lsr-u.iaa.âr-u.1 20 L e i .

Anul XLV. Sibiiu, 24 Aprilie 1943 Nr. 16-17

REVISTA ECONOMICA O R G A N FINANCIAR-ECONOMIC

Proprietatea $i organul oficial al fisei!, i n i . financiare româneşti i Ardeal, Banat, Crişana ;i tiaramurăş „SOLIDARITATEA" S i n . î n s c r i s snb A r . 2 2 / 1 9 3 8 l a T r i b u n a l nl Sibin.

A p a r e odată pe s ă p t ă m â n a .

Redacţia fi admlnlitraţla: Slbilu, Strada Vlsarlon Roman Nr. 1—3

Abonamentul pean: In ţară: pentru autorităţi, bănc\ cooperatire şi întrepriudari Lei 1500—;pt. particulari Lei 800"— ;pentru funcţionarii publici şi particulari Lei 5C0"—. In străinătate Lei 2000—. Taxa pentru inserţiuni: de flecare cm. • Lei 20 —

Fondator: Dr. CORNEL DIACONOVICH. Redactor responsabil : Dr. Mlhai VeliCiU

S u m a r u l : Urcări de capital. — Noţiuni rezumative asupra for­

mării desvoltării şi funcţiunilor economico-sociale ale ora­şelor. — Spicuiri din monografia d-lui dir. loan Ghişa „Bancă Crişana". S. A. ^Brad. — Oameni celebri în lumina proble­melor politico-economice de azi. — Din ţările în cari ne luptăm. — Legea chiriilor. — Bursa.

Ureâri de c a p i t a l .

In legătură eu continua urcare a preturilor, problema urcărilor de capital a deuenit foarte actuală. Ea a intrat, şi în conştiinţa publicului dejinăfor de ua-lori mobiliare, şi acordă o mare aten­ţiune — după cum ne arată mişcarea cursurilor la bursă — acţiunilor aparţi­nătoare acelor societăţi eari îşi măresc capitalul fie prin reeualuare, fie prin emisiune de noui acţiuni.

Legile noastre pretind ea la for­marea unei noui societăţi comerciale ca­pitalul să fie arătat în amănunţime după eompoziţiunea sa cifrică şi etnică, şi să fie înregistrată conform în registrul ofi­cial comercial respectiu de firme. Ghier şi schimbările ce ar obueni în restimpuri trebuesc anunţate şi înregistrate.

Afară de eonsideraţiuni economice şi etnice, interesul principal la urcările de capital îl arată fiscul care are dreptul de a încasa impozitul proporţional la fiecare înregistrare de capital nou sau

urcare de capital. De aci prouine şi dreptul de control al fiscului pe care îl exercită la anumite epoee asupra dife­ritelor societăţi. Dacă s'a înregistrat o urcare de capital atunci el are dreptul de a încasa pentru diferenţă impozitul proporţional.

Urcările de capital se pot încadra în două forme ce priueşte fondul capi­talului. La societăţile eari au de scop un comerţ de mărfuri, şi la cele industriale al căror aetiu cuprinde material de pre­lucrat sau de confecţionat, eu urcarea capitalului se intenţionează o echilibrare a urcării preţurilor mărfurilor din aetiu. Ga societăţile bancare eari la aetiu nu au bunuri materiale decât în mică măsură, urcarea capitalului prouine de obieeiu din necesitatea ce o impune creditul.

Actiuul unei societăţi bancare se compune afară de un stoc anumit de numerar care trebue menţinut pentru

| bunul mers al afacerii, în cea mai mare j parte din pretensiuni. Aici auem dife-I ritele categorii de debitori, apoi un stoc

de titluri cari se compun din acţiuni şi hârtii de stat, şi în fine imobile. Dintre toate aetiuele, singur acestea din urmă^ formează ualori reale eari nu pot fi ni-* micite nici de deprecierea banului nici de prăbuşirea hârtiilor de ualoare, nici de falimentul debitorilor. Sunt singurele cari formează un substrat solid al acţi­unilor. Din păcate chiar acestea sunt

limitate prin lege, pentru ea bănea să nu demnă „imobilizată". Cât de relatiu este şi acest principiu, putem constata în zilele noastre, când unele bănci prin uinderea eâtorua case pe cari le-ar auea ea plasamente — în loc de hârtii — şi-ar putea asana finanţele.

La bănci deci se pune chestia ur­cării de capital nu în urma unei reeua.-luări de materiale cum ar ji la industrii, ei în urma eererei fot mai mare de credit. Cererea aceasta deuine în mod automat tot mare, deoarece un ţăran care a cumpărat în uremuri' bune un plug eu 300 Lei-, azi îl poate cumpăra numai eu 10.000 Lei sau poate şi mai scump. Şi aşa este în toate comparti­mentele : la comerciantul de băcănie, de fierărie, ete. Asemenea şi în industrie. De­bitorul care cerea un împrumut de 10,000 Lei, era ajutct binişor acum 3—4 ani, azi nu mai poate fi mulţumit decât eu un multiplu al acestei sume. Aglomerân-du-se la o bancă multe cereri de credit, mijloacele proprii nu mai sunt suficiente, şi pentru mulţumirea clientelei trebuiesc căutate alte resurse de capital rulant. Nici acestea nu sunt aşa de uşor de găsit, deoarece creditorii nu se prea îmbulzesc, şi nici deponenţii; afară de acestea • cei mai mulţi dintre ei împru­mută numai pe termin scurt. Este drept că Banca Naţională sare atunci în ajutor însă şi calea aceasta are dificultăţile sale. Afară de aceasta la unele credite în compartimentul cărora s'ar putea face afaceri de mare anuergură, cum ar fi afacerile de export, sau la primirea de de­puneri, legea bancară are unele îngră­diri prin eari se permite numai o anu­mită cofă, în raport cu capitalul şi re-zeruele. Intre astfel de împrejurări con­ducerea băncii face apel la foştii ac* ţionari şi la marele public, pentru o ur­care de capital prin emiterea de noui acţiuni.

0 anumită reeualuare a aetiuelor, mai eu seamă în industrii, este şi de aceea necesară, deoarece fondurile de amortizare azi nu mai sunt suficiente în raport eu nouile preţuri enorm de urcate ale materialelor, şi pe baza tre­cutului nu se mai pot face calcule de amortizare pentru noile situaţii.

Dacă de fapt ualoarea aetiuelor s'a urcat faţă de trecut, atunci reeualuarea

lor — fie ele bunuri reale ea în comerţ şi în industrie sau numai titulare ea la * bănci — trebue să aibe repercusiuni şi

' asupra capitalului. Aceasta însă nu în­seamnă şi o întărire a unei forţe ine-

! rente capitalului, căci azistăm doar numai la o urcare a preţurilor — după cum am arătat mai sus — eari necesită un ea-

; pital mai mare pentru aceeaşi eireula-! ţiune. ] Sunt deci date toate premisele pentru

o coordonare a capitalului social eu îm-- prejurările de azi. Insă o mare neeu-1 noseufă ne urmăreşte : câtă ureme uor i fi ualabile şi utile aceste coordonări, ' căci în uârtejul evenimentelor de azi f orice măsură nu poate fi decât dilatorie.

E. VANCU.

Noi i i rezumative asupra formarii, H i şi funcţiunilor

economîco-50ciale ale oraşelor. (Urmare).

Dacă economia capitalistă a auut o astfel de influenţă în ce priueşte des-uoltarea oraşelor nu e mai puţin ade-uărat că se pot găsi şi alte cauzalităţi în această priuinţă. Organizarea uieţii în această epocă se prezintă eu eompliea-ţiuni multiple şi foarte uariate : juridice, administratiue, militare, ete., aşa eă în foarte multe cazuri, localităţi eari nu cădeau înfr'un prea mare aflux de fac­tori economiei, au fost ridicate pe această nouă cale la o uieaţă mai intensă. îm­părţirea administratiuă a ţărilor şi regi­unilor a prouoeat o anumită descentra­lizare a tutelei şi controlului, o reparti­zare a justiţiei şi a autorităţilor, un plan de încadrare a apărării, fapfe-de impor­tanţă mare şi eu efecte de concentrări demografice in anumite centre locale. In unele cazuri noile funcţiuni au fost acumulate tot de oraşele ueehi, respeetiu de acelea eari se ridicaseră pe funda­turi economice; dese ori însă ele au reuenit unor aşezări neurbane cari apoi s'au ridicat din ueehea uieaţă.la o în-uiorare mai deosebită. Ga urmare a

acestor fapte pe lângă oraşele existente s'a ridicat o nouă serie de aglomera-fiuni cari prin funcţiunile lor politieo-administratiue au deuenit centre urbane. Este adeuărat că uieaţa acestora nu are o stabilitate permanentă şi ea atare ele pot să aibă epoci de creştere şi epoci de decadenţă, dar tot aşa de adeuărat este, că orice» schimbare s'ar aduce în configuraţia factorilor cari le susţin, nu sunt niciodată lăsate în completă pără­sire, deoarece o aglomeraţiune odată formată într'un stadiu diferit de cel rural, cuprinde o lume eu interese de natură uitată cari nu pot fi neglijate. Fără îndo­ială eă în acest fel susţinut un oraş, el este departe de a atrage elemente cari să fecundeze mai adânc o stare de lu­cruri; totuşi centre urbane de această natură se menţin eu o echilibristică m5-estrită şi în orice caz nu mai reuin uşor la caracterul pur rural.

3. Stratificarea şi psihologia urbană.

Cifrele date spun dela sine ce a în­semnat ea afluxul de populaţie spre oraşe, jumătatea a doua a ueaeului al 19-lea. Dacă astfel stau lucrurile apoi nu mai există nieio îndoială eă o asemenea ma­sare de oameni a reuolufionat tehnica edilitară, căci nu se puneau acum probleme graue pentru buna eonuieţuire, rezultată din îngrădirea libertăţii de miş­care caracteristica satului. îngrămădirea oamenilor pe suprafeţe restrânse trebuia organizată şi disciplinată urmărind igiena eoleetiuă, asanarea pământurilor, apro-uizionarea, ete.,"ete. Aceste probleme graue au rupt eu totul,lumea urbană de preocupările rurale, ea constituind o ca­tegorie aparte de idealuri şi scopuri deosebite cari apoi au născut o menta­litate şi o psihologie proprie uieţii oră­şeneşti. Multe şi diuerse sunf punctele de plecare în diferenţierea psihologică a săteanului faţă de orăşean şi deşi ele nu formează decât o preocupare în le­gătură secundară eu studiul de faţă; uom înşira totuşi eâteua eonsideraţiuni de această natură spre o cât de sumară orientare. 1)

Primul punct al diferenţierii porneşte dela ambianţa socială în care se desfă- '

, , i ') Sintetizarea acestor noţiuni s'a făcut după studiul

„Psihologia persoanei" de N Mărgtneanu. 1

şbară uieaţa. Satul este o aşezare de case în mijlocul moşiilor din jurul său, asifel încât distanţa dintre el şi proprie­tăţile indiuiduale să nu treacă de o oră, cel mult două. Aşezarea caselor se faee de obieeiu pe un număr mie de străzi deoarece populaţia este mică, numărând între eâteua sute şi eâteua mii de su­flete. De aceea oamenii se cunosc eu toţii în mod direct, eu toate amănuntele de rudenie cari îi leagă. Din contactul direct se naşte conformismul de obice­iuri şi tradiţii cari sub influenţa credin­ţelor religioase, dau satului o unitate spirituală perfectă.

In legătură eu spaţiul limitat al uieţii obişnuite se naşte între săteni o întărire a legăturilor personale, un contact adânc şi uiu care elimină orice formalism în cunoaşterea şi aprecierea reciprocă. Omul care se cunoaşte eu toţi ceilalţi din fragedă copilărie stabileşte între el şi ei eu mult mai intime relaţiuni decât'se poate faee pe ealea unei cunoştinţe mij­locite. Daeă legătura între indiuizii sin­guratici este aşa de strânsă, şi de in­timă, apoi fără îndoială eă legătura fa­miliara este mai puternică şi ea domină toată manifestarea socială şi indiuiduală a omului.

Spre deosebire de sat, oraşul este o. comunitate mare în care oamenii nu se cunosc între ei. Dispare nu numai le­gătura dată de contactul zilnic în de­cursul întregei uieţi începând eu frageda copilărie, dar dispare chiar noţiunea de ueein, căci de foarte multe ori oameni cari locuiesc în aceeaşi casă nu se cu­nosc, sau daeă se cunosc nimic nu-i leagă unul de aliul. Conduita este inde­pendentă în uieaţă; fiecare are păreri personale, ba de multe ori credinţe şi obiceiuri deosebite. In felul acesta fie­care trăeşte după o concepţie proprie, dedusă din eonuingerile şi obiceiurile indiuiduale.

Niei familia nu mai are la oraş rolul pe eare-1 are ea în sat, în uieaţa so­cială a omului. In general el se izolează eu plăcerile şi tabieturile sale. De aceea influinţa familiei nu mai are prea mare tărie şi omul se izolează eu el însuşi, apucând o cale de manifestare indepen­dentă. Nu mai poate fi uorba de familie ea celulă socială în măsura în care se poate spune când e uorba de sat. La

oraş deci uieata se indiuidualizează şi j se dispersează lipsindu-i elementul de cimentare pe eare-l dă satul !

Al doilea punct de diferenţierea ; uieţil urbane şi rurale este munca, da ; sat ea este aproape una şi aceeaş i : , munca agricolă cu euentualele ei anexe, mai mult sau mai puţin desuoliate.'Această muncă este legată de natură, nicio miş­care nu se poate face înafară- de cadrul orânduirilor naturale. Din această cauză rezultatele ei sunt totdeauna nepreuă- i zute, dat fiind că şi nrersul ei este ne- , preuăzut. Orice sforţare ar face, agrieul- . torul este supus capriciilor naturii, încâl pe lângă sforţare care-şi are expresie ' în hărnicia indiuiduală, omul dela sat trebue să aibă şi noroc. De aici ere- ] dinţa într'o orânduire supranaturală a lucrurilor care este singură în stare să dirijeze fenomenele uieţii aşa cum trebue.

Dar înafară de aceste particulari­tăţi munca la ţară nu are un ritm regulat. Ea se desfăşoară uara în perioade lungi de timp, nu numai că anotimpul permite, ei pentrueă oeupafiunile agricole atunci au epoca lor specifică de creare şi fe- 1

eundare. Iarna din contră munca la sat este redusă la strictul necesar cerut de întreţinerea gospodăriei.

Cu totul altfel se desfăşoară munca oraşului. Ea nu este dependentă de na- ' tură în nieiun fel, dat fiind că în ateliere, birouri, prăuălii, ete. nu are nicio impor­tanţă în această priuinţă dacă e soare sau nor, frig sau cald, dacă plouă sau ninge, deoarece se găsesc modalităţi de a corecta sau înlătura neajunsurile na­turii. Munca orăşanului este apoi con­tinuă, fără nicio deosebire între iarnă şi uară, ba de multe ori fără nicio deose­bire între zi şi noapte. Ea este apoi re­gulată, adecă se desfăşoară într'o anu­mită perioadă determinată fără să fie împiedecată de intemperii. Din această particularitate a muncii orăşeneşti se naşte randamentul mai sigur al sforţă­rilor lucrătorului care poate conta pe un uenit uniform, dacă nu ehia? crescând. De aceea omul dela oraş poate face o prouiziune de uiitor în ce priueşte des­făşurarea muncii sale; mai mul! chiar, el poate să conteze pe rezultate în directă legătură eu sforţările sale.

Dat fiind că oraşul se poate mişca eu munca sa după uoinţă, făcându-şi chiar un program de uiitor şi într'o mare măsură preuăzându-i rezultatele, el a deuenit aetiu şi întreprinzător. Rolul omului s'a împărţit în cadrul muncii la diuerse trepte şi categorii cari apoi i-au dat posibilitatea să o acomodeze talen­tului şi aptitudinilor sale*In felul acesta el s'a eliberat eu totul de selauia na­turii şi prin urmare niei n'a mai acceptat orânduirea supranaturală în desfăşu­rarea uieţii. S'a desbrăcat astfel de pa-iriarhism de tradiţionalism şi de aco­modare la natură simţindu-se mai stăpân al destinelor sale. De aici şi psihologia lui eu totul deosebită care nu mai are nimic comun eu spiritualitatea satului.

Din contră, tocmai pentrueă natura a căzut ea un factor dominator al muncii, orăşeanul a ajuns la posibilitatea de a şi-o uşura, introducând maşina în ope­raţiunile cele mai complicate. Dar tocmai din aceste cauze munca indiuiduală la oraş a dispărut şi în locul ei s'a introdus munca grupată în întreprinderi, ateliere, ete. Maşina dacă a uşurat munca, a con­tribuit în acelaşi timp la formarea unei psihoze care conduce pe lucrător la o presupunere că el a fost însuşi înlăturat, sau că în orice caz maşina îl concu­rează şi-l înlătură dela o remuneraţiune mai mare. De aici a luat apoi naştere disensiunea între întreprinderi şi lucră­tori cari spre a forţa o mai mare răs­plată s'au constituit în asoeiaţiuni mun­citoreşti. Astfel produeţiunea la oraşe a ajuns să se facă în cadrul unui echi­libru foarte interesant între factorii cari eoniribue la ea, în opoziţie eu ceea ce se petrece la sat, unde recompensa nu poate fi sporită decât prin sforţări proprii.

Inafară de aceste d e o s e b i r i cari s'au format în firea săteanului şi oră-şeanului datorite ambianţei sociale în eare-şi petrec uieaţa pe de o parte şi felului şi eondiţiunilor în cari se desfă­şoară munca unuia şi a altuia pe de altă parte, se mai pot distinge altele cari sunt un rezultat al particularităţilor celor dintâi, respeetiu un produs al specificului eoleetiu în care trăeşte unul şi celălalt.

Prin însăşi uieaţa sa aproape de na­tură şi de satul său, ţăranul e legat de ea şi tinde să o cunoască în măsura

unei intuiţii a bunului simţ şi chiar pe bază de obseruaţiuni trăite. Astfel ori- . zoniul lui intelectual şi cultural e redus t

la eeea ee uede, căci cele eâteua eu- ; noştinţe pe cari le capătă în şcoala pri- [ mară le uită destul de repede. De aceea în foarte puţine cazuri săteanul urmă- j reşte scrisul cărţilor spre a ţine seamă de îmbunătăţirea muncii sale. El trăeşte din tradiţie, rămâne eonseruator şi abia de reflectează la eeea ce eineua ar \ urea să-i întrodueă nou în uieaţă şi în , gospodărie. Rămâne mereu fără preten- j ţiuni, ajută pe ueein şi s e suportă reei- ; proe căci felul lui de a trăi familiar şi {

izolat îi permite să rămână permanent , într'o atitudine sinceră şi neforţată. )

Discuţiile lui rămân în cadrul preo­cupărilor zilnice, 'fără să răstoarne sau măcar să atace teorii, iar întâmplările le explică prin atitudinea sa eontemplatiuă, fără a face apel la propuneri cari ies din orizontul limitat al.uieţii. Călătoriile le limitează la legătura necesară între sat şi oraşul apropiat, de unde-şi pro­cură apoi utensiliile gospodăriei şi obiec­tele şi alimentele eare-i lipsesc. Dacă nu foloseşte cartea în seopul perfecţio­nării muneei sale, fot aşa de puţin se simte nerăbdător să afle noutăţile lumii !

din ziare, sau din alte mijloace moderne de publicitate. El, săteanul, rămâne la ritmul naturii, măsurat şi cadenţat şi nu = iese din el pentrueă nu .poate să eon- ! ceapă întrecere în natură şi nici opu­nere ei.

Orăşeanul însă prin uieaţa sa puţin legată de comunitatea apropiată are pre­ocupări multiple. El dispreţueşte eonser-uatorismul şi tradiţia şi caută din contră să-şi însuşească perfecţiunile pe cari i le oferă tehnica. Mu urea să ştie de obiceiuri şi de experienţa altora, ci des-eerne lucrurile prin mintea şi judecata sa, pe care o găseşte întotdeauna ured-nieă de luat în considerare. Orizontul uieţii orăşeneşti este amplu şi complicat, ioemai pentrueă lucrul se face eu aju­torul maşinilor eari oferă astfel un imens domeniu speeulaiiu pe de o parte iar pe de altă parte, fiindcă el depăşeşte prin munca lui natura, pe care nu o mai crede a fi totul. Din faptul că uieaţa, respeetiu munca orăşeanului se desfă­şoară după un program anume limitat,

şi încadrat, el simte neuoia de a ieşi zilnic din atmosfera pe care i-o dă ate­lierul, biroul sau magazinul. In timpul când nu este în serüieiu şi de multe ori ehiar când este în serüieiu, orăşeanul are poftă să discute spre a-şi arăta com­petenţa în problemele zilei, căci în uieaţa sa interuin fenomene eari îl pun în con­flict eu societatea luată în general. De aceea discută dreptul la o mai mare sa­larizare, la îmbunătăţiri şi ajutoare în afară de salar, la modalitatea de a îm­păca conflictele, etc., etc. In felul acesta orăşeanul trăeşte într'o lume eu pretenţii de cultură inteligentă şi astfel nu mai este el eu eul său stăpân pe firea sa, ei se supune unor comandamente din afară de sine eari îi înstrăinează şi di­formează resorturile existenţei.') El uede multe, aude multe şi nu poate să rămână străin de ele. Conflictele diuerse eari îl însoţesc în drumurile sale nu-1 lasă in­diferent. El asistă la ele, le comentează şi ehiar se crede în stare să le rezolue mai bine ea nimeni altul. In special an­tagonismul dintre factorii produeţiunii atât de mult generator de situaţiuni cri­tice şi de diseuţiuni contradictorii, îl am­balează în teorii şi-l faee să-şt desuă-luiaseă argumente pro sau contra adu­nate ad-hoe, spre a arăta tuturor celor eari uor să-l asculte cât de uast este în cunoştinţele sale.

Forţându-şi uieaţa în felul acesta, orăşeanul este un strângător de ştiri şi teorii pe eari apoi le comentează eu pretenţia de a răsturn 1 lumea în care întotdeauna găseşte eeua ne la locul lui şi deci urednie de îndreptat. Din această cauză orăşeanul este un om eu uanităţi: nu se mai încadrează în trecut ei e ueşnic eu gândul la ee ar trebui să fie, rupând eu acest trecut pe eare-l consi­deră urednie de toate eritieile. De aeee^ cu drept cuuânt se poate spune că el eaută să organizeze o uieaţă socială pe bazele unei experienţe care răsfrânge doar pretenţiile şi încrederea nemărgi­nită în raţiunea sa.

Dr. N. N. PETRA.

(Va urma).

*) Veai Dr. Şerban kuncju : Edueaţia naţiunii I, Fun­damentele pag. 73.

R E V I S T A E C O N O M I C Ă Nr. 1 6 - 1 7 — 24 Aprilie 1943.

Spicuiri «lin m o n o g r a f i a d~Iui dir. l o a n G h i ş a

„Banca Crişana", S, A . B r a d . (Urmare).

XII. Conduşii.

Am schiţat pe scurt situaţia economică de azi atât de sărăcăcioasă a reglunei întreg', unde „Banca Crlşane" tşl desfăşura aetiuitatea de 50 de ani. Dacă această situaţie constituie un pro­gres, — şl este eu certitudine un progres eul-dent. — ne putem închipui, eare a fost starea lu­crurilor eu 5 decenii în urmă, şl oom înţelege ecoul ce 1-a produs în sufletul fondatorilor, apelul pentru ajutarea acestei prea ehtnulle po­pulaţii româneşti. De aceea ei s'au grăbit să în­ceapă aetiuitatea eu un capital de numai 5860 Fiorini, cât adunaseră dtn prima rată a acţiunilor subscrise. A fost o faptă urednîcă de toată lauda noastră şl a posterităţii 1

„Banca Crlşana" a contribuit la îmbunătă­ţirea situaţiei prin creditele şi sfaturile părinteşti, şl mal ales prin felul educatlo, cum a distribuit acele credite, cari creşteau în proporţie eu des-uoltarea însăşi a Băncii „Crlşana". Dacă pro­gresul nu este mat euldent şl mal satisfăcător, ulna nlel la un caz nu o poartă Banca „Crlşana", eare a făcut tot ce t-a stat în puteri. întreaga actlDltate a el a fost desfăşurată într'un spirit altruist, care îl dă autoritatea de a şl exprima unele nemulţumiri, faţă de cel ce au tratat prea sumar problemele Moţilor şl a organelor lor de reprezentare şl ocrotire.

Singure comunele de munte nu au propăşlt în deejuns. Ele erau prea distanţate de căile de eomunteaţlp, de cari se serueşte- uleaţa econo­mică. In celelalte comune însă, s'au produs eul-dente schimbări în spre bine. Casele de locuit sunt eonstruite mal Igienic. In apropierea lor s e găsesc : grajduri, şuri, şoproane, cocini şt ham­bare ; cotârei şt alte edificii laterale, cari fac douada unei prosperităţi în desuoltare.

In timpul dtn urmă casele de locuit se eon-struese dtn piatră şl nu din lemn, se acopăr eu ţiglă, ori şindrilă lel-eo'.ea, şl numai arareori eu pale. Casele mal noi au câte două camere, bucătărie, cameră de alimente, Iar unele au ehlar eeardaeurl (fllagoril). Întrecerea în construirea de case eu un confort oarecare, se poate con­stata mai ales tn satele, dtn eare se recrutează muncitorii mineri. Azi el sunt destul de bine plătiţi, ea să poată face economii şl cari tocmai prin uenltul lor superior aceluia al ţăranilor agri­

cultori, — sunt eapablll de a obţine credit pentru a face astfel de înuestlri.

Minerii bine plătiţi, timpul liber după | reîntoarcerea dela munca subterană, nu-1 mat f o - 1 losesc pentru petreceri în eâretume, el pentru! el este o distracţie înzestrarea gradinei eu pomi f şl flori şl orânduirea curţii ori tnfrumseţarea | casei. Cine le-a uăzut eu 20—30 ani în urmă şl , ua ulzlta azi comunele: Tărăţel, Grlşetor, Or > mlndea, Zărapţi, ete., ua rămâne plăcut surprins uăzând case atât de bine îngrijite. Qrădlnl De­sele, pline eu pomi, legume şl flori; se uăd pa­seri de casă şl animale domestice în continuă î sporire. Alei a început a scădea alcoolismul, care bântue mat ales în comunele de munte sărace, unde prunele ce se produc nu au altă ualorlffeare, decât aceea a transformării lor în ţuică, obleelu moştenit şl practicat şl azi în ciuda atâtor propagande de uorbe goale ce s'au făeut şl se mai fac şl azi de către oamenii fără simţul realităţii, sau de către demagogii superficiali.

La îmbunătăţirea situaţiei. Banca „Crlşana" a colaborat nu numai prin faptul de a fi saloat regiunea din ghlarele cămătarilor, el şl prin acordarea de credite pentru procurarea de uite de rasă. de material pentru construire de case ort edificii laterale; apoi pentru acapararea de pământ dela străini. In anul 1909 a încurajat ehlar formarea unei peplnerll în comuna Mlhălenl şl a împărţit an de an în mod eu totul gratutt altoi (meri, nuci, ete) , populaţiei din comunele, unde pomărttul auea şanse de desuoltare. Pentru orice scop produetlu. Banca „Crlşana" a acordat cre­dite şl a sprijinit toate acţiunile eonstruetlDe, în toate domeniile, dând pildă de felul cum trebue

j să serueştl deaproapele, neamul şl ţara. Mu s'a lăsat târâtă în mocirla luptelor politice, el şl-a menţinut neutralitatea şl şl-a întărit autoritatea pe deasupra capetelor zăpăcite a oportuniştilor cameleoni, cari s'au refugiat prin toate partidele, eu scopul de a-şl suplini insuficientele pregătiri profesionale şl lacunele unei culturi sumare, — eu protecţia uremelnleă, pe eare 11-o puteau oferi partldeie politice. Peste aceste frământări beel8nlee s'a rîdleat Banca „Crlşana", eare între satisfacţiile, cu eare se poate mulţumi azi, e şl aeeea să uadă trântite la pământ toate aeele curente destruetîue şl să uadă reduşi la nuda lor ualoare pe toţi* cel ce au urmat drumuri ră­tăcite.

Construirea liniei de cale ferată Arad-Brad, a contribuit mult la înuîorarea economică a uătt Grisului Alb. Sperăm, că legarea Bradului eu

! linia de cale ferata principală Arad Teluşl-Bu-

cureştl peste Mititea- Deua şl apoi eu eea din ţinutul carbonifer din Oalea ]lulul şi în conti­nuare eu cealaltă linie principală Timlşoara-eraloua-Bueureştl, uor contribui la îndreptarea situaţiei economice a Zărandulul. Poate că atunci uor lua cunoştinţă şl factorii centrali de ured-nlela Zărăndenllor şl a Moţilor în general.

Noi făcând popas la recapitularea unei ac­tivităţi de 50 de ani, auem juste motiue de a ft mulţumiţi nu numai în ceea ce am realizat întru consolidarea acestei eetSţt economice româneşti cere e Banca „Crlşana", ei şl de binele ee 1 am făcut eu mijloace puţine şl de opera construc­tivă ce am înfăptuit-o.. Lăsăm urmaşilor noştri obligaţia să continue ce am început noi şt să de­săvârşească, începutul a fost mal greu, căci s'a făcut în eondljlt materiale extrem de grele şt între împrejurări politice şl economice atat de duşmănoase nouă românilor. Acum când apar­ţinem pe ueel României Mari. libere şi indepen­dente, continuarea operei începute de noi se poate face tn condiţtt cu mult mal prielnice. Dacă nu am Izbutit să oprim în deajuns atenţia facto­rilor centrali asupra mlserlei locale şl daeă nu am putut câştiga concursul lor pentru comba­terea el mal eficace, dna este In prtmul rând a noastră pentrucă nu am ştiut a ft destul de eloc-uenţi şl eonDlngătort şl nu am fost solidari în stăruinţele noastre de a obţine ocrotirea, de care are neuole regiunea.

In pragul linei lumi noi, să priulm ulltorul eu curajul şl încrederea în sine. specifică Zărăn­denllor şl atunci eu certitudine uom ajunge zilele, pe earl susţinem, că le merită din plin falnicul Zărand.

Pentru Ilustrarea fidelă a atitudlnel şl men­talităţii conducătorilor de totdeauna a Bănell „Crlşana" reproducem de încheiere eâteua eu-ulnte înţelepte ale scriitorului eu renume mon­dial T. Carlgle:

„Dacă Dă e încredinţat un post, staţi acolo eu credinţă şt eu hotărîre. ea un adeuărat soldat; mistuiţi în tăcere supărările, eare nu Dor întârzia să se năpustească asupra noastră; cu toţii suntem expuşi la grele încercări în trieeţă. Insă totdeauna să fim ferm hotărîţt a nu părăsi însărcinarea noastră, oricare ar fl ea, — înainte de a fl în-ehetat-o pe deplin".

Acesta a fost şl erezul conducătorilor Băncii „Crlşana".

Iar urmaşilor noştri le zteem; Gu Dumnezeu înainte 1

(Sfârşii).

Oameni celebri în lumina problemelor politieo-eeonomiee

de azi. De Dr. H. P. P.

Lipsa de continuitate în sistemul parlamentar „demoerat".

Hil ler , înlr'un tnteruleru dat (1934) jurnali­stului american Loehiier: „Greşala sistemelor, earl au premers sistemului nostru, a fost aceea că nieiun ministru sau bărbat de stat aflător într'o situaţie publică cu responsabilitate n'a ştiut câtă oreme Da sta la cârmă. Aceasta a adus eu sine Că el n'a delăturat nlet stările rele, pe earl le moştenise dela antecesori, nici n'a îndrăznit să se ocupe eu planuri, cari cuprindeau Diltorul în­depărtat. Eu am asigurat pe domnii cart au luat guoemarea împreună eu mine, ehlar şl pe acete, earl nu făceau parte din partidul meu, eă cor putea fl siguri de stabilitatea posturilor lor De alei a rezultat eă toţi s'au apueat de lucru eu bucurie şt din toată Inima şl eă şl au aţintit atenţia numai şl numai spre un viitor constructiv''.

Mussolini , înlr'un art. „De ce am schimbat miniştri?" (1932): „Schimbările ministeriale sub alte forme de guDernare sunt cunoscute sub nu­mele de „criză". Un grup întreg de miniştri pleacă şi Dine un nou grup. fără ca această schimbare să fi avut loc în vederea noului plan ordonat. încă şt mal rău: cel ee pleacă sunt adoersarlt îndâr­jiţi al acelora cari oln şl — fiind rştfel — mani­festa prea puţin entuslasm transmlţându le res­ponsabilitatea, deeât ea să fie o continuitate în ceea ce consideră bun sau în ceea ce pot con­sidera ea propriul Ideal de guDernare. Fapt este qă noii oenlţl oor demola totul, aruncând discre­ditul asupra predecesorilor lor. Gel ee au plecat au lucrat într'o manieră, Iar cel ee ajung la pu­tere Dor face exact contrarul. Nielo sforţare nu se încearcă pentru a se aduee o legătură între cele două politiei. Flecare din grupuri crede eă totul este rău în celalalt grup şi eă totul e per­fect într'al său. Dificultăţile de a alege oameni deosebit de calificaţi pentru mtsiunea ee o au. este una din prlmejdltîe sistemului ^democratic. Nimeni nu poate aoea îndrăsneala de a pretinde că alegerile constltue un mijloc, bun pentru a alege pe cei mat buni oameni. Mat mult: de în­dată ce un partid politic este uletorlos la scru­tinul, dlrlgenţil încep a se serul7pe el Înşişi şl — limitaţi la bărbaţi politiei at partidelor lor — ca să aşeze în fruntea situaţiilor de guuernare

114 R E UI S T A E C O N O M I C A Nr. 1 6 - 1 7 - 24 Aprilie 1943

— îl designează nu după capacităţile lor — el ea recompensă a serviciilor aduse partidului.

„Pu/em trece în reuistă guvernele întregei lumi1) şl să examinăm cabinetele ministeriale. Gru­purile îşi deleagă pe membrii lor ea să le re­prezinte, fără de a ţine seama cât de puţin de pregătirea mal mică sau mal mare pentru o sar­cină aşa de delicată. Este o lacună lamentabilă aceasta a sistemului parlamentar. Dacă am uol să privim în faţă adeuărul, am recunoaşte că una din chestiunile principale ale unul guuern, ea — de altfel — pentru o afacere sau o orga­nizaţie oareşicare — este de a alege pe omul care trebue".

« * *

Economistul g e r m a n Friedr ich List (1789—1846) care a D e a loslnea „şi naţionalitatea şi umanitatea". Inir'un „memoriu" din 1846, în care pleda pentru o colaborare germano- engleză :

„Poate că n'a fost scriitor, care să ridice în slauă Anglia ca noi şl — departe de a urî pe englezi, le suntem de mult, personal, mal mult aplecaţi să-l apreciem ea oricare altă na­ţiune. Ceea ce urâm din tot sufletul, este numai acea tiranie comercială a lui lohn Bull, care urea să devoreze singură totu', care nu urea să lase să se ridice şl să se uallditeze şl altă naţiune şl care urea să pretindă dela noi să înghiţim pi­lule fabricate de cupiditatea el, drept un produs curat al „ştiinţei'1 sau al „filantropiei".

...„Este înţelepţeşle să acţionezi astfel împo-trlua unei naţiuni, care — în toate celelalte prl-Dlnţe — simpatizează mal mult eu Anglia decât oricare altă naţiune a lumii, ale cărei simpatii ar trebui să fie mal de dorit şl mal preţioase decât ale oricărei naţiuni şi care bucuros, eu trup cu suflet (mit Herz und Hand) ar ţine la Anglia, numai dacă ar lăsa-o şl Anglia să pros­pérese ? Şl — pe de altă parte — nu este gradul cel mal mare al moderaţiei din partea Germa­nilor, dacă nreau să lase pe Englezi în pose­siunea pleţll de comerţ actuale, şi nu cer nimic altceva, decât să 11 se permită şi lor să trăiaseă şl să le lase şl lor o parte din comenzile pieţei, cari sporesc, an de an ?

„Puterea Germaniei este puterea Angliei şl uechea regulă de : diulde et impera (împarte şl stăpâneşte) n'a fost nici când aplicată într'un mod mal greşit decât de Anglia în legătură eu Ger­mania".

1) Bernhard Shaw : „Parlamentarismul esie un mijloc incomparabil de a împiedeca să se luerese în general. Parlamenlul a ajuns un instrument, c a r e împiedică Jara ea s ă poată fi guuernată cum trebue". — Conf. la „Fablan Soeiety". 1933).

Alte Idei de ale Iul Frederic List: „0 naţiune agrară este un Indluld cu un braţ,

eare se foloseşte de un braţ străin; o naţiune agrar-industrială însă este un indluld, căruia îl stau la dispoziţie două braţe proprii".

„Germanul — dismembrat — este ca un butoi, căruia i s'a pus cep din toate părţile.

„Cel ce fabrică la aee — capetele — trebue să albă siguranţa munell aceluia eare fabrică aee)e, dacă nu urea să fie în primejdie să fa­brice de geaba capetele de aee.

„Adevărata politică a Angliei este ea prin maniera de a vorbi şl prin argumentele cosmo­polite ale lui Adam Smllh să a ea pere, să reţină, naţiuni străine de a Imita această politică.

„Un orator de spirit american, d-l Baldtuln (sie), a spus — într'o glumă, eare nimereşte cuiul în cap — despre sistemul comercial, lăudat de Anglia, ea fiind liber, că „ar fl fabricat, ea cele mai multe mărfuri engleze, nu pentru folo­sinţă Internă, în Anglia, el pentru export".

....„Germania are un Interes Incomensurabil ea în ţările acestea (în Orient, Turela Europeană ') şi Tarile Dunării de Jos) să prindă teren sigu­ranţa şl ordinea şl în nlefo direcţie ea aceasta nu este emigrarea Germanilor atât de uşor de dus în îndeplinire din partea Indivizilor singu­ratici şl atât de fauorabil pentru naţiune. Un lo­cuitor al Dunării superioare ar putea să se tran­sporte în Moldova şl Valahla sau în Sârbla sau şi pe malurile sud-estice ale Mării Negre eu a clneea parte a speselor în bani şi în timp, eu cari este legată o emigrare a sa spre ţărmurul lacului Erle (din America). Ceea ee îl atrage mal mult spre America decât încoace, este mal

| marea treaptă (pe atunci 1) de libertate, de sl-j guranţă şl de ordine, cari domnesc acolo. Ple-j dează s ă s e c o n t r l b u e l a îmbunătăţirea

stărilor publice ale acestor ţări, ea să nu se mal simtă retrogradat colonlstul german, mal eu seamă dacă ar înfiinţa însuşi guvernele com­panii de colonizare, de ar lua parte lâ ele şl le-ar oferi mereu ocrotirea lor specială.

„...Niciodată n'a luat fiinţă un raţionament mal sofistic, eare, sub firma unei Idei mari cosmopolite, a libertăţii comerciale mondiale, să fl ascuns un egoism mai mare şl să fl fost folosit mereu mal mult de a purta naţiunile în rătăcire, ea să ofere unei singure naţiuni eel mal mare monopol al monopolurilor existente şl Imaginabile, un mo­nopol mondial, Industrial şl comercial, în detri­mentul civilizaţiei, al bunăstării, al Independenţii

| şl puterii tuturor celorlalte naţiuni".

*) List f 1846.

Italia suprapopulată. Fostul ministru Italian Fr. X. Nitti seria in

1922, în uol. său: „Europa cea fără de pace"; „Pe un teritoriu, eare este mult prea strâmt şl prea muntos pentru o populaţie deja prea numeroasă şt îneă tntr'o continuă ascensiune numerică, Italia n'a putut să scoată la tueală nlel chiar cele mat modeste mijloace auxiliare pentru luerarea pă­mântului său, a trebuit să-şl ridice Industria in condiţii mult mat grele decât într'alte state; este singura mare putere dintre toate, eare şl-a înte-metat Industria fără de cărbuni şl aproape fără de fler pe pământul propriu.

„Insuficienţa agriculturii şl aneuoloasa des-uoltare Industrială, eare nu oferă pentru numeroşii muncitori Industriali o putinţă de uleaţă accep­tabilă' (satisfăcătoare), a adus eu sine trebuinţa de a emigra din Italia, o emigrare, eare creştea din an în an.

„Densitatea populaţiei însăşi arată în Italia în restlmpul dela 1871 până la 1901 un spor de 15°/0- In 1910 era de 121 persoane pe Km pătrat şl ar ft putut să fie eualuată, scăzând teritoriul de munţi şl mlaştini, care face aproximativ; a treta parte a ţării, la 178 pe Km pătrat. Numai Belgia, Anglia ş1 Olanda au întrecut în 1910 densitatea populaţiei din italia.

De aceea „o tendinţă u!e după câştigarea de colonii. Imperialismul actual al Italiei se ba­zează pe trezirea unui popor de 50 milioane, la voinţa sa de a face politică mondială. In 1911 nu­măra Italia 35 959.07? de locuitori (tntre el 1.150:236 temporar emigraţi); astăzi sunt mat mult de 40 milioane, adică la un teritoriu de 310.000 Km p. mal mult deeât Franţa eu teritoriul el de 550 000 Km p. Pe lângă aceasta a socotit reulsta romană „Politica" în 1923 deja 8 milioane de Italieni emi­graţi." 1)

* *

Goolidge şi spiritul anteriean. C o o l i d g e , preşed. Statelor Unite Americane

(1923—1929), scotea la tueală calităţile spiritului american, arătând ce s'a săuârştt până la preşe­dinţia sa, în diferite domenii. După ce a sfătuit pe Americani să dea o „expresie artistică" epoeel „prea mecanică" ,• să se Intereseze de arte, de ştiinţe (ştiinţe: „puţinul ee-l ştim", care ne aduce să fim euprlnşl de o „justă umilitate") să aducă să fie apreciată in „demnitatea reală a oricărei ocupaţlunt utile"; să dea precădere unei „clase superioare", — după toate acestea constată:

*) După A. Dresler : „Die itallenisehe Ausruanderung", în „Zeitsehrift fur GeopoUttk".Nr, 7.-1925.

„Amerlconli nu ualoreasă nimic dacă nu sunt energiei A . U câştigat această condiţie nouă eu entuziasmul lor obişnuit şt au profitat de resur­sele într'o încordare continuă ea să şl procure amuzamente diversiuni şl recreaţii, eare, de eele mal multe ort, nu iau altă formă eeâţ a unei risipe fără de margini pentru obiecte eare după o clipă — numai sunt capabile? să-ţt ofere plăcerea. Dusa la o eoneluzie logică, consecinţa tuturor ace­stora sunt: lăcomia şl invidia".

* ' /• . ',- ' * .-•

C e T B să zicà „democraţ ie t t ? întreabă şeful de presă germană Dr. Òtto Dietrich, în 1940.

„îmi Iau uole de a aduce să uorbeaseă un înuăţat neutral (nu-1 spune numele), "care a scris recent, un articol : „Hitler şl democraţii". Inuă-ţatui punea întrebarea de ce ar fi Fuehrerul un contrar al democraţiilor, câtă ureme,chiar'el îşi

i are obârşia din popor şl deoarece, ea preşedinte a eelel mal democrate Republici din lume. nu­treşte direct şl sincer legătura eu poporul. In decursul ana lisei sale ajunge înuăţatul la con­cluzia că, în deosebi, democraţiile moderne : Franţa, Anglia şl America, au numat la aparenţă eeua comun eu uolnţa poporului, t a adecă (la urma-urmel) ar serul democraţia ea [pretext pentru interese de partid şi pentru gheşefturi de compensaţie, ale unor cercuri politice a^păturii de de-asupra a poporului. Greşelile democraţiei liberale ar fl motluate deja la creatoriiilor, cari ar fl adus eu el concepţiile lor materialiste, uti­litariste „Weltanschauung"-url — (concepţii despre lume) şl un Indlutduallsm economie. Toate astea să le fi tiuit, pudic, creatorii democraţiei liberale eu o faţadă idealistica. N*ar fl erezut niciodată, el, în mod cinstit. în logica, inuentată de el: „li­bertate", „egalitate", „frăţietate". In aşa numitele democraţii uestlce n'ar fl poporul purtătorul de drept, de fapt, el eâteua mll de capitalisti.!După draperia democraţiei s'ar aseunde egoismul unei minorităţi, eare huzureşte în bine.

„Analiza aceasta a nimerit cuiul în cap. N'ar trebui să Dorbeşti," mereu despre „demo­craţie", el să mal răspunal şl la întrebarea: ce ua să alea democraţie ? Ce însemnează ea la a d e e ă ? ,

„Dacă democraţie însemnează stăpânirea anonimă exercitată de ban şl de opinia publică măsluită — atunci au dreptate potrlunlell noştri dacă sa numesc democraţi. Dar dacă însem­nează democraţie adevărata stăpânire a popo­rului, atunci nu ei, ci noi suntem stăpâni peste această democraţie. Nu punem un deosebit pond pe aceea ea să ne împodobim cu acest cuuânl,

atât de greu compromis in urma trecutului său. dacă se folosesc însă plutoeraţll de aeest eu-uânt, ca să-şi camufleze stăpânirea şl ea să ducă în eroare poporul, atunci trebue să se sta­bilească şl alei o clarificare a noţiunilor".

* G a s l o n D o u m e r g u e : „Trebue să reuenlm",

scria fostul preşedinte al Republ. franceze. în 1934, „pur şt simplu, la adevărata doctrină de­mocratică, deoarece nu are nimic democratic această dictatură a şase! sute de deputaţi cari nu sunt responsabili nlmărul în decurs de patru ani, şl earl — plerzându-şl astfel contactul eu na­ţiunea — ajung, lei-colea. în serulelul intereselor prluate. Adeuăraţa democraţie este altceua: ea însemnează un echilibru între cele două puteri: puterea legiferantă şi puterea exeeutiuă".

* Flandin , fostul ministru preşedinte francez,

spunea în camera franceză (11. 1934): „Slăbi­ciunea Instituţiilor democratice este că se con­fundă libertatea criticei eu lieenţa denigrării.

Din ţările în eari ne luptăm. Dintre ţările acestea Ueraina este mat Im­

portantă din punct de uedere agricol şi indu­strial.

Ţara aceasta care în româneşte înseamnă „ţara dela, graniţă" este poate cea mal impor­tantă dintre ţările componente ale Souletelor în Europa. Pământul este cel mal fertil, iar subsolul conţine bogăţii enorme din regnul mineral.

Ueraina cuprinde 452.000 km 5 cu 34 mll. Io-, cultorl. Capitala : Kleru. Râul principal este Niprul care tale ţara în două părţi aproape egale. Spre Nord nu are graniţe naturale şl se pierde în stepa rusească. Spre Sud se mărgineşte cu Marea Neagră. Azouul şl spre Vest eu Nistrul. Spre Est cuprinde în sine o mare parte a uăli Doneţulul, trece peste el dar nu atinge Donul. Spre Uest de Taganrog graniţa atinge Marea A Z O D U I U I . Din populaţie 80% sunt Ucraineni, 9% Ruşi, 5 7 2 % Eurel, restul diferite popoare, între cart şl Germani, colonizaţi acolo tn diferite epoci ale ţarismului.

Ueraina este dintre'ţărlle^Unlunel Souletlce producătoarea eea mal mare de eereale, sfeclă de zahăr şl legume. In regiunea Doneţulul po

s sede mari zăcăminte de cărbuni, mangan, sare, mereurlu, argint, zlne şl plumb. In consecinţă sunt foarte desuoltate Industria metalurgică, de maşini, uzinele electrotehnice, chimice şi fabricile

de zahăr, industriile aceste sunt concentrate în oraşele Stallno. Uîoroschllougrad, Mateeruka ete.

Partea eea mal mare a ţării este ocupată de stepă Ierboasă eu un pământ foarte bun pentru agricultură. Numai spre Nord-Vest ajunge eu o parte relatlu mică în regiunea pădurilor de stejar şl fag. iar mai spre Nord de Hieu încep pădurile Imense amestecate eu brad şl alte conifere.

Transnistria, care ne interesează mai de aproape pe no», este regiunea dinlre Nistru şl Bug, şl în mare parte e stepă fructiferă, bună pentru agronomie; numai în partea nordică e acoperită culpă duri de frunzişuri, jumătatea nor­dică se numeşte „Podolia" („ţară de eătră şes"). Partea de mijloc unde populaţia românească e mal numeroasă, a format sub Ruşi „Republica Moldoueneaseă" eu o întindere de 8.400 km. (binişor mat mare decât judeţul Hunedoara) şl 650 000 locuitori. Partea dela Marea Neagră e asemănătoare stepei din Sudul Basarabiei. Ca­pitala Transnlstriel este Odesa, port de mare în­semnătate la Marea Neagră.

Noi, prin alipirea Transnlstriel. nu am face altceua, decât am sancţiona şl în mod oficial starea faptică, că ţara aceasta este de mult ro­mânească. Colonizarea au făcut-o Românii în mod inconştient, cedând unul imbold natural de expansiune. Ruşii au adus din Basarabia în mod conştient pe Români dincolo de Nistru, pentru ea în locul lor să colonizeze Ucraineni, şl astfel 3

să slaulzeze Basarabia cât mat curând. Nu ar ft decât o răzbunare a Istoriei, dacă acuma armele făurite să ne omoare ea naţiune, s'ar îndrepta acuma în contra făuritorilor.

Din punct de uedere al colonizării Nemţit socotesc Ueraina de o ţară foarte Importantă. El cred că prin o colonizare raţională, ţara aceasta ar putea produce atâtea eereale îneât ar putea suplini eu prisos lipsurile Noull Europe. Ar putea deuenl deci grânarul nouil formaţiuni. Dacă eereetăm însă datele demografice şl eco­nomice cari ne stau la dlspozlţlune, constatăm următoarele:

întreaga întindere a* Ucrainei este notată pe hartă ea suprapopulată din punct de uedere al agrleulturei, eu excepţia cursului de jos al Do­neţulul şl regiunea de stepă pronunţată din apro­pierea Mării Azouulul şl a Grlmeel. Agricultura se face pe întreg întinsul, până spre Sud de Kleru, unde începe regiunea eu exploatări fo­restiere earl cuprind întreaga parte de Nord-Vest a ţării. Fără îndoială însă, că în marea In­dustrie se uor putea plasa încă multe puteri de lucru, mal eu seamă în regiunea Doneţulul.

HARCOPOL.

Legea chiriilor. In Mon. Of. 81 din 6 Aprilie 1943 s'a publicat

Decretul-Lege pentru reglementarea raporturilor dintre proprietar şl chiriaş. In cele ee urmează expunem noile dlspozlţtunl legale. în măsura în care credem că Interesează băncile noastre.

Toate contractele de închiriere, subînehl» rlere şl camere mobilate, scrise ori uerbale, de Imobile clădite urbane sau rurale, care expiră la 23 Aprilie 1943 sau după această dată, precum şl acelea care se uor închiria ulterior, se prelungesc de drept în condiţtunlle de mal jos pe tot timpul războiului până la trecerea armatei pe picior de pace.

Contractele de închiriere, subînehlrlere sau camere mobilate relattue la locuinţe, beneficiază de prelungire, numai dacă chiriaşul sau subehl-rlaşul îndeplineşte următoarele condlţlunl:

1. Să folosească personal apartamentul şl să-l locuiască efeeliD (nu este suficient să-şl albe depozitată numai mobila).

Funcţionarii publici transferaţi, sau eu ser­ul ciul în mal multe localităţi, ort detaşaţi în altă localitate, nu pierd dreptul la prelungirea con­tractului de locuinţă, dacă el sau familiile lor o oeupă şl dacă nu sunt proprietari. într'una din localităţile în care au funcţia.

Sunt consideraţi, ca făcând parte din familie, pe lângă soţ şt soţie, copiii, părinţii şt bunicii, care locuesc cu chiriaşul sau subehlrlaşul, precum oricare alte rude ale Iul sau ale soţiei sale, până la gradul de unchlu şl nepot tnclusiu, dacă doue-desc că au locuit cel puţin 3 luni împreună cu chiriaşul sau subehlrlaşul.

2. Contractul de închiriere să nu fie aeee-sortu al unul contract de loeafune de serulelu, care a încetat. în orice mod.

3. In caz de deces al chiriaşului sau al sub' chiriaşului, beneficiază de prelungirea contrac­tului de închiriere pentru locuinţe, familia sa astfel cum e definită la pet. 1 alin. 111.

Beneficiază de asemenea de prelungire, pentru localurile în care continuă să exercite un comerţ, o Industrie sau o meserie, soţul celui de­cedat şl descendenţii săi.

4. Nimeni nu poate beneficia de prelungirea contractului decât pentru un singur apartament de locuit, eu excepţia funcţionarilor preuăzuţt la pet. 1 alin. 11.

Chiriaşul sau subehlrlaşul, care deţine 2 sau mal multe apartamente închiriate sau subînehl-rlate. este obligat să-şl oprească numai unul dintre acestea şl să denunţe contractele acelora la care

renunţă, în termen de 10 zile delà publicarea legii, prin notificare sau scrisoare recomandată sub sancţiunea pierderii prelungirii, precum şl a pe­depsei preoăzute la art. 41, pet. 8.

5. De asemenea chiriaşul sau subchlriaşul care nu uoieşte să beneficieze de prelungire, este dator să încunoştllnţeze pe proprietar, prin scri­soare recomandată sau notificare, în termen de 10 zile delà publicarea legii.

Renunţarea la beneficiul prelungirii este per­misă în Dlltor la data expirării eontraetulul sau orleând în cursul Iul. in acest eaz se va face no­tificare de renunţare proprietarului sau chiria­şului principal, eu o lună înainte de exptrarea contractului ori de dată ulterioară de mutare (Sf. Qheorghe ori Sf. Dumitru), la care uoieşte să l denunţe.

6. Nu beneficiază de prelungirea contrac­tului de închiriere, subînehlrlere sau camere mo­bilate:

a) Streinii, eu excepţia membrilor ambasa­delor, legaţlunllor, misiunilor militare, oficiilor consulare streine, ataşaţii militari sau ciulit, ce ­tăţenii streini, care se află în misiuni oficiale ori sunt în 8erDleîul acestora, de asemenea streinii eetăţenl al unul stat în care Românii se bucură de acelaşi regim legal ca şl naţionalii, streinii fără naţionalitate şl cel care au auut paşaport Nansen ;

b) Chiriaşii care au în aceeaşi localitate o proprietate neînehlrlată.

Stabilirea chiriei

Pentru stabilirea ehlrtel ee proprietarul este în drept a încasa pe lnterualul 23 Aprtlte 1943—

>23 Aprilie 1944, se ua calcula în prealabil chiria de bază, la care urmează să se adauge toate sporurile acordate de prezenta lege până la 23 Aprilie 1944 sau acelea ee uor fl stabilite în ulltor de Consiliul de Miniştrii cu cel puţin o lună tna-tnte de 23 Aprilie al flecărut an.

La stabilirea chiriei, se deosebesc şapte ca­tegorii de Imobile :

A) Imobilele eu ineălsire centrală dacă obi­ectul este apartament de locuit, birouri ocupate de Stat sau de celelalte autorităţi publice, precum şi ateliere care folosesc cel mult 5 lucrători sau 5 cai putere, cămine, cantine, eeonômate, localuri ocupate de spitale şi instituţii de asistenţă socială.

La acestea chiria de bază este chiria le­gală totală, preuăzută în contract, adecă tnclusiu îneăizltul şl sporurile legale anterioare împreună eu toate taxele fiscale Inclusiu taxele de apă, gu-

R E V I S T A E C O N O M I G Â Nr. 16—17 — 24 Aprilie 1943

noiu (acestea din urmă numai în cazul că plata lor eade în sarcina chiriaşului), plătite în total pentru anul 23 Aprilie 1942—23 Aprilie 1943 minus o eotă de!25%.

La chiria de basa astfel obţinută pentru anul 23 Aprilie, 1943—23 Aprilie 1944 se adaugă :

a) Cota de 25% ee reprezintă costul încăl­zitului şl

b) Un spor calculat la chiria de bază de: 13% dacă chiria de baaă anuală este până

la t e l 50.000 — IneluslD anual; 16% dacă chiria de bază anuală este între

Cel 50.000 — şl 150 000 — Lei Ineluslu ; 18% dacă chiria de bază anuală este peste

Lei 150.000.—. B) Imobile cu încălzire centrală dacă obi­

ectul este altul decât apartament de locuit şi nu intră in enumerarea delà pet. A).

La acestea chiria de bază este chiria legală totală, preDăzută în contract, adecă Ineluslu încăl­zitul şl sporurile legale anterioare împreună eu toate laxele fiscale ineluslu taxele de apă şl gu-noiu (acestea din urmă numai în cazul, că plata lor eade în sarcina chiriaşului), plătite în total pentru anul 23 Aprilie 1942—23 Aprilie 1943, minus o eotă de 20%.

La chiria de bază astfel obţinută pentru anul 23 Aprilie 1 9 4 3 - 2 3 Aprilie 1944 se adaugă :

a) Cota de 20% ee reprezintă costul încăl­zitul şl.

b) Un spor calculat la chiria de bază de :

21% dacă chiria de bază anuală este până la Lei 100.000 — ineluslu.

25% dacă chiria de bază anuală este între Lei 100.000 — şl Lei 200.000 — ineluslu,

29% daeă ehlrla de bază anuală este delà Lei 200.000 — în sus.

La sălile de spectacole şl cinematografe, sporul calculat la ehlrla de bază ua fi :

23% pentru sălile eu o chirie de bază anuală până la Lei 500.000 — Ineluslu,

33% pentru sălile eu o chirie de bază anuală între Lei 500.000 — şl Lei 900.000 — Ineluslu.

C) Imobile care au instalaţii de calorifer eu cărbuni sau încălzire cu gaze daeă proprietarul furnizează căldura.

La acestea chiria de bază este ehlria totală, preuăzută în contract şi sporurile legale ante­rioare împreună eu toate taxele fiscale Ineluslu taxele de apă şl gunolu (acestea din urmă numai în cazul, că plata lor cade în sarcina chiriaşului), plătite în total pentru anul 23 Aprilie 1942—23 Aprilie 1943, minus 20%.

La ehlrla de bază astfel obţinută, pentru anul 23 Aprilie 1943—23 Aprilie 1944 se adaugă:

a) Cota de: 20% ee reprezintă costul încăl­zitului şl

b) un spor calculat la ehlrla de bază precum urmează:

Pentru locuinţe, birouri oeupaie de Stat sau alte autorităţi publice, precum şl pentru ateliere care folosese cel mult 5 lucrători sau 5 cal putere, cămine, cantine, eeonomate. localuri ocupate de spltalurt şl Instituţii de asistenţă socială:

10% daeă ehlrla de bază anuală este până la Let 50 000 — ineluslu anual,

13% daeă ehlria de bază anuală este între Lei 50.000-— şi Lei 150.000— Ineluslu,

15% dacă ehlrla de bază anuală este peste Lei 150.000.

Pentru prăuăltl sau localuri care nu serueae drept locuinţe şl nu intră în enumerarea de mai sus :

18% daeă ehlrla de bază anuală este până la Lei 100 000 — ineluslu,

22% daeă ehlria de bază anuală este între Lei 100.000 — şl Lei 200.000 — Ineluslu.

26% daeă ehtrla de bază anuală este dela Let 200.000 — în sus.

Pentru sălile de spectacole şl cinematografe : 20% dacă chiria de bază anuală este până

la Lei 500.000 — ineluslu, 30% dacă ehlria de bazl anuală este între

Lei 500.000 — şl Lei 900.000 — ineluslu. D) Imobile fără încălzire centrală. La acestea ehlrla de bază este ehlria totală,

preuăzută în contract şl sporurile legale ante­rioare împreună eu toate tsxele fiscale ineluslu taxele de apă şi gunoiu (acestea din urmă numai în cazul, eâ plata lor eade în sarcina chiriaşului), plătite în total pentru anul 23 Aprilie 1 9 4 2 - 2 3 Aprlle 1943.

La ehlrla de bază astfel obţinută pentru anul 1 23 Aprilie 1943—23 Aprilie 1944 se adaugă : ' Pentru locuinţe, birouri ocupate de Stat sau de

alte autorităţi publice, precum şl ateliere care fo­losesc cel mult 5 lucrători sau 5 eai putere, că­mine, cantine, eeonomate, localuri ocupate de spi­tale, instituţii de asistenţă socială:

10% daeă ehlrla de bază anuală este până la Lei 50.000 — Ineluslu anual,

13% daeă ehlrla de bază anuală este între Lei 5 0 0 0 0 — şl Lei 150.000— Ineluslu.

15% daeă ehlrla de bază anuală este peste Lei 150.000-—.

Pentru prăuăltl sau localuri eare nu seruese drept locuinţe:

18% daeă chiria de basa anuală este până la Lei 100.000 — Ineluslu.

22% dacă chiria de basă anuală este între Lei 100.00D — şt Lei 200.000 — Ineluslu,

26% dacă chiria de basă anuală este delà t e l 200.000— în sus.

Pentru sălile de spectacole şl cinematograf : 20% dacă chiria de basă anuală este până

la Lei 500.000 — Ineluslu, 30% dacă chiria de basă anuală este între

Lei 500.000— şl Lei 900.000— Ineluslo. E) Imobile, respective contracte de închi­

riere la care fixarea sporurilor de chirie se vor stabili de Comisia de Arbitraj.

Pentru sălile de spectacol şl cinematograf eu o chirie mal mare de Lei 90.000'—.

Pentru hoteluri, eluburl. fabrici împreună eu clădirile anexe, băl şl ştranduri dar numai în cas de neînţelegere între proprietar şt chiriaş.

Ea contractele de închiriere Intervenite între părţi mal înainte de 23 Aprilie 1939 pentru o du­rată care merge până la 26 Oct. 1940, sau peste această dată şl care au fost prelungite prin efeetul legilor de prelungire din trecut.

Ea contractele de închiriere încheiate înainte de 23 Aprtîte 1939 şl care nu au beneficiat de ureo prelung're legale, pentrueă au fost încheiate delà început pe o durată a r e mergea până la 23 Aprilie 1943 sau peste această dată.

Ea închirierile în care *părţlle au făcut, pe lângă contractele de închiriere şl o conuenţle se­parată, prin care s'a preuăzut ca chiriaşul să plă­tească sub orice formă pentru căldură sau eu orice titlu, proprietarului altă sumă peste chiria con­tractuală, se uor totalisa sumele din ambele con­venţii. Laţ suma rezultată se ua calcula chiria de basă şl sporurile conform legii de faţă. Chiriaşii uor auea dreptul să ceară de pe acum reulzulrea convenţiilor şt stabilirea chiriei de basă la eoml-slunea de arbitrii. Cererea se ua faee în termen de 30 sile. delà publicarea legtl (6 Aprilie 1943). Părţile sunt obligate să prezinte această con­uenţle la ulză, eu scutire de amendă în termen de 30 zile, delà publicarea legii de faţă, Indepen­dent de data la care s'a încheiat şi sub sanc­ţiunile prevăzute la art. 14 § 19 din legea timbrului.

F) Contractele de închiriere în care o parte din imobil serveşte ea locuinţă, iar restul pentru exercitarea unui comerţ sau industrie.

Uor fl considerate în întregime numai, ea contracte de locuinţe, până la chiria de bază de Lei 100.000 anual. Peste această sumă chiria se ua majora pentru întreg contractul cu cotele pre-uăzute la alin. B), e ) , D), E) , după caz.

Q) Contractele încheiate la libera tranzacţie după 23 Aprilie 1912.

Contractele acestea pentru anul 23 Aprilie 1943—23 Aprilie 1944 nu beneficiază de nleiun fel de spor, pentru chirie, încălzit ori taxe de apă şl gunoiu.

H) Imobile noui ce se vor închiria după 6 Aprilie 19U3, cele care n'au mai fost închiriate precum şi cele rămase libere, potrivit disposiţiu-nilor noui.

La acestea ehtria de bază nu ua putea de­păşi eu mal mult de 50% ualoarea brută înscrisă în rolul fiscal al anului respectlu. Ele se consi­deră, ea contracte încheiate la libera tranzacţie şl în consecinţă le este aplicabilă procedura sau mat bine zis regimul de sub pet. Q).

*

Inafară de chiriile stabilite conform proce­durii de mal sus, chiriaşii mal sunt obligaţi să suporte şl următoarele cheltuieli:

1. Ea contractele unde proprietarul este obligat să furnlzese şl căldura daeă eostul com­bustibilului întrebuinţat în cursul anului ua fl mai mare decât cota de 25% respeetiue 20% socotite deja pentru căldură, surplusul se ua plăti separat de chiriaş, propprţlonal^eu suprafaţa încălzită a apartamentului ce ocupă. Fixarea suprafeţei se ua faee pe baza planului de construcţie al imo­bilului eu modificările survenite. Calcularea co­stului efeetlu al combustibilului, deeontul între pro­prietar şl chiriaş şl iplata diferenţei se na faee trimestrial, pe bază de facturi originale. Chiriaşul ua fi dator să achite proprietarului suma datorată în plus în termen de 30 de zile dela eererea serlsă ce i se ua faee de acesta prin carte poştală re­comandată.

2. Majorările ulltoare de cote la impozitele fiscale, precum şl Impozitele şl taxele corespun­zătoare fiecărui apartament sau loeal închiriat, ce se uor înfiinţa după data de 1 Aprilie 1943, şe uor împărţi în părţi egale, între proprietar şl chi­riaşii respeetlul.

Majorările la taxele de apă şl gunotu ce uor auea loc după 1 Aprilie 1943, uor fl suportate de toţi locatarii imobilului, împărţlndu-se proporţional eu obiectul de loeaţiune ce deţine flecare. Liti­giile privitor la aeeste taxe cad în eompetlnţa Judecătoriei de pace respecttue.

3. Toţi chiriaşii şl subehlriaşll eurei care be­neficiază de prelungire, streinii fără naţionalitate şl cel eare au auut paşaport Nansen, precum şl societăţile auând cel puţin fl0% capital care apar­ţine Evreilor, uor plăti Statului anual o eotă egală eu 15% din chiria totală pe eare o plătesc. În-

cluslu încălzitul şt accesoriile. Plata se ua face la Administraţiile financiare sau percepţiile Sta­tului.'odată eu prezentarea la ulză a contractului de închiriere.

Euaeuăpi.

• Proprietarul, uzufruetuarul sau titularul unui drept de habltaţle, astăzi chiriaş sau tolera*, eare are o proprietate dobândită înainte de 6 Aprilie 19*13 de el ori de soţul său, în aceeaşi localitate şl face parte într'una din categoriile mal jos pre Dăzute, ua putea euaeua pe chiriaşul său, însă numai pentru a se muta efeetlu în Imobilul ocupat de acesta.

Gondlttuntle cerute sunt următoarele: 1. Să fie Inualld, orfan minor, sau uăduuă

din războaiele României. 2. Să fie funcţionar ori pensionar public, lu

crător ori mie meseriaş. 3. Să fie refugiat dlntr'unul din teritoriile ure-

melnle ocupate. 4. Să atbă un chiriaş care are o proprietate

închiriată şl al cărui chiriaş ua putea euaeua po-triult aceste! legi.

5. Să albă neuole de imob'lul a cărui eua-euare o cere, pentru locuinţă proprie, pentru în fiinţarea sau continuarea unul comerţ sau me­serie, dacă chiriaşul este eureu.

6. S ă aibă neuole de apartamentul a eărul euacuare o cere, pentru a da locuinţă unul fiu sau unei fllee daeă sunt funcţionari pub'lel sau dacă s'au căsătorit şl n'au altă locuinţă.

7. Să se găseaseă într'o slluatlune în eare echitatea ar imcune în mod Dădlf, reintegrarea sa în Imobilul închiriat.

Cererile proprietarilor, eare se uor afla într'o asemenea situaţiune se uor trimite Instanţelor competente numai d u p ă îneuuilnţarea prealabilă a ministrului de justiţie (art. 19 şl 20).

Chiriaşul euaeuat în baza dlspozlţlunllor de mal sus, are dreptul să ocupe apartamentul sau Imobilul părăsit, euentual de proprietarul său şl să se substltue în contractul acestuia.

Proprietarii din categoriile mal T,8us arătate nu uor putea euaeua pe eh'rîaşll lor, lnuallz', uă-duue şl orfani din războaiele României, mobili­zaţii în afara graniţelor ţări», pe^sotla sau des­cendenţii şl părinţii celor dispăruţi, prizonieri sau morţi în războtu, deeât daeă aceştia ar poseda în loealltate, o proprietate! corespunzătoare: din eare ar putea euaeua şl el pe chiriaşii lor sau daeă Imobilul eliberat de proprietar este cores­punzător Imobilului din eare ar urma să fie eua­euat chiriaşul, aceleaşi drepturi au părinţii aee-

stora daeă nu sunt proprietari de Imobile ş l dacă sunt lipsiţi de aoere.

Nu pot fl euaeuate" în'riîelun caz : autorităţile pub'lee, spitalele,'eantlnele, eeonomatele, cămi­nele, Instltuţlunlle de^ utilitate,'socială, membrii corpului diplomatic şl eonsular sau al misiunilor oficiale, precum şl „birou Mie oeupate de aeeşlia (art 24}. Daeă proprietarul are multe proprietăţi sau apartamente, euaeuarea se ua face tn ordinea următoare:

Intre 2;Jehlrlaş', eu Imobile de aceeaşi cate­gorie, ua fl[euaeuat"acelajeare este necăsătorit _ sau care are o familie mal pujln numeroasă, sau nu esle'Juneţlonar public. Chiriaşii de origine et­nică română uor fl euaeuaţl eel din urmă (art. 25).

Dacă proprietarul care cere euaeuarea, nu obţ'ne de bună iuole consimţământul chiriaşului său, se ua adresa în termen de 10 zile dela pu­blicarea legtl (6 Aprilie 1943) la Judecătoria sau tribunalul sltuaţlunll Imobilului, potrlult normelor generale de eompetlnţă.

Subînehlrleri.

Subînehlrlerlle de prăuălll ş l de localuri eu alte destlnaţlunl decât locuinţa, eare au fost în­chiriate deşi; închirierea era formal oprită prin eontrae*/ rămân "sub regimul dreptului comun.

Dreptul [subehlrlaşulul la prelungirea eon-traeiu'ul constltue un drept personal al acestuia, * eare se exereltă^lndependent de soarta contrac­tului prlnetpaVisubehlrlaşul rămânând în Imobtl, ea chiriaş al proprietarului, eh'ar daeă contractul chiriaşului principal ar înceta în orice mod, eu eondlţlunealînsă de a mobila apartamentul. Chiria în acest caz se ua fixa de către judecătoria de pace respeetluă.

Chiria apartamentelor sau a părţilor de apar­tament, eare se uor găsi subînchtrlate^ nemobilate în momentul aplicării legii, eu toate că subînehl-rlerea era oprită formal prin contract, ua r eDenl eu începere dela 23 Aprilie 1943 în întregime pro­prietarului.

La subinehlrlertle mobilate se aplică aceleaşi dlspozlţlun»,, însă'chiria luată^de proprietar se'ua reduce eu cota fixată chiriaşului principal de către judecătoria dejpaee respeetluă, In raport eu ua-loarea ş l starea mobilierului Idat de el.

Ghîrlaşul principal beneficiază în ambele cazuri de închiriere pentruJrestul:apartamentulul dacă subînehlrlerea a fost parţială. Chiria totală plătită de el se ua reduce cu cota corespunză­toare îneăpertlorfoeupate de[subehlrlaşul a căruţ ehirlş a treeut proprietarului.

In toate cazurile mal sus semnalate pro­prietarul se substltue în drepturile chiriaşului

principal, Iar sub chiriaşul ua plăti direct pro­prietarului sumele datorate.

Chiria oricărui apartament, prăoălie sau loeal eu orice destlnaţlune, subînehlrlat nemobilat până la 6 Aprilie 1943 nu ua putea fl mal mare pe anul 23 Aprilie 1 9 4 3 - 2 3 Aprilie 1944 decât partea corespunzătoare încăperilor subînehtrlate, din totalul chiriei globale, respeetloe chiria de basa socotită conform normelor deja arătate plus o treime.

Ea 8ubînehlrlerlle mobilate sporul Da fl de două treimi.

Pentru subînchlrtertle ce se uor face după 6 Aprilie 1943, chiria se ua calcula în acelaşi mod, în raport eu ehlrla globală a anului co­respunzător în curs.

Raporturile de drept rezultate din obliga­ţiunea de a contribui la plata căldurii şl a spo­rurilor legale, pentru majorarea impozitelor şl a taxelor de apă şl gunolu, se stabilesc numai între chiriaşul principal şl proprietar, afară de caşul subînehlrlerllor totale.

Chiriaşul principal sau sub ehlrla şui care ascunde adeuăratul preţ al subînehlrlerll, pierde dreptul de subînehlrlere şi comite delictul de sabotare a regimului legal al închirierilor, şl se pedepseşte eu internarea în lagăr — muncă delà 6 luni la 5 ani.

Contractul de subînehlrlere se desfiinţează şl nu beneficiază de prelungire în următoarele două caşuri :

a) Chiriaşul principal eare a dat eu ehlrle un apartament mobilat, ua putea euacua pe chi­riaşul său, cu condlţlunea de a loeul personal apartamentul şl fără dreptul de a subînehlrla pe Dlltor, notificând denunţarea contractului eu cel putln o lună înainte de data de mutare (Sf. Qhe-orghe ori Sf. Dumitru).

b) Când chiriaşul principal este euacuat în baza dlspozlţlunllor arătate sub capitolul eua-euărll.

începând eu 6 Aprilie 1943 orice subînchl­rlere mobilată sau nemobtlată nu se ua putea Jace, decât eu aprobarea scrisă a proprieta­rului.

Camere mobilate.

Contractele scrise sau uerbale de camere mobilate închiriate eu luna în imobile particu­lare, hoteluri, hanuri sau pensiuni, se prelungesc deasemenea pe toată durata războiului până la trecerea armatei pe plelor de pace.

Pe ulltor închirierea de ean ere mobilate nu este permisă decât cu consimţământul proprie­

tarului. Sunt exceptate dela această>egulă, ho­telurile, hanurile şt pensiunile autorizate, precum şl pensionarii şl funcţionarii publici eu o pensie sau un salariu net mal mie de 30.000 Lei lunar, sau uăduuele fără alte ueniturt înscrise în rolul fiscal, eare au dreptul să subînehlrlese o cameră mobilată fără a mat cere consimţământul pro­prietarului.

Chiriaşul poate să renunţe la beneficiul pre­lungirii, notificând aceasta proprietarului sau chi­riaşului principal, cu cel puţin 10 sile înainte de expirarea lunel în eurs. Preţul eamerllor mobi­late se ua fixa de către Comisariatul preţurilor dela Ministerul Economiei Naţionale. Aceste pre­ţuri uor fl ualablle şl pentru camerlle rechi­ziţionate.

Obseruăm, că în hoteluri, chiriaşii noul eu luna împreună cu cel care beneficiază de pre­lungire, nu pot oeupa decât 1% de cel mult 15% dtn totalul eamerllor. Cel găsiţi în plus uor fl euacuaţl.

Deasemenea. deşi legea nu menţionează, totuşi suntem de părere, că în eeea ce prtueşte preţul eamerllor mobilate la hoteluri ua fl cea preuăsută de comisiile de fixarea preţurilor de pe lângă flecare primărie şl nu cea fixată de Ministerul Economiei Naţionale. Urmează la tot cazul să oedem hotărîrea Comisariatului preţu­rilor Ministerului Eeonomtel Naţionale, eare după cunoştinţa noastră până în prezent nu a apărut;

Norme de procedură.

Toate litigiile de natură elotlă, între pro­prietari şl chiriaşi sau subehlrlaşl IZDorîte din contract sau dtn apltcarea dlspozlţlunllor legii din 6 Aprilie 1943, reelamaţlunlle pentru abuz de drept, făcute fie de proprietar, fie de chiriaş sau de subehjrlaş, precum şi cererile de eua-cuare. se uor judeca de Judecătoria sltuaţlunll Imobilului, sau de Tribunal, potrîolt normelor de eompetenţă. Derogările dela regula aceasta ge­nerală au fost euldenţlate în cursul acestei ex­puneri.

In eeea ce prlueşte pfoeedura de urmat a se uedea art. 3?—40 din lege. •

Sancţiuni.

In ceee ce prlueşte sancţiunile ţinem să arătăm. eăTsunt foarte seuere, atât pentru pro­prietar cât şl pentru chiriaş (internarea într'un lagăr-muneă dela 6 luni la 5 ani).

Dlspozlţiunlle acestei legi fiind de ordine publică, orice derogare nepermlsă atrage după sine sancţiunea mal sus arătată.

Plata chiriei.

Proprietarii şl chiriaşii principali sunt obli­gaţi, să reducă pentru ulitor chiriile la sumele cuprinse în limitele îngăduita de această lege şt să restltue până la 6 Mal 1943 toate sumele încasate eu anllelpaţle, peste drepturile cuprinse pe anul 1943-1944.

Plata chiriei se poate face trimestrial. Funcţionarii şl pensionarii publici, mobili­

zaţii, afară de cel mobilizaţi pentru lucru, inua-llzll, uăduuele. orfanii de războlu şl refugiaţii pot face plata lunară.

Sunt nule clauzele prin care s'a stipulat sau s'ar sllpula plata eu anticipat'e a chiriei, pe mal mult de 3 luni înainte, la locuinţe şl pe mal mult de 6 lunt la încăperile cari au alte desllnaţlunl.

Termenul de mutare pentru primul semestru al anului 1943, se amână !a 5 Mal 1943, în loc de 23 Aprilie. Chiria exigibilă la 23 Marile 1943. poate fl ualabll plătită până la 15 Aprilie 1943.

In eele ce au precedat am eăulal să Vă prezentăm noua lege a chiriilor în parte regru­pată de noi. în dorinţa ea astfel să Uâ puteţi folosi de ea mal uşor. Nu auem pretenţia de a fi reuşit complet, de altfel ntel timpul nu ne-a permis să ne extindem la toate amănuntele şl astfel am Insistat mal mult esupra chestiunilor, cari eredem, că interesează băncile noastre.

Uă recomandăm însă, ea să stabiliţi în mod deflnitio şi fără eehluoe eu flecare chiriaş în parte toate drepturile ce aueţl numai în cadrele legale fixate de leg'ultor pentru a Vă feri de orlee sancţiuni.

De asemenea nu ueţl neglija să clarificaţi situaţia subchlrlaşllor şl a eomerllor mobilate, Intrând în drepturile Dus.

Bursa. •Studiind rapoartele despre aetiulţatea bursei

în prima jumătate a lunel curente, ne izbesc ex­presiile puţin uarlate de „deosebit de calm", „staţionar", „regres uşor la ualorlle eu uenît ffx (efecte de stat)", „uolum redus la uarlabtle" (acţiuni) ete. Din obaeruărlle aceste se poate constata puţina însufleţire de eare a fost . ani­mată în acest ciclu bursa noastră.

In genere acţiunile au fost mal căutate ea efectele de stat. Ea unele din ele, eum sunt Re- , şlţa şl Qaz Metan, putem obserua chiar o re*-mareabllă ameliorare, ele trecând — după cum se poate uedea din tabloul de mal jos — peste eotaţlunlle dela începutul anului curent, când era un „hausse" general.

Uleaţa economică îşi continuă de altfel cursul său normal. Băncile continuă opera de finanţare a comerţului şl Industriei. Se obseruă o mişcare mal mare în compartimentul conturilor curente, aeest ram de eredlt fiind mal adaptabil cerinţelor comercianţilor şl Industriaşilor căci le oferă o posibilitate de elreulaţiune eu mal puţine forme, decât bunăoară scontul.

Banca Naţională acordă şl ea atenţie cre ­ditelor mărunte, acţionând prin „Cassele ţără­neşti de împrumut şi economii" în folosul difu­ziune! creditului direct la micul producător.

S'a procedat şl la aplicarea noull legi bur­siere, trtmiţându se circulare agenţiilor de bursă pentiu înlocuirea contabililor şl agenţilor eu ele­mente româneşti. S'a început şl organizarea şeoalei de remizieri.

Dăm mal jos tabloul eomparatlu al mişcării ualorllor:

* Cursul la începutul lunel Ianuarie 19t3

Cursul la 16 Aprilie 1B43

înzestrarea mari Lei 73.50 7 4 -„ miel n 67 — 6 3 -

Reîntregirea n 63-25 5950 Astra Română n 5.250 — 4.200 — Credit Minier Ti 1.880 — 1.600 — l. R. D. P. n 655 — 550 — Qaz Metan n 2.950 — 3.100 — „Mica" li 1.770 — 1480 — .Reşiţa" 1) 1.670 - 1.770 — Creditul Industrial r> 1.425 — 1.375 — S. R. D. T) 4800 — 4.100 — S. T. B. n 4.650 — 2,250 — Telefoane n 2.400 — 2.300 — Nitrogen 7! 1.760 — 1.490 — B. N. R. n 17.000'— 15.500 — Banca. G. It. Rom. B 430 — 430 —

„ Românească Ti 1.175 — 895-— „ de Se. a Rom. V 500 — 395"-„ „Albina" Sibiu 500 — 5 0 0 -

E. V,

C e n s n r a t . Tiparul lnst. de Ai-te Grafice „Dacia Tralană". s a., Sibiu. Inreg. G. G.. Fi. 2/75/1931 Nr. 388—IV—1934