7/21/2019 Lp Neoformațiuni

http://slidepdf.com/reader/full/lp-neoformaiuni 1/3

Neoformaţiunile solului

 Neoformaţiunile solului reprezintă  acumulări sau separaţii locale de diverse

materiale care au luat naştere în cuprinsul profilului de sol, ca o consecin ţă  a

 proceselor de pedogeneză. După  natura şi originea compuşilor de acumulare,

neoformaţiunile se clasifică astfel:

- neoformaţiuni rezultate prin acumulări de săruri; - neoformaţiuni ale acumulărilor de oxizi; 

- neoformaţiuni ale coloizilor minerali şi organici; 

- neoformaţiuni reziduale; 

- neoformaţiuni biogene. 

Neoformaţiunile rezultate prin acumulări intense de săruri apar ca

neoformaţiuni de carbonaţi şi neoformaţiuni de săruri solubile. Neoformaţiunile de

carbonaţi sunt alcătuite cu precădere din acumulări de carbonaţi de Ca+ şi Mg

2+. Din

această  categorie fac parte eflorescenţele, pseudomiceliile, vinişoarele, tubuşoarele,

 petele, pungile şi concreţiunile.

Eflorescentele sunt depuneri de carbonaţi de culoare albă  sau alb-murdar ă,

care apar de-a lungul traseelor de circulaţie a soluţiei solului.Pseudomiceliile reprezintă  depuneri incipiente, de culoare albă, pe feţele

agregatelor structurale, sub forma cristalelor aciculare fine de carbonaţi secundari, cu

aspect de micelii de ciupercă.

Vinişoarele constituie acumulări fine de carbonaţi în golurile r ămase prin

descompunerea r ădăcinilor foarte subţiri.

Tubuşoarele sunt depuneri de carbonaţi asemănătoare vinişoarelor, dar care

 prezintă în interiorul lor canale de-a lungul axei longitudinale.

Petele constau din acumulări foarte fine de carbonaţi, care apar pe feţele

elementelor structurale sau pe pereţii cr ă păturilor.

Pungile reprezintă  acumulări friabile de carbonaţi, de culoare albă  sau alb-

cenuşie, depuse în spaţii libere, adică fisuri, culcuşuri de larve, cr ă pături etc.

Concreţiunile sunt noduli de carbonaţi, de formă  sferică  sau ovoidă, cu

dimensiuni diferite şi care sunt bine cimentate. Unele concreţiuni prezintă  şi spaţii

goale în interior, motiv pentru care se numesc concreţiuni septarice. După  mărime,

concreţiunile se clasifică în mici, cu diametru <5 mm; medii, cu diametru între 5 şi 15

mm; mari, cu diametru >15 mm. După  modul de distribuţie în profilul solului,

concreţiunile pot fi diseminate în toată  masa solului sau concentrate în anumite

orizonturi intermediare şi bazale.

 Neoformaţiunile de săruri uşor solubile sunt depuneri alcătuite cu precădere

din cloruri şi sulfaţi de K +, Na

+, Mg

2+  şi Ca

2+. Aceste neoformaţiuni au mai fost

denumite şi neoformaţiuni saline. Neoformaţiunile saline apar sub formă  de:

eflorescente, tubuşoare, pungi, pete şi cruste,

Neoformaţiunile formate prin acumularea oxizilor iau naştere prin procese

de iluviere a oxizilor, de reducere şi oxidare, sub influenţa excesului de umiditate.

 Neoformaţiunile rezultate prin iluvierea oxizilor sunt: duripanurile, cuirasele

şi orizontul de ortstein.

Duripanurile reprezintă  orizonturi situate la suprafaţa sau în apropierea

suprafeţei solului, cimentate îndeosebi cu silice, secundar cu oxizi de fier sau

carbonaţi. Duripanul are o consistenţă extrem de tare şi poate fi casant.

7/21/2019 Lp Neoformațiuni

http://slidepdf.com/reader/full/lp-neoformaiuni 2/3

Cuirasele reprezintă orizonturi subţiri, puternic cimentate sau indurizate prin

îmbogăţirea în sescvioxizi de fier şi/sau aluminiu, reziduali sau iluviaţi. Cuirasele sunt

întâlnite la plintosoluri şi feralsoluri plintice, în savane, unde climatul prezintă 

contraste sezoniere.

Orizontul de ortstein este un strat subţire, format prin cimentarea nisipurilor de

către oxizii de fier şi mangan, cu sau f ăr ă materie organică. Asemenea orizonturi sunt

caracteristice solurilor nisipoase din regiunile umede.

 Neoformaţiunile rezultate prin procese de oxidare şi reducere, sunt

reprezentate prin pete de oxidare şi de reducere, dendrite şi concreţiuni feri-

manganice. Petele de oxidare sunt depuneri fine de oxizi de fier şi mangan, de culoare

 brună  sau roşcată, pe suprafeţele agregatelor structurale. Petele de reducere constau

din acumulări fine de oxizi feroşi hidrataţi, de culoare cenuşie, verzuie sau albăstruie,

 pe suprafeţele agregatelor structurale. Dendritele sunt pelicule de oxizi de fier şi

mangan, depuse pe suprafaţa agregatelor structurale, având conturul ramificat.

Concreţiunile feri-manganice reprezintă acumulări sferice de oxizi de fier şi mangan,

depuse în strate concentrice în jurul unor particule de cuar ţ.

Neoformaţiunile coloizilor minerali şi organici. Neoformaţiunile de coloizi minerali sunt rezultate prin procese de iluviere a

mineralelor argiloase şi se prezintă  sub formă  de pelicule (cutane). Peliculele

(cutanele) sunt depuneri foarte fine de minerale argiloase, sub formă  de film, pe

suprafaţa agregatelor structurale. Mineralele argiloase iluviate sunt orientate vertical,

deosebindu-se de restul masei agregatului, la care particulele argiloase nu prezintă o

anumită  orientare. De asemenea, peliculele de argilă  iluviată  se deosebesc prin

coloritul ceva mai închis, în comparaţie cu interiorul agregatelor structurale, întrucât

 preiau compuşi minerali din orizonturile superioare. După grosime, cutanele pot fi:

- subţiri, când particulele elementare şi agregatele structurale sunt îmbr ăcate

într-o peliculă foarte fină de argilă;

- moderate, când particulele elementare şi agregatele structurale sunt

acoperite cu o peliculă argiloasă al cărei contur nu este clar;

- groase, când particulele elementare şi agregatele structurale sunt acoperite în

întregime de pelicule argiloase.

După gradul de dezvoltare peliculele se împart în:

- rare, când peliculele argiloase acoper ă par ţial feţele agregatelor structurale;

- discontinui, când peliculele acoper ă pe suprafeţe mari agregatele structurale, dar nu

în totalitate;

- continui, dacă peliculele acoper ă în întregime atât agregatele structurale, cât şi unele

canale de mici dimensiuni ale r ădăcinilor plantelor ierboase sau ale microfaunei din

sol.

Neoformaţiunile de coloizi organici se formează  prin acumulare, datorată iluvierii humusului. In anumite condiţii, humusul din orizonturile superioare migrează 

 pe profil şi se acumulează  în orizonturi subiacente, sub formă  de limbi de humus.

Limbile de humus sunt acumulări mecanice, care se formează  prin antrenarea

compuşilor coloidali ai humusului (sub acţiunea apei de infiltraţie), depuşi pe pereţii

agregatelor structurale. Aceste neofomaţiuni se întâlnesc cu precădere la solurile cu

textur ă mijlocie-fină şi fină.

Neoformaţiunile reziduale s-au format prin îndepărtarea progresivă  a

 peliculelor de coloizi minerali şi/sau organici din unele orizonturi situate la partea

7/21/2019 Lp Neoformațiuni

http://slidepdf.com/reader/full/lp-neoformaiuni 3/3

superioar ă a profilului de sol şi acumularea în loc a particulelor reziduale de nisip fin

şi praf. Aceste neoformaţiuni sunt specifice proceselor de eluviere argiloiluvială  şi

humico-feriiluvială  şi caracterizează  orizonturile eluviale. Din această  categorie fac

 parte: pulberile de silice şi petele silicioase. Petele silicioase sunt depuneri fine de

silice, de culoare albă, la suprafaţa agregatelor structurale şi caracterizează 

orizonturile eluviale, cu o levigare par ţială a coloizilor. Pulberile de silice reprezintă 

aglomer ări de particule minerale fine, de culoare albă, alcătuite din silice amorfa. Suntspecifice orizonturilor eluviale cu procese foarte intense de îndepărtare a coloizilor

minerali şi/sau organici, dar şi a oxizilor sau hidroxizilor.

Neoformaţiunile biogene sunt acumulări locale de materiale minerale şi

organice, rezultanta directă a acţiunii vegetaţiei şi faunei din sol.

Neoformaţiunile biogene de origine vegetală  cuprind cornevinele şi

dendritele. Cornevinele sunt canale ale r ădăcinilor plantelor lemnoase, umplute, de

obicei, cu material humifer sau cu materiale din alte orizonturi, superioare celui în

care s-au depus. Dendritele reprezintă  urme de r ădăcini (ierboase şi/sau lemnoase)

imprimate pe feţele agregatelor structurale.

Neoformaţiunile de origine animală  sunt de mai multe tipuri: coprolite,

crotovine, cervotocine şi culcuşuri. Coprolitele constau din aglomer ări organo-

minerale (rar minerale) formate prin acţiunea râmelor, în urma trecerii materialului desol prin aparatul lor digestiv. Crotovinele sunt vechi galerii ale animalelor din sol,

umplute cu material pământos adus din alte orizonturi, dar pot fi şi galerii goale.

Cervotocinele reprezintă canale create de râme sau alte animale mici umplute

sau nu cu material pământos. Culcuşurile sunt locaşuri de larve.

 Neoformaţiunile de origine animală determină la nivel de varietate caracterul

vermic (când peste 50% din volumul unui orizont este constituit din canale de râme,

coprolite, galerii de animale umplute cu material de sol adus din orizonturile supra şi

subiacente). Caracterul vermic se aplică la cernoziomuri şi kastanoziomuri (SRTS).