propriilor structuri, elaborând manualul intitulat Language (Limba). Ca și Boas, Sapir neagă existența unei relații necesare între limbă, rasă și cultură. Însă, în același timp, din toate lucrările sale răzbate necesitatea de a privi fiecare limbă ca un tot unitar, coerent, cu trăsături specifice și de o complexitate ce nu poate fi redusă la o singură caracteristică esențială.

Subliniind importanța studierii lingvisticii în conjuncție cu alte discipline, având totdeauna în vedere contribuția pe care aceasta o poate aduce în cadrul altor științe, Sapir își exprimă convingerea că lingvistica ar putea deveni un ghid pentru înțelegerea „geografiei psihologice” a unei culturi. Or, dacă literatura reprezintă forma cea mai semnificativă de manifestare a sistemului limbii, putem spera ca această geografie spirituală să devină evidentă prin studiul psiholingvistic al literaturii.