CUPRINS

CAPITOLUL I: SITUAŢIILE FINANCIARE – PRINCIPALA SURSĂ DE INFORMARE A MANAGEMENTULUI..............................................................................................................21.1. Scopul situaţiilor financiare în vederea fundamentării deciziilor......................................21.2. Informaţiile economice comunicate prin prisma situaţiilor financiare............................41.3. Situaţiile financiare – obiectiv fundamental al contabilităţii............................................61.4. Rolul, funcţiile şi obiectul situaţiilor financiare...................................................................71.5. Utilizatorii info furnizate de SF..........................................................................................10

CAPITOLUL II: SITUATIILE FINANCIARE ELABORATE DE CATRE ENTITATILE ECONOMICE...............................................................................................................................122.1. Reglementari contabile conforme cu D.E.E. adoptare de entitatile economice din România....................................................................................................................................122.2. Principii de elaborare a situatiilor financiare......................................................................162.3. Criterii de identificare a elementelor in situatiile financiare.............................................182.4. Aprobarea, verificarea şi prezentarea situatiilor financiare ............................................20

CAPITOLUL III: SITUATII FINANCIARE ELABORATE DE ENTITATILE ECONOMICE...............................................................................................................................223.1. Bilantul contabil..................................................................................................................223.2. Contul de profit si pierdere.................................................................................................243.3. Situatia modificarii capitalurilor proprii.............................................................................253.4. Tabloul fluxurilor de numerar.............................................................................................273.5. Notele explicative la situatiile financiare............................................................................29

CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ACTIVITĂTII AGENŢILOR ECONOMICI PE BAZA SITUAŢIILOR FINANCIARE LA S.C. AURORA S.A...............374.1. Prezentarea generală a entităţii...........................................................................................374.2. Analiza situaţiei financiare – calculul indicatorilor...........................................................404.2.1. Analiza structurii financiar-patrimoniale a întreprinderii.................................................404.2.1.1. Analiza ratelor de structură ale activului................................................................404.2.1.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului...............................................................434.2.2. Analiza bonităţii financiare a întreprinderii........................................................................454.2.2.1. Analiza lichidităţii întreprinderii............................................................................454.2.2.2. Analiza solvabilităţii întreprinderii.........................................................................464.2.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii...................................................................474.2.3.1. Analiza echilibrului financiar pe termen lung........................................................474.2.3.2. Analiza echilibrului financiar pe termen scurt.......................................................494.2.3.3. Analiza trezoreriei nete...........................................................................................494.2.4. Analiza ratelor de gestiune.................................................................................................50

CONCLUZII.................................................................................................................................53BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................54

1

CAPITOLUL I: SITUAŢIILE FINANCIARE – PRINCIPALA SURSĂ DE INFORMARE A MANAGEMENTULUI

1.1. Scopul situaţiilor financiare în vederea fundamentării deciziilor

Principala funcţie a conducerii într-o societate globală, o constituie fundamentarea şi luarea deciziilor, pe baza informaţiilor. Informaţia este înţeleasă ca o cunoaştere sau acţiune de constatare, de punere la curent, de lămurire a unei probleme la trecut, prezent sau viitor. Indiferent de natura ei, informaţia, se vinde şi se cumpără ca orice marfă. Cu cât informaţia este mai cuprinzătoare şi de utilitate certă, cu atât domeniul de incertitudini se restrânge, mărind sfera cunoaşterii umane în cele mai diverse domenii ale vieţii sociale, economice, culturale etc.

Contabilitatea este o puternică sursă de informaţii utilizate în diferite scopuri. Informaţiile furnizate de contabilitate sunt informaţii contabile obţinute prin prelucrarea datelor din contabilitate cu ajutorul unor metode, procedee şi instrumente proprii.

Informaţia contabilă se regăseşte sub formă de: informaţie contabilă curentă (obţinută zi de zi) şi de raportare (obţinută la anumite date de raportare şi la sfârşitul exerciţiului); informaţie contabilă de dispoziţie (care dispune realizarea unei operaţii) şi de execuţie (care atestă execuţia unei operaţii); informaţie contabilă internă (care circulă în întreprindere) şi informaţie contabilă externă, ce este orientată spre informarea utilizatorilor din afara unităţi.

Informaţia contabilă este produsă de structuri specializate organizate în cadrul întreprinderii ca şi compartimente funcţionale ale acesteia sau în afara ei, ca entităţi juridice de sine stătătoare sau persoane fizice ce au calitatea de contabil autorizat ori de expert contabil, şi au ca obiect de activitate obţinerea acestor informaţii, conform contractelor încheiate de întreprindere.

În literatura economică, pentru reflectarea –întreprinderii în termeni financiari– la sfârşitul exerciţiului se utilizează diverse accepţiuni: bilanţ contabil, documente contabile de sinteză, conturi anuale, situaţii financiare, rapoarte financiare.

Indiferent de titulatura sub care le regăsim în contabilitate, în opinia noastră, documentele contabile de sinteză reprezintă pentru utilizatorii informaţiilor financiare "baza de date" necesară în luarea deciziilor economice de către diferitele categorii de utilizatori.

La sfârşitul exerciţiului financiar, ca ofertă a contabilităţii, documentele contabile de sinteză sunt rezultatul unei munci care se descompune în trei mari faze: colectarea datelor, înregistrarea datelor în conturi şi formalizarea în conturi de sinteză.

Colectarea datelor constă în centralizarea tuturor -pieselor justificative- ale tranzacţiilor întreprinderii. Faza de înregistrare a datelor în conturi este realizată cu ajutorul următoarelor documente: Registrul jurnal –pentru înregistrarea cronologică a informaţiilor; Registrul mare –pentru deschiderea şi urmărirea conturilor în concordanţă cu totalul însemnărilor din registrul jurnal; Registrul inventar – care reflectă la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, cantitativ şi valoric, toate elementele de activ şi pasiv. Urmează apoi formalizarea în conturi de sinteză, care presupune o regrupare a datelor de aceeaşi natură, o clasare după o nomenclatură metodică, astfel încât situaţiile financiare să fie cât mai relevante.

2

Regăsirea noţiunii de bilanţ ca o componentă a documentelor contabile de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale, argumentează poziţia privilegiată pe care acesta o ocupa în cadrul formaţiei bilanţiere şi accentuează modelul patrimonial pe care s-a bazat sistemul contabil românesc.

Titulatura "conturi anuale" se regăseşte în Directiva a IV-a a C.E.E. În cadrul acesteia, se precizează, conturile anuale, care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexa. Aceste documente constituie un tot, iar conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor societăţii.

Titulatura de "situaţii financiare" este utilizată de Cadrul General al IASB, unde se precizează că situaţiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiară. Un set complet de situaţii financiare include de regulă, un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o situaţie a modificărilor poziţiei financiare -care poate fi prezentată în diverse moduri: fie ca o situaţie a fluxurilor de trezorerie (situaţia fluxurilor de fonduri), fie sub formă de note şi alte situaţii explicative. Pot fi incluse de asemenea, materiale şi informaţii suplimentare sau derivate care vin în completarea acestora. Acelaşi document menţionează că situaţiile financiare nu includ elemente ca, rapoartele directorilor, declaraţiile preşedintelui, discuţiile şi analizele conducerii şi elemente similare care se pot include într-un raport financiar sau anual. Spre deosebire de Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene care nu abordează prezentarea conturilor consolidate, Cadrul general al IASB se referă şi la situaţiile financiare consolidate.

Pe plan internaţional, problematica situaţiilor financiare o regăsim în prevederile normei contabile internaţionale IAS 1 "Prezentarea situaţiilor financiare", dar şi în alte norme contabile internaţionale. Apariţia IAS 1 a avut pe de o parte, menirea de a actualiza cerinţele din standardele pe care le-a înlocuit cu prevederile Cadrului general IASB privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, iar pe de altă parte, menirea de a ameliora calitatea situaţiilor financiare prezentate, utilizând sau făcând trimitere şi la alte Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Standardul îşi propune ca obiectiv stabilirea unei baze cu scop general, referitoare la prezentarea situaţiilor financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi. Astfel, ne explicăm de ce standardul internaţional de contabilitate efectuează numai recomandări cu privire la prezentarea, structura şi conţinutul minim al informaţiilor ce trebuie cuprinse în situaţiile financiare. De altfel, recomandările sunt specifice normelor contabile internaţionale, deoarece acestea adoptă concepţia de situaţii financiare dereglementate şi, totodată, sunt dovada flexibilităţii acestora.

Totuşi, norma contabilă internaţională IAS 1 cuprinde şi prevederi cu caracter obligatoriu. Spre exemplu, se menţionează că un set complet de situaţii financiare include următoarele componente: bilanţul; contul de profit şi pierdere; o situaţie care să reflecte fie: toate modificările capitalului propriu; fie modificările capitalului propriu, altele decât acelea provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii şi distribuiri către proprietari; situaţia fluxurilor de numerar; politicile contabile şi notele explicative. De asemenea, se mai menţionează că o întreprindere poate pretinde că întocmeşte situaţiile ei financiare în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, numai dacă, acestea "satisfac toate cerinţele fiecărui Standard aplicabil şi fiecare interpretare aplicabilă Comitetului Permanent pentru Interpretări", scopul situaţiilor financiare fiind acela "să prezinte fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi". O prezentare fidelă, sub toate aspectele semnificative cu IAS, solicită printre altele, "... furnizarea de informaţii suplimentare atunci când cerinţele din Standardele Internaţionale de Contabilitate sunt insuficiente pentru a permite utilizatorilor să înţeleagă impactul tranzacţiilor şi evenimentele particulare asupra poziţiei financiare şi rezultatelor întreprinderii".

3

Situaţiile financiare au ca obiectiv oferirea de informaţii privind poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile unei game largi de utilizatori, în luarea deciziilor economice.

Noţiunea de "rapoarte financiare" este utilizată în literatura contabilă americană. Acestea cuprind contul de rezultate, situaţia capitalurilor proprii, bilanţul contabil, situaţia fluxurilor de numerar. Contul de rezultate şi situaţia fluxurilor de numerar reflectă activităţile întreprinderii pe o anumită perioadă de timp, bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la un moment dat, iar legătura dintre contul de rezultate şi bilanţ, pentru o anumită perioadă de timp, este realizată de situaţia modificării capitalurilor proprii. Se poate remarca ordinea rapoartelor financiare, specifică şi contabilităţilor de origine anglo-saxonă, care privilegiază necesităţile informaţionale ale investitorilor, în calitatea lor de ofertanţi de capital în condiţii de risc.

1.2. Informaţiile economice comunicate prin prisma situaţiilor financiare

Importanţa elaborării situaţiilor financiare este egală atât pentru cei care le întocmesc, cât şi pentru utilizatorii informaţiilor financiare.

Contabilitatea are ca finalitate furnizarea de informaţii privind activitatea economico-socială a unor organizaţii. Informaţiile contabile servesc diferiţilor utilizatori (furnizori, clienţi, investitori, fisc, bănci, salariaţi, statistica naţională etc.) care sunt partenerii economico-sociali ai unei entităţi, deci este nevoie ca producţia de informaţii contabile să fie supusă unui control social, adică unei codificări normative.

Originile codificării contabilităţii, adică stabilirea de reguli care să stea la baza producţiei de informaţii contabile, pot fi identificate în perioada medievală sau de început a capitalismului, când au fost redactate primele coduri privind activitatea comercială sau alte reglementari care se referă în mod expres la modul de ţinere a contabilităţii. Acest proces de codificare normativă a contabilităţii este determinat, în primul rând, de rolul social al informaţie contabile; astăzi vorbim de o piaţă de informaţii contabile, bazată pe oferta şi cererea de informaţii.

Putem afirma că informaţia propusă de contabilitate este informaţia cea mai utilizată în luarea deciziilor economice, la nivel microeconomic, de aceea normalizarea contabilităţii trebuie să vizeze armonizarea prezentării documentelor contabile de sinteză, metodele şi procedurile contabile, cât şi terminologia contabilă.

Toate studiile efectuate sunt de acord cu faptul că pentru a lua decizii economice utilizatorii situaţiilor financiare trebuie să evalueze capacitatea unei întreprinderi de a genera disponibilităţi precum şi momentul şi certitudinea guvernării acestora.

Utilizatorii cuprind mai multe grupuri de persoane cu obiective variate. Fiecare dintre ei doresc să aibă acces la informaţiile particulare care variază în funcţie de tipul deciziei de luat, de mărimea capitalurilor angajate, de durata investiţiei, de interesele pe care le apară, de scopul pe care îl urmăresc, de competenţele şi aptitudinile consilierilor lor. În aceste circumstanţe, putem aprecia corectă afirmaţia potrivit căreia scopul contabilităţii nu este în mod unic de a se constitui într-o memorie a operaţiilor întreprinderii şi într-un mijloc de calcul periodic al unui indicator de performanţă economică a întreprinderii, rezultatul.

Situaţiile financiare trebuie să ofere utilizatorilor informaţiilor financiare, privilegiul de a evalua sănătatea întreprinderii în funcţie de anumite criterii cum ar fi capacitatea de a-şi asigura autofinanţarea, de a crea bogăţie (valoare adăugată), mărimea garanţiilor oferite terţilor.Nu de puţine ori, acelaşi eveniment economic creează reacţii diferite în două sau mai multe ţări. Explicaţia rezidă din diferenţele culturale contabile. Culturile contabile aflate în dispută pentru deţinerea supremaţiei sunt cultura contabilă europeană şi cultura contabilă anglo-saxonă.

4

Acestea au dat naştere la două sisteme contabile care constituie de fapt, două modele de cerere de informaţii contabile la nivel internaţional: modelul continental şi modelul anglo-saxon.

Modelul continental de cerere de informaţii financiare are ca beneficiari principali ai informaţiei financiare creanţierii, autorităţile fiscale, dar şi investitorii. Opţiunea pentru acest model aparţine unor ţări ca Belgia, Germania, Franţa, Grecia, Italia, Portugalia, în care finanţarea întreprinderilor este asigurată în general prin împrumuturi bancare, regulile contabile sunt influenţate de cele fiscale, iar sistemele juridice sunt reunite în coduri de reguli detaliate, pentru diverse domenii, în care se înscrie şi contabilitatea.

Modelul anglo-saxon de cerere de informaţii financiare se adresează cu predilecţie investitorilor actuali şi potenţiali. Adeptele unui astfel de model sunt ţări în care finanţarea întreprinderilor se realizează prin recurs la piaţa de capital, contabilitatea este decuplată de fiscalitate, pieţele de capitaluri au un rol determinant, iar sistemele de drept cutumiar sunt preponderente. În aceste ţări, normele contabile sunt elaborate de reprezentanţii sectorului privat, într-un cadru reglementar general. Pentru un asemenea model au optat ţări precum S.U.A., Regatul Unit al Marii Britanii, Australia, Canada, Olanda, Noua Zeelandă, Singapore.

Cadrul General al IASB menţionează şapte categorii de utilizatori de situaţii financiare: investitorii prezenţi şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile sale, publicul.

Informaţiile oferite de situaţiile financiare utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice pot fi clasificate astfel:

informaţii privind poziţia financiară a întreprinderii, privind resursele economice pe care le controlează;

informaţii referitoare la obligaţiile şi efectele tranzacţiilor, evenimente şi circumstanţe susceptibile să modifice resursele şi obligaţiile;

informaţii privind performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii;informaţii privind modul în care întreprinderea a obţinut şi utilizat numerarul generat de

activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare;informaţii privind maniera în care managerii întreprinderii au realizat obiectivele propuse şi

au gestionat resursele ce le-au fost încredinţate;informaţii privind respectarea de către entitate a reglementărilor contabile în vigoare;informaţii privind estimarea probabilităţii de realizare a fluxurilor viitoare de numerar, a

mărimii şi a momentelor în care sunt generate aceste fluxuriinformaţiile despre poziţia financiară sunt reflectate de bilanţ. Aceasta este influenţată de

resursele economice pe care întreprinderea le controlează, de structura sa financiară, lichiditatea şi solvabilitatea sa, de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera în viitor numerar sau echivalente ale numerarului, utilizatorii apelează la informaţiile privind resursele economice controlate de aceasta şi de capacitatea sa din perioada anterioară de a modifica resursele economice.

informaţiile referitoare la structura financiară a întreprinderii sunt necesare utilizatorilor, pe de o parte, pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare şi maniera în care profiturile şi fluxurile viitoare de numerar vor fi repartizate investitorilor, iar pe de altă parte, posibilitatea întreprinderii de a obţine finanţare în perioada următoare.

lichiditatea şi solvabilitatea, sunt informaţii pe baza cărora utilizatorii anticipează capacitatea companiei de a-şi onora datoriile financiare scadente.

informaţiile privind performanţele întreprinderii, oferite de contul de profit şi pierdere, reprezintă pentru destinatarii informaţiilor financiare, o bază în anticiparea capacităţii

5

întreprinderii de a genera fluxuri de numerar cu resursele existente şi de a utiliza cât mai eficient aceste resurse.

Utilizatorii pot evalua capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a nevoilor întreprinderii de a le utiliza, cu ajutorul informaţiilor referitoare la modificările poziţiei financiare.

Nevoile informaţionale ale utilizatorilor sunt completate şi de informaţii suplimentare care vizează: posibilităţile financiare ale activităţilor companiei, activităţile care au legătură cu gestiunea resurselor umane, incidenţa activităţii companiei asupra mediului ecologic, cât şi acţiunile în care aceasta s-a angajat pentru protecţia mediului.

În literatura de specialitate, se apreciază că utilizatorii situaţiilor financiare dispun de informaţii pentru satisfacerea nevoilor comune de informare, nu şi pentru luarea deciziilor economice. Partizanii acestei afirmaţii au ca argument faptul că informaţiile oferite de situaţiile financiare sunt rezultatul evenimentelor trecute şi nu oferă, de regulă, informaţii non-financiare.

1.3. Situaţiile financiare – obiectiv fundamental al contabilităţii

Comunicarea deţine astăzi un loc preponderent în viaţa economică. Oricare ar fi sectoarele de activitate (productive, comercial, extractiv, agricol etc), universul concurenţial, poziţia strategică sau funcţia exercitată, toate întreprinderile trebuie să comunice pentru a fi competitive şi pentru a se face cunoscute. Informarea asupra produselor şi competenţelor acestora, asupra tehnologiilor de fabricaţie este o ambiţie justificată pentru a atrage noi parteneri financiari şi industriali, pentru a spori cota de piaţă sau a "satisface dorinţele şi nevoile pieţelor financiare".

În aceste condiţii se poate afirma că obiectivul fundamental al contabilităţii, în cadrul entităţilor economice este prezentarea de situaţii financiare periodice, numite "conturi anuale" sau documente de sinteză (bilanţ, cont de profit şi pierdere, tabloul fluxurilor de trezorerie, situaţia modificării capitalurilor proprii, politici contabile şi note explicative), care trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi rezultatelor exploatării în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori pentru luarea de decizii economice.

În concepţia continentală obiectivul contabilităţii se defineşte ca fiind prezentarea de situaţii care să reflecte o imagine fidelă a activităţii întreprinderii, contabilitatea trebuind să satisfacă obligaţiile de conformitate cu regulile de sinceritate şi de prudenţă .În acest fel se asigură o mai bună protecţie a asociaţilor şi terţilor prin stabilirea unei reguli de joc între întreprinderi. Această regulă de joc permite să se compare performanţele întreprinderii, să se favorizeze concurenţa loială pe pieţele financiare, iar pe plan fiscal să se menţină o egalitate a tratamentului, indispensabilă bunei funcţionări a economiei.

O formulare apropiată a obiectivului contabilităţii financiare aparţine organismului internaţional de normalizare a contabilităţii -IASB- puternic influenţat de concepţia anglo-saxonă: "Obiectivul documentelor contabile de sinteză ale unei întreprinderi este de a furniza informaţii privind situaţia financiară, performanţele şi evoluţia situaţiei financiare, care să fie utile unei game largi de utilizatori, atunci când aceştia iau decizii economice". Informaţiile privind situaţia financiară sunt furnizate în principal de bilanţ, cele privind performanţele întreprinderii prin contul de rezultate, iar informaţiile privind evoluţia situaţiei financiare, prin tabloul de trezorerie.

Deosebirea de formulare între cele două concepţii, se referă la conceptul de imagine fidelă-care la francezi, reprezintă obiectivul fundamental al contabilităţii, iar la anglo-saxoni este considerat principiul fundamental, care contribuie la realizarea obiectivului.

6

1.4. Rolul, funcţiile şi obiectul situaţiilor financiare

Situaţiile financiare reprezintă un instrument contabil de mare importanţă în procesul conducerii entităţilor economice, fiind necesar atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanţarea, utilizarea şi recuperarea fondurilor, organizarea controlului asupra realizării deciziilor luate, precum şi pentru stabilirea unor drepturi şi obligaţii, a unor răspunderi şi cointeresări provenite din activitatea de gospodărie şi dezvoltare a patrimoniului.

Legea contabilităţii din ţara noastră, inspirată din standardele contabile mondiale şi occidentale avansate, stabileşte că situaţiile financiare reprezintă documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Fiind un complet de documente de sinteză, situaţiile financiare anuale în general şi bilanţul în special trebuie, în toate circumstanţele, să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de entitatea patrimonială. Acestea presupun: respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului; respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii, a necompensării şi posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înscrise în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Situaţiile financiare constituie un instrument deosebit de important în procesul de fundamentare a deciziilor pe care le adoptă organele de conducere în vederea dirijării activităţii curente şi îndeosebi a celei de perspectivă, precum şi pentru efectuarea îndrumării şi a controlului privind modul de îndeplinire a prevederilor de natură economică şi financiară.

Importanţa pe care o prezintă situaţiile financiare, în mod sintetizat, se poate reliefa prin următoarele aspecte mai importante:

constituie mijloc de cunoaştere, control şi analiză a activităţii agenţilor economici de către consiliile de administraţie, AGA, de organele fiscale, de statistică ş.a.;

datele pe care le conţin şi care se referă la prezentarea indicatorilor efectivi privind exerciţiile curent şi precedent asigură analiza evoluţiei acestora de la un an la altul;

informaţiile pe care le oferă stau la baza fundamentării a numeroase decizii privind activitatea curentă şi îndeosebi cea de perspectivă;

constituie un factor mobilizator pentru îmbunătăţirea conţinutului şi organizării evidenţei contabile, care trebuie să asigure datele necesare,exacte şi la timp, în vederea elaborării sale în mod corespunzător şi la termenele prevăzute.

Situaţiile financiare pot să-şi îndeplinească rolul important ce le revine în procesul conducerii numai în măsura când îndeplinesc anumite condiţii sau cerinţe: condiţia fundamentală pe care trebuie s-o îndeplinească situaţiile financiare o constituie în principal reflectarea realităţii privind elementele de activ şi de pasiv existente la dispoziţia agentului economic, a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor realizate de acestea. În acest scop este necesar ca operaţiile economice să fie înregistrate integral corect şi la timp, pe baza documentelor justificative în care au fost consemnate. Se impune, de asemenea, compararea periodică a operaţiunilor din conturi cu situaţia de pe teren, cât şi verificarea exactităţii înregistrărilor în conturi, pentru care se folosesc procedeele contabilităţii şi în speţă inventarierea şi balanţele de verificare.

Calitatea situaţiilor financiare se apreciază, de asemenea, prin caracterul său simplu şi clar, deziderat necesar pentru analiza activităţii fiecărui agent economic de către cei interesaţi, operaţiune care să se poată efectua cu uşurinţă şi care să conducă la aprecieri în deplină concordanţă cu realitatea.

Simplitatea şi claritatea situaţiilor financiare se apreciază prin numărul de indicatori pe care îi prezintă şi care trebuie să fie semnificativi şi ordonaţi după criterii ştiinţifice. Informaţiile sau indicatorii din situaţiile financiare se impune să fie prezentate simplu şi clar în vederea

7

analizei lor cu uşurinţă în scopul documentării necesare pentru elaborarea prevederilor pentru anii următori.

Dintre condiţiile sau cerinţele impuse situaţiilor financiare se menţionează şi cea privind caracterul său complet, în sensul că trebuie să conţină toate formularele cerute, iar acestea să fie completate cu toţii indicatorii pe care îi conţin.

O altă cerinţă pe care trebuie s-o îndeplinească situaţiile financiare o reprezintă respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor şi a corelaţiei între aceştia. Astfel, concluziile la care se ajunge în urma analizei acestora redau corect atât aspectele pozitive cât şi cele negative existente în activitatea desfăşurată de agenţii economici, ceea ce permite luarea deciziilor corespunzătoare care să înlăture deficienţele constatate.

Întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite constituie o altă condiţie pentru situaţiile financiare, prin care se contribuie la asigurarea conducerii, controlului şi analizei activităţii desfăşurate, în mod operativ şi eficient, precum şi la asigurarea centralizării datelor la termenele prevăzute.

Prin trecerea la noul sistem de contabilitate adaptat cerinţelor existente în ţările cu economie de piaţă din Uniunea Europeană, situaţiile financiare elaborate de entităţile economice au o importanţă deosebită, în calitatea lor de instrument de informare a terţilor şi de dezvoltare a analizelor financiare necesare conducerii întreprinderii, acestea realizând obiectul de bază al contabilităţii financiare, respectiv de a reda o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului.

Situaţiile financiare ale entităţilor economice îndeplinesc o funcţie complexă tennico-contabilă şi comunică cu multiple valenţe în următoarele acţiuni:

Introduc în contabilitate elemente patrimoniale şi realizează controlul înregistrării operaţiilor contabile. Universalitatea componentelor patrimoniale, concretizate la începutul activităţii în inventar, se sistematizează în cadrul bilanţului, care se preiau în conturile contabile, prin intermediul conturilor de bilanţ de deschidere, iar la sfârşitul perioadei conturile sintetice din contabilitate se soldează prin intermediul conturilor de bilanţ de închidere.

Stabilesc mecanismul de funcţionare a conturilor. Bilanţul reprezintă baza, iar egalitatea dintre activ şi pasiv constituie cheia sistemului contabilităţii cu înregistrare în partidă dublă. Dubla înregistrare constituie o caracteristică de bază a contabilităţii, care o deosebeşte de celelalte tipuri ale evidenţei economice, asigurând totodată şi următoarele particularităţi: egalitatea permanentă între activul şi pasivul bilanţului; controlul operaţiilor economice înregistrate în conturi şi concordanţa cu evidenţa cronologică; reflectarea şi urmărirea prin conturi a mijloacelor economice cu sursele de formare a acestora, precum şi cu rezultatele financiare ale activităţii; relaţii de corespondenţă şi legături reciproce între conturile în care se înregistrează operaţiile economico-financiare.

Generalizarea datelor contabilităţii. Gruparea operaţiilor economico-financiare înregistrate în conturi se face cu ajutorul balanţei de verificare şi se generalizează într-o prezentare sistematică prin componentele situaţiilor financiare, sub forma unei egalităţi între mijloacele ce constituie activul şi sursele de formare a acestuia care constituie pasivul şi sub forma rezultatelor obţinute.

Generalizarea datelor prin situaţiile financiare se realizează la nivel de entitate economică prin concentrarea şi gruparea elementelorcontabilităţii, iar la nivelul structurilor ierarhice, se asigură prin centralizări succesive a situaţiilor financiare ale unităţilor subordonate.

Pentru reliefarea rolului şi implicit a calităţii situaţiilor financiare, prezintă importanţă sublinierea funcţiilor acestora şi anume:

Funcţia de reflectare, constă în aceea că situaţiile financiare constituie un sistem de indicatori economico-financiari cu caracter rezultativ prin care se consolidează şi se reprezintă

8

informaţiile referitoare la alocarea şi finanţarea, producţia şi reproducţia capitalurilor distincte din punct de vedere patrimonial. Prin generalizare se înţelege faptul că indicatorii dau expresie trăsăturilor comune ale elementelor de patrimoniu avansate şi consumate în circuitul economico-financiar.

Funcţia de control şi analiză se manifestă în procesul de urmărire şi interpretare a modului de realizare a obiectivelor programate privind angajarea şi utilizarea capitalurilor delimitate patrimonial, determinarea abaterilor de la indicatorii economico-financiari prevăzuţi, stabilirea măsurilor necesare, precum şi a deciziilor corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii de gospodărire. Realizarea deplină a acestei funcţii are loc cu prilejul analizei pe baza situaţiilor financiare a activităţii economico-financiare a agenţilor economici.

Funcţia de instrument de echilibru economico-financiar se manifestă în cunoaşterea, dirijarea şi stăpânirea relaţiilor dintre activ şi pasiv, cheltuieli şi venituri. Acest echilibru este reflectat, controlat şi reglat atât din punct de vedere dimensional (la nivelul patrimoniului), cât şi structural (pe părţi componente ale patrimoniului).

Funcţia de decontare a patrimoniului se realizează la sfârşitul perioadei de gestiune, de regulă, la închiderea anului financiar. în acest scop situaţiile financiare sunt folosite ca instrument de justificare a recuperării cheltuielilor din venituri sau finanţărilor destinate în acest sens, precum şi de stabilire a răspunderilor şi cointeresărilor materiale privind asigurarea relaţiei de conservare şi creştere a patrimoniului

Obiectivul situaţiilor financiare este acela de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificarea poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sferei largi de utilizatori pentru luarea deciziilor economice.

În ţara noastră, obiectivul situaţiilor financiare elaborate de către entităţile economice este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Informaţiile privind modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi sunt utile pentru a evalua activităţile sale de exploatare, finanţare şi investiţii în perioada de raportare.

Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite în primul rând de bilanţ. Informaţiile privind performanţa sunt oferite în primul rând de contul de profit şi pierdere. Informaţiile privind modificările poziţiei financiare sunt furnizate în situaţiile financiare prin intermediul unei situaţii distincte.

Părţile componente ale situaţiilor financiare se interrelaţionează, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente. Deşi fiecare situaţie oferă informaţii diferite, este probabil că nici una să nu servească unui singur scop sau sa ofere toate informaţiile impuse de necesităţile specifice ale utilizatorilor. De exemplu, contul de profit şi pierdere oferă o imagine incompletă a performanţei dacă nu este folosit împreuna cu bilanţul şi situaţia modificărilor poziţiei financiare.

Situaţiile financiare cuprind, de asemenea, note, materiale suplimentare, precum şi alte informaţii. De exemplu, pot cuprinde informaţii suplimentare relevante pentru necesităţile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanţ şi contul de profit şi pierdere. Pot fi incluse, de asemenea, informaţii privind riscurile şi incertitudinile ce afectează întreprinderea, precum şi orice resurse şi obligaţii care nu apar în bilanţ. Informaţiile despre segmentele geografice şi industriale, precum şi despre efectul modificării preţurilor asupra întreprinderii pot fi, de asemenea, oferite sub forma informaţiilor suplimentare.

9

1.5. Utilizatorii informaţiilor furnizate de situaţiile financiare

Nevoile informaţionale ale diverşilor utilizatori de informaţie contabilă, au avut drept consecinţă construirea a două reprezentări ale aceleiaşi realităţi despre întreprindere: o reprezentare să satisfacă necesităţile informaţionale ale utilizatorilor externi şi una a celor interni.

Pentru a asigura informaţiile care să satisfacă necesităţile comune ale majorităţii utilizatorilor dar şi pentru a permite comparabilitatea indicatorilor de gestiune între diferite întreprinderi, contabilitatea financiară este reglementată, pe norme unitare, iar situaţiile financiare pe care le produce fac obiectul normalizării, atât pe plan naţional cat şi internaţional.

Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite în primul rând de bilanţ. Informaţiile privind performanţa sunt oferite de contul de profit şi pierdere iar cele referitoare la modificarea poziţiei financiare, în principal, prin intermediul situaţiei fluxurilor de trezorerie.

IASB consideră că situaţiile financiare întocmite în acest scop, furnizează majoritatea informaţiilor necesare luării deciziilor economice atât externe cât şi interne. Deoarece investitorii sunt ofertanţii de capital şi de risc ai întreprinderii, furnizarea de informaţii care satisfac necesităţile lor vor permite în acelaşi timp şi satisfacerea necesităţilor altor utilizatori.

Astfel utilizatorii situaţiilor financiare iau decizii economice pentru: a hotărî când sa cumpere, să păstreze sau sa vândă o investiţie de capital; a evalua răspunderea sau gestionarea echipei manageriale; a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti salariaţii săi şi celelalte datorii; a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii; a determina politica de impozitare; a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui; a elabora şi a utiliza date statistice la nivel naţional; a reglementa activitatea întreprinderilor.

Între dorinţele informaţionale ale diverşilor utilizatori externi, care doresc sa obţină mereu mai multe informaţii şi conducătorii întreprinderilor nedispuşi să publice decât în mică măsura aceste informaţii apar conflicte inevitabile. Cei care au rolul de a concilia conflictele între producătorii de informaţii şi utilizatorii acestora, sunt pe de o parte organele legislative ale statului şi organismele de specialitate care asigură cadrul normativ şi organele de control, iar pe de altă parte profesia contabilă liberală -cenzorii, auditorii financiari - prin intermediul cărora se validează datele din situaţiile financiare.

Pentru a putea interveni în mod eficient în procesul de gestionare a resurselor, managerii trebuie sa dispună de informaţii de detaliu care să permită analizarea costurilor şi a rentabilităţii la nivelul fiecărui sector de activitate, la nivelul fiecărei funcţii a întreprinderii cât şi pe fiecare produs, lucrare sau serviciu. Totodată managerii au din ce în ce mai multă nevoie şi de informaţii nefinanciare referitoare la calitatea produselor, reducerea timpilor pentru crearea, fabricarea şi livrarea produselor, asigurarea serviciilor postlivrare etc.

Toate aceste informaţii de natură economică necesare luării deciziilor operative de către manageri sunt asigurate de către contabilitatea de gestiune care se organizează în funcţie de necesităţile informaţionale şi de specificul activităţii fiecărei întreprinderi. Ea reprezintă segmentul de contabilitate „nestandardizat", ea este nenormată, precizările metodologice în domeniu permit fiecărei unităţi să-şi elaboreze propriile evidenţe şi instrumente de gestiune adaptate nevoilor şi specificului acestora. Contabilitatea de gestiune vine să furnizeze informaţiile necesare aprecierii eficienţei economice a întreprinderii fiind orientată în special spre calcularea şi controlul costurilor, iar rezultatele prelucrării informaţiilor nu pot fi divulgate în afara colectivului de conducere, datele sale sunt secrete pentru terţi.

În contextul globalizării economice şi al internaţionalizării contabilităţii putem constata o dezvoltare a sferei de cuprindere a utilizatorilor informaţiei contabile:- utilizatorii interni sunt reprezentaţi în principal de managementul întreprinderilor.

10

- utilizatorii externi sunt reprezentaţi de finanţatorii întreprinderii, de partenerii comerciali ai acesteia, de partenerii sociali, puterea publică şi alte persoane interesate .

Fără îndoială că terţii sunt utilizatorii privilegiaţi ai informaţiilor din situaţiile financiare, informaţii care stau la baza analizelor externe. În acelaşi timp nu putem ignora, sub nici o formă, rolul acestor informaţii pentru analize interne, astfel managerii sunt interesaţi de poziţia financiară, rezultatele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii. Pentru a asigura succesul şi supravieţuirea întreprinderii într-un mediu economic competitiv, managerii se concentrează în special asupra profitabilităţii şi lichidităţii - indicatori ce se determină pe baza datelor din bilanţ.

Finanţatorii sunt instituţii care pun la dispoziţia întreprinderilor resursele necesare desfăşurării activităţii. Aceste instituţii de finanţare pot lua mai multe forme de organizare şi desfăşurare a activităţii: instituţii de finanţare bursieră; instituţii bancare de finanţare; statul, în calitate de investitor în sectoarele strategice ale economiei; instituţii financiare internaţionale, care asigura finanţare pe bază de proiecte.

Investitorii sunt interesaţi de capacitatea întreprinderii de a realiza venituri în perioada următoare achiziţiei şi raţionează în funcţie de capacitatea entităţilor economice de a degaja fluxuri de trezorerie din activitatea desfăşurată. De asemenea investitorii sunt interesaţi şi de informaţii cu privire la dividende sau rata rentabilităţii a căror dinamică oferă un bogat flux informaţional cu privire la perspectivele de dezvoltare ale întreprinderii.

Creditorii sunt persoane care deţin creanţe asupra întreprinderii. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt creditorii bancari, sunt interesaţi de informaţii ce privesc solvabilitatea, lichiditatea, gradul de îndatorare şi rentabilitatea întreprinderilor, prin analiza bilanţului şi a contului de profit şi pierderi pe ultimii trei ani, pentru a cunoaşte în ce măsură pot recupera sumele investite şi dobânzile cuvenite. În plus creditorii bancari pot fi interesaţi şi de o serie de informaţii particulare pe care le interpretează de o manieră proprie şi care îi ajuta în luarea deciziilor de plasare a fondurilor în relaţia cu diferiţi parteneri comerciali.

Furnizorii sunt interesaţi în mare măsură de informaţii cu privire la capacitatea întreprinderilor-client de a îndeplini obligaţiile financiare asumate anterior. În contextul actual majoritatea furnizorilor acordă o atenţie sporită perspectivelor de dezvoltare a partenerilor comerciali care ar putea avea consecinţe pozitive în viitorul apropiat asupra activităţii lor.

Clienţii sunt interesaţi de capacitatea întreprinderilor furnizoare de a continua activitatea cel puţin la parametrii de până în acel moment, pentru că eventuale perturbări în buna funcţionare a acestora se poate repercuta în mod direct şi asupra activităţii lor.

Partenerii sociali, salariaţii şi sindicatele care îi reprezintă pe aceştia sunt interesaţi de situaţia economică şi financiară a întreprinderii prin prisma problemelor legate de nivelul remuneraţiilor sau posibilitatea menţinerii locurilor de muncă pe termen lung.

Puterea publică este preocupată de probleme ce privesc determinarea şi controlarea impozitelor şi taxelor, folosite în realizarea unor sinteze macroeconomice pe baza cărora se vor lua decizii de politică economică şi financiară. Întreaga legislaţie fiscală ce se aplică întreprinderilor româneşti se bazează pe informaţiile furnizate de contabilitate, deoarece rezultatul impozabil este dependent de rezultatul contabil. Bilanţul contabil favorizează controlul organelor fiscale asupra achitării la timp a obligaţiilor pe care le are întreprinderea şi prevenirea evaziunii fiscale.

Analiştii financiari-contabili folosesc informaţiile bilanţiere în elaborarea unor studii amănunţite, în funcţie de cerinţele diverşilor utilizatori pe care îi consiliază. În elaborarea acestor analize trebuie să se ţină cont de mediul în care activează întreprinderea.

Noţiunea de utilizator al informaţiilor furnizate de situaţiile financiare nu poate fi limitată doar la categoriile enunţate mai sus.

11

CAPITOLUL II: SITUAŢIILE FINANCIARE ELABORATE DE CĂTRE ENTITĂŢILE ECONOMICE

2.1. Reglementări contabile conforme cu D.E.E. adoptate de entităţile economice din România

Pentru elaborarea unor decizii pertinente, care să corespundă pe deplin realităţii şi să răspundă multiplelor şi complexelor probleme ridicate de activităţile economico-financiare, sunt necesare informaţii de calitate furnizate de către sistemul informaţional economic. În acest sens, în ultimul deceniu s-a urmărit perfecţionarea acestui sistem contribuind astfel la perfecţionarea contabilităţii.

În anul 2005, având în vedere semnarea acordului de aderare la Uniunea Europeană, ţara noastră a ales să aplice un nou set de norme contabile, conforme cu Directivele Europene.

În aceste condiţii entităţile economice ce deţineau active de exploatare de o valoare considerabilă şi de asemenea o cifra de afaceri şi număr de salariaţi pe măsură au fost obligate ca de la 1 ianuarie 2006 să întocmească situaţii financiare conform OMFP nr. 1752/2005: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificării capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie şi politici contabile şi note explicative.Acest sistem contabil prevede noi criterii de mărime:

total active: 3.650.000 euro,cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro şinumăr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 50.

Acestea au fost folosite întotdeauna de Directiva a IV-a ca prag între obligaţia de a întocmi situaţii financiare dezvoltate şi obligaţia de a întocmi situaţii financiare prescurtate.

Astfel, dacă o persoană juridică care întocmeşte situaţii financiare prescurtate şi depăşeşte limitele a cel puţin două dintre criteriile de mărime, în două exerciţii financiare consecutive, întocmeşte situaţii financiare dezvoltate. Invers, dacă o persoană juridică, care întocmeşte situaţii financiare dezvoltate, nu depăşeşte limitele a două dintre criteriile de mărime, în două exerciţii financiare consecutive, întocmeşte situaţii financiare prescurtate.

Deci, obligaţia de a întocmi situaţii financiare dezvoltate sau prescurtate de către o entitate este reversibilă, după cum sunt sau nu depăşite limitele a două dintre criteriile de mărime în două exerciţii financiare consecutive.

Aplicarea Directivelor Europene în contabilitatea românească pune în lumină principalele modificări, acestea se referă în special la: conţinutul şi aria de aplicativitate a noilor reglementări; formatul şi structura situaţiilor financiare şi terminologia utilizată.

În structura sa OMFP 1752/2005 cuprinde două părţi:- Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a UE privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăţi comerciale care înlocuiesc OMFP 94/2001 şi OMFP 306/2002;- Reglementările contabile conforme cu Directiva a Vll-a a UE privind conturile consolidate care înlocuiesc OMFP 772/2000.

În ceea ce priveşte partea I a OMFP 1752/2005, noile reglementări contabile conforme cu Directiva a IV-a UE nu mai cuprind norme metodologice de utilizare a conturilor contabile şi nici

12

monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni, acest lucru fiind în spiritul normelor europene care se bazează mai mult pe principii şi mai puţin pe o tehnică rigidă.

Spre deosebire de reglementările înlocuite, OMFP 1752/2005 nu mai cuprinde prevederi privind organizarea şi conducerea contabilităţii, acestea fiind incluse în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.

În spiritul normelor europene au fost eliminate prevederile referitoare la microîntreprinderi ca urmare a unei observaţii exprese a Uniunii Europene. Situaţiile financiare ale microîntreprinderilor se compuneau din bilanţ şi din cont de profit şi pierdere. Conform observaţiei UE, atâta timp cât microîntreprinderile intră în aria de aplicabilitate a unor reglementări contabile aliniate la cerinţele Directivei a IV-a, acestea trebuie să întocmească, pe lângă bilanţ şi cont de profit şi pierdere, şi note explicative.

În ceea ce priveşte situaţiile financiare se păstrează un format dezvoltat al situaţiilor financiare pentru întreprinderile mari şi un format simplificat pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

OMFP nr. 1752/2005 precizează în mod expres că subunităţile fără personalitate juridică care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în România organizează şi conduc contabilitatea până la nivel de balanţă de verificare.

În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana juridică română, care răspunde potrivit legii.

Directiva a IV-a nu permite adaptarea formatului bilanţului şi contului de profit şi pierdere de la un exerciţiu financiar la altul. Totuşi, prin excepţie de la prevederea respectivă, Directiva a IV-a prevede obligaţia adaptării formatului, nomenclaturii şi a terminologiei elementelor de bilanţ şi cont de profit şi pierdere precedate de cifre arabe, de către societăţile din anumite sectoare de activitate. în acest sens, s-a prevăzut obligaţia adaptării formatului bilanţului şi a contului de profit şi pierdere atunci când sunt cerute prin reglementări speciale emise de Autorităţi de reglementare.

De asemenea a fost modificată şi terminologia unor elemente de bilanţ şi din contul de profit şi pierdere, dintre care le enumerăm pe cele mai importante, astfel:

În bilanţ:• înlocuirea expresiei „titluri de participare" cu cuvântul „acţiuni";• înlocuirea sintagmei "societăţi din cadrul grupului" cu expresia "societăţi afiliate". • înlocuirea expresiei „împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile în monede convertibile" cu sintagma „împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile";• înlocuirea sintagmei „provizioane pentru riscuri şi cheltuieli" cu termenul de „provizioane";• acţiunile proprii nu se mai prezintă ca element distinct în bilanţ, ci ca o corecţie a capitalurilor proprii.

În contul de profit şi pierdere:• înlocuirea expresiei „producţia imobilizată” cu expresia „producţia realizată de societate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată”;• înlocuirea sintagmei „amortizări şi provizioane pentru depreciere" cu expresia „ajustări de valoare";• înlocuirea sintagmei „ajustarea valorii activelor circulante" cu „ajustările de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în societatea în cauză".

13

În conţinutul noilor reglementări termenul de "filiale" a fost înlocuit cu cel de „societăţi afiliate", deoarece societăţile afiliate pot fi, de asemenea, şi alte societăţi decât filialele.De asemenea sunt prevăzute definiţiile activelor, datoriilor şi capitalurilor, care au fost preluate din Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, componentă a IFRS.

S-a prevăzut în mod expres că prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia acestea îi sunt destinate.

În cele din urmă au fost lămurite şi ambiguităţile legate de titlurile de participare, când o societate deţine cel puţin 20% din capitalul unei entităţi se presupune că are un interes de participare.

În textul OMFP nr. 1752/2005 au fost definite şi ajustările de valoare şi s-a precizat că acestea, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor, pot fi:- ajustări permanente, denumite amortizări şi/sau- ajustări provizorii, denumite ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare,

Din analiza denumirii conturilor din noul plan de conturi se desprinde concluzia că atunci când este vorba de deprecierea unui activ, se foloseşte termenul de „ajustare pentru depreciere" cazul deprecierii imobilizărilor corporale şi necorporale, stocurilor etc. şi termenul de „ajustare pentru pierderea de valoare" în cazul deprecierii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor pe termen scurt. într-adevăr, imobilizările financiare şi investiţiile cunosc fluctuaţii de valoare, mai degrabă decât să se afirme că aceste categorii de active se depreciază sau se apreciază.

OMFP 1752/2005 prevede de asemenea posibilitatea compensării creanţelor şi datoriilor reciproce, astfel: „Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală."

În concordanţă cu prevederile legislaţiei europene în domeniu nu se mai foloseşte termenul de „elemente patrimoniale", ca în OMFP 94/2001, ci termenul de „elemente de activ şi de pasiv". De altfel, Comisia Europeană a recomandat folosirea sintagmei „active şi datorii" în locul termenului de „patrimoniu", considerând că primul termen conduce la o prezentare mai detaliată.

OMFP 1752/2005 nu mai foloseşte valoarea legal stabilită drept criteriu pentru prezentarea imobilizărilor corporale. Valoarea respectivă este, în prezent, de 1800 RON.Criteriile rămase pentru recunoaşterea unei imobilizări corporale sunt în prezent următoarele:• imobilizările corporale urmează să fie deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi• să fie utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Aceasta înseamnă că, din punct de vedere contabil, o imobilizare corporală poate fi recunoscută ca activ şi atunci când are o valoare mai mică decât limita stabilită de lege, cu condiţia respectării criteriilor enunţate mai sus. Valoarea imobilizării poate fi inclusă pe cheltuieli în momentul recunoaşterii în contabilitate sau poate fi amortizată. Totuşi, din punct de vedere fiscal, o imobilizare corporală cu o valoare mai mică decât limita legală nu se amortizează.

În ceea ce priveşte amortizarea, OMFP 1752/2005 nu mai prevede definiţiile regimurilor de amortizare (liniară, degresivă şi accelerată), deoarece acestea sunt definite în Codul fiscal. Se prevede însă că investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se amortizează într-o perioadă hotărâtă de societate.

A fost eliminată definiţia investiţiilor strategice, care specifica că o participare de 10% până la 20% în capitalul altei societăţi este o investiţie strategică. Considerăm că o asemenea definiţie trebuia eliminată deoarece conducea la aprecierea potrivit căreia o investiţie mai mare de 10% nu este o investiţie strategică.

14

De asemenea a fost prevăzută evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, inclusiv a instrumentelor financiare derivate, dar numai opţional, de către entităţile care întocmesc situaţii financiare consolidate.

OMFP 1752/2005 nu mai prevede că rezultatul financiar se stabileşte lunar, deoarece însăşi Legea contabilităţii nr. 82/1991 nu mai obligă la închiderea lunară a cheltuielilor şi veniturilor, ci de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar.

Au fost extinse categoriile de provizioane (din contul 151 „Provizioane") care se pot constitui, de exemplu, provizioane pentru acţiuni de restructurare, provizioane pentru pensii şi obligaţii similare, provizioane pentru impozite.

Decizia Comisiei Fiscale Centrale 2/2004 prevede că surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat potrivit reglementărilor contabile în contul "Rezultatul reportat" sau în contul "Alte rezerve", analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei, distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile.

Prin urmare, societatea recunoaşte că, în situaţia folosirii rezervei din reevaluare (cu condiţia să fi fost anterior deductibilă) pentru acoperirea pierderii contabile, va datora impozit pe profit şi în consecinţă, în vederea respectării principiului prudenţei, trebuie să constituie un provizion pentru impozit aferent.

O altă noutate introdusă de OMFP 1752/2005 este prezentarea distinctă în cadrul subvenţiilor şi împrumuturile nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru investiţii a donaţiilor pentru investiţii, plusurilor de inventar de natura investiţiilor şi a altor sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii.

Prin adoptarea noilor reglementări contabile a fost modificat şi conţinutul raportului administratorilor, în sensul completării cu noi informaţii: informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni; informaţii detaliate în cazul entităţilor ale căror valorile mobiliare sunt admise pentru tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de preluare; informaţii privind utilizarea de către o entitate de instrumente financiare, atunci când sunt semnificative.

Este de menţionat că în Directiva a IV-a raportul consiliului de administraţie este denumit raport anual, iar în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, raportul anual este definit ca fiind raportul format din situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, şi propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

OMFP 1752/2005 cuprinde prevederi detaliate privind auditarea, care nu existau în OMFP 94/2001, OMFP 306/2002 şi OMFP 772/2000.De asemenea, este prezentat conţinutul raportului auditorilor financiari.

Este necesar să menţionăm, că prin analiza prevederilor referitoare la auditare din Directivele a IV-a şi a VII-a, preluate în OMFP 1752/2005, cu unele dintre Standardele Internaţionale de Audit (ISA), elaborate de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), rezultă că acestea sunt similare şi, în concluzie, considerăm că au fost preluate din aceste standarde, în special din ISA 700 „Raportul auditorilor financiari asupra situaţiilor financiare".

15

2.2. Principiile de elaborare a situaţiilor contabile

Situaţiile financiare ale entităţilor economice, întocmirea sau completarea propriu-zisă se poate înfăptui numai după finalizarea tuturor lucrărilor preliminare sau premergătoare şi implicit a balanţei de verificare definitive.În vederea întocmirii conturilor anuale de sinteză şi pentru asigurarea îndeplinirii atributului privind prezentarea fidelă a patrimoniului entităţilor economice este necesar să se respecte mai multe norme şi principii contabile de bază, asimilate pentru activitatea practică din ţara noastră şi care sunt enumerate şi definite în mod succint în Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii.

Principiul continuităţii activităţii, întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.Aplicarea în practică a acestui principiu se realizează la închiderea exerciţiului, cu ocazia inventarierii, înainte ca departamentul de contabilitate să întocmească situaţiile financiare anuale.Dacă administratorii persoanei juridice au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. în cazul în care situaţiile financiare anuale simplificate nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua.În caz de necontinuitate, situaţiile financiare anuale vor prezenta structurile lor în valori de lichidare. Valorile de lichidare sunt mai mici decât cele de utilitate oferind o imagine fidelă asupra situaţiei financiare, asupra patrimoniului şi a rezultatului întreprinderii aflată într-o asemenea situaţie.

Principiul permanenţei metodelor, continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor. Pentru atingerea acestui obiectiv principiul permanenţei metodelor impune utilizarea cu consecvenţă a aceloraşi reguli şi norme în cadrul exercitiilor financiare succesive.

Totuşi există situaţii de excepţie când se poate face derogare de la acest principiu şi care au ca drept consecinţă o mai bună informare a utilizatorilor situaţiilor financiare.

Modificarea politicii contabile este admisă doar dacă, este impusă de lege; este impusă de aplicarea unui standard contabil sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii.

În cazul modificării politicilor contabile se vor face menţiuni în notele explicative (nota 6) cu privire la: natura schimbărilor; motivele care au condus la schimbarea politicilor şi consecinţele pe care aceste modificări le-au generat în evaluarea elementelor şi asupra rezultatelor.

Principiul prudenţei, valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, se vor avea în vedere următoarele aspecte: se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar; se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului; se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

Prudenţa presupune aprecierea rezonabilă a faptelor, astfel încât să se evite riscul de transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezente, susceptibil să greveze patrimoniul şi

16

rezultatele întreprinderii „altfel spus, prudenţa constă, în esenţă, în contabilizarea pierderii previzibile şi în necontabilizarea profiturilor sperate, chiar dacă acestea sunt foarte probabile".

Din punct de vedere operaţional, principiul prudenţei este legat de evaluarea patrimoniului. Astfel la data întocmirii situaţiilor financiare, se compară, pentru fiecare element patrimonial, valoarea de justă stabilită în momentul inventarului, cu valoarea contabilă netă.

În cazul elementelor de activ se pot întâlni următoarele situaţii:- valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă, caz în care plusul de valoare nu se contabilizează- valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă, caz în care minusul de valoare se înregistrează prin sistemul ajustărilor pentru depreciere.

În cazul elementelor de pasiv se pot întâlni următoarele situaţii:- valoarea de inventar a datoriilor este mai mare decât valoarea contabilă, caz în care plusul de valoare se contabilizează ca un complement de datorie dacă acest plus este ireversibil;- dacă apar datorii probabile, ca urmare a unor riscuri şi cheltuieli previzibile, nedefinitive dar probabile, aceasta implică constituirea de provizioane;- minusurile de valoare nedefinitive ale unui pasiv extern nu se contabilizează din motive de prudenţă;

Principiul independenţei exerciţiului, se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. Aceasta a presupus trecerea de la conceptele de încasări şi plăţi la o contabilitate de angajamente care acordă prioritate cauzelor asupra efectelor, înregistrându-se mai întâi angajamentele şi apoi executarea lor.

Potrivit contabilităţii de angajamente veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărători, respectiv al livrării, moment ce atestă transferul de proprietate şi în aceste condiţii nu se are în vedere momentul încasării, iar cheltuielile se înregistrează în momentul angajării lor indiferent de data plăţii acestora.

În acest fel veniturile şi cheltuielile sunt delimitate şi înregistrate sub aspectul real de mişcare de bunuri şi servicii şi nu sub aspect monetar respectiv mişcare monetară.Respectarea acestui principiu impune efectuarea inventarierii obligatorii anuale a patrimoniului, utilizarea unor conturi de regularizare (471 „Cheltuieli înregistrate în avans" şi 472 „Venituri înregistrate în avans"), precum şi calcularea şi înregistrarea amortizărilor şi ajustărilor.

Contabilizarea unor evenimente apărute ulterior închiderii exerciţiului, dar înainte de închiderea propriu-zisă a conturilor presupune evidenţierea în notele explicative şi în raportul de gestiune. Deşi acestea nu influenţează direct rezultatul, ar putea avea totuşi un impact destul de puternic asupra situaţiei întreprinderii. În cazul în care aceste evenimente apar după închiderea conturilor anuale, ele vor fi contabilizate în momentul constatării şi vor afecta rezultatul reportat.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv, în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

Principiul intangibilităţii, potrivit acestui principiu bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent, pentru a asigura continuitatea şi coerenţa informaţiilor privind poziţia financiară şi rezultatele realizate şi pentru a evita pierderea de informaţii. Totuşi, în conformitate cu normele contabile internaţionale, există şi anumite excepţii cu privire la acest principiu, pentru anumite corecţii care se impun întreprinderilor care aplică pentru prima dată reglementări contabile aferente unui nou sistem contabil ce presupune retratarea soldurilor finale ale exerciţiului anterior schimbării.

17

Principiul necompensării,valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă capitaluri proprii şi datorii, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi capitaluri proprii şi datorii, permise de reglementările legale. Orice compensare ar avea ca efect o pierdere de informaţie şi deci reducerea fidelităţii imaginii reflectate de către situaţiile financiare ale entităţilor economice.

Principiul pragului de semnificaţie presupune ca orice element care are o valoare semnificativă şi care prin importanţa lor afectează deciziile, trebuie prezentat distinct în situaţiile financiare. Prin aplicarea acestui principiu, informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să evite cele două extreme posibile: să fie prea sintetice şi asta cu cât mai mult cu cât trebuie respectat şi principiul noncompensării; să fie prea abundente în detalii nesemnificative pentru luarea deciziilor.

2.3. Criterii de identificare a elementelor în situaţiile financiare

Structurile bilanţului sunt legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare fiind reprezentate de: active, datorii şi capitalul propriu.

Conform reglementărilor în vigoare „un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere."

În continuare se precizează: „beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenţialul de a contribui, în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către întreprindere". Beneficiile economice viitoare, încorporate în active pot intra în întreprindere prin: utilizarea activului pentru producerea de bunuri şi servicii destinate vânzării; schimbarea cu alte active; utilizat pentru stingerea unei datorii; repartizat acţionarilor.

Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacţii sau evenimente anterioare. Astfel activele se obţin fie prin cumpărare, fie prin producerea acestora în întreprindere fie că sunt primite cu titlu gratuit.

OMFP nr. 1752/2005 precizează că: „o datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice".

O caracteristică esenţială a unei datorii este faptul că întreprinderea are o obligaţie actuală ce decurge dintr-un contract, dintr-o cerinţa legală sau din alte situaţii. Stingerea unei obligaţii prezente implică de obicei renunţarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor celeilalte părţi. Stingerea unei obligaţii certe se poate realiza prin: plata în numerar sau virament; transferul altor active; prestare de servicii; înlocuirea respectivei obligaţii cu o altă obligaţie; transformarea obligaţiei în capital propriu

Datoriile rezultă din tranzacţii sau alte evenimente trecute ca urmare a achiziţionării de bunuri şi servicii, a creditelor primite etc.

Capitalul propriu al unei entităţi economice este şi el definit ca „interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale".

Capitalul propriu în bilanţ este reprezentat de: capital, prime de capital, rezerve din reevaluare şi alte rezerve, rezultatul raportat şi rezultatul exerciţiului.

Veniturile "constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor";

18

Cheltuielile "constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari".

Recunoaşterea structurilor anterior menţionate, este procesul încorporării lor în bilanţul sau în contul de profit şi pierdere. Acest proces presupune înscrierea elementului recunoscut ca structură în situaţiile financiare. Elementul trebuie recunoscut în cazul în care îndeplineşte următoarele 2 condiţii:a) este probabil că orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasă din întreprindere şib) elementul are o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.

Conceptul de probabilitate a profitului se fundamentează pe incertitudinea proprie mediului în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea. El se referă la gradul de incertitudine cu care beneficiile economice viitoare, asociate unui element, se vor constitui într-un flux de numerar sau de echivalent, către sau dinspre întreprindere. La evaluarea gradului de incertitudine legat de beneficiile economice viitoare se va lua în calcul informaţia disponibilă la data întocmirii situaţiilor financiare. Astfel când încasarea unei creanţe este probabilă, în absenta oricărei alte probe care sa demonstreze contrariul, se justifică recunoaşterea acestei creanţe ca şi un activ.

Credibilitatea evaluării reprezintă cel de-al doilea criteriu care trebuie îndeplinit şi presupune că elementul recunoscut posedă o valuare sau un cost ce poate fi evaluat credibil, adică liber de eroare şi deformare. Uneori costul sau valoarea trebuie estimate în mod rezonabil în aşa manieră încât să nu fie influenţată credibilitatea acestora.

Nu putem să nu precizăm în acelaşi timp următoarea remarcă, deosebit de importantă: „Pentru o contabilitate care are o determinare juridică, dreptul de proprietate constituie criteriul fundamental pentru recunoaşterea în conturile anuale a activelor şi pasivelor, tranzacţiilor sau evenimentelor angajatoare de cheltuieli şi generatoare de venituri."

În elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare: costul istoric; costul curent; valoarea realizabilă; valoarea actualizată.

Baza de evaluare cea mai frecvent adoptată de întreprinderi este costul istoric.Costul istoric presupune că:

activele sunt înregistrate la: suma plătită în numerar ori în echivalente ale numerarului sau la valoarea justă din momentul cumpărării lor;

datoriile sunt înregistrate la: valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiilor sau la valoarea ce se aşteaptă sa fie plătită în numerar sau în echivalente de numerar pentru a stinge datoriile , potrivit cursului normal al afacerilor.

Costul curent presupune că:activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalente ale numerarului, care ar trebui

plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat în prezent;datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată în numerar sau în echivalente ale

numerarului, necesară pentru a deconta în prezent obligaţia.Valoarea realizabilă presupune că:

activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului, care poate fi obţinută în prezent prin vânzarea normală a activelor;

datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare, adică la valoarea lor neactualizată în numerar sau în echivalente ale numerarului, care trebuie plătită pentru a achita datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

19

Valoarea actualizată presupune că:activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar care

urmează sa fie generate în derularea normală a activităţii întreprinderii;datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri de numerar, care se aşteaptă

să fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor

2.4. Aprobarea, verificarea şi prezentarea situaţiilor financiare

Operaţiunile de completare a situaţiilor financiare ale entităţilor economice, constau din prelucrarea şi transcrierea datelor din balanţa de verificare finală şi din bilanţul exerciţiului anterior în formularul de bilanţ. Aceste operaţiuni se referă la selectarea, gruparea şi însumarea, după caz, a soldurilor finale din balanţă în funcţie de cerinţele sau conţinutul posturilor bilanţiere.

În formularul de bilanţ se înscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflectă elementele patrimoniale de activ, precum şi soldurile creditoare ale conturilor destinate urmăririi elementelor patrimoniale de pasiv, făcându-se, atunci când este cazul, anumite grupări, însumări şi rectificări ale lor.

Elementele patrimoniale de activ se înscriu în bilanţ la valoarea de intrare în patrimoniu (contabilă) pusă de acord cu rezultatul inventarierii în sensul diminuării ei cu amortizările şi ajustările pentru depreciere, care poate fi denumită valoare netă.

Elementele patrimoniale de pasiv se consemnează în bilanţ la valoarea de intrare, iar provizioanele constituie posturi bilanţiere distincte.

Situaţiile financiare, cu toate componentele lor, după ce au fost întocmite şi semnate de persoanele împuternicite în acest sens, conducătorul unităţii şi directorul financiar-contabil sau o altă persoană care îndeplineşte această funcţie, sunt supuse operaţiilor de aprobare de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, în vederea depunerii lor ulterioare la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi la Oficiul Registrului Comerţului.

Potrivit legii societăţilor comerciale, consiliul de administraţie se va asigura că situaţiile financiare ale întreprinderii, raportul administratorilor şi raportul auditorilor sunt publicate în Monitorul Oficial al României în termenul prevăzut de lege.

Situaţiile financiare anuale ale întreprinderii care fac obiectul O.M.F. 1752/2005 vor fi auditate de auditori financiari, în conformitate cu reglementările naţionale privind auditul financiar. Auditorul financiar se va asigura că situaţiile financiare întocmite sunt în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, precum şi dacă informaţiile din raportul administratorilor corespund cu cele din situaţiile financiare întocmite pentru acelaşi exerciţiu, pe baza procedurilor de audit prevăzute de Standardele Internaţionale de Audit.

Aprobarea situaţiilor financiare reprezintă o altă activitate importantă privind finalizarea încheierii exerciţiului, în acest scop se face o analiză detaliată a tuturor componentelor situaţiilor financiare, precum şi a raportului de gestiune. Cu acest prilej se analizează în mod deosebit rezultatele pe destinaţii legale şi totodată în raport cu interesele acţionarilor sau asociaţilor.

Analiza şi aprobarea situaţiilor financiare constituie o condiţie indispensabilă pentru realizarea funcţiei de gestiune a acestuia. în acest sens se are în vedere faptul că prin aprobarea situaţiilor financiare se descarcă gestionar conducerea unităţii patrimoniale şi totodată se stabilesc măsurile ce se impun pentru evoluţia viitoare a unităţii şi pentru creşterea eficienţei economice.

Prezentarea sau depunerea situaţiilor financiare certificate şi aprobate şi însoţite de raportul de gestiune şi de raportul cenzorilor se face la compartimentului de resort din cadrul Direcţiei Generale Teritoriale a Finanţelor Publice

20

Organele financiare de specialitate care primesc bilanţul contabil, în prezenţa conducătorului compartimentului financiar-contabil al unităţii patrimoniale în cauză, efectuează operaţiunea de verificare atât sub aspect formal cât în ceea ce priveşte fondul lui.

Verificarea sub aspect formal se referă la respectarea termenului de prezentare, dacă lucrarea conţine toate formularele cerute şi dacă sunt completaţi toţi indicatorii pe care acesta îi conţine, la existenţa corelaţiilor dintre indicatorii înscrişi în bilanţ şi cei din situaţiile anexe la acesta ş.a., ceea ce se realizează cu uşurinţă prin utilizarea normelor metodologice elaborate în acest sens de Ministerul Finanţelor şi care folosesc numerotarea tuturor rândurilor şi coloanelor componentelor bilanţului contabil.

Verificarea de fond are mai multe obiective dintre care se au în vedere în mod deosebit cele privind respectarea destinaţiilor legale ale repartizării profitului şi calcularea corectă şi decontarea în termen a obligaţiilor fiscale.

În cazul în care se constată erori sau încălcări ale prevederilor legale privind întocmirea situaţiilor financiare, acestea se restituie entităţii economice în cauză pentru efectuarea modificărilor necesare, altfel el este acceptat şi vizat în acest scop, urmând să fie depus la Oficiul Registrului Comerţului şi să fie publicat, într-o formă simplificată, în Monitorul Oficial.

21

CAPITOLUL III: SITUAŢII FINANCIARE ELABORATE DE ENTITĂŢILE ECONOMICE

3.1. Bilanţul contabil

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, de capitaluri proprii şi datorii ale entităţilor economice la încheierea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. El se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în cazul fuziunilor sau încetării activităţii agenţilor economici. Bilanţul cuprinde toate elementele de activ şi de capitaluri proprii şi datorii grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv natură, provenienţă şi exigibilitate.

Prin adoptarea noilor reglementări contabile conforme cu directivele europene a crescut considerabil cantitatea şi calitatea informaţiilor ce trebuie furnizate de întreprinderi. De asemenea sunt definite într-un mod diferit câteva dintre elementele componente ale bilanţului contabil.

Activele reprezintă resurse controlate de entitatea economică ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare. Ca urmare un activ este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil. Nu se vor recunoaşte în bilanţ ca active elementele pentru care este improbabilă generarea de beneficii economice viitoare. O astfel de tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabilă o ieşire de resurse purtătoare de beneficii economice rezultată din lichidarea unei obligaţii prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale.

Construit în spiritul normelor europene, structura bilanţului entităţilor economice nu introduce schimbări de fond, ci doar de formă pentru a permite şi unor nespecialişti să citească şi să înţeleagă informaţiile furnizate de acest document de sinteză. Formatul actual este elaborat asemenea unui format de bilanţ financiar ce clasifică şi raportează separat activele şi datoriile întreprinderii, subliniind distincţia curent/imobilizat. În acest sens dacă există active sau datorii ce conţin sume aşteptate a fi recuperate sau achitate atât înainte cât şi după 12 luni de la data bilanţului, sau valori ce se aşteaptă a fi recuperate sau achitate după mai mult de 12 luni, acestea trebuie prezentate separat în bilanţ.

Astfel un activ este clasificat ca activ curent atunci când:- se aşteaptă a fi realizat, sau este deţinut pentru consum sau vânzare, pe parcursul ciclului de exploatare normal al întreprinderii; sau- este deţinut, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau- reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.

22

Datoriile sunt clasificate ca fiind curente atunci când:-se aşteaptă să fie decontate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau-sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului.

Prin structura sa şi prin modalitatea de grupare a indicatorilor, bilanţul permite utilizatorilor săi aprecierea poziţiei financiare a unei societăţi şi oferă răspunsuri la cerinţele de informare ale acestora.

Principiile gestiunii patrimoniului stau la baza modului de întocmire a bilanţului contabil, a structurii şi a caracterului său informativ. În acest sens indicatorii din bilanţ sunt prezentaţi distinct, conţinutul lor economic este bine definit şi în corelaţie cu alţi indicatori cuprinşi în notele explicative.

Formatul cerut entităţilor economice pentru bilanţ este următorul:A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale: Cheltuieli de constituire; Cheltuieli de dezvoltare; Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similar; Fondul commercial; Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie.II. Imobilizări corporale: Terenuri şi construcţii; Instalaţii tehnice şi maşini; Alte instalaţii, utilaje şi mobilier; Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie III. Imobilizări financiare: Acţiuni deţinute la entităţile afiliate; Împrumuturi acordate entităţilor afiliate; Interese de participare; Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare; Investiţii deţinute ca imobilizări; Alte împrumuturi.B. Active circulante I. Stocuri: Materii prime şi materiale consumabile; Producţia în curs de execuţie; Produse finite şi mărfuri; Avansuri pentru cumpărări de stocuri.II. Creanţe: Creanţe comerciale; Sume de încasat de la entităţile afiliate; Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare; Alte creanţe; Capital subscris şi nevărsat.III. Investiţii pe termen scurt: Acţiuni deţinute la entităţile afiliate; Alte investiţii pe termen scurt.IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli în avans D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile 2. Sume datorate instituţiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale - furnizori 5. Efecte de comerţ de plătit 6. Sume datorate entităţilor afiliate 7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile 2. Sume datorate instituţiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor

23

4. Datorii comerciale - furnizori 5. Efecte de comerţ de plătit 6. Sume datorate entităţilor afiliate 7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale H. Provizioane 1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 2. Provizioane pentru impozite 3. Alte provizioane I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve I. Capital subscris: Capital subscris vărsat; Capital subscris nevărsat II. Prime de capitalIII. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve: Rezerve legale; Rezerve statutare sau contractuale; Alte rezerve V. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exerciţiului financiar

3.2. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit si pierdere constituie un element component al situaţiilor financiare anuale care măsoară performanţele activităţii servind simultan pentru satisfacerea nevoilor unei game largi de utilizatori.

Informaţiile din contul de profit şi pierdere reflectă capacitatea entităţii de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor de care dispune agentul economic.

Formatul contului de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, rezultatul exerciţiului financiar (profit sau pierdere) precum şi rezultatul reportat.

Conform noilor reglementări, principiul prevalentei economicului asupra juridicului îşi face simţită prezenţa şi în ceea ce priveşte recunoaşterea cheltuielilor şi veniturilor perioadei.

Veniturile sunt definite ca fiind creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor; ele sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere când pot fi evaluate în mod credibil şi au un grad suficient de certitudine.

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuţia acestora către acţionari; ele sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere când reducerea beneficiilor economice viitoare poate fi evaluată în mod credibil şi are un grad suficient de certitudine.

Formatul cerut entităţilor economice pentru contul de profit şi pierdere este următorul:1. Cifra de afaceri netă 2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie 3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. Alte venituri din exploatareTotal venituri din exploatare

24

5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile b) Alte cheltuieli externe 6. Cheltuieli cu personalul: a) Salarii şi indemnizaţii b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii 7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză 8. Alte cheltuieli de exploatareTotal cheltuieli din exploatare9. Venituri din interese de participare, 10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, 11. Venituri din dobanziTotal venituri financiare 12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante 13. Cheltuieli privind dobânzileTotal cheltuieli financiareProfitul sau pierderea financiar(ă) 14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă 15. Venituri extraordinare 16. Cheltuieli extraordinare 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinarăProfitul sau pierderea brut(ă) 18. Impozitul pe profit 19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. Profitul sau pierderea net(ă) exerciţiului financiar

3.3. Situaţia modificării capitalurilor proprii

Dată fiind importanţa capitalurilor proprii ale unei entităţi economice pentru un potenţial investitor, a apărut necesitatea ca elementele care nu tranzitează contul de profit şi pierdere dar afectează în mod direct fondurile proprii ale întreprinderii să fie prezentate într-o situaţie financiară distinctă.

În cadrul IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare" se menţionează în mod explicit necesitatea întocmirii în cadrul unui set complet de situaţii financiare a unei situaţii care să reflecte fie toate modificările capitalului propriu, fie modificările capitalului propriu, altele decât acelea provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii şi distribuiri către proprietar.

Situaţia modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată a situaţiilor financiare. Ea prezintă detaliat toate variaţiile pe care capitalurile proprii le-au suferit pe perioada unui exerciţiu financiar.

Pe baza informaţiilor furnizate de acest document se poate analiza capacitatea de menţinere a capitalului şi profitul sau pierderea întreprinderii.Conform OMFP nr 1752/2005 situaţia modificării capitalurilor proprii trebuie să evidenţieze:a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;b) fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care, aşa cum este cerut de un standard, este recunoscut direct Tn capitalul propriu şi totalul acestor elemente; şic) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor fundamentale.

25

Întreprinderile trebuie să prezinte fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în notele explicative:-tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;-soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţului si modificările pe parcursul perioadei; şi-o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii este prezentată sub forma unei matrici în care pe deoparte este reflectată o cauză a modificării capitalurilor proprii (modificarea politicilor contabile, distribuire de dividende, emisiune de capital, reevaluare, diferenţe de conversie, etc), iar pe de altă parte sunt prezentate elementele componente ale capitalului propriu. în acest fel este analizat impactul acestor cauze asupra elementelor de capital propriu.

Element al capitalului propriu

Sold la

01.01

Creşteri Reduceri Sold la

31.12Total Din care prin

transferTotal Din care prin

transferCapital subscrisPrime de capital

Rezerve din reevaluareRezerve legale

Rezerve pentru acţiuni propriiRezerve statutare/ contractuale

Alte rezerveRezerve din conversie

Rezultatul reportatProfit nerepartizat

Pierdere neacoperităRezultatul reportat provenit din

adoptarea D.E.E.-sold C-sold D

Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile

-sold C-sold D

Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale

-sold C-sold D

Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve

din reevaluare-sold C-sold D

Rezultatul exerciţiului financiar-sold C-sold D

26

3.4. Tabloul fluxurilor de numerar

Tabloul fluxurilor de numerar este un document financiar util în explicarea variaţiei patrimoniului întreprinderii în cursul exerciţiului, oferind informaţii privind modul în care activităţile întreprinderii au fost finanţate şi cum au fost utilizate resursele sale financiare.

Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să analizeze fluxurile de numerar ale perioadei în funcţie de natura activităţii: de exploatare, de investiţie, sau de finanţare.

Tabloul fluxurilor de trezorerie pune în evidenţă trezoreria, a cărei dimensiune valorică şi structurală reprezintă o informaţie cheie, deoarece prin ea întreprinderea îşi finanţează activitatea, îşi asigură continuitatea şi îşi elaborează deciziile economice viitoare conform unor strategii specifice. Această componentă a situaţiilor financiare caracterizează mai bine situaţia financiară a agentului economic sub aspectul lichidităţii, solvabilităţii şi al riscului de faliment. Rolul său este de a furniza informaţii relevante privind încasările şi plăţile unei întreprinderi, în cursul unui exerciţiu, permiţând utilizatorilor efectuarea unor previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, în special referitoare la durata şi probabilitatea lor.

Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activităţi sunt utile deoarece:-constituie pentru utilizatorii situaţiilor financiare ale entităţii o bază de evaluare a capacităţii întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a utilităţii acestor fluxuri.-duc la înţelegerea poziţiei financiare şi a lichidităţii unei întreprinderi;-permit compararea rezultatelor activităţii de exploatare între întreprinderi diferite, eliminând efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru operaţiuni similare;-determină necesarul de lichidităţi pentru perioada următoare;-pot fi prevăzute termenele scadente şi riscurile încasărilor viitoare;-verifică exactitatea evaluărilor trecute asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie.

Nu puţine sunt situaţiile în care societăţi care desfăşoară activităţi profitabile nu sunt capabile să genereze numerar datorită unui nivel ridicat al creanţelor comerciale neîncasate, fapt ce ar putea împinge firma respectivă chiar spre faliment. De asemenea utilizatorii acestei situaţii financiare, care sunt şi acţionari sau potenţiali investitori ai întreprinderii, sunt interesaţi să afle dacă societatea va fi capabilă să le asigure o rentabilitate a investiţiei lor.

Tabloul fluxurilor de numerar se întocmeşte analizând cifrele din bilanţ, conform diferitelor secţiuni standard ale situaţiei fluxurilor de numerar, potrivit unuia dintre modelele prevăzute în Standardul Internaţional de Contabilitate nr.7. Conform acestei norme internaţionale, prezentarea informaţiilor se poate face prin două metode:

metoda directă, prin intermediul căreia se detaliază principalele clase de încasări şi plăţi brute în numerar;

metoda indirectă, care presupune ajustarea pierderii brute sau profitului înainte de impozitare cu efectele tranzacţiilor care nu au natură de numerar, cu angajamentele de încasări şi plăţi din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.

Prezentarea informaţiilor în tabloul fluxurilor de trezorerie prin metoda indirectă porneşte de la rezultatul net înainte de impozitare care se ajustează cu veniturile şi cheltuielile fără incidenţă asupra trezoreriei, precum şi cu veniturile şi cheltuielile care nu sunt legate de activitatea de exploatare după cum urmează:

Fluxurile de trezorerie ale activităţii de exploatare+/- Rezultat net+ Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele- Venituri din amortizări şi provizioane

27

+/- Rezultat din vânzarea imobilizărilor+ Cheltuieli privind dobânzile- Venituri din plasamente+/- Variaţia stocurilor+/- Variaţia debitorilor+/- Variaţia creditorilor= +/- Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare (1)Fluxurile de trezorerie din activităţi de investiţii+ Încasări din vânzarea de imobilizări- Plăţi pentru achiziţia de imobilizări+ Încasări din vânzarea de titluri de plasament- Plăţi pentru achiziţia de titluri de plasament+ Dobânzi, dividende încasate (primite)- Dobânzi, dividende plătite= +/- Flux net de trezorerie privind activitatea de investiţii(2)Fluxurile de trezorerie ale activităţii de finanţare+/- Creşteri / rambursări de capital (în numerar)+/- Contractare / rambursare de împrumuturi- Rambursare datorii- Dobânzi şi dividende plătite din activitatea de exploatare= +/- Flux net de trezorerie privind activitatea de finanţare(3)Flux net de trezorerie al societăţii = (1 )+ (2) + (3)

În cazul utilizării metodei directe informaţiile se prezintă astfel:Fluxuri de numerar din activităţi de exploatareÎncasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii+ încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri- Plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii- Plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor- Plăţile în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod

specific cu activităţile de investiţii şi de finanţareFluxuri de numerar din activităţi de investiţiiÎncasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung- Plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung- Plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi decreanţă ale altor întreprinderi+ Încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi-Avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi+ Încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţiFluxuri de numerar din activităţi de finanţareVeniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu- Plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii+ Veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi

28

- Rambursările în numerar ale unor sume împrumutate- Plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar

Informaţiile necesare se obţin în acest caz fie pe baza înregistrărilor contabile, fie prin ajustarea vânzărilor cu costul acestora şi cu celelalte elemente ale contului de profit şi pierdere

3.5. Note explicative la situaţiile financiare

Notele explicative conţin informaţii suplimentare, relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute. Notele explicative trebuie prezentate într-o maniera sistematică. Fiecare element semnificativ al bilanţului, contului de profit şi pierdere, situaţiei fluxurilor de trezorerie şi al situaţiei modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ.

Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înţelegere:

numele întreprinderii care face raportarea;faptul că situaţiile financiare sunt proprii întreprinderii şi nu grupului;data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare;moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare;exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, mii lei).Pentru elementele menţionate în notele explicative se va prezenta, de regula, şi suma

corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta.În situaţia în care suma corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie ajustată,

prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare şi motivele pentru care aceasta a fost efectuată.

În cadrul situaţiilor financiare anuale se vor prezenta următoarele note explicative:1. Active imobilizate2. Provizioane3. Repartizarea profitului4. Analiza rezultatului din exploatare5. Situaţia creanţelor şi datoriilor6. Principii, politici şi metode contabile7. Participaţii şi surse de finanţare8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari10. Alte informaţii

Nota 1: Active imobilizate

Elemente de

active

Valoarea brută Ajustări de valoare

Sold la 01.01

Creşteri Cedări, transferuri şi alte reduceri

Sold la 31.12

Sold la 01.01

Depreciere în cursul

exerciţiului

Reduceri sau

reluări

Sold la 31.12

29

În cazul valorii brute se vor prezenta modificările acesteia în funcţie de tratamentele contabile aplicate (de bază sau alternativ).

Cheltuielile de constituire şi cheltuielile de dezvoltare vor fi detaliate, prezentându-se motivele imobilizării şi perioada de amortizare, cu justificarea acesteia.

În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare a elementelor de natura cheltuielilor de dezvoltare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.

În cazul fondului comercial amortizat într-o perioadă de peste cinci ani, această perioadă nu trebuie să depăşească durata de utilizare economică a activului şi trebuie să fie prezentată şi justificată în notele explicative.

Se vor prezenta duratele de viaţă sau ratele de amortizare utilizate, metodele de amortizare şi ajustările care privesc exerciţiile anterioare.

Se vor prezenta separat creşterile de valoare apărute din procesul de dezvoltare internă.

Nota 2: Provizioane

Denumire Sold la 01.01 Transferuri Sold la 31.12în cont din cont

0 1 2 3 4=1+2-3

Pentru fiecare transfer se va explica natura, sursa sau destinaţia acestuia.Provizioanele prezentate în bilanţ la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele

explicative, dacă acestea sunt semnificative.

Nota 3: Repartizarea profitului

Destinaţia SumaProfit net de repartizat: - rezerva legală - acoperirea pierderii contabile - dividendeProfit nerepartizat:

Nota 4: Analiza rezultatului din exploatare

Indicator Exerciţiul precedent

Exerciţiul curent

1. Cifra de afaceri netă2. Costul bunurilor vândute si al serviciilor prestate (3+4+5)3. Cheltuielile activităţii de baza4. Cheltuielile activităţilor auxiliare5. Cheltuielile indirecte de producţie6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)7. Cheltuielile de desfacere8. Cheltuieli generale de administraţie9. Alte venituri din exploatare10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

30

Nota 5: Situaţia creanţelor şi datoriilor

Creanţe Sold la 31.12 Termen de lichiditatesub 1 an peste 1 an

Total, din care:

Datorii Sold la 31.12 Termen de exigibilitatesub 1 an 1-5 ani peste 5 ani

În cazul datoriilor, în nota explicativă vor fi menţionate informaţii cu privire la:clauze legate de achitarea datoriilor;ratele dobânzii aferente împrumuturilor;datoriile pentru care au fost depuse garanţii sau au fost constituite ipoteci (menţionându-se

valoarea datoriei şi valoarea şi natura garanţiei sau ipotecii);valoarea obligaţiilor pentru care s-au constituit provizioane;valoarea obligaţiilor privind plata pensiilor.

Nota 6: Principii, politici şi metode contabile

În cadrul acestei note explicative se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.b) Abaterile de la principiile şi politicile contabile, metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile, menţionându-se:

natura;motivele;evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau

pierderii.c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţiitrebuie prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante.d)Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acesteia.e) Suma dobânzilor incluse în costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de fabricaţie.f) În cazul reevaluării imobilizărilor corporale:

elementele supuse reevaluării, precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate în urma reevaluării;

valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate;tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare;modificările rezervei din reevaluare:

-valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar; -diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar; -sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în

31

vigoare; -valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor FIFO, CMP sau LIFO, diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total, pe categorii de active fungibile.

Nota 7: Participaţii şi surse de finanţare

Această notă explicativă este una de tip narativ şi are ca obiectiv prezentarea de informmaţii referitoare la :a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare, valori mobiliare, obligaţiuni convertibile;b) capital social subscris/patrimoniul entităţii;c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor;d) acţiuni răscumpărabile:

data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare;caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpărării;valoarea eventualei prime de răscumpărare;

e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar:tipul de acţiuni;număr de acţiuni emise;valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire;drepturi legate de distribuţie:

• numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare;• perioada de exercitare a drepturilor;• preţul plătit pentru acţiunile distribuite;f) obligaţiuni emise:

tipul obligaţiunilor emise;valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de obligaţiuni;obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de

aceasta:• valoarea nominală;• valoarea înregistrată în momentul plăţii.

Nota 8: Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere

În nota explicativă numărul 8 se vor prezenta informaţii cu privire la:a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere;b)obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administraţie, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.

32

c) valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în timpul exerciţiului:

rata dobânzii;principalele clauze ale creditului;suma rambursată până la acea dată;obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;

d) salariaţi:număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului;cheltuieli cu asigurările sociale;alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

Nota 9: Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari

OMF 1752/2005 cere să se prezinte în nota 9 câţiva indicatori minimali privind:I. Indicatori de lichiditate

indicatorul lichidităţii curente (ILC) indicatorul lichidităţii imediate (ILI)

II. Indicatori de riscGradul de îndatorare (GÎ) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor (AD)

III. Indicatori de activitateViteza de rotaţie a stocurilor (Vrs) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi (Vdc)Viteza de rotaţie a creditelor furnizori (Vdc)Viteza de rotaţie a activelor imobilizate (Vai)Viteza de rotaţie a activelor totale (Vat)

IV. Indicatori de profitabilitateRentabilitatea capitalului angajat (Rca)Marja brută din vânzări (Mbv)

V. Indicatori privind rezultatul pe acţiuneRezultatul pe acţiune (Ra)Raportul dintre preţul pe piaţă al acţiunii şi rezultatul pe acţiune

Nota 10: Alte informaţii

În cadrul acestei note explicative se vor prezenta:a) Informaţii cu privire la prezentarea entităţii raportoare.b) Informaţii privind relaţiile entităţii cu filiale, entităţile asociate sau cu alte entităţi în

care se deţin participaţii.c) Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în moneda naţională a elementelor de

activ şi de pasiv, a veniturilor şi cheltuielilor evidenţiate iniţial într-o monedă străină.d) Informaţii referitoare la impozitul pe profit:

- proporţia în care impozitul pe profit afectează rezultatul din activitatea curentă şi rezultatul din activitatea extraordinară;

- reconcilierea dintre rezultatul exerciţiului şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit;

33

- măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi regulile contabile de evaluare, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de facilităţi fiscale;

- impozitul pe profit rămas de plată.e) Cifra de afaceri:- prezentarea acesteia pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice.f) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului au o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:

- natura evenimentului; şi- o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu

poate să fie făcută.g) Explicaţii despre valoarea şi natura:

- veniturilor şi cheltuielilor extraordinare;- veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în avans, în situaţia în care acestea sunt semnificative.

h) Ratele achitate în cadrul unui contract de leasing, i) În cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta următoarele informaţii:

- o descriere generală a contractelor semnificative de leasing;- dobânda de încasat aferentă perioadelor viitoare.

În cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenţia următoarele:- o descriere generală a contractelor importante de leasing, incluzând, dar fără a se limita la, următoarele:

• existenţa şi condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare;• restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii

suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.- dobânda de plătit aferentă perioadelor viitoarej) Onorariile plătite auditorilor/cenzorilor şi onorariile plătite pentru alte servicii de certificare, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii decât cele de audit.k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă.l) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se prezintă în notele explicative.m) Datoriile probabile şi angajamentele acordate.n) Angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.o) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.p) Orice detaliere a elementelor din situaţiile financiare anuale, atunci când aceste elemente sunt semnificative şi sunt relevante utilizatorii situaţiilor financiare.

34

Raportul administratorilorConsiliul de administraţie al entităţilor economice are obligaţia de a elabora pentru fiecare

exerciţiu financiar un raport al administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă acestea.

Această prezentare reprezintă o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor. În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi, pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.

În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.

Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii cu privire la:a) evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;

b) dezvoltarea previzibilă a entităţii;c) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;d) informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:

- motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;- numărul şi valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi

proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;- în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de entitate şi

proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;e) existenţa de sucursale ale entităţii;f) utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt semnificative

pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:- obiectivele şi politicile entităţii în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica

sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzională pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi

- expunerea entităţii la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de trezorerie.

Scopul acestor prezentări este de a furniza informaţii care să ajute la înţelegerea mai bună a semnificaţiei instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilantiere asupra situaţiei financiare a unei entităţi, rezultatelor activităţii ei şi fluxurilor de trezorerie şi de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului apariţiei şi gradului de siguranţă a fluxurilor de trezorerie viitoare asociate cu acele instrumente.

Prezentările cerute oferă informaţii pentru a-i ajuta pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de risc aferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanţ.Tranzacţiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.a) Riscul de piaţă cuprinde trei tipuri de risc:- riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza

variaţiilor cursului de schimb valutar;- riscul ratei dobânzii la valoarea justă - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să

fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii;- riscul de preţ - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al

35

schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele tranzacţionale pe piaţă.b) Riscul de credit - este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu execute

obligaţia asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară.c) Riscul de lichiditate - (numit şi riscul de finanţare), este riscul ca o entitate să

întâlnească dificultăţi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea sa justă.

d) Riscul ratei dobânzii la fluxul de trezorerie - este riscul ca fluxurile de trezorerie viitoare să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii. De exemplu, în cazul unui instrument de împrumut cu rată variabilă, astfel de fluctuaţii constau în schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului financiar, fără o schimbare corespondentă a valorii sale juste.

În cazul entităţilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de preluare, astfel cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, raportul administratorilor trebuie să cuprindă următoarele informaţii detaliate despre:

a) structura capitalului lor, cu indicarea claselor diferite de acţiuni şi, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de acţiuni, drepturile şi obligaţiile ataşate clasei respective şi procentul din capitalul social total pe care îl reprezintă;

b) orice restricţii legate de transferul de valori mobiliare, cum ar fi limitările privind deţinerea de titluri de valoare sau necesitatea de a obţine aprobarea entităţii sau a altor deţinători de valori mobiliare;

c) deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni;d) deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a

acestor drepturi;e) sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acţiuni salariaţilor, dacă

drepturile de control nu se exercită direct de către salariaţi;f) orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale

deţinătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de deţinerea de valori mobiliare;g) orice acorduri dintre acţionari care sunt cunoscute de către entitate şi care pot avea ca rezultat restricţii referitoare la transferul valorilor mobiliare şi/sau la drepturile de vot;h) regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi modificarea actelor constitutive ale entităţii;i) puterile membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acţiuni;j) orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi care intră în vigoare, se modifică sau încetează în funcţie de o modificare a controlului entităţii ca urmare a unei oferte publice de preluare, şi efectele rezultate din aceasta, cu excepţia cazului în care prezentarea acestor informaţii ar prejudicia grav entitatea.k) orice acorduri dintre entitate şi membrii consiliului său de administraţie sau salariaţi, prin care se oferă compensări dacă aceştia demisionează sau sunt concediaţi fără un motiv rezonabil sau dacă relaţia de angajare încetează din cauza unei oferte publice de preluare.

Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele acestuia de preşedintele consiliului.

36

CAP IV: STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ACTIVITĂŢII AGENŢILOR ECONOMICI PE BAZA SITUAŢIILOR FINANCIARE

4.1. Prezentarea generală a entităţii

S.C. AURORA S.A. Dr.Tr.Severin, înfiinţată în 1991, cu sediul în oraşul Drobeta Turnu Severin, Str. Horia, nr.2, judeţul Mehedinţi, având cod de înregistrare fiscală 1605701, cu RO deoarece aceasta este o firma plătitoare de tva, s-a hotărât constituirea unei societăţi comerciale pe acţiuni în baza actului constitutiv.

Societatea comercială se constituie ca societate pe acţiuni, dobândind personalitate juridică de la data îmnatriculării în Registrul Comerţului: J25/64/1991. Funcţionarea societăţii este reglementată de dispoziţiile legale în vigoare şi de prevederile prezentului act constitutiv.

Denumirea societăţii este: S.C. AURORA S.A. apare în toate facturile, anunţurile, publicaţiile şi alte acte, denumirea societăţii va fi însoţitâ de cuvintele S.A., sediul, numărul de înmatriculare din Registrul Comerţului, capitalul social şi codul unic de înregistrare.Sediul societăţii comerciale este în Dr Tr Severin, str. Horia, nr.2, Mehedinţi, ROMÂNIA.

Societatea comercială poate înfiinţa filiale, sucursale, agenţii, puncte de lucru sau desfacere reprezentante, cabinete sau alte asemenea sedii secundare, în localităţi din tară sau străinătate, prin hotărârea AGA.

Domeniul principal de activitate al societăţii este producţia, cod CAEN 1581, Fabricare pâine, fabricarea produselor proaspete de patiserie şi multe alte coduri secundare.

Obiectul de activitate îl constituie: -producţia: gama largă de pâine albă, neagră, graham, semi, placintă, strudele, cornuri, batoane, prăjituri, torturi, fursecuri etc.-comerţul: societatea beneficiază de o reţea de distribuţie a produselor proprii.

Gama de produse a societăţii S.C. AURORA S.A. este foarte diversificată cuprinzând atât produse noi, cât şi produse ce au consacrat-o.

Durata de funcţionare a societăţii este nelimitată, ea putând fi modificată prin hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor. Asociaţii pot hotărî dizolvarea anticipată a societăţii, cu respectarea dispoziţiilor legale face cu respectarea condiţiilor de publicitate pentru terţi stabilite de lege.

Orice modificare a capitalului social va fi decisa si realizată de AGA, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege.

Fiecare exerciţiu financiar începe la 1 ianuarie şi expiră la 31 decembrie ale fiecărui an. Bilanţul societăţii va fi întocmit prin grija administratorului împreunâ cu contul de profit şi pierdere.

37

Bilanţul contabil

Elemente Exerciţiul financiar

2005 2006 2007

A. ACTIVE IMOBILIZATE I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

(201+203+205+2071+208+233+234-280-290-2933)510.734 644.133 846.169

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE (211+212+213+214+231+232-281-291-2931)

66.015.307 89.052.373 106.136.925

III. IMOBILIZARI FINANCIARE (261+263+265+267-296)

521.686 405.035 56.200

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 67.047.727 90.101.541 107.039294B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI (301+302+303+/-308+331+332+341+345+346+/-348+351+354+356+357+358+361+/-368+371+/-378+381+/-388-391-392-393-394-395-396-397-398+4091-4428)

16.701.557 20.510.544 20.965.870

II. CREANŢE(267-296+4092+411+413+418+425+4282+431+437+4382+441+4424+4428+444+445+446+447+4482+451+453+456+4582+461+473-491-495-496+5187)

31.256.280 26.496.036 37.167.280

III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT(501+505+506+508+5113+5114-591-595-596-598)

0 85.595 0

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI(5112+512+531+532+541+542)

5.084.090 4.667.012 47.939.617

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 53.041.927 51.759.187 106.072.767C. CHELTUIELI ÎN AVANS (471) 175.497 532.546 7.756.300D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNA LA UN AN(161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+451+453+455+456+457+4581+462+473+509+5186+519)

53.234.201 74.768.129 109.706.943

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE

-46.074 -22.504.780 3.549.852

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 67.001.653 67.596.761 110.589.146G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ĂNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN(161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+451+453+455+456+457+4581+462+473+509+5186+519)

6.177.311 2.860.659 33.916.310

H. PROVIZIOANE (151) 2.231.728 0 0I. VENITURI ÎN AVANS 29.297 28.384 572.272-subvenţii pentru investiţii (131+132+133+134+138)-venituri înregistrate în avans (472)J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL: 44.768.677 44.768.677 44.768.677-capital subscris vărsat (1012) 44.768.677 44.768.677 44.768.677-capital subscris nevărsat (1011)-patrimoniul regiei (1015)

II. PRIME DE CAPITAL (104) 0 0 0III. REZERVE DIN REEVALUARE (105) 9.086.309 9.854.315 9.326378

38

IV. REZERVE (106) 6.969.358 8.117.121 15.444.765Acţiuni proprii (109)Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (141)Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (149)

V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT (117)-sold C-sold D 2.231.728 2.148.253 0

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR (121)-sold C 2.714.465 5.329.127 14.460.660-sold DREPARTIZAREA PROFITULUI (129) 2.714.465 1.184.885 7.327.644CAPITALURI PROPRII – TOTAL 58.592.616 64.736.102 76.672.836PATRIMONIUL PUBLIC (1016) 0 0 0CAPITALURI – TOTAL 58.592.616 64.736.102 76.672.836

Bilanţ financiar

Elemente Exerciţiul financiar

2005 2006 2007

Imobilizări necorporale 510.734 644.133 846.169Imobilizări corporale 66.015.307 89.052.373 106.136.925Imobilizări financiare 521.686 405.035 56.200TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 67.047.727 90.101.541 107.039294

Stocuri: 16.701.557 20.510.544 20.965.870-materii prime şi materiale consumabile 12.019.860 13.718.304 17.661.599-producţia în curs de execuţie 0 2.610.739 437.675-produse finite şi mărfuri 4.681.697 4.181.501 2.866.596Creanţe 31.235.475 26.339.464 36.897.811Investiţii financiare pe termen scurt 0 85.595 0Disponibilităţi 5.084.090 4.667.012 47.939.617TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 53.021.122 51.602.615 105.803.298

TOTAL ACTIV 120.068.849 141.704.156 212.842.592

CAPITALURI PROPRII 60.667.083 64.131.397 69.135.522DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG 6.177.311 2.860.659 33.916.310DATORII PE TERMEN SCURT 53.224.455 74.712.100 109.790.760-sume datorate instituţiilor de credit(credite pe TS) 16.040.395 21.545.967 1.242.418-datorii comerciale(furnizori) 10.946.096 21.552.700 45.216.794-efecte de comerţ de plătit 13.326.422 9.726.343 20.050.910-sume datorate soc din cadrul grupului 0 0 2.699-alte datorii 12.911.542 21.887.090 43.277.939

TOTAL PASIV 120.068.849 141.704.156 212.842.592

39

IV.2. Analiza situaţiei financiare – calculul indicatorilor

IV.2.1. Analiza structurii financiar – patrimoniale a întreprinderii

4.2.1.1. Analiza ratelor de structură ale activului

Prin intermediul acestor rate se evidentiază, în mărimi relative, modul de structurare a mijloacelor economice din activul bilanţului în funcţie de volumul şi destinaţia lor în procesul productiv şi în funcţie de durata utilizării lor.

Studiul ratelor de structură ale activului pot evidenţia: destinaţia economică a capitalului investit gradul de lichiditate al capitalului investit capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activului sub influenta factorilor conjuncturali.

Cele mai importante rate de structură ale activului sunt:I. Rata activelor imobilizate. (rAi)

Această rată măsoară gradul de investire a capitalului şi se calculează ca raport între nivelul total al activelor imobilizate(Ai) şi nivelul total al bilanţului (AT) rAi=(Ai / AT) 100

Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate suplimentare:I1) Rata imobilizarilor necorporale. (rin) rin=(in / AT) 100I2) Rata imobilizarilor corporale. (ric) ric=(ic / AT) 100I2) Rata imobilizarilor financiare. (rif) rif=(if / AT) 100

Pentru aceste rate suplimentare se formeaza relatia :rin+ric+rif=rAi

II. Rata activelor circulante . (rAc)Această rata exprimă în mărimi relative nivelul capitalului imobilizat în procesul de

exploatare. Formula de calcul este urmatoarea:

rAc=(Ac / AT) 100

Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate suplimentare ale activelor circulante:II1) Rata stocurilor . (rSt)rSt=(St / AT) 100II2) Rata creantelor . (rCr)rCr=(Cr / AT) 100II3) Rata disponibilitatilor banesti . (rDb)rDb=(Db / AT) 100

40

Specificatie UM An 2005 An 2006 An 2007 Formulă Simbol

Active imobilizate nete Lei 67.047.727 90.101.541 107.039294 - AiImob necorp nete 510.734 644.133 846.169 - In Imob corp nete 66.015.307 89.052.373 106.136.925 - IcImob fin nete 521.686 405.035 56.200 - IfActive totale Lei 120.068.849 141.704.156 212.842.592 - AT

Active circulante 53.021.122 51.602.615 105.803.298 - Ac Stocuri 16.701.557 20.510.544 20.965.870 - St Creanţe 31.235.475 26.339.464 36.897.811 - Cr

Disponibilităţi 5.084.090 4.667.012 47.939.617 - Db

1. Rata Aimob % 55,8 63,6 50,3 (Ai/AT)*100 Rai

Val max acceptată - 60 60 60 - -Indicele de creştere a AT % 100 118 150.2 - IAT Indicele de creştere a CA % 100 121 110.8 - ICAIndicele de creştere a Ai % 100 134.4 118.8 - Iai

1.1. R. imob nec % 0.76 0.71 0.79 (Inc/AT)*100 Rin Indicele de creştere a In % 100 126.1 131.4 - Iin

1.2. R. imob corp % 98.5 98.8 99.2 (Ic/AT)*100 Ric Val min acceptată - 85 85 85 - -

Indicele de creştere Ic % 100 134.9 119,2 - Iic 1.3. R. imob fin % 0.78 0.45 0.05 (If/AT)*100 Rif

Indicele de creştere If % 100 77.6 13.9 - Iif

2. R.active circ % 44.2 36.4 49.7 (Ac/AT)*100 Rac Val min acceptată - 40 40 40 - -

Indicele de creştere a Ac % 100 97,3 205 - Iac 2.1. R. stocuri % 31.5 39.7 19.8 (S/AT)*100 Rst

Val max acceptată - 50 50 50 - -Indicele de creştere a St % - 122.8 102.2 - Ist

2.2. R. creanţe % 58.9 51 34.9 (Cr/AT)*100 Rcr Indicele de creştere a Cr % - 84.3 140.1 - Icr 2.3. R .disponibilităţi % 9.6 9 45.3 (D/AT)*100 Rdb

Indicele de creştere a Db % 100 91.8 1027.2 - Idb

Analizând aceste rate de structură ale actuvului se pot desprinde următoarele aspecte:Rata activelor imobilizate, pe perioada analizată, oscilează în jurul valorii maxim

admisibile, înregistrând pentru ultimul an o tendinţă de scădere. Dacă se ia în considerare domeniul de activitate se poate considera situaţia acceptabilă.

În dinamică, reducerea Rai din ultimul an cu 13.3% se datorează ritmului de creştere mai mare al AT – 150.2% faţă de ritmul Ai – 118.8%.

Compararea indicelui Ai, 134.4 în 2006 şi 118.8% în 2007 cu ritmul CA, 121% în 2006 şi 110.8% în 2007, reflectă o diminuare a eficienţei utilizării Ai.

Din analiza Rai se poate observa, pe de o parte, creşterea gradului de lichiditate, iar pe de altă parte, reducerea eficienţei utilizării acestor active.

Rata In, pe întreaga perioadă, înregistrează valori nesemnificative (sub 1%), ceea ce arată că întreprinderea nu are o activitate deosebită de creştere sau de descreştere.

Nivelul ridicat al ratei Ic, se datorează sporirii imobilizărilor corporale într-un ritm superior ritmului de creştere a Ai (Iic>IAi). Ponderea foarte ridicată a Aic în Ai – peste 98% pe întreaga perioadă, ne conduce la aceleaşi concluzii ca şi în cazul Rai.

41

În structură, ponderea cea mai mare în Ic o deţin instalaţiile tehnice şi terenurile. În ultimii 2 ani se observă o creştere a imobilizărilor în curs, datorită realizării de investiţii.

Nivelul ratei If situat sub 1% şi tendinţa de reducere a acesteia denotă faptul că întreprinderea nu este interesată de plasamente financiare, nu tranzacţionează titluri ale altor întreprinderi pe piaţa de capital şi nici nu face parte dintr-o formă de organizare de tip holding. Rata a înregistrat o evoluţie descrescătoare pe întreaga perioadă analizată, ceea ce semnifică o reducere a If în AT. Nivelul indicatorului este strâns legat de mărimea firmei şi de politica sa financiară.

Dacă în anul 2006 Rac este mai mică decât nivelul minim şi înregistrează tendinţă de reducere, în 2007 ea înregistrează un nivel mai mare decât nivelul minim, tendinţa fiind de creştere. În ultimul an, rata arată o creştere a ponderii Ac cu 13,3% ca urmare a creşterii Ac într-un ritm mai ridicat decît ritmul AT (205%>150.2%).

Dacă se compară Rai cu Rac se constată o creştere a gradului de lichiditate a AT, respectiv a gradului de flexibilitate.

Când comparăm însă ritmul Ac din ultimul an 205%, cu ritmul CA din aceiaşi perioadă 110.8%, se poate observa că, de fapt, are loc o scădere a vitezei de rotaţie a Ac, de unde rezultă o înrăutăţire a eficienţei utilizării acestora.

În ultimul an, valoarea Rst a scăzut cu 19.9%, ceea ce confirmă creşterea într-un ritm mai lent a stocurilor faţă de Ac (102.2% <205%). Situaţia întreprinderii este favorabilă, deoarece are loc o reducere a imobilizării resurselor financiare în stocuri şi, de asemenea, o imbunătăţire a utilizării acestora.

Analiza structurii stocurilor prezintă ponderea categoriilor de stocuri în total stocuri. Pe întreaga perioadă analizată, ponderea cea mai mare o deţin stocurile de materii prime şi materiale, în ultimul an ajungând să reprezinte 84,2% din total stocuri. Ritmul de creştere a CA a fost superior ritmului de creştere a stocurilor de materii prime materiale în 2006, ceea ce a condus la o creştere a eficienţei utilizării acestora. În 2007 ritmul CA a fost devasat de ritmul stocurilor de materii prime şi materiale (110.8%<128.7%), cu efecte negative asupra gestiunii resurselor.

Producţia în curs de execuţie, produsele finite şi mărfurile deţin o pondere mai mică şi înregistrează o tendinţă de reducere în 2007, 2.1% din totalul stocuri era reprezentată de produsele în curs de execuţie, iar 13,7% de produsele finite şi mărfuri.

Rata Cr reflectă politica de credit comercial a societăţii şi este influenţată, pe lângă domeniul de activitate, în special de termenele de plată practicate. Pe întreaga perioadă de analiză, rata creanţelor a înregistrat o traiectorie descrescătoare, reflectând scăderea ponderii valorii creanţelor în valoarea Ac. Reducerea ratei se datorează creşterii într-un ritm mai lent a Ac faţă de ritmul de evoluţie a creanţelor.

Chiar dacă tendinţa Rcr este de scădere permanentă pe întreg intervalul analizat, compararea ritmului de creştere al creanţelor 140.1% în ultimul an cu ritmul de creştere a CA 110.8% în ultimul an, reflectă o înrăutăţire a situaţiei încasărilor. Această înrăutăţire se datorează creşterii duratei în zile a unei rotaţii a clienţilor şi are un efect negativ asupra lichidităţii întreprinderii.

În perioada 2005-2006, Rdb are un nivel de aproximativ 9%, încadrându-se în nivelul considerat optim. În ultimul an al analizei nivelul ratei 45.3% depăşeşte cu mult nivelul optim şi reflectă o utilizare ineficientă a disponibilităşilor baneşti. Această situaţie se datorază creşterii de peste 10 ori a disponibilităţilor, pe cand Ac circulane cresc de 2 ori.

42

4.2.1.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului evidenţiază modul de structurare a surselor de finanţare, în funcţie de provenienţa şi de gradul de exigibilitate al acestora. La un moment dat, prin intermediul acestor rate se poate indentifica existenţa sau inexistenţa unor structuri financiare adecvate pentru întreprinderea analizată, rezultat al politicii financiare promovată de managementul acesteia.

Ratele de structură ale pasivului, reflectă 3 aspecte principale legate de finanţarea întreprinderii: stabilitate financiară autonomia financiară gradul de îndatorare

I. Rata stabilităţii financiare. (rsf)Această rată reflectă ponderea capitalurilor permanente în total surse de finantare. Se

calculează după următoarea formulă: rsf=(Cpm / PT) 100Stabilitatea financiară a întreprinderii este cu atât mai bună cu cât nivelul acestei rate se

apropie de 100%.

II. Rata autonomiei financiare. (raf)Această rată evidenţiază măsura în care sursele de finanţare aparţin proprietarului. Cu cât

sursele proprii deţin o pondere mai importantă în total surse de finanţare, cu atât autonomia financiară a întreprinderii este mai ridicată.

Există două tipuri de rate ale autonomiei financiară:II1) Rata autonomiei financiare globale. (rafg)Se calculează după formula: rafg=(Cpr / PT) 100

Această rată prezintă importanţă pentru instituţiile financiare în cazul în care întreprinderea solicită un împrumut.

II2) Rata autonomiei financiare la termen. (raft)Se calculează după formula: raft=(Cpr / Cpm) 100

Nivelul ratei are o mare importanţă pentru deciziile viitoare de politică financiară pe care managementul firmei intenţionează să le ia.O alăa formuăa de calcul a ratei autonomiei financiare la termen este: raft=(Cpr / Itml) 100

Această rată se foloseşte atunci când se compară capitalul propriu cu împrumuturile pe termen mediu şi lung, şi se consideră că autonomia financiară este asigurată când capitalul propriu este cel puţin egal cu datoriile pe termen mediu şi lung.

III. Rata de indatorare. (ri)Exprimă în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are întreprinderea fie în raport cu

total surse de finanţare, fie doar în raport cu surse proprii. Se utilizează două rate de îndatorare:III1) Rata de îndatorare globală. (rig)

Aceasta compară ansamblul datoriilor pe care le are firma faţă de creditorii săi, cu total surse de finanţare(PT) şi se calculează cu formula: rig=(Dt / PT) 100III2) Rata de îndatorare la termen. (rit)

43

Compară datoriile financiare pe termen mediu şi lung (împrumuturi pe termen mediu şi lung) cu sursele permanente de finanţare (Cpm) sau cu sursele proprii de finanţare(Cpr) şi se determină după următoarele relaţii:III2.1) rit=(Itml / Cpm) 100 Această rată trebuie să fie <=50%III2.2) rit=(Itml / Cpr) 100 Această rată trebuie să fie <=100%

Specificaţie UM An 0 AN 1 Formulă SimbolPasiv total Lei 120.068.849 141.704.156 212.842.592 - PT

Capital permanent Lei 66.844.394 66.992.056 103.051.832 - CpmCapital propriu Lei 60.667.083 64.131.397 69.135.522 - Cpr

Datorii totale Lei 59.401.766 77.572.759 143.707.070 - DTDatorii TML Lei 6.177.311 2.860.659 33.916.310 - DTML

I. R. stabil. fin % 55.7 47.3 48.4 Cpm/Pt*100 Rsf Val min acceptată % 50 50 50 - -

Indicele de creştere a Cpm % 100 100.2 153.8 - ICpm Indicele de creştere a PT % 100 118 150.2 - IPT

II. R. auton.financ.a) R.aut.fin.glob. % 50.5 45.3 32.5 Cpr/PT*100 Rafg Val min acceptată - 33 33 33 - -

Indicele de creştere a Cpr % 100 105.7 107.8 - ICprb) R.aut.fin term. % 90.8 95.7 67.1 Cpr/Cpm*100 Raft Val min acceptată - 50 50 50 - -

III. R. de îndatorarea)R.de îndat.glob % 49.5 54.7 67.5 Dt/PT*100 RîgVal max acceptată - 66 66 66 - -

Indicele de creştere a DT % 100 130,6 185,3 - IDtb)R.îndat la term % 9.2 4.3 32.9 Dtml/Cpm*100 RîtVal max acceptată - 50 50 50 - -

Indicele de creştere a Dtml % 100 46.3 1185.6 - IDtml

Din analiza acestor rate se pot desprinde următoarele aspecte:În anul 2005, societatea dispunea de un grad ridicat de autonomie financiară (valoarea Rsf

se situează între minimul acceptat şi nivelul optim – 66%) .În următorii ani, nivelul ratei se situează sub nivelul minim, tendinţa fiind de scădere, în

primul an cu 8.4% şi de creştere în cel de-al doilea an cu 1.1%. Această evoluţie a Rsf se datorează ritmului diferit de modificare a Cpm – 100.2% în anul 2006 şi 153.8% în anul 2007, faţă de nivelul PT – 118% în anul 2006 şi 150.2% în anul 2007. În ultimul an rata se ameliorează şi reflectă o creştere a resurselor stabile în raport cu cele ciclice, creştere datorată sporirii Cpr cu 7.8% şi în special datorată creşterii împrumuturilor pe TL cu 1085,6%.

Chiar dacă Rsf se îmbunătăţeşte în ultimul an, aceasta nu se realizează prin efortul unităţii, ci prin apelarea la credite, care va conduce la creşterea gradului de dependenţă financiară.

În anul 2005, societatea îşi finanţa activităţile într-o proporţie de 50.5% din resurse proprii, respectiv peste 45.3% în anul următor. În ultimul an analizat, valoarea Rafg scade datorită creşterii într-un ritm mai rapid a resurselor împrumutate şi atrase decât a resurselor proprii (150.2%>107.8%). În ansamblu, întreprinderea dispune de o autonomie financiară satisfăcătoare, dar care are tendinţa de înrăutăţire. Solicitarea unor noi împrumuturi pe TL în perioada următoare va face imposibilă obţinerea lor, datorită creşterii riscului nerambursării lor.

44

Reducerea autonomiei financiare nu este alarmantă dacă întreprinderea beneficiază de efectul de levier (în cazul apelării la împrumuturi pe TL) sau dacă a obţinut din partea partenerilor de afaceri o relaxare a termenelor de plată.

În toţi anii analizaţi, întreprinderea a înregistrat o Raft foarte ridicată, cu mult peste minimul acceptat. În 2006, rata creşte până la 95.7% după care se reduce în ultimul an la 67.1%, ceea ce reflectă faptul că mai mai mult din jumătatea resurselor permanente sunt resurse proprii.Această modificare a ratei se datorează modificării ritmului Cpr, 105.7% în anul 2006 şi 107.8% în anul 2007, într-un ritm diferit faţă de modificarea Cpm, 100.2% în anul 2006 şi 153.8% în anul 2007. Pentru întreprindere este îngrijorătoare apropierea ratei de minim şi mai ales tendinţa de reducere a acesteia.

În primul an de analiză, societatea a utilizat resurse împrumutate şi atrase în proporţie de 49.5%. în următorii ani, Rîg a înregistrat valori crescătoare, care reflectă o înrăutăţire a situaţiei financiare a întreprinderii. Aceste creşteri ale Rîg s-au datorat creşterii într-un ritm mai mare a DT faţă de PT. Tendinţa de creştere a Rîg este un semnal de alarmă pentru întreprindere în ceea ce priveşte manifestarea riscului de neplată a datoriilor. Pe intervalul analizat, creşterea gradului de îndatorare s-a datorat atât creşterii împrumuturilor pe TML, cât şi creşterii DTS. Pe TS, ponderea cea mai mare o deţin datoriile bancare şi datoriile comerciale.

În primii doi ani de analiză societatea a beneficiat de un grad redus de îndatorare la termen, aflându-se cu mult sub limita maximă acceptabilă pentru acest indicator. În anul 2007 încă s-a manifestat o tendinţă de creştere a îndatorării la termen datorită modificării mai accentuate, ca ritm, a DTML faţă de Cpm. Dacă în primul an de analiză 9.2% din resursele întreprinderii proveneau din DTML, în 2007 ponderea acestui tip de datorii a crescut la 32.9%.

4.2.2. Analiza bonităţii financiare a întreprinderii

4.2.2.1. Analiza lichidităţii întreprinderii

În literatura de specialitate problematica lichidităţii şi solvabilităţii este tratată de multe ori confuz, punându-se semnul egalităţii între cele două noţiuni.

Lichiditatea este definită de două principale caracteristici: De specificul elementelor de activ, acestea având o capacitate mai mare sau mai mică de a se transforma în lichidităţi De destinaţia lichidităţilor, din acest punct de vedere lichiditatea fiind definită ca şi capacitatea întreprinderii de a-si acoperi din activele sale cele mai lichide, obligaţiile pe TS.

Cel mai frecvent, în literatura de specialitate, aprecierea nivelului de lichiditate se face cu ajutorul a 3 indicatori calculaţi pe baza bilanţului financiar:1. Lichiditatea curentă

Exprimă capacitatea întreprinderii de a-si acoperii obligaţiile pe TS din Ac, fiind calculată ca raport între activele circulante medii şi pasivele curente medii. Lc=AC/PC2. Lichiditatea rapidă

Exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi obligaţiile pe TS din Ac care pot fi transformate rapid in lichidităţi, calculandu-se ca raport între activele circulante lichide medii şi pasivele curente medii . Lr=(Ac-St)/Pc3. Lichiditatea imediată

Exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi obligaţiile pe TS din disponibilităţi, calculându-se ca raport între disponibilităţile medii şi pasivele curente medii.

45

Specificatie U.M. An 2005 An 2006 An 2007 Formula Simbol

Active circulante lei 53.021.122 51.602.615 105.803.298 - AcIndicele de creştere a Ac % 100 97.32 205.34 - IAc

Datorii TS lei 53.224.455 74.712.100 109.790.760 - PcIndicele de creştere a DTS % 100 140.37 146.95 - IDts

Lichiditate curentă % - 0.99 0.69 Lc=AC/Dts Lc Indicele de creştere % 100 69.33 139.52 - ILcVal min acceptată - 1 1 1 - -Val max acceptată - 2 2 2 - -

Active circ fară stocuri lei 36.319.565 31.092.071 84.837.428 Al=AC-St AlInd Al % 100 85.60 272.85 - IAl

Lichiditate rapidă % 0.68 0.41 0.77 Lr=Al/Dts LrIndicele de creştere % 100 60.98 185.67 - ILrVal min acceptată - 0.6 0.6 0.6 - -Val max acceptată - 1 1 1 - -

Disponibilităţi lei 5.084.090 4.667.012 47.939.617 - DbIndicele de creştere a Db % 100 91.80 1027.20 - IDb

Lichiditate imediată % 0.10 0.06 0.44 Li=Db/Dts Li Indicele de creştere % 100 65.39 699.00 - IliVal min acceptată - 0.4 0.4 0.4 - -Val max acceptată - 0.6 0.6 0.6 - -

Din analiza lichidităţii intreprinderii putem desprinde următoarele concluzii:Pe întreaga perioadă de analiză nivelul indicatorului este sub valoarea minimă, ceea ce

arată că firma este în pericol de a nu-şi acoperi integral pasivele circulante pe seama activelor circulante, ceea ce reflectă un pericol de incapacitate de plată pe TS. În ultimul an se observă o uşoară îmbunătăţire a lichidităţii curente, datorită creşterii mai rapide a nivelului activelor circulante faţă de nivelul pasivelor circulante (105.34%>46.95%).

În ultimul an nivelul indicatorului se încadrează în limitele normale şi reflectă o bună capacitate de plată, deci şi un risc redus. Faţă de anul anterior nivelul indicatorului a crescut cu 85.67%, datorită creşterii mai rapide, ca ritm a creanţelor şi disponibilităţilor 172.85%, faţă de pasivele circulante 46.95%. Nivelul indicatorului este asiguratoriu în ultimul an de analiză, certificând faptul că firma este capabilă să-şi acopere satisfăcător pasivele circulante pe seama creanţelor şi disponibilităţilor băneşti.

În ultimul an valoarea indicatorului se încadrează în limitele normale, iar faţă de anul precedent a crescut cu 699% datorită creşterii mai rapide, ca ritm, a Db 1027.2%, faţă de Pc 46,95%. Acest fapt se datorează echilibrului financiar precar pe TS. Pe perioada de analiză, cu excepţia ultimului an, nivelul indicatorului nu este asiguratoriu, ceea ce înseamnă că firma nu este capabilă să-şi acopere satisfăcător Pc pe seama Db şi a plasamentelor. Din acest punct de vedere situaţia se poate aprecia ca nefavorabilă.

4.2.2.2. Analiza solvabilităţii întreprinderii.

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora oblibaţiile pe TML şi de a asigura resursele băneşti capabile să sustină continuitatea exploatării pe TL.

În modul cel mai general, solvabilitatea reflectă capacitatea în care din capitalul social se acoperă obigaţiile către creditori şi acţionari calculându-se sub forma solvabilităţii patrimoniale: SP=AT/DT

46

Desfasurarea activitatii pe termen lung presupune apelarea la imprumuturi ceea ce face ca solvabiitatea sa fie privita sub doua aspecte:

Ca posibilitate de restituire a împrumuturilor din rezultatele obţinute când se mizează pe o activitate eficientă care elimină varianta acoperirii obligaţiilor prin lichidarea activelor. În acest caz solvabilitatea se apreciază cu ajutorul gradului de acoperire al serviciului datoriei. gsd =EBE/DT

Specificatie U.M. An 2005 An 2006 An 2007 Formula Simbol Active total lei 120.068.849 141.704.156 212.842.592 AT

Indicele de creştere a AT % 100 118.02 150.20 - IAtDatorii totale lei 59.401.766 77.572.759 143.707.070 - DT

Indicele de creştere a DT % 100 130.59 185.25 - IDtSolvabilitatea patrim. - 2.02 1.83 1.48 AT/DT Isg

Indicele de creştere a solv. % 100 90.37 81.08 - IIsgVal min acceptabilă - 1.66 1.66 1.66 - -

Excedent brut de expl lei 11.400.538 8.492.573 7.007 EBEIndicele de creştere a EBE % 100 74.49 0.08 - IEBEGradul de acoperire a dat. - 0.19 0.1 0.00004 EBE/DT Gsd

Val min acceptabilă - 0.5 0.5 0.5 - -

Din analiza solvabilitatii intreprinderii putem desprinde urmatoarele concluzii:În ultimul an nivelul indicelui de solvabilitate generală este sub limita normală şi faţă de

anul precedent s-a redus cu 18.02%. Tendinţa indicatorului este de reducere pentru întreaga perioadă datorită creşterii mai rapide, ca ritm, a DT – 85.25%, faţă de AT – 50.2%. Dacă situaţia continuă să se înrăutăţească, firma este în pericol de a nu-şi acoperi datoriile pe seama activelor, în caz de faliment.

Nivelul minim acceptabil este de 0.50 - corespunde achitării datoriilor într-un termen de 2 ani, sub acest nivel firma aflându-se ăn pericolul incapacităţii de plată, iar nivelul optim este considerat de 1.00. În ultimul an, valoarea indicatorului se situează mult sub minimul acceptabil, manifestându-se o tendinţă de reducere pe întreaga perioadă analizată. Întrprinderea nu are capacitatea de rambursare a datoriilor.

4.2.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii

Echilibrul financiar exprimă egalitatea dintre sursele de finanţare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităţii de exploatare şi comercializare pe termen lung şi scurt.

Aprecierea echilibrului financiar se realizează cu ajutorul:- fondului de rulment- necesarului de fond de rulment- trezoreriei

4.2.3.1. Analiza echilibrului financiar pe termen lung (FR)

Fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanţarea activelor circulante sau partea din sursele stabile utilizate pentru finanţarea activelor circulante.

Fondul de rulment are mai multe acceptiuni, în funcţie de nivelul la care se referă:1. Fondul de rulment total se determină pe baza:

a) părţii de sus a bilanţului: FR=Cpm-Ai

47

b) partii de jos a bilantului: FR=Ac-Dts2. Fondul de rulment propriu se determină după relaţiile:

a) FRp=Cpr-Aib) FRp=FR-Dtml

3.Fondul de rulment străin se determină după relaţia: FRs=FR-FRp

Specificatie U.M. Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 FormulaCapital permanent lei 66.844.394 66.992.056 103.051.832 Cpm

Indicele de creştere a Cpm % 100 100.22 153.83 IcpmActive imob nete lei 67.047.727 90.101.541 107.039.294 Ain

Indicele de creştere a Ain % 100 134.38 118.8 IAinActive circ. lei 53.021.122 51.602.615 105.803.298 AcDat. pe ts lei 53.224.455 74.712.100 109.790.760 Dts

Fondul de rulment lei -203.333 -23.109.485 -3.987.462 FR=Cpm-AiFond de rulment lei -203.333 -23.109.485 -3.987.462 FR=Ac-Dts

Cap propriu lei 60.667.083 64.131.397 69.135.522 CprIndicele de creştere a Cpr % 100 105.71 107.8 ICpr

Fond de rulm. propriu lei -6.380.644 -25.970.144 -37.903.772 FRprFond de rulm. strain lei 6.177.311 2.860.659 33.916.310 FRs

FR este negativ pe întreaga perioadă, ceea ce înseamnă că sursele permanente nu reuşesc să finanţeze integral alocările permanente şi pentru finanţarea Ai se folosesc şi DTS, situaţie ce garantează un dezechilibru financiar. Nivelul cel mai „sensibil” al FR se înregistrează în anul 2006(-23.109425lei) şi se datorează creşterii Ai într-un ritm mult mai ridicat – Iain=134.38%, faţă de ritmul Cpm – Icpm=100.22%. Creşterea activelor imobilizate s-a datorat realizării unor investiţii care, în perioada următoare, vor putea să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei, prin rezultatele pe care le vor genera.

Acoperirea activelor imobilizate excedentare capitalului permanent s-a realizat pe seama datoriilor pe termen scurt, ceea ce va crea efect asupra gradului de lichiditate al întreprinderii şi, implicit, asupra datoriilor financiare.În ultimul an, situaţia înregistrează o tendinţă de îmbunătăţire prin reducerea nivelului negativ al FR până la un nivel de -3.987.462 lei. Această "redresare" a fondului de rulment s-a datorat creşterii capitalului permanent într-un ritm mai mare (Icpm=153,38%) faţă de ritmul creşterii activelor imobilizate (IAin = 118,8%).

Din păcate, situaţia s-a ameliorat într-o proporţie destul de mică pe seama rezultatelor proprii şi într-o măsură mult mai mare pe seama împrumuturilor pe termen lung. Creşterea gradului de îndatorare va conduce, pentru perioada următoare, la creşterea cheltuielilor cu dobânzile.

Fondul de rulment propriu este negativ şi înregistrează o tendinţă de înrăutăţire, datorită creşterii Ain într-un ritm mai accentuat decât creşterea Cpr. Această situaţie se explică prin creşterea nivelelui imobilizărilor corporale acoperite din credite de investiţii şi nu din resurse proprii.

Fondul de rulment străin a crescut în ultimul an de aproape douăsprezece ori, nereuşind însă ca împreună cu capitalurile proprii să acopere nivelul activelor imobilizate nete. Această creştere se datorează apelării la împrumuturile pe termen mediu şi lung destinate acoperirii investiţiilor.

48

4.2.3.2. Analiza echilibrului pe termen scurt (NFR)

Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanţate din surse stabile, respective activele circulante (cu lichitate sub 1 an) care urmează să fie finanţate din surse stabile (cu exigibilitate >1 an). NFR =Active ciclice – Pasive cicliceNFR= (Active circulante – Disponibilitati)–(Datorii pe termen scurt – Credite de trezorerie)

Specificatie U.M. Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 FormulaStocuri lei 16.701.557 20.510.544 20.965.870 St

Indicele de creştere a St % 100 122.8 102.22 IstCreanţe Lei 31.235.475 26.339.464 36.897.811 Cr

Indicele de creştere a Cr % 100 84.33 140.09 IcrActive curente lei 47.937.032 46.850.008 57.863.681 Ac

Indicele de creştere a Ac % 100 97.73 123.51 IacPassive curente lei 40.788.229 58.524.908 109.790.760 Pc

Indicele de creştere a Pc % 100 143.48 325.99 IpcNecesar de fond de rulment lei 7.148.803 -11.674.900 51.927.079 NFR

În primul an de analiză necesarul de fond de rulment era pozitiv, ceea ce semnifica existenţa activelor circulante de natura stocurilor şi creanţelor care ar fi trebuit să fie finanţate din fondul de rulment pozitiv.

În ultimii doi ani de analiză necesarul de fond de rulment a fost negativ, ceea ce reprezintă nu o nevoie de fond de rulment ci o degajare de surse atrase. Această situaţie se datorează creşterii vitezei de rotaţie a activelor circulante în anul 2006 şi angajării unor datorii cu scadenţe mai mari.

Existenţa unui fond de rulment negativ a dus la existenţa unui dezechilibru financiar care a putut fi acoperit printr-o durată mai mare a creditului furnizor faţă de creditul client şi prin contractarea unor împrumuturi pe termen scurt.

4.2.3.3. Analiza trezoreriei nete

Trezoreria netă (Tn) reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia firmei rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar. Trezoreria se poate calcula în două modalităţi:-TN = Fondul de rulment net - Necesarul de fond de rulment-TN = Disponibilităţi şi Plasamente - Credite de trezorerie (inclusiv soldul creditor al conturilor curente la bănci)

Specificatie U.M. Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 FormulaFond de rulment net lei -203.333 -23.109.485 -3.987.462 FR

Necesar de fond de rulment lei 7.148.803 -11.674.900 51.927.079 NFRTrezoreria netă Lei -7.352.136 -11.434.585 47.939.617 TN

Trezoreria este pe primii doi ani, negativă ceea ce evidenţiază un dezechilibru financiar, când NFR nu poate fi finanţată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite pe TS. Această situaţie determina o dependenţa faţa de resursele financiare externe şi implicit o limitare a autonomiei financiare pe termen scurt.

49

În ultimul exerciţiu s-a înregistrat o trezoreria neta de 47.939.617 lei, datoraţi absenţei creditelor pe termen scurt şi creşterii pasivelor curente, adică a datoriilor faţa de furnizori. Creşterea datoriilor faţă de furnizorii, în cazul în care nu se datorează negocierii unor termene de plată mai relaxate, poate înrăutăţii relaţiile întreprinderii cu partenerii săi.

4.2.4. Analiza ratelor de gestiune

Ratele de gestiune apreciază nivelul de utilizare a resurselor întreprinderii, respectiv viteza cu care aceste resurse parcurg circuitul economic şi se transformă în venituri. Viteza de rotaţie a resurselor se măsoară cu ajutorul a două mărimi: numărul de rotaţii şi durata în zile a unei rotaţii.

Numărul de rotaţii arată de câte ori se roteşte elementul analizat prin cifra de afacer, iar durata în zile a unei rotaţii arată durata medie în care elementul analizat parcurge întregul ciclu economic şi se reîntoarce în firmă sub formă iniţială bănească.

Ratele de rotaţie oferă informaţii calitative privind elementele analizate şi care se referă la comportamentul fiecărei componente pe parcursul unui exerciţiu financiar. Acest comportament este diferit, funcţie de natura elementului bilantier (activ sau pasiv) şi se referă la lichiditatea stocurilor şi creanţelor comerciale, pe de o parte, respectiv la exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte.

A. Viteza de rotaţie a activelor circulanteViteza de rotaţie a activelor circulante exprimă numărul de rotaţii sau durata medie a unei

rotaţii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.nr=CA/Acdz=Ac/CA*360

Specificatie U.M. Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Simbol Cifra de afaceri lei 173.395.189 209.824.039 232.490.341 CA

Active circ. lei 53.021.122 51.602.615 105.803.298 AcNumăr de rotaţii rot 3.3 4.1 2.2 Nr

Durata zile a unei rotaţii Zile 110.1 88.5 163.8 DzIndice de creştere a CA % 100 121 110.8 ICAIndice de creştere a Ac % 100 97 205 IAc

Val min acceptabilă Rot 6 6 6 -Presiune sau relaxare Lei - 12.557.792 -48.626.296 -

În ultimul an de analiză activele circulante se roteau prin cifra de afaceri de 2,2 ori recuperându-se sub formă iniţială băneaşcă într-un termen de 163,8 zile. Faţă de anul precedent numărul de rotaţii a scăzut cu 1,9 rotaţii, iar durata medie în zile a unei rotaţii a crescut cu 75,3 zile, ceea ce înseamnă reducerea eficienţei utilizării activelor circulante, respectiv sporirea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească iniţială. Această modificare se datorează sporirii într-un ritm mai mare a activelor circulante faţă de ritmul de creştere a cifrei de afaceri.

1. Viteza de rotaţie a stocurilorÎn ultimul an de analiză stocurile se roteau de 11.2 ori, parcurgând ciclul economic şi recuperându-se

sub formă iniţială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 32.1 zile. Faţă de anul precedent numărul de rotaţii a scăzut cu 0.1, iar durata medie în zile a crescut cu 0.2 zile, ceea ce înseamnă reducerea eficienţei utilizării stocurilor, respectiv mărirea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească iniţială prin cifra de afaceri

50

Pentru intervalul 2006-2007 se observă că viteza de rotaţie a stocurilor se menţine aproximativ la acelaşi nivel, dar care este mai redusă decât în anul 2005.

Cauza acestei modificări este reducerea ritmului de creştere a cifrei de afaceri chiar dacă ritmul stocurilor rămâne acelaşi.

Pentru aprofundarea analizei stocurilor se folosesc şi vitezele de rotaţie a următoarelor elemente:• stocuri de materii prime şi materiale;

Durata rotaţiei stocurilor de materii prime şi materiale consumabile creşte în 2007 faţă de 2006, reflectând o scădere a eficienţei activităţii de aprovizionare. În acest an asistăm la o reducere a vitezei de rotaţie cu 1,4 rotaţii, ceea ce a condus la mărirea duratei de la 22,2 zile la 24,3 zile. Situaţia se datorează creşterii într-un ritm mai rapid a stocurilor respective (21%) în comparaţie cu creşterea cifrei de afaceri (10,8%) şi reflectă deficienţe în procesul de aprovizionare. Efectul acestei situaţii o reprezintă imobilizarea de resurse financiare.• stocuri de producţie în curs de execuţie;

Durata rotaţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie a crescut în ultimul an analizat. Situaţia din acest punct de vedere este nefavorabilă şi reflectă deficienţe ale activităţii întreprinderii. Situaţia este corelată cu creşterea într-un ritm mai accentuat a stocurilor respective (15,7%) faţă de cifra de afaceri (10,8%).

Pentru perioada 2006-2007 se poate observa o reducere importantă a vitezei de rotaţie a producţiei în curs de execuţie faţă de anul 2005, ceea ce a avut ca efect o imobilizare ridicată a resurselor financiare.• stocuri de produse finite.

Durata rotaţiei stocurilor de produse finite şi martori a scăzut permanent in perioada analizată. Situaţia este favorabilă şi reflectă eficienţa activităţii comerciale, fiind corelată cu scăderea mărimii stocurilor cu şi creşterea cifrei de afaceri. Efectul acestei situaţii o reprezintă eliberare de resurse financiare.

2. Viteza de rotaţie a creditului – client Pe întreaga perioadă de analiză, indicatorul a înregistrat un trend descrescător, fapt ce a generat

efecte negative asupra trezoreriei în sensul decalării în timp a încasărilor de la clienţi (creşterea duratei medii a creditului comercial). În ultimul an numărul de rotaţii a scăzut cu 2,2 rotaţii, iar durata medie în zile a unei rotaţii a crescut cu 8,4 zile, ceea ce înseamnă prelungirea duratei medii de recuperare a lor. Această situaţie se datorează devansării ritmului de creştere al cifrei de afaceri de către ritmul de creştere al clienţilor.

3. Viteza de rotaţie a creditului – furnizorÎn ultimul an de analiză datoriile faţă de furnizori se roteau prin cifra de afaceri de 10,1 ori, achitându-

se într-un termen mediu de 35,7 zile. Valoarea indicatorului nu corespunde unor condiţii comerciale normale; faţă de anul precedent numărul de rotaţii a scăzut cu 1,1, iar durata medie în zile a unei rotaţii a crescut cu 3,5 zile, ceea ce înseamnă prelungirea duratei medii de achitare a lor. Chiar dacă acest fapt a generat efecte pozitive asupra trezoreriei, în sensul că firma a beneficiat de durată mai mare a creditului comercial mediu acordat de furnizori pe termen lung poate conduce la înrăutăţirea relaţiilor comerciale cu furnizorii.

B. viteza de rotaţie a datoriilor curenteViteza de rotaţie a datoriilor curente arată numărul de reconstituiri ale datoriilor curente

pe seama cifrei de afaceri într-o perioadă de gestiune. Practic arată de câte ori, respectiv în câte zile, se restituie datoriile curente pe seama cifrei de afaceri.

Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor curente este de 4 rotaţii

51

care corespunde unei durate medii de încasare a creanţelor de 90 de zile, iar valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.nr=CA/DTSdz=DTS/CA*360

Specificatie U.M. Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Simbol Cifra de afaceri lei 173.395.189 209.824.039 232.490.341 CA

Datorii TS lei 53.224.455 74.712.100 109.790.760 DTSNumăr de rotaţii rot 3.3 2.8 2.1 Nr

Durata zile a unei rotaţii Zile 110.5 128.2 170 DzIndice de creştere a CA % 100 121 110.8 ICAIndice de creştere a DTS % 100 140.4 147 IDts

Val min acceptabilă Rot 4 4 4 -

În ultimul an de analiză datoriile se roteau prin cifra de afaceri de 2,1 ori, recuperându-se sub formă iniţială bănească într-un termen mediu de 170 zile. Faţă de anul precedent numărul de rotaţii a scăzut cu 0,7 rotaţii, iar durata medie în zile a crescut cu 41,8 zile, ceea ce înseamnă o sporire a duratei medii de creditare comercială şi financiară a firmei.

Pe intervalul analizat, viteza de rotaţie a datoriilor a înregistrat un trend descendent reflectat de scăderea numărului de rotaţii, respectiv de creşterea duratei de plată a datoriilor.

Dacă această situaţie s-a datorat obţinerii unei durate mai flexibile de plată, atunciviteza de rotaţie reflectă o stare bună. Dacă ea este rezultatul întârzierilor în plata obligaţiilor,atunci situaţia este nefavorabilă pentru întreprindere.

52

CONCLUZII

În lucrarea de licenţă cu tema: „Situaţii financiare bază în analiza activităţilor economice” am insistat asupra importanţei informaţiilor comunicate prin intermediul situaţiilor financiare, pe fondul schimbărilor produse în mediul politic, juridic, economic, financiar, social şi cultural al ţării noastre şi, în egală măsură, cu tendinţe de europenizare şi internaţionalizare a sistemelor contabile naţionale.

Se consideră astfel că, viitorul economistul contabil trebuie să aibă tactul, inteligenţa şi să stăpânească arta de a elabora şi furniza pachete de informaţii general valabile pentru toate categoriile utilizatori şi numim aici situaţiile financiare, dar şi pachetele personalizate de informaţii pentru anumite categorii de utilizatori.

În studiul de caz realizat la S.C. AURORA S.A. am utilizat informaţii generale furnizate tuturor utilizatorilor prin intermediul situaţiilor financiare, cât şi informaţii de detaliu, utile unui analist financiar.

Analiza retrospectivă are menirea de a ajuta managementul să menţină sau să îmbunătăţească performanţele entităţii în viitorul apropiat.

Prin calculul anumitor indicatori, am putut desprinde anumite concluzii referitoare la situaţia financiar - patrimonială şi a performanţelor acestei entităţi.

Analiza datelor referitoare la activitatea întreprinderii S.C. AURORA S.A. ne permite să formulăm concluzia că situaţia financiară a întreprinderii este nesatisfăcătoare.

Această stare s-a datorat faptului că:Structura activului şi a pasivului reflectă o situaţie nefavorabilă, deoarece pentru activ are

loc o reducere a eficienţei utilizării elementelor iar pentru pasiv are loc o creştere a gradului de îndatorare.

Echilibrul financiar nu este asigurat, în mod special datorită existenţei unui decalaj nefavorabil între resursele financiare pe TL şi mijloacele economice permanente.

Ratele de gestiune analizate au o evoluţie nefavorabilă, reflectând creşterea gradului de imobilizare a resurselor financiare, iar corelaţia rata de gestiune a clienţilor – rata de gestiune a furnizorilor este nefavorabilă întreprinderii.

Riscul de faliment atinge nivele ridicate prin toate metodele folosite (lichiditate, solvabilitate)

Ratele de randament financiar au un nivel situat sub nivelul optim, dar înregistrează o tendinţă de creştere. În ultimul an nivelul ratelor este bun

Indicatorii valorici de rezultate, înregistrează o tendinţă de scădere ca urmare a reducerii nivelului activităţii întreprinderii

Remedierea situaţiei presupune:Asigurarea echilibrului financiar, în special a celui pe TLCreşterea eficienţei utilizării activelor circulante, a vitezei de rotaţie a acestora, care va

conduce la „eliberări” de resurse financiare

53

Creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, corelată cu cererea existentă pe piaţă.

BIBLIOGRAFIE:

Buglea A – „Analiza situaţiei financiare a întreprinderii” Editura: Mirton, Timişoara,

2005

Caciuc L, Megan O, Imbrescu C – „Bazele teoretice ale contabilităţii” Editura: Mirton,

Timişoara, 2006

Cotleţ D, Pistol I, Megan O – „Raportările financiare ale entităţilor economice”

Editura: Mirton, Timişoara, 2007

Cotleţ D, Megan O, Pistol I – „Situaţii financiare ale întreprinderii între informaţie şi

decizie” Editura: Orizonturi Universitare, Timişoara, 2005

Colecţia Ghidurilor pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de

Contabilitate Editura: CECCAR, Bucureşti, 2006

Feleagă N, Malciu L, Bunea Ş – „Bazele contabilităţii-o abordare europeană şi

internaţională” Editura Economică, Bucureşti, 2002

Legea contabilităţii nr. 82/1991 – republicată

Mateş D, Matiş D, Cotleţ D – „Contabilitatea financiară a entităţilor economice”

Editura: Mirton, Timişoara, 2006

Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a şi Directiva a VII-a a Comunităţii

Economice Europene

Pântea I, Pop A – „Contabilitatea financiară a întreprinderii” Editura: Dacia, Cluj,

2004

Revista „Finanţe Credit Contabilitate”

Revista „Tribuna Economică”

54