Lucrare Practica IPA Anul II_nr 2

8/17/2019 Lucrare Practica IPA Anul II_nr 2

1/6

Lucrare practica anul II IPA, an universitar 2012- 2013

A. Evaluarea calității mediului de cultură în R.A.S.

Determinarea oxigenului dizolvat şi gradului de saturaţie Oxigenul este un gaz solubil şi se află dizolvat în apă sub formă de molecule O 2,

prezenţa oxigenului în apă condiţionând existenţa marii majorităţi a organismelor acvatice.Toate apele care se află în contact cu aerul atmosferic conţin oxigen dizolvat în timp ceapele subterane conţin foarte puţin oxigen. Solubilitatea oxigenului în apă depinde depresiunea atmosferică, temperatura aerului, temperatura şi salinitatea apei.

Pentru determinarea oxigenului au fost propuse diferite metode: volumetrice(iodometrice), colorimetrice, electrochimice, radiometrice, cromatografice etc. Cea maiutilizată metodă pentru determinarea conţinutului de oxigen în apele de suprafaţă este ovariantă a metodei iodometrice (Me toda Winck le r ). Metoda este destinată analizelor apelorincolore, în care conţinutul de oxigen depăşeşte 0,05 mg/l.

Metoda Winck le r constă în fixarea oxigenului dizolvat pe hidroxid manganos(Mn(OH)2), precipitat în prealabil prin reacţia dintre MnCl2, sau MnSO 4 şi ionii OH- adăugaţi înproba de apă.

Oxigenul dizolvat în apă oxidează hidroxidul manganos la hidroxid manganic care înmediul acid scoate iodul din iodura de potasiu în cantitate echivalentă cu oxigenul dizolvat în apă şi care se titrează cu tiosulfat de sodiu în prezenţa soluţiei de amidon.

Chimismul procesului poate fi redat prin reacţiile ce urmează: Mn2+ + 2 OH- = Mn(OH)2 (p rec ip i ta t a lb ) 2 Mn(OH)2 + O 2 = 2MnO(OH)2 (p rec ip i ta t brun)MnO(OH)2 + 4H+ + 2I- = Mn2+ + I2 + 3H2O (solut ie ga lb en a ) I2 + 2S2O 32- = 2I- + S4O 62- (in prezenta amidonului culoarea albastră, iar la titrare

c u loa rea d ispa re)

Materiale necesare- sulfat manganos (MnSO 4⋅6H2O) 50 % sau clorură manganoasă (MnCl2)40%

- soluţie alcalină de iodură - amidon soluţie 0,5% - acid sulfuric (clorhidric) diluat cu apă distilată 1:3 - Tiosulfat de sodiu 0,02 NLa determinarea oxigenului dizolvat, apa se recoltează în sticle separate şi cu multă

grijă ca să nu se aereze în timpul manipulărilor. Pentru aceasta recipientul se clăteşte de 2-3ori şi se umple cu apă de analizat. Tubul de cauciuc al sifonului trebuie să ajungă la fundulvasului. Colectarea probei continuă chiar şi după umplerea vasului, excesul de apăconstituind cca 100 ml pentru a substitui apa ce a fost în contact cu oxigenul din recipient.Tubul de cauciuc se scoate în timpul supraumplerii vasului. Recipientul trebuie să fie umplutpînă la vîrf iar pe pereţii lui să nu fie bule de oxigen.

Tehnica de lucru- După umplerea recipientului cu probă de apă în el imediat se introduc cu atenţie 2

ml soluţie de sulfat sau clorură manganoasă şi 2 ml soluţie alcalină de iodură depotasiu. La adăugarea soluţiilor se folosesc pipete diferite! Adăugarea soluţiilor seface plasând recipientul într-un vas deoarece, pe măsura adăugării soluţiilor , ocantitate oarecare de apă va fi eliminată din el. De fiecare dată pipeta se introducepână la jumătate din volumul recipientului şi, pe măsura adăugării soluţiilorcorespunzătoare, pipeta se scoate din flacon. În acest caz, flaconul rămânepermanent plin.

- După adăugarea soluţiilor imediat recipientul se astupă cu un dop şi se agită energicconţinutul flaconului. În prezenţa oxigenului se formează un precipitat brun - roşcat,iar în absenţa acestuia precipitatul rămîne alb.

- Recipientul poate fi lăsat pentru depunerea completă a precipitatului nu mai puţinde 40 min şi nu mai mult de 24 ore.

1


2/6


- După sedimentarea completă a precipitatului (40 min – 24 ore) în recipient, atent, seintroduc 5 ml soluţie H2SO 4.. Pipeta cu soluţia de acid se introduce până la sedimentşi apoi, pe parcursul adăugării, se ridică încet.

- Recipientul se închide cu dopul şi conţinutul se amestecă bine până ce precipitatulse dizolvă complet.

- Se transvazează tot conţinutul sticluței într-un flacon Erlenmayer şi se titrează cu o

soluţie de tiosulfat 0,1 N până la obţinerea unei coloraţii galbene.- Apoi se adaugă 1-2 ml soluţie amidon şi se obţine o coloraţie albastră. - Se continuă titrarea pînă la decolorarea completă a culorii albastre a amidonului.

Calcul si interpretare

a) Determinarea conţinutului de oxigen dizolvat Conţinutul de oxigen dizolvat se calculează cu ajutorul relaţiei

LOmgV

n N cO

/10008

22 ×⋅⋅

=

unde:

N –concentraţia soluţiei de tiosulfat de sodiu (0,1 N)n – volumul soluţiei de tiosulfat consumat la titrarea probei, mlV – volumul probei, luat pentru titrare (100 ml)8 – masa molară a echivalentului de oxigen, ce corespunde unui ml soluţie 1N de

tiosulfat

b) Calcularea gradului de saturaţie Cunoscînd cantitatea de oxigen dizolvat în apă, determinat mai sus şi cantitatea de

oxigen în condiţii de saturaţie după tabelul Winckler, poate fi determinat gradul de saturaţiecu oxigen a probei de ape analizate cu ajutorul relaţiei:

(%)100

2

2×=

echilibruO

realO

c

cGS

unde:

cO 2real – concentraţia oxigenului, determinată în rezultatul analizei, în mg/l; cO 2 echilibru – concentraţia de saturaţie la temperatura determinării după tabelul lui

Winckler, mg/L

Tabelul 1. Tabelul Winckler (concentraţia de saturaţie a oxigenului dizolvat la diferite

te m p e ra turi, în m g / L)

t0 0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9

-2 15,47 15,43 15,38 15,34 15,30 15,25 15,21 15,17 15,13 15,08

-1 15,04 15,00 14,96 14,92 14,88 14,84 14,80 14,78 14,74 14,68

0 14,64 14,60 14,56 14,52 14,48 14,44 14,40 14,36 14,32 14,261 14,24 14,20 14,16 14,12 14,08 14,04 14,10 13,97 13,93 13,89

2 13,85 13,81 13,78 13,74 13,71 13,67 13,68 13,68 13,56 13,53

3 13,49 13,49 13,42 13,38 13,35 13,31 13,28 13,24 13,21 13,17

4 13,14 13,11 13,07 13,04 13,01 12,94 12,95 12,91 12,88 12,84

5 12,81 12,78 12,74 12,71 12,68 12,64 12,61 12,58 12,55 12,51

6 12,48 12,45 12,42 12,39 12,36 12,33 12,30 12,24 12,24 12,21

7 12,18 12,15 12,12 12,09 12,06 12,03 12,01 11,98 11,95 11,92

8 11,89 11,86 11,84 11,81 11,78 11,75 11,73 11,70 11,67 11,65

9 11,62 11,59 11,57 11,54 11,78 11,48 11,46 11,43 11,40 11,38

10 11,35 11,32 11,30 11,27 11,51 11,22 11,20 11,17 11,15 11,12

11 11,10 11,08 11,05 11,03 11,25 10,98 10,96 10,93 10,91 10,8812 10,86 10,84 10,81 10,79 11,00 10,74 10,72 10,69 10,67 10,65

2


3/6


13 10,62 10,60 10,57 10,55 10,76 10,50 10,48 10,46 10,44 10,41

14 10,39 10,37 10,35 10,33 10,53 10,28 10,26 10,24 10,22 10,20

15 10,18 10,16 10,14 10,12 10,31 10,07 10,05 10,03 10,01 9,99

16 9,97 9,99 9,93 9,91 9,89 9,87 9,84 9,82 9,80 9,97

17 9,76 9,74 9,72 9,70 9,68 9,66 9,64 9,62 9,60 9,58

18 9,56 9,54 9,52 9,50 9,48 9,46 9,46 9,43 9,41 9,3919 9,37 9,35 9,33 9,32 9,30 9,28 9,26 9,23 9,23 9,21

20 9,19 9,17 9,16 9,14 9,12 9,10 9,09 9,07 9,05 9,04

21 9,02 9,00 8,99 8,97 8,95 8,93 8,92 8,90 8,80 8,97

22 8,85 8,83 8,82 8,80 8,78 8,76 8,75 8,73 8,71 8,70

23 8,68 8,66 8,65 8,63 8,62 8,60 8,58 8,57 8,55 8,54

24 8,52 8,50 8,48 8,47 8,46 8,44 8,43 8,41 8,40 8,38

25 8,37 8,35 8,34 8,32 8,31 8,29 8,28 8,26 8,25 8,23

26 8,22 8,21 8,19 8,18 8,16 8,15 8,14 8,12 8,11 8,09

27 8,08 8,07 8,05 8,04 8,02 8,01 8,00 7,98 7,97 7,95

28 7,94 7,93 7,90 7,88 7,88 7,84 7,86 7,84 7,83 7,81

29 7,80 7,79 7,76 7,75 7,73 7,72 7,71 7,71 7,70 7,6830 7,67 7,68

B. Evaluarea stării sanitare a peștilorprin analize hematologice

Principiul metodeiSângele este un lichid circulant de origine mezenchimală care constituie, alături de

limfă, mediul intern al organismului. Studiul sângelui face obiectul unei ştiinţe aparte numităhematologie. Sângele prezintă anumite caracteristici fizice, unele proprietăţi biologiceparticulare și funcţii esenţiale pentru activitatea întregului organism animal. Importanţaacestuia în fiziologia normală şi patologia animală este mare întrucât în cele mai multe boliechilibrul constantelor sângelui este influenţat direct sau indirect. Modificările sanguine careapar servesc efectiv ca mijloc de evaluare a stării de întreținere dar și ca instrument dediagnostic al multor boli.

1. Tehnica recoltării probelor de sânge la peşti

Materiale necesare- Seringi: 1 ml, 2 ml sau 5 ml.-

Tuburi de prelevare sânge (tip eppendorf)- Anticoagulanţi: heparina, EDTA, EDTA Na2,

În momentul recoltării, flaconul în care se introduce sangele se va clăti cuanticoagulant (heparina, EDTA, EDTA-Na 2, citrat, oxalat etc.). Locul de prelevare a sângeluieste indicat în fig 1:

3


4/6


Fig. 1. Locul de prelevare a sângelui la pești

2. Determinarea cantitativă a hemoglobinei (Hb)Hemoglobina în prezenţa unei soluţii de cianură de potasiu şi fericianură de potasiu

se transformă în cianmethemoglobină de culoare galben-roşcată. Intensitatea culorii esteproporţională cu concentraţia de Hb şi se determină spectrofotometric.

Materiale necesare• reactiv Drabkin (conţine cianură şi fericianură de potasiu); •

standard de hemoglobină • sânge proaspăt sau recoltat pe anticoagulant (EDTA-Na2);• spectrofotometru.

Tehnica de lucru• în două eprubete se introduc:

Reactivi Eprubeta proba Eprubeta martor

Reactiv Drabkin (ml) 5 5Sânge (µl) 20Standard de hemoglobină (µl) 20

•

se omogenizează conţinutul eprubetelor;• se lasă în repaus la temperatura camerei 20 minute; • se citeşte extincţia probei la 540 nm;

Fig. 2 Spectrofotometru SPECORD 210 Analytikjena

CalculConcentraţia de Hb, corespunzătoare extincţiei măsurate la spectrofotometru, se

determină raportându-ne la concentrația cunoscuta a standardului de hemoglobina.

C x (g hemoglobină/100 ml sânge) = ( Ex/Est)x C st unde:

Ex- extinctia probei noasatre de determinatEst – extinctia standardului de hemoglobina folositC st= concentraţia standardului în g/dl

4


5/6


3. Determinarea hematocritului.Hematocritul (Ht) reprezintă raportul dintre volumul total al eritrocitelor și volumul

sangvin total, exprimat în %. Ht reprezintă cea mai precisă metodă de evaluare a stării deanemie sau poliglobulie. Sângele integral recoltat pe anticoagulant se expune centrifugării în microtuburi capilare speciale. Centrifuga electrică (fig. 3) se foloseste la o turaţie de 12000rot/min timp de 5 min.

Fig. 3. Centrifuga pentru microhematocrit

Materiale necesare• Centrifugă de microhematocrit• 2 tuburi capilare de hematocrit• sânge venos recoltat pe anticoagulant (heparină)

Tehnica de lucruSe umplu cu sânge venos 2 tuburi de hematocrit şi se centrifughează 5 minute la

12000 de turaţii/min. Dacă centrifugarea este completă eritrocitele se vor separa de plasmă.Leucocitele şi trombocitele formează un strat între acestea şi nu reprezintă în mod normalmai mult de 1% din volumul total de celule sedimentate.

CalculSe citeşte în mm înălţimea coloanei de eritrocite (h) şi se exprimă procentual faţă de

înălţimea totală a coloanei de sânge (H):

100(%) ×= H

h H

t

4. Determinarea numărului de globule roşii Metoda manuală - se numără eritrocitele direct la microscop, în camera de numărat

de tip Thoma (similar fig. 4), aflate într-un volum cunoscut de sânge, diluat într-o proporţiecunoscută cu un lichid de diluţie (lichid Vulpian)

a. Vedere de ansamblu a camerei denumărat de tip Neubauer

b. Detaliu privind alegerea celor 5 pătrățele(care contin alte 16 fiecare!) de pe camera de

numarat a eritrocitelor (pătratul central) Fig. 4. Metoda manuală de numărare a eritrocitelor

5


6/6


Materiale necesare• pipeta Potain pentru globule rosii;• camera de numarat (hemocitometrul) tip Thoma, Burker-Turk, Neubauer etc.;• lichidul de dilutie Vulpian;• anticoagulantul;•

seringa sau pipeta Pasteur;• microscop.

Tehnica de lucru- Cu pipeta Potain pentru globule rosii se aspiră sânge până la gradația 0,5, iar in

continuare se aspira solutie Vulpian, până la diviziunea 101 (dilutie 1/200).- Se agita pipeta 2-3 minute, tinandu-se intre degetul mare si degetul mijlociu.- Pentru numaratoare se pregateste camera de numarat, asezand o lamela deasupra ei si

o translam astfel incat sa existe o buna aderenta. Se verifica acest lucru prin observareainelelor lui Newton (cercuri frumos colorate, irizatii, dispuse catre marginile lamelei).

- Se arunca 1-2 picaturi din capilar, iar urmatoarea picatura de amestec se pune lamarginea lamelei. Prin capilaritate aceasta picatura patrunde sub lamela, acoperindintreaga retea.

- Se lasa 1-2 minute, dupa care se studiaza la microscop cu obiectivele 10X sau 20X.- Se numara toate elementele din interiorul a 5 pătrate mari (fiecare conținând 16

patrățele mici), respectând regula de a număra si globulele roșii care î ncalecă 2 din cele4 laturi ale pătratului (întotdeauna pe aceleași laturi, ex. laturile stanga si de susconvenție pentru a evita numărarea de două ori a acelorași eritroc ite).

CalculFormula de calcul utilizată este:

N

n

N X ×=×××= 10000400

20010 (eritrocite/mm3 (µl))

în care:- N - număr eritrocite numărate în 80 (16 x 5) pătrăţele; - n – numărul de pătrățele în care s-a operat numărătoarea (80)- 400-suprafața unui pătrăţel (latura de 1/20 mm);- 10 – înălțimea volumului în care s-a făcut numărătoarea (fiind 1/10 mm)- 200-diluţia sângelui din pipetă;

6

Lucrare Practica IPA Anul II_nr 2

Documents

Transcript of Lucrare Practica IPA Anul II_nr 2