I. Introducere

Prezenta lucrare se înscrie în cadrul studiilor efectuate în sfera alternativelor de

finanţare a investiţiilor urmărind să constituie un pas modest către dezvoltarea unor

direcţii noi de abordare in domeniu. Prin investiţie în sens larg se înţelege orice

plasament financiar în active reale sau financiare în scopul obţinerii de profit. În funcţie

de natura activelor, investiţiile pot fi reale (proprietăţi, bunuri, echipamente) sau

financiare (titluri de valoare, plasamente bancare). În sens restrâns, investiţia reprezintă

totalitatea cheltuielilor prin care se creează sau se achiziţionează noi active fixe

productive sau neproductive, se înlocuiesc activele fixe uzate, se dezvoltă sau se

modernizează activele fixe existente. Se cunoaşte faptul că investiţiile reprezintă suportul

material al dezvoltării economice şi că o societate care nu investeşte este condamnată în

cel mai fericit caz stagnării. Pornind de la definiţia investiţiilor, observăm că acestea

presupun alocarea unor importante sume de bani pentru realizarea scopului propus,

plasamentele urmând a fi efectuate fie de către stat, fie de către agenţi economici cu

capital de stat sau privat. Indiferent de statusul pe care îl deţin agenţii economici, sunt

frecvente situaţiile in care trebuie să achiziţioneze mijloace fixe, a căror valoare este în

general ridicată în raport cu potenţialul lor. Prin urmare, apare problema finanţării,

respectiv a identificării resurselor necesare. Cele mai utilizate surse de finanţare a

achiziţiei de mijloace fixe sunt: fondurile proprii, creditul bancar, cumpărarea în rate,

contractul de leasing, contractul de închiriere, creditul obligatar fiecare din acestea

prezentând anumite caracteristici, respectiv avantaje si dezavantaje.

Aceasta lucrare doreşte să prezinte una dintre soluţiile de compromis între investiţie şi

resursele financiare limitate necesare realizării ei, modalitatea greoaie si birocratica de

acces la credite de investiţii, bugetele impuse de societatea mama, s.a., acestea fiind doar

câteva dintre impedimentele care restricţionează politica investiţională a celor mai multe

companii, obligându-le să renunţe la o serie de proiecte de investiţii pe care ar dori sa le

realizeze. Leasingul este soluţia care permite depăşirea acestor

neajunsuri şi realizarea investiţiilor necesare, obţinerea în folosinţa, cu

un minim de capital investit, a unor echipamente moderne,

-1-

performante, care măresc eficienţa şi atrag mărirea volumului afacerii

şi al activităţii, ceea ce înseamnă în final mai mult profit.

II. Leasingul – Concept, istoric şi tipologie

II.1. Istoricul leasingului

Dificultatea constatării originii operaţiunilor de leasing constă în

faptul, că în literatura de specialitate la acest capitol sunt expuse

diverse opinii:

Unii consideră că formele apropiate operaţiunilor de leasing sunt semnalate încă din

antichitate: „o formă antică de finanţare”, răspândită încă la sumerieni şi la alte popoare

ce locuiau în Mesopotamia cinci mii de ani în urmă1 ,existenţa leasingului este atestată cu

încă vreo două mii de ani î.e.n. în Babilon 2. Alt grup de specialişti în domeniu consideră

că termenul „leasing” a început să fie utilizat pe larg la sfârşitul secolului XIX –

începutul secolului XX: unii dintre aceştia îşi întemeiază opinia pe faptul că în anul 1877

societatea americană telefonică „Bell” a decis transmiterea în folosinţă temporară a

aparatelor sale, în loc să le vândă3, alţii – pe faptul că în anul 1952 a fost creată prima

societate de leasing4-5-6. În literatura juridică şi economică sunt făcute diverse tentative de

a evidenţia etapele istorice ale dezvoltării leasingului în lume. O amplă descriere a

etapelor evoluţiei operaţiunilor de leasing sunt prezentate de A.O. Levkovici în lucrarea

sa:

1. Apariţia ideii de utilizare temporară cu titlu oneros a bunurilor străine, cu condiţia

restituirii acestora (sec. XX î.e.n.);

2. Dezvoltarea ideii în cauză şi oglindirea acesteia în dreptul roman (sec. V î.e.n.);

1 LEVKOVICH, A.O. - Formarea pieţei serviciilor de leasing - Editura literaturii de business şi învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.92 Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept civil. Contractespeciale. vol. III. - Cartier juridic, 2005. – pag.53 Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: EdituraAll Beck, 2003. – pag.74 Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept civil. Contractespeciale. vol. III. - Cartier juridic, 2005. – pag.55 Salihov I.A. – Leasing ca factor important in dezvoltarea afacerilor in condiţiile economiei moderne – Kazan , Academia de administrare publica, 2004, - pag.206 Vahitov D.R. – Leasing : experienţa internaţională si aplicarea în Fed. Rusa, Ed. Tiglimat, 2000, pag.27

-2-

3. Dezvoltarea construcţiilor juridice de folosire în sistemul de drept englez (sec.

XIX);

4. Apariţia termenului „leasing” (sfârşitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX);

5. Formarea pieţei serviciilor de leasing în SUA (anii ‘50 sec. XX);

6. Răspândirea leasingului în întreaga lume şi formarea definitivă a arhitectonicii sale

juridice (începând cu anii ‘60 sec. XX până în prezent).

(Teză de doctorat « REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAŢIUNILOR DE LEASING FINANCIAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA » Conducator Stiinţific: PROF.UNIV.DR. Volcinschi Victor; Doctorand Martin Cristina , 2007)

Originile leasingului se regăsesc într-adevăr în istoria îndepărtată a omenirii. Încă

din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obţinute prin folosinţa unui lucru, având

mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate. Astfel se confirma ideea lui

Aristotel cum că ”bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva lor

utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora”.7

(DORIN CLOCOTICI, GH. GHEORGHIU, „OPERAŢIUNILE DE LEASING”, EDIŢIA A II-A, ED. LUMINALEX, 2000)

Desigur formele acestor tipuri de operaţiuni înregistrate în antichitate diferă cu mult

de complexitatea operaţiunii de leasing existentă în zilele noastre. În literatura de

specialitate există afirmaţia că pentru prima dată termenul „leasing” a

fost folosit în anul 1877 în SUA, când societatea „Bell Telephone

Comp.” a oferit abonaţilor săi posibilitatea de a închiria aparatele

telefonice, în locul vânzării acestora8-9-10 iar contractul avea să fie

denumit “lease“11. Ulterior, în anii ‘30 ai sec. XX, au apărut şi primele

forme de leasing imobiliar. Toate formele de leasing folosite în această

7 Aristotel - "Retorica", Cartea I, Capitol V8 Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: EdituraAll Beck, 2003. – pag.79 LEVKOVICH, A.O. - Formarea pietei serviciilor de leasing - Editura literaturii de business si învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.1210 Vahitov D.R. – Leasing : experiența internațională si aplicarea in Fed. Rusa, Ed. Tiglimat, 2000, pag.3011 T.R. Popescu – Dreptul comerţului internaţional Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1976, pag.364

-3-

perioadă reprezentau, în fapt, simple locaţiuni, însă condiţiile şi

scopurile pentru care au fost încheiate contractele în cauză au făcut

posibilă abordarea leasingului şi ca operaţiune de credit12.

Domeniul leasing-ului, aşa cum este cunoscut în zile noastre este legat de apariţia

organizaţiilor pentru care leasingul reprezenta principalul gen de

activitate; în cadrul acesteia are loc separarea leasingului într-un

segment de sine stătător al pieţei financiare Prima formă a leasingului,

născută din necesitatea obţinerii unei finanţări în vederea desfăşurării

unei activităţi productive, a apărut în anul 1950, tot în SUA. Americanul

D.P. Bootle (deseori în literatură este întâlnit numele Henry Schoenfeld13-14-15), care era

managerul unei fabrici de produse alimentare din California, a primit o comandă

profitabilă de la Forţele Armate ale SUA de a produce o mare cantitate de produse

alimentare conservate. Când acesta a înţeles că nu reuşeşte să îndeplinească comanda la

timp, pentru că nu dispune de utilaje necesare şi nici de banii necesari pentru a le

achiziţiona, pentru a nu pierde comanda, a decis să împrumute utilajele necesare

propunând unei alte companii sa le achiziţioneze si totodată să i le închirieze.16-17.

Această soluţie a fost „scânteia” care a declanşat în lume industria operaţiunilor de

leasing. Deja peste doi ani, în 1952 a apărut prima firmă specializată de

închirieri („U.S. Leasing Corporation”). Odată cu înfiinţarea „U.S.

Leasing Corporation”, leasingul a început să fie folosit pe scară largă,

în special pentru închirierea de echipamente. A urmat implicarea

băncilor comerciale, care dispuneau de fonduri financiare, contribuind

astfel în mod esenţial la dezvoltarea operaţiunilor de leasing. De

12 Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: EdituraAll Beck, 2003. – pag.813 Leasing Finance, edited by Tom Clark, published by Euromoney Publications, 1985. – pag.114 Marin Andreica, Cristina Andreica, Ionel Mustea, Şerban, Răzvan Mustea Șerban - Decizia de finanțare in leasing – Ed. Cibernetica MC – 2003, pag 18.15 LEVKOVICH, A.O. - Formarea pieței serviciilor de leasing - Editura literaturii de business si învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.1316 Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: Editura All Beck, 2003. – pag.817 Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept civil. Contracte speciale. vol. III. - Cartier juridic, 2005. – pag.5

-4-

asemenea, legislaţia americană, concretizată într-o fiscalitate

încurajatoare, coroborată cu dezvoltarea activităţilor lucrative pe

fondul unei economii în plină expansiune, a dus la folosirea pe scară

largă a leasingului de către societăţile comerciale.

La această etapă, când operaţiunile de leasing au trecut hotarele

SUA, a apărut o noţiune importantă pentru dezvoltarea activităţii de

leasing – leasing internaţional. În câţiva ani, „U.S. Leasing Corporation”

deja avea deschise filiale în alte ţări ale lumii (prima, în anul 1959, în

Canada „Canada Dominion Leasing Corporation”). În Europa, leasingul a

apărut mai târziu – prin Anglia – răspândindu-se cu deosebire în ţările occidentale

(Franţa, Olanda, Belgia ş.a.). Totodată, este necesar a menţiona că în unele surse se indică

la faptul că leasingul este o invenţie engleză, cu prima operaţiune încheiată de “British

Railway Wagons”, că apoi a fost strămutat în America de Nord, şi numai după aceea, cu

unele modificări, în a două jumătate a sec. XX a apărut din nou în Anglia. Primele

societăţi de leasing, ce deţin la etapa actuală întâietatea în volumul operaţiunilor de

leasing în principalele ţări europene, au apărut la începutul anilor ‘60. Tot în acea

perioadă, activitatea de leasing a început să prospere pe continentul asiatic. În Japonia,

una dintre cele mai mari şi renumite societăţi de leasing la etapa actuală „Century

Leasing System” a fost fondată în anul 196318, alte surse indicând anul 196919.

Răspândirea leasingului în Australia a avut loc la începutul anilor ‘60, iar în America

Latină companiile de leasing au fost înfiinţate în Brazilia – în 1962, în Venezuela – în

1969, în Mexic – în 1967 şi în Columbia – în 1975. În Asia, după Japonia, companii de

leasing au fost create în India – în 1973, în Coreea de Sud – în 1975, în Indonezia – în

1974, în Malaysia – în 1973, în Singapore – în 1972, în Taiwan – în 1973, şi în Thailanda

– în 1978. Un rol apreciabil în dezvoltarea leasingului a avut şi crearea organizaţiilor

naţionale de leasing, care ulterior s-au unit după caracterul regional. Astfel, de exemplu,

asociaţia „Eurolease” a fost constituită în anul 1972, „Asialease” – în anul 1982, „Latin

18 Leasing Finance, edited by Tom Clark, published by Euromoney Publications, 1985. –pag.119 LEVKOVICH, A.O. - Formarea pieței serviciilor de leasing - Editura literaturii de business si învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.14

-5-

American Leasing Federation” – în 1983. În anul 1984 toate aceste asociaţii, precum şi

asociaţiile SUA şi Australiei s-au unit în Consiliul Mondial al Leasingului20.

(Teză de doctorat « REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAŢIUNILOR DE LEASING FINANCIAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA » Conducator Stiinţific: PROF.UNIV.DR. Volcinschi Victor; Doctorand Martin Cristina , 2007)

II.2. Definirea conceptului de „leasing”

În România, termenul de “leasing” a devenit din ce în ce mai des utilizat în ultimul

timp, deşi nu există un corespondent în literatura de specialitate românească. În rândul

cercetătorilor economici din ţara noastră există diferenţe de abordare în ceea ce priveşte

definirea acestui procedeu, astfel încât:

“Leasingul reprezintă achiziţionarea de către o societate specializată

(financiară) de la furnizori, a unor bunuri şi închirierea acestora unor beneficiari (care

nu dispun de resursele băneşti necesare achiziţionării lor de la furnizor). Închirierea se

efectuează pe o perioadă dată, pe baza unui contract ce stipulează condiţiile de plată,

cuantumul ratelor, obligaţiile părţilor şi condiţiile de transfer a bunului în proprietatea

beneficiarului la opţiunea acestuia.”

(ANDREICA MARIN – “LEASING - CALE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII”, EDITURA CRIMM, BUCUREŞTI 1998)

Conform altor autori, “leasingul reprezintă o formă de închiriere a unor

maşini, utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri, întreprinderilor care, în general

nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumutate, pe o anumită perioadă, cu

condiţii de plată şi utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic

al acţiunii.”

(VOICULESCU D, CORAS M. – “LEASING”, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, BUCUREŞTI 1989)

20 Popova N.N. – Teoria si practica utilizării leasingului in calitate de instrument de investire in domeniul agricol – Ed. Margtu, 2003, pag.10

-6-

Într-o altă accepţiune, “leasingul este o formă de comerţ şi finanţare

pentru locaţie (închiriere) de către societăţi financiare specializate în aceste

operaţiuni, a unor maşini, utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri,

întreprinderilor a căror motivaţie să recurgă la această tehnică de comerţ rezidă din

specificul unor operaţiuni pe care le realizează (pe termen scurt şi nerepetabile) sau în

faptul ca nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a le

cumpăra”.

(PUIU AL. – “MANAGEMENT ÎN AFACERILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE”, EDITURA INDEPENDENTA ECONOMICĂ, BUCUREŞTI)

Altă abordare prezintă leasingul ca şi formă de dare în folosinţă, contra

unei taxe, a maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi a altor bunuri mobiliare

sau imobiliare, unor întreprinderi care nu dispun de resursele financiare necesare

achiziţionării lor pe o perioadă determinată, în condiţiile de plată şi utilizare precizate

în contract.

(STOIAN I. – “CARTEA SPECIALISTULUI ÎN COMERŢ EXTERIOR” VOL II, EDITURA CARAIAMAN, BUCUREŞTI, 1994)

Din alt punct de vedere “leasingul este o cumpărare, cu scop de închiriere,

urmată de o închiriere în scop de vânzare”.

(STEFANESCU B, RUCAREANU I, - “DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL”, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, BUCUREŞTI 1987)

”Leasingul este o forma speciala de închiriere a bunurilor imobiliare sau

mobiliare prin care chiriaşul obţine avantajele legate de posesiunea bunului închiriat,

în timp ce finanţarea achiziţiei acestuia este făcută de către societatea de leasing.”

(I.STANCU – “GESTIUNEA FINANCIARA A AGENțILOR ECONOMICI”, EDITURA ECONOMICA, BUCUREșTI, 1994)

În lume există de asemenea un număr mare de abordări legislative care ne pot ajuta în

definirea mai clară a acestui concept. Prima definiţie legală a leasingului în Europa

continentală provine din Franţa, referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea

numindu-se credit-bail.

-7-

Operaţiunile de "credit-bail"21 sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri

imobiliare în vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin

efortul ei financiar, dacă aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului

să devină proprietarul bunurilor, fie printr-o promisiune unilaterală de vânzare, fie prin

achiziţionarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost

edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate

asupra construcţiilor edificate pentru acel locator. O definiţie mai recentă a leasingului în

Franţa pune în evidenţă funcţiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare,

în principiu integrală, a unei investiţii productive garantată de beneficiar cu dreptul de

proprietate al investiţiei finanţate.

O definiţie foarte sumară a leasingului a fost dată în Germania22 prin circularele

fiscale din anul 1971 şi respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic în caracterizarea

contractului, durata sa fixă şi perioada în care este reeşalonată restituirea capitalului

investit de finanţator. Circularele menţionate prevăd următoarele:

a) contractul este încheiat pe o perioadă determinată (irevocabilă), timp în care nici

una din părţi nu este îndreptăţită a proceda la reziliere;

b) mărimea plăţilor care se fac de către beneficiar, cuprinde, în afara costului de

achiziţie ori de producţie, toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finanţatoare.

În Italia23, leasingul (locazione financiaria) este prevăzut în mod expres prin Legea

nr. 183 din 2 aprilie 1986, care la art. 17 alin. 2 defineşte leasingul prin "închirierea

bunurilor mobile ori imobile, pe care finanţatorul le dobândeşte, ori le confecţionează, în

raport cu indicaţiile date de utilizator, acesta din urmă asumându-şi toate riscurile pe

timpul valabilităţii contractului, având şi dreptul de a deveni proprietarul bunului primit

în locaţiune, cu condiţia de a plăti preţul stabilit la data încheierii". Nu se specifică nimic

despre natura plăţilor şi a preţului.

Potrivit legislaţiei din Statele Unite ale Americii24,”operaţiunile de leasing reprezintă

transferul dreptului asupra proprietăţii şi folosinţei unor bunuri pentru o perioadă

determinată de timp, după care se poate proceda la returnarea lor, vânzarea, inclusiv

vânzarea cu acordul părţilor, sau la prelungirea folosinţei”.21 Leasing Yearbook 2004, Euromoney Books, London, 2005, pag 110 - 11322 Leasing Yearbook 2004, Euromoney Books, London, 2005, pag 118 - 12123 Leasing Yearbook 2004, Euromoney Books, London, 2005, pag 134 - 13824 Uniform Consumer Comercial Code Sec. 2A (i,j) – legislația SUA

-8-

Potrivit legislaţiei din România25, operaţiunile de leasing sunt

acelea prin care o parte denumită locator (finanţator), transmite pentru

o perioadă de timp determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al

cărui proprietar este, celeilalte părţi numită utilizator, la solicitarea

acestuia, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar la

sfârşitul perioadei locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al

utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing,

ori de înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru

cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă

părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile asumate

prin contract.

(Teza de doctorat: FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE FINANŢARE ŞI ACHIZIŢIE ÎN LEASING, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. Marin Andreica, Doctorand: Mustea – Şerban Răzvan)

Schematic, aceasta operaţiune este reprezentat in figura nr. 1

Fig. II.2

II.3. Tipologia operaţiunilor de leasing

25 OG nr. 51/28 august 1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial nr. 9 /12 ianuarie 2000

-9-

Complexitatea şi diversitatea operaţiunilor de leasing sunt puse în evidenţă prin

clasificarea lor , în funcţie de durata închirierii, ponderea ratelor în preţul net de vânzare,

părţile participante şi alte criterii.

În funcţie de durata închirierii vom distinge:

o leasing pe termen scurt – constă în închirierea

bunurilor, în special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje

de construcţie pe o durată de câteva ore, zile sau luni mai

multor beneficiari, în vederea amortizării; îmbracă forma hire

sau renting;

o leasing pe termen mediu – durata contractului este de

2-3 ani , iar amortizarea costurilor aferente achiziţionării si

întreţinerii bunului închiriat precum si profitul societăţii

finanţatoare se realizează prin închirieri succesive;

o leasing pe termen lung – se realizează pe termen lung,

durata normală de leasing corespunzând celei de funcţionare

normală a bunului; după perioada de închiriere care poate fi

intre 20-30 de ani, beneficiarul poate opta pentru cumpărarea

acestuia la un preţ inferior celui iniţial. Această variantă se

practică în mod frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare pentru

clădiri complet utilate.

(MARIN ANDREICA, CRISTINA ANDREICA, IONEL MUSTEA-ŞERBAN, RĂZVAN MUSTEA-ŞERBAN, “DECIZIA DE FINANŢARE IN LEASING”, ED. CIBERNETICA, 2003)

În funcţie de conţinutul ratelor de leasing:

o leasingul brut – mai este cunoscut şi sub denumirea de full -

service leasing, este acea formă de leasing în care ratele includ

următoarele componente:

- preţul net de vânzare (costul de achiziţie) al bunurilor

care constituie obiect al contractului;

-10-

- cheltuielile efectuate pentru întreţinerea, reparaţiile şi

service-ul echipamentelor, maşinilor şi utilajelor;

- beneficiile realizate pe parcursul utilizării bunurilor

date în leasing.

o leasingul net – este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al

echipamentelor şi beneficiul rezultat din utilizarea bunului respectiv. În acest

caz, furnizorul sau finanţatorul nu se mai implică în asigurarea reparaţiei,

întreţinerii, asistenţei şi instruirii personalului desemnat să exploateze

echipamentele, cheltuielile ocazionate de aceste activităţi fiind suportate de

utilizator.

(Teza de doctorat: VALENŢE ŞI LIMITE ALE LEASINGULUI ÎN CONDIŢIILE SPECIFICE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. DUMITRU MIRON, Doctorand: BĂRBULESCU ŞEITAN OANA)

În funcţie de tara de origine a participanţilor la contractul de leasing, distingem:

o leasing intern – există atunci când părţile implicate in contractul

de leasing provin din aceeaşi tara;

o leasing extern – există atunci când părţile implicate in contractul

de leasing provin din cel puţin două ţari diferite (acesta la rândul său poate fi:

de import, de export sau de tranzit);

(Teza de doctorat: STUDIU ASUPRA PERSPECTIVEI LEASING-ULUI ÎN ROMÂNIA, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. STANCU ION, Doctorand: COCA CONSTANTINESCU GHEORGHE CORNEL)

În funcţie de natura obiectului tranzacţiei, distingem:

o leasing mobiliar – atunci când bunul ce face obiectul contractului este

unul mobil (mijloace de transport sau de producţie);

o leasing imobiliar – atunci când bunul ce face obiectul contractului de

leasing este unul imobil (clădiri, terenuri, hale industriale);

o leasing de personal – atunci când se închiriază personal specializat pe

perioade de câteva zile pana la câteva luni. S-a dovedit o forma foarte eficientă

-11-

pentru satisfacerea nevoilor temporare de personal ale IMM-urilor, răspândindu-

se spectaculos în ţările occidentale, unele firme ajungând să lucreze cu mai mult

de jumătate din personal închiriat

În funcţie de poziţia participanţilor la contractul de leasing, distingem:

o leasing direct – in care finanţatorul este si furnizorul (producătorul);

o leasing indirect – in care finanţarea ii revine unei societăţi de specialitate,

adică unei societăţi de leasing;

(ACHIM MONICA VIOLETA, „LEASING – O AFACERE DE SUCCES, DERULARE, CONTABILITATE, EFICIENTA”, ED. ECONOMICA, 2005)

În funcţie de conţinutul ratei de leasing raportată la preţ,

distingem:

o leasing financiar – este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau

mai multe din următoarele condiţii:

- ”transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de

proprietate asupra bunului. În cele din urmă, titlul de proprietate al bunului

poate fi transferat sau nu Utilizatorului final;

- părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de

leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate

asupra bunului

- utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar

preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din

valoarea de intrare pe care acesta o are la data la care

opţiunea poate fi exprimată;

- perioada de folosire a bunului în sistem de leasing

acoperă cel puţin 75% din durata normată de utilizare a

bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este

transferat;

-12-

- valoarea totala a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este

mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului”26

o leasing operaţional – dreptul românesc reglementează

leasingul operaţional stipulând că este operaţiunea de leasing

care nu îndeplineşte condiţiile leasingului financiar “leasing

operaţional este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte

nici una dintre condiţiile prevăzute la lit. e)”27, adică cele pentru

identificarea operaţiei de leasing financiar.

Diferenţierea dintre cele două forme este destul de ambiguă, putând genera

numeroase confuzii. In fond cea mai importanta diferenţa intre cele doua forme este

înregistrarea in contabilitate, astfel ca în cazul leasingului financiar,

deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se

face de către client şi a dobânzii. În cazul leasingului operaţional,

avem deductibilitate integrală pentru rata de leasing care apare în

contabilitate sub forma chiriei. Cu alte cuvinte, pentru o firmă care

ia în leasing operaţional un bun, întreaga sumă pe care o plăteşte

lunar este deductibilă şi considerată ca fiind o cheltuială. În cazul

leasingului financiar, suma plătită lunar are aceeaşi structură ca şi

la leasingul operaţional, dar nu mai este deductibilă în totalitate.

Se deduc numai dobânda, asigurarea şi beneficiul firmei de

leasing. Existând opţiunea de cumpărare a bunului la terminarea

contractului, clientul nu îşi deduce şi rata stabilită pentru

cumpărarea bunului.

26 art. 2 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicata privind operațiunile de leasing si societățile de leasing.27 Art. 2 lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicata privind operațiunile de leasing si societățile de leasing.

-13-

Exista si forme speciale de leasing, caracterizate prin

particularităţi ale tehnicii de realizare. In această categorie

următoarele operaţiuni :

o lease-back-ul – Acest contract se caracterizează prin faptul că

furnizorul se identifică cu utilizatorul. În acest caz, beneficiarul

(utilizatorul) vinde bunurile aflate în proprietatea sa

finanţatorului, acesta din urma închiriindu-le în baza unui

contract de leasing. Aceasta forma prezintă interes pentru

ambele părţi contractante. Reprezintă o forma mascata de

finanţare a unei societăţi aflate in lipsa de disponibilităţi si este

avantajoasa din punct de vedere fiscal pentru firma de leasing

deoarece de regula instituţia creditoare este exonerata de orice

taxa asupra vânzării daca da bunul imediat cu chirie fostului

proprietar.

o master leasingul – denumit şi leasingul de containere

acest contract este folosit de societăţile de transport, apariţia

lui fiind determinată de avantajele pe care le are un cărăuş prin

închirierea containerelor, faţă de achiziţionarea acestora, care

ar presupune cheltuieli suplimentare legate de organizarea

unei exploatări eficiente, întreţinerea şi repararea

containerelor, precum şi pregătirea unui personal calificat.

Companiile specializate în ţinerea parcului de containere le pun

la dispoziţia transportatorilor fie pentru o perioadă determinată

de timp (term leasing), fie pentru o anumită călătorie (trip

leasing). Marile companii de leasing au pătruns şi în acest

domeniu, impunându-se prin folosirea unor contracte complexe

de închiriere numite master lease system.

o leasingul acţionar – reprezintă o tehnică financiară

folosită pentru prima dată în Franţa, de Groupement Francais

D`Entreprises, în scopul satisfacerii cerinţelor tot mai mari ale

întreprinderilor mici şi mijlocii pentru atragerea de fonduri.

-14-

Operaţiunea este oarecum asemănătoare contractului de lease

– back folosit pentru bunuri mobile sau imobile, presupunând în

concret următoarele etape: o societate pe acţiuni mică sau

mijlocie îşi majorează sau îşi constituie capitalul propriu prin

emiterea de (noi) acţiuni care sunt subscrise de un fond de

investiţii; fondul de investiţii cedează, în locaţie, acţiuni

societăţii emitente, care în schimb, va vărsa periodic o sumă de

bani cu titlu de chirie, la expirarea contractului societatea

emitentă având posibilitatea de a-şi răscumpăra propriile

acţiuni la un preţ convenit cu fondul de investiţii, ţinându-se

cont şi de vărsămintele efectuate prin plata chiriei.

o leasingul experimental – se foloseşte ca o formă de

promovare a vânzărilor. Bunul care face obiectul unui astfel de

contract este închiriat pe perioade scurte de timp, de câteva

luni, în mod experimental, cu condiţia ca după expirarea

perioadei prevăzute în contract acestea să fie cumpărate dacă

corespund cerinţelor sau să fie restituite dacă prezintă

neajunsuri.

o leasingul creativ28 – defineşte un mod de lucru puţin diferit. După

analiza datelor economico-financiare ale potenţialului client se determină o

expunere maximă a societăţii de leasing asupra acestuia. În acest moment

intervine caracteristica creativă a leasingului. Împreună cu societatea de leasing

se alege cea mai bună ofertă de finanţare. Se determină avansul optim, durata

optimă a contractului de leasing şi implicit procentul de dobândă. Dacă toate

aceste informaţii conduc la o profitabilitate acceptată de societatea de leasing

atunci se încheie contractul de finanţare.

(Teza de doctorat: FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE FINANŢARE ŞI ACHIZIŢIE ÎN LEASING, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. Marin Andreica, Doctorand: Mustea – Şerban Răzvan)

28 În România, conceptul de “leasing creativ” este marca înregistrata a societăţii Capital Leasing IFN SA

-15-

Desigur, nu toate tipurile şi formele leasingului sunt definite în

legislaţia aferenta operaţiunilor de leasing, dar nici nu are sens să fie

stabilită o noţiune legală a tuturor categoriilor posibile ale leasingului,

şi nici nu este posibil, luând în consideraţie dezvoltarea rapidă şi

diversificată a acestuia. Legiuitorul nu interzice părţilor să includă în

contract clauze care vor stabili forma şi particularităţile specifice ale

operaţiunilor de leasing derulate între aceştia.

III. Contractul de leasing

III.1. Participanţii la un contract de leasing

Pornind de la definiţia leasingului se pot distinge cel puţin trei participanţi : furnizorul

bunului , utilizatorul (beneficiarul, locatarul) şi finanţatorul (locatorul). După contractarea

propriu-zisă se face şi o asigurare a bunului şi astfel intervine un al patrulea participant:

societatea de leasing.

Furnizorul – poate fi producătorul bunului sau o societate comerciala care l-a

achiziţionat de la producător.

Finanţatorul – poate fi orice societate de leasing, persoană juridică română sau străină.

Utilizatorul – de regula este unic, şi este participantul care prezintă interes în achiziţia

bunului.

Firma de asigurare – asigura bunul ce face obiectul contractului de leasing, emite poliţa

şi achită contravaloarea poliţei in caz de necesitate.

Pe lângă părţile contractante , contractul de leasing trebuie să cuprindă cel puţin

următoarele elemente:

clauza privind definirea contractului de leasing financiar sau operaţional

-16-

denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile

de identificare a acestuia

valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora

perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului

perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului

clauza privind obligaţia asigurării bunului

valoarea totală a contractului de leasing

În plus contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă:

valoarea de intrare a bunului

valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul

valoarea avansului

rata de leasing

Alte clauze specifice pot fi convenite între părţi şi incluse în contractul de leasing.

Obligaţiile locatorului/finanţatorului:

să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri,

potrivit intereselor sale

să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile

expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv

de utilizare asupra programelor pentru calculator

să încheie contractul de leasing locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în

temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia

dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită

dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator

fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de

leasing.

să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul,

de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a

înceta raporturile contractuale;

-17-

să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile

în care acesta a respectat toate clauzele contractuale

să asigure printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin

contractul de leasing părţile nu au convenit altfel.

Obligaţiile locatarului/utilizatorului:

să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare

agreate cu furnizorul

să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să

asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze

să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu

acordul finanţatorului

să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing – rate de leasing,

asigurări, impozite, taxe – în cuantumul şi la termenele menţionate în contract

să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente

bunului sau din contractul de leasing

să îşi asume pentru întreaga perioada a contractului, în lipsa unei stipulaţii

contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin

prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din

cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la

achitarea integrala a valorii contractului de leasing

să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului

de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing

să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a

dreptului de proprietate venită din parte unui terţ

să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără

acordul locatorului/finanţatorului

să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing

(MONOGRAFIE CONTABILA PENTRU INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE – ASLR, 2007)

-18-

III.2. Etapele derulării unui contract de leasing

Tranzacţia de leasing presupune mai multe faze: precontractarea,

contractarea, cumpărarea, închirierea şi lichidarea. În figura nr. 2 sunt

prezentate mai detaliat aceste faze.

Fig. III.2

-19-

Derularea operaţiunii de leasing:

1. Cererea de ofertă adresată de beneficiar furnizorului.

2. Furnizorul emite beneficiarului factura proformă.

3. Beneficiarul se adresează societăţii cu o cerere de închiriere împreună cu

dosarul de finanţare.

4. Societatea de leasing studiază dosarul şi transmite acceptul de principiu.

5. Alegerea echipamentului ce va fi cumpărat.

6. Furnizorul trimite beneficiarului oferta fermă.

7. Societatea de leasing face comanda pentru echipamentul ales de beneficiar

sau încheie un contract cu furnizorul.

8. Achiziţionarea echipamentului.

9. Furnizorul remite factura, garanţia şi contractul de service societăţii de

leasing.

10. Furnizorul livrează, instalează şi întreţine echipamentul.

11. Beneficiarul confirmă recepţia echipamentului.

12. Societatea de leasing asigură echipamentul cumpărat.

13. Societatea de asigurare emite poliţa de asigurare societăţii de leasing.

14. Beneficiarul confirmă recepţia echipamentului societăţii de leasing.

15. Plata ratelor către societatea de leasing.

16. La încheierea contractului beneficiarul vinde sau returnează echipamentul

sau prelungeşte contractul de închiriere.

(ANDREICA MARIN – “LEASING - CALE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII”, EDITURA CRIMM, BUCUREŞTI 1998)

III.3. Modificările aduse de 2007 la contractul de leasing

financiar

Contract de leasing financiar, începând cu 1 ianuarie 2007 conform Codului fiscal,

este definit orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele

condiţii: riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul

-20-

leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing

produce efecte; contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate

asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării

contractului; utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării

contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu

diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing,

raportată la durata normală de funcţionare exprimată în procente; perioada de leasing

depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care face obiectul de

leasing (în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru

care contractul de leasing poate fi prelungit); valoarea totală de leasing, mai puţin

cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului.

Noutăţi în definiţia contractului de leasing sunt paragraful referitor la opţiunea de a

cumpăra bunul şi la valoarea reziduală şi paragraful referitor la valoarea totală de leasing.

Modificarea principală adusă de anul 2007 este referitoare la perioada contractului de

leasing, care în anul 2006 era de 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face

obiectul contractului. O altă modificare legată de leasingul financiar este faptul că

dobânda aferentă contractului de leasing va fi purtătoare de TVA începând cu 1 ianuarie

2007. Rămâne neschimbat faptul că amortizarea bunului aferent contractului de leasing

financiar se va deduce de către utilizator.

Noile modificări legislative, cu impact asupra activităţii de leasing, avantajează

utilizatorii. Anul 2006 a adus importante modificări legislative, cu impact asupra

activităţii de leasing, modificări în care Asociaţia de Leasing Bancar (ALB) s-a implicat

de la început, în procesul de iniţiere şi de redactare a unor texte de acte normative, în

dorinţa de armonizare legislativă cu Directivele Europene. Creşterea economică a

României din 2006, de peste 8% cât şi previziunile optimiste din 2007, s-au datorat şi

leasingului, ca sursă de finanţare pe termen mediu si lung, capabilă să sprijine

dezvoltarea diverselor sectoare ale economiei naţionale la costuri de finanţare

competitive. Modificările aduse de noul Cod Fiscal privitoare la definirea fiscală a

leasingului financiar şi operaţional produc efecte benefice atât microeconomic, la nivelul

contractului de leasing - prin simplificare - cât şi la nivel macroeconomic, în perspectiva

impozitului pe profit, la nivelul finanţatorilor şi utilizatorilor români. Astfel, într-un

-21-

contract de leasing financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca

proprietar al bunului pe care îl înregistrează în bilanţul contabil propriu, beneficiind astfel

de amortizarea contabilă şi fiscală. Conform ultimelor amendamente din Codul Fiscal,

utilizatorul plăteşte direct impozitele şi taxele locale aferente posesiei economice, ceea ce

îl scuteşte de costurile de intermediere pe care le plătea conform vechii legislaţii. ALB

menţionează că o cotă parte din aceste costuri de intermediere era reprezentată de

valoarea TVA, valoare pe care persoanele fizice nu o pot recupera. Aceleaşi

amendamente aduc un avantaj direct utilizatorilor persoane fizice sau persoane scutite de

la plata impozitelor şi taxelor locale prin faptul că vor fi tratate fiscal în conformitate cu

statutul acestora în raport cu Codul fiscal. ALB, neavând dreptul legal de a disemina

informaţiile referitoare la utilizatorii bunurilor achiziţionate în sistem leasing, nu se poate

implica în coordonarea în teritoriu a punerii în aplicare a acestor Norme şi a Ordinului

comun MFP-MAI, care menţionează concret procedura de declarare fiscală a bunurilor de

către contribuabil în calitate de utilizator/locatar al contractului de leasing. Ca

reprezentant al societăţii civile, ALB nu poate avea un rol executiv pentru organizarea

procesului de declarare şi colectare a acestor declaraţii fiscale şi a taxelor aferente,

obligaţie ce revine de drept Direcţiilor de Impozite şi Taxe .

III.4. Piata de leasing din România si reglementările cu

privire la IFN-uri

Creşterea economică de 6%, din 2007, s-a propagat şi la nivelul pieţei leasingului,

se arata intr-un comunicat de presa comun al celor doua asociaţii de leasing din România,

ALB si ASLR. Ritmul de creştere a fost de 51,3% la 31 decembrie 2007, fata de sfârşitul

anului anterior. Aceasta a cunoscut o dezvoltare semnificativă si a ajuns sa reprezinte

peste 4% din PIB, confirmând statutul leasingului de produs financiar complementar altor

produse bancare, accesibil unui mare număr de agenţi economici. Leasingul a devenit o

sursă de finanţare a investiţiilor pe termen mediu, capabilă să sprijine dezvoltarea

diverselor sectoare ale economiei naţionale la costuri competitive.

In anul 2007, ALB a finanţat active totale in valoare de 3.714 milioane euro (75%)

iar ASLR a finanţat active totale in valoare de 939 milioane euro (19%), astfel încât

-22-

totalul contractelor semnate la sfârşitul anului 2007 (după valoarea activelor finanţate), de

către membrii ALB si ASLR, însumează 4.653 milioane de euro. Numărul total al

contractelor de leasing încheiate a fost de 161.077 (din care ALB – 120.106 , iar ASLR –

40.971). Finanţările acordate sectoarelor economiei naţionale au fost diverse, astfel că

21% (974 milioane euro) din total au vizat echipamentele cu scop industrial, 9% (406

milioane euro) sectorul imobiliar şi 70% (3,27 miliarde euro) sectorul transporturilor.

În cadrul transporturilor, autoturismele deţin o cota de 52%, vehiculele comerciale

grele 30%, vehiculele comerciale uşoare 16% , iar alte tipuri de vehicule un procent de

2% din total. Finanţarea categoriei echipamentelor reprezintă o cota de 37% in domeniul

construcţiilor, 8% in domeniul echipamentelor IT si software, 8% echipamente destinate

industriei metalurgice, 7% service auto, 6% industria alimentara, 6% echipament

medical, 5% industria tipografica, 5% echipament agricol, 4% industria de prelucrare a

lemnului si 14% alte domenii. Finanţarea sectorului imobiliar este dominata de categoria

clădirilor industriale si comerciale cu un total de 40%, spatiilor de birouri clasa A, B si C

cu 30%, in timp ce restul de 30% reprezintă sectorul rezidenţial si al blocurilor destinate

apartamentelor. (vezi anexa 1)

Clienţii corporativi au atras cea mai mare parte (73%) din totalul finanţărilor, urmaţi

de componenta de retail (23%) şi de sectorul public (4%). Din punct de vedere al duratei

contractului de leasing, perioada cea mai des întâlnită este de 4-5 ani (31%), urmată de

cea de 3-4 ani (26%), 2-3 ani (22%), peste 5 ani (13%), 1-2 ani (6%) şi de 1 an (2%) .

În anul 2007, leasingul financiar a continuat să reprezinte principala direcţie de

derulare a contractelor de leasing, atingând un procent de 98% din totalul activelor

finanţate, restul de 2% fiind reprezentat de leasingul operaţional.

La nivel total, piaţa leasingului extern (cross-border) are o tendinţa de scădere de la

an la an si înregistrează un total de sub 1%. În ceea ce priveşte totalul pieţei de leasing

din România (ALB, ASLR, societăţi neafiliate), după valoarea activelor finanţate, la

finele anului 2007, studiile efectuate de „Asociaţia de Leasing si Servicii Financiare

NeBancare – ALB” si “Asociaţia Societăţilor de Leasing din România – ASLR” relevă

un total estimativ de 4,945 miliarde de euro. Cea mai mare cotă de piaţă este înregistrată

de sectorul companiilor subsidiare ale băncilor, cu 65% din total, urmat de sectorul

-23-

companiilor independente cu 29% şi de sectorul companiilor captive, cu 6%.

Ritmul de creştere a fost de 51,3% la 31 decembrie 2007, fata de sfârşitul anului anterior.

ALB si ASLR sunt afiliate la Federaţia Europeana a Asociaţiilor Societăţilor de

Leasing - Leaseurope şi concentrează circa 94% din piaţa autohtona de leasing, restul

fiind lessori neafiliaţi.

Ca urmare a schimbărilor intervenite în cadrul legal prin emiterea de către Banca

Naţională a României a Ordonanţei 28/2006 (legea IFN-urilor) piaţa de leasing din

România este reprezentata de cca 330 de societăţi de leasing , care s-au notificat la BNR

pana in luna aprilie 2006. Dintre acestea o parte au transmis la BNR documentaţia

necesara pentru a fi notificate ca IFN si pentru a îndeplini condiţiile impuse de lege ca

operatori de leasing, pana la data de 03.08.2006, alte 30 de societăţi de leasing înfiinţate

in 2006 si 2007. Pnă la data de 31.10.2007 BNR a acceptat 271 societăţi in care se

regăsesc societăţi de leasing financiar, societăţi de credit de consum, credite ipotecare sau

imobiliare, factoring, etc.

Deşi există o evoluţie substanţiala si constanta a pieţei de leasing din România,

societăţile de leasing se confruntă cu o serie de aspecte, dintre care menţionăm :

• cadrul legal încă insuficient structurat : în această perioadă s-au aflat in

discuţii atât modificările la legea 441/2006, legea care aduce modificări Legii

31/1990- legea companiilor, cat si normele metodologice ale Ordonanţei

28/2006 ,lege privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare nebancare IFN ;

• manifestarea unei lipse de informare a potenţialilor clienţi despre operaţiunea

de leasing (unde se include si preferinţa de natura psihologica a proprietăţii asupra

bunului în dauna unui contract de leasing în care dreptul de proprietate asupra bunului

trece asupra utilizatorului numai după efectuarea plaţii integrale de către acesta);

• stadiul actual al dezvoltării economiei naţionale

• nivelul încă redus al investiţiilor străine in România

Cu privire la leasingul operaţional, apariţia OG 28/2006 , precum si Legea 266 din

29.06.2006 pentru aprobarea OG 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar –

fiscale, a condus la apariţia Instituţiilor Financiare Nebancare (IFN). Prin aceasta BNR

-24-

obliga societăţile de leasing să-şi definească obiectul de activitate ca leasing financiar,

aşa cum este specificat in art. 7 al OG 28/2006. Aceeaşi ordonanţa la art. 8, pct. (6) se

referă la leasingul operaţional, astfel: “închirierea de bunuri mobile şi imobile către terţe

părţi, inclusiv leasing operaţional, cu condiţia ca valoarea bunurilor mobile şi imobile să

nu depăşească o limită care se stabileşte prin norme de către BNR.” Prin aceasta, cât şi

prin normele emise de BNR, se înţelege ca societăţile de leasing care s-au notificat la

BNR ca instituţii financiare nebancare(IFN) , nu au voie sa mai facă operaţiuni de leasing

operaţional, decât în măsura in care aceasta derivă din leasingul financiar, la o valoare pe

care o stabileşte BNR şi pe o perioadă de maxim un an.

Leasingul operaţional , astfel nu intră sub incidenţa legii IFN, el fiind reglementat

prin OG 51/1997 şi legea 287 din 13.07.2006 pentru modificarea şi completarea OG

51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. După apariţia OG

28/2006, legea IFN, o serie de societăţi membre ASLR, au renunţat la leasingul financiar

şi au trecut la reorganizarea societăţilor lor pentru efectuarea leasingului operaţional.

Aceasta deoarece o parte din aceste societăţi de leasing operaţional se confruntă cu o

serie de greutăţi în desfăşurarea activităţii de leasing operaţional, atât din partea

autorităţilor, cât şi a băncilor care le refuză acordarea de finanţare.

(HTTP://WWW.ASLR.RO)

-25-

IV. Studiu de caz

IV.1. Credit bancar vs. Leasing

Potrivit unui studiu Gallup pentru aproximativ 40% din populaţia adulta din mediul

urban nu exist o distincţie clară între creditul bancar si finanţarea prin leasing. 30% din

respondenţi ar merge la bancă pentru a obţine un credit, în timp ce 35% preferă avantajele

achiziţionării în leasing.

Lansat oficial cu mai bine de zece ani in urmă, ca o adaptare a pieţei la capacitatea

limitată de finanţare a investiţiilor, avantajele utilizării leasingului drept alternativă a

creditului bancar nu sunt încă pe deplin cunoscute şi înţelese nici măcar de către

întreprinzătorii români. In cele ce urmează, vom încerca o prezentare a leasingului, a

efectelor pe care le induce asupra trezoreriei unei companii prin comparaţie cu creditul

bancar.

Principiul fundamental care trebuie să stea la baza deciziei de finanţare este găsirea

unei combinaţii fericite între sursa de finanţare, modul de utilizare a banilor si modul in

care investiţia creează avantaje economice viitoare capabile sa permită rambursarea

sumelor împrumutate.

In cazul leasingului si creditului bancar, ambele posibilităţi au la bază aceeaşi idee,

cea de finanţare. Deosebirea este că aceste forme de finanţare diferă din punct de vedere

juridic şi economic. În cazul creditului bancar, cumpărătorul bunului devine automat

-26-

proprietar după semnarea contractului de vânzare-cumpărare. În cazul leasingului,

proprietar rămâne societatea, chiar dacă cumpărătorul utilizează deja bunul. Dar şi în

cadrul leasingului există anumite diferenţieri, date de formele de leasing practicate:

operaţional sau financiar. În cazul leasingului financiar, bunul este înregistrat în

patrimoniul utilizatorului care are dreptul de a calcula amortizarea, iar cota de amortizare

şi dobânzile sunt deductibile fiscal. De aceea şi leasingul financiar este mai aproape de

linia de credit decât de operaţiunea de leasing propriu-zisă, singura diferenţă dintre cele

două forme de finanţare fiind dată de aspectul juridic, de cine este proprietarul bunului. În

cazul leasingului operaţional, avem de-a face cu o închiriere propriu-zisă, bunul este

înscris în patrimoniul finanţatorului, iar utilizatorul nu înregistrează nimic în

contabilitate. În cazul leasingului operaţional, deductibilitatea fiscală este de 100%. Se

observă astfel că în cazul celor două tipuri de leasing existente, cel operaţional este net

avantajos faţă de cel financiar. Dar pe piaţa românească cota leasingului operaţional este

sub 10%. O altă anomalie a pieţei este dată de faptul că, teoretic, leasingul, chiar şi cel

financiar, ar fi trebuit să fie mai ieftin decât creditul bancar, acest lucru nu se întâmplă.

Fenomenul se explică prin faptul că avem de-a face cu o piaţă în formare. Societăţile de

leasing se constituie ca entităţi independente. În condiţiile actuale însă, parte din

societăţile de leasing care s-au constituit independent, din motive financiare au apelat la

creditele bancare şi astfel a apărut un cost suplimentar la preţurile iniţiale. Pe de altă

parte, după cum am mai arătat, în piaţa românească foarte multe din societăţile de leasing

sunt parte integrantă a unui grup financiar şi au fost constituite, de cele mei multe ori,ca

subsidiare ale băncilor. Partea proastă este însă faptul că finanţarea nu a fost asigurată

printr-o majorare de capital a societăţilor la care băncile sunt acţionari 100%, ci tot prin

deschiderea de linii de credit.

Unul dintre elementele esenţiale luate în calcul în realizarea unui management

eficient al resurselor financiare este cel legat de costuri. Astfel în cazul creditului bancar

destinat achiziţionării unui autovehicul, dobânda si ratele lunare de rambursat sunt

determinate în funcţie de preţul DDP (duty delivered paid), în componenţa căruia intră

toate taxele – cele vamale (0% pentru autovehiculele din Uniunea Europeana si 30%

pentru cele din afara UE), accizele (0-27%) şi TVA (19%), elementele care majorează

substanţial preţul CIP de intrare a bunului. În schimb, în cazul ratelor de leasing se ţine

-27-

cont doar de preţul CIP, in timp ce accizele si taxele vamale se aplică la valoarea

reziduală, valoare ce reprezintă minimum 20% din valoarea iniţială a maşinii.

În cele ce urmează vom dezvolta analiza prin exemple ipotetice reflectate în

tabelele IV.1.1 şi IV.1.2, două exemple de calculaţii specifice leasing-ului respectiv

creditului bancar pentru active de acelaşi tip, fabricat într-o ţară membră ale Uniunii

Europene iar celălalt este un produs extracomunitar pentru a demonstra avantajele

leasingului din punct de vedere al cheltuielilor vamale.

Astfel, indiferent de situaţie şi în aceleaşi condiţii ipotetice cum ar fi elemente de

genul tipului de activ finanţat, preţului de achiziţie, avansului, ratei dobânzii şi perioadei

de finanţare, constatăm că leasing-ul are un cost final mai redus decât creditul bancar.

Diferenţele de cost între cele două produse financiare cresc considerabil atunci când

leasing-ul foloseşte la maximum avantajele fiscale create de legislaţia în vigoare din

România. Astfel din tabelul IV.1.2 se observă o diferenţă de 3.763,81 Euro de plată mai

mult în cazul creditului bancar. Această valoare reprezintă de fapt o creştere a

contractului de credit cu 27.51 % faţă de contractul de leasing.

Desigur că diferenţele de valori existente se pot materializa în costuri directe sau

indirecte mai mari sau mai mici, asupra solicitantului de finanţare, în funcţie de

momentele ieşirilor şi intrărilor de numerar determinate de componenţa fiscală

caracteristică fiecărui tip de finanţare în parte prin afectarea directă atât la nivelul

fluxurilor de disponibilităţi cât şi a situaţiei patrimoniale. Avantajele fiscale acordate

leasing-ului situează produsul financiar în avantaj clar faţă de alte produse financiare,

situaţie care în principiu poate fi interpretată ca facilitate acordată unei anumite industrii.

Însă odată cu integrarea în UE şi adoptarea standardelor de lucru europene, acest avantaj

va dispărea aşa cum de altfel este şi firesc.

Structura valorii contractelor pentru active fabricate în UE

Varianta finanţare

Preţ achiziţie

Valoare reziduală

Taxa vamală

achitată la val. reziduală

Taxa vamală

achitată anticipat

TVA

achitată anticipat

Avans Suma finanţată (baza de calcul)

Rata dobânzii

Rata medie lunară

TOTALCONTRACT

LEASING 10.000 2.000 0 NU NU 2.000 8.000 9% 297,23 13.080,19

CREDIT 10.000 NU NU 0 1.900 2.000 9.900 9% 315,00 13.340,00

DIFERENTA 259,81

-28-

Tabel IV.1.1

Structura valorii contractelor pentru active fabricate în afara UE

Varianta finanţare

Preţ achiziţie

Valoare reziduală

Taxa vamală

achitată la val.

Reziduală

Taxa vamală

achitată anticipat

TVA

achitată anticipat

Avans Suma finanţată (baza de calcul)

Rata dobânzii

Rata medie lunară

TOTALCONTRACT

LEASING 10.000 2.000 600 NU NU 2.000 8.000 9% 297,23 13.680,19

CREDIT 10.000 NU NU 3.000 2.470 2.000 13.470 9% 429,00 17.444,00

DIFERENTA 3.763,81

Tabel IV.1.2

Pe termen scurt, costurile creditului sunt mai mici decât cele ale leasingului, însă un

alt set de avantaje care pledează pentru leasing se referă la faptul că o companie de

leasing este mult mai flexibilă şi mai operativă în privinţa finanţării, spre deosebire de o

bancă, unde regulile sunt mult mai rigide şi mai multe. Pe de altă parte, datorită

parteneriatelor încheiate de bănci cu societăţile de asigurări, cu producătorii sau

distribuitorii direcţi, toate aceste costuri pot fi mai mici şi se pot încheia toate în acelaşi

loc, economisindu-se astfel timp, nivelul avansului poate fi discutat cu societatea, în

unele cazuri ajungându-se chiar la avans zero, iar valoarea reziduală poate fi diminuată.

Atât în cazul leasingului cât şi al creditului bancar firmele sunt obligate la plata unor

comisioane/taxe de administrare (cuprinse în general între 1,5% si 2,5%) şi a primelor de

asigurare în timp ce dobânzile variază între 9,5% si 12% (in cazul leasingului operaţional

pot fi chiar mai mari). Solicitările băncilor privind garanţiile materiale (ipoteci,

comisioane de evaluare, prime de asigurare a gajurilor) generează costuri. Prin

comparaţie leasingul apare ca un instrument mult mai flexibil deoarece garanţiile sunt

constituite de dreptul de proprietate asupra bunului şi pentru asigurarea unor plăti la

termen din partea utilizatorului acesta emite şi bilete la ordin aferente ratelor (sau cecuri)

în favoarea finanţatorului. Accesibilitatea finanţării prin leasing este cu atât mai atractivă

cu cât nivelul avansului poate fi negociat cu societatea de leasing, iar acelaşi tratament se

aplică şi la stabilirea valorii reziduale. Avansul obişnuit în practica din piaţa de leasing

este de 20%, pornind de la zero până la un maxim de 50%. În acelaşi timp, valoarea

reziduală este, conform legii, de minimum 20% din valoarea de intrare a bunului. Dar

-29-

poate fi şi mai mare, neputând depăşi 50%. În general societatea de leasing îşi acoperă

riscul de default (incapacitate de plată) şi din dimensionarea avansului. Astfel, faţă de

creditul bancar atât obţinerea cât şi derularea unei finanţări în sistem de leasing se poate

dovedi mai rapidă şi operativă.

Diferenţele semnificative se regăsesc în evidenţele contabile. Astfel, contractarea

unui credit apare reflectată în contabilitate ca o datorie, determinând modificarea

structurii bilanţiere a firmei. Această situaţie va genera obţinerea unor indicatori ai

bonităţii cu niveluri mai reduse, limitând accesul la finanţări viitoare. În schimb, în cazul

leasingului bunurile achiziţionate au regim de bunuri închiriate. Operaţiunile contabile

presupun înregistrarea pe cheltuieli a sumelor aferente plaţilor corespunzătoare ratelor,

astfel ratele nefiind cuprinse în bilanţ ca datorii. Acesta este principalul atu al finanţării în

leasing, tratamentul fiscal avantajos care permite deductibilitatea plăţilor de leasing.

Acestea se compun din: amortizare, dobânda, asigurare şi diferenţe de curs valutar (în

cazul leasingului financiar). Rata de leasing sunt singurele deductibile în cazul

leasingului operaţional. În acest sens deducerea ratei de leasing permite diminuarea bazei

de calcul a impozitului pe profit, cu influenţe pozitive în rentabilizarea activităţii şi

majorarea profitului.

Dacă în cazul creditului bancar, rambursarea anticipată a împrumutului este

sancţionată prin comisionare suplimentară, în cazul leasingului nu există o regulă strictă.

Această situaţie nu este inclusă de cele mai multe ori în contractul încheiat între utilizator

şi societatea de leasing. Alteori firmele de leasing aplică un comision de 1% - 2% din

suma plătită in avans, metodă abordată cel mai frecvent de societăţile de leasing afiliate

unor bănci. O altă formulă de soluţionare a acestei probleme este cea a practicării unei

dobânzi diferenţiate care presupune ca utilizatorul să beneficieze de o reducere a

dobânzii stabilite iniţial, şi nu o recalculare la sold.

Începutul lunii februarie 2007 a fost perioada în care deţinătorii de maşini in leasing

ar fi trebuit să le declare la Administraţia Fiscală, Direcţia Taxe şi Impozite Locale (până

la 9 feb) însă datorită faptului că mai puţin de jumătate s-au grăbit spre ghişee, primăriile

de sector au prelungit perioada maximă de înscriere până la sfârşitul lunii februarie. În

ceea ce priveşte modificarea calculaţiei, în materie de leasing, TVA-ul se aplică la

principal+dobândă (spre deosebire de situaţia anterioara, când TVA-ul se aplica la

-30-

principal) fapt care duce la o mărire a ratei lunare, şi implicit la majorarea sumei totale de

rambursat la sfârşitul perioadei de leasing. De acest lucru sunt afectaţi însă numai

persoanele fizice, cele juridice putând în continuare să-şi deducă aceste cheltuieli cu

TVA.

Utilizatorii apelează la achiziţia în leasing numai atunci când

această sursă de finanţare este mai avantajoasă comparativ cu

celelalte surse de finanţare. De regulă, leasingul este preferat ca

urmare a simplicităţii sale şi a efectelor atenuate în timp ce le

provoacă asupra trezoreriei întreprinderii. Operaţiunea de leasing ar

putea fi mult mai atractivă dacă compania de leasing ar finanţa-o din

surse proprii. Dacă dobânzile percepute de societăţile de leasing ar fi

mai reduse, atunci şi sub aspectul volumului imobilizărilor ar fi net mai

avantajos leasingul. Dacă bunul provine din import, din afara Uniunii

Europene, atunci leasingul poate fi cea mai avantajoasă sursă de

finanţare, datorită facilităţilor fiscale privind importurile cu condiţia ca

taxele vamale să nu fie zero.

IV.2. Metodologie de fundamentare a deciziei de finanţare

în leasing

Există în prezent mai multe metodologii cu ajutorul cărora se

poate fundamenta decizia de achiziţie în leasing urmărind selecţia unei

anumite surse de finanţare. Cea mai răspândită dintre acestea este

aceea care are la bază criteriul Valorii Actualizate Nete (VAN). O altă

posibilitate ar putea fi şi metodologia de analiză comparativă bazată

pe criteriul de comparaţie costul total net actualizat (CTN) al

surselor de finanţare, deoarece calculul costului net presupune luarea

în considerare nu numai a preţului de achiziţie a bunului ci şi o serie de

alte elemente cum ar fi:

cheltuielile şi comisioanele specifice fiecărui tip de achiziţie;

economia fiscală aferentă;

-31-

impozitul pe profit;

factorul de actualizare.

Acest indicator surprinde economia fiscală (facilităţile fiscale)

specifice operaţiunii, economie care reprezintă un argument în

favoarea leasingului. În structura cheltuielilor care apar nu vor fi

incluse acelea care apar indiferent de sursa de finanţare: cheltuielile

de înmatriculare, întreţinere şi asigurare de răspundere civilă.

IV.2.1. Costul bunului achiziţionat în leasing (financiar)

Pe lângă preţul bunului - achiziţionat de compania de leasing –

utilizatorul trebuie să mai plătească dobânda percepută de aceasta, o

taxă de contract şi asigurarea CASCO (după caz) realizată între

societatea de leasing şi o societate de asigurări. Comisionul de

gestiune se plăteşte o singură dată, la începutul contractului. Costul

operaţiunii de leasing (CTl) pentru utilizator este:

CTl=Pa+Dobl+Cgest+Casig

În care:

Pa = Preţul de achiziţie, adică preţul CIP al bunului

Dobl = Dobânda percepută de societatea de leasing, ca total pe

întregul contract; se calculează prin însumarea dobânzilor lunare

Cgest = Comisionul de gestiune perceput de societatea de leasing, se

calculează o singură dată, la începutul contractului ca procent din

valoarea iniţială

Casig = Costurile cu asigurarea (Casco); prima de asigurare diferă anual

astfel: în primul an se calculează ca procent din valoarea bunului

(preţul de achiziţie plus toate taxele aferente), pentru ca în fiecare an

-32-

să scadă proporţional cu o anumită cotă procentuală faţă de valoarea

din anul precedent.

Acesta reprezintă cu Dob+Cg+Casg unităţi monetare mai mult

decât preţul de achiziţie al bunului. Însă, o astfel de analiză nu este

concludentă dacă nu se ia în calcul actualizarea şi economia fiscală. În

decizia utilizatorului trebuie să se ţină cont de cuantumul costului net

actualizat. Acesta se obţine prin diminuarea costului total cu economia

fiscală toate actualizate la momentul începerii operaţiunii.

Relaţiile de calcul ale costului net actualizat al leasingului sunt

următoarele:

CTl=Pa + Dobleasing + Cgest + Casig = Av + Princ + Vrm+ Dobleasing +

Cgest + Casig

CTded i = Am i + Dobi + Cgest + Casig i

Ami = Pa / D

Dobi = Σ Dobhi = Σ rdl(%)/12*Sdlhi

Cgest = Pa *Prgest (%)

Casig i = Pa *Prasig (%) pt i = 0

Casig i = (Pa – Σ Ami)* Prasig (%) pt i >=1

Ef i= CTded i * Imppr(%)

CTNded i = CTded i – Ef i

CTNneded i = Av (pt i = 0) + (Princ i – Ami) + Vrm (pt m = n+1)

Princ i = Pa – Av – Princ i-1 , i >= 1

CTNi = CTNded i + CTNneded i

CTNact(leasing) = Σ CTNi * fact i

fact i = 1/ (1+a)i

În care, alături de notaţiile anterioare:

Av = aportul propriu la finanţare, adică avansul plătit de utilizator

Princ = principalul, partea din capital ce va fi distribuită în cadrul ratelor

(valoarea finanţată fără valoarea reziduală)

-33-

Vrm = valoarea reziduală, prin plata căreia, la sfârşitul contractului de

leasing ( în anul m = n+1), utilizatorul intră în proprietatea bunului;

n = numărul de ani pe care se derulează contractul de leasing;

i = numărul curent al anului respectiv, poate lua valori de la 1 la n;

CTded = costul total deductibil;

Am = amortizarea bunului - se reflectă în cadrul principalului (în cadrul

ratei de leasing), restul reprezentând o cheltuială nedeductibilă;

D = durata normală de funcţionare a bunului;

rdl = rata anuala dobânzii implicită a contractului de leasing;

Sdlh = soldul lunar al principalului în luna h;

h = numărul curent al lunii din anul respectiv, ia valori de la 1 la 12;

Prgest = prima de gestiune, poate varia în funcţie de societatea de

leasing;

Prasig = prima de asigurare, calculată anual ca procent din valoarea

actualizată a bunului

asigurat;

Ef = economia fiscală aferentă cheltuielilor deductibile,

Imppr(%) = cota de impozit pe profit, stabilită conform legislaţiei în

vigoare,

CTNded = costul total net deductibil;

CTNneded = costul total net nedeductibil;

fact = factor de actualizare;

a = coeficient de actualizare.

Observaţie: în cazul în care durata contractului de leasing este mai

mare de un an, actualizarea se face pe principiile cunoscute din

matematica actuarială, cu alte cuvinte, costul total net actualizat va

reprezenta suma costurilor anuale nete actualizate cu factorul

corespunzător anului ‚i’.

-34-

IV.2.2. Costul bunului achiziţionat prin contractarea unui

credit bancar

Această variantă este frecventă în practica economică dar prezintă

unele inconveniente cum ar fi: garantarea creditului şi îndeplinirea

criteriilor de bonitate financiară, şi în unele cazuri dobânda fluctuantă.

Costul total al creditului bancar va cuprinde cheltuielile totale realizate

(aportul propriu la finanţare, cheltuielile cu studiul de fezabilitate, cu

asigurarea Casco şi a garanţiei, cu dobânzile şi ratele de rambursat,

comisionul de gestiune) la care se adaugă impozitul datorat statului

pentru cheltuielile efectuate din venituri impozabile. Impozitul se

calculează eliminând cheltuielile deductibile (dobânzile, comisionul de

gestiune, asigurările, amortizările, cheltuielile cu studiul de

fezabilitate) din cele totale şi înmulţind diferenţa cu procentul de

impozit.

Relaţiile de calcul ale costului net actualizat al creditului, plecând

de la ideea că acesta

va fi acordat pe mai mulţi ani, sunt prezentate mai jos:

CT = Pa+ Dobcredit + Cgest + Casig + Cfezab + Casig Pty + Imppf = Av +

Pramasa + Dobcredit

+ Cgest + Casig + Cfezab + Casig Pty + Imppf

CTded i = Ami + Dobi + Cgest i + Casig i + Cfezab i + Casig Pty i

Ami = Pa / D

Dobi = Σ Dobhi = Σ rd(%)/12*Sdhi

Cgest i = (Pa - Pramasa i ) *Prgest (%)

Crisc = Pa *Prrisc (%)

Casig i = Pa *Prasig (%) pt i = 0

Casig i = (Pa – Σ Ami)* Prasig (%) pt i >=1

-35-

Ef i= CTded i * Imppr(%)

==> CTNded i = CTded i – Ef i

CTNneded i = Av (pt i = 0) + (Pramasa i – Ami) + Imppf i

Pramasa i = Pa – Av – Pramasa i-1 , i >= 1

CTNi = CTNded i + CTNneded i

CTNact(credit) = Σ CTNi * fact i

fact i = 1/ (1+a)i

În care, în afară de notaţiile de mai sus, avem:

Cgest i = comisionul de gestiune al creditului în anul ‚i’, echivalentul

comisionului de

gestiune la leasing; se plăteşte anual, la soldul rămas de achitat;

Cfezabi = cheltuieli cu studiul de fezabilitate, achitate doar o dată, la

începutul contractării

creditului;

Casig Pty = alte cheltuieli legate de asigurarea garanţiilor suplimentare

cerute de bancă,

plătite tot o dată la începutul contractării creditului;

D = durata normală de funcţionare a bunului;

Dobhi = dobânda în luna ‚h’ a anului ‚i’, calculată la sold

rd (%) = rata dobânzii bancare anuale;

Sdhi = soldul rămas de achitat în luna ‚h’ a anului ‚i’;

Pramasa = partea rămasă de achitat din valoarea finanţată;

a = coeficientul de actualizare.

În cazul creditului bancar, actualizarea sumelor se face cu un coeficient

de actualizare egal cu rata dobânzii bancare.

Pe baza acestei metodologii s-a elaborat un produs-program care

a fost experimentat pe exemple concrete de la diferite companii de

leasing. Astfel s-a observat că după criteriul costului net actualizat este

recomandabil creditul bancar cu condiţia existenţei bonităţii financiare,

-36-

a garanţiilor necesare şi a unei dobânzi mai mici decât la leasing. Dacă

luăm în considerare plăţile totale actualizate constatăm că, de

asemenea, tot creditul bancar este preferat. Acest lucru se întâmplă

atunci când compania de leasing îşi finanţează achiziţia bunului prin

credit bancar. Toate cheltuielile prilejuite de credit sunt recuperate prin

redevenţe care cuprind şi profitul acesteia.

Structura cheltuielilor aferente creditului bancar este

asemănătoare leasingului. Excepţiile în cadrul leasingului sunt

adunarea valorii reziduale în calculul cheltuielilor totale dar nu există

cheltuieli cu elaborarea studiului de fezabilitate şi nici cu asigurarea

garanţiilor. Dobânda la leasing este mult mai mare decât cea bancară,

iar taxa de contract este echivalentă comisionului de gestiune a

creditului. Operaţiunea de leasing ar putea fi mult mai atractivă dacă

compania de leasing ar finanţa-o din surse proprii. Pentru bunurile

provenite din import va fi preferat leasingul dacă facilităţile fiscale vor

compensa diferenţa de plată. Se poate observa că avantajul

leasingului, faţă de celelalte forme de achiziţionare a bunului, constă

nu atât în volumul imobilizărilor făcute cât în facilităţile oferite de

ansamblul operaţiunii. Dacă dobânzile percepute de societăţile de

leasing ar fi mai reduse, atunci sub aspectul volumului imobilizărilor ar

fi mai avantajos leasingul. Dacă bunul provine din import, atunci va fi

preferat leasingul cu condiţia ca taxele vamale să nu fie nule.

Reducerea impozitului pe profit a redus atractivitatea leasingului.

Un studiu recent făcut de National Business Institute din SUA

conturează un top al motivelor pentru care firmele preferă leasingul

altor alternative;

-37-

41%

18%10%

10%

8%13%

economie de capital de lucru

finanţare flexibilă

motive fiscale

uzură morală rapidă

accesibilitate

alte motive

o 41% - pentru că permite un mai bun management al cash-ului

şi duce la o economie de capital de lucru;

o 18% - pentru că schimbările tehnologice rapide impun

înlocuirea echipamentelor;

o 10% - pentru că este o formă de finanţare foarte flexibilă;

o 10% - pentru că formele de leasing sunt mai deschise în a

evalua proiectul în sine şi în a-şi asuma în acelaşi timp riscul

de produs, ca urmare condiţiile impuse pentru finanţare sunt

mai accesibile decât în cazul băncilor;

o 8% - din motive fiscale.

Un astfel de rezultat depinde de gradul de dezvoltare al

economiei, de sistemul fiscal, de gradul de maturitate al industriei de

leasing şi de măsura în care acesta poate propune soluţii creative şi

viabile, compatibile cu tendinţele de dezvoltare şi cerinţele clienţilor.

Leasingul este o alternativă modernă la creditul clasic, dar poate fi

şi o metodă de remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back). Prin

acest mijloc, se încurajează firmele rentabile, capabile să aducă

profitul necesar achitării redevenţelor. Această formă de finanţare

-38-

oferă creditorului drept garanţie însuşi dreptul de proprietate, fapt ce

dă creditului un grad redus de risc. Leasingul accentuează tendinţa

modernă a capitalismului de a face o disociere între cei ce deţin

capitalul şi cei care folosesc în mod activ acest capital.

IV. Concluzii

Industria leasingului cunoaşte o evoluţie rapidă în ultimele decenii preconizându-

se ca ea să joace în continuare un rol important şi în mileniul III. Nivelul de dezvoltare al

industriei leasingului variază însă mult în diferite părţi ale lumii şi cu cât se vor consolida

mai multe pieţe noi în acest domeniu cu atât pătrunderea leasingului va avansa.

Analiza tendinţelor de evoluţie a leasingului este strâns legată de evoluţia

tehnologiilor industriale, a politicilor fiscale şi monetare, precum şi de evoluţia în

ansamblu a economiei mondiale. Toţi aceşti factori au o evoluţie specifică la nivelul

fiecărei ţări, motiv pentru care piaţa leasingului cunoaşte particularităţi pe ţări, regiuni

sau continente.

În ceea ce priveşte activele ce fac obiectul operaţiunilor de leasing întrevedem o

continuare a expansiunii leasingului de autovehicule, în strânsă corelare cu politicile

fiscale şi cu evoluţia performanţelor tehnice ale acestora.

-39-

Insuficient de dezvoltat este leasingul imobiliar care presupune facilităţi aparte

dar care permite îndeplinirea obiectivelor guvernelor pe linia construcţiei de locuinţe

sociale. Din acest considerent în perioada imediat următoare leasingul imobiliar va

cunoaşte un ritm ascendent.

Un alt produs care va cunoaşte expansiune pe piaţa leasingului este software-ul de

aplicaţii. Din nefericire prezentul nu evidenţiază un aflux de investiţii în acest domeniu,

dar pe măsura dezvoltării comerţului electronic şi a comunicaţiilor prin Internet,

întreprinderile vor fi tot mai dependente de produse informatice performante, adaptabile

cerinţelor utilizatorilor.

Ca orice alt fenomen juridic, leasingul, a apărut în anumite condiţii şi a evoluat sub

influenţa anumitor factori. Dată fiind structura lui complexă şi variată, leasingul a obţinut

diverse definiţii în literatura de specialitate, acestea având o motivaţie legală, economică,

fiscală etc. De cele mai multe ori, leasingul este privit ca o categorie economică, fiind

calificată drept o formă de finanţare. Sub aspect economic, leasingul este o categorie

complexă de relaţii sociale patrimoniale (economice) dintre mai multe persoane ce au

drept scop al activităţii sale obţinerea de profit, a cărui realizare devine posibilă cu o

eficienţă economică mai sporită pentru fiecare participant prin combinarea într-un mod

convenabil pentru ei toţi a surselor financiare, a utilajelor de producţie, a cunoştinţelor

tehnologice şi a capacităţilor organizatorice. Astfel, în cadrul leasingului sunt satisfăcute

interesele economice ale tuturor participanţilor la schema prezentată: pentru producătorul

de bun, leasingul este privit ca o formă eficientă de realizare a producţiei sale, pentru

locatar – aceasta este o formă de procurare şi/sau de exploatare a utilajelor şi produselor

performante, conservând totodată capitalul, pentru locator – o formă de investire eficientă

a surselor financiare.

În final aş dori să remarc faptul că studiul elaborat reprezintă numai un demers care

intenţionează să evidenţieze o serie de probleme de actualitate, privind leasing-ul, şi sperând

totodată că aspectele dezbătute vor reprezenta un punct de pornire pentru studiile viitoare.

-40-

TRANSPORTURI

52%

30%

16% 2%

autoturisme

vehicule comerciale grele

vehicule comerciale usoare

alte tipuri

ECHIPAMENTE

37%

8%8%7%6%

6%

5%

5%4%

14%

constructii

it

industria metalurgica

service auto

industria alimentara

echipament medical

industria tipografica

echipament agricol

IMOBILIARE

40%

30%

30% cladiri comerciale siindustriale

spatii de birouri clasa A, B,C

sector rezidential siapartamente

STRUCTURA PIETEI DE LEASING

TRANSPORTURI; 70.00%

ECHIPAMENTE; 21.00%

IMOBILIARE; 9.00%

ANEXA 1

-41-

BIBLIOGRAFIE

1. Achim Monica Violeta, „Leasing – o afacere de succes, derulare, contabilitate,

eficienta”, Ed. Economica, 2005

2. Andreica Marin – “Leasing - Cale de finanţare a investiţiilor pentru întreprinderi

mici şi mijlocii”, Editura Crimm, Bucureşti 1998

3. Andreica Marin, Cristina Andreica, Ionel Mustea-Şerban, Răzvan Mustea-Şerban,

“Decizia de finanţare in leasing”, Ed. Cibernetica, 2003

4. Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu, „Operaţiunile de leasing”, Ediţia a II-a, Ed.

Luminalex, 2000

5. Gabriel Tiţa-Nicolescu, „Regimul juridic al operaţiunilor de leasing”, Bucureşti

Editura All Beck, 2003.

6. I. Stancu, “Gestiunea financiara a agenţilor economici”, Editura Economica,

Bucureşti, 1994

-42-

7. Monografie contabila pentru instituţiile financiare nebancare – ASLR, 2007

8. Puiu Al., “Management în afacerile economice internaţionale”, Editura

Independenta economică, Bucureşti,1992

9. Teză de doctorat: „REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAŢIUNILOR DE

LEASING FINANCIAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA” Coordonator Stiinţific:

PROF.UNIV.DR. Volcinschi Victor; Doctorand Martin Cristina , 2007

10. Teză de doctorat: „FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE FINANŢARE ŞI

ACHIZIŢIE ÎN LEASING”, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. Marin Andreica,

Doctorand: Mustea – Şerban Răzvan,2007

11. Teză de doctorat: „VALENŢE ŞI LIMITE ALE LEASINGULUI ÎN CONDIŢIILE

SPECIFICE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI”, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr.

DUMITRU MIRON, Doctorand: BĂRBULESCU ŞEITAN OANA, 2006

12. Teză de doctorat: „STUDIU ASUPRA PERSPECTIVEI LEASING-ULUI ÎN

ROMÂNIA”, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. STANCU ION, Doctorand:

COCA CONSTANTINESCU GHEORGHE CORNEL, 2006

13. Ciobanu Anamaria, „Analiza comparativa leasing operaţional - leasing financiar”,

Tribuna Economica, Nr.22, 2005

14. George Vulcănescu, Fin-leasing, Finmedia, 2004

15. Nisulescu Ileana,”Alternative privind finanţarea IMM-urilor”, 2006, Gestiunea şi

contabilitatea firmei, nr.3

16. Rus Ioan, Avantajele leasingului, Tribuna economica, Nr.39, 2007

17. Codul Fiscal, Ediţia a VII-a, 2007

18. OG. Nr 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing (versiune

consolidate la 27.07.2007)

19. http://www.bancherul.ro

20. http://www.aslr.ro

21. http://www.leasing.ro

22. http://www.finzoom.ro

-43-