Lucrare de Disertatie1 - Impozit Profit

Cătălin Verdeş Impozitul pe profit curent şi impozitul pe profit amânat

Capitolul 1. Impozitul pe profit - descriere

1.1. Evoluţia impozitului pe profit – repere în timp

Începand cu anul 1991, legislaţia în domeniul impozitului pe profit a suferit modificari

constante adaptându-se cât mai mult la realităţile activităţii economice şi în ultimii ani la

reglementările existente în Uniunea Europeană.

Pe scurt cele mai importante acte normative ce au reglementat şi reglementează impozitul pe

profit sunt:

- Legea 12/1991 privind impozitul pe profit;

- O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată prin Legea nr. 76/1996;

- Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit;

- Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Principalele caracteristici ale evolutiei impozitului pe profit din 1991 până în prezent sunt

urmatoarele:Tabel nr.1.1 – Cote standard de impozit pe profit în perioada 1991 - 2010

Perioada De aplicare

Act normativ de bază Cota standard de impozit

01.01.1991 – 31.12.1994 Legea nr. 12/1991 Impozit progresiv (sumă fixa + cotă procentuală)

01.01.1995 – 31.12.1999 O.G. nr. 70/1994 38%01.01.2000 – 30.06.2002 O.G. nr. 70/1994 25%01.07.2002 – 31.12.2003 Legea nr. 414/2002 25%01.01.2004 – 31.12.2004 Legea nr. 571/2003 25%01.01.2005 – până în prezent

Legea nr. 571/2003 16%

Tabel nr. 1.2 – Cote reduse de impozit pe profit şi scutiri în perioada 1991 - 2010

Perioada de aplicare

Act normativ de bază

Cote reduse de impozit Scutiri

01.01.1991 – 31.12.1994

Legea nr. 12/1991 Impozitul aferent profitului utilizat pentru

dotare tehnica si protectia mediului se reduce cu

50%

- intre 6 luni (firmele prestatoare de servicii) si 5 ani

(firmele din industrie,agricultura si

constructii);- firmele care angajeaza persoane cu handicap,

organizatiile de nevazatori.01.01.1995 – 30.06.2002

O.G. nr. 70/1994 - Pentru venituri incasate in valuta din export se aplica cota de 5%- Impozitul aferent

- trezorera statului- institutiile publice- organizatiile de nevazatori, invalizi si de persoane cu

1


profitului utilizat pentru investitii in active corporale si necorporale se reduce cu 50%

handicap- cultele religioase- institutiile de invatamant

01.07.2002 – 31.12.2003

Legea nr. 414/2002

- Firmele din zona libera- cota de 5%;- Pentru venituri incasate in valuta din export se aplica cota de 6%, incepand cu ian.2003 cota este de 12,5%;- Activitati de natura barurilor de noapte – minim 5% din venituri.

- Investitiile in mijloace fixe si/sau brevete de inventie beneficiaza de chelt. suplim. de amortizare de 20% din valoarea de intrare

01.01.2004 – pana in prezent

Legea nr. 571/2003

- Activitati de natura barurilor de noapte – minim 5% din venituri

- investitiile in mijl. fixe destinate prevenirii accidentelor de munca se pot deduce integral;- investitiile in parcuri industriale (constructii si infrastructura interna), mijloace fixe si brevete de inventie beneficiaza de deducerea a 20% din valoarea de intrare la data punerii in functiune

1.2. Contribuţia impozitului pe profit la realizarea veniturilor bugetare

În perioada 1991- 2006 contribuţia impozitului pe profit la realizarea veniturilor bugetare

este prezentată în tabelele de mai jos:Tabel nr. 1.3 – Contribuţia impozitului pe profit la realizarea veniturilor bugetare în perioada 1991-1999

- miliarde lei (ROL)-

Anul Impozit pe profit

Impozite directe

Venituri fiscale

Venituri curente

Venituri totale

% imp profit/ven fiscale

% imp profit/ven totale

1991 104,90 278,90 479,40 490,60 496,80 22% 21%1992 315,70 789,40 1.291,80 1.342,60 1.363,90 24% 23%1993 750,30 1.880,50 3.654,40 3.757,30 3.792,40 21% 20%1994 1.904,10 4.550,40 8.318,80 8.850,90 8.860,10 23% 21%1995 2.791,30 6.340,60 12.454,50 12.875,40 12.888,30 22% 22%1996 3.517,30 8.532,60 17.523,00 18.267,50 18.372,80 20% 19%1997 10.638,90 20.516,70 40.051,00 41.496,70 43.834,50 27% 24%1998 10.845,60 22.714,20 60.677,90 62.681,00 67.215,50 18% 16%1999 16.646,00 26.560,80 85.019,00 88.649,70 93.239,80 20% 18%

Tabel nr.1.4 – Contribuţia impozitului pe profit la realizarea veniturilor bugetare în perioada 2000 - 2006

- milioane lei -

Anul Impozit pe profit

Impozite directe

Venituri fiscale

Venituri curente

Venituri totale

% imp profit/ven fiscale

% imp profit/ven totale

2000 1.992,70 3.147,20 11.439,40 11.976,40 12.034,20 17% 17%2001 2.199,10 4.114,60 13.727,70 14.685,20 14.820,90 16% 15%

2

Cătălin Verdeş Impozitul pe profit curent şi impozitul pe profit amânat2002 2.997,90 4.185,20 16.775,30 17.865,00 17920,60 18% 17%2003 4.368,10 5.019,30 23.602,30 25.184,50 25.244,70 19% 17%2004 6.441,60 7.585,40 30.252,70 32.107,10 32.195,40 21% 20%2005 6.495,30 8.962,50 34.531,20 36.530,20 36.599,50 19% 18%2006 7.905,50 11.474,30 37.900,20 40.513,00 40.695,10 21% 19%

Sursa: Anuarul Statistic 2007

În perioada analizată se poate observa o variaţie relativ redusă a ponderii impozitului pe

profit în total venituri fiscale între o medie de 21% (pentru intervalul 1991-1999) şi 19% (pentru

intervalul 2000 - 2006), cu un maxim de 27% în 1997 şi un minim de 16% în 2001.

Aceste ponderi sunt justificate de cotele mari de impozit pe profit care se aplicau în perioada

1991 – 1994 (impozit progresiv care putea ajunge până la 57,5%), respectiv 1995-1999 (impozit în

cotă de 38%), comparativ cu perioada 2000 – 2006 (impozit în cotă de 25%, respectiv 16%).

Ponderea principalelor impozite în totalul veniturilor fiscale, pentru perioada 1991- 1999

este următoarea:Tabel nr.1.5 – Ponderea principalelor impozite în total venituri fiscale în perioada 1991 – 1999

- miliarde lei

(ROL)-Impozit/Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Impozit pe profit 104,9 315,7 750,3 1.901,1 2.791,3 3.517,3 10.638,9 10.845,6 16.646,0

Imp. Pe salarii 172,2 457,7 1.093,1 2.552,5 3.380,2 4.683,7 9.301,0 10.094,9 7.207,5Alte impoz. Directe

1,9 16,0 37,0 93,8 169,1 331,7 576,7 1.668,5 2.476,3

Contributii - - - - - - - 105,2 230,9I. Total Impozite directe

279,0 789,4 1.880,4 4.550,4 6.340,6 8.352,7 20.516,6 22.714,2 26.560,7

TVA - - 726,2 2.267,7 3.778,3 5.359,4 11.681,3 22.493,2 32.471,2Imp. pe circ. marf. 182,5 418,5 743,9 774,5 1.054,0 - - - -

Accize - - - - - 1.485,3 4.288,7 8.431,3 16.167,9Taxe vamale 16,6 78,9 269,2 562,7 1.043,0 1.673,7 3.352,7 5.741,4 7.846,7Alte imp. Indirecte 1,4 5,1 34,7 163,5 238,7 472,0 211,6 1.297,8 1.972,3II. Total Impozite indirecte

200,5 502,2 1.774,0 3.768,4 6.114,0 8.990,4 19.534,3 37.963,7 58.458,1

III. Total venituri fiscale

479,5 1.291,6 3.654,4 8.318,8 12.454,6 17.343,1 40.050,9 60.677,9 85.018,8

Pondere Imp. Directe/Total ven. fiscale

58% 61% 51% 55% 51% 48% 51% 37% 31%

Pondere Imp. Indirecte/Total ven. fiscale

42% 39% 49% 45% 49% 52% 49% 63% 69%


Pentru perioada 2000 – 2006, ponderea principalelor impozite în totalul veniturilor fiscale,

este următoarea:

3


Tabel nr.1.6 – Ponderea principalelor impozite în total venituri fiscale în perioada 2000 - 2006

- milioane lei -Impozit/Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Impozit pe profit 1.992,7 2.199,1 2.997,9 4.368,1 6.441,6 6.495,3 7.905,5Imp. pe salarii 162,9 40 30 25 16,7 74,8 -Imp. pe venit 693,9 769 225,3 43,4 470 1.522,7 2.189Alte impoz. Directe

256,1 516,6 362,1 413,6 538,4 746,7 1.409,3

Contributii 41,6 590 569,9 169,2 118,7 123 -I. Total Impozite directe

3.147,2 4.114,7 4.185,2 5.019,3 7.585,4 8.962,5 11.518,30

TVA 5.043,9 5.179,3 7.264,4 9.546,9 11.273,2 13.021,3 13.224,0Accize 2.063,6 2.729,3 3.243,3 6.040,8 7.965,1 9.079,1 9.943,1Taxe vamale 870,2 903,8 936,2 1.288,2 1.623,3 2.040,9 -Alte imp. Indirecte 314,5 800,7 1.146,2 1.707,1 1.805,7 1.427,1 3.214,8II. Total Impozite indirecte

8.292,2 9.613,1 12.590,1 18.583 22.667,3 25.568,7 26.381,9

III. Total venituri fiscale

11.439,4 13.727,8 16.775,3 23.602,3 30.252,7 34.531,2 37.900,2

Pondere Imp. Directe/Total ven. fiscale

28% 30% 25% 21% 25% 26% 30%

Pondere Imp. Indirecte/Total ven. fiscale

72% 70% 75% 79% 75% 74% 70%


Dacă în perioda 1991-1997 ponderea principală în totalul veniturilor fiscale ale bugetului de

stat o aveau impozitele directe, începând cu anul 1998 principala sursă de venituri fiscale o

reprezintă impozitele indirecte.

Principalele surse fiscale la bugetul de stat sunt:

- pentru anul 1991 –impozitul pe circulaţia mărfurilor, impozitul pe salarii şi impozit pe profit;

- pentru anul 1992 -, impozitul pe salarii, impozitul pe circulaţia mărfurilor şi impozitul pe profit;

- pentru anul 1993 – impozitul pe salarii, impozitul pe profit şi TVA;

- pentru anul 1994 – impozitul pe salarii, TVA şi impozitul pe profit;

- pentru anul 1995 – TVA, impozitul pe salarii şi impozitul pe profit;

- pentru perioada 1996 -1998 – TVA, impozitul pe profit şi impozitul pe salarii;

- pentru anul 1999 - TVA, impozitul pe profit şi accize;

- pentru perioada 2000 – 2006 – TVA, accize şi impozit pe profit.

4


1.3. Impozitul pe profit – caracterizare pentru România

1.3.1. Subiecţii impozitului pe profit în România

Se constituie ca subiecţi ai impozitului pe profit persoanele juridice române, persoanele

juridice străine care desfaşoară activitate in România fie prin intermediul unui sediu permanent în

România, fie într-o asociere fără personalitate juridică, cele care realizează venituri din/sau în

legătura cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de

participare deţinute la o persoană juridica română, precum şi persoanele fizice rezidente asociate cu

persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri

fără personalitate juridică.

Scutirea de la plata impozitului pe profit vizează în principal trezoreria statului,

instituţiile publice, fundaţiile, cultele religioase, instituţiile de învăţământ particular acreditate şi

cele autorizate, Banca Naţionala a României.

1.3.2. Anul fiscal, cota de impozitare şi reguli generale de determinare a profitului impozabil

Conform legislaţiei române anul fiscal este anul calendaristic.

Cota de impozitare pentru anul 2010 este de 16 % aplicată asupra profitului impozabil.

De cotă redusă de impozit beneficiază agenţii economici care desfăşoară activităţi de natura

barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv

persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere şi care sunt

obligaţi la plata unui impozit minim de 5% aplicat asupra veniturilor înregistrate.

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi

cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile

neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau

în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor.

În categoria veniturilor care nu se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil se regăsesc:

- venituri care au fost impozitate la sursă, aşa cum sunt dividendele primite de un agent economic

din România de la o alta persoană juridică româna sau străină (în anumite condiţii);

5


- venituri determinate de anularea unor cheltuieli pentru că nu s-a acceptat deducerea, aşa cum sunt

cheltuielile cu ajustări pentru depreciere nerecunoscute fiscal, cheltuieli cu dobânzi şi penalităţi

datorate autorităţilor române;

- venituri aferente unei activităţi specifice (stimulate prin măsuri fiscale), aşa cum sunt veniturile din

tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a

Valorilor Mobiliare;

- venituri ce fac obiectul unor convenţii internaţionale, acorduri sau memorandumuri.

Din totalul cheltuielilor înregistrate de agentul economic, o parte sunt admise limitat la

deducere, astfel:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul

veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât

cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România

şi în strainătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu

salariile personalului, cu modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu

prioritate, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormantare, ajutoarele pentru boli grave sau

incurabile şi protezele, tichete de creşă acordate de angajator, cadouri în bani sau în natură oferite

copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor

pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de

familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodarie,

ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;

d)perisabilităţile;

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori;

f) cheltuielile cu provizioane şi rezerve (rezerve legale, provizoane pentru garanţii de bună execuţie

acordate clienţilor şi în anumite procente provizioane pentru deprecierea creanţelor clienţi);

g) cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar;

h) amortizarea fiscală;

i) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume

reprezentand echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

j) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând

echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

k) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în

6


localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita

corespunzatoare suprafeţelor construite prevazute de Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;

l) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate

personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita corespunzatoare

suprafeţelor puse la dispoziţia societaţii în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop;

m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, exclusiv cele privind combustibilul, aferente

autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei

juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de

atribuţii.

Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii cu impozitul pe profit datorat;

b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere datorate către

autoritaţile române/străine;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din

gestiune ori degradate, neimputabile, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă;

d) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ,

e) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

f) cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte

normative;

g) cheltuielile salariale sau de altă natură plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt

incluse în veniturile salariale ale angajatului;

h) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii,

pentru care nu sunt încheiate contracte;

i) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate,

pentru partea neacoperită de provizion, precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a

creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru care nu s-a putut constitui provizion deductibil

fiscal.

j) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private care depăşesc una

din limitele de 3 la mie din cifra de afaceri, respectiv 20% din impozitul pe profit datorat;

k) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile

profesionale care depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual;

l) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a

7


efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora;

m) în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele

rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu excepţia

vehiculelor utilizate exclusiv pentru intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de

personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi

utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a

forţei de muncă; taxi; şcoli de şoferi.

1.3.4. Provizioane şi rezerve

Principalele categorii de rezerve şi provizioane care sunt acceptate la deducere

în vederea stabilirii impozitului pe profit sunt:

a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte

de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă

cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din

capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu;

b) provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;

c) provizioanele constituite în limita unui procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor,

înregistrate de către societatea comercială, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;

2. creanţa este deţinută la o persoana juridica asupra căreia este declarată procedura de deschidere a

falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atesta această situaţie;

3. nu sunt garantate de altă persoană;

4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată agentului economic;

5. au fost incluse în veniturile impozabile.

Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se

include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării

destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub

orice forma, lichidării, divizarii, fuziunii sau oricărui alt motiv. Aceste prevederi nu se aplică dacă

un alt agent economic preia un provizion sau o rezervă în legatură cu o divizare sau fuziune, cele

menţionate mai sus aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.

Prin excepţie, rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată

după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul

amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impoziteaza

8


concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor

mijloace fixe, după caz.

Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu

pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor, in caz contrar

asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de

întârziere, de la data aplicării facilităţii respective.

1.3.5. Cheltuieli cu dobanzile şi diferenţele de curs valutar

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a

capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determina ca raport

între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a

valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe

profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de

rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu

dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul

la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada

următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.

În cazul în care cheltuielile din diferentele de curs valutar ale firmei depăşesc veniturile din

diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuiala cu dobânda, deductibilitatea acestei

diferenţe fiind supusă limitei privind gradul de îndatorare. Cheltuielile din diferenţele de curs valutar

sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

În cazul imprumuturilor obţinute de la alte entitaţi, decât cele menţionate mai sus, dobânzile

deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei

luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi

b) nivelul ratei dobânzii anuale stabilit prin hotărâre a Guvernului, pentru împrumuturile în

valută.

1.3.7 Amortizarea fiscală

Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau

îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea

amortizării.

9


Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte

cumulativ următoarele condiţii:

a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de

servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită de lege, la data intrării în patrimoniul

agentului economic;

c) are o durata normală de utilizare mai mare de un an.

Nu reprezintă active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele înpădurite;

b) tablourile şi operele de artă;

c) fondul comercial;

d) lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;

e) bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu işi pierde valoarea în timp datorită folosirii;

g) casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele

decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.

Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor

reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi

pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, se poate opta pentru metoda de amortizare

liniară, degresivă sau accelerată;

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, se poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau

degresivă.

În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de

amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu a mijlocului fix amortizabil.

Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul 100 la durata normală de utilizare

a mijlocului fix.

În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea

cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

10

http://codfiscal.net/art-24-amortizarea-fiscala/

http://codfiscal.net/tag/hg-valoare-de-intrare/

http://codfiscal.net/valoarea-de-intrare-a-mijloacelor-fixe/


În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la data

intrării în patrimoniu a mijlocului fix;

b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de

amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare ramasă a acestuia.

Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau

fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia

cheltuielilor de constituire şi a fondului comercial, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din

punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul

deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin

intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioada de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se

poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.

Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;

b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în

locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală

de utilizare, după caz;

c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de

10 ani;

d) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore

de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice;

e) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzator

suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei;

f) numai pentru autoturismele folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare ale

persoanei juridice (un singur autoturism).

Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în

calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din

funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu

amortizarea fiscală.

În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai

mică decât limita stabilită prin lege, se poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente

imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare.

11


1.3.7. Pierderea fiscală (internă şi externă) şi creditul fiscal

Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile

impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de

plată a impozitului pe profit.

1.3.8. Scutiri, reduceri, facilităţi

Agenţii economici care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de munca

şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral

valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste

cheltuieli prin deduceri de amortizare.

Pentru investiţiile realizate în parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se

acordă o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investiţiilor în

construcţii sau a reabilitărilor de construcţii, infrastructura interna si de conexiune la reţeaua publică

de utilităţi, ţinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea şi duratele normate de

utilizare a mijloacelor fixe amortizabile.

Firmele care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile

şi care au putut deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora

conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie,

până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe

amortizabile cel putin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare.

În cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum

şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, societatea comercială poate opta pentru

metoda de amortizare accelerată.

Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi

instalaţii de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi

duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri

impozabile, este scutit de impozit.

Profitul investit reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil

cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiţiei. Scutirea de impozit

12


pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru

perioada respectivă.

Pentru perioada 1 octombrie—31 decembrie 2009, în aplicarea facilităţii se ia în considerare

profitul contabil înregistrat începând cu data de 1 octombrie 2009 şi investit în activele produse

şi/sau achiziţionate după aceeaşi dată.

Pentru anul 2009 profitul contabil luat în considerare la aplicarea facilităţii este cel

înregistrat după data de 1 octombrie 2009.

Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma profitului pentru care s-a

beneficiat de scutirea de impozit pe profit va fi repartizată cu prioritate pentru constituirea rezervelor

până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la

sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează regularizarea

profitului investit, iar agentul economic nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru

constituirea rezervelor.

Pentru activele care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se

acordă pentru lucrările realizate efectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări, pentru investiţiile

puse în funcţiune parţial în anul respectiv.

Scutirea se aplică pentru activele considerate noi, în sensul că nu au fost anterior utilizate.

Firmele care vor să beneficieze de această scutire au obligaţia de a păstra în patrimoniu

activele respective cel puţin o perioadă egală cu jumatate din durata lor normală de funcţionare,

stabilită potrivit Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor

fixe. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe

profit şi se stabilesc majorări de întârziere, de la data aplicării facilităţii.

În cazul în care, ca urmare a aplicării acestei scutiri, impozitul pe profit este sub nivelul

impozitului minim, plata se va face la nivelul impozitului minim.

Pentru echipamentele tehnologice care fac obiectul acestei scutiri nu se admite la deducere

amortizarea fiscala. Astfel, se poate constata ca această scutire de impozit nu determina în fapt decât

o amânare a plăţii impozitului pe profit.

Începand cu luna iulie 2009, se poate beneficia de amânarea la plată pentru o perioadă de

maxim 6 luni a impozitelor datorate bugetului de stat, cu luarea în considerare a următoarelor

aspecte:

- trebuie să nu existe obligaţii fiscale neachitate la data de 30 septembrie 2008;

- să fie depuse toate declaraţiile fiscale;

- să nu fie înscrise fapte în cazierul fiscal;

13


- nu s-a stabilit răspunderea conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura

insolvenţei si sau raspunderea solidară potrivit art. 26 si 27 din O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală;

- pe perioada amânării se datorează o dobândă de 0,05% pentru fiecare zi a amânării la plată

(rezultă un nivel de dobândă anuală de 18,25%).

1.3.9. Plata, declararea si evidenţa impozitului pe profit

Plata impozitului se face anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu

indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborarii

bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate. Termenul până la care se

efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe

profit, respectiv până la data de 25 aprilie inclusiv a anului următor.

Declararea impozitului pe profit se face până la data de 25 inclusiv a lunii următoare

trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia

se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind impozitul

pe profit pentru anul precedent, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.

Cazuri speciale de declarare şi plata a impozitului pe profit intâlnim astfel:

- pentru persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate

în România într-o asociere fără personalitate juridică - obligaţia de a declara şi plăţi

impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului

pentru care se distribuie rezultatul asocierii;

- agenţii economici care obţin venituri majoritar din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice,

pomicultura şi viticultura au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la

data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;

- agenţii economici nou-înfiintaţi efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la

nivelul impozitului minim anual aferent primei tranşe de venituri totale, recalculat în mod

corespunzător pentru perioada impozabilă respectivă;

- agenţilor economici care în anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe

profit, iar în anul pentru care se calculează şi se efectuează plăţile anticipate nu mai

beneficiaza de facilităţile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe

baza căruia se determina plăţile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform

declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul

pe profit scutit;

14


- agenţii economici care definitivează până la data de 25 februarie închiderea exerciţiului

financiar anterior, depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit

aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor;

- persoanele juridice care încetează să existe în cursul anului fiscal au obligaţia să depună

declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la data depunerii

situaţiilor financiare la registrul comerţului.

În cazul societăţilor comerciale, declararea impozitului pe profit se face trimestrial prin

declaratia 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat" pentru impozitul

pe profit de plată pentru trimestrul expirat , cu termen de depunere la organul fiscal 25 a lunii

următoare. Declararea impozitului pe profit pentru anul expirat se face, cel mai devreme până la data

de 25 februarie sau cel târziu până la 25 aprilie a anului următor, prin depunerea declaraţiei 101

”Declaratie privind impozitul pe profit”.

Modul de calcul al impozitului pe profit trebuie consemnat de catre plătitorii de impozit pe

profit intr-un registru obligatoriu numit Registru de evidenţă fiscală. Informatiile din Registrul de

evidenţă fiscală vor fi consemnate cronologic, cu mentionarea si a conturilor contabile in care au

fost inregistrate sumele care fac obiectul explicaţiilor.

1.4. Impozitul minim (forfetar)

Începand cu luna mai 2009 a fost introdus impozitul minim (ca o măsură de reducere a

evaziunii fiscale în anumite domenii de activitate economică) a cărui aplicare prevede ca în cazul

în care impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri

totale corespunzătoare, plătitorii de impozit sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.

Sumele corespunzătoare impozitului minim stabilite în funcţie de veniturile totale

înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

Tabel nr.1.7 – Tranşe de venituri şi impozit minim anualVenituri totale anuale

(lei)Impozit minim anual

(lei)0-52.000 2.20052.001 - 215.000 4.300215.001 – 430.000 6.500430.001 – 4.300.000 8.6004.300.001 – 21.500.000 11.00021.500.001 – 129.000.000 22.000Peste 129.000.001 43.000

15


Baza impozabilă este formată din veniturile totale, obţinute din orice sursa, înregistrate la data de 31

decembrie a anului precedent, din care se scad:

a) veniturile din variaţia stocurilor;

b) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse

pentru finanţarea investiţiilor;

d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au

fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil;

f) veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare;

g) veniturile neimpozabile prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri.

1.5. Impozitul pe profit – privire comparativă în Uniunea Europeană

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, în unele ţări se

foloseşte acelaşi sistem de impunere ca în cazul persoanelor fizice, iar în altele se practică un sistem

distinct. În general, modul în care se realizează impunerea profitului realizat de persoanele juridice

este determinat de organizarea acestora, ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital. În cazul

societaţilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent în baza sistemului aplicat

veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil să se facă distincţie între averea fiecăreia din

persoanele asociate şi patrimoniul societăţii respective.

La societăţile de capital, poate fi făcută o demarcaţie netă între averea personală a

acţionarilor şi patrimoniul societăţii; acţionarii răspund pentru actele şi faptele societăţii numai în

limitele părţii de capital pe care o deţin. Profitul obţinut de o societate de capital se repartizează atât

acţionarilor sub forma de dividende, cât şi societăţii pentru constituirea unor fonduri. Prin urmare, în

cazul societăţilor de capital putem vorbi de profitul societăţii înainte de repartizare, de profitul

repartizat acţionarilor sub formă de dividende şi de profitul rămas la dispoziţia societăţii.1

În ceea ce priveşte impozitarea propriu-zisă a profitului net obţinut de societăţile de

capital, practica fiscală internaţională permite evidenţierea următoarelor situaţii:

1 Vacarel I. – Finante publice, Editia a II-a, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 2000, p.427

16


1. în unele ţări cotele de impunere sunt diferenţiate în funcţie de proprietarul capitalului

social. De exemplu, în Bulgaria, profitul întreprinderilor de stat de interes naţional este impozitat cu

o cotă de 52%, iar cel al întreprinderilor de interes local cu 42%;

2. cotele de impunere sunt diferenţiate în funcţie de natura activităţilor din care se

obţine profitul. Această situaţie se întâlneşte în Ucraina, Franţa, Germania, Bulgaria şi România;

3. nivelul cotelor de impunere este stabilit în funcţie de cifra de afaceri a societăţii

( Marea Britanie);

4. utilizarea unor cote de impozit diferite, după cum impozitul este un venit al bugetului

de stat sau al bugetelor locale;

5. utilizarea unei singure cote de impunere.

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regulă, anual, pe baza

declaraţiei de impunere întocmite de acestea. Impozitele stabilite conform celor mai sus menţionate

sunt trecute de către organele fiscale în registrul de rol.

17

Lucrare de Disertatie1 - Impozit Profit

Documents

Transcript of Lucrare de Disertatie1 - Impozit Profit