CUPRINS

Introducere..................................................................................................................................x

Motivaţia, importanţa şi metodologia cercetării......................................................................x

Abrevieri......................................................................................................................................x

Tabele, grafice şi

casete...............................................................................................................x

Capitolul 1. Dimensionarea teoretică a elementelor definitorii pentru trezoreria entităţii............................................................................................................................1

1.1. Concepte definitorii ale trezoreriei.........................................................................1

1.2. Conceptul de flux de trezorerie...............................................................................3

1.3. Circuite aferente fluxurilor de trezorerie...............................................................5

1.4. Sursele şi destinaţiile fluxurilor de trezorerie.........................................................5

Capitolul 2. Situaţia fluxurilor de trezorerie – componentă a situaţiilor financiare.......................................................................................................................7

2.1. Aspecte definitorii...................................................................................................7

2.2. Abordarea fluxurilor de trezorerie în viziune internaţională.................................8

2.2.1. Fluxurile de trezorerie în viziunea IASB..........................................................8

2.2.2. Fluxurile de trezorerie conform Directivelor Europene.................................14

2.3. Relaţia dintre situaţiile fluxurilor de trezorerie şi bugetul entităţii......................16

2.3.1. Elemente definitorii ale bugetului de trezorerie.............................................16

2.3.2. Legătura din situaţia fluxurilor de numerar şi bugetul trezoreriei entităţii...17

Capitolul 3. Particularităţi şi elemente definitorii ale problematicii fluxurilor de trezorerie din perspectivă Românească...................................................................19

3.1. Elemente definitorii..............................................................................................19

3.2. Particularităţi în raport cu reglementările internaţionale IAS versus Directivă versus Românească......................................................................................................20

3.3. Organizarea contabilităţii trezoreriei în practica Românească............................25

Capitolul 4. Studiu privind dimensionarea fluxurilor de trezorerie la entităţile private..........................................................................................................................27

4.1. Aspecte introductive............................................................................................27

4.2. Analiza diagnostic a fluxurilor de trezorerie.......................................................33

4.3. Rezultate şi interpretare......................................................................................37

Concluzii şi perspective ale cercetării.......................................................................41

1

Bibliografie..................................................................................................................44

Capitolul 1. Dimensionarea teoretică a elementelor definitorii pentru trezoreria entităţii

1.1. Concepte definitorii ale trezoreriei

Trezoreria este definită ca fiind totalitatea operaţiinilor monetare si

nemonetare care sunt efectuate de un agent economic în scopul asigurării de

mijoloace băneşti necesare desfăşurării activităţii. Trezoreria cuprinde toate

mijloacele de care o unitate dispune pentru a face faţă plăţilor exigibile în lei sau în

valută la bănci din ţară şi străinătate.

Ca efect al desfăşurării activităţii, în întreprindere apar fluxuri de intrare şi

ieşire de numerar. Fluxurile sunt generate de o mulţime de activităţi referitoare la

vânzări şi cumpărări, formarea, majorarea şi renumerarea capitalurilor, efectuarea

cheltuielilor de investiţii şi de funcţionare cu menţiunea că trezoreriei ii revine sarcina

de a le organiza, de a stabili legătura între ele.

Într-o accepţiune globală, trezoreria repezintă diferenţa între activele şi

datoriile a căror lichiditate şi exigibilitate sunt imediate (Feleagă N. şi Ionaşcu

I.,1993, pag.134).

În sens larg, noţiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate

dispune pentru a face făţă plăţilor, cum sunt: disponibilităţile din caserie şi din bănci,

valori mobiliare de plasament, efecte comerciale scontate, credite pe termen scurt

(Ristea M, (coord), 2004, pag. 347).

În sens retrâns, noţiunea de trezorerie cuprinde doar disponibilităţile băneşti

ale unităţii economice aflate în caseria unităţii şi la bănci fie în lei, fie în valută

(Ristea M, (coord), 2004, pag. 347).

Trezoreria include toate operaţiunile financiare din întregul an, indiferent dacă

se referă la investiţiile pe termen lung sau la activitatea de exploatare . Informaţii

utile despre capacitatea întreprinderilor de a genera numerar şi echivalente de

numerar cât şi despre utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar sunt oferite

de operaţiile cu numerar .

Printr-o gestiune amănunţită a disponibilităţilor, dar şi a instrumentelor de

plată şi de finanţare, se realizează obiectivul secundar de rentabilitate, prin care se

minimează, pe de-o parte, costul şi volumul finanţărilor şi se optimizează modul de

1

plasare a excedentelor de trezorerie . Una din cele mai ilicite politici de gestiune a

trezoreriei, pe plan mondial, este gestiunea zero, constând în menţinerea cât mai

aproape de zero a soldurilor de disponibilităţi în vederea reducerii costurilor de

gestiune a trezoreriei. Gestiunea de tip zero întâmpină o serie de dificultăţi, mai ales

în cazul întreprinderilor cu numeroase fluxuri financiare reglate prin cecuri, data de

prezentare în bancă a cecurilor neputând fi prevăzută cu exactitate (Feleagă N.şi

Ionaşcu I.,1993,pag.136).

Contabilitatea trezoreriei trebuie organizată şi condusă astfel încât să asigure

reflectarea, urmărirea şi controlul existenţei şi gestionării corecte a elementelor de

trezorerie, respectarea disciplinei financiare privind operaţiile de încasări şi plăţi fără

numerar prin conturile deschise la bănci, urmărirea modificărilor care intervin în

componenţa şi volumul elementelor de trezorerie, asigurarea prompta şi corectă a

tuturor informaţiilor privind elementele de trezorerie necesare factorilor de decizie din

unităţile economice .

Conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82 din 1991,

titlurile de plasament reprezintă acţiunile proprii răscumpărate, acţiunile achiziţionate

de unitatea patrimonială, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile

achiziţionate şi alte titluri de plasament achiziţionate de unitatea patrimonială în

vederea realizării unui profit pe termen scurt (Legea Contabilităţii nr. 82 din 1991 cu

modificările ulterioare).

La intrarea în patrimoniu, titlurile de plasament se evaluează la costul de

achiziţie prin care se înţelege preţul de cumpărare sau la valoare determinată potrivit

contractelor. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt

comisioanele şi alte cheltuieli similare se înregistrează direct în cheltuieli de

exploatare ale exerciţiului (Pântea I.P.şi Bodea Gh.,2006,pag.182).

Conturile la bănci cuprind: valori de încasat, cum sunt cecurile şi efectele

comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi devize, carnetele de cecuri cu

limită de sumă, creditele bancare pe termen scurt precum şi dobânzile aferente

disponibilităţilor şi creditelor bancare.

Sumele virate sau depuse la banci sau prin mandat poştal de către terţi şi

unităţile aparţinând aceluiaşi grup de bază de documente prezentate unităţii

patrimoniale şi neapărute încă în extrasele de cont se înregistrează într-un cont

distinct. Conturile curente la bănci se dezvoltă analitic pe fiecare bancă în parte.

Dobânzile de încasat aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci se

2

înregistrează distinct în contabilitate faţă de cele de plătit aferente creditelor acordate

de bănci în conturile curente precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen

scurt. Dobânzile de plătit şi cele de încasat aferente exerciţiului în curs se

înregistrează la cheltuieli financiare respectiv venituri financiare .

Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în caseria unităţii patrimoniale precum

şi a mişcării acestora ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar se ţine în

lei şi în devize .

Operaţiunile privind disponibilităţile în devize se înregistrează în contabilitate

la cursul zilei sau la un curs fix. La închiderea exerciţiului, disponibilităţile în devize

se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată, iar diferenţele de curs

rezultate se înregistrează în contabilitae ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizorii de bunuri şi servicii,

unităţile patrimoniale pot să solicite deschiderea de acreditive în bănci, în lei sau în

devize în favoarea acestora. Avansurile de trezorerie reprezentând sumele depuse la

bănci precum şi sumele în numerar la dispoziţia personalului sau a terţilor, persoane

juridice sau fizice în vederea efectuării unor plăţi în favoarea uniţăţii patrimoniale se

înregistrază în contabilitate în conturi distrincte .

Operaţiunile de trasferuri de disponibilităţi băneşti între conturi bancare,

precum şi între conturile la bănci şi caseria unităţii patrimoniale se înregistrează în

contabilitate printr-un cont de viramente interne .

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei şi în devize se efectuează

cu respectarea regulamentului operatiilor de casă, a regulamentelor emise de BNR

potrivit legii şi a altor regelmentări .

Ajustările pentru deprecierea conturilor de trezorerie a titlurilor de plasament

se constituie pe seama cheltuielilor în situaţia în care deprecierea este superioară

ajustării, se constituie o ajustare suplimentară ,precum şi în cazul în care deprecierea

constatată este inferioară ajustării constituite, diferenţa se deduce din ajustarea

constituită şi se înregistrează la venituri cu ocazia anulării unei ajustări, ajustările

constituite se înregistrează la venituri .

1.2. Conceptul de flux de trezorerie

În concepţia cibernetică, întreprinderea reprezintă un sistem economic deschis

ce implică fluxuri de intrări, transformări, ieşiri şi autoreglări. Ataşarea conceptului

de flux financiar factorilor de producţie constituie premisa imaginii fidele a

3

patrimoniului unei întreprinderi şi, totodată, a creşterii interesului faţă de rezultatul

economic în raport cu cel patrimonial.

Cea mai bună metodă de evaluare a succesului unei afaceri este atunci când

întreprinderea generează intrări de numerar (cash inflow) mai mari decât iesirile

(cash outflow). Esenţa managementului unei afaceri este de a atrage resurse şi de a le

folosi astfel încât să se obţină produse pentru care oamenii vor plătii mai mult decât a

costat aceste produse. Nimeni nu se poate menţine într-o afacere dacă scoate mai

puţini bani decât investeşte în afacere. De aceea ,prima funcţie financiară pe care

trebuie să şi-o asume o întreprindere este gestiunea trezoreriei sale ,adică asigurarea

solvabilităţii cu cheltuieli financiare şi administrative minime (Bătrâncea M. şi al.,

2008, pag.228).

Prin promovarea Situaţiei fluxurilor de trezorerie, informaţia contabilă câştigă

un plus de imagine, întrucât exprimă funcţional fluxurile de trezorerie corespunzător

celor trei tipuri de activităţi specifice unei întreprinderi:

fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare, determinate pe baza relaţiei:

Venituri încasate – Cheltuieli plătite ± Variaţia decalajelor de trezorerie

fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii, determinate pe baza relaţiei:

Vânzări de imobilizări – Achiziţii de imobilizări ± Variaţia decalajelor de trezorerie

fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare, determinate pe baza relaţiei:

Creşteri de capital – Rambursări de capital + Împrumuturi contractate –

Rambursări de împrumuturi ± Variaţia decalajelor de trezorerie

Putem afirma că toate operaţiunile pe care întreprinderea le realizează se

regăsesc, în ultimă instanţă, sub forma fluxurilor de trezorerie. Situaţia fluxurilor de

trezorerie exprimă contribuţia şi capacitatea funcţiilor întreprinderii de a genera

numerar şi echivalente în numerar şi utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de

numerar. Menţinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o condiţie necesară

perenităţii întreprinderii.

În abordarea problematici fluxurilor de trezorerie trebuie analizate

următoarele aspecte :

circuitul fondurilor băneşti;

sursele şi destinaţiile fondurilor băneşti

1.3. Circuite aferente fluxurilor de trezorerie

4

Fluxul de lichidităţi dintr-o afacere se regăseşte sub forma unui circuit

permanent de transformare a banilor.

Achiziţii de bunuri şi servicii + Proces de producţie Transformare disponibilităţi

băneşti în stocuri

Operaţia de vânzare Transformă stocurile în creanţe

Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor Resurse financiare

suplimentare

Orice afacere începe cu o sumă de bani. Achiziţiile de bunuri şi servicii

împreună cu procesul de producţie propriu-zis transformă diponibilităţile băneşti în

stocuri. La rândul ei, fiecare operaţie de vânzare transformă stocurile în creante, care

odată încasate devin numerar. Dacă acest sistem funţionează normal procesul se

repetă continu .

Resursele (pasivele) unei entităţi (capitalul propriu+datoriile externe) pot fi

mărite atât prin autofinanţare cât şi printr-o finanţare externă.Pe de altă parte,aceste

resurse amintite pot fi diminate,în cazul achiziţiei de mijloace fixe (utilizări=active)

sau în cazul plăţii de dividende.

Resurse+Utilizări =Beneficii economice viitoare

În acelaşi timp, o accelerare a vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor

generează resurse financiare suplimentare, aşa cum o încetinire a vitezei de rotaţie a

acestora, poate periclita derularea normala a afacerii respective .

1.4. Sursele şi destinaţiile fluxurilor de trezorerie

Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei

categorii:

activităţi de exploatare;

activităţi de investiţii;

activităţii de finanţare.

Activităţii de exploatare includ: efecte monetare şi nemonetare ale

operaţiunilor economice şi ale altor evenimente care se iau în calcul la determinarea

venitului net. În această categorie se includ ca intrări de mijloace băneşti: încasările de

la clienţi în contul bunurilor şi serviciilor funizate, dobânzile şi dividendele primite

5

pentru împrumuturile acordate şi investiţiile efectuate. În categoria ieşirilor de

mijloace băneşti, se includ: plăţile referitoare la salarii, bunuri şi servicii, dobânzi şi

impozite, efectuate în numele angajaţilor, furnizorilor, organelor de stat şi a altor

persoane fizice şi juridice .

Activităţile de investiţii cuprind: achiziţionarea şi vânzarea activelor

imobilizate, a titlurilor de valoare uşor negociabile (altele decât echivalentele

monetare) şi acordarea şi recuperarea împrumuturilor. Intrările de mijloace băneşti

includ: sumele încasate din vânzarea de active imobilizate şi titluri de valoare uşor

negociabile şi din recuperarea creditelor acordate. Ieşirile de mijloace băneşti includ:

sumele cheltuite pentru achiziţionarea de active imobilizate şi titluri de valoare uşor

negociabile şi pentru acordarea de credite .

Activităţile de finanţare includ: obţinerea sau restituirea de la sau către

acţionari şi asigurarea unor venituri corespunzătoare investiţiilor acestora şi obţinerea

de resurse de la creditori şi restituirea sumelor împrumutate sau alte modalităţi de

achitare a obigaţiilor. Intrarile de mijloace băneşti includ: încasările din emisiunea de

acţiuni şi din îndatorarea pe termen scurt sau lung. Ieşirile de capital includ

rambursarea creditelor şi plăţile către proprietari, inclusiv dividendele băneşti.

Operaţiunile privind deţinerile de acţiuni de trezorerie sunt de asemenea

considerate activităţi de finanţare. Achitarea furnizorilor şi datoriile acumulate nu

sunt considerate rambursări de împrumuturi care se încadreaza în sfera activităţilor de

finanţare, ci sunt clasificate ca ieşiri de mijloace băneşti în cadrul activitaţilor curente

de exploatare .

6

Capitolul 2. Situaţia fluxurilor de trezorerie – componentă a

situaţiilor financiare

2.1. Aspecte definitorii

Bilanţul prezintă situaţia numerarului şi echivalentelor de numerar a unei

unităţi patrimoniale la sfârşitul unei perioade de gestiune şi permite examinarea

creşterilor sau diminuărilor acestora faţă de nivelul de la începutul perioadei, fără a

oferii informaţii referitoare la structura şi factorii acestor modificări. Contul de profit

şi pierdere prezintă informaţii despre veniturile, cheltuielile şi rezultatele generate de

unitate, ceea ce furnizează într-o oarecare măsură sursele şi utilizările numerarului şi

echivalentelor de numerar, dar nu explică de ce aceste elemente au înregistrat scăderi

sau cresteri. A treia situaţie financiară de bază a unei companii, pe lângă bilanţ şi

contul de profit şi pierdere o reprezinta „Situaţia fluxurilor de trezorerie” .

Importanţa trezoreriei a crescut în ultima perioadă datorită modificărilor

intervenite în economie. Aceste schimbări s-au produs pe fondul evoluţiei ratei

dobânzilor, amplificării schimburilor comerciale între diferite entităţi, a procesului de

integrare a economiei naţionale în sfera pieţei comune europene şi trendul ascendent

de creştere a economiei naţionale din ultimii ani.

Modelul de finanţare bazat pe fluxurile de trezorerie , este întocmit de firmele

din lumea anglo-americană, dar şi de cele care se aliniază Standardelor Internaţionale

de Contabilitate . Modelul se bazează pe noţiunile de numerar şi echivalente de

numerar (Bătrâncea M. şi al.,2008,pag.218).

Informaţiile privind trezoreria sunt importante pentru nivelul de detaliu al

aprecierii performanţelor întreprinderii, atât la nivel operaţional cât şi strategic, în

ceea ce priveşte nivelul la care se formează şi se utilizează aceasta. Analiza

economico-financiară se bazează pe aceste informaţii pentru obiectivitatea ce rezidă

din lipsa reglementării activităţii de trezorerie sub aspectul politicilor contabile.

Tabloul fluxurilor de trezorerie oferă informaţii cu privire la modul în care

entităţile economice generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar, iar

interpretarea acestora poate da măsura flexibilităţii afacerii şi randamentului

politicilor manageriale, explicând realizarea dinamică a strategiilor propuse.

Factorii care influenţează modul de organizare a contabilităţii trezoreriei sunt (Matiş

D. şi Pop A. (coord.), 2008, pag. 586):

7

Structura elementelor de trezorerie

Locul unde se află valorile trezoreriei

Formele decontărilor fără numerar

În contabilitate, elementele de structură (titlurile de plasament, diponibilităţile

în conturi la bănci şi în caserie, creditele bancare pe termen scurt şi alte valori de

trezorerie) sunt reflectate cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I şi II şi a

conturilor analitice.

În locurile unde se află valorile trezoreriei (caseria unităţii, băncile, terţe

unităţi sau persone) se folosesc evidenţe operative şi conturi sintetice specifice

locurilor unde se află valorile trezoreriei.

Formele decontărilor fără numerar se realizează prin intermediul conturilor

deschise la bănci cu instrumente de decontare specifice care necesită nu numai

folosirea de conturi sintetice, ci şi înregistrări contabile diferite.

Fluxurile de trezorerie pot fi întocmite în general utilizând două metode,

acestea fiind: metoda directă şi cea indirectă. Practic, în cadrul metodei directe se

calculează fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi

financiare plecând de la delimitarea încasărilor şi plăţilor de numerar sau echivalente

de numerar în funcţie de tipul activităţii în care se încadrează, iar metoda indirectă

presupune determinarea fluxurilor de numerar ale activităţii de exploatare pornind de

la rezultatul net.

2.2. Abordarea fluxurilor de trezorerie în viziune internaţională

2.2.1. Fluxurile de trezorerie în viziunea IASB

Puse în faţa unei internaţionalizări crescânde a pieţelor financiare şi având în

vedere necesitatea de a facilita interpretarea informaţiilor cuprinse în documentele

contabile de sinteză ale întreprinderilor de către toţi utilizatorii informaţiei contabile,

organizaţiile profesionale ale contabililor au decis în anul 1973, crearea unui organism

privat care să promoveze armonizarea contabilă internaţională, denumit International

Accounting Standards Committee (IASC). Acest „organism de specialitate înzestrat

cu atribuţii în domeniul elaborări standardelor de contabilitate internaţionale” a fost

creat la iniţiativa britanicului Henry Benson, partener al Coopers & Lybrand

(Nişulescu E., nr.2-3/1995 ).

8

Astfel, International Accounting Standards Committee (IASC), redenumit

ulterior International Accounting Standards Board (IASB) a devenit „referinţa

mondială a normalizării contabile, în timp ce International Accounting Standards –

IAS – sunt adoptate de un număr din ce în ce mai mare de ţări şi de întreprinderi”

(Rădescu D.R., nr.7/2002)

Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul

cărora face parte şi situaţia fluxurilor de trezorerie stipulează că obiectivul acestora

„este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, perfomanţele şi modificările

poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în

luarea deciziilor economice” (IASB 2012).

Tabloul fluxurilor de numerar prezintă aceste fluxuri, cunoscute sub

denumirea de încasări şi plăţi, arătând totodată sursele şi utilizările numerarului şi

echivalentelor de numerar, precum şi cauzele variaţei acestuia.

Standardele Internaţionale de Contabilitate IAS-7 atestă faptul că fluxurile de

trezorerie au o importanţă deosebită în mecanismul financiar al întreprinderii, întrucît

de aceste fluxuri depinde evaluarea viabilităţii derulării în continuare a unei afaceri

(Bătrâncea M.,Bătrâncea Larisa-Margareta şi Maşcă E.,2008,pag.220).

Obiectivul principal al standardului IAS 7 este de a evidenţia istoricul

mişcărilor de numerar şi echivalentelor de numerar ale unei firme prin intermediul

cash-flow-ului. Pe această bază se evaluează capacitatea unei firme de a genera cash-

flow, precum şi momentul şi certitudinea generării acestor fluxuri de numerar . Aria

de aplicabilitate a acestui standard vizează atât firmele productive cât şi instituţiile

financiare şi în general, orice activitate producătoare de venituri şi generatoare de

obligaţii .

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 - Situaţiile fluxurilor de

numerar defineşte următorii termeni: numerar, echivalente de numerar, fluxuri de

numerar, activităţi de exploatare, activităţi de investiţii, activităţi de finanţare .

Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere.

Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de

lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi al căror risc de

schimbare a valorii este insignifiant .

Fluxurile de numerar reprezintă intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente

ale acestuia. Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de

9

numerar din perioada respectivă, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi

finanţare .

Activităţile de exploatare înglobează principalele activităţi producătoare de

venit ale întreprinderilor, precum şi alte activităţi ce nu sunt activităţi de investiţie sau

finanţare. În categoria fluxurilor de numerar provenite din activităţile de exploatare

se încadrează: încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;

încasările de numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;

plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii; plăţile în numerar către şi în

numele angajaţilor (salarii, contribuţii), plăţile în numerar de impozit pe profit, în

cazul în care nu pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţii şi

finanţare .

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active pe

termen lung. În această categorie sunt încadrate: plăţile în numerar pentru

achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte asemenea active

pe termen lung; plăţile în numerar generate de construcţiile realizate în regie proprie;

încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente,

active necorporale şi alte asemenea active pe termen lung; avansurile în numerar şi

împrumuturile efectuate către alte întreprinderi (nu şi dacă întreprinderea e o

instituţie financiară care acordă un avans); încasările din rambursarea avansurilor şi

împrumuturilor efectuate către alte părţi (nu în cazul unei instituţii financiare) .

Activităţile de finanţare sunt activităţi ce constau în schimbări ale dimensiunii

şi componenţei capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi. În această categorie

se încadrează: încasările în numerar ca urmare a emisiunii de acţiuni; plăţile în

numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile întreprinderii;

încasările în numerar ca urmare a emisiunii de obligaţiuni; încasările aferente unor

credite obţinute; rambursările în numerar ale creditelor contractate. Situaţia fluxurilor

de trezorerie poate fi întocmită utilizând metoda directă sau metoda indirectă .

Metoda directă

Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar (Vâlceanu

Gh. şi al., 2004, pag. 381) .

Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare cuprind :

încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii; încasările în

10

numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri (care se pot

estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului

creanţelor comerciale din exerciţiul financiar); plăţi în numerar către furnizorii de

bunuri şi servicii (materii prime şi materiale consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte

cheltuieli materiale, ct. 603 + 604 + 606 + 608; alte cheltuieli din afară, cum sunt cele

cu energia şi apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind mărfurile, ct. 607; cheltuieli

privind prestaţiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625

+ 626 + 627 + 628 – 7416). Mărimea acestora se ajustează cu variaţia soldului

stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi mărfuri prin adăugarea

diferenţei dintre stocul final şi cel iniţial, respectiv cu variaţia soldului datoriilor

comerciale (ct. 401+403) prin scăderea diferenţei dintre soldul final şi cel iniţial al

exerciţiului financiar; plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor (cheltuieli cu

personalul ajustate cu variaţia soldurilor conturilor necorespunzătoare); plăţi în

numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod

special cu activităţile de investiţii şi de finanţare (se referă la cheltuielile privind

impozitul pe profit, ct. 691–791, dacă se presupune că întregul impozit pe profit este

aferent activităţii de exploatare) .

Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii cuprind :

plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale

şi alte active pe termen lung . Se pot determina pe baza creşterilor de active

imobilizate prezentate în nota 1 la situaţiile financiare şi se ajustează cu variaţia

datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări; plăţi în numerar pentru

achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi. Se pot

identifica în valoarea creşterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la

situaţiile financiare; încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii

şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung; încasări în numerar

din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi;

avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi; încasări în numerar

din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.

Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare cuprind :

venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu . Se

determină pe baza creşterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041

11

+ 1042 + 1043 + 1044) şi se ajustează cu variaţia creanţelor privind capitalul subscris

şi nevărsat; plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra

acţiunile întreprinderii . Se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor;

veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte

împrumuturi. Sunt constituite din creşterea împrumuturilor şi datoriilor asimilate,

înregistrate de întreprindere în conturile aferente, veniturile din dobânzi şi alte

cheltuieli financiare oglindite în contul de profit şi pierdere; plăţile în numerar ale

locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar.

Se determină pe baza analizei contractelor de leasing.

Fluxurile de numerar - total

Numerar la începutul perioadei;

Numerar la finele perioadei.

Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare, de investiţii şi

de finanţare reprezintă trezoreria netă.

Metoda indirectă

IAS 7 şi OMFP nr. 3055/29 octombrie 2009 prezintă metoda indirectă ca alternativă

la metoda directă de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei

metode constă în faptul că profitul net (sau pierderea netă) este ajustat(ă) cu efectele

tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau

încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi

cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii sau de

finanţare.

Situaţia fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor

(***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru

aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene pentru

aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor

Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, publicat în

Monitorul Oficial al României, nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009) :

Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare cuprind : rezultatul net;

modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant; ajustări pentru

elementele nemonetare şi alte elemente incluse în activităţile de investiţii sau de

finanţare.

12

Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii cuprind : plăţile în numerar

pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe

termen lung; încasările în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi

echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung; plăţile în numerar

pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi;

încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi creanţă ale

altor întreprinderi; avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către

alte părţi.

Fluxuri de numerar provenite din activităţi de finanţare cuprind :

veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;

plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile

întreprinderii; veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi

alte împrumuturi; rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; plăţile în

numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing

financiar.

Fluxuri de numerar - total

Numerar la începutul perioadei;

Numerar la finele perioadei.

Rezultatul obţinut prin aplicarea metodei indirecte este acelaşi ca şi cel obţinut

prin metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la

activităţile de exploatare. Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi cele din

activităţile de finanţare sunt determinate prin metoda directă.

Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului

exerciţiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar.

Se are în vedere că prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate

veniturile şi cheltuielile în momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau

plăţii, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri şi

cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie,

ceea ce face să crească diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi mărimea

numerarului din trezorerie (Dragotă şi al., 2003, pag. 224-225) .

13

Prin efectuarea ajustărilor se urmăreşte: eliminarea efectelor contabilităţii de

angajament prin luarea în considerare a capitalului de lucru net. Ca atare, din

rezultatul exerciţiului se scade variaţia stocurilor (materii prime şi materiale

consumabile, producţia în curs de execuţie, produse finite şi mărfuri, avansuri pentru

cumpărarea de stocuri), variaţia creanţelor (creanţe comerciale şi alte creanţe) şi se

adaugă variaţia datoriilor de exploatare (decalajele de plăţi favorabile întreprinderii

puse în evidenţă de variaţia soldurilor conturilor corespunzătoare); eliminarea

veniturilor şi cheltuielilor nemonetare (amortizările şi ajustările constituite sau reluate

pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea şi ajustările

constituite şi scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună toate

rubricile de ajustări din contul de profit şi pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor

corporale şi necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajustări privind

provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli; ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a

investiţiilor financiare deţinute ca active circulante); eliminarea acelor elemente de

venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare.

Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda

directă, aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de

trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. În practică

însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai

apropiată de formatul raportărilor contabile.

2.2.2. Fluxurile de trezorerie conform Directivelor Europene

Situaţiile fluxurilor de trezorerie (cash-flow-ului) conforme cu OMFP nr.

3055/29 octombrie 2009 pentru Aprobarea Reglementărilor Contabile armonizate cu

Directivele Europene pun în existenţă mişcarea şi transformarea numerarului pe trei

tipuri de activităţi şi anume (***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din

29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu

Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele

Internaţionale de Contabilitate) :

activităţi de exploatare;

activităţi de ivestiţii;

14

activităţii de finanţare

Cash-flow-ul ativităţii de exploatare are un rol determinant pentru evoluţia

viitoare a entităţii, întrucât aceste activităţi sunt componente principale ale veniturilor,

iar acest flux este principala resursă de fnanţare a producţiei, a investiţiilor şi de

achitare a dividendelor către acţionari. Fluxul de numerar din activitatea de exploatare

se structurează pe două segmente, de încasări şi plăţi .

Din categoria încasărilor, a veniturilor fac parte următoarele tipuri de încasări :

încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii; încasări din

redevenţe,onorarii,comisioane şi alte venituri; încasările unei societăţi de asigurare

pentru beneficiile din poliţele de asigurare; încasări provenite din contracte încheiate

în scopuri de plasament sau tranzacţionate .

Din categoria plăţilor , a cheltuielilor fac parte următoarele tipuri de plăţi :

plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii; plăţi către şi în numele angajaţilor; plăţi ale

unei societăţi de asigurare pentru prime şi despăgubiri, din poliţe de asigurare; plăţi

sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activităţi de investiţii

sau de finanţare; plăţi provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau

tranzacţionare .

Cash-flow-ul activităţilor de investiţii pune în evidenţă pe de-o parte măsura

în care aceste activităţi s-au autofinanţat, iar pe de altă parte faptul că sumele cheltuite

pentru investiţii pot genera fluxuri pozitive de numerar în viitor.

Încasările specifice cash-flow-ului investiţional pot fi: încasările din vânzarea

de terenuri, clădiri, instalaţii, echipamente şi active necorporale achiziţionate anterior

pe termen lung; încasările din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de

creanţă ale altor întreprinderi şi interesele în asocierile în participaţie (altele decât

încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente ale numerarului sau

acele păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare); avansurile în numerar şi

împrumuturile efectuate către alte părţi; încasările din rambursarea avansurilor şi

împrumuturilor efectuate către alte părţi; încasările de numerar din contracte futures,

forward, contracte de opţiuni sau de swap, în afară de cazul în care contractele sunt

deţinute în scop de plasamentsau de tranzacţionare sau când plăţile sunt clasificate

drept activităţi de finanţare .

15

Plăţile specifice cash-flow-ului investiţional cuprinde : plăţile efectuate pentru

achiziţionarea de active corporale şi necorporale pe termen lung, precum şi cele

executate în regie proprie; plăţile pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi

de creanţă ale altor firme şi interesele în asocierile în participaţie (altele decât

încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente ale numerarului sau

acele păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare); plăţile în numerar pentru

contractele futures, forward, contractele de opţiuni şi contractele swap, în afară de

cazul în care contractele sunt deţinute în scop de plasamentsau de tranzacţionare sau

când plăţile sunt clasificate drept activităţi de finanţare .

Cash-flow-ul activităţilor de finanţare pune în evidenţă evoluţia viitoare a

numerarului provenit din partea finanţatorilor externi. Componentele acestui flux se

referă la veniturile şi cheltuielile specifice activităţilor de finanţare pentru perioada

exerciţiului financiar şi cuprind : veniturile obţinute din emisiunea de acţiuni şi alte

instrumente de capital propriu; plăţile efectuate către acţionari pentru achiziţia sau

răscumpărarea acţiunilor entităţii; veniturile monetare provenite din emisiunea de

bonuri de tezaur, obligaţiuni, credite sau ipoteci şi alte împrumuturi pe termen scurt

sau lung; rambursările unor sume importante; plăţile în numerar ale locatarului

pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de lising financiar .

Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie

(generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare): metoda directă şi

metoda indirectă (***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29

octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva

a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate).

2.3. Relaţia dintre situaţiile fluxurilor de trezorerie şi bugetul entităţii

2.3.1. Elemente definitorii ale bugetului de trezorerie

Trezoreria întreprinderii exprimă derularea continuă a fluxurilor băneşti de

intrare şi ieşire, precum şi corelarea lor,impune urmărirea factorilor determinanţi ai

acestor fluxuri. Prin cunoaşterea modului de acţiune al fiecărui factor în parte asupra

16

derulării fluxurilor băneşti se pot lua măsuri care să asigure echilibrele necesare

(Nistor I.,2002,pag.227).

Primul pas în acţiunea de previziune a fluxurilor de trezorerie îl reprezintă

determinarea mărimii veniturilor (încasărilor), care se referă la : fluxurile intrărilor

de disponibilităţi cerute de activitatea de bază (exploatare); fluxuri de intrare

provenite din împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung; fluxuri de intrare generate

de creşterea capitalului propriu prin emisiunea de noi acţiuni alte fluxuri de intrare .

Practic, previziunea încasărilor din activitatea de exploatare are la bază

previziunea vânzărilor, program ce se finanţează în funcţie de planul de producţie .

Previziunea vânzărilor constituie operaţia fundamentală pentru procesul de elaborare

a bugetului de venituri şi cheltuieli, deci implicit a bugetului de trezorerie.

Pasul al doilea în previzionarea fluxurilor de trezorerie îl constituie stabilirea

nivelului cheltuielilor (plăţilor) . Previzionarea plăţilor ia în considerare fluxurile

băneşti de ieşire, de natura celor ordinare cerute de activitatea de bază (exploatare) şi

a celor ocazionale ,care se referă la : fluxurile ieşirilor de disponibilităţi băneşti pentru

plata furnizorilor de orice fel; fluxurile de ieşiri privind plata salariilor şi a sumelor

asimilate lor; fluxurile de ieşire pentru onorarea obligaţiilor faţă de bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale şi protecţie socială ; fluxuri de ieşire ocozionate de

rambursarea ratelor scadente la credite şi plata dobânzilor aferente lor; alte fluxuri de

iesire .

Previziunea plăţilor, în principiu, se face la fel cu cea a încasărilor, având ca

bază de calcul previziunea cheltuielilor şi eşalonarea previzibilă a plăţilor pentru

aceste cheltuieli .

2.3.2. Legătura din situaţia fluxurilor de numerar şi bugetul trezoreriei entităţii

După încheierea operaţiunilor de previziune a încasărilor şi a plăţilor din

fiecare lună a anului, se trece la compararea celor două categorii de fluxuri aferente

fiecărei perioade, poate rezulta fie un execedent, fie un deficit, de trezorerie.

În cazul în care rezultă un excedent de trezorerie ,se procedează la tratarea acestuia pe

mai multe etape. Mai întâi se cercetează provrnienţa excedentului. Acesta poate

proveni fie dintr-un fond de rulment permanent supradimensionat prin contractarea de

datorii financiare fără o folosire imediată, fie dintr-o nevoie de fond de rulment mai

mică, determinată de o scadenţă a plăţilor mult mai mare decât a încasărilor .

17

În cazul în care din comparaţia încasărilor cu plăţile perioadei rezultă un

deficit de trezorerie, tratamentul acestuia presupune o activitate în două etape. Astfel,

în prima etapă se acţionează în direcţia diminuării deficitului prin masuri adecvate

cum ar fi: solicitarea încasării în avans a unor bunuri vândute; reducerea volumului şi

duratei creditului comercial acordat clienţilor fără a modifica politica vânzărilor ;

iniţierea de demersuri pe lângă furnizori în obţinerea unor credite comerciale pentru

intervale de timp mai lungi; vânzarea unor active ce depăşesc necesităţile reale;

renunţarea pentru un moment la efctuarea unor plăţi care nu au legătură directă cu

activitatea de exploatare .

În etapa a doua, se îndreaptă spre acţiuni ce iau în calcul costul şi avantajele

obţinute. Astfel de acţiuni sunt îndreptate spre: scontarea portofoliului de efecte

comerciale deţinute în perioada respectivă; valorificarea pe piaţa secundară a unor

titluri de valori imobiliare; contractarea de credite bancare pe termen scurt. Decizia în

ecchilibrarea trezoreriei se ia în urma unor calcule laborioase efectuate în spectrul

fiecărei variante (Nistor I.,2002,pag.227).

18

Capitolul 3. Particularităţi şi elemente definitorii ale problematicii

fluxurilor de trezorerie din perspectivă Românească

3.1. Elemente definitorii

Între activităţile financiare desfăşurate la nivelul întreprinderii se înscrie şi

problematica trezoreriei, adică a resurselor care se degajă din activităţile desfăşurate şi

asigurarea echilibrului dintre încasări şi plăţi printr-o gestiune eficientă.

Organizarea contabilităţii elementelor de numerar trebuie să îndeplinească

mai multe obiective astfel : realizarea unei coordonări riguroase a tuturor operaţiilor

privind, pe de o parte, activele circulante băneşti, iar pe de altă parte operaţiile de plăţi

astfel încât să existe create premisele necesare pentru realizarea în permanenţă a

decontării datoriilor la termenele prevăzute; asigurarea unei evidenţe corecte şi

operative a tuturor operaţiilor cu numerar care să respecte prevederile legale şi să

permită efectuarea controlului în ceea ce priveşte încasările şi plăţile unităţii de

patrimoniu; contractarea şi utilizarea creditelor bancare pe baza unei analize detaliate

şi numai în măsura în care acestea sunt necesare pentru reglarea lichidităţilor şi

menţinerea capacităţii de plată, precum şi pentru alte destinaţii bine definite şi

eficiente din punct de vedere economic; respectarea legislaţiei financiar – bancare şi

fiscale.

Prin intermediul trezoreriei fiecare întreprindere îşi evaluează nevoile de

capital după structura modului de folosinţă, în plasamente stabile şi ciclice. În acelaşi

timp, potrivit evaluării nevoilor de capital, se determină izvorul resurselor de

finanţare, prin care se obţine capitalul, şi în acest fel se realizează echilibrul dintre

nevoile de finanţare şi capitalurile procurate cu costuri convenabile.

Pentru efectuarea cheltuielilor legate de cele două tipuri de plasamente, pe

termen lung şi scurt, se realizează un şir continu de plăţi din cont, iar refacerea

capitalurilor avansate sau consumate se face prin încasările în cont ca urmare a

vânzării bunurilor. Datorită faptului că nu există o egalitate între încasări şi plăţi,

trezoreria fiind aceea care reglează modalităţile de echilibru, din acest motiv apreciem

că echilibrarea bugetului este o activitate complexă, influenţată de toate activităţile

care se desfăşoară într-o întreprindere.

19

Trezoreria sintetizează rezultatele modului de realizare a activităţilor şi

cerintele înfăptuirii echilibrului financiar. Întreprinderea care încheie exerciţiul

perioadei cu profit nu înseamnă că are o trezorerie pozitivă, adică disponibilităţi în

conturile bancare şi în casă, datorită faptului ca urmare a decalajelor dintre

înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor ca încasări şi

plăţi. Acest declaj poate fi esenţial în asigurarea capacităţii de plată şi a echilibrului

financiar al întreprinderii.

În situaţia în care plaţile făcute nu se recuperează din încasările obţinute, ca

urmare a decalajelor existente, întreprinderea intră în stare de dezichilibru, nefăcând

faţă plăţilor curente, datoriile restante acumulându-se, iar lipsa banilor va conduce în

final la faliment.

Eliminarea acestor stări de dezechilibre se face prin gestiunea trezoreriei care

restabileşte echilibrul de folosinţă a capitalului sub forma corespondenţei dintre suma

capitalurilor avansate în circuit, pe de o parte şi suma capitalurilor recuperate din

circuit, pe de altă parte. O asemenea formă a echilibrului financiar se exteriorizează

prin gradul de solvabilitate al întreprinderii.

Solvabilitatea exprimă capacitatea unei întreprinderi de a plăti la scadenţă

datoriile faţă de creditorii săi. Trezoreria, prin metode adecvate, are sarcina de a

asigura echilibrul dintre intrările şi ieşirile de resurse financiare care să consolideze

gradul ridicat de solvabilitate.

Faţă de ce s-a prezentat, trezoreria poate fi definită ca fiind totalitatea

activităţilor financiare specifice managementului fluxurilor de intrare şi ieşire de

monedă, de administrare a lichidităţilor şi a creditelor pe termen scurt.

3.2. Particularităţi în raport cu reglementările internaţionale IAS versus Directivă versus Românească

Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene prevede doar trei

componente ale conturilor anuale, şi anume: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi

notele explicative, lăsând la dispoziţia statelor membre introducerea în structura

conturilor anuale şi a altor situaţii.

20

În România, situaţia fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a

situaţiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinul Ministerului

Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru Aprobarea

Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice

Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 defineşte fluxurile de numerar

(denumite şi fluxuri de trezorerie sau cash-flow în unele lucrări) drept intrări sau ieşiri

de numerar şi echivalente de numerar iar prin întocmirea lui se doreste să se pună la

dispoziţia utilizatorilor de situaţii financiare o bază pentru evaluarea capacităţii

întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a nevoilor

sale de a utliza acele fluxuri de numerar .

În cadrul situaţiei fluxurilor de numerar, potrivit abordării funcţionale a

activităţilor întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

fluxuri generate de activităţile de exploatare (operaţionale);

fluxuri generate de activităţi de investiţii;

fluxuri generate de activităţi de finanţare.

Analiza fluxurilor de numerar pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă

pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care

implică numerar de cele care nu implică numerar, evaluarea capacităţii întreprinderii

de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru

activităţile viitoare (cash-flow strategic). Utilitatea analizei este dată de faptul că

variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie, rezultat din

gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din

operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. Atunci când fluxurile

reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură prin

decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri (Gheorghiu A.,2004,pag.234).

Fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare sunt consecinţa

principalelor activităţi generatoare de venituri ale întreprinderii, ele rezultând din

tranzacţiile care concură la formarea rezultatului net. Valoarea fluxurilor de numerar

ce provin din activităţi de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care

activităţile întreprinderii au generat sufficient flux de numerar pentru a rambursa

împrumuturile, a menţine capacitatea de funcţionare a întreprinderii, a plăti dividende

şi a face noi investiţii, fără a recurge la surse externe de finanţare. De asemnea,

21

utilizae odată cu alte informaţii, valorile fluxurilor istorice de numerar legate de

exploatare pot fi utile pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie aferente

exploatării .

IAS 7 exemplifică câteva din fluxurile de numerar generate de activitatea de

exploatare : încasările în numerar ce provin din vânzarea de bunuri şi prestarea de

servicii; încasările în numerar ce provin din redevenţe, onorarii, comisioane si alte

venituri; plăţi în numerar efectuate către furnizori de bunuri şi prestatori de servicii;

plăţi în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor; încasările si plăţile în

numerar legate de prime de asigurare, anuităţi, daune, şi alte beneficii generate de

poliţele de asigurare – în cazul instituţiilor de asigurări; plăţi sau restituiri ale

impozitului pe profit, cu condiţia ca ele să nu poată fi asociate activităţilor de

finanţare şi de investiţii; în cazul în care nu se reuseste separarea acestora pe tipuri de

activităţi care le-au generat, ele sunt raportae integral la activitatea de exploatare;

plăţile şi încasările în numerar generate de achiziţia/vânzarea de titluri de valoare

achiziţionate în scop speculativ (plasament sau tranzacţioare), dat fiind că sunt

asimilate stocurilor (IASB, 2012 ) .

Unele tranzacţii, ca de exemplu, vânzarea unui activ imobilizat poate genera

un câştig sau o pierdere care este inclusă în profitul sau pierderea netă. Totuşi, astfel

de fluxuri de numerar sunt aferente activităţilor de investiţii şi, prin urmare, trebuie

realocate în situaţia fluxurilor de numerar .

Fluxurile de numerar generate de activităţile de investiţii. Activităţile de

investiţii constă în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate pe termen lung,

precum şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Aceste

fluxuri sunt prezentate separat deoarece ele reprezintă cheltuieli efectuate cu resurse

menite să genereze venit si fluxuri de numerar în viitor, oferind informaţii privind

modul în care întreprinderea îsi asigură perenitatea si cresterea .

Norma IAS 7 inlude în categoria acestor fluxuri plăţile în numerar pentru

achiziţionarea de terenuri si alte active corporale si necorporale, inclusiv costurile de

dezvoltare capitalizate sau costurile generate de realizarea în regie proprie de active

imobilizate , încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi alte active corporale si

necorporale, precum şi a altor active pe termen lung, plăţile şi încasările în numerar

pentru achiziţia/din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale

altor întreprinderi si interese în asocierile în participaţiune (altele decât cele aferente

instrumentelor considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri

22

de plasament si de tranzacţionare) , avansurile în numerar si împrumuturile efectuate

către terţi, altele decât avansurile şi împrumuturile acordate de o instituţie financiară

(IASB, 2012 ).

Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem

de lichide, care sunt usor converibile în sume cunoscute de numerar si care sunt

supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii încasările în numerar din

rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către terţi, altele decât avansurile

şi împrumuturile acordate de o instituţie financiară .

Plăţile şi încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de

opţiuni şi swap, cu excepţia cazului în care sunt deţinute cu scopul de a efectua

plasamente sau a le tranzacţiona sau când acestea sunt considerate ca fiind activităţi

de finaţare. În cazul în care un contract reprezintă un instrument de acoperire a unei

poziţii de risc identificabile, fluxurile de numerar aferente contractului respectiv sunt

clasificate în aceeasi manieră ca si fluxurile de numerar aferente poziţiei astfel

acoperite .

Fluxurile de numerar generate de activităţile de finanţare. Activităţile de

finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei

capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea separată a acestor fluxuri este

importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de

numerar din partea finanţaorilor întreprinderii.

Mişcările de numerar generate de activitatea de finanţare cuprind: încasări si

plăţi în numerar din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital ; plăţile în

numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile

entităţii; încasările şi plăţile în numerar rezultate din emisiunea titlurilor de creanţă, a

împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi altor împrumuturi

pe termen scurt şi lung; plăţile în numerar pentru diminuarea obligaţiilor aferente

operaţiunilor de leasing financiar .

Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare pot fi calculate si prezentate

conform IAS 7 folosind fie metoda directă, conform căreia informaţiile furnizate se

referă la încasări şi plăţi în mărimile lor brute, fie metoda indirectă conform căreia

rezultatul net este corectat cu influenţa tranzacţiilor cu caracter nemonetar, cu

elemente de venituri si cheltuieli asociate fluxurilor de numerar care vizează

activităţile de investiţii sau de finanţare, de influenţa variaţiilor elementelor

necesarului fondului de rulment asupra trezoreriei (Gheorghiu A.,2004,pag.234).

23

Întreprinderile sunt încurajate să raporteze fluxurile de numerar obţinute din

activităţi de exploatare folosind metoda directă, întrucât aceasta furnizează informaţii

utile în prognozarea fluxurilor de numerar viitoare şi care nu sunt disponibile prin

metoda indirectă. În cazul metodei directe, inormaţiile referitoare la principalele clase

de plăţi şi încasări brute în numerar se pot obţine în două moduri:

În cazul aplicării unei contabilităţi de trezoreie, fluxurile din exploatare se obţin

din înregistrările contabile ale întreprinderii, prin compararea încasarilor cu plăţile

aferente exploatării;

În cazul aplicării unei contabilităţi de angajamente, fluxurile de exploatare se

obţin din Contul de profit şi pierdere prin ajustarea veniturilor si cheltuielilor de

exploatare cu modificările pe parcursul perioadei al stocurilor, creanţelor si datoriilor

din exploatare (variaţia nevoii de fond de rulment de exploatare) şi eventual

creanţele şi datoriile aferente activităţii de investiţii sau finanţare (variaţia nevoii de

fond de rulment în afara exploatării) .

Nevoia de fond de rulment de exploatare împreună cu cea în afara exploatării

formează nevoia de fond de rulment globală. Nevoia de fond de rulment se

determină ca diferenţă între nevoile si sursele de exploatare si reprezintă nevoia netă

de surse ce provine din decalajul de încasări şi plăţi al perioadei, fiind un indicator

foarte utilizat în cadrul analizelor pe bază de bilanţ .

În componenţa nevoii de fond de rulment intră stocurile şi creanţele, ca imobilizări

temporare şi resurse ce se vor materializa în încasări, şi datoriile faţă de furnizori şi

alte datorii nefinanciare. Formula de calcul a fluxurilor de numerar din activitatea de

exploatre determinate prin metoda directă în cazul aplicării unei contabilităţi de

angajamente este:

FNE = VEI – CEP – NFRE,

Unde: FNE = fluxuri de numerar din exploatare;

VEI = venituri din exploatare de încasat;

CEP = cheltuieli de exploatare de plată;

NFRE = variaţia nevoii de fond de rulment de exploatare.

NFRE = (Sold final – Sold iniţial)elementre componente ale NFRE

Metoda indirectă presupune determinarea fluxului de numerar net din

activitatea de exploatare prin ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele

24

variaţiilor stocurilor, creanţelor şi datoriilor din exploatare din cursul perioadei, cu

elementele nemonetare cum ar fi amortizările, provizioanele, impozitele amânate,

pierderile şi câstigurile în valută nerealizate, profiturile nerepartizate ale

întreprinderilor asociate şi interesele minoritare, precum şi cu toate celelalte elemente

pentru care efectele în numerar sunt fluxuri de numerar din activitatea de investiţii sau

de finaţare .

Formula de calcul a fluxurilor de numerar din exploatare determinate prin

metoda indirectă este: FNE = RNC – VC- VIF + CC + CIF- NFRE,

Unde: FNE = fluxuri de numerar din exploatare;

RNC = rezultat net contabil;

VC = venituri calculate;

VIF = venituri din activitatea de investiţii şi finanţare;

CC = ceheltuieli calculate;

CIF = cheltuieli din activitatea de investiţii si finanţare;

NFRE = variaţia nevoii de fond de rulment de exploatare

Cu toate ca IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe, mai ales pentru

satisfacerea necesităţilor informaţionale ale investitorilor care pot realiza astfel o mai

buna prognoză a fluxuriilor de numerar viitoare, majoritatea întreprinderilor preferă

folosirea metodei indirecte, datorită metodei de calcul mai apropiate de formatul

raportărilor contabile si a caracterului mai „discret” în situaţiile când publicarea

situaţiei fluxurilor de trezorerie cerute de aplicarea metdei directe nu ar fi în avantajul

imaginii entităii în cauză (Gheorghiu A.,2004,pag.234).

3.3. Organizarea contabilităţii trezoreriei în practica Românească

La organizarea sistemului informaţional al trezoreriei şi al operaţiilor de

trezorerie trebuie avute în vedere, îndeosebi, documentele primare utilizate, evidenţa

operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar mai ales

contabilitatea sintetică a acestora .

Documentele primare sunt specifice elementelor de trezorerie şi operaţiilor

efectuate astfel încât pentru încasările şi plăţile în numerar se folosesc cecuri de

numerar, chitanţe, dispoziţii de încasare-plată în numerar, state de salarii, liste de

plată, listă de avans chenzinal, foaie de vărsământ ; pentru operaţiile de încasări şi

25

plăţi fără numerar se utilizează ordine de plată, dispoziţii de plătă, cecuri cu sau fără

limită de sumă, facturi ; pentru tiltluri de plasament se pot utiliza: chitanţe, facturi,

ordine de plată ; pentru alte operaţii de trezorerie se pot folosi: extrase de cont,

contracte de credit, note contabile ale bancilor, facturi, chitanţe (Pântea I.P. şi Bodea

Gh.,2006,pag.189) .

O categorie deosebită a documentelor folosite pentru decontarea operaţiilor

privind vânzările şi cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi prestări de servicii

fără numerar sunt efectele de comerţ.

Efectul de comerţ este un titlu de credit prin care se constată obligaţia unui

debitor de a da sau de a face ceva unui creditor, la o anumită dată numită scadenţă.

Cele mai cunoscute efecte de comerţ sunt: cecul, cambia, biletul la ordin, trata,

mandatul , warantul .

Efectele comerciale enumerate se înregistrează în contabilitate ca efecte de

plată ce reprezintă obligaţii de plată şi sunt elemente componente ale pasivului

patrimonial , iar efectele de primit reprezintă drepturi de creanţă şi sunt elemente

componente ale activului patrimonial .

Evidenţa operativă a elementelor de trezorerie se face mai puţin simţită în

cazul acestor elemente patrimoniale. Cea mai reprezentativă este „Registrul de casă”

în care se evidenţiază existentul şi mişcarea numerarului din casierie. Se întocmeşte

zilnic de către casier, cu ajutorul lui determinându-se totalul încasărilor, totalul plăţilor

precum şi soldul de casă . Se întocmeşte separat pentru moneda naţională (lei) şi

respectiv pentru fiecare monedă străină; în acest ultim caz, fiind evidenţiate prin coloane

distincte devizele în lei .

Contabilitatea analitică se organizează mai ales pentru locurile unde se află

elemente de trezorerie şi în puţine cazuri pe feluri de valori de trezorerie .

Contabilitatea sintetică a trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 5

"Conturi de trezorerie", din care fac parte mai multe grupe de conturi a căror

nominalizare şi ierarhizare a avut în vedere natura elementelor de trezorerie .

26

Capitolul 4. Studiu privind dimensionarea fluxurilor de trezorerie la entităţile private

4.1. Aspecte introductive

Studiul de caz privind dimensionarea fluxurilor de trezorerie la entităţile

economice private cuprinde trei părţi, în care prima parte va conţine, o prezentare a

cinci entităţi economice, cea de-a doua parte, o analiză diagnostic a fluxurilor de

trezorerie, iar în cea de-a treia se va face o interpretare a indicatorilor specifici

fluxurilor de trezorerie pe care îi voi prezenta şi analiza pe parcursul studiului de caz.

Analiza diagnostic a fluxurilor de trezorerie, are la bază tablourile fluxurilor

de trezorerie prezentate în cadrul acestui studiu de caz de la cinci entităţi economice,

prin metoda directă sau indirecta, aleasă de fiecare entitate în parte. Indicatorii

analizaţi trebuie să fie comuni pentru metoda aleasă, iar interpretarea indicatorilor

specifici fluxurilor de trezorerie se face pe baza rezultatelor obţinute la calcularea

acestora.

Prezentarea entităţiilor economice analizate pe parcursul studiului de caz va

cuprinde: obiectul de activitate specific entităţilor juridice, organizarea socităţilor ,

activitatea financiar contabilă, precum şi forma de înregistrare contabilă utilizată de

fiecare unitate patrimonială supusă analizei.

Organizarea şi obiectul de activitate specific entităţilor juridice

SC. MECANICA CEAHLĂU SA. a fost înfiinţată prin Hotărârea de Guvern nr.

1254 / 04.12.1990 şi este continuatoarea experienţei acumulate de fosta societate

„Energia”.

Conform statutului Mecanica Ceahlău SA. are ca principal domeniu de

activitate fabricarea de maşini agricole şi forestiere COD CAEN 283. Activitatea

principală este fabricarea altor maşini şi utilaje agricole forestiere COD CAEN 2830.

Echipamentele şi maşinile agricole fabricate sunt comercializate de Mecanica

Ceahlău SA. atât pe piaţa interna cât şi cea externă. Principalele produsele fabricate şi

comercializate de Mecanica Ceahlău SA. sunt: semănători pentru plante prăşitoare,

semănători pentru plante păioase – mecanice ori pneumatice, pluguri convenţionale şi

reversibile, combinatoare, grape cu discuri, freze agricole, freze de prăşit universale,

27

cultivatoare, instalaţii de irigat, instalaţii de erbicidat, maşini de împrăştiat

îngrăşăminte, cositori ş.a.

Mecanica Ceahlău SA. este organizată în secţii şi ateliere de producţie

specializate pe activităţi de turnătorie, debitare, presaj, prelucrări mecanice, sudură,

montaj şi vopsitorie şi compartimente funcţionale flexibile, capabile să se adapteze

din mers cerinţelor economiei de piaţă, astfel încât să poată răspunde cu

promptitudine exigenţelor concurenţei în domeniul construcţiei de maşini agricole.

SC. REMARUL S.A. 16 FEBRUARIE a fost înfiinţată în anul 1870 ca atelier de

reparaţii locomotive şi vagoane. Societatea s-a dezvoltat prin construirea de hale şi

dotarea cu diferite utilaje şi instalaţii pentru realizarea obiectivului principal de

activitate construcţia şi repararea materialului rulant.

S.C. Remarul S.A. desfăsoară următoarele activităţi principale: reparaţii

locomotive reparaţii vagoane, reparaţii rame electrice, reparaţii subansambluri

material rulant, reparaţii automotoare, vânzare, închiriere de locomotive,

recondiţionări piese, sudare, debitarea tablelor si profilelor, turnare oale de zgură,

cilindrii, părţi ale utilajului din industria metalurgică, siderurgică, constructoare de

masini, petrochimică, minieră.

SC. IAMU S.A. BLAJ a fost înfiintata în anul 1972, purtând numele de

Intreprinderea de Accesorii pentru Maşini-Unelte şi avand ca obiect de activitate

fabricarea şi livrarea de produse de mecanica fina din categoria accesorilor,

echipamentelor şi elementelor de completare pentru maşini-unelte şi a componentelor

de tehnica liniara.

Certificarea, înca din anul 2001, a Sistemului de Management al Calitătii

conform ISO-9001:2000 de catre TUV-CERT, constituie garanţia înaltului nivel

calitativ al produselor executate şi livrate de IAMU S.A.

Firma are dotarea tehnica şi experienţa necesară pentru a executa, după

comanda, operaţii mecanice pe o gama largă de maşini-unelte clasice şi CNC. Circa

90% din producţia noastră actuala este comandată şi executată după documentaţia

unor parteneri din Germania.

28

S.C. ELECTROCERAMICA S.A. TURDA este principalul producator de

ceramica electrotehnica din România. Producţia cuprinde toată gama de izolatoare

utilizate în industria electrotehnica şi în producţia, transportul şi distribuţia energiei

electrice. Izolatoarele din porţelan deţin ponderea în volumul fabricaţiei, însa

celelalte produse din ceramica speciala, masele ceramice pentru presare , aparatele

electrice de joasa şi medie tensiune şi elementele încălzitoare au şi ele importanţă lor,

creând posibilitatea satisfacerii într-o măsura mai largă a nevoilor clienţilor. De altfel

această este una din preocupările principale ale societăţii. Se realizează produse de

nivel tehnic cât mai ridicat şi se preocupă de diversificarea şi înnoirea gamei de

produse oferite.

Pentru întreaga gama de produse fabricate şi pentru efectuarea de teste în

Laboratorul de încercari electrice, mecanice şi fizico-chimice conformitatea

sistemului de management al calităţii este certificată cu ISO 9001:2000. Produsele

destinate utilizării în activităţile de construire, modernizare, întretinere şi reparare a

infrastructurii feroviare şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar sunt

certificate de către autoritatea naţională în domeniu – AFER.

Societatea este cu capital integral privat. Acţionarul principal este firma

Barberi Rubinetterie Industriali s.r.l. din Valduggia-Italia care deţine cca. 96.69% din

acţiuni. Restul acţiunilor sunt deţinute de alţi acţionari (cca.3.31%).

Fabrica este amplasată pe un teren în suprafaţă de aproximativ 9500 mp., din

care construcţiile ocupă cca. 5500 mp. Hala principală de producţie are o suprafaţă

de 3600 mp. În aceasta se află atelierele de producţie pentru izolatoare de joasă,

medie şi înalta tensiune. Tot aici se află atelierele de preparare a maselor ceramice şi

de producere a pulberii ceramice atomizate. Societatea are 360 angajaţi iar

capacitatea de producţie de izolatoare electrice este de 5000 tone/an. Experienţa de

mai multe zeci de ani în fabricarea izolatoarelor electrice a făcut ca firma să-şi câştige

prestigiul de furnizor tradiţional al industriei electrotehnice şi energetice din România.

Compania este binecunoscută şi pe pieţele internaţionale, produsele ei fiind

utilizate în unităţile de producere a energiei electrice şi în reţelele de transport şi

distribuţie din Europa, Asia, Africa şi America. Compania are printre principiile de

politică şi strategie dezvoltarea relaţiilor de afaceri pornind de la respectul faţă de

client şi înţelegerea necesităţii de a vinde produse care satisfac într-o masura cât se

poate de mare nevoile celui care le cumpără. Preocuparea de a îmbunatăţi calitatea

produselor constituie unul dintre motivele pentru care se acordă importanţă activităţii

29

de cecetare. Se ţine de asemenea cont în stabilirea priorităţilor cercetării de cererea

de pe piaţă şi de dorinţa satisfacerii solicitărilor clienţilor.

SC. T.H.R. MAREA NEAGRĂ este o societate pe acţiuni rezultata din fuziunea

prin absorbţie de către SC Eforie SA a patru mari societăţi de turism de pe litoralul

românesc: S.C. Carmen Silva S.A., S.C. Mioriţa Estival S.A., S.C. Venus S.A., S.C.

Saturn S.A. Amplul proces de fuziune s-a încheiat la data de 03.06.2004, iar în luna

ianuarie a anului 2005 compania nou creata şi-a schimbat denumirea în „Turism,

Hoteluri, Restaurante Marea Neagră”.

Principalul obiect de activitate al societăţii îl reprezinta: prestările de servicii

turistice, unităţile administrate fiind clasificate la 3 stele, 2 stele şi 1 stea. Societatea

dispune de spaţii de cazare şi alimentaţie publica în cele mai importante staţiuni aflate

pe ţărmul Marii Negre, respectiv Eforie Nord, Eforie Sud, Venus, Saturn si Neptun,

însumând peste 12.000 locuri de cazare.

Sfera serviciilor oferite de societate se completeaza prin oferta de tratament a

modernelor baze de tratament situate în staţiunea Saturn, în cadrul complexelor

hoteliere de trei stele "Balada", "Hora" şi "Sirena". La fel de importanta este şi

oferta de agrement, locaţiile "Aqua Park Balada" şi "Aqua Park Cleopatra" situate tot

în staţiunea Saturn, oferind servicii de înalta calitate într-un peisaj pitoresc, unic prin

învecinarea acestor parcuri de agrement cu plaja şi marea. Oaze de relaxare şi linişte

sunt şi piscinele amenajate în cadrul complexelor hoteliere "Mioriţa" din Neptun şi

"Raluca" din Venus.

Categoriile de turişti carora se adreseaza oferta societăţii sunt variate şi în

continua diversificare. Caracterul balnear şi de cura al statiunilor răspunde cerinţelor

persoanelor de vârstele a doua şi a treia, dar sunt numeroşi şi turiştii care sosesc pe

litoral pentru petrecerea vacanţei cu familia. De asemenea, prin produse turistice

specifice, segmentul turiştilor tineri sporeşte tot mai mult.

Sub sugestiva titulatura "Turism, Hoteluri şi Restaurante Marea Neagră" îşi

desfasoara activitatea o performanta echipa, investita de actionariat cu scopul de a

administra cele 32 unităţi de cazare şi 31 de alimentaţie publica aflate în circuitul

turistic. Capacitatea de cazare şi alimentaţie publica fac ca S.C. T.H.R. MAREA

30

NEAGRĂ S.A. să fie clasificata drept cea mai mare societate comerciala de turism

din SE-ul Europei. Strategia precisa, competitiva, bazată pe calitatea serviciilor,

prin orientarea întregii organizaţii catre client, face ca activitatea desfaşurata să

recomande T.H.R. Marea Neagră S.A. şi drept un partener de încredere pentru marii

operatori de pe piaţa turistica internaţională şi pentru cele mai mari agenţii româneşti

de incoming.

Activitatea financiar-contabilă şi forma de înregistrare contabilă utilizată de

societăţile comerciale

Activitatea financiar-contabilă în cazul celor cinci societăţi prezentate, este

organizată şi condusă în conformitate cu prevederile Ordinul Ministerului Finanţelor

Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile

armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu

Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Ca atribuţii şi competenţe, activitatea financiar-contabilă asigură efectuarea

corectă şi la timp a înregistrărilor privind: mijloacele fixe şi calculul amortizării

acestora, mijloacele circulante, costurile de producţie şi calculul lor, costurile

financiare, creditele bancare şi alte împrumuturi, capital social, fondurile, rezervele şi

rezultatele; debitorii, creditorii şi alte decontări, investiţiile, cheltuielile bugetare;

urmăreşte integritatea capitalului social şi asigură măsurile legale în legătură cu

aceasta ; organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale şi

valorifică rezultatele inventarierii ; întocmeşte lunar balanţele de verificare pentru

conturile sintetice şi cele analitice şi asigură concordanţa dintre acestea ; întocmeşte

situaţia principalilor indicatori economico–financiari, lunari, bilanţurile trimestriale şi

elaborează rapoartele explicative ; supune aprobării bilanţul şi raportul explicativ;

elaborează analizele rezultatelor economice şi financiare pe baza datelor din bilanţ şi

urmăreşte rezolvarea măsurilor ce se stabilesc în urma analizelor; organizează

postcalculul pe unităţi de produs; are împuternicire permanentă de a efectua controale

inopinante cu caracter preventiv asupra gestionării bunurilor societăţii .

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre,

formulare şi documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea

cronologică şi sistematica în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare

efectuate pe parcursul exerciţiului financiar.

31

În cadrul formei de înregistrare în contabilitate pe jurnale, principalele registre

şi formulare care se utilizează sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar , cartea mare

jurnale auxiliare; balanţa de verificare.

Registrul-jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor

operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative. Pentru

operaţiunile care nu au la bază documente justificative se intocmeşte nota de

contabilitate. Notele de contabilitate se intocmesc pe bază de note justificative sau

note de calcul şi se înregistrează în mod cronologic în registrul-jurnal.

Societăţile mai utilizează jurnale auxiliare pe feluri de operaţiuni, cum sunt:

jurnal privind operaţiunile de casă şi bancă ; jurnal privind decontările cu furnizorii ;

situaţia încasării-achitării facturilor; jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de stocuri;

jurnal privind salariile şi contribuţia pentru asigurări sociale, protecţia socială a

şomerilor şi asigurările de sănătate; jurnal privind operaţiuni diverse .

Înregistrările în jurnale se fac în mod cronologic în tot cursul lunii sau numai

la sfârşitul lunii, fie direct pe baza documentelor justificative, fie pe baza

documentelor centralizatoare întocmite pentru operaţiunile aferente lunii respective,

care sunt consemnate cronologic în acestea.

Cartea mare este documentul de sistematizare contabilă care cuprinde toate

conturile sintetice şi reflectă existenţa şi mişcarea tuturor elementelor de activ şi de

pasiv, la un moment dat. Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a

soldurilor conturilor sintetice şi stă la baza întocmirii balanţei de verificare a

conturilor sintetice. Pentru stabilirea rulajelor, se preia în cartea mare rulajul creditor

din jurnalul contului respectiv, iar rulajul debitor se stabileşte prin totalizarea sumelor

preluate din coloanele de conturi corespondente ale jurnalelor.

Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în funcţie de rulajele

debitoare şi creditoare ale contului respectiv, ţinându-se seama de soldul de la

începutul anului, care se inscrie pe rândul destinat în acest scop.

Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea

exactitaţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea

sintetica şi cea analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc

situaţiile financiare. Balanţa de verificare a conturilor sintetice, precum şi balanţele de

verificare ale conturilor analitice se întocmeşte lunar şi la încheierea exerciţiului

financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice.

32

4.2. Analiza diagnostic a fluxurilor de trezorerie

Toate operaţiile realizate de întreprindere se regăsesc, imediat sau la termen,

sub forma fluxurilor de trezorerie, întâlnite şi sub denumirile de fluxuri de lichidităţi,

de disponibilităţi nete sau de numerar.

Fluxurile de trezorerie desemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de

lichidităţi şi echivalente de lichidităţi. Lichidităţile se referă la disponibilităţile

băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de lichidităţi sunt investiţii financiare

pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi uşor transformate în

numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

În ţările anglo-saxone fluxurile de trezorerie sunt denumite cash-flow-uri, care

reprezintă creşterea sau descreşterea mărimii cash-ului sau echivalentelor cash-ului ce

rezultă în urma tranzacţiilor.

Pe baza tablourilor fluxurilor de trezorerie, anexate la această lucrare, voi

prezenta şi analiza umătorii indicatori specifici fluxurilor de trezorerie în funcţie de

metoda directă sau indirectă prezentată de fiecare societate în parte.

Analiza fluxurilor de trezorerie în mărime absolută

Fluxul net de trezorerie al exploatării (FNTE)

Excedentul (deficitul) de trezorerie al exploatării reprezintă expresia trezoreriei

generate sau consumate în cursul exerciţiului financiar de operaţiile privind

exploatarea putându-se calcula în două moduri:

ca diferenţă între încasările şi plăţile activităţii de exploatare

(metoda directă):

FNTE = Încasări din exploatare – Plăţi aferente exploatării (1)

prin corectarea fluxurilor generatoare de nevoi sau resurse cu

decalajele apărute între apariţia fluxurilor financiare şi

realizarea lor efectivă în cadrul trezoreriei (metoda

indirectă):

FNTE = EBE – NFRE – Alte ajustări (Producţia imobilizată) (2)

33

Dacă FNTE este pozitiv, înseamnă că exploatarea degajă trezorerie, încasările

fiind mai mari decât plăţile, întreprinderea având capacitatea inclusiv de a-şi asigura

cresterea.

Dacă FNTE este negativ, întreprinderea poate fi în incapacitate de a rambursa

datoriile financiare şi de a plăti dobânzile aferente sau de a face faţă nevoilor de

autofinanţare. Această situaţie poate fi consecinţa unui excedent brut de exploatare

insuficient (unei rentabilităţi economice insuficiente) sau a unei cresteri exagerate a

nevoilor de finanţare a activităţii de exploatare (cresterea NFRE).

Fluxul net de trezorerie al operaţiilor de investiţii si de finanţare (FNTIF)

Excedentul sau deficitul de trezorerie al operaţiilor de investiţii şi de finanţare

este degajat de ansamblul operaţiilor respective, putându-se determina pe baza relaţiei

(în ipoteza că nu există producţie imobilizată):

FNTIF = Resurse durabile – Întrebuinţări stabile – CAF = FR – CAF (3)

Luate separat:

FNTIF = FNTI + FNTF (4)

+ Încasări din vânzarea de imobilizări

- Plăţi privind achiziţia de imobilizări

= Flux net de trezorerie aferent activităţii de investiţii (FNTI)

Fluxul net de trezorerie aferent activităţii de investiţii apreciază efortul

investiţional al

întreprinderii, atât la nivelul cresterii interne (achiziţionarea sau vânzarea de

imobilizări corporale şi necorporale), cât şi la nivelul cresterii externe (imobilizări

financiare).

+ Variaţia capitalului (cresteri de capital în numerar – rambursări de capital)

+ Variaţia creditelor (contractări – rambursări)

- Dobânzi plătite

- Dividende plătite

= Flux net de trezorerie aferent activităţii de finanţare (FNTF)

Fluxul net de trezorerie aferent activităţii de finanţare evidenţiază sursele de

finanţare la care a recurs întreprinderea pentru acoperirea nevoilor de fonduri

34

(creştere de capital prin aport în numerar sau contractare de împrumuturi), precum şi

ieşirile de trezorerie aferente obţinerii acestor surse (plata dobânzilor şi a

dividendelor).

Fluxul net de trezorerie global se determină ca fiind suma fluxurilor de

trezorerie din activitatea de exploatare, investiţii şi finanţare.

FNTG = FNTE + FNTI + FNTF

Analiza ratelor de structură ale fluxurilor de trezorerie

Aceste rate reflectă contribuţia diferitelor categorii de fluxuri de trezorerie la formarea

fluxului net global, precum şi măsura în care fluxurile potenţiale de trezorerie s-au

transformat în fluxuri reale. Astfel de rate sunt următoarele:

Rata fluxului de trezorerie din exploatare – arată raportul dintre fluxul net de

trezorerie din exploatare şi fluxul de trezorerie net global, în cazul unei valori

supraunitare reflectând o variaţie a trezoreriei din afara exploatării (din activitatea de

investiţii sau de finanţare) negativă, respectiv ponderea fluxului net de trezorerie din

exploatare în total fluxuri de numerar, în cazul înregistrării unei valori subunitare. Cu

cât valoarea ratei este mai mare şi în creştere, cu atât situaţia este considerată mai

favorabilă.

RFTE =

În cazul înregistrării de valori subunitare ale acestei rate, se poate calcula rata

fluxului de trezorerie din investiţii respectiv rata fluxului de trezorerie din finanţare,

pentru a evidenţia contribuţia acestor activităţi la formarea fluxului de numerar

global.

Rata fluxului de trezorerie din investiţii – se determină ca raport procentual între

activitatea de investiţii şi totalul fluxului de numerar .

RFTI =

În cazul în care o parte semnificativă a fluxului de numerar provine din alte

surse decât operaţiunile de investiţii capacitatea de autofinanţare este pusă sub semnul

întrebării. Astfel, un procent mic al fluxului de numerar provenit din operaţiuni de

35

investiţii, semnalează de regulă o lipsă acută de fonduri de investiţii cu care se

confruntă managementul entităţii.

Rata fluxurilor de trezorerie din finanţare – se determină ca un raport procentual

între fluxul de numerar din activitatea de finanţare şi totalul fluxului de numerar.

RFTF =

În cazul în care o parte semnificativă a fluxului de numerar provine din alte

surse decât operaţiunile finanţate entitatea entitatea poate întâmpina greutăţi în

rambursarea creditelor pe termen scurt, mediu şi lung. Astfel, un procent mare al

fluxului de numerar provenit din operaţiuni de finanţare, poate însemna de regulă un

management financiar inadecvat.

Rata utilizărilor prudenţiale a numerarului – pune în evidenţă capacitatea entităţii

de a dispune de fonduri băneşti pentru onorarea obligaţiilor faţă de acţionari şi se

determină ca raport procentual între suma dividendelor de plată şi fluxul de numerar

din exploatare.

RUP =

Rata fluxului de numerar din vânzări – pune în evidenţă capacitatea entităţii de a

încasa produsele vândute şi serviciile prestate, şi se determină ca un raport procentual

între fluxul de numerar şi cifra de afaceri.

RCFV =

Rata profitului net – se determină ca raport procentual între rezultatul net şi fluxul

de numerar din exploatare .

RRN =

Indicatorul pune în evidenţă contribuţia profitului la dinamizarea fluxurilor de

trezorerie din activitatea de exploatare.

36

4.3. Rezultate şi interpretare

Din analiza fluxurilor de trezorerie şi a ratelor de structură ale acestora, se desprind

următoarele concluzii:

SC. Mecanica Ceahlău SA.

Fluxul net de trezorerie al activităţii de exploatare (FNTE) este pozitiv pe

perioada celor două exerciţii analizate ale societăţii Mecanica Ceahlău S.A., dar

înregistreaza o importanta creştere în anul 2012, practic se dublează. Cauzele acestor

diferenţe dintre cele două perioade ale exerciţiilor finanicare se datorează încasărilor

mai mari de la clienţi faţă de anul 2011, cât şi a scăderii plăţiilor către de angajaţi.

Activitatea de investiţii generează în anul 2011 fluxuri de plăţi aferente, în

special, încasării din vanzarea de imobilizări corporale, iar în anul 2012 se observă o

preocupare a întreprinderii pentru achiziţionarea de imobilizări corporale necesare

producţiei proprii şi a scăderii încasăriilor din vânzarea de imobilizări corporale ceea

ce duce la o scădere a fluxurilor de trezorerie din anul 2012.

În cadrul activităţii de finanţare, pentru anul 2011 se observă apelarea la

credite pe termen lung şi scurt, ceea ce determină un flux net de trezorerie negativ în

amândouă exerciţii financiare, datorită plăţiilor la creditele pe termen scurt, cât şi la

plata datoriilor leasingului financiar. Pentru anul 2011 şi 2012 fluxul net global este

negativ, determinat în primul rând de plata împrumuturilor contractate pe termen

scurt, din activitatea de finanţare, a datoriilor comerciale, a datoriilor faţă de angajaţi

rezultate din activitatea de bază.

SC. Remarul 16 Februarie

Fluxul net de trezorerie al activitaţii de exploatare este negativ pe perioada

anului 2011, dar înregistrează o valoare pozitivă în anul 2012. Cauza valorii negative

a fluxului de trezorerie din exploatare se datorează datoriilor comerciale, a

impozitelor şi taxelor plătite, a datoriilor către angajaţi care sunt mai mari decât

încasăriile din vânzarea de bunuri şi prestări de servicii. Valoarea pozitivă se

datorează încasăriilor mai mari din vânzarea bunurilor şi prestării serviciilor în raport

cu datoriile din activitatea de exploatare.

Fluxul de numerar din activitatea de investiţii are o valoare negativă pe

perioda celor doua exerciţii financiare, datorită achiziţiei de mijloace fixe şi terenuri,

37

observându-se deci, preocuparea întreprinderii pentru asigurarea mijloacelor de

producţie proprii necesare, care trebuie finanţate din alte surse decât încasările

specifice activitaţii de investiţii.

Fluxul de numerar din activitatea de finanţare generează un flux pozitiv pe

perioada celor două exerciţii financiare, ceea ce presupune venituri în numerar din

credite, din vânzări de acţiuni, subvenţii în raport cu rambursările de numerar către

acţionari, credite şi dobânzi.

Fluxul de numerar total este cu valoare negativă pentru ambele exerciţii

financiare, deoarece împrumuturile din contractări de credite din activitatea de

finanţare sunt superioare faţă de încasările din activitatea de bază şi investiţii, ceea ce

duce la o degradare a situaţiei trezoreriei.

SC. I.A.M.U. SA. Blaj

Cash-flow-ul din activitatea de exploatare este pozitiv în ambele exerciţii

financiare, ceea ce presupune încasări mai mari de la clienţi faţă de datoriile

comerciale, de datoriile către angajaţi şi de dobânziile plătite.

Cash-flow-ul din activitatea de investiţii este negativ pe perioada analizată a celor

două exerciţii financiare, datorită preocupării întreprinderii pentru achiziţionarea ne

imobilizări corporale pentru susţinerea capacităţiilor de producţie. Dobânzile încasate

din activitatea de investiţii precum şi încasăriile care nu există în aceste exerciţii

financiare, au o valoare infimă pentru a putea acoperii plăţiile pentru achiziţionarea de

mijloace necesare producţiei.

Cash-flow-ul din activitatea de finanţare are o valoare pozitivă în ambele

exerciţii financiare supuse analizei, datorita faptului că există încasări din

împrumuturi pe termen lung mai mari decât devidendele plătite.

Creşterea netă a trezorerie şi echivalentelor de trezorerie are o valoare pozitivă

în anul 2011 datorită încasăriilor mari din activitatea de bază şi a încasărilor din

împrumuturi pe termen lung generată de activitatea de finanţare şi, o valoare negativă

aferentă anului financiar 2012, ceea ce înseamnă că activitatea de bază a avut plăţi

mai mari către furnizori şi angajaţi, plăţi în ceea ce priveşte achiziţia de imobilizări

corporale şi dividente plătite, faţă de anul precedent, ceea ce presupune o înrăutăţire a

situaţiei fluxurilor de trezorerie în anul 2012.

38

SC. Electroceramica SA.

Trezoreria netă din activitatea de exploatare este pozitivă pe perioada celor

doua exerciţii analizate, dar înregistrează o scădere importantă în anul 2011. Cauzele

acestor diferenţe pentru anul 2011 sunt determinate în principal de variaţia nevoii de

fond de rulment care acţionează în sensul scăderii fluxurilor din activitatea de

exploatare, iar pentru anul 2012 acţionează în sensul creşterii fluxurilor din

exploatare.

Trezoreria netă din activitatea de investiţii generează fluxuri de plăţi aferente,

în special, achiziţiilor de imobilizări corporale atât în anul 2011 cât şi în anul 2012,

producând un rezultat negativ în activitatea de investiţii. În anul 2012 achiziţiile de

imobilăzări sunt mai reduse, putând fi finanţate pe seama altor încasări rezultate din

activitatea de bază, investiţii sau finanţare.

Trezoreria netă din activitatea de finanţare în anul 2011 are o valoare negativă

datorită creditelor contractate pe termen scurt. Activitatea de finanţare din exercitiul

financiar 2012 este fără obiect de activitate, datorită necontractării de credite în

vederea susţinerii activităţii de bază şi a activităţii de investiţii.

Fluxul de numerar global este negativ şi este determinat de un semnificativ

flux net negativ generat de activitatea de finanţare a întreprinderii, ceea ce duce la o

degradare a situaţiei trezoreriei în anul 2011. În anul 2012 fluxul de numerar global

este pozitiv, determinat în primul rând de fluxul net de trezorerie din exploatare care

contribuie într-o măsură importantă la finanţarea activităţii de investiţii.

În ceea ce priveşte ratele de structură a fluxurilor pentru anul 2011, nu au nici

o semnificaţie până la rata cash-flow-ului din vânzări, deoarece fluxul de trezorerie

net global este negativ. Rata cash-flow-ului din vânzări pune în evidenţă capacitatea

entităţii de a încasa produsele vândute şi serviciile prestate. Rata profitului net pune

în evidenţă contribuţia profitului la dinamizarea fluxurilor de trezorerie din activitatea

de bază.

În anul 2012 ratele de structură a fluxurilor evidenţează aceleaşi aspecte

rezultate din analiza fluxurilor în mărime absolută, adică o contribuţie semnificativă a

activităţii de exploatare la generarea de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi pentru

activitatea de investiţii. Se impun măsuri în direcţia eficientizării gestiunii trezoreriei

întreprinderii.

39

SC. THR. Marea Neagra SA.

Fluxul de numerar din activitatea de exploatare este pozitiv pe perioada celor

doua exerciţii financiare, dar înregistrează o scădere semnificativă în anul 2012.

Cauzele acestor diferenţe pentru anul 2011 sunt determinate în principal de variaţia

nevoii de fond de rulment care acţionează în sensul creşterii fluxurilor de trezorerie

din activitatea de exploatare, iar pentru anul 2012 acţionează în sensul scăderii

fluxurilor de trezorerie, prin creşterea imobilizărilor în stocuri.

Fluxul de numerar din activitatea de investiţii este negativ în ambele exerciţii

financiare, datorită creşterii de imobilizări corporale, societatea fiind preocupată

pentru achiziţia de aceste imobilizări pentru a putea susţine extinderea societăţii şi

implicit încasarea de venituri de pe urma desfăşurării activităţiilor comerciale.

Fluxul de numerar din activitatea de finanţare este şi acesta unul negativ

pentru ambele exerciţii financiare, datorită restituirilor de credite pe termen mediu şi

lung, cât şi a dividendelor plătite în exerciţiile financiare.

Flxul de numerar net global are o valoare pozitivă atât în anul 2011 cât şi în

2012, deoarece încasăriile din activitate de bază au înregistrat un trend ascendent, iar

veniturile din vânzarea imobilizărilor au înregistrat şi ele o valoare pozitivă pe tot

parcursul exerciţiilor financiare.

În ceea ce priveste ratele de structură a fluxurilor pentru anul 2011 evidenţiază

aceleaşi aspecte rezultate din analiza fluxurilor în mărime absolută, adică o contribuţie

semnificativă a activităţii de exploatare la generarea de lichidităţi şi echivalente de

numerar pentru activitatea de investiţi; rata cash-flow-urilor din vânzări şi rata

profitului net pun în evidenţă capacitatea întreprinderii de a încasa produsele vândute

şi serviciile prestate, cât şi contribuţia profitului la dinamizarea fluxurilor de trezorerie

din activitatea de bază; rata utilizărilor prudenţiale reflectă capacitatea întreprinderi

de a dispune de fonduri băneşti pentru onorarea obligaţiilor faţă de acţionari.

În anul 2012 ratele de stuctură a fluxurilor de trezorerie din exploatare,

investiţii şi finanţare nu evidenţiază nimic, deoarece fluxul net de trezorerie este unul

negativ.

40

Concluzii şi perspective ale cercetării

Deoarece nici unul din documentele de sinteză nu reuşeşte să furnizeze un

tablou complet şi detaliat al tuturor intrărilor şi ieşirilor de fonduri, al tuturor

provenienţelor şi utilizărilor de disponibilităţi, pentru a remedia această problemă s-a

propus un document al evoluţiei situaţiei financiare recunoscut sub numele de tabloul

fluxurilor de trezorerie.

Pentru a atinge obiectivul său principal, furnizarea unei informaţii relevante

privind intrările şi ieşirile de lichidităţi în timpul exerciţiului şi a facilita astfel

investitorilor, creditorilor şi altor utilizatori, analiza trezoreriei întreprinderii, acest

document al evoluţiei situaţiei financiare trebuie să prezinte: incidenţa asupra

trezoreriei a activităţilor de exploatare ale unei întreprinderi; incidenţa asupra

trezoreriei a operaţiilor de investiţii; incidenţa asupra trezoreriei a operaţiilor de

finanţare; creşterea netă sau diminuarea netă de lichidităţi.

Se constată că echilibrul financiar, care stă la baza tabloului fluxurilor de

trezorerie este centrat în primul rând pe solvabilitatea întreprinderii şi în al doilea

rând, pe flexibilitatea financiară. Aceste caracteristici sunt apreciate prin intermediul

capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri pozitive de trezorerie, plecând de la

activităţile sale curente.

Fluxul de trezorerie provenit din exploatare, reprezintă indicatorul central al

analizei situaţiei unei întreprinderi, fiind utilizat pentru aprecierea performanţelor pe o

perioadă medie. El apare ca un indicator cheie, deoarece de mărimea lui depinde

aprecierea capacităţii întreprinderii de a genera lichidităţi suficiente în vederea

realizării de noi investiţii, fără a recurge la sursele externe de finanţare. Deci, de

această capacitate depinde fluxul net de trezorerie al operaţiunilor de finanţare.

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă informaţii istorice privind fluxurile

monetare, informaţii care stau la baza previziunilor de fluxuri de trezorerie viitoare,

creându-se astfel premisele pentru estimarea valorii întreprinderii.

Relaţia fundamentală a trezoreriei permite aprofundarea constatărilor furnizate de

fondul de rulment net, prin două noţiuni definite de elemente pe termen scurt ale

bilanţului. Aceste noţiuni sunt: nevoia de fond de rulment şi trezoreria.

Operaţiile de exploatare antrenează formarea nevoii de finanţare care conduce

la constituirea mijloacelor de finanţare. Confruntarea globală a acestor nevoi şi a

41

acestor mijloace de finanţare, face să se degajeze o nevoie de finanţare indusă de

ciclul de exploatare sau nevoi de fond de rulment.

Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exploatare, sau utilizările ciclice,

corespund avansărilor de fonduri pe care întreprinderea este constrânsă să le afecteze

pentru constituirea stocurilor sale (materii prime şi materiale, producţie în curs de

fabricaţie, produse finite în depozit, etc.) şi pentru a acorda termene de plată

partenerilor săi comerciali (clienţilor), cărora le-a livrat produse finite, le-a executat

lucrări sau le-a prestat servicii.

Întreprinderea, prin termenele de plată acordate diferiţilor săi parteneri

comerciali, (clienţilor) acumulează creanţe. Această acumulare de creanţe suscită

lichidităţi şi deci o nevoie de finanţare pentru întreprindere. Ţinând cont de

elementele sale de definire, trezoreria exprimă poziţia globală pe care întreprinderea o

are asupra operaţiunilor sale pe termen scurt.

De exemplu, o trezorerie pozitivă semnifică faptul că întreprinderea constituie

plasamente financiare lichide faţă de partenerii financiari, pentru o sumă care

depăşeşte pe cea a resurselor pe termen scurt obţinute de la partenerii financiari. În

acest caz, situaţia exprimă o trezorerie îndestulătoare, pentru că întreprinderea dispune

de lichidităţi abundente care îi permite să ramburseze datoriile financiare pe termen

scurt. Se poate vorbi de o reală autonomie pe termen scurt.

În schimb, o trezorerie negativă semnifică, din contră, faptul că întreprinderea

este dependentă de resursele sale financiare pe termen scurt. Această situaţie de

dependenţă sau de tensiune asupra trezoreriei evidenţiază faptul că lichidităţile sau

quasilichidităţile sunt insuficiente pentru a permite rambursarea datoriilor pe termen

scurt. Menţinerea resurselor de trezorerie pare ca o constrângere impusă întreprinderii

şi limitează autonomia sa financiară pe termen scurt. Dar, dacă o situaţie de

trezorerie negativă exprimă o certă dependenţă financiară, ea nu trebuie să fie

interpretată imediat ca un simptom de insolvabilitate. Numeroase întreprinderi

supravieţuiesc şi chiar prosperă cu o asemenea situaţie.

Recurgerea la relaţia trezoreriei se dovedeşte extrem de preţioasă de fiecare

dată când se analizează evoluţia unei întreprinderi pentru a se găsi transformările care

au afectat echilibrele sale financiare. Această evoluţie exercită adesea o influenţă

contrastantă asupra termenilor de trezorerie.

42

Un obiectiv important al activităţii de trezorerie, îl reprezintă păstrarea

echilibrului financiar. Capacitatea de plată a unui agent economic constituie o

importantă premisă a succesului. Această preocupare începe odată cu proiectarea

Bugetului de Venituri şi Cheltuieli, şi continuă pe tot parcursul activităţii, ca o

preocupare de a încasa creanţele rezultate din livrări, concomitent cu insistenţa faţă de

furnizori de a obţine credit comercial prin decalarea plăţii obligaţiilor, faţă de date

aprovizionării cu materii prime, materiale sau mărfuri, fără pericolul de a plăti

majorări de întârziere, care de regulă sunt prevăzute prin contract. Se înţelege deci că

această decalare a plăţii faţă de data livrării şi facturării bunurilor trebuie negociată şi

înscrisă ca atare în contract.

Cu privire la încasările şi plăţile prin conturile bancare, rămân foarte

importante garanţiile pe care le oferă clienţii şi identificarea riguroasă a furnizorilor şi

creditorilor, cunoscând din presă numeroase practici de inducere în eroare a

partenerilor de afaceri. Este evident că, afacerile cele mai sigure, sunt cele în care

eliberarea valorilor şi expedierea mărfurilor este însoţită de plata anticipată sau

concomitentă a acestora. Cum acest lucru nu este întotdeauna posibil, se pot accepta

instrumente de plată cu decontare ulterioară, după ce clientul respectiv face dovada

bonităţii şi prezintă documente valabile (cec, bilet la ordin, cambie).

O preocupare specială trebuie acordată obligaţiilor faţă de bugetul statului,

bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale, unde neplata în termen generează

majorări substanţiale ce trebuie evitate, ducând la penalizări şi amenzi din partea

statului la societăţile rău-platnice şi implicit la o scădere la o degradare a situaţiei

trezoreriei.

Încadrarea României în categoria membru cu drepturi depline al Uniunii

Europene facilitează accesul investitorilor autohtoni prin intermediul societăţilor

bancare sau altor instituţii de credit din străinătate dechise la noi, accesul la fonduri

private în condiţii mai avantajoase (concretizate în perioadă de graţie sau dobânzi

reduse ca nivel). Deasemenea este necesar a se evidenţia rolul cash-flow-ului în

conturarea lichidităţii băneşti necesare fiecărei firme pentru a face faţă plăţilor

imediate. În acest sens subliniem importanţa IAS 7, contretizat în calculul necesarului

de lichidităţi băneşti (care ar trebui să se aplice la nivelul fiecărei firme, indiferent de

obiectul de activitate).

43

Bibliografie

1. Bătrâncea M.,Bătrâncea Larisa-Margareta şi Maşcă E., 2008, Analiza entităţii

armonizată cu standardele internaţionale de raportare financiară, Editura Risoprint,

pag. 218-228.

2. Dragotă, Victor, Ciobanu, Anamaria, Obreja, Laura, Dragotă, Mihaela, 2003,

Management financiar, Editura Economică, Bucureşti, pag. 224-225.

3. Feleagă N.şi Ionaşcu I.,1993, Contabilitate financiară, volumul 3, Editura

Intelcredo, Deva, pag.134-151

4. Gheorghiu A.,2004, Analiză economică-financiară la nivel microeconomic,

Editura Economică, Bucureşti,pag.234.

5. Matiş D. şi Pop A. (coord.), 2008, Contabilitate financiară, Editura Casa Cărţii de

Ştiinţă, Cluj-Napoca, pag.586.

6. Nistor I.,2002, Finanţele întreprinderii, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-

Napoca,pag.227.

7. Nişulescu E., nr.2-3/1995 Standardele de contabilitate internaţionale şi rolul lor

în

economie, Revista Finanţe, Credit, Contabilitate, Bucureşti.8. Pântea I.P. şi Bodea Gh.,2006, Contabilitate Financiară Românească conformă cu

Directivele Europene, Editura Intelcredo Deva, pag.182-189

9. Rădescu D.R., nr.7/2002, IAS-uri?, Cu plăcere, dar moderat!, Revista

Contabilitate, Expertiză şi Auditul afacerilor, emisă de CECCAR, Bucureşti.

10. Ristea M. (coord.), 2004, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura

Universitară Bucureşti, pag. 347

11. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economică financiară, 2004,

Editura Economică, Bucureşti, pag. 381

12. *** Legea Contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial

nr.48/14.01.2005

13. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009

pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a

Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 85 din 20

14. *** Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Editura CECCAR,

44

Bucureşti, pag. 550-558

15. www.electroceramica.com

16. www.remarul.eu

17. www.iamu.ro

18. www.mecanicaceahlau.ro

19. www.thrmareaneagra.ro

45