Carte: Lucian Boia - Occidentul: O interpretare istorica

in ciuda celor sustinute de partizanii corectitudinii politice, cultura occidentala este fara indoiala modelul cel mai de succes din istorie, ca dovada ca a fost luata de exemplu in intreaga lume. Institutiile democratice, capitalismul, stiinta si tehnologia, justitia, cultura inalta si cultura pop toate isi au originea, direct sau indirect, in cele cateva tari din Europa de Vest care compun Occidentul in sensul sau restrans (si in SUA, extensia lor). Lucrurile n-au stat insa intotdeauna asa: daca ne-am intoarce in timp 1000 de ani, am fi tentati sa dam mai multe sanse de reusita stralucitelor civilizatii ale Chinei si Islamului decat (pe atunci) inapoiatilor vest-europeni. Ce a dus la situatia actuala, care a fost cheia succesului istoric al Occidentului pe scena mondiala? acestea sunt intrebarile la care raspunde istoricul Lucian Boia in volumul Occidentul: O interpretare istorica (Humanitas, Bucuresti, 2007).

Profesor la Facultatea de Istorie si specialist recunoscut, chiar si in urma publicitatii de care a beneficiat in ultimii ani, mai mult in afara decat in Romania, Boia expune concis si intr-un stil fascinant (dar fara a compromite in vreun fel valoarea academica a cartii) principalele teorii privind chestiunea in cauza, de la Fernand Braudel incoace. Aidoma cliseului despre rostul studierii istoriei, viziunea unui istoric aduce o intelegere mai buna a problemelor prezentului (de la conflictele din Orientul Mijlociu la propriile noastre dificultati postcomuniste), care par mai limpezi macar in ce priveste cauzele, daca nu si rezolvarile lor. Boia arata cum succesul occidental este rezultatul unei sinteze fericite a tot soiul de factori, de la cei strict fizici si geografici, la cultura, accidente fericite ale istoriei si dezvoltari pe termen lung. Geografia fragmentata a Europei (comparati conturul tarmurilor europene cu cel al Africii sau chiar Asiei) a favorizat dezvoltarea independenta a unui numar de culturi diferite intr-un spatiu restrans, fortandu-le sa interactioneze si sa convietuiasca. Aceasta traditie a experientei alteritatii si a sintezei culturale va fi exacerbata in era migratiilor, ulterioara caderii Imperiului Roman de Apus, permitand asimilarea in Evul Mediu a influentelor culturii arabe si bizantine, stiinta carora a propulsat cuceririle epocii coloniale, in care Europa a descoperit si apoi cucerit intreaga lume. Geniul Occidentului, apreciaza Boia, a constat tocmai in spiritul sau deschis si sintetic: in timp ce civilizatiile concurente s-au multumit sa se inchida in sine (asemeni Chinei si Japoniei), vest-europenii nu au ezitat sa preia influente din toate culturile intalnite si sa perfectioneze inovatiile acestora, implementandu-le la scara larga. Hartia este o inventie chineza, insa aplicatia sa care a schimbat lumea, cartea tiparita, apartine Europei. Stiinta greaca si araba a fost preluata in Evul Mediu si dusa mai departe, pe un fagas deopotriva strict fundamentat teoretic dar si utilizabil practic, asigurand

astfel superioritatea tehnologica a Europei asupra celorlalte culturi. Solutiile pentru culturile ce incearca sa recupereze un decalaj mai mic sau mai mare fata de Occident nu sunt multe, insa nici de negasit. Boia respinge determinismul strict, weberian (anumite forme culturale, spre exemplu protestantismul, nu sunt preconditii ale dezvoltarii si functionarii capitalismului si democratiei), insa admite ca drumul spre modernitate este ingust si nu permite multe devieri de la modelul initial. Viitorul va arata daca sinteze alternative, precum cea chineza (capitalism in absenta democratiei) sunt viabile pe termen lung. Romania din care Europa face

parte? E evident: face parte din Europa Rasariteana. Raspunsul e aici clar, chiar daca unii insista acum asupra faptului ca sintem in Europa Centrala. Am auzit spunindu-se ca sintem exact la mijlocul Europei daca masori distanta dintre Atlantic si Urali. Eu vorbesc insa de o impartire istorica si culturala a continentului european, nu de una facuta la numarul de kilometri. Deci noi sintem in partea rasariteana: partea ortodoxa, partea care a cunoscut o dezvoltare istorica mai lenta, care a intrat mai tirziu si incomplet in revolutia industriala, care si-a pastrat multa vreme un profil rural, care a avut o inclinare spre regimuri politice mai curind autoritare pina intr-o perioada destul de recenta. Ce anume impiedica Romania sa fie cu totul "occidentala"? Nu numai Romania e impiedicata sa fie total occidentala. Si Rusia, ca sa dau exemplul extrem, e poate intr-o masura mult mai mare decit Romania "neoccidentala". Nici nu stiu daca tara noastra va ajunge vreodata "total occidentala", dupa cum nu stiu daca Occidentul va ramine "total occidental". Noi cunoastem, in cel mai bun caz, istoria de pina acum. Nu cunoastem istoria de acum inainte. Romania a fost impiedicata de istorie. Este o alta istorie! De fapt, nu Europa asta din care face parte Romania este diferita, ci Europa Occidentala este diferita. Europa Occidentala a venit la un moment dat cu o alta formula. A venit cu o istorie dinamica, cu o istorie imaginativa, care a favorizat schimbarea, si nu mentinerea lucrului dat. A fost si este o Europa cuceritoare, in toate sensurile; o Europa expansionista care a inventat, in acelasi timp, democratia, dar si dispretul fata de celalalt. Mai curind Occidentul este exceptia. Sigur ca exceptia asta s-a impus asupra lumii si a devenit norma. Romania a ramas in urma fata de Occident. Ceilalti au ramas in urma fata de Occident nu fiindca erau meniti sa ramina in urma, ci pentru ca Europa Occidentala a mers foarte repede inainte. Acest decalaj are o istorie lunga si ar fi o greseala sa punem inapoierea doar pe seama comunismului. Comunismul a profitat de acest decalaj, e adevarat, si, la rindul lui, a facut ca aceasta intirziere istorica sa creasca venind cu o solutie de modernizare care nu s-a dovedit a fi una viabila. Nu e corect sa spunem ca Romania e acum intirziata fata de Europa Occidentala din cauza comunismului. Romania era deja intirziata! Comunismul a gasit un teren prielnic. Cartea dumneavoastra, tradusa din editia dintr-o limba straina, cum se intimpla de regula cu volumele pe care le semnati, e comentata in ziare si in reviste importante din Franta. In doua-trei fraze, ce aduce nou perspectiva pe care o propuneti? Eu am incercat sa explic un fenomen care este foarte curios. "Occidentul", cind isi incepe cariera, simbolic pe la anul 1000, este, dintre marile civilizatii, cel mai putin evoluata. E o lume saraca si grosolana daca il comparam cu Bizantul sau cu lumea islamica, foarte evoluata la acea vreme, sau cu marea civilizatie chineza. Spun povestea unui miracol; un "miracol" ca figura de stil, insa, pentru istorici, un "miracol" trebuie sa aiba o explicatie. Am incercat sa explic cum aceasta lume, care, la start, nu avea nici o sansa fata de marile civilizatii, a reusit nu numai sa le depaseasca, ci si sa inventeze cu totul altceva si sa domine si sa schimbe lumea. Sint foarte multe cauze care, adunate, ajung sa defineasca, in mod fundamental, un alt tip de civilizatie. E o carte scrisa pentru romani sau pentru occidentali? E o carte scrisa in primul rind pentru mine, fiindca am avut-o eu in mintea mea. Nu vreau sa ma prezint mai individualist decit sint in materie de activitate scriitoriceasca, dar cred ca orice autor scrie in primul si in primul rind fiindca are el nevoie sa scrie. Pur si simplu am vrut sa scriu o asemenea carte, fara sa ma gindesc ca o scriu pentru romani sau pentru occidentali. In al doilea rind, eu nu fac o diferenta intre "noi" si "lumea occidentala". Sigur, istoriceste, diferenta exista, dar eu nu am scris niciodata in mod special pentru romani sau in mod special pentru vestici. E o carte pentru oricine se intereseaza de ceea ce scriu eu. Ce e Occidentul? Se poate spune ca e o "specie" superioara? Nu cred ca putem discuta in termeni de "superior" si "inferior" pentru ca noi nu stim care sint sensul si directia lumii. Repet ce am spus: Occidentul este un altfel de civilizatie. E o civilizatie dinamica, o civilizatie transformatoare, e o civilizatie care a inventat stiinta moderna, tehnologia moderna. Tot ce e in jurul nostru sint inventii occidentale. Occidentul e si un model de lume. E o lume fragila? O lume care va avea nevoie de intariri in viitorul imediat si mediu?

Ca istoric, abia daca reusesc sa deslusesc trecutul. Ce se va intimpla in viitor este greu de spus. Acum, procesul de globalizare face ca Occidentul sa nu mai detina singur secretul acestui tip de civilizatie. Cuceririle si inventiile Occidentului se raspindesc foarte repede in intreaga lume, iar unii se pot dovedi mai rapizi decit "occidentalii". A se vedea in acest sens ce se intimpla acum in Extremul Orient. Sint insa multe primejdii care pasc civilizatia occidentala si Europa. E inca o lume performanta, e inca nucleul central al lumii, dar e o lume care devine tot mai mica. Avem demografie in declin, avem fenomenul imigrationist care ridica multe probleme. Pe de alta parte, eu la intrebarea asta raspund usor: n-am nici cea mai mica idee ce va fi peste 100 de ani! Sigur sint multi care au idei in privinta asta, dar va asigur ca tot ce se spune ca va fi peste 100 de ani nu o sa corespunda cu ceea ce va fi atunci. Se poate spune ca proiectul UE este unul "imperialist"? Da. Insa, mai degraba, in sensul soft al termenului. Europa Occidentala a simtit nevoia sa isi mareasca domeniul, judecata care a stat la baza acestei nevoi fiind aceea ca statele foarte mari vor avea un cuvint de spus. SUA, azi, China, miine; deci in sensul acesta e si proiectul european unul "imperialist". Cind spun acum "imperialist", nu acord termenului o conotatie negativa. Este Occidentul cea mai buna dintre lumi? Au fost afirmatii de acest gen de-a lungul timpului? Asta eu nu indraznesc sa spun. Din punctul meu de vedere, este cea mai buna dintre lumi, ceea ce nu inseamna ca este o lume buna. Sau nu inseamna ca este o lume foarte buna. Occidentul a fost si inca mai este cea mai eficienta dintre lumi. A fost si este lumea care a realizat cel mai mult. E mai usor de scris o carte despre Occident decit una despre Orient? Pentru mine este mai usor, fiindca ma pricep mai bine la Occident decit la Orient. Am, de cind ma stiu, o inclinare spre lumea occidentala. Relatia mea cu Occidentul este foarte confortabila. M-am simtit bine cu valorile occidentale, iar cartilor mele am incercat sa le dau o tusa occidentala.