Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de teologie ,,Dumitru Stăniloae” Iași

Catehetică și omiletică

Omilia a XIV-a a Sfântului Vasile cel Mare- Împotriva celor care se îmbată

Îndrumător:

Asis. Dr.Pr. Roger Coresciuc

Student:Cristescu Flavian

Anul III Pastorală

Grupa I

Unul dintre păcatele care macină omenirea din vremurile străvechi este păcatul beției. La unii oameni acest păcat pare a fi de netămăduit și totuși este o

robie de care se poate scăpa. Se ajunge la o asemnea stare datorită lipsei de credință, de rugăciune, de post, de spovedanie și de împărtășani, din pricina absenței la Sfânta Liturghie, a lipsei de voință sau a unor necazuri pe care omul nu poate să le depășească de unul singur, fără ajutorul Bisericii.

Ce înseamnă cuvântul beție? Înseamnă consumarea peste măsură a băuturilor alcoolice amețitoare (vin, țuică etc.), fapt ce devine uneori obișnuință și apoi patimă. Beția nu este vătămătoare numai trupului, îmbolnăvindu-l, ci și sufletului și de aceea se numără printre păcatele de moarte care exclud sufletele de la Împărăția lui Dumnezeu:,, Nu vă amăgiți: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”.( I Corinteni 6:9-10).

Sfântul Vasile cel Mare spune în începutul cuvântarii sale că vinul este darul lui Dumnezeu, dat celor cumpătați pentru mângâierea slăbicunii lor, dar care ajunge în mâinile celor necumpătați ca o unealtă pentru desfrâu. Beția este asemănată cu un demon de bună voie care este băgat în suflete de către plăcere, beția este mamă a păcatului, vrăjmașa virtuții, face fricos pe cel viteaz, desfânat pe cel înfrânat; nu știe de dreptate, ucide chibzuința. După cum apa stinge focul, tot așa și vinul nemăsurat întunecă mintea. Cuvintele Sfântului Vasile sunt de mare folos atât pentru cei nepătimași pentru ai păzi de această patimă cât si pentru cei stăpâniți de patimă pentru ai vindeca.

Prin patima beției omul este asemănat cu animalele, dar mai bine spus Sfântul Vasile cel Mare deduce că bețivii sunt mai fără de minte decât dobitoacele. Toate animalele cu patru picioare, chiar fiarele, au rânduite pornirile lor spre împreunare, dar cei cu sufletul stăpânit de beție și cu trupul plin de fierbințeală nefirească sunt ațîțați spre împreunări necurate și rușinoase și spre plăceri în orice timp și în orice ceas. Beția nu-i ia omului numai judecata, ci îi schmbă și simțurile și îl face pe cel ce se îmbată mai rău decât un dobitoc. Urechile lor sunt pline de sunetele și zgomotele unei mări învălurate; li se pare că pământul se ridică drept înaintea lor și că munții se învârt în jur. Uneori râd fară să se poată opri, alteori se bocesc și plâng nemângâiați. Vis le este viața; n-au cămașă pe ei, n-au nici ce mânca a doua zi, dar la beție o fac pe împărații, pe generalii, zidesc orașe, împart bani.Vinul clocotește în inima lor și le umple capul cu astfel de năluciri și cu atâta amăgire. Ochii

bețivilor sunt vineți, fața palidă, răsuflarea greoaie și scurtă, limba împletecită, vorbirea neclară, picioarele tremurătoare, ca la copii cei mici, scurgeri din trupuri ca din niște trupuri neînsuflețite. Demoniacul este vrednic de milă, bețivul însă care suferă ca și demoniacul, nu-i vrednic nici de milă, că se luptă cu un demon pe care singur l-a ales. Bețivii își fac și leacuri de beție nu ca să scape de patima beției, ci ca să poată bea mai mult. Scurtă le este ziua și noaptea, scurte și nopțile de iarnă cât privește timpul de băut. Vinul cere mai mult vin. Bețivul nu se mulțumește cu cât îi e de trebuință, ci simte nevoia neapărată de a bea mai mult; îi arde gâtlejul și li se mărește mereu pofta, de ar fi vinul rece ca gheața tot nu poate să stingă flacăra ce-i arde pe dinăuntru din pricina prea multului vin.

Când nu este credinţă în Dumnezeu, omul încearcă să umple cu alcool acest gol uriaş din sufletul său, caută să-şi înnece suferinţele, mai ales neliniştea sfâşietoare care pustieşte inima celui care rămâne fără răspuns la întrebările fundamentale ale vieţii şi ale morţii. De aceea ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel:„Nu vă îmbătaţi de vin în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul" (Efeseni 5:18),

La creaţie, Dumnezeu a făcut odată cu toate celelalte şi via, şi chiar a îngăduit ca omul să bea un pahar de vin după cum este scris:,, De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni" (I Timotei 5:23). Şi tot în Biblie scrie că: „Vinul veseleşte inima omului" (Psalm 103:16).

Iisus Hristos a prefăcut apa în vin la nunta din Cana Galileii (Ioan 2). Un pahar, două de vin pe săptămână, aduce veselie şi sănătate: „Bucuria inimii şi veselia sufletului este vinul, când se bea la vreme, cu măsură. Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face" (Sirah 31:33-34). Deci, nenorocirea este că, la consumarea vinului ca şi a altor băuturi alcoolice, foarte uşor se trece de la uz la abuz.

Sfântul Vasile cel mare ne spune în omilia sa că din cauza beției au capul greu, picotesc, cască, văd încețoșat, au grețuri. De aceea nici nu aud cînd învățătorii le strigă din toate părțile: ,,Nu vă îmbătați de vin în care este desfrânare”, și iarși: ,,Neînfrînat este vinul și de ocară beția”. Neascultând de ei culeg roadele beției, trupul le este buhăit, ochii urduroși și gura uscată și aprinsă.

De aici vin tremurăturile și bolile, duhul este tăiat de abuzul vinului, nervii își pierd tăria lor și tremur cuprinde toate mădularele trupului. Din pricina beției din fiecare zi, puți a vin, a vin stricat, ca vasele ce nu mai pot fi întrebuințate. Pe aceștia îi plânge Isaia :,, Vai de cei ce se scoală dimineața și umblă după sicheră, de cei care petrec până seara, că vinul îi va arde pe ei. Beau vinul cu chitare și cu alăute, dar la lucrurile Domului nu caută și lucrurile mâinilor nu le socotesc”.

Evreii numesc de obicei sicheră orice băutură care îmbată . Pe cei care pândesc, de cum începe ziua, unde au loc ospețe, pe cei care stau în jurul prăvăliilor cu vin și a crâșmelor, pe cei care poftesc unul pe altul la băutură și își irosesc toată grija sufletului cu unele ca acestea. Ochii lor nu mai au vreme să privească la cer, să contemple frumusețile lui Dumnezeu ci ei dimpotrivă ce se crapă de ziuă împodobesc sălile de ospețe cu felurite covoare și cu fețe de mese înflorate; arată deosebită grijă și râvnă în pregătirea paharelor.Apoi pe măsură ce băutul se prelungește, au loc întreceri, dispute, lupte, silindu-se fiecare să se întreacă pe celălalt în beție. Arbitrul lor este diavolul, iar premiul victoriei, păcatul. Cel care toarnă în el mai mult vin acesta este învingătorul.Cu adevărat slava lor stă în rușinea lor.

Priveliște vrednică de milă în ochii creștinilor, ca un bărbat în floarea vârstei cu trupul plin de putere, de frunte în mijlocul ostașilor, să fie dus pe brațe acasă pentru că nu poate să stea drept și nici nu poate să meargă pe picoarele lui. Beția, distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte în scurtă vreme. Ce altceva sunt bețivii decat niște idoli ai păgânilor, că ,,ochi au, dar nu văd; urechi au, dar nu aud”.Mâinile au amorțit, picioarele au murit.Ai făcut omule din ospăț câmp de bătălie! Scoți pe tineri duși de mână ca pe niște răniți de război! Ai ucis cu vin floarea tinereții! Chemi pe om la ospăț ca pe un prieten, dar îl scoți din casă mort că i-ai stins cu vin viața.Vinul îi arde pe ei că fierbințeala vinului, ajunsă în trup, este scânteie pentru săgețile cele înfocate ale vrăjmașului.Vinul îneacă rațiunea și mintea și ca un roi de albine, ațâță patimile și plăcerile trupului.

Sfânta Scriptură spune că tămăduirea pune capăt păcatelor mari.Postul poate să tămaduiască beția, psalmii, cântecele rușinoase, lacrima să fie leacul râsului! În loc de dans să se înconvoaie genunchiul! În loc de bătutul din palme, să se lovească pieptul! În locul podoabei hainelor, smerenia!

În final Sfântul Vasile cel Mare spune să avem milă de ei ca de mădularele noastre bolnave iar dacă vedem că se obrăznicesc și disprețuiesc întristarea voastră ,, ieșiti din mijlocul lor, deosebiți-vă de ei și nu vă atingeți de cel necurat” că așa ei să se rușineze și să recunoască păcatul lor.

Un lucru trebuie să ştie oamenii, că patimile cele grele sunt lucrarea şi puterea diavolului, ele pot fi biruite numai cu puterea Domnului, pentru că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dezlegat pe cei chinuiţi de duhuri rele. El singur poate dezlega şi pe cei legaţi de patimile cele rele. De lăţimile cele rele poate scăpa omul numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

DECI, BEŢIA ESTE O PATIMĂ CARE POATE FI BIRUITĂ!