LUCRARE DIPLOMĂ

GESTIONAREA DURABILĂ A PĂDURILOR DIN JUDEŢUL GIURGIU

CUPRINS

CAPITOLUL I

ANALIZA SITUATIEI PADURILOR LA NIVELUL JUDETULUI GIURGIU

I.1. ORGANIZAREA SPATIULUI VERDE …………………........….… pg.5-7

I.2. STAREA PADURILOR …………………………….......………….. pg.8-23

I.3. FUNCTIILE ECONOMICE ……………......….……………..…... pg.23- 25

I.4. DISFUNCTIONALITATI ECOLOGICE GENERATE DE DEFRISARE …………………………..……………......……………... pg.26-31

CAPITOLUL II

PROPUNERI DE MASURI PENTRU CRESTAREA EFICIENTEI ECONOMICE SI ECOLOGICE

II.1. ECONOMIA PADURII – CERINTELE DURABILITATII …………………………………………........…....... pg.32-33

II.2. CRITERII DECIZIONALE IN SILVICULTURA MULTIFUNCTIONALA………………………………..........…..……. pg.33-37

II.3. REGLEMENTARI IN DOMENIUL SILVIC …………..….......… pg.38-40

II.4. CRESTEREA SUPRAFETEI SI AMENAJAREA PENTRU VIZITARE/ AGREMENT ………………........................................……………..…. pg.40-41

CONCLUZII ………………………………….......……………..……. pg.42-44

2

INTRODUCERE

Dezvoltarea durabilă constituie un deziderat al economiei mondiale

actuale, care se desfăşoară pe fondul globalizării. Globalizarea modifică

contextul problemelor de mediu la nivel local, naţional, regional şi global, ceea

ce imprimă dezvoltării economice durabile noi dimensiuni.

Procesul obiectiv al globalizării conduce spre o dezvoltare şi o

implementare a politicilor de mediu, deschide oportunităţi pentru promovarea

obiectivelor de mediu prin reorientarea politicilor economice (în special a celor

de natură fiscală), ca instrumente directe de protejare a calităţii mediului şi care

trebuie luate în considerare la realizarea unei dezvoltări economice durabile.

Fără o utilizare durabilă a resurselor în turism şi silvicultură, suportul

ecologic pe care se sprijină aceste activităţi se deteriorează iremediabil,

compromiţând însăşi posibilitatea desfăşurării activităţilor. De aceea, se impune

găsirea căilor de realizare a unei dezvoltări economice durabile şi în aceste

sectoare. Principalele aspecte vizate sunt: metodele de evaluare a calităţii

mediului.

Conceptul de gestionare durabilă a pădurilor

Analizând prin prisma gestiunii silvice conceptul de dezvoltare durabilă

este un altfel spus al principiului continuităţii definit acum două secole de către

Hartig: „administraţiile silvice trebuie să reglementeze tăierile de păduri în aşa

fel încât generaţiile viitoare să poată avea de pe urma lor cel puţin tot atâtea

avantaje ca şi generaţia actuală.

În Declaraţia Principiilor Forestiere, sintagma Gestionare, conservare şi

dezvoltare durabilă este vehiculat nedisociat, fiecare din aceste noţiuni având

propria semnificaţie. Liantul, puntea de legatura între cele trei concepte, este

strategia – concretizată într-un summum de măsuri prin care se urmăreşte

atingerea unui ţel sau pentru a asigura continuitatea unei linii directoare.

3

CAPITOLUL I

ANALIZA SITUAŢIEI PĂDURILOR LA NIVELUL JUDEŢULUI

GIURGIU

I.1 ORGANIZAREA SPAŢIULUI VERDE

Suprafaţa totală a fondului forestier din judeţul Giurgiu este de 38233 ha,

din care proprietatea statului administrata de D.S.Giurgiu este de 36180 ha, ceea

ce reprezintă sub 10% din suprafaţa judeţului Giurgiu.

In urma definitivării aplicării legilor retrocedării pădurilor, se preconizează ca

D.S.Giurgiu să rămână în administrare cu suprafaţa de cca. 33 000 ha.

Structura pe specii se prezintă astfel(vezi graficul nr.1):

- Răşinoase - 216 ha;

- Cvercinee - 16530 ha;

- DT - 9748 ha;

- DM - 7951 ha.

Pădurile din grupa I funcţională acoperă 34 080 ha, adică 99% şi numai

365 ha sunt încadrate în grupa II funcţională.

Posibilitatea anuală este de 142 mii mc, din care 100 mii mc produse

principale şi 42 mii mc produse secundare şi igienă.

Structura organizatorică

Direcţia Silvică Giurgiu are in subordine patru ocoale silvice şi pâna în anul

2016, administraţia Parcului Natural Comana, astfel:

Ocolul Silvic Bolintin – 10 998 ha, 6 districte, 9 fonduri de vânătoare;

Ocolul Silvic Comana – 9435,5 ha, 10 fonduri de vânătoare;

Ocolul Silvic Ghimpaţi – 8 573,2 ha, 6 districte silvice, 10 fonduri de vânătoare;

Ocolul Silvic Giurgiu – 7 943 ha, 6 districte, 17 fonduri de vânătoare, 1 punct de

prelucrare a lemnului;

Parcul Natural Comana – 24 963 ha , din care 7 376 ha fond forestier.

4

Realizarea principalilor indicatori tehnico-economici

Din cota alocata de 129,0 mii mc masa lemnoasă pe picior, în anul 2006,

D.S.Giurgiu a recoltat întregul volum, iar pentru anul în curs s-au luat toate

măsurile organizatorice pentru recoltarea întregii cote de 135,0 mii mc.

Conducerea şi îngrijirea arboretelor tinere constituie un obiectiv permanent

al silvicultorilor giurgiuveni, fiind parcurse cu aceste lucrări în anul 2006 o

suprafaţă totală de 1642 ha, din care: degajări 65 ha, curăţiri 364 ha, rărituri

1149 ha, elegaj artificial 64 ha.

Regenerarea pădurilor

Prin activitatea de regenerare a pădurilor se urmareşte în permanenţă

împădurirea tuturor suprafeţelor de pe care se recoltează masă lemnoasă.

Anual se asigură regenerarea pe cca 350 ha fond forestier, din care 120 ha

prin împăduriri efective şi 230 ha prin regenerări naturale atât sub adăpost cât şi

prin crânguri.

În ultimii ani silvicultorii giurgiuveni au acordat o atenţie deosebită atât din

punct de vedere tehnic cât şi prin asigurarea puieţilor apţi de plantat din

pepinierele proprii, tuturor solicitărilor pentru împădurirea unor terenuri

proprietate privată din afara fondului forestier. În acest fel s-a reuşit în timpul

celor trei ani de funcţionare a D.S.Giurgiu, să se mărească suprafaţa de pădure a

judeţului cu cca 300 de ha.

Prin cultivarea celor 39 ha pepiniere silvice se asigură în fiecare an necesarul

de puieţi pentru lucrările de împaduriri şi completări în asortimentul de specii

prevăzut în compoziţiile corespunzătoare condiţiilor staţionale atât pentru nevoi

proprii, cât şi pentru alţi beneficiari din structura RNP sau particulari.

Arboretele din D.S.Giurgiu, care în timp au făcut obiectul unor gradaţii

deosebit de puternice ale defoliatorilor Lymantria dispar şi Malacosoma neustria

în principal şi Tortrix Viridana şi Operophtera brumata în secundar, în anul 2006

au prezentat infestări cu intensităţi al căror nivel nu a necesitat intervenţia cu

lucrări de combatere a omizilor defoliatoare.

5

În aceste condiţii, activitatea de protecţie a pădurilor s-a limitat la

aplicarea de tratamente cu aparatura de la sol în pepinierele centrale, plantaţii şi

regenerări tinere, precum şi în efectuarea lucrărilor de minim sanitar.

Pentru primavara anului 2007, s-au prognozat defolieri produse de

dăunătorii Tortrix Viridana şi Operophtera brumata peste pragul admis de

instrucţiuni în arboretele din nordul direcţiei, urmând a fi aplicate tratamente

aviochimice pe suprafaţa de 2062 ha cu Rimon.

Vânătoare

Direcţia Silvică Giurgiu are in gestiune un număr de 7 fonduri de

vânătoare, cu o suprafaţa totală de 46678 ha din care fond forestier 8403 ha,

populate cu efective de căprior, mistreţ, iepure, fazan, potârnichi, prepeliţe,

specii apreciate atât de vânătorii români cât şi de cei străini, cu asigurarea

condiţiilor de cazare şi masă în cabanele de vânătoare.

Din anul 2004 s-a trecut la creşterea intensivă a vânatului ( mistreţ şi

lopătar ) în Complexul de vânătoare Bolintin, pe o suprafaţă de 480 ha, care

permite controlul mai bun al dinamicii vânatului precum şi valorificarea

programată pe criterii tehnice şi economice.

Anul 2006 a fost încheiat cu îndeplinirea principalilor indicatori

economico-financiari stabiliţi, astfel:

- Cifra de afaceri - 12 160 084 lei;

- Profit - 1 688 330 lei;

- Export - 84 000 $;

- Investiţii - 2 212 165 lei.

6

I.2. STAREA PĂDURILOR

O.S. GHIMPAŢI

Suprafaţa fondului forestier Ghimpaţi este de 8573.2ha şi este cuprinsă în

nouă unităţi de producţie. Aceasta este mai mică cu 36.2ha decât cea de la

amenajarea precedentă datorită, în principal restituirii pădurilor foştilor

proprietari în cadrul Legii 1/2000.

Suprafaţa O.S. Ghimpaţi este situată în partea de nord-vest a judeţului

Giurgiu, pe raza comunelor Ghimpaţi, Letca Noua, Bulbucata, Iepureşti,

Singureni, Schitu şi Stoeneşti.

Administrativ este subordonat Direcţiei Silvice Giurgiu.

Terenurilor din fondul forestier li s-au stabilit următoarele folosinţe prin

amenajament:

- terenuri acoperite cu pădure: 8186,9ha;

- terenuri care servesc nevoilor de cultură: 6,1ha;

- terenuri care sevesc nevoilor de producţie silvică: 192,4ha;

- terenuri care servesc nevoilor de administraţie forestieră: 92,9ha;

- terenuri afectate împăduririi: 29,3ha;

- terenuri neproductive: 57,8ha;

- terenuri scoase temporar din fondul forestier: 7,8ha;

Geografic, pădurile sunt situate în partea de vest a judeţului Giurgiu, fiind

situate în Câmpia Câlniştei şi în Câmpia Burnas.

Fitoclimatic, pădurile ocolului silvic sunt situate în două etaje de

vegetaţie:

- câmpie forestieră - 6680.2ha(81%);

- silvostepă-1536.0ha(19%).

Tipurile de pădure cele mai răspândite sunt:

- cereto-gârniţet de câmpie de productivitate mijlocie(m)-3642.4ha(41%);

7

- amestec de cer şi gârniţa cu stejar brumăriu(m)-674.0(8%);

- gârniţet de câmpie de productivitate mijlocie(m)-674.0(8%);

- cereto-gârniţet de câmpie(s)-657.7ha(8%);

- stejăreto-şleau de luncă de productivitate mijlocie(m)-587.9ha(7%);

Formaţiile forestiere predominante sunt:

- cereto-gârniţete: 59%;

- cerete pure:11%;

- amestecuri de stejar,cer şi gârniţa:10%;

- şleauri de luncă:8%.

Structura pe specii

Principalele specii ce intră în compoziţia arboretelor sunt cerul(47%),

gârniţa(19%), salcâmul(13%), frasinul(4%) şi stejarul pedunculat(3%).Prezenţa

salcâmului în procent destul de mare, (13%) în compoziţia arboretelor indică

faptul ca în perioadele anterioare, s-au executat plantaţii cu salcâm care au

înlocuit speciile de baza (stejar,gârniţa, cer).

Clasa de producţie medie de 3,2 reflectă starea de vegetaţie a arboretelor

ca urmare a condiţiilor naturale de vegetaţie oferite de staţiuni.

Consistenţa medie a arboretelor este de 0,79, iar indicele mediu de

creştere curentă 4,6m³/an/ha este caracteristic vârstei medii a arboretelor (39ani),

proporţiei de participare a speciilor şi clasei de producţie medii.

Analizând categoria de bonitate staţională se constată că majoritatea

staţiunilor(58%) oferă condiţii medii pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere. O

suprafaţă destul de însemnată dintre acestea (40%) sunt de bonitate inferioară,

iar 2% întrunesc condiţii de bonitate superioara. Factorii limitativi pentru

speciile forestiere sunt:

- grosimea fiziologica a solului (mică şi foarte mică);

- deficitul de apa accesibilă în anumite perioade ale sezonului de vegetaţie;

- deficitul de substanţe nutritive.

8

Caracterul actual al tipului de pădure este în mare parte rezultatul

gospodăririi pădurilor în perioadele anterioare.

Situaţia pădurilor se prezintă astfel:

- natural fundamental de productivitate superioară-681,3ha(8%);

- natural fundamental de productivitate mijlocie-3797,2ha(47%);

- natural fundamental de productivitate inferioară-284,0ha(3%);

- natural fundamental subproductiv-543,9ha(3%);

- parţial derivat-203,9ha(7%);

- total derivat de productivitate mijlocie -39,6ha(1%);

- total derivat de productivitate inferioară -37,4ha(-%);

- artificial de productivitate superioară şi mijlocie 1396,6ha(17%);

- artificial de productivitate inferioară -982,0ha(12%);

- tânăr nedefinit -219,2ha(3%).

Arboretele natural fundamental de diferite productivitaţi ocupă o suprafaţă

de 4762,5ha(58%), iar arboretele artificiale ocupă 2378,6ha(29%). Arboretele

care nu valorifică la maxim potenţialul staţional ocupă 1485,9ha, adică 18% din

suprafaţa ocolului.

Arboretelor cu randament scăzut din cadrul O.S. Ghimpaţi li s-au propus

aplicarea pe etape a unor tratamente, care în final să conducă la ameliorarea

stării acestora. În deceniul de aplicare a amenajamentului va începe procesul de

refacere a 891,8ha, reprezentând 47% din arboretele slab productive.

Bazele de amenajare

Pentru realizarea procesului de regenerare în arboretele din O.S. Ghimpaţi

se aplică regimul codru pentru speciile de bază (cvercinee şi diverse tari) şi

regimul crâng pentru salcâmete.

Tratamentele adoptate sunt:

- tăieri progresive pentru speciile de bază şi amestecurile acestora (946,7h);

9

- tăieri rase cu caracter de refacere în arboretele necorespunzătoare

condiţiilor staţionale (84,5ha);

- tăieri în crâng în salcâmete (471,9ha);

Lucrări de îngrijire si împăduriri

- tăieri de igienă se vor efectua anual pe o suprafaţă de 2655,5ha, rezultând

un volum de 2585m³/an;

- lucrări de ajutorare a regenerării naturale se vor executa pe o suprafaţă

efectivă de 639,4ha din care:

- mobilizarea solului -61,2ha,

- extragerea subarboretelui -374,2ha,

- provocarea drajonării în arboretele de salcâm -72,7ha,

- receparea seminţişului şi tineretului vătămat prin lucrări de exploatare -

57,4ha,

- descopleşirea seminţişurilor naturale -67,2ha, înlăturarea lăstarilor care

copleşesc seminţişurile şi drajonii -6,7ha;

Lucrările de împădurire se vor executa pe o suprafaţă de 409,2ha din care:

împăduriri integrale -303,2ha, completări -106,0ha. Împăduririle se vor executa

cu urmatoarele specii: cer, gârniţa, stejar, frasin, salcâm, stejar brumăriu, plop

euramerican şi plop alb.

Materialul de împădurit se va produce în pepiniere proprii.

Alte produse ale pădurii

În afara lemnului pe suprafaţa teritorială a O.S. Ghimpaţi se mai pot

recolta urmatoarele produse nelemnoase:

- măceşe – 10,5tone;

- corcoduşe -10,5 tone;

- păducel -6,0tone;

- coacăze – 1,0 tone;

- ciuperci comestibile 0,5tone.

10

Cifrele sunt orientative. Anual se înregistreaza fluctuaţii mari determinate

de factorii climatici, de stadiul de dezvoltare al arboretelor tinere şi de

regenerarea şi împădurirea terenurilor goale.

Vânatul

Teritoriul O.S. Ghimpaţi este împărţit în zece fonduri de vânătoare, patru

dintre acestea fiind administrate de A.G.V.P.S., iar şase sunt în administrare şi

gospodărire proprie.

Vânatul principal pentru fondurile de vânătoare sunt: căpriorul, mistreţul,

iepurele şi fazanul.

Terenurile destinate pentru hrana vânatului ocupă o suprafaţă de 180,6ha.

Administrare

Fondul forestier proprietate publică a statului în suprafaţa de 8573,2 ha,

este administrat de Regia Naţionala a Pădurilor, prin O.S. Ghimpaţi din

cadrul Direcţiei Silvice Giurgiu, în conformitate cu regimul silvic şi cu

regulile privind protecţia mediului.

Administrarea fondului forestier proprietate privat se va face de către

proprietarii acestuia, individual sau în asociaţie, cu obligaţia gospodăririi

acestuia în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia

mediului. În cadrul O.S. Ghimpaţi există o suprafaţă de 46,7 ha, care

reprezintă fond forestier proprietate privată, din reconstituirea dreptului de

proprietate conform Legii 18/1991 şi Legii 1/2000.

O.S. COMANA

O.S. Comana, administrativ este subordonat Direcţiei Silvice Giurgiu.

Suprafaţa ocolului silvic este de 9435,5ha, fiind constituită din 593

parcele cu 2920 subparcele; suprafaţa medie a subparcelei este de 3.2 ha.

11

Folosinţele terenurilor din fondul forestier stabilite prin amenajament

sunt următoarele:

- păduri şi terenuri destinate împăduririi ……..9002.3ha;

- terenuri afectate gospodăririi silvice ……….173.9ha;

- terenuri neproductive…………………………241.9ha;

- terenuri scoase temporar din fond forestier…….17.4ha;

Total…………………………………………….9435.5ha.

Geografic, teritoriul Ocolul Silvic Comana este situat în Câmpia Română

fiind amplasat în Burnasul estic ajungând în contact la nord cu Câmpia Vlăsiei

şi limitat la est de Câmpia Bărăganului(Câmpia Mostiştei), iar la sud de Distric-

tul luncii Dunării.

Expoziţia generală este însorită (89%) celelalte categorii de expoziţii

având o pondere nesemnificativă:

- însorită …………….8008,9 ha 89%;

- parţial însorită ……..520,4 ha 6%;

- umbrită………….... 473,0ha 5%

Fitoclimatic, pădurile Ocolului Silvic Comana aparţin urmatoarelor etaje de

vegetaţie:

- câmpie forestieră (CF): - 7988,7ha;

- silvostepă: (Ss):-1013,6ha;

Situarea arboretelor pe etaje de vegetaţie Tabel nr.1CF Câmpie forestieră 7988.7ha 89%

Ss Silvostepă 1013.6ha 11%

Sursa:O.S. Comana

Tipuri de pădure, majoritare fiind:

- cereto-gârniţet de câmpie(s) –18%;

- şleau normal de câmpie -17%;

- ceret normal de câmpie -7%;

12

- cereto-gârnţet de câmpie(m) -6%;

- cero-şleau normal(s)-4%;

- stejareto-şleau de câmpie de productivitate mijlocie(m)-3%;

- ceret normal de câmpie(m)-3%.

O.S. Comana este împărţit în şapte unităţi de producţie:

- U.P. I Călugareni cu suprafaţa de 1327,6ha;

- U.P. II Mihai Bravu cu suprafaţa de 989,5ha;

- U.P.III Izvoare cu suprafaţa de 1679,9ha;

- U.P. IV Islaz cu suprafaţa de 1380,0ha;

- U.P. V Padina Tătarului cu suprafaţa de 1968,6ha;

- U.P. VI Comana cu suprafaţa de 1458,7ha;

- U.P. VII Măgura cu suprafaţa de 631,2ha.

Regimul adoptat

S-a adoptat regimul codru( cu regenerare din samânţa sau artificială din

plantaţii) la arboretele de cvercinee şi diverse foioase, regimul codru con-

venţional la culturile de plopi şi salcii selecţionate şi regimul crângului pentru

arboretele de salcâm , salcie şi plopi indigeni.

Compozitia-tel

Este cea corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure (ameliorate

prin introducerea speciilor valoroase de amestec) şi aferentă compoziţiei actuale

la subunităţile pentru care nu s-a facut organizarea producţiei.

Tratamentul

Pentru recoltarea posibilitţăii de produse principale s-a prevăzut aplicarea ur-

mătoarelor tratamente:

- tăieri progresive în arborete de cvercinee;

- tăieri în crâng în arboretele de salcâm, salcie şi plopi indigeni;

- tăieri rase în arboretele de plopi euramericani şi salcie selecţionată;

13

- tăieri rase cu caracter de refacere sau substituire în arboretele slab produc-

tive şi provizorii;

Exploatabilitate

S-a adoptat exploatabilitatea de protecţie pentru arboretele din grupa I.

Pentru arboretele din subunităţile “E”, “K” si “M” nu s-a stabilit o vârsta a ex-

ploatabilităţii ele urmând a fi conduse până la vârste la care efectul protector în-

cepe sa se diminueze.

Posibilitatea de produse principale este de 21478 mc/an, rezultând un in-

dice de recoltare de 2,4mc/an/ha. Posibilitatea anuală de produse principale este

pentru S.U.P.’’A’’ de 9505mc/an, pentru S.U.P.’’Q’’ de 9266mc/an, pentru

S.U.P.’’X’’ de 595mc/an si pentru S.U.P.’’Z’’ de 2112mc/an.

Posibilitatea de produse secundare este de 7249mc/an rezultând un indice de

recoltare de 0,8mc/an/ha. Prin planul lucrărilor de îngrijire se prevăd a se exe-

cuta anual 3,0 ha degajări , 71,5ha curăţiri şi 344,2ha rărituri.

Prin tăieri de conservare se vor recolta 134mc/an.

Prin tăieri de igienă vor fi parcurse 1835,8ha estimându-se recoltarea

unui volum de 2016mc/an.

Intensitatea intervenţiei este de 3,6mc/ha la curăţiri şi 20,3mc/ha la rărit-

uri. În total se prevede recoltarea la nivel de ocol a 30877mc/an rezultând un in-

dice de recoltare de 3,5mc/an/ha sau 64% din creşterea curentă medie.

În deceniul de aplicare a amenajamentului se prevede să se execute urmă-

toarele lucrări de îngrijire a arboretelor:

- degajări pe 30,0ha;

- curăţiri pe 714,4ha; cu un volum de recoltat de 2550m³;

- rărituri pe 3442,4ha; cu un volum de recoltat de 69945m³;

S-au prevăzut lucrări de împădurire pe suprafaţă de 758,4ha (75,8ha/an) din

care 584,7ha împăduriri integrale şi 173,7 ha completări.

14

- din care 24% cu plopi euramericani, 21% cu stejar, 15% cu frasin, 12% cu sal-

câm, 9% cu cer, 6% cu tei, 6% diverse moi, 3% stejar roşu, 3% diverse tari, 1%

stejar brumăriu şi 1% gârniţă.

Productivitatea tipurilor de pădure se suprapune peste cea a tipurilor de

staţiune, adica 74% de productivitate superioară , 21% de productivitate mi-

jlocie şi 5% de productivitate inferioară(vezi graficul nr.5).

Producţia cinegetică

În cadrul ocolului silvic sunt constituite 10 fonduri de vânătoare, arendate

de A.V.P.S. Giurgiu, AVPS Vulturul şi AVPS Bradu, AVPS Alcedo. Vânatul

principal îl constituie căpriorul, mistreţul, iepurele şi fazanul.

Pentru asigurarea hranei vânatului, au fost rezervate 78,7ha, ce pot fi cul-

tivate agricol pentru producerea de hrană suplimentară sau de pe care se poate

recolta fân.

Ca dăunatori ai vânatului, în teren sunt prezentate urmatoarele specii:

vulpi, viezuri, câini vagabonzi, dihor, nevăstuici, pisici sălbatice, şi vagaboande

iar dintre dăunatorii cu pene: ulii, ciori, coţofene.

Pentru menţinerea efectivelor existente la nivelul optim se impun o serie

de măsuri de gospodărire şi anume:

- asigurarea liniştii vânatului;

- combaterea braconajului şi răpitorilor;

- asigurarea hranei suplimentare a vânatului;

- urmărirea evoluţiei efectivelor de vânat

- întreţinerea instalaţiilor de vânătoare.

În ceea ce priveşte alte produse ale pădurii, amenajamentul prevede posibili-

tatea recoltării anuale a cca. 15tone/an fructe de pădure( coarne, porumbe,

măceşe,păducel), 10-15tone/an miere de albine, 14tone/an nuiele pentru împleti-

turi, seminţe forestiere, plante medicinale,etc.

Pe lângă producţia de lemn, care constituie produsul de bază şi efectul protector,

fondul forestier mai furnizează o serie de alte produse valoroase cum sunt: pro-

15

duse cinegetice, fructe de pădure, ciuperci comestibile, resurse melifere, seminţe

forestiere, furaje şi materii prime pentru împletituri.

Producţia de fructe de pădure

În cadrul teritoriului studiat se găsesc condiţii bune de vegetaţie pentru o

serie de specii lemnoase şi erbacee, care pot fi usor valorificate de catre O.S.

Comana. Dintre acestea cea mai mare pondere economică o are măceşul, pă-

ducelul, cornul, porumbarul, părul pădureţ, iar dintre plantele medicinale sunt

recoltate cu precădere: muşeţelul, coada şoricelului, sunătoarea, flori de soc şi

tei.

Fructele de pădure sunt recoltate parţial din fondul forestier, majoritatea

fiind recoltate de pe terenurile învecinate:pasuni, fâneţe, margini de terenuri cul-

tivate. Activitatea de cultivare a fructelor de pădure este mult îngreunată din ur-

matoarele motive:

- -lipsa forţei de muncă pentru recoltarea fructelor;

- -lipsa unui sistem funcţional de achiziţie, depozitare, transport şi des-

facere a lor;

- -recoltarea ilegală a fructelor de pădure şi a ciupercilor de către locuitorii

din satele învecinate.

Producţia de ciuperci comestibile

Speciile de ciuperci ce prezintă interes economic sunt ghebele şi hribii.

Producţia variaza de la un an la altul datorită schimbării condiţiilor de creştere şi

dezvoltare dar şi pentru că cea mai mare parte sunt recoltate ilegal. Activitatea

de colectare a ciupercilor nu este privită cu prea mult interes în această zona.

Materii prime pentru împletituri

În cadrul O.S. Comana sunt 1.2ha răchitării artificiale cultivate. Nu se ad-

mite înfiinţarea de răchitării în zone favorabile culturii stejarului.

Răchităria existentă are o producţie totală de 14tone/an. Răchita este val-

orificată prin intermediul D.S. Giurgiu către terţi.

16

Alte produse

În cadrul O.S. Comana sunt 85,1ha arborete rezervaţii de seminţe(pentru

seminţe de cer, gârniţă, salcâm). Din acestea poate fi recoltată o cantitate vari-

abilă de seminţe forestiere, în funcţie de anii de fructificaţie. Din terenurile des-

tinate hranei vanatului şi de pe liniile deschise, se poate recolta anual o cantitate

de cca. 80 tone de fân pentru nevoile ocolului şi a vanatului din timpul iernii. În

concluzie se poate spune că recoltarea şi valorificarea superioară a tuturor pro-

duselor nelemnoase din cuprinsul fondului forestier al ocolului silvic Comana

presupune o bună organizare a campaniilor de teren, ştiind că perioadele de

recoltare sunt limitate.Prin valorificarea produselor nelemnoase din cadrul

ocolului silvic Comana se vor avea în vedere urmatoarele:

- reconsiderarea şi dezvoltarea în continuare a răchităriilor în vederea creş-

terii producşiei de răchită;

- relansarea activităţii de împletituri de răchită în funcţie de cerinţele pieţii;

- recoltarea şi valorificarea integrală a resurselor din flora spontană sau cul-

tivate;

- valorificarea întregului potenţial de produse nelemnoase din zonă, împre-

ună cu valorificarea superioară a recoltelor de material lemnos, va duce la

creşterea eficienţei economice a Ocolului Silvic Comana.

O. S. BOLINTIN

Suprafaţa fondului forestier administrat de Ocolul Silvic Bolintin este de

10998.3 ha arondată în 7 unitaţi de producţie.

Repartiţia suprafeţelor pe categorii de folosinţă se prezintă astfel:

- păduri şi terenuri destinate împăduririi pentru care nu se reglementează

procesul de producţie -7421,9ha;

- păduri şi terenuri destinate împăduririi pentru care nu se reglementează

procesul de producţie -3363,0ha;

17

- terenuri afectate gospodăririi silvice -158,2ha;

- terenuri neproductive -29,8ha;

- terenuri scoase temporar din fondul forestier -25,4ha; din care: transmise

prin acte normative 1,3ha şi ocupaţii 24,1ha(trimitere la graficul nr.8);

Pădurile administrate de Ocolul Silvic Bolintin sunt situate în Câmpia

Română fiind răspândite în trupuri mai mari sau mai mici astfel: în câmpie

medie 88% şi în luncile râurilor interioare 12%.

S-au identificat 33 tipuri de pădure, cele mai răspândite fiind:

Principalele elemente ale structurii actuale a arboretelor se prezintă astfel:

- varsta medie:61 ani;

- consistenta medie: 0.76;

- clasa de productie :medie;

- fond lemnos total: 2143647 mc;

- volum mediu pe hectar: 199mc;

- indicele de creştere curentă: 5.6mc/an/ha

Tabel nr.2

Varsta

medie

Consistenta

medie

Clasa de

prod.

Fond lemnos total Volum mediu pe

ha.

Indicele de

crestere curenta

61 ani 0,76 medie 2.143.647mc 199mc 5,6mc-an-ha

Sursa: O.S. Bolintin

Reglementarea procesului de producţie s-a făcut în următoarele subunităţi

de producţie:

- codru regulat, sortimente obişnuite -6880.4ha;

- crâng simplu- salcâm- 192.4ha;

- zăvoaie de plopi indigeni şi salcii – 315.1ha;

- păduri supuse regimului de conservare deosebită -2057.5ha;

- rezervaţii pentru ocrotirea integrală a naturii -1215.4ha;

- rezervaţii de seminţe -78.1ha.

Tipuri de păduri, suprafaţă în O.S. Bolintin(vezi graficul nr.7).

Tip Productivitate Suprafaţă Pondere

18

şleau normal de câmpie prod. sup. 2799,4ha 26%

stejăreto-şleau de câmpie prod. mijlocie 2438,4ha 23%

ceret normal de câmpie prod. mijlocie 1095,8ha 10%

cereto-şleau normal prod. mijlocie 697,2 ha 6%

Bazele de amenajare adoptate

Regimul:

- codru pentru arboretele de stejar, cer şi amestecuri ale acestora cu tei,

frasin, carpen;

- crâng pentru salcâmete şi plopişuri de plopi indigeni;

- codru convenţional pentru plopii euroamericani;

Posibilitatea obţinerii de produse principale este de 10226mc/an, iar cea de

produse secundare este de 6303mc/an, din care 5988mc/an rărituri şi 315mc/an

curăţiri. Anual se fac tăieri de igiena pe o suprafaţă de 3469,7ha recoltându-se

un volum de 3423 mc.

Planuri de lucrări de îngrijire:

- degajări -602,5ha;

- curăţiri -667,7ha;

- rărituri -3473,6ha;

Planuri de împădurire pentru 607,1ha, după cum urmează:

- împăduriri în terenuri goale -71,4ha;

- împăduriri în suprafeţe parcurse sau prevăzute a fi parcurse cu tăieri de

regenerare -265,4ha;

- împăduriri în suprafeţe parcurse sau prevăzute a fi parcurse cu tăieri de

înlocuire a arboretelor necorespunzătoare -141,7 ha;

- completări în arborete tinere existente – 53,4ha;

- completări în arborete nou create -75,2ha;

19

În limita teritorială a Ocolului Silvic Bolintin s-au constituit 9 fonduri de

vânătoare.

O.S. GIURGIU

Suprafaţa O.S. Giurgiu este de 7943,6ha, fiind constituită din 536 parcele

cu 263 subparcele; suprafaţa medie a subparcelei este de 2,4ha.

Folosinţele terenurilor din fondul forestier stabilite prin amenajament

sunt următoarele:

- păduri şi terenuri destinate împăduririi 7489,4ha;

- terenuri afectate gospodăririi silvice 169,2ha;

- terenuri neproductive 280,5ha;

- terenuri scoase temporar din fondul forestier 4,5ha

Total ………………………………………...7943,6ha

Suprafaţa păduroasă a O.S. Giurgiu este încadrată în grupa I funcţională

(7051,3ha) şi grupa II-a (438,1ha).

Geografic, O.S. Giurgiu se întinde începând din Lunca Dunării şi până în

Câmpia Burnasului( Câmpia Română). Fitoclimatic, pădurile O.S. Giurgiu

aparţin următoarelor etaje de vegetaţie:

- câmpie forestieră (CF)- 38,3ha;

- silvostepă (Ss) – 7451,1ha.

Tipuri de pădure majoritare:

- amestec de cer şi gârniţă cu stejar brumăriu (Pm) -12%;

- zăvoi de plop şi salcie din Lunca Dunării (Pm)- 11%;

- zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe locuri joase din Lunca

Dunării (Pm) – 8%;

- zăvoi amestecat de plop alb şi negru de productivitate mijlocie (Pm) –

7%;

- cereto-gârniţet de silvostepă (Pm) – 7%;

20

- brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat cu substrat de loess (Pm) –

6%;

- amestec de silvostepă cu stejar brumăriu de productivitate superioară

10%;

- zăvoi de plop alb de productivitate superioară -6%.

Regimul adoptat: s-a adoptat regimul codru cu regenerare din sămânţă

sau artificială din plantaţii.

Productivitatea tipurilor de pădure: 59% de productivitate superioară, 39%

de productivitate mijlocie şi 2% de productivitate inferioară(vezi graficul nr.6).

Tratamentul:

- tăieri progresive cu perioadă lungă de regenerare în arboretele de

cvercinee şi amestecurile dintre acestea;

- tăieri în crâng în arboretele de salcăm, plopi indigeni şi salcie;

- tăieri rase în arborete de plopi şi salcii selecţionate;

- tăieri rase de refacere şi substituire în arboretele slab productive şi

derivate.

Posibilitatea de produse principale este de 49789mc/an, rezultând un

indice de recoltare de 6,8mc/an/ha.

Planurile lucrărilor de îngrijire prevăd a se executa anual 8,0 ha degajări,

44,3 ha curăţiri, 110,0 ha rărituri si 2842,4 ha tăieri de igienă.

Lucrările de împădurire propuse a se executa însumează 1794,3 ha din care

65% cu plopi euramericani, 18% cu salcie, 7% cu salcâm, 4% cu plop negru, 3%

cu plop alb şi 3% cu diverse specii de amestec (arţar, ulm, frasin).

În cadrul ocolului silvic sunt constituite 17 fonduri de vânătoare. Vânatul

principal îl constituie căpriorul, mistreţul, iepurele şi fazanul.

Produse secundare

Amenajamentul prevede posibilitatea recoltării anuale a cca 8,0 tone de

fructe (coarne, porumbe, măceşe, păducel), ciuperci comestibile(hribi, ghebe),

21

10-15tone/an miere de albine, cca. 152tone/an nuiele pentru împletituri, seminţe

forestiere, plante.

I.3. FUNCŢIILE ECONOMICE

Pădurile oferă o gamă largă de avantaje materiale care au valoare, dar

numai unele sunt exprimate în termeni monetari. Dificil de cuantificat sunt

bunurile care tranzitează prin filiera informaţională, bunurile necomercializate şi

serviciile. De altfel, valorile culturale şi spirituale sunt adesea ataşate pădurilor.

Pentru o serie de avantaje metodologice se evaluează contribuţia economică sau

valoarea de substituţie.

Pădurea şi industria forestieră

Marile şi micile industrii forestiere procură nenumărate venituri şi asigură

locuri de muncă. Mai puţin recunoscute, dar tot aşa de variabile, sunt acelea

asociate gestionării pădurilor naturale şi artificiale. Exporturile produselor

forestiere primare şi, de manieră crescândă, produsele cu valoare adăugată, că

sunt sau nu liniare, asigură importante devize anumitor ţări. În numeroase state,

mai ales cele din Africa, activităţile turistice bazate pe resursele de faună

sălbatică, dar şi de specii floristice sunt remuneratoare (Kenya, Zimbabwe,

Botswana, Namibia şi Africa de Sud).

Produsele forestiere furnizează intrări esenţiale şi în celelalte sectoare

industriale, cum sunt carbonul de lemn pentru industria lemnului în Brazilia;

lemne pentru obţinerea de energie, esenţe valoroase etc.

Producţia şi recoltarea produselor forestiere pentru consum şi vânzare la

nivel de menaje poate avea un rol crucial în economia familială.

La nivelul colectivităţilor locale, importanţa economică a produselor

forestiere este cu atât mai evidentă cu cât aceste produse sunt mai rare, având

astfel şi preţuri mai ridicate. De exemplu, în anumite zone urbane ale unor ţări în

22

curs de dezvoltare, familiile cheltuiesc un procent important al veniturilor pentru

lemnul de foc şi cărbunele de pădure.

Activitatea în sectorul forestier, colectarea şi vânzarea produselor pădurii,

precum şi micile întreprinderi forestiere furnizează venituri importante celor

implicaţi direct, dar şi pentru realizarea investiţiilor. De asemenea, acestea pot

reprezenta singurele posibilităţi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni.

Ţinând cont de acestea, valoarea pădurilor depăşeşte echivalentul financiar al

lemnului care poate fi exploatat.

Estimarea indicativă a contribuţiei la realizarea veniturilor şi la

comerţul internaţional.

Nu există estimări mondiale fiabile privind contribuţia sectorului forestier

în cadrul economiei, dar proporţia pe care o reprezintă în produsul intern brut

(PIB), precum şi în comerţul internaţional furnizează informaţii valoroase în

acest sens. La nivel mondial, se estimează că pădurile contribuie cu 2% la PIB

mondial şi cu 3% la comerţul internaţional de mărfuri (tabelul nr.5).Datele

prezentate evidenţiază diferenţe semnificative între regiuni şi ţări în ceea ce

priveşte contribuţia pe care o aduc pădurile în economia lor. Se observă faptul că

ele par să deţină o contribuţie relativ ridicată la PIB în numeroase ţări unde

industria forestieră nu este dinamică, mai ales în ţările sărace în resurse. Acest

fapt ar putea explica, pe de o parte stagnarea restului economiei şi, pe de altă

parte, raritatea produselor la export. Pe măsură ce se dezvoltă economiile,

producţia şi comerţul cu produse cu valoarea adăugată tind să crească în

sectoarele secundare şi terţiare unde productivitatea este mai ridicată,

comparativ cu sectorul primar, cum este cel al pădurilor. De aceea, în ţările

dezvoltate contribuţia acestui sector este destul de redusă. Acelaşi fenomen se

regăseşte şi în cazul ţărilor lumii a treia cu o creştere economică rapidă.

La nivel regional, sectorul forestier este mai dezvoltat în Africa (6%),

urmată de America de Sud (3%).

23

Media mondială este de 2% din PIB, dar pentru ţările dezvoltate acest

indicator este de numai 1%. Sectorul forestier contribuie cu mai mult de 10% la

PIB în 18 ţări din Africa, 4 ţări din Asia şi o ţară din Oceania, fiind inferior

acestui nivel în celelalte ţări.

Cu toate că ţările dezvoltate produc mai mult de 80% din produsele

forestiere industriale din lume, contribuţia medie la PIB este de 1%, faţă de 4%

pentru ţările în curs de dezvoltare. Contribuţia sectorului forestier la PIB nu este

cea mai ridicată în ţările considerate “forestiere”, în sensul prelucrării industriale

a lemnului. De exemplu, în Africa, contribuţia la PIB pare mai curând redusă în

ţările foarte bogate în păduri cum ar fi Camerun şi Congo, în timp ce aceasta

este substanţială în Uganda şi Kenya, care dispun de mai puţine resurse

forestiere. În numeroase ţări în curs de dezvoltare, produsele forestiere

necomercializate contribuie mai mult la economie. Astfel, de multe ori lemnul

pentru foc este mai important decât cel destinat prelucrării industriale.

Contribuţia produselor forestiere la comerţul internaţional de mărfuri este

cea mai mare în America de Nord şi America Centrală (5%). Urmează fosta

URSS (4%) şi America de Sud, Europa şi Oceania (3% fiecare). În Africa şi

Asia, partea de comerţ revenind produselor pădurii este de 2%.

Rezultă importanţa comerţului cu produse forestiere pentru economiile

puţin dezvoltate. În 8 ţări din Africa, comerţul cu aceste produse reprezintă 10%

din valoarea totală a mărfurilor comercializate. Contribuţia la comerţul

internaţional este superioară valorii de 10% în 5 ţări din Asia (având toate

economii slab dezvoltate) şi numai în 3 ţări din America de Nord şi din Europa

(Finlanda, Elveţia şi Canada).

24

I.4. DISFUNCTIONALITĂŢI ECOLOGICE GENERATE DE

DEFRIŞARE

Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente

pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a

dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie

primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea

intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele

mai noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii

prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii pro-

ducţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse

deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai

dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării

proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate în

atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri

şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare

asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului.

De-a lungul timpului factorii care au acţionat în sensul degradării

ecosistemului forestier, sub diferite forme, s-au manifestat cu intensităţi

deosebite, legate de etapa de dezvoltare istorică a populaţiei. Impactul ecologic

al acestora, se poate spune, a înregistrat, însă o continuă creştere, dezechilibrele

generate fiind din ce în ce mai grave, de multe ori chiar ireversibile.

Principalii factori care contribuie la scăderea suprafeţei împădurite sunt:

defrişarea în scopul extinderii suprafeţei agricole (cereale, păşuni); nevoia de

combustibil şi de materiale de construcţii. Intensitatea acestor procese se

caracterizează printr-o dinamică crescândă, determinată de ritmul creşterii

demografice.

25

În ultimele decenii poluarea atmosferică şi în special ploile acide au adus

moartea pentru mari suprafeţe împădurite din Europa (Germania, Scandinavia).

Astfel, în Germania, la un moment dat, pentru a degaja suprafeţele afectate,

lemnul se comercializa la un preţ care se situa mult sub nivelul de pe piaţă. În

acelaşi timp prezenţa noxelor (SO2, NOx) conduce la creşterea sensibilităţii

arborilor la atacul agenţilor patogeni şi insectelor dăunătoare. Implicit, apare

nevoia unor tratamente fitosanitare, cu substanţe chimice al căror impact

ecologic nu este pe deplin estimat.

Valorificarea potenţialului hidroenergetic poate fi considerată o

modalitate “curată” de obţinere a energiei electrice. Nu însă şi din punctul de

vedere al pădurii. Suprafeţe întinse de păduri s-au “transformat” în ecosisteme

acvatice prin acumulările din spatele barajelor de la hidrocentrale. De multe ori,

ridicarea umidităţii atmosferice duce la o incidenţă mai mare bolilor

criptogamice.

În zonele cu altitudini mici, în cazul României, precum şi în zonele calde,

la nivel planetar, seceta reprezintă principalul inamic al vegetaţiei arborescente

compacte. De multe ori, locul pădurii este luat de vegetaţia de stepă şi respectiv

de savană, al căror efect protector asupra stratului de sol este mult diminuat.

Modificarea compoziţiei floristice, prin împăduriri cu specii repede

crescătoare, care permit obţinerea de plantaţii exploatabile într-un timp scurt,

induce disfuncţionalităţi prin modificarea echilibrului biocenotic. Astfel,

înlocuirea fagului, prezent în etajul critic al munţilor (pante mari, soluri

instabile) cu pin şi molid, al căror sistem radicular este superficial, poate genera

efecte negative în lanţ.

Defrişarea, indiferent de scop, rămâne însă cel mai important factor de

risc pentru ecosistemul forestier, atât în zona temperată, cât mai ales, în cea

caldă. Tăierea abuzivă din ultimii 40 de ani a determinat exportarea, peste

capacitatea de regenerare, a 143 milioane m3 de lemn în România. Thailanda a

pierdut din această cauză peste ¾ din suprafaţa forestieră, în ultimii 20 de ani.

26

Principalele consecinţe ale defrişării se datorează anulării funcţiilor de protecţie

exercitate de pădure. Un efect imediat îl constituie degradarea solului, care se

poate realiza prin diferite procese, în funcţie de zona geografică sau altitudinea

la care ne situăm.

Astfel, pe pantele abrupte ale munţilor se constată o creştere a

torenţialităţii şi deci a eroziunii pluviale a solului. Extinderea exploatărilor

forestiere, la altitudini din ce în ce mai mari, amplifică acest potenţial, pantele

fiind din ce în ce mai abrupte. La astfel de altitudini numai construirea drumului

forestier constituie un important factor de dezechilibru (cum a fost cazul în

bazinele Cernei, Olteţului şi Buzăului). De asemenea, modificările

microclimatului pot fi atât de grave încât, regenerarea pădurii să fie foarte

dificilă sau chiar imposibilă (Munţii Făgăraş, Lotru, Apuseni).

Defrişarea jnepenişului, practicată frecvent în practica pastorală (adesea

chiar prin incendiere), nu numai că nu duce la extinderea suprafeţei păşunabile

ci, dimpotrivă contribuie la deteriorarea accelerată a celor existente (platoul

Bucegilor).

Modificarea peisajului, prin efectuarea tăierilor rase, duce la scăderea

valorii estetice a acestuia şi deci la diminuarea potenţialului turistic al zonei.

În zonele de câmpie, lipsa perdelelor forestiere permite antrenarea

particulelor de sol de curenţii de aer, ce se deplasează cu viteze mai mari, astfel

că în perioadele uscate cantitatea de sol transportată prin deflaţie devine

apreciabilă.

Caracteristic zonei tropicale este degradarea rapidă a solului în absenţa

pădurii datorită unei rezerve organice foarte reduse (humusul nu se formează în

această zonă, întrucât mineralizarea este foarte intensă).

Pe termen mediu şi lung efectele despăduririi nu pot fi pe deplin estimate,

dar, ca ordin de mărime, poate fi, totuşi, apreciată amploarea fenomenelor

generate de reducerea gradului de împădurire.

27

Productivitatea unui hectar de pădure în O2 este de 11 t/ha/an în cazul

pădurii tropicale şi de 8 t/ha/an pentru cea din zona temperată. Comparând

aceste valori cu cele caracteristice oceanului planetar (0,55 t/ha/an) sau unei

vegetaţii erbacee (1-1,3 t/ha/an)92 putem estima ce înseamnă pierderea a 20 ha

de pădure/m93 pentru compoziţia atmosferei şi implicit pentru menţinerea vieţii

pe Terra.

Modificarea condiţiilor topoclimatice prin defrişarea pădurii se reflectă în

valoarea parametrilor care caracterizează regimul precipitaţiilor. Cantitatea

totală a acestora va înregistra scăderi considerabile, astfel încât se manifestă o

aridizare treptată a topoclimatului, iar în cazuri extreme se ajunge chiar la

deşertificare (să nu uităm că suprafaţa deşerturilor creşte anual cu 60 000 km2).

Ca un efect în lanţ al acestei modificări, reţeaua hidrografică este şi ea afectată.

Procesele erozionale, declanşate pe partea superioară a pantelor din zona

muntoasă, sunt amplificate pe măsură ce se apropie de talveguri, iar cantitatea de

sedimente creşte logaritmic. Într-o proporţie importantă din cazuri, lacurile de

acumulare reprezintă principalul rezervor pentru solul transportat din etajul alpin

şi cel al pădurilor, colmatarea acestora fiind iminentă în bazinele râurilor în care

proporţia suprafeţelor despădurite este prea mare (Bârlad, Bahlui, Jijia, Târnava,

Prahova ). În perioadele cu precipitaţii excesive sau în perioada de topire a

zăpezilor în aceste zone riscul unor inundaţii catastrofale, prin ruperea barajelor,

creşte foarte mult (august 1991 – ruperea barajului de la Belci a dus la inundaţii

păgubitoare în zona Borzeştului).

Prin diversitatea sa, pădurea se constituie într-un rezervor imens de

informaţie genetică. Valoarea acestuia nu poate fi estimată, cu atât mai mult cu

cât încă nu sunt cunoscute toate speciile şi varietăţile adăpostite în zonele

virgine. Multe din acestea conţin principii active care permit tratarea unor boli

incurabile în prezent.

În acelaşi timp, o mare parte din speciile de origine, sălbatice, ale

plantelor cultivate, esenţiale pentru ameliorarea acestora, le găsim tot în această

28

zonă de efervescenţă biotică. Tăierea necontenită şi fără discernământ a pădurii

tropicale şi ecuatoriale poate duce la dispariţia unor specii care nici nu au fost

identificate sau nu au fost suficient studiate, astfel încât în fiecare zi omenirea

pierde o parte din capitalul ei informaţional, cel mai valoros, de altfel.

Incendierea, practicată frecvent în această zonă, datorită densităţii ridicate

a pădurii, contribuie la eliminarea unor importante cantităţi de CO2, care prin

acumulare în atmosferă determină reflectarea spre suprafaţa activă a radiaţiilor

infraroşii (calorice), respectiv “efectul de seră”. Din solul dezgolit se degajă în

continuare cantităţi importante de metan (CH4), gaz care contribuie, de

asemenea, la încălzirea globală. Implicit, defrişarea pădurii înseamnă şi

îndepărtarea unui consumator important de CO2 astfel încât, în sensul menţionat

anterior, efectul se amplifică.

Indiferent de zona geografică în care ne aflăm, importanţa ecosistemului

forestier, pentru menţinerea echilibrului ecologic este foarte bine conturată. Cu

toate acestea, rolul pădurii a fost de multe ori ignorat, cu sau fără bună ştiinţă, pe

primul plan fiind interesele economice. O parte din consecinţele, directe sau

indirecte, ale acestei ignoranţe sunt enumerate mai sus, dar amploarea şi

diversitatea acestora, în raport cu condiţiile locale, sunt mult mai mari.

Diminuarea progresivă a suprafeţei forestiere aduce şi importante

prejudicii economice, în special în ţările unde economia forestieră are o

contribuţie importantă la realizarea produsului intern brut. Astfel, ţările care şi-

au pierdut resursele exploatabile de produse forestiere, cum sunt Nigeria şi

Filipine, sunt acum total dependente de importul acestora. Sunt, de asemenea,

pierdute locurile de muncă şi venitul pe care industria forestieră le furnizau.

În acest context, nevoia protejării pădurii reprezintă un imperativ al

prezentului (în ritmul actual de defrişare pădurea tropicală va mai exista numai o

perioadă măsurabilă în decenii). Pe lângă stat, care intervine prin măsuri

legislative, un rol important revine, în acest sens, educaţiei, respectiv schimbării

29

atitudinii omului faţă de mediul înconjurător în general, şi faţă de pădure în

special.

La nivel internaţional s-au iniţiat o serie de acţiuni, cum ar fi: “Planul de

Acţiune pentru Pădurile Tropicale”; “Acordul Internaţional privind Pădurea

Tropicală” şi “Declaraţia privind legile Pădurii” adoptată de O.N.U. Din

nefericire, aceste acţiuni s-au lansat cu multă publicitate (opinia publică fiind

sensibilizată de mass-media faţă de aceste probleme) dar, rezultatele lor nu s-au

situat la nivelul scontat.

30

CAPITOLUL II.

PROPUNERI DE MĂSURI PENTRU CREŞTEREA EFICIENŢEI

ECONOMICE ŞI ECOLOGICE

II.1. ECONOMIA PĂDURII – CERINŢELE DURABILITĂŢII

Ecosistemul forestier, ca unitate de producţie, se deosebeşte în mai multe

puncte de celelalte domenii ale producţiei materiale. Plecând de la acestea, se

diferenţiază şi modalităţile de abordare managerială, cu atât mai mult cu cât sunt

urmărite şi o serie de obiective ecologice, legate de conservarea ecosistemelor

naturale.

Economia forestieră reuneşte toţi agenţii economici şi activităţile

productive şi comerciale care s-au dezvoltat de-a lungul timpului într-un

spaţiu geografic dat.

Imposibilitatea de a separa tehnologia producerii lemnului şi a gestionării

pădurilor de politica sectorială – opţiunile tehnologice compatibile cu o

anumită politică sunt foarte puţine, şi o dată generalizată o tehnologie aceasta

atrage după sine o a anumită politică şi invers; în silvicultură nu se poate face

managementul pe produs.

Metodele abordate în managementul silvic trebuie să fie specifice

condiţiilor naturale, socio-economice şi contextului instituţional în care acesta

va fi implementat. De exemplu, condiţiile adaptabile pădurilor temperate şi

boreale nu sunt benefice pădurilor ecuatoriale; fiecare tip de pădure necesită o

abordare specifică.Managementul nu trebuie văzut ca ceva impus din exterior,

de guvern sau de serviciile silvice. Zone vaste de pădure se află sub controlul

oamenilor care trăiesc în interiorul sau în apropierea lor.

31

Totodată, putem spune că nu există o descriere generală a

managementului pădurilor. Ceea ce este esenţial este clarificarea obiectivelor, a

condiţiilor în care urmează ca acestea să fie atinse, precum şi a tehnicilor silvice

care vor fi folosite.

II.2. CRITERII DECIZIONALE ÎN SILVICULTURA

MULTIFUNCŢIONALĂ

Recunoaşterea multifuncţionalităţii sectorului silvic impune o considerare

a problemei dintr-o perspectivă istorică, prin analiza succesivă a evoluţiei cererii

în raport cu ecosistemul forestier. Astfel, în contextul cererii monofuncţionale,

pentru stocul de rezervă naţional, procesul decizional presupune realizarea unei

alocări optime între agricultură şi silvicultură printr-o strategie industrială.

După 1970, multifuncţionalitatea a fost evidentă în încercarea de a include

valorile recreative în aprecierea valorii silviculturii. Într-o astfel de situaţie

argumentaţia se transferă pe multiple planuri, evidenţiindu-se următoarele

puncte critice:

- dacă accesul este limitat, beneficiile populaţiei locale sunt foarte reduse;

- uneori măsurile de reglementare în mediul rural inhibă dezvoltarea

sectorului silvic;

- politicile care au ca ţintă sectorul silvic nu sunt întotdeauna însoţite şi de

acţiuni concrete de mare anvergură;

- beneficiile necomerciale sunt calculate inadecvat, pe baza unor elemente

tehnice convenţionale şi sunt adesea supuse presiunii procedeelor

manageriale;

- regulile care evidenţiază necesitatea păstrării acestor valori au un efect

inhibator asupra beneficiului deţinut local, compromiţând şi pe cele

înregistrate la nivel naţional;

32

Aceste critici s-au constituit în adevărate pledoarii despre stilul silviculturii,

originea, modelul social de comunitate care practică această meserie, mai ales în

ţările dezvoltate. Elementele de bază se referă la:

- organizarea şi/sau managementul plantaţiilor în zonele care cuprind suprafeţe

forestiere reduse;

- managementul zonelor forestiere naturale care asigură necesităţile socio-

economice locale şi conservarea biodiversităţii;

- dezvoltarea şi creşterea materialului săditor în exploataţii care asigură venituri

însemnate;

- crearea cooperativelor silvice locale sau a companiilor care se ocupă cu

organizarea de plantaţii destinate reîmpăduririi unor suprafeţe forestiere;

- prelucrarea şi comercializarea produselor pădurii, fie individual, fie în

parteneriat, fie la nivel micro-industrial;

- participarea populaţiei locale la aprovizionarea pieţelor cu material lemnos;

- organizarea instituţiilor care să asigure populaţiei locale accesul la resursele

pădurii.

Cele mai importante decizii economice sunt cele legate de aprecierea a

ceea ce constituie valoarea pentru consumator şi pentru cetăţean. Valoarea

pentru consumator este esenţială pentru individualizarea valorilor normale de

maximizare a utilităţii folosite, iar valoarea pentru cetăţean se referă la

modalităţile de evidenţiere a interesului public. Pieţele nu apreciază întotdeauna

corect valoarea pentru consumator.

Multifuncţionalitatea pădurii impune o nouă provocare privind evaluarea,

de care avem nevoie nu numai pentru a defini multiplele funcţii, dar şi pentru a

evidenţia varietatea componentelor şi interacţiunile dintre acestea.

Datorită dificultăţilor legate în principal de precizia evaluării

multidimensionale şi multilocaţionale a beneficiilor şi costurilor se folosesc

indicatori de evidenţiere a nivelelor dezvoltării. Rezultatele unei analize

cantitative arată că există mari variaţii atât la nivelul sectorului silvic, cât şi la

33

nivel informaţional şi socioeconomic în ţările U.E. Rezultatele principalelor

componente analizate sunt apropiate în regiunile de avangardă. Similaritatea

caracteristicilor sectorului silvic şi a celor socio-economice în regiunile

“forward” susţine includerea acestora în analiza comparat calitativă.

Reglementările care se referă la protecţia şi conservarea resurselor

forestiere au fost introduse nu atât pentru a susţine şi proteja interesele

populaţiei locale, cât mai mult pentru a favoriza grupurile externe. Această

situaţie a influenţat atitudinea populaţiei locale faţă de sectorul silvic şi faţă de

pădure, limitând realizările potenţial alternative. În acest caz, controlul extern

asupra resurselor pădurii este realizat atât de agenţiile guvernamentale, cât şi de

proprietarii particulari.

Existenţa unei regiuni puternice reprezintă o condiţie pentru succesul

activităţii de marketing în domeniul silviculturii şi al bunurilor forestiere pentru

regiunile rurale îndepărtate.

Pe baza teoriilor curente despre dezvoltarea societăţilor, focalizate pe

conceptele post-moderniste, potenţialul regiunilor rurale pentru obţinerea de

venituri şi oferta de locuri de muncă şi pentru activităţi recreative ar trebui să

crească, oferind noi oportunităţi pentru activitatea forestieră. Acestea pot fi

privite ca o strategie care ar permite creşterea legitimităţii intereselor

instituţionale.

Reglementările tradiţionale stabilite la nivelul sectorului silvic cu scopul

protejării şi conservării resurselor împiedică, pe de o parte, realizarea de noi

oportunităţi, protejând interesele celor mai importante segmente ale societăţii şi,

pe de altă parte, sprijină interesele instituţionale.

Schematizând, se observă că noile concepte au apărut din interacţiunea

social-economică şi aceasta poate fi considerată un factor de succes al sectorului

silvic şi al activităţilor desfăşurate în zonele îndepărtate. Pe de altă parte,

schemele instituţionalizate care există în ţările cu structuri corporatiste sunt

subiecte ale dezvoltării şi urmăririi intereselor instituţionale.

34

Între stilul divizat existent între actorii tradiţionali din silvicultură şi noile

instituţii reprezentând recrearea şi interesele conservării se manifestă

controverse care trebuie luate în considerare în stabilirea strategiilor atât la nivel

naţional, cât şi regional.

Succesul silviculturii şi sectorului forestier este legat de dezvoltare, care

trebuie să cuprindă fiecare activitate în parte. În timp ce există exemple

elocvente pentru evaluarea financiară a beneficiilor obţinute şi serviciile

neforestiere ale societăţii, există şi unele exemple de mai mică importanţă pentru

proprietarii particulari. Între acestea vânătoarea constituie cea mai importantă

activitate, dacă este considerată ca o producţie de trofee sau mai degrabă

creatoare de servicii recreative care, de cele mai multe ori, nu pot fi definite

foarte exact.

Dezvoltarea endogenă este acceptată astăzi ca o modalitate de viitor care

să asigure dezvoltarea la nivel regional şi rural. Ea ar putea contribui la creşterea

potenţialului silviculturii privind aprovizionarea prin intermediul activităţilor

sectorului forestier.

Principalii consumatori ai bunurilor şi serviciilor forestiere sunt localizaţi

în zonele urbane. Acest lucru se observă şi din dezvoltarea pieţelor de export a

ţărilor deţinătoare de resurse forestiere. Bazată pe tendinţa industriei de a

dispune de avantaje prin externalităţile publice este crucială o bună

aprovizionare a infrastructurii, iar un factor important îl reprezintă sectorul

forestier. Distanţa mare dintre industria prelucrătoare şi ecosistemul forestier

furnizor de produse este adesea un factor care influenţează negativ deciziile.

Abordarea pădurilor în cadrul strategiilor ecologice se face prin prisma

unui simbolism generos: pădurea trebuie să reprezinte armonia, belşugul şi

statornicia. Astfel, protecţia pădurilor nu va fi numai o treabă a silvicultorilor, ci

va antrena întreaga societate al cărei interes de protejare a pădurilor devine tot

mai pregnant. În astfel de împrejurări, ecologia şi economia forestieră îşi vor

extinde sfera de acţiune, putând fi înţelese ca o economie a pădurii pe termen

35

lung, la care atât funcţiile de producţie, cât şi cele de protecţie vor participa cu

drepturi egale, stabilindu-se ponderea fiecărei funcţii în raport cu nevoile şi cu

condiţiile de realizare.

În perspectivă se tinde către o silvicultură regională, fundamentată

ecologic, bine ancorată în realităţile social-economice ale fiecărei zone sau ţări.

În această concepţie nu sunt indicate transformări majore ale biocenozelor,

evitându-se pe cât posibil artificializarea mediului.

O strategie ecologică bine orientată urmăreşte extinderea principiului

continuităţii asupra întregului landşaft: sol, apă, faună, floră etc. Factorii

asiguratori de continuitate sunt intervenţiile judicioase, bine gândite care se fac

în covorul vegetal protector şi în special în viaţa pădurii.

În silvicultura practică apar însă contradicţii frecvente între interesele

economice şi cele ecologice. Astfel, omul fiind presat de interese economice de

conjunctură a produs modificări profunde în structurile iniţiale ale pădurii,

începând cu extragere pe alese a exemplarelor de arbori valoroşi şi continuând

cu tăieri rase pe suprafeţe mari, ceea ce a împiedicat regenerarea naturală şi a

schimbat compoziţia şi structura arboretelor. Rezultatul a fost înlocuirea

pădurilor de amestec, multietajate, cu arborete pure şi uniforme, cu stabilitate

redusă. Pentru ca acestea să-şi menţină echilibrul sunt necesare intervenţii

repetate, foarte costisitoare.

O altă preocupare asupra căreia trebuie îndreptată atenţia este conservarea

mediului înconjurător în general, urmărindu-se asigurarea legăturii dintre

ecologia umană şi ecologia forestieră. Această corelare poate să dea rezultate

pozitive, asigurând din partea naturii, caracterul de stabilitate şi echilibru, iar din

partea omului inteligenţa necesară pentru grăbirea proceselor de reglare

ecologică.

36

II.3 REGLEMENTARI IN DOMENIUL SILVIC

Protecţia mediului este reglementată în România printr-o serie de acte

normative (legi, hotărâri de guvern, ordine are diverselor ministere, decrete etc.)

care creează cadrul juridic necesar pentru protecţia factorilor de mediu, a

consumatorilor şi respectarea principiilor dezvoltării durabile.

Legea cadru, care stabileşte principalele direcţii de acţiune în sensul

protecţiei mediului, este Legea nr.137/1995. În baza acesteia sunt sau vor fi

emise alte acte normative speciale, pentru a reglementa domenii specifice.

Sectorul silvic reprezintă unul din cele mai importante domenii în

realizarea obiectivelor de mediu majore. Cadrul legislativ al acţiunii este

reprezentat aici de Codul silvic (Legea nr.26/1996), care reglementează

gestionarea fondului forestier. Acesta este constituit din păduri (o suprafaţă

acoperită cu vegetaţie forestieră mai mare de 0,25 hectare), terenurile destinate

împăduririi, terenurile care servesc nevoilor de cultură, producţie ori

administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile

neproductive, incluse în amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului

de proprietate.

Fondul forestier naţional este supus regimului silvic, care este reprezentat

de un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea,

cultura, exploatarea, protecţia şi paza acestuia. Regimul silvic are drept finalitate

gospodărirea durabilă a ecosistemului forestier. Administrarea fondului forestier

proprietate publică a statului se realizează prin Regia Naţională a Pădurilor.

În codul silvic, o importanţă deosebită se acordă: amenajării fondului

forestier; reconstrucţiei ecologice, regenerării şi îngrijirii pădurilor; protecţiei

pădurilor; pazei fondului forestier; exploatării masei lemnoase; asigurării

integrităţii şi dezvoltării fondului forestier; răspunderilor şi sancţiunilor etc.

Produsele specifice fondului forestier sunt reprezentate de produsele

lemnoase şi nelemnoase. Produsele lemnoase sunt: produsele principale,

37

rezultate din tăierile de regenerare a pădurilor; produsele secundare, rezultate

din tăieri de îngrijire a arboretelor tinere; produse accidentale, rezultate în urma

calamităţilor şi din defrişări de păduri legal aprobate; produse de igienă,

rezultate din procesul normal de eliminare naturală şi alte produse, aşa cum sunt

arborii şi arbuştii ornamentali, răchita, puieţi şi diferite produse din lemn.

Produsele nelemnoase sunt reprezentate de: vânatul din cuprinsul fondului

forestier; peştele din apele de munte, din crescătoriile, bălţile şi iazurile din

fondul forestier; fructele de pădure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile

din flora spontană, plantele medicinale şi aromatice, răşina şi altele de acest fel.

Proprietarii fondului forestier proprietate privată sunt obligaţi să respecte

prevederile regimului silvic şi să asigure permanenţa pădurii. Pagubele aduse

fondului forestier se suportă integral de către cei care le-au produs, independent

de sancţiunile penale sau administrative care se aplică acestora.

O altă lege care reglementează domenii specifice legate de sectorul silvic

este Legea privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul

pesticidelor (nr.5/1982). La acestea se adaugă convenţii şi acorduri

internaţionale, prin a căror ratificare România asigură îndeplinirea unor

obiective ecologice specifice în protecţia şi reconstrucţia ecosistemelor naturale.

Astfel sunt:

- Convenţia de la Ramsar, privind zonele umede de importanţă

internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor acvatice. Ţara noastră este

înscrisă ca parte la convenţia de la Ramsar cu zona umedă de importanţă

internaţională "Rezervaţia Delta Dunării" (Legea nr.82/1993);

- Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, în baza

căreia România va acţiona în sensul stabilizării emisiilor de gaze de seră

în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică

periculoasă a sistemului climatic (Legea nr.24/1994);

- Convenţia de la Paris, privind protecţia patrimoniului cultural şi natural

(30 martie 1990);

38

- Convenţia de la Berna, privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor

naturale din Europa (Legea nr.13/1993);

- Convenţia de la Washington, privind comerţul internaţional cu specii

sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES) (15 iulie 1994);

- Convenţia de la Rio de Janeiro, privind diversitatea biologică (13 iulie

1994);

- Convenţia de la Bonn, privind conservarea speciilor de animale sălbatice

migratoare (Legea nr.13/1998);

- Convenţia Naţiunilor Unite, privind combaterea deşertificării

în ţările afectate grav de secetă şi/sau deşertificare (Legea nr.111/1998).

II.4 CREŞTEREA SUPRAFEŢEI ŞI AMENAJAREA PENTRU

VIZITARE AGREMENT

În contextul economic actual este recunoscută pe plan mondial tendinţa de

creştere a timpului liber în dauna timpului de muncă, de transport, de odihnă.

Astfel, apare nevoia firească a populaţiei de a beneficia de servicii de agrement

tot mai diversificate, pentru a le satisface într-un mod cât mai complex dorinţele

şi aspiraţiile.

Municipalitatea judeţului Giurgiu şi-a propus să ţină pasul cu aceste

dorinţe ale oamenilor. In colaborare cu o firmă privată va demara un proiect

pentru extinderea spaţiului verde şi de agrement. Suprafaţa terenului este de

30ha şi este situat în zona „ Steaua Dunării”, pentru extinderea spaţiului verde

şi de agrement se vor construi terenuri de sport, un bazin olimpic de înot, o sală

de sport cu o capacitate de 500 locuri, spaţii destinate comerţului şi serviciilor

de tip Mall, se vor amenaja zone de recreere şi parcări auto.

Costul proiectului se ridică la valoarea de 2.000.000 Euro.

Unul din proiectele de agrement aflat în curs de desfaşurare al Consiliului

Local Giurgiu este legat de amenajarea unei tabere pentru elevi în Pădurea

39

Bălănoaia din judeţul Giurgiu. Proiectul a fost demarat in anul 2006 şi se

preconizează să fie gata la finele anului 2008. Proiectul va fi finanţat de către

Ministerul Educaţiei şi Cercetării din fonduri Phare.

Terenul, în suprafaţă de 1ha aparţine Direcţiei Silvice Giurgiu şi a fost

încheiat un contract de vânzare – cumpărare între Primăria Municipiului Giurgiu

şi Romsilva.

Se intenţionează readucerea taberei în circuitul destinaţiei de vacanţă,

pentru elevi, studenţi, sportivi.

Se va construi un pavilion cu funcţiune mixtă pentru cazare, conferinţe.

Se vor amenaja terenuri de sport în are liber, reamenajarea şi dotarea

clădirii existente pentru a fi transformată în cantină, realizare de utilităţi,

amenajarea de căi acces auto, alei pietonale şi o parcare în incintă.

Tabăra va avea o capacitate de 70 locuri de cazare.

Valoarea investiţiei se ridică la 2.600.000 RON.

 Costul mediu pentru reîmpădurire este de 6 000 USD/hectar. Pentru terenurile

care necesită lucrări speciale de reabilitare pentru controlul eroziunii şi a

alunecărilor de teren (circa 600 000hectare), costul mediu de reîmpădurire este

de 10 000USD/hectar.

40

CONCLUZII

Efortul de asigurare a calităţii mediului se dovedeşte a fi una dintre cele

mai de seamă investiţii făcute pentru ridicarea bunăstării omului şi a capacităţii

sale productive, o investiţie cu unul din cele mai mari şi complexe efecte

propagate în economia şi viaţa societăţii.

Protecţia reală şi eficientă a mediului sub toate formele lui presupune

elaborarea în acest sens a unui program complex de lungă durată ca parte

componentă a prognozei şi planificării economice şi sociale pe termen lung.

Aprecierea calităţii vieţii presupune, obligatoriu, pe lângă analiza unui sistem

corespunzător de indicatori economici şi sociali, şi examinarea unui set coerent

de indicatori ecologici care să pună în lumină:

Având în vedere condiţiile economice din România, finanţarea acţiunilor de

prevenire, control şi combatere a degradării mediului va trebui suportată din

fondurile statului, contribuţia directă guvernamentală şi a autorităţilor locale

fiind unica sursă posibilă pentru finanţarea proiectelor de cercetare-dezvoltare

privind mediul, tehnologiile antipoluante, monitoring, participări la programe de

interes transnaţional şi naţional etc.

Guvernul va trebui să sprijine acţiunile organizaţiile nonguvernamentale,

permiţându-le acestora să participe la audieri şi dezbateri publice pe marginea

unor proiecte de dezvoltare cu impact ecologic; să acorde asistenţă organizaţiilor

nonguvernamentale pentru proiecte sau servicii particulare puse în slujba

promovării dezvoltării durabile.

41

Conştientizarea epuizării şi capacităţii de regenerare a resurselor naturale

impune redefinirea şi elaborarea de strategii de mediu solicitând colaborarea

autorităţilor publice locale cu organizaţiile nonguvernamentale pentru protecţia

mediului. Acest lucru va ridica nivelul de conştientizare a opiniei publice,

stimulând schimbările de atitudine în sensul unor alternative viabile.

Elaborarea unor strategii forestiere şi turistice este un proces complex care

implică un matur spirit ecologic, economic şi social din partea tuturor actorilor

publici şi privaţi care intervin în etapele procesului decizional de iniţiere,

adoptare şi aplicare a programelor de acţiune care reflectă la modul pragmatic,

strategia. Caracterul complex nu poate fi acoperit decât printr-o colaborare

interministerială sub dezideratul aplicabilităţii la efectul scontat.

Obiectivul general este, ca printr-o gestionare pe baze durabile, pădurea,

mediul înconjurător în general, potenţialul turistic natural şi antropic să aibă de

câştigat în ideea prezervării şi dezvoltării de o manieră ecologică, durabilă.

Obiectivele generale configurează măsuri particulare, grupate pe diferite niveluri

de acţiune: natural, economic, administrativ, tehnic, social şi politic.

Strategiile dezvoltării durabile în sectoarele forestier şi turistic trebuie să

ţină cont nu numai de indicatorii cantitativi, ei trebuind să acorde o atenţie

sporită acelor valori mai puţin cuantificabile în unităţi de măsură şi care

reprezintă adevărate patrimonii, integrând astfel conservarea resurselor genetice

forestiere, conservarea biodiversităţii, prezervarea şi ameliorarea efectelor

protective ale pădurilor, conservarea potenţialului turistic natural şi a

specificităţii zestrei culturale româneşti.

În plan economic, strategiile de dezvoltare economică durabilă din

silvicultură şi turism vor constitui instrumentul creşterii eficienţei la nivel

macroeconomic a activităţilor de valorificare a produselor forestiere şi a

atractivităţii destinaţiilor turistice.

Modul de gândire al conceptului de gestionare se impune a fi definit şi

încadrat în limitele juridice, economice şi sociale ale unui management public

42

eficient. Dar, nu numai structurile administrative de stat sunt obligate a

întreprinde acţiuni concertate în vederea salvgardării fondului forestier şi a

valorificării resurselor turistice, nefiind suficientă doar adoptarea strategiilor, ci

trebuie să existe şi voinţa socială a punerii ei în practică.

În concepţia actuală este nevoie de o economie care să respecte principiile

funcţionalităţii mediului, prin prisma tuturor componentelor sale. Sistemul

natural asigură nu numai bunuri, ci şi servicii, care sunt adesea mult mai

valoroase decât primele.

Este necesară o cale de mijloc, de remediere a situaţiei, de reconstruire a

ecosistemelor naturale, a economiei globale în vederea restabilirii unui echilibru

stabil, economic.

Surprizele şi sinergiile care au fost evaluate în anii recenţi privind

degradarea ecosistemelor naturale (topirea gheţarilor; focul care ameninţă

pădurile slăbite prin tăiere sau defrişare forţată pentru obţinerea de ecosisteme

antropizate, în special agricole; curentul El Niño; încălzirea globală; dispariţia

unor ecosisteme naturale) sunt câteva aspecte care justifică disfuncţionalităţile,

degradarea ecosistemelor naturale.

„Pământul, la începutul mileniului al treilea este în cumpănă. Omul, prin

activitatea sa economică, trebuie să-şi dimensioneze strategia pentru un mediu

aproape de echilibru, să corecteze printr-o activitate conştientă dezechilibrele.

Politica ecologică trebuie să justifice, în viitor, conştientizare şi o ecologie

raţională a gestiunii economice în contextul durabilităţii.

43

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Sima, Ion Surugiu, Violeta Gherghe, Amenajamentul Ocolului

Silvic Comana,Giurgiu(2003)

2. Adrian Sima, Violeta Gherghe, Amenajamentul Ocolului Silvic

Ghimpaţi,Giurgiu(2003)

3. Bran, F., Ioan, I. Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti, (2001)

4. Bran, Florina, Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică ( silvicultură şi turism), Bucureşti, Editura ASE, (2002)

5. Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Trică, Carmen, Eco-economia ecosistemelor şi biodiversitatea, Bucureşti, Editura ASE, (2004)

6. Carmen , Trică, Economia Mediului.Teorie şi practică, Editura ASE(2004)

7. Costel, Negrei, Economia si politica mediului , Editura ASE, Bucureşti,

(2004)

8. Ion Popovici, Vasile Gheorghe., Amenajamentul Ocolului Silvic Giurgiu, Giurgiu,( 2006)

9. Ion Popovici, Vasile Gheorghe, Amenajamentul Ocolului Silvic Bolintin, Giurgiu, 2004

10.Rojanschi, V., Bran, F., Strategii si politici de mediu, Bucureşti, Editura Economică(2002)

11.*** http://www.apm.ro12.*** http://www.romsilva.ro13.*** Rapoarte ale Regiei Naţionale a Pădurilor14.*** Legea 26, Codul Silvic, 1994

15.*** Legea 137, privind protecţia mediului înconjurător, 1995

16.*** Raport privind starea mediului ăn România in anul 2006, Ministerul

Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului

44

45