Anul XLV Bla j 25 Maiu 1935

- 5 DIRECTOR pr. AUGUSTIN P O P A

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BLAJ - JUD. TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E : (j n sir garmond: 6 Lei. La publicări repetate după

învoială

Numărul 21

REDACTOR: Pro f . DUMITRU N E D A

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . . 1 0 0 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foaie bisericească-politică — Apare în fiecare Sâmbătă

l *" m « i mici decât cele primite în uliimile luni ft""*«i 1934—35. Aşa că un preot cu baca-

I8nn*î f i a t t l î â t ^ teoloaică primeşte la mână 26on j - p e îunâ> i a r c e l c u 20—50 ani de slujbă m a' P r e o ^ i i c u studii mai inferioare iau mai »cntt • ° a e r v i t o a r e - 1 , 1 parohiile slabe, cu tril.!?-1 inter**e aproape, inexistente, ei sunt rc-

1500-1600

lriiu-r t e r i ! f i aproape inexistente, buâă c u i e i Pe lună, şi după iei a.'/ r j d i c ă i a »uma uriaşă de »«««e* m P a r o h i i i e cele mai amărâte. Că în cele icurtna ~~ S e ^iie c e »afacere" grozavă este astăzi *W s e s i u n s i parohiale! — după „echilibra­re x!"l?tcri<*lă de acum, preotul încaltea nu-şi

'»"«»: iau rămas abia 300 lei pentru tutun]

Consolări ministeriale Preoţimea a ajuns la marginea răbdării. Şi-a

isprăvit până şi rezervele de nădejde din cari a ve­getat în anii din urmă. Acum nu mai poate nici măcar ascunde mizeria şi umilirea în care e ţi­nută pe nedrept.

Opinia publică începe a înţelege durerea cle­rului şi cere să se facă dreptate. De aceea, d. ministru Al. Lapedatu ţine să dea ţării, prin ga­zetele de ieri, lungi explicaţiuni liniştitoare. Nu le putem reproduce în întregime. Nici nu-i necesar. Cititorii noştri cunosc bine problema. Şi în teorie ji în praxă. O trăiesc în toată răutatea ei. Ajunge iui să reţinem numai esenţa mângâierilor mi­nisteriale.

Ele au două părţi distincte. Întâia priveşte irezentul, a doua viitorul. Începem cu aceasta din irmă. Este incomparabil mai ispititoare decât cea Hntâi. — Luăm spre ştire, cu toată mulţumirea, leclaraţia dlui ministru că mai întâi se va face sgea pentru armonizarea salariilor şi numai după ceea cea pentru salarizarea clerului. Grija mi­nisterului va fi ca „să obţină pe seama clerului o alarizare analoagă cu cea a corpului didactic", ir prin legea a doua va căuta „o mai justă şi mi echitabilă echilibrare a acestor salarii". — M am socoti, ce-i drept, că această „jastă şi e-kitdbilă echilibrare" s'ar putea face şi pentru moţi, ca pentru toată lumea, în chiar legea ar-wnizării, fără să mai fie nevoie de legi speciale. lotuji dacă va fi „justă şi echitabilă", n'are decât si mi vie şi această pupăză pe colacul anunţat. Mărturisim, că ne sticlesc ochii de pe acuma, şi nu-Mi găndindu-ne la el. Ştim că e o simplă pro­misiune. Am avut până acum atâtea desamugiri încât ar fi ăeadreplul o uşurinţă să ne mai încălzim te iluzii, lotuşi e aşa de bine să mai poţi spera. Să încercăm deci; iară şi iară!

Cu totul altfel stă foaia prezentului. Aici 'ituaţia e mult mai încurcată. D. ministru ţine să •onvingă, că salariile clerului nu s'au redus cu iiei o centimă faţă de anul bugetar trecut. Dim­potrivă, ele au fost sporite prin anularea celor Uită curbe excepţionale aplicate clerului în 1931 >i 1932, Adevărat că suma trebuitoare pentru acoperirea acestui spor, 90 milioane Lei, se reţine fi» veniturile de acasă ale preoţimii. Dar faptul nsusi, că au fost înscrise in buget salariile fără aducerile nedrepte din trecut, este un câştig a-vecialil.

t. Aşa o fi; ce să zicem. Decât că, cu această ilozofie, ministerul ar putea da fiecărui preot

eafă de ministru. Pe hârtie ss scrie iot aşa ăe <?<>*• sumă mare sau mică. Statut nu pierde ni-fic- {li dă salar mare ca să te bucuri. Dar tre-'W e să ţi-l scoţi tu, din sesiunea parohiala şi din uirafir. — Un meshanism cum nu se poate mai nmPJu şi mii ingenios. Atâta doar: pare o simplă *<mh! Fiindcă realitatea nu se schimbi prinast-e* de manevre contabiliceşti. Iar adevărul este, ;« salariile lunare pe 1935—36 sunt toata sim

— O s e a m ă d e lămuriri într'o

Răspunsul Ia întrebarea din fruntea aces-stor rânduri nu poate fi decât unul singur şi categoric: pentru Apus da; pentru Răsărit ba. Şi întru cât s'ar vorbi, s'ar scrie ori s'ar pur­cede altfel, ssta ar însemna iperzel al igno­ranţei, dacă nu ceva şi mai rău. La orice caz însă impietând asupra unor rândueli sfinte, bine clădite pe solide temeiuri liturgice şi istorice.

Pământ al leagănurilor. Răsăritul a fost, pe rând: leagăn al neamului omenesc, ai lim­bilor, ai ştiinţelor şi artelor, ca mai apoi Pro­nia cerească să-i hărăzească şi cinstea de a fi leagănul Fiului CeiuJ Vechiu de zile şi al Măriei, în faţa Căruia prorocul Zaharia cel de demult se închină rostind cu inspirată cucer­nicie: Răsăritul e numele lui. Şi tot în părţile răsăritene este a se căuta şi leagănul cultului marian. Sfielnic; oarecum timid; plin de cir­cumspecţie la început, — vorbind şi creştinii de Maica lui Dumnezeu într'o vreme când mi­tologia pâgână cântă osanale atâtor zelţe-mame, s'ar fi expus s'o vadă clasată şi pe Preacurata in rândul acelor mame de aventura — la timp potrivit, dar totuşi foarte de tim­puriu, acest cult de invocare, imitare şi cin­stire a Maicii Domnului prinde rădăcini, creşte, se răspândeşte de necrezut şi înfloreşte de neînchipuit ia Răsăritul naşterii lui Hrlstos. Deja în veacul IV Panaghîa îşi are îa sf. Efrem un presmăritor care o slăveşte în imnuri ega­late în Apus doar de laudele sf. Bernard, In veacul XII. Şl ca Efrem e şi contimporanul său, sf. Epifanie ai Salaminei, ca de slţii cari le-au premers cu splendide pagini mariane (Iustin, Clemente Alexandrinul, Origene, Eu-Gcbia de Cesarea, Atanasle, ş. a.) sau le-au urmat, nici să nu mai pomenim, căci nesfârşit ar trebui sâ fie pomelnicul lor.

Şi cum a ştiut să prâznaiască publice acest Răsărit anumite momente din vieaţa Mai­cii Sfinte! Dovsdă seria de sărbători strălucite în cinstea ei, rânduite mai întâia aci, ca să treacă apoi şi în Apus. Aşa-i Streteula ce se

Şi nici asta nu-i destul. Dacă încasările sta­tului vor merge greu, se prea poate ca ministerul să taie, cele 42% din veniturile locale rămase încă preoţilor după actuala „sporire" de salar. Va fi o frumuseţu cum nu s'a mai pomenit. — Şi tncă^ o ciupeală: numirile ăe preoţi dela 1 Aprilie în­coace ministerul le recunoaşte, ce-i drept, dar f ă ră s a l a r ; cu toatecă este prevăzut în bugetl

Să mai continuăm? De prisos. Ar fi timpul suprem ca guvernul să renunţe la metoda, con­solărilor verbale. Să privească în faţă realitatea ncsulemenită şi neînvăluită în teorii. Şi să facă dreptate!

ches t iune de i n t e r e s spiritual . — de prot. DUMITRU N E D A

ţine la Ierusalim în jumătatea doua a veac. IV; se Introduce la Constantinopol în 542, ca s'ajungă şi la Roma spre sfârşitul veac. VII. Aşa-i Adormirea Preacuratei, sărbătorită în Ră­sărit încă înainte de săborul din Ephes (431); aşa şi Bunavestire, introdusă Ia Ephes pela a. 500 ai erei creştine. Sărbătoarea aşezării Vestmântului Preasfintei în Vlaherne (2 Iulie) tot aceeaşi cale o face. La fel şi Vovidenia (21 Noemrie) prăznuită în Răsărit înainte de veac. XII, pe când în Apus abia s'arată pela 1375. Aceeaşi dovadă a cultului marian adânc înră­dăcinat în inimile răsăritenilor o face şi mul­ţimea de biserici ridicate în cinstea ei, şi cari împânzeau tot Răsăritul dela Ţarigrad şi până în Caucas şi până la Nil. Grecia, Macedonia, Arme­nia, Georgia, Caucazul, Ciciadele, Athosul, Siria, Libanul, Egiptul, deşertul Arabiei şi ţinutul Sinai sunt presărate cu sanctuare dedicate Măriei încă din veacul V, cât sf. Clrll al Alexandriei, cu gândul la un tablou, ca acesta poate susţinea sus şl tare in faţa Sfinţilor Părinţi întruniţi In săborul efesln: „Preasiăvită fii Mărie, Maica lui Dumnezeu! Mulţumită Ţie, cei ce s'au împăr­tăşit de dreapta credinţă au înălţat biserici în târguri, în cetăţi şi în ostroave". Şi nu va trece mult şi în aceste biserici se va cânta acatistul (facerea patriarhalul Sergie f 638) şi alte al­cătuiri euhologice mariane de răpitoare frum-sefl, câtă vreme în Apus prin veac. XII nici Născătoarea nu-i încă rugăciune trecută în visterla evlaviei obşteşti.

Mai mult: Răsăritul creştin şi-a avut a sa lună a Măriei In toată puterea cuvântului. A fost luna lui August, cu sărbătoarea Ador­mirii ca centru luminos şi punct culminant. Basileusul Androaic II (1282—1328), răzimat şi pe practica de până la el, declară această lună drept ienouinua ( = lună sfântă) închi­nând-o în întregime Maicii Domnului şi p re ­cizând că începutul serbărilor în capitala de pe malurile Bosforului se va face la 1 August în biserica Doamna Noastră Povăţuitoarea; încheierea la 31 al lunii în vestita biserică de Vlaherne, Adormirea însăşi prăznuindu-se cu fast extraordinar în basilica Sf. Sofia. Intr 'a-ceca, zi de zi, se vor ţinea slujbe mariane, tot în altă şi altă biserică, după rânduiala patri­arhului. — Cel ce n'ar fi luat parte la aceste serbări ar fi dat dovadă (după cum ţine sa remarce Decretul imperial) nu numai de ne­cuviinţă, ci şi da îngustime de spirit.

Tradiţia aceasta a râm&s prin veacuri, şl după Andronic II. într'o notiţă furişată de ie­romonahul Vartolomeiu la ziua de 23 August, în Minelul tipărit la 1843 în Constantinopol, se menţionează că după manuscrisele mai vechi, întroptirea Adormirii este a se face la 28 Au-

Pag. 2 U N I R E A A 2i

gust, cum e obiceiul mănăstirilor atonlte. Cum a foBt obiceiul în mănăstirea Prodromului de lângă Sozopolls până în 1631, când a fost ruinată de varvarl. Cum e obiceiul ,1a cate­drala asumţioniştilor din Moscova. — Şi cum 8 'ar cădea să fie obiceiul tuturor bisericilor răsăritene.

Pentrucă aşa pretinde Istoria, ritualul şl bunul simţ răsăritean catolic. Chiar şl păstrând Introptirea Adormirii la 23 August, cu puţină pricepere şl bunăvoinţă, pentru evitarea mo­notoniei, s a r putea scoate, din Inepuisabila comoară de imnografie mariană a cărţilor de strană, un ciclu de cântări şi rugăciuni ce să se folosiască luna întreagă, alăturea ori înlo­cuind alternativ Acatistul şi Paraclisul. In felul acesta am scăpa de pacostea inovaţiilor fără cap (luna Iunie n'are nici o sărbătoare de a Preacuratei, în jurul căreia să concentrezi cu atâta logică actele de devoţiune special ma­riană, cum e cazul cu August când, după un post de două săptămâni ai praznicul Ador­mirii cu Introptirea sa) şi n'ar luat-o razna, după împrumuturi de prisos, ci ne-am desvolta or­ganic, aşa cum e orice desvoltare normală şi de durată.

Drept că aşa-i mai fără gâdiliciul nou­tăţii (pentru ignoranţi) şi al originalităţii (pentru vanitatea inovatorillor). Dar nu-1 în­găduit ca în chestii de natura «ceasta să primeze atari considerente. Şi întru cât totuşi şi-ar încerca norocul, trebuiesc puse repede şl autoritativ la punct. Iar până una-alta, pro­tagoniştilor unor asemenea mişcări să ii-să spună cât se poată de limpede (dela locuri competente) că din mila Domnului creştinismul răsăritean nu-i tabula rasa în care oricine s a se poate înscrie cu orice-i trăzneşte prin cap c'ar putea fi (vorbă să fit\) spre mai binele acestei forme creştine în care suntem înca­draţi şi noi Românii uniţi, şi care-şl are isto­ria sa ce trebuie studiată, înţeleasă şi primită cu indicaţiile ei. Căci numai aşa se progre­sează. — Altfel se merge spre haos, anarhie şl destrămare.

P r e ş e d i n t e l e F O R - u l u i ş i U n i r e a B i se r i c i lo r . Telegraful Român (18, 4. 35) găseşte „variate şi, în parte, interesante", răs­punsurile publicate de Păr. canonic I. Geor-gescu în ancheta sa dela Oradea, sub titlul de Bisericile Româneşti 8 . Cel mai interesant răs­

puns, pentru Tel. Rom. este al d-lui Sextil Puşcariu. II găseşte atât de interesant, încât îl reproduce aproape în întregime. Şi nu prea are de ce. Intâiu pentrucă e In contradicţie cu vederile ştiinţifice — nu en cele de con­ferenţiar şi propagandist dela FOR —• ale d-îui S. P. prof. univ. şi membru al Academiei Ro­mâne. AI doilea, fiindcă răspunsul d-sale nu dă de loc dovadă de curaj şi de probitate, ci cel mult de abilitate stilistică. D-Sa evită răs­punsul la întrebarea neplăcut formulată de Pâr. Georgescu, scăpând, vorba ceea, prin tangentă. Altă dată, când d. S. P . nu vâna aplausele ieftine ale FOR-ului, ci cânta exclu­siv adevăr şi înţelepciune, scria negru pe alb: „De câte ori in epoca aceasta [veche], putem constata o mişcare, sau măcar un început de mişcare cu urmări importante pentru desvol-tarea literaturii noastre in direcţia naţională, fie că avem a face ca întâiele traduceri sau cele dintâi tipărituri româneşti, fie că vedem înflorind istoriografia noastră naţională, tot­deauna descoperim, la temelia ei, o influenţă apuseană. Şi tot unei influenţe din apus se datoreşte renaşterea cu care se începe şi pen­tru literatura noastră epoca nouă". (Vezi Sextil Puşcariu, Istoria iiteraturii române I, 2).

Acum, cu prilejul anchetei Pâr. Geor­gescu, d. S. P. nu mai vrea să ştie de acest apus, ci declară că credinţa, „oricare ar fi în­făţişarea ei dogmatică, ne orientează spre Cel de sus", nu spre răsărit sau apus. Iar măreaţa problemă a unităţii creştine, sublimul testa­ment al Domnului Hristos, pentru preşedintele FOR-ului se reduce la colaborări sporadice, întâmplătoare între ortodocşi şi uniţi, şi nu Implică o acţiune permanentă, continuă, soli­dară. Cum rămânem, apoi, cu trupul Bisericii, care, ca orice organism viu, ocupă şi el un

loc anumit şi trebuie să se orienteze!n g(î"-ori în dreapta, spre răsărit e r l spre apus? ce am dori să a f lănude îa d. preşerjj a t

5

FOR-ului. Răspuns neted şi clar, fără retlc!' şi abilităţi stilare. (ic). ™

Gazetarii împreună Aşteptaţi cu drag, mucenicii scrisuluid ^

istovitoare datorie, zi de zi, pentru orient}, i şi formarea opiniei publice, au fost primi»] sinceră şi vie căldură Sâmbătă şi DamijJ'i trecută, în Blajul cărţii şi al şcolilor. Căci5

tunci şi-a ţinut aci şedinţa plenară Contittl Sindicatului Presei Române din Ardeal şi Bav

sub prezidenţia valorosului publicist care ^' d. Ion Clopoţel, directorul atât de preţios! reviste „Societatea de mâine".

Cel dintâiu care soseşte este însuşi Sindicatului, d. Ion Clopoţel, venind de cjj Bucureşti, ca să-i urmeze, tot înainte de» miaz, de către Arad, reprezentanţii gazetari bănăţene, dd. I. C. Ştefănescu şi G. Luca.Dej masă, în jurul preşedintelui se află şl tj. [. A. Buteanu, vicepreşedintele; d. Teofil Btj' nsrlu, secretarul generai, şi membrii din ci mitet: Ost. Buzea, V.rgll Dalea, Tr. Ai. Got boş, G. Luca, Bazil Gruia şi Alex. Lupeani Melia. O scurtă convenire la Biblioteca Cei traiâ, şi apoi tot comitetul, dimprennà t ceilalţi gazetari prezenţi (dd. A. Frimn laţ! L. Paukerov, N. lonescu, C. Albu, I. Simt dela Cluj; N. Bratu-Sibiu; Tiron Albani-On dea; N. Montanu-Mediaş; A. Peia-Nâstad;! Albu-Tg. Murăş) se îndreaptă spre bi stric parohială unde se slujeşte un parastas (il îi: jesc gazetarii blăjeni: păr. A. C. Domşa,li Maior şi Dumitru Neda) după care lumea lif la mormântul nemuritorului înaintaş întru gir zeţărie: Timotelu Cipariu, al cărui elogii! face harnicul urmaş, păr. Iuliu Maior. D«| închinare, Sindicatul îi împodobeşte crnceit' o admirabilă cunună de brad şi flori. Ceea; va face şi la mormântul lui Bnnea şl a £ tropolitului Suciu.

O • Foiţa „Unirii" O • iBMii!iiiiiiiiiii]iiiiiifliiii>«<(»jaMiuaii>uautiian* it"ii!iiieiiiNi!>aiieiiintii>iiaiiei<aiian*i

Cipariu z i a r i s t

Cuvânt rostit la parastasul slujii pentru Timoteiu Cipariu în 18 Mai 1935

de prof. I u l i u M a i o r

Fraţilor Colegi, Frumos gând aţi avut eâad, din prilejul

şedinţei plenare din acest an a Comitetului Sindicatului Presai Române din Ardeal şi Ba­nat, aţi hotărît, să se slujească un parastas la mormântul aceluia care a fost nu numai pă­rintele filologiei române, cum îl numeşte o ţară întreagă, ci şi părintele ziaristicei române din Transilvania şi Bzmt şi prin ziarul „Invă-ţătoriul Poporului", chiar întemeietorul presei poporale române din întreagă ţara.

Cipariu a fost nu numai filologul neîntrecut şi rsspeetat de toată suflarea românească, iau numai învăţatul cu rsaume mondial pe earc-1 csrsstestză vestitul Mommsen, ci şi un ziarist de seaml şi un adevărat temperament de ziarist.

Când citeşte el la Blaj mai întâi „Curie­rul Românesc" al lui Eliade Rfidulescu, i-se umplu ochii cu laerămi de bucurie, eă nu nu­mai Germanii şi Ungurii, ci şi Românii îşi au îa sfârşit ziarul lor. Nu-şi poate da nimenea scamă de ne mai pomenita bucurie a acestui mare învăţat, când vflzu această primă foaie sau gazetă românească; Cum şi-a chemat nu­mai decât prietenii ca să lc-o arete şi cum o dădea regulat teologilor din Blaj, cari apoi

o purtau dia mână in mână şi o citeau cu un entuziasm ce nu se poate descrie I

Nu e mirare deci să ta gândul lui Ci­pariu sc n i scu numai desât idaea de a facs să apară şi la noi în Transilvania un ziar ro ­mânesc.

Convocându-i îatr 'una din zile, chiar în vechea tiparniţă dela Blaj, pe profesorii blă-jeni Ioan Rusu, autorul „Icoanei Pământului", şi pe George Bariţiu, marele ziarist de mai târziu, toţi trei se hotărăsc să lapte din răs­puteri pentru întemeierea unui ziar românesc aici In Transilvania. Astfel iasă de sub tipar Ia Braşov, oraş mai favorizat de împrejurări decât Blajul, şi aproape de graniţa româneasca, la 1837, „Foaia Duminecii* cu suplimentai „Foaia de Sâmbăta din Transilvania", apoi „Foaia pentru minte, inimă şi literatură" şi în sfârşit, ia 1838, „Gaz«ta de Transilvania", con­duse toate de Goorge Baritiu, dar iniţiate de neobositul filolog dela Blaj, Timotci Cipariu.

Fir«a lui de ziarist însă nu-1 lasă să sc ostoaic, căci Sndată-se vede că „Gazeta de Transilvania" poate apărea şi trăi, mise* toate pietrile ca să se poată scoate şi î a Blaj m

ziar şi astfel să-şi 0 o a t a realiza rechini slu tdeaî. De aceea fâureşte e I vestitul plan, m

an, la 1848, îi preface în „Organul Naţio»1, Tot cu acest prilej î ş i etuptă şi dreptul < a-şi putea procura ziare româasşî i din Moldo' şi Muntenia, cu restricţia însi , d i n partea «t imperiale, de a nu le putea citi c i altcirt afară de rsdastor . I

Dar Cipariu n u sa mulţumeşte numai'; atâta. Fiu de ţ£ran şi încontinuu costaft« ţăranii, el ssoate la 12 Mai 1848, deodatl' „Organul Naţional" şi „Isvăţătoriul Pop* Iui*, primul ziar poporal din întreagă 10} românească, în care subtilul filolog 9^ tinizatorul cel neînfricat se ştie pogorl \ mintea simplă a ţăranului, nu numai discut probleme cu adevărat p o p o r a l e , ca : cin*-» h mânu!, în ca stă viaţa naţional*, ee îi»*»" tate are împreunarea puterilor, ce-1 poate r i c i P«s Român, prin sa mijloace se p o s t i t îsavuţi, cum sunt tiaereţele B s c o n d » " [ bătrâ&i, — ci scriind şi îtttr'ua stil ş» ^ limbă cu adsvărat poporală şi pe înţeUŞ111, turora. Mai mult, el, care a introdus W"* latine în „Organul luminării", şi astfel » (

un impuls şi altor ziare româneşti să f*0* fel, „învăţătorul Poporului" 11 scoate eu ' afară de titlul ziarului, cara e cu liter» numai ca sâ-i poată lumina pe ţărani

0

- - l u i u i n i » \ " * ţ ~ » ' ~ * M

Deodată eu izbucnirea revoluţiei <Wy dispar şi ziarele lui Cipariu, iară suflet"' gazetăress nu-şi mai poate lua avânt, p»*( nu mai are voie a tipări nici o „•t^J Până Ia anul 1867, c iad , împreună eu t \ sorul Ioan Micu Moldovan poreclit ^ vănuţ, care aici zace alături de «I, Î B J panteon al Blajului, scoate , Arhivai t**tl

împlinite aceste acte ,de, pietate, Comite-tol se întruneşte în şedinţă plenară. Cuvântai de deschidere al d. preşedinte, între altele lasă să se înţeleagă că visai drag: Sanatorul zia­riştilor la Băile Herculane, e pe calea reali­zării apropiate. Se citesc rapoarte. Se face pri­mirea de membrii noul. (Din Blaj Intră în sin­dicat ca membra activ păr. Dnmitru Neda, re­dactorul nostru, iar ca afiliat păr. Ioan Pop-Câmpeanu, administratorul nostru). Sesra masă comună, de 24 gazetari. Voie bană, atmosferă frăţeasca. Toastează: d. Dr. Aug. Popa, direc­torul nostru, salutând presa şi reprezentanţii ei. Răspunde d. I. Clopoţel. Vorbesc şi dd. L. Pankerow şi A. Peia, cu spirit şi cu dragoste de Blaj şi aspiraţiile Iui.

A doua zi, după cea'.nl dela „Institutul Recunoştinţa 1 4, toată lumea :gazetăreascâ se în­dreaptă spre catedrală. Pontificâ păr. Dr. Victor Macaveiu, în sobor de preoţi; cântă corul fe­telor» condus de dş. Bura; predica păr. Nîda, redactorul nostru. Deta catedrală — arnăsurat vechei tradiţii a Blajului — se trece în sala de gimnastică a liceului de bieţ i , tixită de public. Seria cuvântărilor din programul şedinţei pu­blice festive o desch'de d. dir. Alex. Lupeanu-Melin, cu o splendidă conferinţa asupa gazeta­rilor şi gazetăriei blăjene*). Se rostesc cuvân­tări de ban sosit în numele judeţului (S. G z-davu) primăriei (pâr. Modorces), a dâscâlimii şi şcolărimei blăjene (păr. dir. Şt. Pop) şi a Sindicatului ziariştilor din Iaşi, prin d. A. Frimu care, subliniat de un uragan de aplauze, ssi-.gură pe biâjeni „de toată prietenia Moldove­nilor". Conferinţa d. / . Clopoţel e o justă apre­ciere şl strălucit elogiu al apostoliei gazetă­reşti săvârşită de mânuitori ai condeinlui din Blaj. Cea a d. Oct. Buzea despre „Presa Po­porală" adânceşte şi lămureşte o problemă de arzătoare actualitate. Cuvântul de încheiere al d. Dr. A. Buteanu descreţeşte frunţile încreţite de atâtea lucruri mari şi însemnate câte s'au

*) Acest minunat cuvânt de sinteză nu încape în sumarul nos t ru , prea mic, de astăzi . O vom publica însă in curând . — N. Red.

fost spus în această şedinţă presidată de păr. Dr. Victor Macaveiu, vicarul capitular.

Masa oferită gazetarilor la reşedinţa mi­tropolitană a încheiat, în altmosferă de senină şi cordială prietenie, serbările. S'au spus şi cu acest prilej cuvinte alese (Dr. Victor Maca­veiu, Prefectul judeţean, I. Clopoţel) despre rolul presei şi raporturile el strânse cu Blajul. D. O. Buzea a închinat pentru d. I. Clopoţel, care împlineşte 25 ani de activitate publici­stică; prilej de calde urări de bine şl felicitări din partea tuturor pentru preşedintele sindi­catului. — Cu trenurile de după masă oaspeţii iubiţi au plecat în toate părţile ţârii, pentru a-şi relua robota zilnică a scrisului.

D e l a „Sî . U n i r e " . Societatea de editură „Sf. Unire"1 din Blaj, ş i -a ţinut adunarea ge­nerală în 4 Maia c , fiind prezenţi 29 acţionari cu 620 acţii şi 324 voturi.

S'a constatat cu acest prilej că, în legă­tură cu legea pentru asanarea datoriilor, So­cietatea a pierdut Ia depuneri 371.781 Lei. Suma aceasta însă s'a acoperit aproape in­tegrai ca rezervele de 355.307 Lei 25 bani. Deficitul neacoperit se soldează cu suma de 16437 Lei 75 bani. — Se observă că Soc. n'a plătit nici o remuneraţie pentru muncă în anul 1934, şi nici un ban chirie.

Adunarea a dat cuvenita descărcare atât Consiliului de administraţie, cât şi comitetului de censori. După care au fost realeşl în Con­siliul de administraţie: pir. Dr. Ioan Bălan; păr. Dr. Nlcolae Brinzeu şi păr. Ştefan Roşianu, canonici.

Menţionăm totodată că în a. 1934 s'a ti­părit broşura: Viaţa Vechilor Creştini de luliu Maior, şi e în curs de tipărire: Calendarul Sfinţilor, (partea II) de Gavril Todica. Şi după ce s'a salvat capitalul de un milion, se poate spera că Societatea aceasta cu menire atât de măreaţă, pe lângă conducere înţeleaptă şi cru­ţări raţionale, va prospera simţitor în viitor.— Doamne ajută!

iologie şi istorie", şî-1 susţiae, eu mari jertfs Uneşt i , până la 1872, eâssd îa urma împreju­rărilor vitrege, dispare pentru totdeauna.

Şi, eu cât idealism lucrează, la ziarsîc sale, acest mare învăţat! In pianul său de £s-temeisrc a unui ziar la Blaj, plan atât de mult discutat de guvern şi de curtea imperirJă din Viena, cl spune clar ca pentru munca sa nu doreşte aici un câştig, chiar şi puţinul ce s'ar aduna până la sfârşitul anului îl va jertfi bi­nelui de obşte respectiv va edita opere mai celebre ori va ajutora institutele publica şi pe cei lipsiţi. lata cu adevărat gazitarul î s care nu era poftă de câştig, cu toate că leafa lui de canonic nu era decât de 100 floreni lunar, «ari niciodată nu-i ajungeau pentru cumpărarea cărţilor de curând aparuto!

Şi, câtă răbdare, câtă stăruinţă, câtă e-nergie în ajungsrca frumosului şi măreţului său scop! Pc el Hu-l dessarajesză răutatea guvernului, nici scrupulositatea curţii vkaeze , atei înţepăturile duşmanilor, nici greutatea vremurilor, nici nepăsarea contimporauilor. Na-1 împiedecă nisi lipsa banilor, aici aran­jamentul sărăcăcios al tipografiei, nici ocu­paţia sa de canonic, nici filologia căreia îfi j ' r tf ise toate clipitele vieţii făcând şi din noapte z i î au, peatrucă sufletul său mare, inima sa Plină de dragoste faţă d* neamul din care lăcea parte, curajul sau neînfricat îi dau noui ?i noui îndemnuri pentru a scoate de sun tipar mult doritul ziar, Ia al cărui plămădire atâtea nopţi cheltuise şi eare era preocupare»

Iui cea mai drăguţ i , în puţinul timp ec-i r ă ­mânea pentru recreare.

Bun şi vrednic de laudă lucru aţi făcut deci, dragi colegi ziarişti, când, venind Ia Biaj, v'aţi hotărît să aşezaţi cea dintâi cunună pe mormântul aceluia care n'a fost numai părin­te 1« filologiei ci şi al ziaristicei române de dincoace de Garpaţi, iară, prin scoaterea „Ia-văţătorului Poporului", a fost părintele ziaris­ticei poporale romftne de pa întreg teritorul losnit de Români.

Ce fericit este sufletul lui mare când, la 130 de ani după naşterea sa, vede în jurul mormântului său pe reprszsntasiţii autorizaţi ai ziaristicei române din Transilvania şi Banat, cari au ţinut să asiste la parastasul slujit as­tăzi, incununându-i mormântul! Ce fericit ve­ghează el du sus asupra presei româneşti care astJzi-nu stă mai pre jos decât celelalte prsse mosadiak!

Să fim mândri de un astfel de părinte, să luăm pildă de eatusiasm, de idealism, dc eacr-gis, d« îndelungă răbdare, de luptă neînfricată, de caracter neînfrânt şi de hărnicie neîntre­cuta dela acest neobosit luptător, esa să se poată lăuda cândva şi el, acolo în corturile drepţilor, cu noi, urmaşii iui, asemenea sfân­tului Ambrozie care, când a văzut că-1 întrece elevul sau sfântul Augustin, a exclamat: „BeEtus magister, qui talem msruit habere diseipulum = fericit măiestrul care a fost învrednicit să aibă un atât de mare elev".

Ia veci pom«nirea Iui! —

Blajul şi presa*) In cuvântarea rostită de părintele vicar

dr. Victor Macavei Ia banchetul oferit de mi­tropolie gazetarilor întruniţi în adunări admi­nistrative la Blaj, a spus, pe bună dreptate, că Blajul a avut totdeauna o „presă bună". Nici nu se putea altfel, căci presa şl-a luat din mediul bogat în evenimente istorice al Blajului totdeauna insplraţiuni puternice. Bla­jul este un străvechiu centru cultural şi politic.

înainte cu 180 de ani episcopii Petru Pavel Aron şi Inochentie Micu erau ctitorii aşezămintelor de şcoală românească în conti­nuitate; aici s'a dat cu ardoare lupta pentru cunoştiinţa romanităţii şi introducerii ortogra­fiei latine în scrisul românesc; aici E'a ţinut memorabila adunare revoluţionară din 1848. Blajul e plin de amintiri şi semne materiale cari grăiesc peste veacuri despre jertfele dez­robirilor succesive şi ale libertăţilor publice.

Da, Blajul a avut şi va avea totdeauna o presă bună. E acolo o atmosferă morală care te vrăjeşte, faci cunoştinţă cu o subtilă t ra­diţie de ospitalitate, cu un spirit colectiv bă­trân dar dăruit cu elasticităţi spirituale irezis­tibile. Veacuri şi decenii de mişcare pe linii sigure, ce n'au cunoscut dibuiri, an dat Bla­jului acele caracteristici adânc reliefate în atitudinile iui, ce storc admiraţie tuturor o a s ­peţilor şi pelerinilor la monumentele lui. Şi nu presa va face excepţiune, câad ea cea dintâi e chemată să se sesizeze asupra valorilor ve­chi şi noi pe cari le-a creat Biajol.

Dar dacă se exprimă atâta încredere presei, apoi datoria noastră faţă de combaterea unor anume grave neajunsuri în care se sbate Blajul, dornic de dcsvoltare în ritmul vremii, este cu atât mai mare.

Reprezentanţii puterii de stat sunt iuţi şi largi în promisiuni, însă înceţi şi egoişti în execuţiuni. Ori Blajul nu concepe să fie con­tinuu amânat şi narcotizat cu făgăduieli ne­realizate.

Te pomeneşti, până Ia urmă, că dacă nu se împlinesc iluziile stârnite de deţinătorii puterii de stat, ponosul va cădea şi asupra presei — care nu sgândără cu suficientă efi­cacitate simţul de răspundere al guvernanţilor, înţelegeţi astfel, că este în jocînsuş prestigiul nostru, căci Blajul desilozionat, ar putea să-şi schimbe simţămintele excesiv de generoase cu presa.

Presa sâ prevină deci o ştirbire a repu­taţiei el atât de măgulitoare, şi să se grăbiască în a se face ecoul doleanţelor Blajului.

Să începem! Ion Clopoţel

P r a z n i c u l d e l a A lba IuIIa . Graţie ze-\ luiul d. N. Velican, preşedintele Agrulul din

Cetatea lui Mihaiu Viteazul, şl înţelegerii su­perioare a membrilor acestei organizaţii (păs­toriţii pâr. Urzică şi păr. Elle .Magda) Dumi­neca frecată s'a putut face la Alba lalia, îi csdrele Agrului local, o splendidă manifestaţi) de credinţă.

Serbările zilei s'au început cu sf. liturghi la care a cântat corul Academiei Teologice dii Blaj sub conducerea păr. C. Cherebeţlu şi cavântat păr. Dr. Sept. Todoran prof. de tec logle, pontificante la sf. slujbă fiind păr. cane nlc mitropolitan Gh. Dănilă, încunjurat c fraţii preoţi : Urzică, Magda, Cucuiu şi Haţi gan. La procesiunea solemnă, dela biserli Malerllor la biserica Lipovenilor, a luat par

*) Reproducem aceste frumoase cuvinte publici de vrednicul p reşed in te al Sindicatului presei române din Ardeal şi Banat , în »Dimineaţac din 24, V. 35, fii siguri că facem o bucurie şi cititorilor noştri . — N.R

Pag. 4

o mulţime Imensă. Masa comună ce s'a luat apoi la Caslna Meseriaşilor Români a fost bun prilej pentru toasturi delicate şi însufleţite (d. Velican şi păr. Urzică).

Punctul de forţă după masă: Concertul Teologilor, cu program variat şl bogat (10 puncte) culminând în conferinţa ocazională a păr. canonic Dănilă care a lămurit, cu bogăţie de dovezi din domeniul Scripturii, patristicei şi istoriei, adevărul vechiu şi sfânt: Nimeni nu poate avea pe Dumnezeu de tată, de nu va avea Biserica de mamă. —Impresiile lăsate în suflete de aceste serbări ale credinţei vor dura atâta, cât vor fi în vieaţă cei ce au luat parte la ele.

Ştiri mărunte Pe drumuri apostolice. Dumineca

Slăbănogului a prilejit bucurie nespusă parohiilor Mdcicaş şi Sanmartín, păstorite de păr. Nicolae Opriş. In acea zi de neuitat pentru localnici Prsf. luliu al Clujului a ţinut să-şi cerceteze fiii sufleteşti din cele două sate, pentru a-i cunoaşte mai din apropiere, a-i mângăia şi lumina cu lumina credinţei. înainte de amiazi, în cadrele slujbei arhiereşti, a cuvântat la Măcicaş, iar după masă la Sanmartín, în amândouă localităţile cer­cetând, la ei acasă, după recepţiile de rigoare, pe mai mulţi credincioşi în deosebi vrednici de aceasta. La reşedinţă s'a reîntors abia seara.

lohn Fisher şi Thomas Mut® ca­nonizaţi. In cadre extraordinar de strălucite, Dumineca trecută Sf. Părinte a trecut în cata­stihul Sfinţilor pe cei doi neînfricaţi mărturisi­tori ai crezului roman: pe episcopul-cardinal lehn Fisher şi pe cancelarul Jhomas More, mi­reanul fără pată şi savantul autor de opere cu răsunet. Noi ne-am ocupat mai pe larg cu aceste două personalităţi grandioase în edito­rialul nostru din numărul 8 (23 Februarie), anul în curs. — Laudă şi mărire acestor doi mucenici ai alipirii de crezul roman şi Papa dela Roma!

Moartea fostului regent Sără ţeanu . Joi, în 23 Mai, a trecut la cele veşnice fostul membru al Regenţei, Constantin Sărăţeanu. Ia zilele noastre de gălăgie stearpă şi de pretenţii arogante, el a dat- pilda unei vieţi de muncă onestă şi modestă, de slujbă cinstită şi con-ştienţioasă. D i n cei 73 ani ai vieţii, 42 i-a în­chinat magistraturii. Şi-a început cariera pe treapta cea mai mică, pentruca prin trudă răb­dătoare să urce scara până la vârf, la casaţie. Şi mai sus: în 1918 ajunge ministru de interne în guvernul Averescu, iar pe urmă, drept supre­mă încoronare, în 9 Octomvrie 1929 a fost pro­clamat înalt Regent, î n îocul decedatului G h . Buzdugan. Pentru frământările noastre zgomo­toase şi goale, calea făcuta de C. Sîrăţeanu prin vrednicia muncii liniştite, neîntrerupte şi desin­terésate, este o dâră luminoasă care poate servi de pildă şi îndreptar pentru mulţi. — F i e - i ţărâna uşoară!

L o c a l e . Dumineca viitoare, a Orbului, vsi predica în catedrală păr. Dr. Leon Sărbu, du­hovnicul Seminarului Teologic.

— Dumineca trecută, după masă, Reuniu­nea Mariană a Şcoalei Comerciale de băeţi a aranjat un bine reuşit festival artistic religios, cu program de zece puncte. In cadrul acestei festivităţi păr. Dr. loan Suciu a vorbit despre Reuniunile Mariane şi a însoţit cu lămuriri proiecţiunile luminoase din vieaţa admirabilului tânăr mort în faima sfinţeniei, care a fost Domenico Savio, ucenic al sf. loan Bosco,

— Marţi, în 21 Maiu c , s'a sărbătorit şi la noi ziua laptelui, în sala de gimnastică a liceului de btteţi, şi la Institutul Recunoştinţei.

U N I RE_A_ î n t r u n i r e c o l e g i a l ă d e 4 0 a n i . A b

preparandiei gr . -ca t . din Blaj , seria 1895, sunt S ° ' ' e i ! ' se prezintă la întrunirea de 40 ani , ce Be va v " ^ 1

Blaj la 24 Iunie 1935. Locul de întâlnire este"^ i(

catedralei d imineaţa Ia ora 8. — A u r e l Pintea " nar, fost rev. şcol. ' peas'»-j

F e s t i v a l u r i ş c o l a r e . S'au cerut din foarte \ părţi notele muzicale pentru piesa .Fetiţa Orfan^' A, Melin, atât de potrivită pentru festivaluri şcolif * reprezentaţii la sate şi oraşe. Acestea note atât de ' * dorite, cu muzica de Prof. N. Oancea dela Bucu apărut zilele acestea şi se află la Librăria Sem din Blaj. Preţul 20 Lei, plus porto.

siaj;

T s l e î o n u î .» Unirii1

B. Cluj. Zvonuri? Avem şi noi destule . Dar voi aia: gura lumii e slobodă. Nici noi, nici Papa dela fin nu o poate as tupa . Chiar dacă e vorba d e intenţiunile "sîi Scaun de-a numi, aşa şi aşa, p e noul mitropoli t al Blajul •! Purtători i de veşt i şi informaţiuni senzaţionale se f ' singuri de râs . Fiindcă lumea cu scaun la cap, cam s? că Vaticanul nu prea e vorbăreţ şi nu s tă la taifas cu u curioşii şi flecăreţii. — Pu tem fi, prin urmare, cât poa te de liniştiţi . Biserica noastră ş i -a arătat cât !' poa te de demn şi de frumos dor inţe le . Sfântul Pj rin t

l

va judeca. Sperăm că în curând. Şi sun tem siguri biJ Wavem deci decât să stăruim în rugăciune şi să 'aste. tăm în pace ziua mare a bucuriei depl ine ! ''•

„Vi i t o ru l " biser icesc. B u c u r e ş t i . Doriţi >vorbî ţ scris civilizat» ? Ne bucurăm din toa tă inima de acet început de pocăinţă . Că de, până acuma stimaţii Dj\ colaboratori n ' au prea respectat aceas tă dorinţa. 4 vorbit despre noi şi despre Biserica noastră de' atâtei ' ori aşa cum nu trebuia. Răsfoiţi-vă numai colecţia. La nevoie, se vă s tăm într'ajutor. Preferăm totuşi săfaccrn uita trecutul. Şi vă asigurăm că din par te -ne nu veţi avei să vă p lânge ţ i—Nic i intervenţia Dv. de acum nu estej» tificată. Niciodată în scrisul nostru nu s 'a strecurat vre-i insultă la adresa ortodoxiei. Din când în când, ce-i drept am fost nevoiţi să mai câlfăim câte-o simandicoasi barbă dominantă. Dar Dv. nu faceţi la fel? Aţi confund]' Dv. vreodată ortodoxia, pe care o serviţi , cu singuratici obraze preasfinţite, pe care le-aţi făcut cu ou şi cu oţel chiar în interesul ortodoxiei? De sigur, nu. De ce să ii faceţi deci nouă vină din asta? Mai ales că noi aven motive să scriem aşa cum am scris. Ori poate că Dv nu citiţi o seamă de publicaţii dominante din Ardeal Faceţ i măcar din când în când acest sacrificiu. Şi numii! atunci să rostiţi judecata. Şi aţi căutat vreodată sa vâdoj cumenţaţi asupra faptelor şi manevrelor ce se lucresiil împotriva noastră? Ne place să credem că nu. Fiindcă până acum nu am găsit în revista Dv. nici o singuri vorbuliţă de reprobare sau de mustrare nici pentru felul cum se scrie şi nici pentru ceeace se face împotrivi noastră. Ştiţi Dv. cine-s >Bâsnogii» şi >haiducii conie-' sionali» trimişi să tulbure pacea parohiilor noastre? Şi ce mijloace ^creştineşti» întrebuinţează pentru a strici Biserica noastră? De bună seamă, riu. Dacă ati avea cu-noştină de toa te acestea, i-aţi osândi mai aspru decât noi. Fiindcă nu fac cinste de loc or todoxiei . Prin urmare: nu judecaţi aşa uşor pe acela care, bă tu t pe nedreptul, îşi permite să ţ ipe. Opriţi mai întâi mâna şi ciomagul care isbeşte. Atunci vom fi bucuroşi sâ s tăm de vorba, Cât se poate de civilizat. Până atunci însă n'aveti au­toritatea de-a interveni în cauză. Fiindcă nu o faceţi cui duhul năcii şi al dreptăţii. — încât pent ru amenintan.fiţi pe pace. Nu ne sperie. Ne fac sâ zâmbim. Mai rău decât ce a fost şi ce este, nu poate fi.

I. S ibin . Va fi fost o simplă informaţie greşită a i gazetei pe care o citiţi. Delegaţia anglicană n'a renunţat) de loc la vizitarea Bucureştilor.' Ne va sosi, sperăm, în­treaga şi sănătoasă, la sfârşitul acestei luni. Aţi putut afla acest lucru şi din .Telegraful» Dvoastră . Care, fi­reşte, se bucură de această înaltă cinste şi de apropie; i rea acglo-ortodoxă. Nu toată lumea gândeş te însălafţM i ar. Ierom. D. Lungu crede deadreptul că ortodoxii ; romanească se găseşte »la mare răspânt ie». (>Glas» Monahilor» din 19 Mai). >Biserica din Rusia sovietic» — începe Cuvioşia Sa articolul cu titlul d e mai sus -a fost desorganizată de bolşevici, care luptă contra M Dumnezeu. La noi acest lucru ÎI face chiar Sfânta I'Ş-.narhie». Şi justifică această judecata severă cu arhi­mandriţii cari fac slujbă la cremator si, mai ales, cu le­gaturile ce se caută cu anglicanii! ,. R e g l i i n . Depar te 'de a se potol i , mişcarea >f' lista» dm Moldova pare în plin progres . » Viitorul» bise­ricesc reţine din revista ^Misionarul» din Chişinău («• pe Martie-Aprilie) ştirea, că noua sectă a re doi mW; poj ţ i , cari s a u căsătorit în toată rânduiala . Pe unul" cheamă Ghcherie, din Rădăseni-Baia, p e al doilea EUS" tatiu Andreescu, dela Sineşti-Neamţ. Pr imul fericeşte 0

văduva, celalalt se canoneşte cu o călugărită. Tinet* perechi au plecat în vizitatie canonică, prin »eparl"e''

M u l ţ u m i t ă Mulţumim tuturor, ca r i ne-au m&°'

n 2 î i a t î n durerea noastră, din prilejul tre-| cerii la cele veşnice a neuitatului nostru

soţ şi tată Vasile Morariu.

Familia

C i t i ţ i ş i r ă s p â n d i ţ i „ U N I R E A

Au ţinut, din acest prilej, cuvântări ocazionale prefectul judeţean, d. medic de circumscripţie Dr. T. Bad şi d. Dr. Costea, medic veterinar in Dumbrăveni.

B u c u r i i sfinte. Arhideceza a avut mal în urmă sfinte misiuni în Reghin-nl păr.Arlton M. Popa din Joia săptămânii Patimilor până a treia zi de Paşti. Cu vestirea cuvântului (în trei serii de conferinţe cu proiecţiuni luminoase) s'a oste­nit P. Iosif Tălmăcel, ieromonah franciscan. — Aceeaş apostolic misionară s'a săvârşit şl în Zlatna păr. Iosif Bogdan, în zilele de 18—21 Maiu c , preoţi misionari fiind păr. Ioan Mol-dovan, canonic mitropolitan şi păr. Dumitru Neda, redactorul nostru. La slujbele de Luni şi Marţi (când s'a făcut şi Rânduiala iertării celei mari) serviciul de cântăreţi şi lectori l-au făcut teologi din Blaj.

Vaticanul î n c h e i e c o n c o r d a t cu Jugoslavla ş i C e h o s l o v a c i a . După ş t i r i pornite din Cetatea Veşn ică , la începutul l u i Iunie ministrul preşedinte jugoslav Teftici va merge la Roma să subscrie concordatul cu V a ­ticanul. Acum e tocmai în curs stilizarea lui definitivă. — După informaţiile lui Slovenski Dennik s'au terminat bine şi pertractările dintre Vatican şi Cehoslovacia privitor la lărgirea cunos­cutului modus vivendi d e pân 'aci . In sensul înţelegerii concordatare biserica Romei pe viitor se va bucura în statul cehoslovac de o auto­n o m i e mai largă ca în trecut. Afirmative se va înfiinţa încă o episcopie, căreia-i v o r a p a r ţ i n e şi parohiile din Cehoslovacia cari au stat până acum sub jurisdicţia bisericească a Strigoniului m a g h i a r .

S f . S o f i a d i n Kiev v a fi c r u ţ a t ă ? Agenţia Ofinor aduce d in K a r k o v ştirea că gu­vernul sovietic al Uucrainei s'ar fi declarat ho-tăr î t să nu dărîme catedrala Sf. Sofia din piaţa cu a c e l a ş nume a Kiewului. Dimpotrivă: a dat, zice-se, asigurări că va restaura-o pe cheltuiala statului. Asta în urma energicelor proteste, p e cale z i a r i s t i c ă , a tuturor pricepătorilor într'ale istoriei ruseşti ş i ale a r t e l o r . Se r e g r e t ă acum fapui că nu s'a purces la fel când a fos t luată la ochi biserica Sf. Michail — un monument unic în felul său — r i d i c a t ă în veac. XI, ş i dă-r î m a t â de fur ia iconoclastă a r e g i m u l u i r o ş u .

V e c h i u l T e s t a m e n t p e o c a r t ă p o ş ­ta lă . Un anumit Prânz Wielach, p l u g a r i n t^r-g u ş o r u l Horn din Austria d e jos, d u p ă t r u d ă a m a r n i c ă f i reş te , a isbutit s ă scrie pe faţa şi p e d o s u l unei cartoline î n t r e g Vechiul Testa­m e n t . T e x t u l e g e r m a n , d a r cu l i t e r e l a t i n e şi c u o r t o g r a f i e imposibil d e censurat. C u p r i n d e la 32—33,000 c u v i n t e . *Osservatore Romano*, (10, 5, 35), de u n d e s c o a t e m i n f o r m a ţ i a , a d u c e d o u s r e p r o d u c e r i f o t o g r a f i c e a l e a c e s t e i c i u d ă ­ţ en i i fără p e r e c h e .

i" Builu B a s ş l u , parohul J o s e n i l o r C u ­cu lu i , a t r e c u t la ceica v e ş n i c e î n z iua d e 27 Apr i l i e c. în anul 62 a l vieţ i i şi 34 al fer ic i te i sale c ă s ă t o r i i şi c i n s t i t e i p r e o ţ i i . — O d i h n e a s c ă îa p a c e !

t C o n s t a n t i n R U B U , p r e o t în pensiune a a d o r m i t întru D o m n u l D u m i n e c a în 19 M a i u c , la C lu j , î n a n u l 79 al vieţii sale. — 1 Q v e c i

p o m e n i r e a l u i !

t E u g e n i a P o p n. Virdm, v e n e r a b i l a m a t r o a n ă blăjană, soţia păr. prof. N i c o l a e P o p şi soacra d d . Dr. Coriolan Suciu şi Ius t in H o s s u ing. a g r . ins., - cărora şi p e a c e a £ t ă cale le e x p r i m ă m condoleantele noastre — ţi-a d a t su fictul în mâinile Ziditorului Luni, în 20 Maiu c în anul 69 al vieţii şi 47 al fericitei sale ^ 1 t o r n . - Faca-r Domnul parte cu aleşii săi!

A v i z . Absolvenţii liceului de baieti din raa-moţia din 1884/85, se invită Ia Z • aj' pro" 50 do ani, care se va Sn a l a 2 ? T d e

1935. - Adesiunile s î ! r i n l ^ & H Iunie protopop B h j . tnra ' tapăr Aurel C. Domşa,