În patologia infecţioasă cu bacterii anaerobe etiologia este reprezentată de specii

anaerobe rezidente ale ţesutului cutanat (Eubacterium, Propinibacterium,

Peptostreptococcus), cavităţii bucale (Porphyromonas, Bacteroides, Peptostreptococcus,

Fusobacterium, Veillonella, Actynomyces, Bifidobacterium), tractului respirator,

mucoasei vaginale (Lactobacillus +++, Prevotella sp., Prevotella pigmentes, Prevotella

disiens, Peptostreptococcus ssp.), colonului (Bacterioides grup fragilis +++, Bilophila

wadworthia, Peptostreptococcus ssp., Clostridium spp., Bifidobacterium spp.,

Eubacterium spp.). Ea include abcese cerebrale, infecţii oculare, sinuzite, infecţii bucale

şi dentare, complicaţii ale anginei Vincent, actinomicoze, infecţii pleuropulmonare,

endocardite, abces hepatic, septicemie (5-10% din hemoculturi sunt pozitive pentru

anaerobi), infecţii introabdominale, colite pseudomembranoase, peritonite, infecţii de

tract genital, mionecroze, supuraţii închise (cu miros fetid), infecţii situate în vecinătea

mucoaselor (bucală, anală, genitală), puroi granular de culoare galbenă, infecţii secundare

după muşcături, injecţii intramusculare, traumatisme, intervenţii chirurgicale la nivelul

tractului digestiv, căior genitale, ortopedie).

Examenul direct al produsului patologic evidenţiază microorganisme sporulate

sau o morfologie polimorfă, iar culturile incubate în arrobioză ramân sterile.

Prelevarea produselor patologice pentru diagnosticul bacteriilor anaerobe

Recoltarea trebuie precedată de dezinfecţie cu iod, apoi cu alcool 70 de grade.

Urmează puncţionarea focarului de infecţie cu seringă sau pipetă Pasteur, cu chiureta în

profunzime, evitând formarea de bule de aer; recoltarea este de preferat să se facă în

laborator, în caz contrar, proba se introduce în flacon cu mediu de transport pentru

anaerobioză (mediu ce conţine un gaz fără O2, mediu gelozat sau soluţie tampon care

permite supravieţuirea bacteriilor în anaerobioză mai mult de 48 de ore şi un indicator de

anaerobioză, de exemplu, rezasurina) sau, într-o seringă închisă la ambele extremităţi.

Recoltarea cu tamponul este prohibită.

La nivelul laboratorului anaerobioza poate fi asigurată cu ajutorul mai multor

dispozitive: gaz-vacuum (2 ore), gaz bag, jar cu anaerobioză (15 minute), cameră cu

anaerobioză (cu atmosferă 5:15:80/H2:CO2:N2 sau cu catalizator de Pd).

Etapele diagnosticului microbiologic

La examenul macroscopic se poate constata supuraţie cu aspect de granule de S,

cu miros neplăcut datorită produşilor finali de metabolism, fluorescenţă roşie, ţesuturile

sunt necrotice, negre datorită pigmenţilor produşi de bacilii Gram-negativi pigmentaţi.

La examenul microscopic coloraţia Gram variabilă este sugestivă pentru

bacteriile anaerobe. În funcţie de morfologie şi afinitatea tinctorială:

- cocobacili Gram negativi: Prevotella, Prophyromonas, Haemophylus;

- bacili Gram-negativi fini efilaţi: Fusobacterium, Capnocytophaga;

- bacili foarte lungi, Gram-negativi, cu un capăt punctat, iar celălalt pătrat:

Leptotrichia;

- coci de dimensiuni mici, Gram-negativi: Veillonella;

- bacili Gram-pozitivi, sporulaţi: Clostridium;

- bacili Gram-pozitivi, nesporulaţi: Actinomyces, Propionibacterium,

Bifidobacterium, Eubacterium.

Însămânţarea produsului patologic se realizează pe:

- mediu MacConkey cu incubare în aerobioză

- medii de îmbogăţire pentru anaerobi (mediu cu tioglicolat)

- geloză sânge

Toate mediile pentru anaerobi trebuie regenerate înainte de utilizare pe baie

Marie, la 100oC, 20 minute.

Gelozele repartizate în coloană înaltă se incubează în aerobioză.

Jarurile de anaerobioză se deschid la cel puţin 24 de ore de incubare, iar în unele

cazuri la 48 de ore.

De obicei, pe mediile de anaerobi apar colonii cu caractere diferite, care uneori

reprezintă forme disociate ale aceleiaşi specii. Coloniile au miros fetid, adesea

sunt pigmentate şi sunt diferite şi în general mult mai mari decât cele obţinute pe

mediile incubate în aerobioză.

Se realizează examen microscopic pentru fiecare morfotip în parte.

- Morfotipurile se însămânţează pe medii lichide îmbogăţite cu vit. K1 şi

hemină de pe care se realizează testul indolului, catalazei, ureazei şi

aerotoleranţei (creştere în atmosferă de 5% CO2).

- În cazul în care la examenul microsocpic se observă bacili, se realizează o serie

de teste enzimatice: producerea de hemolizine, fosfolipaze (lecitinază), lipaze,

proteaze, fermentarea glucidelor, hidroliza esculinei, seroneutralizare şi

toxinotipie şi stabilirea tipului fermentativ, după incubare timp de 48 de ore în

mediu TGY, urmată de extracţia alcoolilor şi acizilor volatili cu eter etilic şi

analiza cromatografică şi respectiv, prin esterificarea şi extracţia compuşilor

nevolatili.

Din fiecare morfotip se realizează o preidentificare cu ajutorul unei

miniantibiograme: vancomicină, colistin, metronidazol, verde briliant, săruri

biliare, SPS (sodiu polietanol sulfat).

Vancomicină

5 μg

Kanamicină

10 μg

Colistin

10 μg

Rezistenţă

la bilă

Oxgall 2

%

SPS Metronidaz

ol

4 μg

grup B. fragilis R R R + S

Prevotella R R V - S

Porphyromonas S R R - S

B. meolitycum R S S - S

Fusobacterium R S S V S

Weillonella R S S - S

Pepstostreptococcus

anaerobius

S R R V S S

Pepstostreptococcus

sp.

S S R V R S

Clostridium S S R V S

Eubacterium S S R + S

Actinobacterium S S R - R

Bifidobacterium S S R + R

Propionibacterium S S R V R

Diferenţa anaerobilor facultativi aparţinând clasei Actinobacteria (Actinomyces,

Actinobacterium, Arcanobacterium, Bifidobacterium, Propionibacterium, Eubacterium)

se realizează cu ajutorul testelor API pentru anaerobi.