_Lombrozo Cezare. Hipnotism Si Spiritism

5/11/2018 _Lombrozo Cezare. Hipnotism Si Spiritism - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/lombrozo-cezare-hipnotism-si-spiritism 1/79

CESARE LOMBROSO

Kditor S.C. ENMAR COMSERV s.r.l.© Bucureşti 1998. Toate drepturile aparţin

societăţii BNMAR COMSERV s.r.l. Reproducerea sautransmiterea,

chiar şi fragmentară, sub orice formă sau prinorice

mijloace cunoscute sau viitoare, sunt p.nnise numai cuacordul scris al Editorului.

GraficăFlorin Anghel

Consilier editorialGheorghe Zarafii

Ediţie revizuită şi adăugită deSilviu N. Dragomir

Ediţie revizuită şi adăugităde SILVIU N. DRAGOMIR

Tipărit la INFOPRESS

S.A Odorheiu Secuiesc

ISBN: 973-98396-4-9Editura ENMAR - Bucureşti, 1998

not s

r t s



INTRODUCERE

Scurtă punere întemă

Cesare Lombroso (1835-1909), faimosulmedic şi criminolog italian, este cunoscut mai ales caîntemeietor al şcolii mondiale deantropologie, prin care a lansat teoria„infractorului înnăscut" - teorie consideratăde marxişti ca antiştiinţitică, deoarece sebaza pe aşa numitele „stigmate" corporale tipice.

Spirit de o acribie rar întâlnită, profesoruluniversităţilor din Pavia şi Torino este maipuţin cunoscut în afara operelor sale capitale{Omul delincvent - 1889 şi Crima, cauzele şiremediile ei - 1899), deoarece asemeneacercetări mai rar întâlnite - precum celerelevate în cartea de faţă - apar într-undomeniu considerat deosebit de labil şi, caatare, evitat de oamenii de ştiinţă. Am

numit hipnotismul şi spiritismul.Aceste cercetări ale faimosului savant,

pe care vi le prezentăm în cele ce urmează,au fost marginalizate şi pe cât se poate evitate,deoarece amprenta sa de renumit cercetător leconferea un prea pregnant accent decredibilitate, ceea ce pe mulţi îi deranja.



CESARE LOMBROSO HIPNOTISM ŞISPIRITISM

întrucât spiritul ştiinţific allui Cesare Lombroso estecovârşitor, indiferent dedomeniul lui de manifestare,nu ne vom permite nici să-i

redăm teoriile de magie albăsau neagră prin rezumări de tip„Digest" şi nici măcar să-1completăm; chiar dacă dupăun secol de la elaborare,ştiinţele oculte sintetizate deel au mai făcut câţiva paşi înainte faţă de acea vreme a î nceputurilor.

Să rememorăm, deci, celesusţinute, la celălalt sfârşit desecol, de un savant de oasemenea talie, precum şicare erau concluziile unuimodel de om de ştiinţă despre

un domeniu tenebros căruiamulţi, foarte mulţi oameni încămai evită să-i recunoascămăcar existenţa; necum să-1mai şi parcurgă sau sâ-lanalizeze!

Silviu N.Dragomir

O profesiunede credinţă

Când tn-am hotărât să scriuo carte despre fenomenelespiritismului, după ce toatăviaţa mă ocupasem cu

psihiatria şi antropologiacriminală, cei mai buni prieteniai mei m-au dojenit şi mi-auspus că o să-mi stric renumele.Totuşi mi-am urmat calea,socotindu-mă dator de aîncheia luptele mele pentrucredinţe şi adevăr, încercândsă analizez ştiinţific ideea cea mainegată şi cea mai batjocorită asecolului.

Duşmanii mei au astfelcâteva argumente buneîmpotriva mea.

Nu-i prea multă vreme decând gândeam ca dânşii. S-ar părea că spiritismul nu se poate înţelege cu monismul.

Dacă le asemănăm cuexperienţele ştiinţifice, precise şistatornice, care se productotdeauna la fel în orice timp şispaţiu, experienţele spiritistesunt schimbătoare dupămetodă, orele şi dispoziţia celor care sunt de faţă; ele autotdeauna ceva fugitiv şinesigur, cu tot controlulinstrumentelor de precizie şi alunor obser vatori severi ca Morselli,de Vesme, Crookes, Richet, Lodge,

James, Hislop, Walace, Bottazzi, de Rochas, Herlitzka, Fog, d'Arsonval etc.

Dar chiar dacă observaţiilefăcute se prezintă în parte aşacum am zis, ele formează, înîntregime privite, un bloc dedovezi care înlătură oriceîndoială, cu atât mai mult cucât studiul radioactivităţii aratăcă, cel puţin în aparenţă,marele principiu: nici o



CESARE LOMBROSO CESARE LOMBROSO

funcţie tară organ şi nici omanifestare de energie fărăpierdere de substanţă suferă oexcepţie în anumite cazuri. (Sănu se piardă din vedere călucrarea este scrisă la începutul

secolului, n.n). De altfel, concluziile spiritismului nucontrazic monismul, căci sufletul,reducându-se la o substanţăcurgătoare (fluidică), vizibilă şi

pipăibilă câteodată, continuă săaparţină lumii materiale. Asta împacă, pentru prima

oară, experienţa ştiinţifică cuexperienţa tuturor secolelor şiţărilor, cristalizată în legendareligioasă, care, prin numărul şiînţelegerea celor ce au primit-o,capătă o autoritate egal ă, dacănu chiar superioară, gândiriimarilor filozofi. De aceea, înaceste cercetări am evitat oriceconcluzii teoretice; am vrut ca

ele să izvorască direct şispontan în mintea cititorului,doar din mulţimea faptelor.

De altfel nici eu nu am osiguranţă desăvârşită în celesusţinute. După studii obositoareşi întinse pe par cursul mul tor ani,

ipoteza spiritistă neapare ca o mareîntinsă pe care ră sar - ici-colo–câtevainsule;doar ochiul

geografului vede în ele

urmele unui vechi con-tinent; cei mai mulţiîşi bat joc de

presupunerea lui,care le apare preaîndrăzneaţă şiaparent - nefondată.

înainte de a intraîn conţinutulsusţinerilor mele,aduc mulţumiri viidomnilor Murzoratti,Ochorovicz, Richet şi de Vesme, careau avut bunătateade a mă sfătui şi a-mi arăta care estechintesenţa

problemei.

H ipnotism şiSpiritism



Capitolul I

HIPNOTISMUL

Fenomene psihice şi fizicela hipnotizaţi

Mi se pare că toate fenomenele observatela hipnotizaţi ies de sub stăpânirea legilorfiziologiei şi patologiei şi intră înnecunoscut.

Iată câteva cercetări în această direcţie:

MemoriaCel mai mult m-au impresionat fenomenele de

memorie prin schimbările lor curioase,după indivizi şi cazuri. E interesant devăzut că, pe când în starea hipnoticăinteligenţa e întunecată, memoria,

dimpotrivă, e adeseori înteţită, ascuţită.I-am înşirat lui Chiare, un tânăr studenthipnotizat, 12 grupe de numere şi, după jumătate de ceas, mi-a repetat primeleşase grupe cu o singură greşeală. I-amordonat să citească un rând scris înnemţeşte şi să-1



12 CESARE LOMBROSO HIPNOTISM ŞISPIRITISM

13

transcrie după jumătate de ceas, deşi nu ştianemţeşte. El reuşi să scrie literele cucaracterul lor gotic, şi nu a făcut decât treigreşeli la 60 de litere.

M-am convins şi eu, după Delboeut, că atunci

când sugerezi cuiva un vis, amintirea visuluise păstrează şi la deşteptare, mai ales dacăpersoana are în mână un obiect în legăturăcu visul. Ordinul de a păstra amintireaactului făptuit în vis nu mi s-a părut că ar fiascultat. Se păstrează numai o amintirevagă şi asta fără nici o ordine.

Iarăşi am observat o schimbare apersonalităţii, în gândire şi scris, sub înrâurirea sugestiei. Sugestionez pe Col... - unalt medium - că este Garibaldi şi el scrie uninimos ordin de zi: „Soldaţi, aşteptăm azi de lavoi minuni de vitejie". Scrisul era foarte energic.

Ordinele se execută chiar şi când suntsugerate pentru mai târziu: dar numai încinci din şapte cazuri. Subiectul treaz şi

ocupat în toate chipurile, se întrerupe dintr-o dată,se simte tulburat şi tocmai la ceasul sugerat,execută ordinul.

Se ştie acelaşi lucru despre histerici, careprevăd cu mult înainte, ziua, ceasul şi chiarminutul accesului, tară a avea la îndemânăceasornicul, care este în prealabil oprit.

Acest fapt, semnalat de Richet, pare deneexplicat: căci diviziunea timpului pare operăabsolut omenească şi artificială, deciconvenţională. Trebuie să admitem

că în creier se poate forma un centru pentrumăsurarea timpului, tot aşa cum există unulpentru scris, de pildă, şi că acest centru poatedeveni foarte simţitor în stările de hipnoză şihisterie.

Dar sunt şi abateri. Chiare şi o femeie, Verol,ne dau o dovadă în cauză. Aceste douăpersoane uită, după puţin timp, chiar săexecute un ordin sugerat. Ei se arată totuşineliniştiţi, ca şi cum ar fi uitat să-şi facădatoria. De îndată ce le aduci aminte ceea ceau de făcut, ei acţionează parcă împinşi de onevoie ce nu poate fi stăpânită, iar nelinişteadispare. Dacă, de pildă, îi sugerezi lui Chiaresă citească după 30 Je minute un rândanumit dintr-o carte nemţească, după cetrece acest timp, el pare îngrijorat şipriveşte în toate părţile fără ca să facă ceva.Dar de îndată ce-i pui la îndemână cartea,

pr intre alte obiecte, ci o apucă plin demulţumire, o deschide şi citeşte rândul indicat

prin sugestia hipnotică.Aceste cazuri arată că şi în hipnoză seadevereşte mersul obişnuit al asociaţiilor deidei, care se trezesc una pe alta şi determinăvoinţa.

Aceeaşi verificare a legii de asociaţie ogăsim în cazurile ce urmează. Sugerând luiCol... să fie bandit, el primeşte, însă cudezgust. Dar de în dată ce a primit sugestisa,se arată violent, apucă un creion pe care îl iadrept pumnal şi străpunge cu el duşmani închipuiţi. Scrie, de asemenea, cu trăsăturilebrutale, impulsive ale criminalilor.



14 CESARE LOMBROSOHIPNOTISM ŞISPIRITISM

15

O clipă după aceea, îi sugereaz să fie copil,iar scrisul capătă însuşiri copilăreşti. Maitârziu se confundă cele două sugestii şiscrisul mediumului apare amestecat.

Aici avem o pildă de ceea ce numeşte Sergi

stratificarea caracterului. A doua sugestieface să dispară personajul antipatic albanditului şi lasă să predomine rolul simpatical copilului. E surprinzătoare uşurinţa cu carehipnotizaţii, chiar cei megalomani, acceptăacest rol. Poate că amintirea acelei vârste acopilăriei e aşa de plăcută, şi inspiră simpatiechiar celor mai aspri; dar poate că e în legăturăcu starea de pasivitate a subiectului.

Aceleaşi confruntări şi suprapuneri desugestii noi se observă chiar prin simpleschimbări în musculatură. Făcând pe istericaVerol să contracte muşchiul ciliar (la ochi), îiprovocăm idei triste; lucrând asupramuşchiului gurii, rizoruis, apar idei vesele carese amestecă imediat cu primele.

VoinţaEste de obicei suprimată şi înlocuită prin

aceea a hipnotizatorului. Sunt cazuri însă cândhipnotizaţii se revoltă câteodată împotrivasugestiilor care se opun firii lor; prin chipulacesta se poate măsura până la un gradoarecare tăria caracterului.

O femeie isterica şi desfrânată,hipnotizată, primea cu plăcere să joace roluride personaje de hoţ,

de seducător, de ofiţer, dar se revolta atunci cândvroiam s-o transform în savant ori predicator demorală. îi plăcea mai mult sâ-şi schimbe sexuldecât caracterul!

Cea mai curioasă dovadă în privinţa asta mi-au dat-o doi studenţi, Col... şi Chiare, cărorale-am sugerat rolul de hoţi. Ca să nu maiasculte, ei au fugit ca nişte nebuni prin curte.Au respins cu dispreţ şi rolul de femeie, ceeace se explica prin tendinţa megalomană ahipnotizaţilor, copiilor şi sălbaticilor.

Tot Chiare se trezea îndată ce i se impuneausugestii absurde şi care erau împotriva firii luidar le primea pe cele care nu erau mult prea absurde. A

primit, de pildă, să fie în acelaşi timp Napoleon şicopil. Asta arată că firea ne determină, în ceeace facem, mai mult decât inteligenţa şi căsugestia are o margine, care nu poate fi împinsă prea departe, decât numai prineducaţie hipnotică.

InteligenţaPare adesea diminuată. Vorbirea e slăbită.

Subiecţii se decid greu să vorbească şi n-o facdecât atunci când sunt siliţi prin ordin. Oisterica nu răspunde decât dacă îi apeşiputernic ultimele vertebre şi îi ordoni energicsă vorbească. în schimb, alţii, sunt dispuşi întotdeauna să lucreze şi să scrie. Sugestiahipnotică, pătrunderea noii personalităţi, lefac pe aceste mediu-muri să scrie mai binedecât în stare de veghe.




17

Un bancher, căruia i se sugerase să fiefotograf, execută foarte bine aceastămeserie, deşi când e treaz nu o cunoaşte.

Tânărul Chiare, devenit Napoleon, seexprimă foarte elocvent în limba franceză pe

care o cunoaşte. Fie cântă, joacă şi scriemuzică mai bine ca în stare de veghe.

Tânărul L. căruia i se sugerează să fiefemeie, face o broderie foarte complicată. Elnu ştie sa brodeze, dar le-a văzut poate pesurorile lui pe când brodau şi, fără voia lui,operaţiunea s-a fixat şi s-a dezvoltat în sub-conştient, apărând o dată cu înrâurireasugestiei.

Totuşi, indivizi inculţi joacă foarte prostpersonaje mai distinse, rămân banali şi... nule place să scrie.

Polarizare şi depolarizare psihică.Printre atâtea fenomene curioase,

excepţionale în stare de veghe, dar

frecvente în hipnoză, să ne ocupăm puţin şide acela pe care Fere şi Binet îl numeştepolarizare psihică: magnetul schimbă dispo-ziţia sufletească a celui hipnotizat.

Bianchi şi Sommer fac d-rei X sugestiaurmătoare: „Minunată zi de aprilie, să luămtrenul, vom avea o călătorie plăcută". Dupăcare mediumului i se apropie magnetul pânăla jumătate de centimetru de pielea cefei: d-ra Xse tulbură, se opreşte şi strigă: „Accidentteribil; trenul a deraiat; este cu neputinţă dea pleca mai departe".

Altă sugestie: „Suntem la Pansilippe, mareaeste calmă, argintată de lună; să ne urcăm în barcă". Subiectul e încântat de ceea ce vede şiporneşte să se îmbarce. I se aplică în acelmoment magnetul şi pe dată mediumul se

retrage îndărăt speriat, spunând că segăseşte pe marginea unei prăpăstii adânci.

în alte cazuri, avem de-a face nu curăsturnarea sugestiei prin acţiunea magnetului,ci cu suprimarea - ori numai schimbarea ei - şi amnumit-o per contraria, depolarizare. Cazul cel maiinteresant este acela în care aplicarea unui pol almagnetului suprimă halucinaţiile hipnotice pecare celălalt pol tocmai le trezeşte.

în cazurile de mai sus, ca şi întransmiterea gândirii la distanţă şi în visurileprevestitoare, avem de-a face cu fenomene încompletă opunere cu legile clasice ale fiziologiei.

Aceste fenomene, care au loc numai în stărilede isterie şi hipnoză, tocmai când desfacereaşi ruperea însuşirilor sufleteşti ne fac să

prevedem automatismul şi inconştienţa, nesilesc să admitem existenţa unui şir de fapteIară o explicaţie sigură, intrând mai mult însfera celor oculte decât a celor fiziologice,normale.

N.B. Prin „histerie" savantul celuilaltsfârşit de secol înţelege acea varietate denevroze, caracterizate prin apariţia unorsimptome neurologice foarte variate,nejustificate de condiţii reale ale sistemuluinervos şi




19

declanşate prin şocuri emotive, sugestie sauautosugestie, liste întâlnită la persoane cutipul de sistem nervos excitahil, datorat unuidezechilibru în stare funcţională a scoarţeicerebrale. Din cauza sensului primordial, mai

vechi al cuvântului, am păstrat pentruatenţionare forma de epocă a exprimării, cu„h" (n.n.).

Câteva fenomene isterice şihipnotice

Nimeni, mai mult ca mine, nu a fost duşmanal spiritismului.

Mi s-a părut întotdeauna ca o axiomă faptulcă orice forţă este o proprietate a materiei,iar orice gândire o funcţie a creierului;totdeauna am râs de mesele învârtitoare. Dar

dragostea mea pentru adevăr şi pentru faptulcunoscut şi dovedit e mai tare decâtînclinarea ştiinţifică, şi sunt silit de o minimăobiectivitate să fac publice o serie decercetări.

După ce am fost duşman al spiritismului, încât am negat toate experienţele şi amrefuzat să asist la vreuna, a trebuit să recunosc- începând cu anul 1882 - existenţa unor faptecurioase, pe care ştiinţa nu le poate explica;ele însoţesc mai întotdeauna isteria şihipnoza.

1. Mutări de senzaţii în isterie şi hipnozăIntr-o dimineaţă a anului 1882, sunt chemat

la d-ra C.S., în vârstă de 14 ani, fiică a unui

tată inteligent şi muncitor, a unei mamesănătoase la minte şi robustă, dar ai cărei doifraţi crescuseră brusc la pubertate şiavuseseră ceva tulburări pulmonare. Fata,care avea un fizic plăcut, o statură de 1,54m, crescuse dintr-o dată în momentulpubertăţii cu vreo 15 cm. Primele fenomenemenstruale au adus cu ele simptome isterice cuvărsături şi tulburări digestive. După douăluni, apărură accese de convulsiuni isterice şide hiperestezie, care o tăceau să ia un fir deaţă pus pe mână drept o bară grea de fier.

Luna următoare, copila orbi; la degeteapărură puncte isterice, pe care era îndeajunssă le atingi ca să obţii convulsiuni, mişcărireflexe ale picioarelor, contractări, precum şi obruscă creştere a puterii musculare de la 32 la 47kg (la dinamometm).

Atunci apărură fenomenele extraordinare,care m-au făcut să-mi schimb vechea meaatitudine faţă de ocultism. După accesesomnambulice, însoţite de o mărireneobişnuită a activităţii simţirii, ca şi dediferite schimbări în caracter, fata pierduvederea cu ochii şi căpătă însuşirea de avedea prin vârful nasului şi lobul stâng alurechii, păstrând o aceeaşi ascuţime devedere pe care o avusese mai înainte cu ochii!A putut




21

astfel să citească o scrisoare şi sădeosebească cifrele unui dinamometru fără avedea deloc cu ochii, ci doar prin vârfulnasului şi lobul urechii...

Răspundea cu o mimică curioasă excitării

acestor organe vremelnice. De pildă, punereaunui deget, sau a unei raze luminoase îndreptată pe ureche sau pe nas, o făceau săse irite, să strige că este orbită şi să înceapă săse apere cu braţul pentru a se proteja delumină!

Acelaşi lucru şi cu mirosul. Amoniaculaşezat sub nas, nu-i producea nici o reacţie, întimp ce alte corpuri mai puţin mirositoareerau simţite sub bărbie. Pe urmă, mirosul setransportă la călcâi (!) şi atunci, la oricemiros neplăcut, ea dădea din picioare şi mişcatot trupul; la miros plăcut, dimpotrivă, rămâneanemişcată şi surâzătoare.

După aceea, începu să prezică ce o să sepetreacă în viitor; prevedea cu 15 zile înainteziua şi ora acceselor, precum şi mutareasimţurilor care s-o liniştească. A mai prezisdiverse şi multe fapte ce urmau să se întâmple fratelui şi tatălui ei, fapte care auavut loc întocmai după doi ani. A putut săvadă la distanţă evenimente, chiar în momentul cândacestea aveau loc în cu totul altă parte.

Acestea nu sunt fapte izolate. în 1888, Petetinstudiase opt femei aflate în catalepsie, la caresimţurile externe fuseseră mutate laepigastru şi la degetele de la mână şi picior.

Despine pomeneşte de o fată, Estelle, dinNeuchatel,

în vârstă de unsprezece ani, paralizată după orănire la spate şi însănătoşită în parte în urmabăilor din Aix; la ea, magnetizarea muta auzulla mâini, coate, umeri şi, în timpul crizei letargice,la epigastru.

Aceste fapte real constatate şi verificate neaduc aminte de ceea ce se ştie despresomnambuli, care disting obiectele cu pleoapelelăsate, şi văd şi prin alte părţi decât prin ochi.Preyer şi Berger, iar acum, de curând,Heidenhain, au observat fapte asemănătoare,pe care le explică printr-o creştere a simţuluivăzului şi pipăitului (hiperestezie tactilă şivizuală), observate în cazurile în care acestedouă simţuri sunt confundate.

Autorii moderni nu ţin seama de acestefapte şi Hasse le priveşte ca închipuiri, dincauza unei tendinţe - lăudabilă dar, desigurexagerată - de a nu admite decât fapteleştiinţific explicate.

Tot aşa, numai după mult timp s-a admisacţiunea magneţilor, precum şi multe altelucruri constatate empiric de magnetizatori(catalepsie, hipnoză, hiperestezie), faptesigure azi şi explicate destul de bine.

Adevărul este că nu se poate da oexplicaţie pur ştiinţifică acestor constatăricurioase, care sunt situate dincolo derealităţile admise în general, trecând înpragul lumii oculte şi, deci, neexplicate.

2. Transmiterea gândirii la distanţă Amstudiat împreună cu Grimaldi şi Ardu cazul luiE.B. din Nocera, în vârstă de 20 de ani, devenitisteric



22CESARE LOMBROSO

HIPNOTISM ŞISPIRITISM

23

în urma unei dragoste fără noroc. Desemnalat la el: faţa nesimetrică, înfăţişarea defemeie, sensibilitatea la metale (mai cu seamăcupru şi aur), simpatii şi antipatii excesive,

frică de întuneric, dispoziţii adeseori foarteschimbătoare.E aşa de sugestionabil încât i se poate

ordona să nu simtă înţepăturile şi tăieturile; înplus este în stare să-şi mute senzaţiile şi sătransmită gândul. Ghiceşte cuvintele şinumerele gândite de alţii şi poate reproducedestul de bine figurile care sunt desenatedeparte, îndărătul lui, în timp ce el areochii legaţi. Paralelograme, cercuri, triunghiuri,

poligoane, conuri - toate sunt redate destul debine şi doar cu câteva ezitări în desen. Maiprost, dar totuşi tară a greşi obiectul, suntreproduse desenul unei păsări sau al unuiom. Scrie exact prenumele Morguente şiAndree, la care m-am gândit şi i-am cerut să le

identifice.Experienţe asemănătoare, mai recente, aufost executate în faţa dr. Guthrie şi aprofesorului Herdmann de la societateaengleză de cercetări psihice, iar darea lor deseamă cu detalii asupra acestui caz, pe care-1voi r elata sumar, formează la ei un volum.Subiectul, miss Relph, stătea pe scaun, întimp ce obiectele alese erau ascunse după operdea, îndărătul ei. Răspunsurile pentrudiversele obiecte propuse fură exacte. Cuoarecare ezitări, dar numai în amănunte,mediumul spune forma şi culoarea diferitelorobiecte:

hârtie roşie, albastră etc, sau formedeterminate: sabie, monedă etc.

In Anglia, celebra societate pentru cercetăripsihice a experimentat asemenea fenomene pe

subiecţi adormiţi sau treji, punându-i sădeseneze pe o placă diferite figuri pe care alţiile făceau la un alt etaj, sau în alt loc îndepărtat ( este vorba, desigur, de Society for

psychical Research).

Rezultatele obţinute sunt pozitive o datădin cinci ori la hipnotizaţi, o. dată din patruzecişi trei de ori la nehipnotizaţi. Or, rezultatelesunt de aşa natură încât calcululprobabilităţilor nu ne dă dreptul să le privimca fiind cu totul întâmplătoare. CharlesRichet, Stewart, Ochorowicz, operând fiecareatât pe subiecţi hipnotizaţi, cât şi pe subiecţi în stare de veghe, dar histerici, au reuşit să-ifacă să ghicească rangul cărţilor de joc,nume sau numere, doar printr-o simplătransmitere mentală.

Richet trage concluziile următoare cu privirela asemenea experienţe:

1.Gândirea se transmite f ără semne exterioare delaun individ la altul;2.Intensitatea acestei transmiteri variază de laindividla individ şi e maximă în stare hipnotică.

Ar fi uşor de explicat toate aceste fapte,privind



CESARE LOMBROSO

gândirea, ca un mod de mişcare; ceea cene-ar da putinţa să concepemtransmiterea ei la distanţă -indiferentdacă aceasta este mai mare ori mai mică.Energia mişcărilor vibratorii descrescândcu pătratul distanţelor, ne explicăm de ce

gândirea se poate transmite între două punctevecine, dar pierde din intensitatea ei cândse transmite între două puncte depărtate.

înarmaţi cu aceste date şi constatări maisimple, vom încerca acum săpătrundem în SPIRITISM, deoarece - în fond- hipnotismul este doar vestibulul tainelor mai adânciale ocultismului.

.Apariţia",fotografierealizată depictorul James Tissotprinluminarăspândită de însăşiceledouăfantome într-ocamerădeexperimentare

24



I M

1

m Wmm

m m

1

Experimentul realizat de Sir William Croockes (1832-1919) printr-o aparatură special concepută pentruexperimentarea însuşirilor celebrului medium DanielDouglas Home (1833-1886) care, prin capacităţile salepsihokinetice, reuşea să determine funcţionarea unuiacordeon tară să fie atins în vreun fel de participanţii laexperienţele parapsihice.

„Home punea o mână pe partea inactivă a acordeonuluitară să poată atinge partea instrumentală ce eraprotejată de coş, în timp ce mâna cealaltă a sa, şipicioarele, erau ţinute de asistenţă. în această poziţieacordeonul începea mai întâi să mişte, apoi scotea primeacorduri şi la urmă cânta mai multe arii una după alta, pecând mâna lui Home era nemişcată. Cu încetul, Home îşi îndepărta şi mâna de la acordeon, iar acesta cânta maideparte..."

(B.P. Hasdeu - Sic Cogito)

Capitolul II

SPIRITISMUL

Eusapia Paladino

Obiecţiunea că fenomenele spiritiste suntinexplicabile pe cale fiziologică nu este îndestulătoare. Plin de îndoială, am primit, în anul 1891, să iau parte la o şedinţă lalumina zilei, singur, eu şi cu Eusapia - atunciam văzut obiecte grele ridicându-se fără afi atinse - de atunci mă ocup de acestecercetări într-un domeniu extraordinar.

Eusapia Paladino s-a născut la Murgo, în 1854; la opt ani tatăl ei a fost omorât debandiţi chiar sub ochii ei. Ingrijită prost şichinuită de bunica ei, Eusapia este în celedin urmă alungată de acasă; nişte burghezibogaţi din Neapole o iau la dânşii să ocrească. Din copilărie Eusapia este supusăla fenomene curioase; ea aude lovituri înmobilele de care se sprijină, îşi simtehainele sfâşiate în timpul nopţii şi vedestafii... în 1863, Damiani, asistând la oşedinţă spiritistă în familia unde sepripăşise Eusapia, constată că prezenţaei




29

coincide cu fenomene neobişnuite şi mişcăride obiecte. Ceea ce astăzi denumimpoltergeist (n.n).

De atunci, Damiani şi Chiara i-au făcuteducaţia de medium şi biata copilă şi-a făcut

din spiritism singura ocupaţie, găsind, astfel,un mijloc oarecum sigur de trai. Amănunteleexperienţelor făcute în Europa cu Eusapia ar cereun volum de expuneri mult prea mare. Mă mulţumescsă amintesc doar unele rezultate ale celorşaptesprezece şedinţe din Milano (1892), lacare am luat parte întovărăşit de Aksakoff,Richet, Finzi, Ermacora, Brofferio, Gerosa,Schiaparelli, du Prel, rezumaţi într-o lucrareredactată de către Finzi. Am luat, de comunacord, precauţiile obişnuite: am cercetatmedium-ul de aproape, i-am schimbat hainele, i-amlegat mâinile şi picioarele, sau uneori i le-amţinut noi în nemişcare.

Cu toate precauţiile luate după punerea lapunct a unui plan comun de acţionare asupra

mediumului, Eusapia aprindea o lampăelectrică de pe masă în orice clipă voiadânsa...

Experienţele din Milano, 1892

Fenomene observate la întuneric.a) Ridicarea completă a meseiEste una dintre experienţele cele mai dese

pe care le face Eusapia, şi ea se lasă a ficontrolată oricât ar dori supraveghetorii.

Facem cu toţii un lanţ în jurul mesei, cumâinile întinse pe ea. Eusapia stă la uncapăt; picioarele, genunchii şi mâinile îi suntţinute nemişcate de către vecini. După câtevaminute, masa are mişcări de clătinare şi seridică uneori la dreapta, alteori la stânga, iarapoi se ridică în sus cam la vreo jumătate demetru şi, în cele din urmă, recade, după ce astat în aer câteva secunde, mişcându-se întocmai ca şi cum ar pluti pe apă. în timpulacestei experienţe, faţa mediumului seconvulsionează, mâinile i se contractă, geme şipare că suferă din greu.

Pentru experimentare înlăturăm pe rând şicu încetul diferitele persoane din jurul mesei,după care ne convingem că nu e nevoie de unlanţ prea numeros de asistenţi în jurul meseipentru a reuşi o aceeaşi experienţă.

La urmă, o singură persoană rămâne înstânga



30CESARE LOMBROSO


31

mediumului, îi ţine picioarele fixe subpicioarele sale şi î i pune o mână pegenunchi, în timp ce cealaltă mână o ţine pecea stângă; mâna dreaptă a mediumului se

vede pe masă şi se ridică în aer chiar înmomentul înălţării. Timp de câteva secunde,cât a durat ridicarea mesei, s-au luat fotografiiledoveditoare asupra experienţei făcute.

E curios că, puţin timp înainte de ridicare,rochia Eusapiei s-a umflat spre stânga astfel, încât a atins masa. Căutând să evit aceastăatingere, îndepărtând rochia cu mâinile, sau încercând să operăm, fiind toţi - şi mediumul- în picioare, sau aşezând mediumul departe de

piciorul mesei, nu am mai putut obţine un acelaşirezultat.

O ridicare completă la 60 de centimetri afost obţinută şi fotografiată la InstitutulPsihologic din Paris; iar la Roma s-a obţinut ofotografie şi mai desluşită: mediumulCarancini, cu masa plutind în aer, deasupracapetelor celor care participau la experiment.

b) Ridicarea mediumului pe masăAm constatat-o în două rânduri. Mediumul e

aşezat pe scaun. Richet şi cu mine îi ţinemmâinile. Scaunul pe care stă mediumul se înalţă încetişor şi se urcă pe masă. Noi oţinem pe Eusapia de mâni şi-i urmămmişcarea fără a o atinge. Puţin după aceeascaunul şi mediumul erau iar la pământ,revenirea făcându-se cu

aceeaşi încetineală; Richet şi Finzi însoţescmişcarea mediumului şezând pe scaun fară niciun efort din partea lor. In timpul scoborâtului într-unmod curios ei sunt atinşi uşor pe cap de o mână

nevăzută.c) Sunete de trompetăO trompetă este pusă îndărătul

mediumului, despărţită de el printr-o perdeaşi deodată se aud sunetele instrumentului.Cei care se găseau lângă Eusapia ne asigurăcă sunetul nu venea de la ei.

Fenomene observate lalumină.

Mai trebuiau obţinute la lumină fenomenelepetrecute mai înainte numai la întuneric. De

îndată ce întunericul ajută producerea lor,trebuia lăsat doar fenomenul în întuneric,mediumul şi asistenţii rămânând la lumină.

Printr-o perdea dublă se desparte camera îndouă: un cabinet întunecos, la intrarea căruiae mediumul, cu spatele la întuneric, şi uncabinet luminos, unde stau cei care asistă şiunde în plină lumină se văd braţele, picioareleşi faţa mediumului. îndărătul mediumuluieste un scaun cu un clopot la vreo jumătatede metru de medium; mai departe puţin, unvas cu lut umed, cu suprafaţă perfect netedă.In partea luminată facem lanţ



32 CKSARE LOMBROSO HIPNOTISM ŞISPIRITISM

33

în jurul mesei care este aşezată în faţamediumului; Schiaparelli şi du Prel îi ţinmâinile mediumului.

Fenomenele încep!La lumina unei lumânări vedem cum perdeaua se

umflă dinspre partea noastră; cei ce stau lângămedium pipăie şi simt rezistenţă îndărătulperdelei; scaunul unuia dintre ei este trasdintr-o dată şi se aud cinci bătăi. Asta înseamnă că lumina e prea mare. Aprindem olanternă cu sticlă roşie. După cererea Eusapieimar ginile perdelei sunt prinse de masă, îndoitepe capul ei şi prinse cu ace.

Deasupra capului ei apare ceva. Aksakoff seridică, bagă mâna în cabinetul întunecos prindeschiderea ce este deasupra capuluiEusapiei, îşi simte degetele atinse şi mânaapucată. Simte pe urmă că îi vine un scaun lamână şi îl apucă; scaunul îi este smuls şi trântitla pământ. în fundul negru al deschiderii, aparde mai multe ori flăcări albastre deasupracapului mediumului. Schiaparelli este atins de maimulte ori la spate şi pe umăr; capul îi esteacoperit de perdea şi târât spre partea întunecoasă a cabinetului în timp ce ţinemâna lui Finzi şi a mediumului.

în această poziţie, se simte atins de o mânăcaldă, vede lumini care descriu curbe în aer şiluminează chiar mâna care le poartă. Când se întoarce la locul lui, mâna apare îndeschiderea perdelei, mai lămurită, fără a se

retrage prea iute.

Aksakoff introduce în deschizătura

perdelei un

creion care e apucat şi zvârlit îndărăt. Unpumn închis apare pe capul mediumului şi sedeschide încetul cu încetul, arătând degeteledespărţite.

La sfârşitul şedinţei, du Prel intră în cabinet

şi i se arată o urmă întipărită pe vasul de lut,amprenta provenind de la cele cinci degete ale uneimâini drepte.

Rezumatul fenomenelor realizate cuEusapia

Morselli rezumă astfel, într-o scurtăsinteză, fenomenele rezultate cu ajutorul mediumuluiEusapia.

Prima clasă de fenomene mecanice şimişcare a obiectelor în atingere cu mediumul; Eusapia le

produce uşor, atât la lumină, cât şi la întuneric.1)Clătinările şi mişcările mesei, fără vreun înţelesdeosebit.2)Mişcări şi lovituri în masă cu un anumit înţeles.Ele formează graiul convenţional, de carese slujeşteEusapia (două lovituri pentru nu; trei lovituri

pentruda; etc). Cu mediumul nostru, tipologia este destul desăracă şi se reduce la destul de puţin faţă decomunicărilespeciale şi filozofico-sociale, pe care ni le daualtemediumuri, mai evoluate faţă de Eusapia.



34CESARE LOMBROSO


35

3)Ridicarea totală a mesei în timp demaximum 78secunde.4)Mişcarea diferitelor obiecte, numai prin

atingericu mâinile ori trupul mediumului, inexplicabile prin

apăsarea foarte uşoară pe care o exercităel.5)Mişcări, clătinări, umflarea perdelelorcabinetuluide experimentare. Eusapia nu poate să leproducă cumâinile sau cu picioarele ei, care sunt îndeaproape

supravegheate.

6)Mişcarea şi umflarea hainelor mediumului.

A doua clasă nu este decât o perfecţionarea primei clase. Efectele mecanice se producfără atingere cu mediumul, la o distanţă decâţiva centimetri până lacâţiva metri. Suntcele care stârnesc mai multă îndoială, căcisunt în contradicţie cu legile fizicii, carespuncă o putere mecanică lucrează direct asupracorpului care opune rezistenţă. Totuşi aceastătensiune mediatică este foarte desobservată la şedinţeleEusapiei.

7) Oscilări şi mişcări de mese fără atingere.8) Ridicarea prin sine însăşi a mesei. Am

văzutexperienţa asta în plină lumină, pe cândmediumul era închis şi legat în cabinetul întunecos.

9) Ondulări, umflături şi azvârlire înainte a perdelelor cabinetului. Asta se întâmplă fără vreoatingere cu mediumul, care e legat foartesolid de

scaunul lui. S-ar zice că fiinţe nevăzute ridicăstofa, o îndepărtează ori o lasă să cadă...

10)Corpurile metalice capătă o mişcareprin

îndreptarea mâinilor înspre ele, dar fărăatingere.

Fenomenul are loc de obicei la sfârşitulşedinţei şi înplină lumină. Rochas 1-a studiat şi 1-a numitexteriorizarea motricitatii.

11)Mişcări de la sine (spontane) cudeplasareadiferitelor obiecte, chiar când se găsesc la2-3 metridepărtare faţă de medium.

12)Aducerea pe masă a obiectelor îndepărtate.13)Mişcarea de la sine a scaunelor acelorpersoane

care controlează.14)Mişcări imprimate maşinilor şiinstrumentelor, ladistanţă. Mandoline, piane, trompete,clopoţei,dinamometre - toate depărtate de Eusapia- intră înfuncţiune iară ca să le atingă cineva.

A treia clasă cuprinde schimbările îngreutate ale corpurilor. Sunt fenomenelecele mai puţin sigure, deşi exactitatea esteconfirmată de observatori eminenţi.

15)Schimbarea greutăţii pe un cântar. Amvăzutbraţul cântarului mişcându-se, tară caEusapia să-1atingă. Dar fenomenul mi-a părut îndoielnic.16)Schimbarea greutăţii mediumului, cu oscăderede 5 până la 10 kg de fiecare şedinţă.17)Levitaţia (ridicarea în aer) chiar a mediumului.




37

Lui Morselli i s-a părut că mişcarea estereală la început, dar pe urmă că cei doicontrolori o ajutătară fara voinţa lor - peEusapia. Nu sunt de părerea asta, întrucâtefortul respectiv ar cere o exteriorizare

evidentă din partea celor doi controlori.18)Vânt venind din cabinetul negru. Fenomenul efoarte des. Un adevărat curent de aer vine dincabinet,din spatele mediumului.19)Frig puternic. îl simt cei doi controlorişi, deobicei, apare înaintea unora dintremanifestări.20)Raze luminoase, care pleacă din capul şicorpulmediumului. Atingând capul Eusapiei lapunctul undecraniul e spart în urma unei căzături dintinereţe, aisenzaţia unei răsuflări reci, dar uneori şi

de căldură.21)Lovituri, ciocănituri şi alte zgomote înmasă.22)Lovituri, ciocănituri date de mediumde ladistanţă.23)Sunetele instrumentelor de muzică. Nu-s preaordonate şi muzicale, dacă nu există laşedinţă vreunbun executor; totuşi se nimereşte câte omăsură...24)Zgomote de mâini şi de picioare.25)Voci omeneşti; Eusapia, din cauza lipseiei decultură, nu prea produce asemenea fenomene.

26)Semne misterioase tăcute de la distanţă;constau în semne sau pete apărute pe masă, pepielea celor defaţă, pe pereţi; ele par să fie făcute cucreionul.27)Scris direct. Spiritele, tară acţiuneavăzută a

mâinilor, scriu cu instrumente materiale vizibile,precum creioane, ori chiar fără ele.

28)Urme pe lut. Urme de degete, mâini, picioare,feţe chiar în profil ori în semi-profil. Uneoripare o

Eusapia mai bătrână şi alteori îlreprezintă pe JohnKing, tatăl ei, în altă viaţă.29)Aducerea obiectelor. Dintr-o dată apar pemasăsau în alte locuri din odaie flori, frunze, cuie,monede,pietre şi alte obiecte venite de departe,trecând prin uşăşi pereţi.30)Materializări. Se crează forme mai multori maipuţin organizate, având însuşiri fizice alemateriei;rezistenţă la atingere, lumină. Ele auproprietatea de

a opri razele luminoase de afară.31)Atingeri, pipăituri şi strângeri demâininevăzute.32)Ivirea formelor solide, având însuşirilemembrelor omeneşti. Mâini, braţe,capete, pot fiatinse prin perdea şi par bucăţi dintr-ofiinţă înformar e. Uneori ni se pare că pipăim chiaro fiinţă întreagă. Când asemenea forme leprindem şi lestrângem cu mâna prin perdea, ele parcă setopesc;

câteodată, se lasă atinse mai mult timp.Gura nevăzută,face chiar gestul sărutului sau al muşcăturii, împiedicatăfiind de perdea.32 bis) Apar mâini care se simt prin atingerea

directă. Câteodată, te simţi atins de mâiniadevărate,




39

cărora le simţi pielea, căldura şi mişcareadegetelor. Când le strângi, ai impresia că setopesc, întocmai ca o substanţă vâscoasă.

33) Acţiuni mai complicate ale unor forme pecare

le simţim, dar nu le vedem. Aceste mâini,braţe,capete, sunt nevăzute chiar pentru acela carepătrunde în cabinet; din spatele perdelei care leacoperă, ele se îndreaptă spre cei din faţă, îi ating, îi strâng, îiresping, îi atrag, îi mângâie, îi îmbrăţişează cu toatemişcărilefiinţelor vii şi reale. Aceste forme îndeplinescactechiar şi mai complicate, fie în apropiereapartici-panţilor la experimente, dar, întotdeauna laadăpostul

perdelelor aruncate înainte şi umflate pestemasă şispre scaunele celor ce asistă. Ba, câteodată,formelelucrează descoperite, în mijlocul celor de faţă,care sesimt atinşi, sărutaţi ori buzunăriţi de fiinţenevăzute.

A patra clasă strânge într-un acelaşigrup fenomenele luminoase - vizibile sauprin ele însăşi, sau printr-o lumină din afară.

34) Apariţia de puncte luminoase. Suntcelebreleluminozităţi spiritiste. Ele se produc din când în cândsub influenţa Eusapiei, dar nu aşa de intensca la altemediumuri observate de mine. Sunt licăririce nu potfi descrise precis, câteodată sub formă demici sferestrălucitoare, alteori vedem adevărate limbide foc, caacelea desenate în unele icoane pe capetele apostolilor.

După câte ştiu, nu au fost încă fotografiate;dar sunt foarte caracteristice, numeroase şimişcătoare. E cu neputinţă, pentru cine le-aobservat o singură dată, ca să le ia dreptfosforescenţă artificială.

35)Apariţia norilor albicioşi. Nu par aavea olumină proprie, căci nu pot fi observaţi decât înăuntrulcabinetului, la lumină slabă. Câteodată înconjurăcapul Eusapiei sau se ridică deasupracorpului ei, cânde întinsă în cabinet.36)Formarea prelungirii corpuluimediumului.Sunt prelungirile membrelor, văzute şidescrise detoţi cei care au experimentat cu Eusapia. Vizibile lalumină albă, când mâinile mediumului suntbine contro

late. Sub ochii noştri, aceste apendice îndeplinesc maimulte din fenomenele descrise mai sus:atingeri, pipăiri,clătinări de scaun, transportări de obiecte.37)Ieşirea din cabinetul negru a formelorsemănând cu braţe şi mâini.38)Apariţia mâinilor. Este unul dintrefenomenelespiritiste cele mai vechi şi cele mai dese.Mâinile apar cucontururi nehotărâte, fugitiv străvezii şiuneori prelun-gite. Le-am văzut ori de câte ori eraucondiţii favora-

bile şi sigur că nu erau mâinilemediumului - căciacestea stăteau întinse pe masă, sub ochiimei.39)Apariţia de forme întunecate cucaracter ne-determinat. Este vorba de materializărinecomplete. înlumina sepulcrală de la amurg, veziapropiindu-se sfere




41

negre (capete?), apendice nehotărâte (mâini,braţe?), umbre cu profil în linie frântă,câteodată bărboase (parcă John King?); iar pefond semi-luminos larve negricioase, străvezii,cu forme curioase. Le-am văzut în şedinţele

din 1901-1902 şi erau atât de lămurite, că le-am numărat pe rând.

40) Apariţia de forme având un caracter binedeterminat, aparte.

La aceste patru clase determinate şisistematizate de Morselli, eu adaug, dupăexperienţa mea, încă una:

A cincea clasă.41)Acţiunea asupra plăcilor fotografice, învelitesistematic în hârtie neagră.42)Citirea gândurilor, vederea în întuneric şi,uneori,la distanţă.43)Priceperea unor limbi necunoscute mediumului.44)Acţiunea asupra electroscopului, aparatpe caremediumul îl poate descărca, deja aşa cumam văzut, înrepetate rânduri, cu mâna.Iată deci 44 de manifestări diferite ale

mediumului Eusapia Paladino. Pentru Morselli,această clasificare simplifică însă prea multlucrurile, împărţind fenomenele în ordinideosebite, ca şi cum s-ar produce fiecareaparte şi independent unul faţă de altul.Şedinţele sunt însă foarte complexe, eleprezintă

manifestări deosebite în acelaşi timp, iarmanifestările acestea sunt, uneori, nişteadevărate explozii de forţă medianimică.

Cine este Eusapia Paladino?

Să vedem deci dacă organismulmediumului ne poate da explicaţia acestorfenomene uimitoare. S-o studiem pe Eusapiadin punct de vedere clinic şi fiziologic.

în însuşirile ei exterioare nu vedem dinprima clipă nimic deosebit; doar o şuviţă depăr alb, înconjurând o gaură în parietalulstâng, gaură pricinuită de bunică-sa, care i-azvârlit, când era mică, un castron în cap, ori de lao căzătură, de pe o fereastră, la vârsta de unan.

Greutate, 60 de kilograme; craniul şiobrazul nesimetrice; cu partea dreaptă maidezvoltată; la ochiul stâng, caracter e propriiepilepticilor (după Claude Bernard şi Horner):pupile micşorate (midriasice), reacţionândleneş la lumină, dar acomodându-se bine ladistanţă; presiunea arterială, măsurată custigmo-manometrul, este de 230-240 la stângaşi numai 200 la dreapta (asimetrie care se întâlneşte adesea la epileptici).

Eusapia are, de asemenea, simţulpipăitului mai dezvoltat la stânga: 5milimetri la dreapta şi 2,5 la



42 CESARELOMBROSO


43

stânga (cu extensiometrul, măsurând la vârfuldegetelor); sensibilitatea generală se aratătocmai dimpotrivă: 73 de milimetri interval ladreapta şi 35 la stânga (normal este 45) cu

aparatul lui Rhumkorff; simţirea la dureri, 60 ladreapta şi 30 la stânga (media normală este20); sensibilitatea la greutate e inegală; oaceeaşi greutate îi apare mai mare ladreapta decât la stânga, cu distingereadiferenţelor de cinci grame. La dinamometru,11 kg la dreapta şi 12 la stânga;

In timpul transei, puterea în ambele părţicreşte la 15 kgf. Are zone de hiperestezie(simţire exagerată a durerii, la ovar, mai cuseamă); are slăbiciuni ori paresie la membrele dindreapta.

Câmpul ei vizual, studiat de doctorul Sgobbo, eanormal. Nu e sensibilă nici la aparatul luid'Arsonval, nici la razele Roentgen.

In plină lumină şi în stare normală, a ţinut într-o zi, timp de patru minute, mâna dreaptă

deasupra unei plăci fotografice învelite în treifoi de hârtie neagră. A intrat în transă şi asimţit în mână un freamăt electric. Ladeveloparea plăcii, s-a găsit, pe loculcorespunzător indexului, o urmă - oarecumneprecisă - de deget.

Acest fapt, în legătură probabil curadioactivitatea mediumului, poate ficoroborat cu o altă anomalie a Eusapiei. Eaconstă într-o străvezime în jurul degetelor, careformează un al doilea contur în jurul lor. Eazice că, atunci când are acest semn, poate săfacă lucruri minunate (!?).

Are cultura unei femei din popor. Adeseaprezintă bun simţ, iar intuiţia ei contrasteazăcu ignoranţa şi îi permite să apreciezeadevăratul merit al fiecăruia, fără a se lăsa

emoţionată de bogăţie ori de autoritatea persoanelor cu care vine în contact.Adesea e naivă, până într-atâta că se lasă

înşelată de intriganţi. Dar nu trebuie neglijatnicidecum că este, totuşi, capabilă de şiretlicşi minciună.

Mijloacele ei de înşelătorie suntnenumărate.Inconştientă în timpul transei, cu bună

ştiinţă când e trează, ea scoate o mână de subcontrol pentru a mişca obiecte şi a atinge pecineva. Cu ajutorul genunchiului, încearcă săridice încetişor piciorul mesei! Faihofer avăzut-o culegând flori pentru ca, pe întuneric,să simuleze transportarea acestora de ladistanţă la locul experimentelor. Se zice chiar

că ar li învăţat de la un prestidigitatormijlocul de a simula figuri omeneşti prinmişcări ale mâinilor, învelite într-un văl în formăde turban. (!?)

Se arată în schimb foarte mâhnită când oacuzăm că ne înşeală. Când se mânie, dincauză că i se atinge reputaţia de medium,devine violentă şi impulsivă până într-atâtacă-şi poate chiar lovi duşmanul.

Aceste apucături contrastează cu odeosebită bunătate sufletească. îşi cheltuiecâştigul pentru a ajuta pe cei săraci şi pecopii, îşi pierde somnul şi odihna pentru ceibătrâni şi slabi, are milă de animale.




45

La începutul transei, vocea ei devineaspră, secreţiile i se măresc, hiperesteziadevine anestezie, are tremurături şi parezii(slăbiciuni) mai cu seamă la mâna dreaptă. Caşi fachirii, îşi încetineşte respiraţia pentru a

intra în transă, trece de la 25 la 15, chiar 12respiraţii pe minut, în timp ce inima trece de la70 la 120 de pulsaţii; mâinile îi tremură, încheieturile îi devin ţepene.

Morselli a notat pentru acest mediu aflat în transăurmătoarele caractere isterice: amnezie, confuzie apersonalităţii ei cu cea a lui John King, înnumele căruia vorbeşte uneori, precum şiatingeri pătimaşe, obsesii, halucinaţii.

La sfârşitul şedinţei, când fenomenele suntmai deosebite, simte o mare sete (polydipsie isterică),capătă convulsii şi strigă întocmai ca o femeieatunci când naşte. La urmă cade î ntr-un somnadânc, iar în timpul somnului îi iese din trup un fluidcald, ce se poate pipăi.

Alt fapt nou a fost descoperit de doctorul Imoda. în

stare normală, Eusapia nu are nici o înrâurireasupra electroscopului; însă, în transă fiind,ea provoacă căderea foilor de aur ţinândmâinile doar câteva minute deasupra lor.Adăugând la asta faptul că, doar prin simplaatingere, ea impresionează plăcilefotografice protejate în hârtie neagră, avem oconfirmare a radioactivităţii mediumului,respectiv în timpul şedinţelor.

Norii albicioşi şi luminoşi care se observădeasupra mesei şi pe capul mediumului întimpul şedinţelor se explică prin aceea cărazele catodice au proprietatea de a provocaformarea vaporilor, trecând printr-o pătură de aer

saturat de umiditate.Aceste însuşiri bolnăvicioase nu le are

numai Eusapia. Ele pot fi constatate laaproape toate mediumurile.

Condiţii pentru mediumuri

Dintre însuşirile bolnăvicioase pe care ledovedesc majoritatea mediumurilor folositepentru hipnotism şi spiritism, vom aminti doar câteva:

•Celebrul medium, doamna. Smith, avea o buni-că,omamă şi un frate, supuşi fenomenelorhipno-tice,

Deci, toate aceste persoane din familie erau folosite camediumuri. O familie de mediumuri! Chiar ea, doamnaSmith, a avut halucinaţii încă dincopilărie, iar maitârziu a avut accese de somnambulism. în transăsuferea de anestezie (nesimţire) completă aunei mâinişi de olochirie, adică înţepată fiind la mânastângă, easimţea durerea la mâna dreaptă şi deasemenea vedeala dreapta obiecte aşezate la stânga.•La doamna Piper, transa începe prin convulsii,




47

urmate de horcăit. A devenit medium în urma spaimeidatorate unei lovituri de trăsnet şi a uneioperaţii.

•Renumitul medium american Douglas Home(1833-1886) spunea că fenomenele cele

mai intere-sante şi desăvârşite le produce numai înstare de somn

profund, apropiat de letargie şi că de aceeanu şi lepoate aduce bine aminte când se trezeşte.El s-a dez-voltat foarte târziu: la şase ani încă numergea pepicioare, şi, după o întrecere cu doamnaLyon, apătimit de congestie cerebrală, paralizie şiamnezie,„în starea de letargie, spune el, spiritele punstăpânirepe mine, îmi schimbă înfăţişarea,

gesturile şi chiarcorpul mi se lungeşte cu opt degete". El nuproduceatotdeauna fenomenele dorite şi nu avea înrâurire multprea volitivă asupra lor.•„Când intru în transă, zice d-na d'Esperance,amsenzaţia că atârn în gol, pierd simţulspaţiului; nu potde pildă să zic cum şi unde mişc degetul -parcă l-aşţine în apă". Acestui medium îi iese dinburtă un aburluminos, care se preschimbă într-o fiinţăvie. „Cândapare stafia aceasta, mi-e greu să-miadun ideile şiputerile, îmi pare că vizez şi nu mă potmişca. Când ease mişcă, mă obosesc mai mult decât cândmă mişc eu:muşchii mei se contractă când ea atinge unobiect, iareu simt o arsură când ea pune mâna peparafină topită;simt întotdeauna o durere când ea se înţeapă. Cândating mâinile stafiei, parcă le ating pe alemele, dar

observ că am greşit în momentul când vădpatru mâini". Aceste simptome le vedem înisterie, în tabes şi în paralizie generală, maicu seamă la sifilitici, dar f ară ca ele să fie o

manifestare propriu-zisă a sifilisului. Se poatedeci deduce, în încheiere, că în fenomenelede transă stăpâneşte automatismul, că transamedia-nimică are cam aceeaşi valoare ca şiisteria.

Spaţiul cu patru dimensiunişi mediumnitatea

Sunt fenomene ce nu pot fi lămurite numaiprin energia mediumului.

Unii autori cred că în jurul lui, a mediumului,se formează o atmosferă extrafizică, în carelegile obişnuite ale gravitaţiei, comprehensiunii,impenetrabilităţii, inerţiei materiei, nici nuexistă; ca şi cum spaţiul ar prezenta o apatra dimensiune.

Această presupunere a fost făcută întâi deZollner, exprimându-se mai cu seamă asuprafenomenelor de aducere, de autolevitaţie,dispariţii şi reapariţii. Despre acesta vorbeşteun pasaj din Brofferio: „Pentru ca un obiect săpoată intra de afară într-o cameră închisă,fară ca să se deschidă uşile sau ferestrele, el



48 CESARH LOMBROSO HIPNOTISM ŞISPIRITISM

49

trebuie să treacă prin pereţii ori lemnăriaodăii; or, asta implică trei presupuneri:

1) Obiectul trece f ară a se desface în părticelemici;atomii lui trecând prin intervalele dintre atomii

închiderii;2)HI este prefăcut în materie tară greutate,decidematerializat înainte de a trece prinpereţi, iar peurmă este materializat iarăşi;3)Obiectul intră într-o a patra dimensiunea spaţiului şi de acolo iese iar, în spaţiul nostru.Reprezentările unui spaţiu cu două

dimensiuni, ca figurile fotografice, o picturăsau un obiect desenat, ar putea disparemişcându-se în adâncime, ori înălţime-căpătând o a treia dimensiune, pe careaceste reprezentări n-ar putea s-o conceapă".

Aşa s-ar lămuri transportarea la distanţă aunor obiecte fără a fi atinse, (teleportarea n.n)scrierea între două plăci, ne-ardereamediumului sau puterea de a ţine suspendată în aer apa vărsată dintr-un pahar.

Şi numai într-un asemenea spaţiu nou, cu oaltă dimensiune, nedemonstrabilă, putem admiterăsturnarea legilor timpului şi, numai atunci neexplicăm cum pot profetiza mediumuri caDoamna Piper.

Limitele influenţeimediumului

Fenomenele spiritiste pot fi explicatedatorită consumării energiei mediumului, datăfiind istoveala acestuia după şedinţe,materializată prin pierderea în putere şigreutate, ca şi producerea fenomenelornumai în vecinătatea apropiată lui. Dar ar fiexagerat să credem că numai prinintermediul mediumului se pot explica toatefenomenele întâlnite în spiritism. E uşor săpresupui că gândirea - activitate specifică acreierului - se poate transmite la distanţă prinvibraţiile eterului între două creiere; de altfelea, am văzut, se transformă din forţă psihică în forţă motrice şi viceversa. Dacă admitem căavem în creier centre care stăpânesc mişcareaşi gândirea, e firesc să admitem că atunci când

aceste centre sunt iritate, ca în epilepsie, să generezecând mişcări violente în membre, când marileinspiraţii ale geniului uman, când delirul incoerent alnebuniei.

Ermacova, îmi atrage - cu dreptate - atenţiaasupra faptului că energia mişcării vibratorii e în raport invers cu pătratul distanţei; şi atuncine putem explica transmiterea gândirii ladistanţă mică, dar nu cazurile de telepatie dela o emisferă a pământului la alta.Exteriorizarea motricitatii şi a simţirii,descoperită de către colonelul de Rochas,explică, de asemenea,



50 CKSARE LOMBROSOHIPNOTISM ŞISPIRITISM

51

unele fenomene ca vederea la distanţă, în întuneric ori cu ochii legaţi, prin intermediulmediumului, simţirea înţepăturilor pe care lesuferă fantoma, mişcarea obiectului ladistanţă prin forţele lui fluidice, chiar

producerea unei fantome sau a unei dubluripropriei lui fiinţe. Dar rămân neexplicatedesfăşurarea unei puteri care întrece cu mult pe ceaa mediumului, formarea unor fantome care nu-iseamănă deloc, materializările şidematerializările de orice obiect.

Trebuie să mai relev, de asemenea, cât demulte fenomene se întâmplă în acelaşimoment în şedinţele spiritiste.

Intr-o zi, pe când Eusapia era în plină transă,apare la dreapta mea o figură de femeie, înacelaşi timp perdeaua se umf lă deasupra mea, omasă se mişcă în odaia întunecată şi unobiect este adus pe masa din mijloc.

In altă şedinţă, Barzini simte o mână înpărul Eusapiei, în timp ce partea stângă a

perdelei se întinde peste capul controlorilor,iar Bozzano e atins la umăr.„In timp ce o stafie mă atinge şi se lasă pe

spatele meu, spune Visani Scozzi, văd lafereastră umbra alteia; o a treia îl atinge în timpulacesta pe Mainardi". Altă dată, pe când eramângâiată de o fantomă, principesa Ruspolise simte atinsă pe cap de o mână, iar Imolaare la rândul ei capul strâns de o altă mână.

Am văzut de multe ori mediumuriscriind cu

amândouă mâinile, în timp ce vorbeau cucineva. Mausfeld scria în acelaşi timp cuamândouă mâinile, în două limbi diferite,vorbind despre altceva în acelaşi timp.

Mosers a auzit trei instrumente (trompetă,pian şi tamburină) cântând în acelaşi timp.Cum am putea explica faptul că forţa psihică amediumului, nu numai că se transformă înforţă motrice, dar şi lucrează în trei direcţiidiferite? Şi cum poţi admite o asemeneaatenţie distributivă, deci în mai multe direcţii,la un medium în stare de automatism, cândea este cu neputinţă de obţinut la un omtreaz şi cu mintea sănătoasă?

De altfel, observăm şi fapte potrivnicevoinţei mediumului, iar uneori potrivnice chiaraşa-zisului spirit.

Aflând că la o şedinţă la ducele Abruzzi,masa a marcat prin mişcarea celor patrupicioare, ritmul marşului regal, am zis,râzând, că la Turin (Torino-n.n.) masa şi John

King sunt monarhişti. Nici nu sfârşisemcuvintele şi masa începu să protesteze, într-unlimbaj care era lămurit chiar şi pentru cei maiignoranţi în ştiinţa... meselor!

Intrebai din nou: „John, vra să zică nu eştimonarhist?": masa, prin cele două bătăiobişnuite, negă cu hotărâre. Am crezut căideea vine de la Eusapia, deşi poporul dinNeapole ţine mult la dinastie;




53

am întrebat-o în privinţa asta şi m-am convinscă biata femeie habar nu are de politică; easpune că cel mai bun guvern e acela care seocupă mai mult de săraci. Manifestaţiamonarhistă de mai sus nu numai că nu a venit

de la John King sau Eusapia, dar era în contra-zicere cu ei...

Câteodată mediumul nu vrea să dea un nume,dar masa îl pune să explicileze; se cer litere şise capătă cifre, care însă nu au nici un înţeles, dacă masa nu le dă cheia...

Altădată se obţin cuvinte scrise pe dos,cu ortografia simplificată în chipul cel maicurios. Spiritele se împotrivesc uneori dorinţelormediumului. Aksakoff pomeneşte de unmedium care, dorind să fie în legătură cumama lui, moartă, primeşte acest răspuns:„Nu vreau să te ocupi cu spiritismul". Unvăduv nu poate intra în legătură cu soţia luimoartă, dar reuşeşte foarte uşor asta cu altepersoane.

Aksakoff vorbeşte de un medium pe carespiritul 1-a oprit să consume carne, cafea, ceaişi tutun. Când voia să încalce ordinul, spiritul îlprevenea prin lovituri în masă şi chiar pringlas tare. într-o zi a vrut să fumeze o ţigară şia fost trântit la pământ. Sănătatea medi-umului s-a îmbunătăţit mult pe calea aceasta.

în sfârşit, sunt persoane pe care spiritelele-au persecutat fără pricină, ori ca să lesilească să devină mediumuri. Astfel doctorulDexter, care se îndoia de

problemele de spiritism şi nici nu vroia să seocupe de ele, a fost silit la aşa ceva de oserie de persecuţii.

Harry Phels, băiatul unui preot protestantdin America, a văzut deodată mişcându-se

scaune, mese, hainele îi erau rupte în bucăţi, în câteva săptămâni şaptezeci şi unu deobiecte se sfărâmaseră lângă el; la plimbare, ise zvârleau pietre în trăsură de către niştemâini nevăzute; şi toate acestea nu încetaudecât atunci când se punea în comunicaţie cuspiritele.

Arendaşul rus Schtchapov povesteşte, înrevista Rebus, din 1886, persecuţiile pe care le-a îndurat el cu întreaga sa familie timp de şaseluni. Ele începeau, de obicei, prin lovituri înpereţi şi mobile, deplasări de obiecte ş.a.; subpatul soţiei sale, apare un glob luminos care seapropie de ea mărindu-se treptat. Soţii, înspăimântaţi, merg să locuiască în târgul învecinat; dar persecuţiile continuă şi acolo.

Obiectele sar în aer; cuţitele şi furculiţele iesdin cutiile lor şi se împlântă în uşi şi înferestre; o canapea grea se ridică de lapământ şi începe să joace; lucrurile ard, fărăca cineva să le aprindă şi, într-o bună zi, soţialui Schtchapov se vede înconjurată de flăcăricare îi ard toate hainele -dar n-o ating delocpe trup.

Aceste accidente nu-şi pot avea pricina învoinţa inconştientă a mediumului. Este sigurcă avem de-a face cu o putere străină lui, căciel, mediumul, caută instinctiv să se apere deaceste neplăceri. Tot aşa s-a




55

întâmplat cu cei dintâi care au propăvăduitspiritismul în America, prin anul 1847, anume cumembrii familiei Fox. Aceştia au fost siliţi să facăspiritism şi să-1 dezvăluie altora, prinpersecuţiile violente ale spiritelor de carenu puteau scăpa în nici un fel.

Transa spiritistă manifestă energii fizice şipsihice foarte diferite de cele ale mediumului, ba chiar superioare lui. Asta ne face să presupunemintervenţia, trecătoare poate, a uneiinteligenţe şi a unei activităţi deosebite de alemediumului. Astfel Eusapiei îi creşte multputerea fizică în stare de transă. într-o şedinţă,la Torino, ea a putut ridica de la pământ omasă pe care se găsea editorul Bocea, apoi 1-a tras, pentru o clipă, pe Botazzi cu scaun cu tot; ogreutate de 93 kg.

Asemenea cazuri se explică greu prinputerile mediumului. Ce să mai zicem deexperienţele în care mediumul se ridică singurde la pământ, cu scaun cu tot, fară ca să

mişte picioarele, f ară vreun punct de reazemşi adesea împotriva voinţei controlorilor? Cumsă ne explicăm cazul lui Home, care înconjuraferestrele unei case, plutind în aer (levitaţie) în timpul somnului; sau cazul celor doiPausini, din Bari, care au parcurs 45 dekilometri în 15 minute?

John i-a destăinuit lui Ochorowicz, că trupul îieste ridicat şi susţinut de un fluid emanat demâinile mediumului şi ale celor de faţă; iartrupul cade, dacă se rupe lanţul fluidic. Denotat că obiectele care se mişcă

în timpul şedinţei sunt îndreptate într-odirecţie, ca şi cum ar fi ţinute de o mână.Mâna fluidică a fost chiar văzută atingândmandolina, bătând toba, punând în mişcaremetronomul; iar mâna asta era mai maredecât a Eusapiei.

Cele mai multe fenomene se întâmplă în vecinătatea mediumului aflat în transă, maicu seamă la partea stângă, căci Eusapia estângace. Fenomenele sunt însoţite demişcările mediumului, care se lac exact înacelaşi timp (sincrone). Se vede adesea ieşinddin haina şi de pe spatele ei un corp fluidic,slujindu-i drept braţ şi mişcând obiectele. Chiardacă mediumul are în aceste fenomene oparte mare, uneori chiar cea mai mare, nurezultă de nicăieri că aceste fenomene vinnumai de la el. De asemenea nu se potexplica numai prin influenţa lui acelemanifestări, în care legile obişnuite alegravitaţiei, coeziunii, impenetrabilităţii

materiei - par desfiinţate - ceea ce nu-i cuputinţă decât într-un spaţiu cu patrudimensiuni.

Şi, în sfârşit, cum să explicăm ghicireaviitorului şi vederea la distanţă în timpultransei? Eusapia, de pildă, este aproapeanalfabetă. Ea descifrează greu imprimatele şinu pricepe deloc scrisul cu mâna. Or, la oşedinţă în Torino, un tânăr veni cu o brăţară în buzunar pe care vroia să i-o dea ei. Eusapiai-o scoase cu o mână fluidică şi şi-o trece pebraţul ei, ţinut fix de controlori. întrebată dacătânărul mai are ceva în buzunar,




57

ea răspunde: „Da, o scrisoare, în care se cereceva". Şi în buzunar se găsi scrisoarea uitatăşi necitită, unde se cerea o întrevedere cu Eusapia.

Cum a putut mediumul, care nu ştie cartemăcar, să citească în întuneric? Cum a putut

acelaşi medium, care nu cunoştea sculptura,să facă mulaje foarte frumoase? Adesea,trebuie să considerăm că mediumul primeşte(prin simpatie?) gândirea celor care asistă,atunci când noi credem că o inventează; sunttotuşi cazuri în care această influenţă nu segăseşte.

Biiehner aduce elogii autorului american alcărţii, Arcana of Nature. Acesta, un ţăran simplu, îirăspunde că a scris-o sub dictarea unui spirit!

Multe din comunicările obţinute prin transă- aşa-zis - dictate de Galileo, Bruno, Kant, nu suntnedemne de ei. Cele trei cântece formate deterţetele pe care Dante le-a dictat mediumuluiscriitor Scaramuzza, neştiutor în poezie, suntdupă părerea mea, foarte frumoase.

Barkas a obţinut răspunsuri precise asupraştiinţei muzicale şi nici un muzicant nu era defaţă. Spiritul lui Spencer Stattford a dezvăluittelefonul, cu treizeci de ani înainte deinventarea lui, domnişoarei d'Esperance, carenu se pricepea în chestiuni de fizică; reţineţi căla şedinţă nu asista nici un fizician!

Ca să nu mai spun de tânărul englez carescria chinezeşte, sau de doamna, citată deCharles Richet,

care scrie pagini întregi în limba greacă al căreialfabet nici nu-1 cunoaştea măcar.

La şedinţele din Milano, Neapole, Torino, John King răspundea de obicei în limbaengleză, pe care n-o cunoştea decât unul din

cei de faţă, dar pe care n-o cunoştea niciEusapia. Botazzi a obţinut o comunicare înarăbeşte, iar la New York, miss Edmonds avorbit limbile greacă, hindusă, polineziană, pecare nici unul din cei de faţă nu le cunoşteau.Cum poate mediumul să înţeleagă, săvorbească, să scrie cu uşurinţă în nişte limbipe care le întrebuinţează pentru întâia dată?

Observaţiile lui Stainton Moses suntimportante prin autoritatea lui personală şi prinnatura faptelor.

Comure a comunicat cu un spirit care spunea că efiul unui profesor de muzică şi s-a născut înanul 1710. Aceste amănunte au fost ulteriorcercetate şi recunoscute ca fiind exacte.Spiritul fu rugat să reproducă ultimele rânduride la pag. 54 a unei cărţi care se găsea lacapătul raftului al treilea al bibliotecii, cartecăreia mediumul nu-i ştia titlul. Rândurile aufost reproduse exact. Nu putem explicafenomenul prin urme de memorizări, de altfelinexistente, rămase stratificate însubconştientul mediumului.

Cazul Smith, scriind în limba sanscrită, pe care nuo cunoştea, dar pe care a văzut-o cu siguranţăreprodusă într-o gramatică, este adevărat căse poate explica prin cryptomnesie: amintireainconştientă a unor percepţii mai vechi, ori prinsupraexcitarea memoriei.




59

Aksakoff a scris pe o foaie literele alfabetuluirus şi francez şi se slujeşte de o planşetă alecărei mişcări indică literele. După mai multefraze în franţuzeşte şi ruseşte, se obţin, încaractere latine, cuvintele: „emek habbacha".

-Dar cuvintele acestea n-au nici un înţeles;nu suntfranţuzeşti! observă Aksakoff.-Şi cine vă zice că sunt franţuzeşti? Suntebraice;ele înseamnă „valea lacrimilor", iar autorullor esteCardovy, un învăţat evreu portughez.S-a cercetat ulterior şi s-a aflat într-un

dicţionar biografic, că, în secolul al XVIII-lea, aexistat într-adevăr în Portugalia un savantevreu Cardovy, a cărui carte purta ca epigraf cuvintele ebraice de mai sus.

Experienţele fiziologice

asupra mediumurilorNu se poate studia bine marea problemă

a spiritismului decât cu ajutorul unor instrumente deprecizie, împiedicând erorile de judecată şi închipuirile (autosugestiile). Mulţumită lor, dealtfel, s-a obţinut soluţia marilor problemeştiinţifice care s-au ridicat cu asemenea prilejuri.

Greutatea

Studiul fizic cel mai însemnat poate este acela algreutăţii mediumului, precum şi al aşa-numitelor spirite.

W. Crookes observa că femeia-medium Cook

pierdea aproape jumătate din greutatea eicând apărea fantoma şi că-şi recăpătagreutatea la dispariţia ei. Acest fapt, întărit înmai multe rânduri, arată că fantomele seformează chiar în corpul mediumului.

La o şedinţă cu miss Fairlamb, mediumul a fostcusut într-o plasă ce era prinsă de un aparatcare înregistra schimbările de greutate. Dupăcâteva minute de transă, greutatea a scăzutcu încetul şi în clipa când apăru fantoma, se înregistra o pierdere de 60 de livre (27,25 kg) îngreutatea mediumului (jumătate dingreutatea sa obişnuită). Când fantoma s-adematerializat, greutatea mediumului a început să crească şi, la sfârşitul şedinţei, nu-i mai lipseau decât 3-4 livre (1,5 kg).

Marselli a observat la Eusapia o pierdere a mai mult de2 kg după fiecare transă; în afara transei, înplină lumină, s-a observat o cădere a greutăţiide la 60 la 56 kg, pentru ca, pe urmă, să seobserve iar o urcare la 60 kg. Şi nu era cuputinţă de descoperit nici o urmă de înşelătorie.

în 1892, la Milano, Eusapia fu cântărită dupăce s-au luat toate măsurile pentru a sepreveni vreo




61

fraudă; la puţine minute de interval, greutateascăzu de la 62 la 52 kg şi, în urma cererii celorde faţă, urcă iar de la 52 la 62 kg.

D'Arsonval a măsurat din secundă însecundă variaţia greutăţii Eusapiei în transă şi

a constatat că, în clipa levitaţiei mesei,greutatea mesei se adăuga la cea a Eusapiei.Total inexplicabil.

In alte experienţe au fost cântăritefantomele.La o şedinţă tăcută cu miss Wood, s-a

constatat că greutatea fantomelor, care sematerializează sub înrâurirea acesteidoamne, varia între 34 şi 176 livre (ultimulnumăr reprezintă greutatea mediumului).Adică între 15,5 şi 80 kg. Acest fapt este înconcordanţă cu acela că d-ra. EsperanceWood dispare în timpul transei în clipa cândapare fantoma, dar şi cu acela că braţulMartei dispare când apare fantoma Beni Boa(Richet).

Alte rezultate interesante s-au obţinutstudiind greutatea corpurilor care se găsescsub înrâurirea mediumului.

W. Crookes a constat că greutatea unuicorp, supus înrâuririi lui Daniel Duglas Home,urca de la 8 la 36 şi chiar 48 livre, pentru a coborî la46; altă dată a urcat de la 23 la 43 şi a scăzutla 27 livre (1 livră = 0,45359 kg n.n).

Pentru a studia aceste variaţii ale greutăţiicorpurilor sub înrâurirea mediumului, W.Crookes şi - înainte de

el - doctorul Robert Ilare, au construit aparate speciale şiau obţinut rezultate interesante. Home a făcutsă coboare braţul unui cântar aflat în echilibru, întinzând numai degetele; şi tot de la distanţă aexercitat o tensiune de 18 livre la dinamometru!

Bechteren, de la Universitatea din Sankt Petersburg, aconstruit un aparat în aşa fel încât chiarapăsarea exercitată de mâinile lui Home să nupoată să mărească tensiunea la dinamometru:totuşi, el a observat o îngreunare a corpului la150 în loc de 100 de livre.

Dar rezultatele cele mai interesante au fostobţinute în ultimii ani cu aplicarea înregistrăriigrafice la studiul unor asemenea fenomene.

Botazzi puse în cabinet o tobă a lui Marey în legătură, printr-un tub de cauciuc, cu unmanometru cu mercur din camera vecină. John furugat să apese pe tobă şi se obţinură douărânduri de linii albe cu ridicări şi coborâri carecorespundeau presiunii exercitate.

Tlerlitzka, Foa şi Agazzotti au obţinut în

două şedinţe cu Eusapia (la Torino) rezultateinteresante. Iată-le rezumate:„Cilindrul mobil era în afara cabinetului, în

văzul tuturor, acoperit cu un văl, departe deEusapia, care era ţinută sub observaţie decontrolori. A apărut totuşi pe el o linie. E cuneputinţă să admitem că vreunul din noi - închip inconştient - am fi luat vreo parte activăla experiment, căci atât mediumul, cât şi ceicare asistau, erau strict supravegheaţi".



62CESARE LOMBROSO


63

Biologia spiritelor

Faptele adunate în ceea ce priveşte

activitatea spiritelor sunt acum (este vorba deanul 1902) aşa de numeroase, încât este cuputinţă o reconstruire sintetică a chestiunii.

Spiritele se manifestă sub formă de lumini,de membre sau feţe; foarte rar ele înfăţişeazăo persoană întreagă. Aceste apariţii, par, cala Stasci de pildă, formate din sfere luminoase, cuatât mai dese, cu cât materializarea e maidesăvârşită; ele se formează din corpulmediumului, ale cărui părţi esenţiale le absorb.

W. Crookes şi Charles Richet au constatat lafantomele pe care le-au observat, temperatura corpuluiviu, bătăile inimii şi respiraţia normală; ba,chiar s-a observat că fantoma elimină acidcarbonic.

Dacă loveşti fantoma, mediumul resimtedurerea în corpul lui, tocmai în partea unde a fost lovitspiritul. Formarea de fantome este precedatăde apariţia unui nor luminos, care apare pepodea sau pe capul şi pântecele mediumului,pentru ca, în cele din urmă, să ia formăomenească, Ea se îndepărtează câteodată demedium sau de cabinetul întunecat, pentru a înaintaspre cei de faţă; face gesturi, uneori vorbeşte. în timpul acesta mediumul este căzut total înletargie.

Fantomele sunt îmbrăcate în nişteţesături albe

foarte fine, duble, triple, chiar quadruple. Ele spun căle împrumută de la medium. Acest ţesutmediumnic este necesar - după cum i-a zisKatie King lui Crookes - pentru ca organismullluidic al fantomelor să fie ţinut strâns şi să nuse disipeze în lumină.

Am văzut rezultatele interesante care aureieşit din studierea greutăţilor comparateale mediumului şi ale fantomei. Ele nedovedesc că spiritele se materializează cusubstanţa mediumului, căruia îi iau greutateaşi chiar volumul; ba, Stasci afirmă că şipersoanele care nu sunt mediumuri contribuiela această materializare.

Formele omeneşti pe care le iau spiritelecând se materializează nu corespund formeilor din viaţa spirituală. Nu sunt decât formetrecătoare, foarte schimbătoare, de obiceiasemănătoare acelora din timpul vieţii lorpământeşti; fantomele, sau mai bine zis

spiritele, se slujesc de ele numai pentru ca săfie recunoscute de către noi.

Fiecare spirit are forma lui specială de a semanifesta; un anume „rap" şi unele semne,asemănătoare unui alfabet Morse, îi dau putinţade a aproba sau de a contrazice pe cei de faţă.„Rap"-ul se aude în plină lumină, la doi-treimetri de medium; el produce la cei de faţăoarecare oboseală. Se aud aceste ciocănituri(rapuri) în sălile restaurantelor, în case, muzee, în faţa portretelor oamenilor mari, pe paturi, stofe,cărţi etc. Intensitatea rapurilor esteindependentă de distanţa lor




65

faţă de medium; sunt în legătură cu mişcărilemediu-mului sau ale celor de faţă, dar n-aunimic comun cu tăria acestor mişcări.

S-ar părea că, în general, spiritele au odorinţă puternică de a se face cunoscute şi

înţelese. Când nu reuşesc, ele încearcă dinnou, revenind, insistând.

Inteligenţa spiritelor, chiar a acelorpersoane care au fost destul de inteligente în timpul vieţii, este incoerentă şi îmbucătăţită; pentru că ele trebuie să seslujească de creierul celor vii. Cei morţi demultă vreme sunt ca năuci când revădscenele actuale ale pământului.

„în transă, se întâmplă acelaşi lucru ca şi în vis -spune spiritul Pelham. Corpul eterat almediumului iese din trupul lui fizic şi lasăcreierul gol. Atunci îl luăm noi în stăpânire,pentru a comunica. Convor birea cu voi,pământenii, ne parvine ca printr-un telefon îndepărtat (...). în atmosfera încărcată a lumii

voastre, adesea devenim epuizaţi, ne lipsescputerile, mai cu seamă la sfârşitul şedinţei".Spiritul lui Robert Hyslop, tatăl fostului

profesor de la Universitatea Columbia, ziceafiului său, James Hervey Hyslop, care era înviaţă: „Mă opresc, trebuie să plec; puterile îmilipsesc, nu-mi dau seama de ceea ce fac".Aksakoff a întrebat un spirit: „Dacă ai unorgan al văzului, de ce nu vezi fără medium?"Spiritul i-a răspuns foarte cuminte: „Văd, darsenzaţiile mele

sunt şi calitativ, şi cantitativ, diferite de cele alevoastre; una este când văd un lucru pentrumine şi alta când trebuie să-1 văd în aşa chipca voi să-1 înţelegeţi. Trebuie să-1 văd în felulvostru, şi de aceea am nevoie de medium".

De altfel, unele comunicări cu lumeacealaltă au fost până azi îmbucătăţite şinesigure (reamintim că suntem în 1902)pentru că mijloacele întrebuinţate erauneîndestulătoare şi nedelicate. Dar ele seperfecţionează continuu, pe măsura treceriitimpului. întâi, spiritele întrebuinţau ca limbajloviturile în pereţi; după aceea, literelealfabetului şi masa; la masă s-a adăugat uncreion şi o planşetă şi în cele din urmăcreionul e luat în mână. Progresul cel maimare a fost realizat prin îmbunătăţireametodelor grafice şi ale instrumentelor deprecizie ca toba lui Marey) pentru studiulpsihologic şi fiziologic al spiritelor şi, mai cuseamă, întrebuinţarea corespondenţei Cross

pentru dovedirea identităţii acelor spirite.Rolul mediumului este hotărâtor, căci el

are un organism complet, care lipseştespiritului; de aceea, spiritul nu poate lucra fărămedium. în transă, ca şi în diferite accese deisterie, centrii nervoşi, care sunt de obiceiactivi, se paralizează. Prin asta, se trezeşteactivitatea altor centri neactivi. Aceastătrezire a centrilor, de obicei inconştienţi, dămediumului însuşiri extraordinare, pe care leare numai în transă şi



66 CESARE LOMBROSO

care nuaparţincelorlaţioameni.Numai aşane

explicămcummediumul îşi aduceamintelucruri uitate(criptomnesie)

, cum deciteştegândurilecelor defaţă şivorbeştelimbi pecare nu lecunoaşte

(xenoglosie).Dar

aceastăacţiune ainconştientului nuexplică decemediumulspunelucruri pecare nu le-aştiutniciodată,nici cumpoate el să

dezvolte oputere dezece ori faţăde ceaobişnuită;totneexplicaterămân

prezicereaviitorului,scrierearomanelor literare decătreoamenicare n-aunici o

cultură,sculptura şipictura tarăajutorulvreunuiartist,comunicarea de faptepe carenimeni încănu le ştie,scrierea cucaligrafia şistilul unoroameni

morţi,necunoscuţi decătrepersoanele de

faţă.Nu ne

putemlămuri înprivinţalor decâtpresupunând că, laputerilemediumului, seadaugăalteputeri,care ledau

acestora însuşiriminunate, preluatede laspirite şicarelipsesccelorlalţioameni.



SILVIU N.DRAGOMIR

M AR

GIN

ALI

I



Capitolul I

Replica lui Hasdeu

Intervenţiile unei somităţi de talia luiCesare Lombroso asupra controversatelor

probleme privitoare la hipnotism şi spiritism -la început CONTRA, pentru ca ulterior sădevină PRO - nu puteau să-l lase indiferent pe

un alt titan al gândirii, cum a fost românul Bogdan

Petriceicu Hasdeu (1838-1907).

De aceea am considerat că, încompletarea celor susţinute de Lombroso,ar fi bine să luăm notă şi de celesusţinute de un alt savant, pentru caastfel - din unele controverse ale celor doi spiritişti - să cumpănim mai bineasupra adevărului.

Cine era Hasdeu?

Pentru a nu fi tentat să-i acord o preamare audienţă lui B.P. Hasdeu, dând astfelocazia să fiu acuzat de argumentări pro-causa, voi apela la câteva caracterizărifăcute de către Mircea Eliade în a salucrare Despre Eminescu şi Hasdeu (Ed. Junimea, Iaşi, 1987).




71

Există în cultura românească o tradiţie care începe cu Dimitrie Cantemir şi pe care am putea-o numi „tradiţia enciclopedică". O bună partedin oamenii de seamă, scriitori mari şi profeţiculturali ai neamului românesc, se integrează

în această tradiţie. Gheorghe Lazăr, IonHeliade Rădulescu, Alexandru Odobescu, IonGhica, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu,

Nicolae Iorga - iar pe un nivel mai jos, V.A. Ureche,Grigore Tocilescu, Nicolae Densuşianu - toţiaceştia continuă, cu geniul sau puterile loromeneşti, linia istorică deschisă de minteavastă a lui Dimitrie Cantemir...

Mesianismul românesc se împăca deminune cu această nebunească voinţă decreaţie, cu această „tradiţie enciclopedică",popularizată după 1848 şi devenită multăvreme aproape un program oficial...

Cu Eminescu începuse totuşi o polaritatefunestă a culturii româneşti: cărturarii şioamenii politici sunt pentru sau contra Europei.

înainte de Eminescu - la Heliade Rădulescu şi, maiales, la Hasdeu - cultura românească se situaaltfel faţă de Europa. Avea curajul să se aşezefaţă în faţă, î n raport de egalitate. Nu copiam Europa,nici nu o respingeam - ci ne măsurăm cu ea.Hasdeu, marele naţionalist, nu are nici unsentiment de inferioritate faţă de Europa. înarticolele sale, compara adesea România cuItalia. Nu avea sentimentul că participă la ocultură mică, meschină sau modestă (aşa cum

credea, bunăoară, Maiorescu şi Caragiale). Deaceea găsim la Bălcescu, Heliade Rădulescuşi Hasdeu cea mai bună atitudine spirituală şipolitică faţă de Europa, pe care o poate aveaşi România modernă...

De la cele dintâi manifestări ale activităţiipublicistice, Hasdeu s-a integrat în această„tradiţie enciclopedică"... sarcasmul său eluciferic şi fantastic, setea lui de „origini"depăşeşte simplul devotament pentru cauzaromânească; planurile lucrărilor sale suntmonumentale...

Viziunile sale culminează în Sic cogito. Dar şiatunci când a voit să cunoască lucrurile dedincolo, Hasdeu a aplicat aceeaşi „metodămagică", de „restaurare", de reconstituire,de ghicire a unor realităţi abisale prin simple„documente" omeneşti. Hasdeu n-a ajunsspiritist prin metafizică; a ajuns prin„interpretarea" documentelor spiritiste, prin„probele" (marea lui pasiune, iluzoria sa

credinţă că se apucă de „concret") obţinute lamăsuţa de lemn fără cuie. Este aceeaşi„metodă" pe care a aplicat-o în toate lucrărilesale anterioare: metoda magică, certitudineacă între toate ordinele existenţei, văzute şinevăzute, sunt anumite corespondenţe, pecare, înţelegându-le, „dezlegându-le", omulpoate pătrunde cu mintea oriunde, şi poate vedeaatât începutul (istoria legendară, folcloruletc.) cât şi sfârşitul (viaţa post-mortem)...




73

Hasdeu a murit în ziua de 26 august 1907, încastelul de la Câmpina... Două zile dupămoarte corpul său a fost adus la Bucureşti şi înmormântat în după amiaza de 27 august laCimitirul Bellu... Numai vreo 7-8 prieteni şi

admiratori au însoţit cosciugul genialuluiscriitor... A fost una dintre faptele cele mai urâte alebucureştenilor... care uitaseră în acea dupăamiază să se închine în faţa trupuluineînsufleţit al celui mai mare învăţatromân...

Mintea lui uriaşă a străbătut toată întinderea cunoaşterii omeneşti. î ntr-un secol bântuit de pozitivism şi de searbădăspecialitate - Hasdeu a avut destul geniu şidestulă putere de muncă pentru a nu semulţumi să rămână numai literat sau unistoric, un filolog sau un folclorist. El a vrut săcunoască totul - şi să cunoască bine.

N-a fost numai cel mai învăţat dintre toţi fiiineamului nostru - dar a fost poate singura

minte universală a secolului al XlX-lea.

După ce am văzut părerea uneia dintreminţile cele mai strălucite din acest secol,Mircea Eliade, despre genialul enciclopedistromân al celuilalt secol, să abordăm câtevadintre experienţele asistate de CesareLombroso prefirate de mintea lui BogdanPetriceicu Hasdeu.

Aceleaşi experienţe - alteviziuni

în prima parte a lucrării sale de căpătâi, SicCogito, Bogdan Petriceicu Hasdeu tinde să punăbazele unei noi religii, bazate pe credinţă-ştiinţă, ca „sâmbure al tuturor religiilor câteau fiinţat sau fiinţează pe faţa pământului:Dumnezeu, Nemurirea, Desmărginirea. Unicareligie, care se întemeiază întreagă numai peaceste trei principii, f ară nici un alt amestec,spune el, este Spiritismul... Prinuniversalitatea principiilor sale şi prin lipsa depatimă, spiritismul este, sau cel puţin poatesă devină şi tinde a deveni, singura credinţă-ştiinţă".

Hasdeu îi condamnă pe antispiritiştiiMoleschott, Buchner, Carol Voght şi chiar peCesare Lombroso -dar nu este de acord în

totalitate nici cu spiritişti ca William Crookes,Russel Wallace, Fichte, Zollner, Fechner,Ostrogradski, Butlerov, Robert Hare, de Morgan, Barret,Huggins, R. Chambers, Chadstone, Oyon, Varley,Edison, Victor Hugo, Georges Sands, Thackeray, Trollope,Lytton Bulwer, Arsene Houssay, Theophile Gautier,Long Fellow, Victorien Sardou şi alţii. Aceasta,din pricină că toţi aceşti spiritişti, susţineHasdeu, caută să dea explicaţii anatomice şi

biologice unor fenomene ce trebuie privite prin prismaunei stări aparte, denumită desmărginire (v.).




75

SomnambulismulDacă majoritatea spiritiştilor, printre care şi

Cesare Lombroso - constatând că somnambuliipercep mediul ţinând ochii închişi - se grăbescsă afirme că umbletul lor este datorat unor

translatări de percepţii spre alte părţi alecorpului, nespecifice acelor simţiri, Hasdeurezolvă problema prin respectiva însuşirea desmărgmirii.

Dar iată, în rezumat, susţinerea sa.Ca şi somnul propriu-zis, somnambulismul

este un vis, dar un vis în care trupul nurămâne pe loc, nemişcat, sau aproapenemişcat, ci este silit a se târî după suflet.Negreşit e o desmărginire şi aici, căci altfel n-arfi vis - însă o desmărginire împiedicată printr-un ce de prisos - pe când sufletul visează,trupul umblă fără a simţi nimic ca şi cum ar firămas în pat, deşi în pat n-a putut să rămânădeoarece somnambulii îşi urmează sufletul.Somnambulul, sau „lunatecul" cum îl numim

noi în Moldova, se scoală din aşternut, iesedin odaie, străbate în mod miraculos afară, seurcă pe casă, fie ea oricât de înaltă şi seplimbă liniştit şi cu ochii închişi rară nici osfială pe marginea sau pe coamaacoperişului, acolo unde, la lumina zilei,necum noaptea, n-ar cuteza să păşească niciun pompier învăţat cu abisurile de sub el. înaceastă primejdioasă plimbare somnambululpoate fi cu ochii deschişi sau închişi; totuna.

Chiar când subiectul are ochii deschişi,totuşi ei sunt sticloşi şi fără viaţă, fără aclipi, pierduţi în aţintire, astfel că orice s-arpretinde, el vede, minunat de bine, tot ceeace trebuie să vadă - dar vede nu cu ochii trupului,

ci cu totul altceva.Până şi picioarele somnambulului nu se

mişcă întocmai ca la starea normală, ci maimult el alunecă într-un chip de tot ciudat, încât s-ar putea spune că membrele sale au omişcare întocmai ca sub impulsul unui resort.Parcă ar avea tendinţa să se ridice de lapământ, să zboare, dar greutatea trupului îl împiedică. Acelaşi automatism se regăseşteşi în mişcarea mâinilor.

Şi tocmai de aceea, în somnambulism,des-mărginirea fiind îngreuiată, lipseşte acelelement de fericire prin care se caracterizeazăvisul normal: somnambulul pare să sufere.

Intre somnul normal şi somnambulism maiexistă şi unele stări de mijloc: nici tocmai

somn, nici tocmai somnambulism. în loc dea umbla pe înălţimi, bunăoară,somnambulul muzicant stă pe loc şi cântădin vioară, iar somnambulul literat se aşeazăla masă şi scrie. Nu umbletul este decicaracteristic somnam-bulismului, ci aceadesmărginire, o împiedicată a sufletului,băgaţi bine de seamă: împiedicată!

Şi o dovadă despre aceasta estesomnambulismul artificial, provocat fie prin hipnotism, fie

prin narcotice




77

sau cloroform. în asemenea cazuri,desmărginirea sufletului este împinsă atât dedeparte, încât el se face aproape cudesăvârşire străin trupului, simţindu-sefericit chiar în momentul în care lucrează fără

milă asupra cărnii sale bisturiul chirurgului.în asemenea cazuri de somnambulism artificial,

omul nu mai este om, ci-i un rob, un Jumătate de suflet", cum spunea bătrânulHomer.

Mutările de simţuriAm văzut în relatările lui Cesare

Lombroso -(Câteva fenomene isterice şihipnotice) experienţele făcute de Petetin şiDespine, cărora li s-a găsit ca unică explicaţiemutarea de senzaţii spre organe nespeciali-zate. Fenomenul, cunoscut în literatura despecialitate ca transpoziţiunea simţurilor estereanalizat de B.P. Hasdeu, care-şi pune întrebarea: „Dar ce fel de trans-poziţiune să

fie aceea, de vreme ce ochii şi urechile nu se«transpun», rămânând întregi şi fără clintirela locul lor?"

Iată argumentarea în replică la ideea de a justifica văzul doar prin ochi, fie ei mutaţi,mirosul prin nas, fie şi el mutat etc.

Doctorul Despine a urmărit fenomenul la maimulte somnambule, dintre care una vedea, auzea,mirosea prin degetele de la mâini şi de lapicioare. La o altă somnambulă, numităEugenia, dr. Despine a învelit

capul cu o cârpă neagră, apoi i-a pus subpicioare un petec de hârtie pe care a scris ofrază destul de lungă şi destul de întortocheată, adică destul de medicală („Si

la guerison des malades etait en raison directe de Vintere t

qu’elles inspirent la votre serait aussi prompte quelapensee"). Ei bine, Eugenia a mişcat cu piciorulpetecul până ce 1-a aşezat bine sub talpă lalocul unde ea avea o mică pată roşie, ca şicum ar fi avut acolo un ochi foarte ager, şi acitit cuvânt cu cuvânt întreaga frază.

- Cum vezi dumneata? întreabă doctorulDespine peuna din somnambulele sale?

- Organul văzului, răspunde aceasta,parcă s-arpogorî; mi se pare că ar fi un fluid.

Nici nu poate să fie altceva decât un fluid,un fluid imponderabil, un imponderabil care vede, careaude, care miroase, care simte, care este un organism altuldecât cel ponderabil, specializat, al trupului

pământesc.Nefiind nicidecum o „transpoziţiune asimţurilor" celor trupeşti - care nu se pottranspune, fără a se transpune - avem de-aface cu o desmărginire a organismului fluidic,mişcându-şi el cu o neînchipuită repeziciunetoate moleculele unele după altele, deoareceeste fluidic. Somnambula doctorului Despine îşidădea seama ea însăşi de acel organismfluidic, acelaşi pe care Schopenhauer îl numea„organ al visului", acela căruia Hellenbach i-a zis „meta-




79

organism", acelaşi pe care alţii - mai dedemult sau mai de curând - îl botează bine-rău cu tot felul de epitete. Nouă, cel puţindeocamdată, nu ne pasă de nume. Numelepoate fi convenţional, dar lucrul în sine este:

organism al sufletului; un organism imponderabil,nedependent de celule encefalice, de care se slujeşteca de o simplă unealtă specializată în stare demărginire trupească, pe când în stare dedesmărginire el poate să-şi specializeze totatât de simplu buricul, degetele, ba până şiacea pată roşie de pe talpa somnambuleiEugenia - de unde, până la creier, e hătdeparte.

Iată dar două din nenumăratele cazuri,despre care vorbesc ambii analişti, dar tratatefiecare cu totul din alt punct de vedere.Caracteristic rămâne însă fenomenul ancoratsigur în paranormal; fie că explicaţia estelombrosiană, anatomică, fie că este

hasdeiană, eterică.Cât priveşte aprofundarea acestor cazuri, eanu se poate face decât prin studierea celordouă lucrări: a lui Cesare Lombroso, încomparaţie cu a lui Bogdan PetriceicuHasdeu. Dar şi a altora.

In ceea ce-i priveşte pe sceptici, totHasdeu le-o spune de la obraz:

„Pozitivistul cel mai încăpăţânat, care toatăziulica strigă la dreapta şi la stânga că sufletulmoare deodată cu hoitul, peste noaptevisează pe un tată mort, pe o

mamă, pe un prieten, şi fără nici o spaimă îlstrânge în braţe, căci în vis - adică îndesmărginirea sa din trup -el ştie că sufletulnu poate să moară. O ştie atunci, apoi sedeşteaptă şi reintrat în limitele pielei celei

grosolane - iarăşi strigă, strigă cu şi mai multă înverşunare, cum că sufletul moare deodatăcu hoitul.

Cu alte cuvinte, el tăgăduieşte prin guratrupului ceea ce-i mărturiseşte lui gurasufletului. Dar rămâne surd prin urechiletrupeşti la ceea ce-i aude urechea ceasufletească".

Convertirea lui Lombroso

Am văzut, ş i Cesare Lombroso orecunoaşte deschis, că marele analist italian s-a transformat dintr-un implacabil duşman alspiritismului într-un exeget al său.

Ceea ce ni se pare interesant este faptul cărespectiva convertire a avut loc exact în perioada în careBogdan Petriceicu Hasdeu îşi scria opera saspiritistă Sic cogito . Ei bine, în trei locuri din primaparte a cărţii sale, Hasdeu îl condamnă peLombroso din cauza neîncrederii arătatespiritismului, pentru ca, spre sfârşitul cărţii,să anunţe convertirea respectivă. Dar, notabene, f ară să simtă nevoia de a interveni în niciun fel pe text!




81

Un asemenea mod total obiectiv îi este propriumarelui enciclopedist, învăţat să ia lucrurileaşa cum sunt ele, fără a simţi nici o înclinarespre cosmetici-zare. Şi sigur că arătându-1 dela început pe Cesare Lombroso ca adept al

spiritismului, cauza sa ar fi fost maipenetrantă. în profesiunea sa de credinţă,Hasdeu declară: „în orice sferă acunoştinţelor eu am fost totdeauna sceptic,respingând autoritarismul de sus, ca şi popularitateade jos, şi croindu-mi pretutindenea singur,prin propriile mele cercetări după izvoare, ocale nouă, bună sau rea, cum mă tăia capul,dar izvorând din inima curată, fără frică denimeni, fără folos personal, fără făţărnicie,fără reclamă".

Acesta, şi nu altul, este motivul pentrucare am considerat că Cesare Lombrosopoate fi pus într-o mai mare valoare apelând laBogdan Petriceicu Hasdeu.

Şi deoarece convertirea italianului îi

prilejuieşte enciclopedistului român cele maifrumoase, dar şi cele mai convingătoarepagini din modul său de a cugeta (Sic cogito!) leredau in extenso, propunând însă celor grăbiţi săfacă abstracţie de ele, să le neglijeze. Citezintegral:

în capitolele anterioare nu o dată am menţionatpe vestitul Lombroso între cei doi-trei marivrăşmaşi sistematici ai spiritismului, alăturicu Hartmann, cu Buchner, cu Preyer. Darpe când noi scriam, faţa

lucrurilor s-a schimbat: astăzi până şiLombroso, da, până şi domnul Cesare Lombrosoa devenit spiritist.

In zilele de 28 februarie şi 2 martie s-auţinut la Neapole două şedinţe spiritiste, la

care au luat parte profesorul Lombroso, însoţit de mai mulţi învăţaţi printre care:Tamburini, Asceni, dr. Bianchi, dr. Penta, profesorii Gigli,Vizioli etc. Ziarele italiene, mai ales Tribuna giudiziaria,

reproduc procese-verbale autentice ale acelor şedinţe,şi totodată o scrisoare din partea luiLombroso, prin care el declară: „Mi-e ruşineşi-mi pare rău că am combătut până acum cuatâta stăruinţă faptele zise spiritiste".

Şi în ce anume se cuprind acele fapte care în două şedinţe, nici mai mult, nici mai puţin,au fost în stare de a zgudui scepticismulunui Lombroso? Nişte fenomene spiritisteneconcludente, de o natură foarte inferioară.Bunăoară:

•O masă s-a înălţat în aer;

•Bătăi în masă din partea unui agentnevăzut;•Un clopoţel ridicându-se singur de pemasă,făcând târcoale şi sunând deasupracapetelor celor defaţă;•Scaunul pe care şedea Lombroso fugând desubdânsul, astfel că profesorul trebuia sărămână în

picioare;•O mescioară umblând singură princabinetul deexperimentare;




83

•O tăviţă plină cu faină răsturnându-se de lasinetară a se împrăştia nici un pic de faină;• în sfârşit, unii asistenţi s-au simţit pişcaţide

cineva sau de ceva nevăzut.•Ca medium servea o femeie, doamna EusapiaPaladino, pe care experimentatorii o ţineaulegată.Iată fenomenele care au încredinţat pe

Lombroso despre neatârnarea spiritismului dehipnotism, cu care el se îndărătnicea pânăatunci de a le amesteca la un loc.

Din asemenea fenomene se poate însătrage vreo încheiere luminoasă?

Negreşit că nu.Agentul cel nevăzut sau agenţii care mişcau

masa, scaunul, clopoţelul, tăviţa, ba încă şipişcau, nu aveau pentru acestea trebuinţă demai multă inteligenţă decât aceea a uneiveveriţe!

Dar atâta ajunge ca punct de plecare pentruo nouă înţelegere; de aici înainte Lombroso vaurmări fenomenele, după cum a şi făgăduit-oel însuşi, şi lesne va ajunge din treaptă întreaptă la nişte manifestaţii din ce în ce maielevate.

Fie ex-om, fie ex-maimuţă, fie ex-veveriţă,nevăzutul care dansa cu clopoţelul şi se jucaagitându-se cu tăviţa nu era o forţă oarbă,ci o fiinţă lucrând intenţionat.

Fenomenele de această natură nu se potzice că sunt omeneşti, dar în orice caz ele sunt

zoologice, şi aceasta este deja mult.

Fără îndoială, e un mare câştig pentruspiritism de a număra în rândurile sale unbărbat ca dl. Cesare Lombroso, autorulscrierilor celor foarte la modă: Uuomo digenio şi Uuomo deliquente; dar oricum ar fi, noinu-1 felicităm asupra mijloacelor care au izbutit să-1 îmblânzească.

Ar zice cineva că spiritele oamenilor au vrutsă pedepsească sau să ia în râs pe vechiullor duşman, astfel că nici unul din ele, fieoricât de inferior, nu s-a pogorât să aibă a facecu dânsul, trimiţând drept apostol, ca să-1convertească, un spirit de dobitoc care să-1pişte.

Mai ştii, mâine sau poimâine ne vom pomenipe neaşteptate că un Hartmann sau unBuchner se vor lumina şi ei prin spiritul unuiţânţar...

Experienţe relatate deHasdeu

William Crookes, Russel, Wallace, Zollner şialţii începuseră şi ei prin experimente spiritistede o ordine inferioară, adică ne-sugestionale,dar totuşi mult mai omeneşti, dintre care noivom aduce aci numai două-trei exemple dinsute şi mii. Doritorii de multe şi de fel de fel le

pot citi în:R. Ilare, Experimental investigation of the Spirit-




85

manifestations, New-York, 1855 (în original: Experimentelle Untersuchungen, Leipzig, 1871);

R. Dale Owen, Footfalls on the boundary ofanoiher

woiid, London, 1866;Acelaşi, The debatable land between this worldand

the next, London. 1882 (în original: Das streitige Land,Leipzig, 1876);

W. Crookes, Researches on the phenomena of

Spiritualism, London, 1874;M. Perty, Die sichtbare und unsichtbare Welt,

Leipzig, 1881;A. Russel Wallace, On miracles and modern

Spiritualism, London 1874 (în original: Les miracles et

le moderne spiritualisme. Paris, 1891);J. Zollner, Wissenschaftiche Abhandlungen, Lepzig,

1878-79;Aksakov, Animismus und Spiritismus, Leipzig, 1890;Du Prel, Phenomenologie des Spiritismus, Munchen,

1890-1891;Acelaşi Studien uber Geheimwissenschaften.

Leipzig, 1890-1891...

Sunt mulţi, foarte mulţi, care rânjesc cu ifoscând e vorba de fenomene spiritiste, măcar căei n-au răsfoit, ba nici au văzut vreodatămăcar în fugă una singură dintre aceste cărţi,cărţi cu adevărat magistrale din punctul devedere al experimentaţiei ştiinţifice, cărţi

scrise nu de fluturaşi literari, nu de fabricanţide „fapte diverse" de prin ziare, nu de proorocide prin cafenele, ci de fizicieni, de chimişti, deastronomi, de antropologi, de naturişti, cu toţiirecunoscuţi ca fiind de primă ordine.

Ce s-ar zice oare despre un om care s-arapuca să râdă cu haz de o ramură decunoştinţe despre care el n-a citit nimic serios şinu ştie nimic temeinic? S-ar zice - pe bunădreptate - că e un nerod.

Ascultaţi pe însuşi W. Crookes:„O mică mână de o formă foarte frumoasă s-

a ridicat de pe masa sufrageriei şi mi-a întinso floare. Ea a apărut în trei rânduri, dându-mi prilej de a mă încredinţa pe deplin că esteo mână tot atât de reală ca şi a mea proprie.Lucrul s-a petrecut la lumină, chiar în odaiamea, pe când mâinile şi picioarele mediumuluierau ţinute de mine..."

Apoi mai încolo:„Mai de multe ori eu şi alţii am văzut o

mână apăsând clapele armonicului, apăsând în acelaşi moment amândouă mâinilemediumului care erau văzute deosebit, şiuneori ţinute de cei de lângă dânsul. Mâinile şidegetele nu mi-au părut totdeauna solide şivii. Uneori - ele păreau ca un nor aburos, îndesat în parte sub formă de mână. Toţi ceide faţă nu le vedeau întotdeauna bine. Deexemplu, pe când se mişca o floare sau altcevamic, unul din asistenţi vedea numai




87

un abur luminos plutind în aer, altul vedea o mână

neguroasă, altul numai floarea pusă în mişcare.Eu însumi văzui, nu odată, întâi un lucrumişcându-se, după aceea un nor luminosformându-se deasupră-i şi, în sfârşit, acel nor

condensându-se, luând o formă şiprefăcându-se într-o mână cât se poate deperfectă. în acest moment toţi cei de faţăputeau să vadă acea mână. Ea nu eratotdeauna o simplă formă, ci uneori avea aerde a fi însufleţită şi foarte graţioasă; degetelese mişcau, şi carnea părea a fi pe deplinomenească. La încheietura manei sau la braţaceastă formă devenea aburoasă şi se pierdeaîntr-un nor luminos. La atingere, aceste mâinicâteodată sunt reci ca gheaţa şi moarte;câteodată, din contra, ele mi-au părut calde,vii, şi strângeau mâna mea cu tot avântul unui vechi

prieten. Odată eu am reţinut una din acestemâini în mâna mea, strângând-o cu hotărâreca să nu-mi poată scăpa. Ei bine, fară nici o încercare sau sforţare de a se smulge dinstrânsoare, acea mână, încetul cu încetul, s-atopit, aşa zicând, şi m-am pomenit că în mânamea n-a mai rămas nimic...".

Acestea le spunea William Crookes, care, pentruenglezi, este ceea ce e Pasteur pentrufrancezi. Şi după ce le spusese acestea desprespiritism la 1874, peste patru ani el descoperămateria radiantă, o descoperire pur ştiinţifică,pentru care, la 1880, Academia de Ştiinţedin Paris îi decerne un mare premiu şi omedalie de aur.

în privinţa „aducerii florilor", AlfredRussel Wallace, un naturalist de potriva lui Darwin,ne povesteşte următoarele:

„Trăsătura cea mai însemnată dinmediumnitatea d-şoarei Nichol era aducerea

de flori şi fructe în odăi închise. Pentru întâiadată văzusem acest fenomen chiar la mineacasă, într-o epocă când mediumnitatea d-şoarei Nichol era puţin dezvoltată. Aveam lamine mai mulţi amici intimi. Mediumul veniseca să ia un ceai - eram în toiul iernii - şi a şezutla noi vreo patru ceasuri într-o odaie foarte caldăşi luminată cu gaz, înainte de a începefenomenele. Faptul de căpetenie este că, peo masă goală, într-o mică odaie închisă şi întunecoasă (salonul de alăturea şi coridorulerau bine luminate) au apărut o mulţime deflori, care nu se aflau acolo cu câteva minute înainte, atunci când scăzusem lumina gazului.Erau anemone, lalele, crizanteme, aglice de China şimai multe feluri de ferigi. Toate erau cu

desăvârşire proaspete, ca şi când ar fi fostculese de curând într-o seră. Le acoperea ogingaşă rouă. Nici o petală nu era ruptă sauvătămată, nici unul dintre cele mai fine spiceale ferigelor nu era desprins. Eu le-am uscatpe toate şi le păstrez împreună cu o mărturiede la toţi cei de faţă, cum că ei nu s-auamestecat cu nimic la aducerea acelor flori în odaie. Amcrezut atunci şi cred şi acum că era cu totulpeste putinţă ca d-şoara Nichol să le fi ascunsatâta timp, să




89

le fi păstrat aşa de bine, mai cu seamă să le fiacoperit peste tot cu un foarte frumos strat derouă, întocmai ca acela care, când ziua efoarte caldă, se aşează pe un pahar plin cuapă rece. Asemenea fenomene s-au

întâmplat de atunci încoace de sute de ori, îndiferite case şi în diferite împrejurări.Câteodată se arătau pe masă mari grămezide flori. Adesea se aduceau anume flori saufructe pe care le cerea cineva din cei de faţă .Unamic al meu ceruse floarea soarelui, şi oplantă înaltă de şase picioare a căzut pe masăcu rădăcina înconjurată de pământ! Unul dinexperimentele cele mai uimitoare avuseseloc la Florenţa, dinaintea d-lui T. Adolphus Trollope, a d-nei Trollope, a d-şoarei Blagdonşi a colonelului Harvey. Odaia a fost răscolităde aceşti domni; d-na Guppi (fosta d-şoarăNichol) a fost dezbrăcată şi iarăşi îmbrăcatăde către d-na Trollope, fiecare bucăţică a îmbrăcămintei sale a fost cercetată, apoi d-naGuppy şi bărbatul ei au fost strâns legaţi înainte de producerea fenomenului. Dupăvreo zece minute toţi au strigat că miroase aflori în odaie. S-a aprins lumânarea şi s-auvăzut pe braţele d-nei Guppy şi ale d-lui Trollope o mulţime de narcise care umpleauaerul cu miros..."

Fenomenul florilor exotice, cu rouă pe dănsele întoiul iernii, este ceva care întrece orice închipuire; şi totuşi faptul - un fapt botanic -ni-1 adevereşte ca martor ocular unul dincei mai iluştri naturalişti ai lumii.

Celebrul astronom Zollner, inventatorul astrophoto-metrului şi al colorimetrului, autorul uneimerituoase lucrări asupra cometelor, ceruseşi căpătase de la spirite permisiunea ca elesă-şi întipărească urma mâinilor şi a

picioarelor goale pe făină sau pe funingine,pe când mediumul şedea alăturea încălţat.Mai mult decât atâta; acele mâini sau picioareau fost băgate în parafină şi au lăsat în eaforma lor întreagă, ceea ce o mână sau unpicior de om întrupat n-ar fi fost în stare să ofacă fiindcă, la retragerea din parafină, s-ar fistricat forma, pe când organele spiritiste, re-trăgându-se prin evaporare, forma a rămas cudesăvârşire neatinsă, întocmai ca interiorulunei cizme sau al unei mănuşi.

Clopoţelul lui Lombroso, armonica luiCrookes, florile lui Wallace, tiparele lui Zollnerşi atâtea altele, pe care le trecem cuvederea, sunt nişte fenomene spiritiste Iarănici o sugestie, dar dovedind într-un chip

pipăibil materialitatea spiritelor, o materialitate înprincipiu pentru simţurile noastre celepământeşti, însă putând deveni văzută şichiar pipăită când îi vine în ajutor fluidul unuiputernic medium special, adică ceea ce senumeşte „medium a materialisations"'.

Nu ne mai trebuie decât un pas pentru ca, de la oasemenea mână sau de la un asemenea picior,să trecem la o figură omenească întreagă, cucap, cu trunchi, cu braţe şi glezne. Ea apare,se mişcă, vorbeşte, ne atinge




91

şi se lasă a fi atinsă, dar dispare apoi după oclipă sau după un răstimp oarecare, fără casă ne fie cu putinţă de a o opri pe loc. Şi seivesc astfel nu numai una singură, ci chiarmai multe, ca în apariţia văzută, adeverită şi

reprodusă de cunoscutul pictor parisian JamesTissot.

De îndată ce un spirit se arată, el poate fifotografiat. De aceea Crookes n-a avutmultă greutate de a fotografia spiritul numit KatieKing.

Despre această fantomă s-a scris deatâtea şi de atâtea ori, încât noi ne vomrezuma aci la câteva cuvinte. Medium era d-şoara Florenţa Cook. Putea cineva să închidăermetic casa, putea să stea la pândă în toateungherele odăilor, putea să ia orice măsură,numai d-şoara Cook să fi fost de faţă în starecatalep-tică, şi Katie King apărea, vorbea,glumea, dădea mâna sau braţul la cei defaţă, ba îi numărai până şi bătăile pulsului:

75 la minut; apoi dispărea în neant dupăcum apăruse din nimic. La faţă ea, fantoma,semăna ca o soră cu d-şoara Cook, ce era îmbrăcată în negru, în timp Katie King apărea îmbrăcată în alb.

Rolul fotografiei în spiritism merge mult maideparte decât orice închipuire.

Dintâi, ca teorie, să-1 ascultăm peErnesto Volpi ( Corupte redu du Congres Spirite,

1890, p. 317, 324):în cartea sa despre efectele chimice ale luminii,

profesorul Vogel povesteşte o anecdotăfotografică de

cea mai înaltă însemnătate. Sunt de acumcâţiva ani, la Berlin, se scotea portretul fotografic alunei doamne, care nu avea pe obraz nici unsemn deosebit. Judecaţi dar mirareafotografului când, pe negativ, obrazul a apărut

împestriţat cu o mulţime de pete, deşi peobrazul doamnei, acele pete nu se vedeau deloc. Adoua zi acea doamnă s-a îmbolnăvit de vărsat,şi atunci toate petele au devenit vizibile pentru ochiituturor. Fotografia dar surprinsese mai dinainterudimentele vărsatului pe care ochiul nu lesurprindea încă. Acest fapt dovedeşte într-unchip neîndoios că:

1.Placa sensibilă poate să fie impresionatăprinobiecte pe care nu întotdeauna le vede ochiul;2.Placa sensibilă, mulţumită acurateţeisale de areproduce obiectele, nu înregistreazăniciodată decâtceea ce există în realitate...Se ştie că retina, organul văzului, primeşte

impresia vibraţiilor eterice pe care i le aducesenzaţia culorilor; dar această senzaţie încetează dincolo de roşu, la o extremitate aspectrului solar şi dincolo de violet, lacealaltă extremitate. Ondulatiile eterice mai jos de trei trilioane pe secundă ca şi cele maisus de 790 trilioane pe secundă, nu potimpresiona retina noastră. Experimentul cudoamna de la Berlin ne-a dovedit, prin urmare, căplaca sensibilă poate primi impresiuni mai pe jos şi mai pe sus de acele vibraţiuni. Deciştiinţific, fotografia spiritistă nu e pesteputinţă...". Adică: e ştiinţific cu putinţă cafotografia să reproducă




93

chipul unui spirit nu numai când îl văd ochiinoştri, dar şi atunci când pentru ochii noştri elrămâne nevăzut.

Aci stă problema fotografiei spiritiste.Această problemă era să fie cât pe aci

compromisă pentru totdeauna prin multtrâmbiţatul scandal cu fotograful spiritistBuguet; un scandal, pe care nu-1 putem trececu vederea, căci tocmai cazul lui Buguet,studiat fără părtinire cu dosarul judiciar înmână, demonstrează realitatea fotografieispiritiste.

Un medium poate să piardă darul său îndouă feluri:1.Sau prin pierderea însuşirii fiziceneapărate;2.Sau prin pierderea simpatiei din partea spiritelor.Un medium, care pierde mediumnitatea prin oricaredin aceste două împrejurări, simte ofirească ispită dea ascunde falimentul cu pricina, şi într-un

asemeneacaz, va încerca de a înlocui facultatea ceapierdută prinvreun meşteşug înşelător, printr-oşarlatanie, mai alesdacă exerciţiul îi aduce foloase. Apoişarlatania sedescoperă ca totdeauna. Spiritiştii suntmai interesaţidecât oricine de a o demasca cât maicurând, căcinumai ei sunt victime ale şarlatanismului.Şarlataniase descoperă, da; însă nu trebuie să uitămcă şarlatanul

de astăzi poate să fi fost mai înainte unadevărat mediumcorect.

Astfel a fost cazul lui Buguet. Avem dinaintea ochi-lor întregul dosar al acestui fotograf, un volum de 256

pagini, intitulat: Proces des Spirites edite par M-me P. G. Leymarie (Paris, 1875).Procesul s-a judecat dinaintea poliţieicorecţionale de la Sena, sub preşedenţia unuidomn Miller. Buguet era acuzat de ministerulpublic de a fi înşelat pe clienţii săi prin nişteportrete fotografice false, cu desăvârşirenespiritiste.

A compromite cu orice preţ RevistaSpiritistă, implicată şi ea, acesta era scopul celfoarte învederat al poliţiei, adică al autorităţiicivile, în dosul căreia se ascundeau agenţiiPapei, care tocmai atunci - precum a arătat-o chiardinaintea tribunalului avocatul Lachaud -tunau şi fulgerau contra spiritismului.

Dar iată o minune, mai minune chiar

decât fotografia spiritistă. Toţi aceia cărora Buguet le făcuse portrete de

spirite înainte de a deveni şarlatan, adică pecând era încă medium în deplinătateacuvântului, au strigat pe faţă şi în gura marecă acele portrete reprezintă în adevăr peneamurile lor răposate. Cu alte cuvinte,Buguet le spune:„Eu v-am înşelat" iar dânşii îi răspund: „Nu".

„Nu ne-ai înşelat, ci ai fost un adevăratmedium!" - i-au răspuns ducele deLeuchtenberg, principele de Wittgenstein,contele de Bullet, contele de Medina Pomar,contesa de Caithness, marchisa de Rosales,colonelul Devoluet, arhitectul Ernest Bosc, colonelulGalateri, inginerul Boyar, etc, etc.



CESARE LOMBROSO

în cazul Buguet, noi trebuie sădeosebim cu stăruinţă trei fazesuccesive:

- întâi, un adevărat medium, foarte puternic pentruobţinerea fotografiei spiritiste, dar

sleindu-şi forţeleprin lăcomia de-a câştiga prea mult sauprea iute;-al doilea, mai târziu, un şarlatan care,pierzându-şimediumnitatea, încearcă a o înlocuiprin mijloacemeşteşugite, şi în cele din urmăisprăveşte prin a fidemascat;- în fine, al treilea, o unealtăpoliţienească pentru acompromite spiritismul, contracăruia, în acelaşimoment, arhiepiscopul catolic de Tulusa lansa o

furioasă epistolă pastorală, căci - de! -spiritele nu se împăcau cu papa de la Roma...Cel dintâi medium-fotograf a fost americanul

Mumler, de la New-York, pe la 1869. Anchete succe-sive, făcute de către fotografii Slee,Guiney şi Silva, departe de a descoperi dinparte-i vreo umbră de înşelătorie, n-au pututajunge la altceva decât de a mărturisi realitateafaptului. Arestat şi dat în judeactă, Mumlera fost achitat. Trei experţi au jurat pentrudânsul. O mulţime de oameni foartedistinşi s-au grăbit a recunoaşte că îidatorează nişte adevărate portretefotografice spiritiste ale amicilor saurudelor din lumea cealaltă.

In urmă, încercări mai mult sau maipuţin reuşite au fost făcute, în Anglia,de către John Beatie, dr.

Bogdan Petriceicu Hasdeu -13 februarie1836 - Hotin, 26 august 1907 - Câmpina

94



1AJ

O

ui

SA3 (qcpEVS

mO

M

Schiţa primitivă (stânga). Cheia de boltă realizată dupăschiţă (dreapta) Toate „planurile" Templului Spiritist au fosttransmise lui Bogdan Petri-

ceicu Hasdeu în mod detaliat şi succesiv: „... Căci fiecarecomandă îmi fusese dictată îndeosebi de către o fiinţănevăzută, îrtr-un mod inconştient pentru mine, fie prinscrisoare foarte laconică, fie prin-tr-o figurărudimentară, de pildă cheia de boltă a templului..." în urma morţii genialei sale fiice, Iulia Hasdeu, bătrânul

Hasdeu începu să exploateze cele mai înalte probleme careau frământat vreodată sufletul omenesc. Sinteza ultimeiactivităţi a acestei vieţi de o inteligenţă fulgerătoare a fostlucrarea Sic Cogito şi Templul Spiritist, de la Bellu, redat însecţiune longitudinală




99

Thomson R. Wiliams, Trail Taylor şi,mai ales, de opticianul Thomas Slater.

Astăzi fotograful spiritist cel mairenumit este căpitanul Volpi de laVercelli ( în apropiere de Roma) în Italia.

Am amintit şi aceste cazuri relatate deB.P. Hasdeu deoarece ele nu se repetăcu cele redate de Cesare Lombroso, cise completează unele pe altele, contri-buind la o mai bună cunoaştere aspiritismului de către publicul larg, carenu întotdeauna îşi poate procuralucrările respective.

Ceste explicaţia realizării Templului Spiritist?„Suf letul

unui mor t, sau chiar s

uf letul unui om viu car e

a ador mit, poate să i



a locul spir

itului mediumului şi să

se servească de organismul său material, pentr

u a comunica cu persona



jele de f aţă

. Savanţi eminenţi afirmă realitatea acestorfapte.

Doctorul Olivier Lo

dge, î n discursul său de la Ro yal S ociet y , din

Londra (31 ianuarie 190



2) s-a expri

mat astf el: O maşină el

aborată cum este cor pul

nostru, poate f i î ntreb

uinţată, î n caz de tran



să, nu numai

de inteligenţa proprie

, ci şi de alte inteligenţe cărora li s-a dat v

oie. Bine î nţeles că ac



estea toate

nu se pot realiza decât

pentru un timp limitat şi cu mare gr eutate"

(Victor Anest in, în lumea spiritelor, p. 131)



Capitolul II

Experienţe proprii

Nu am fost şi nu sunt spiritist, dar, ca şipe alţii, m-a interesat bogata literaturădespre spiritism, în care am găsit uneleexperienţe interesante - încă neexplicate.De aceea, în cele din urmă, m-am hotărâtşi am contribuit la apariţia acestei lucrăridespre hipnotism şi spiritism dinurmătoarele două motive bine determi-nate, deşi nu fară oarece legături una fatăde cealaltă.

In primul rând, pentru a da posibilitatea cât maimultor persoane să ia cunoştinţă deasemenea preocupări asupra cărora jumătate de secol s-a aşternut o grea şinefirească tăcere, care a ţinut sub obrocatât activitatea cât şi literatura domeniuluispiritist. Indiferent dacă cititor ii acesteicărţi se vor simţi sau nu atraşi despiritism - măcar să le rămânăposibilitatea deciziilor proprii. Pentru cănumai în cunoştinţă de cauză ei vor puteaalege după cum îi îndeamnă înclinaţiileinimii; deci aşa după cum în mod şugubăţspune şi zicala românească: „Unuia îiplace popa, altuia nevasta popii, iarcelorlalţi fata popii..."

HIPNOTISM ŞI SPIRITISM

In al doilea rând, pentru motivul că, îndecursul vieţii, m-am confruntat în câtevamemorabile rânduri cu unele asemenea

probleme care mi-au devenit în cele din urmădestul de cunoscute şi, aproape, familiare.Mai mult, am căutat la rându-mi să le

pătrund sorgintea şi înţelesul.

SomnambulismulIntâmplarea a făcut să mă nasc şi să

copilăresc în curtea unei destul de marişcoli-internat: Seminarul „Sf. Gheorghe" dinRoman. Aici, în internatul destul de rigid peatunci, trăiau câteva sute de tineri eleviseminarişti, proveniţi îndeobşte din mediilerurale, din cele mai pure nişe ecologice -deci destul de naivi, deci destul de puţinafectaţi de bulversările civilizaţiei - şi prinurmare, unii dintre ei, extrem de sensibilila desfăşurarea fazelor lunare. Pentru că,ceea ce văd că nu pomenesc niciLombroso şi nici Hasdeu, somnambulii

prezintă o acutizare a sensibilităţii lor înspecial în nopţile cu lună plină. Practiccam 1% din interni, deci 3-4 permanent,prezentau evidente manifestărisomnambulice, care se disipau cu timpul în perioadade depăşire a pubertăţii - alţii luându-lemereu şi mereu locul activ în ceea ce sereferă la astfel de manifestări.

La început pedagogii-supraveghetori încuiauchepengurile de acces la acoperişulseminarului, sperând în a-i reţine pesomnambuli în dormitoare sau

101




103

pe culuoare, unde exista un relativ control asupra lor.

Prin diferite mijloace, adeseori tertipuri,aceştia urcau sus pe acoperişul etajului III şise plimbau conform unor ritualuri doar de ei

ştiute, fie pe creasta acoperişului, fiecirculând de-a lungul burlanelor de scurgerea apelor pluviale, cu pleoapele lăsate şi acelautomatism, care ne înfricoşa. Fiindcă, înacele nopţi cu lună plină, când 2-3 elevi îmbrăcaţi cu lungi cămăşi de noapte, aşa cumera moda pe atunci, circulau într-un du-te-vino aparent haotic sus pe acoperişuri, noiieşeam în curtea seminarului pentru a-iurmări înnebuniţi de spaimă, dar totuşi atraşide spectacol. Ţin minte că pedagogii,pesemne obişnuiţi cu fenomenul, repetatpermanent de-a lungul anilor şi oarecumstăpânit, ne şuşotea fiecăruia din puştime sănu-i strigăm cumva pe somnambulii de sus şi- în mod special - să nu le pomenim numele. Nu

prea cunosc justificarea acelei prevederi - se pare

legată de o întâmplare tristă a unei ieşiri dintransă, petrecută în trecut, tocmai într-unmoment de escaladare periculoasă. Ceea ceştiu sigur este faptul că, a doua zi, tăbăramcu toţii pe somnambuli cu fel de fel de întrebări şi cereri ultimative de precizare; darpermanent curiozitatea noastră rămânea nesatisfăcută. Ei nu ştiau absolut nimic dinstările somnambulice prin care trecuseră. Ba,mai mult, credeau că ne batem joc de ei,sfătuindu-ne în secret să-i agasăm.

Iluzionism şi hipnotism

Prin anul 1939, a venit la Roman, într-unturneu, maestrul King, polonez de origine -

dar recunoscut prestidigitator şi hipnotizatorpe plan mondial. Dintre cele două spectacolepe care le-a dat în oraş, primul a fost înmatineu, la sala de festivităţi a seminarului, undeau avut acces toţi elevii din localitate. Atunciam văzut, pentru prima oară, un spectacoldesăvârşit de prestidigitaţie, alternatpermanent cu numere de memorizare, desocotit instantaneu, de ..ghicireagândurilor" şi câteva uşoare numere dehipnotism, asupra cărora maestrul King nuavea voie să insiste prea mult, spectacoluladresându-se elevilor, iar regulamentele fiind mai rigide peatunci. Demn de semnalat este faptul că exerciţiilede prestidigitaţie şi memorizare - realizate cupublicul - nu aveau cum să fie „aranjate",

deoarece King sosise în oraş în dimineaţaacelei zile, iar interlocutorii erau elevi interni, imposibil decontactat în avans. Cât priveşte socotelileinstantanee, acestea erau făcute de maestruşi doar controlate de noi. Ca numere dehipnotizare atunci am văzut pentru primaoară un profesionist la lucru, din păcate fărăputinţa de a se desfăşura mai mult faţă de cât îi permitea contractul avut cu InspectoratulŞcolar.

Un incident a avut totuşi loc. Lider alseminariştilor era pe atunci Samachiş, unelev din ultima clasă,




105

imberb şi plin de el ca toţi liderii. Fiind în faţaşi invitat să facă parte din grupul dehipnotizaţi, Samachiş a refuzat destul deobraznic, susţinând insolent că el nu poate fihipnotizat ca să facă ceva ce nu ar vrea.

Maestrului King nu i-a plăcut răspunsul şiatitudinea tânărului şi s-a uitat cam urât la el.Acesta a considerat că trebuie să-i înfrunteprivirea, cum făcea de obicei şi, deodată, s-a înmuiat, s-a dus după scenă, unde era omătură cu coadă şi, călare pe ea, îndemnându-şi zgomotos „calul", a făcut detrei ori înconjurul sălii de spectacol în hazultuturor. Bineînţeles că prin aceasta Samachişşi-a pierdut automat condiţia de lider. Spercă venerabilul preot, acum septuagenar,dacă îi vor cădea în mână aceste rânduri, o să-mi ierte dezvăluirile...

Hipnotismul în grupIn după-amiaza aceleiaşi zile, maestrul King a

dat un spectacol la cinematograful „Trianon", unde s-adesfăşurat în voie. Atunci am asistat pentruprima dată la hipnotizarea unei întregiasistenţe, de circa 250 de persoane, lucru nu laîndemâna oricui.

Banale la o primă vedere, aceste iluzii(halucinaţii?) în masă la care am asistat -realizate de maestrul King - constituie cred,cele mai surprinzătoare simptome ale uneistări de somnambulism colectiv provocat. Dealtfel, iluzii de băutură, mâncare, mirosuriori simple stări, au mai fost provocate cu unacelaşi succes de către

iluzioniştii-hipnotizatorii Heidenhain şiWeinhold, precum şi de alţi câţivaexperimentatori.

Marii specialişti rămân, însă, orientalii.Dacă primul astfel de număr a fost mai

mult o sugestionare în masă, fiind puşi să nemirosim propria batistă ce urma să emităparfumul care ni l-am dorit fiecare - ceea celesne s-a şi întâmplat - al doilea număr, clarde hipnotism în masă, a fost pur şi simpluuimitor. Maestrul King a făcut ce a făcut, şi însala de spectacol, au năvălit mii şi mii deşoareci, care au început să ni se urce nehaine, pe picioare şi pe mâini, înnebunindu-ne. De la tropăituri, la mişcări bruşte şidezordonate şi până la chiotele femeilor, salaa intrat într-un adevărat delir. Eu, careaveam o plăcere deosebită să prind şoareciicu mâna liberă prin subsolurile seminarului, m-am urcat sus pe scaun, dovedit şi eu de...mulţimea rozătoarelor. Mi-am revenit însăceva mai repede şi, de acolo de sus, am asitatla restul numărului în care toată lumea selupta cu şoareci... inexistenţi!

Mimica şi jocul fizionomiei celor din salăconfirmau în mod cert senzaţia produsă asupratuturor spectatorilor de reprezentarea invazieide şoareci sugerată. în mod cert, în aceaexperienţă, trăită în anul 1939, se atinsese otreaptă superioară a hipnozei, deoarecehalucinaţiile caracteristice văzului şiatingerilor s-au adăugat complementar lailuzia general exprimată. Deci, demonstraţiaa certificat o deosebită - şi personală -




107

intensitate a supunerii mecanice la ordine,dovedită prin multitudinea formelor desupunere mecanică a fiecărui spectator,devenit fără voia sa un simplu subiect lasituaţia comandată de hipnotizator.

Nu am mai auzit ulterior de asemenea spectacole,consemnate în literatura de specialitate ca având loc doar

prin Orientul Mijlociu, sau realizate numai deexperimentatori de înaltă clasă.

Această demonstraţie a dr.King faţă de omasă eterogenă de circa 250 de subiecţiasupra cărora nu ar fi putut intervenipersonal şi în parte, nu o pot nici astăziatribui pur şi simplu hipnozei, fară a bănui olegătură cu ocultismul. Hipnoza simplă,clasică, cu legături directe între mediu şihipnotizator, a fost, în acest caz, totaldepăşită de amploarea şi imposibilitateastabilirii unor legături de stare între cel aflatpe scenă şi ultimele rânduri de subiecţi aflaţi în semiîntunericul unui cinematograf sordid de

provincie. în cazul relatat, doar două ipoteze destudiu ne parvin din literatura de specialitate:-Ipoteza simpatiei, susţinută în principalde Dr.Hans Schmidkunz ( Psychologie der Suggestion,

Stutgart, 1892, pp. 216)-Ipoteza conştiinţei duble.Dr. Schmidkunz susţine că în situaţiile cu

stări „ în care deosebitele energii psihice segăsesc accentuate... o stare asemuitoaresomnului, dar pricinuită artificial,

acele deosebite energii psihice sunt prefăcute în sensul hotărât de hipnotizator". Autorulsusţine că acţiunea de comunicare ar fi ea însăşi hipnotizatoare, deşi este introdusă pecalea obişnuită a sugestiilor verbale; dar cu

acţiune directă de la spirit la spirit; iar uneori- mai greu de realizat - chiar prin acţiunimentale de la orice depărtare. Prin asemeneaelemente cu implicaţii directe în ocultism, autorulteoriei se apropie de mes-merism, devansând zonahipnoticului clasic. Astfel de fenomene ar rămâne încă nelămurite, deoarece se sustragstudiului, şi de mai bine de o sută de ani, suntpilde chemate parcă doar să ne înspăimânte.

La rândul ei, ipoteza conştiinţei dubleeste susţinută, tot de pe atunci, de savanţiprecum H. Taine ( De Vlntelligence), Pierre Janet,Max Dessoir ( Das Doppel Ic/t), A. Moli ş.a. Adepţiiei se cantonează în liter atura extazului şi asomnambulismului de odinioară. Ei consideră

asemenea stări ca fiind de extaz, depătrundere a voinţei extatice de către voinţepenetrante, pătrunzătoare, ce se alipesc lao a doua conştiinţă a subiecţilor, deosebităde aceea de toate zilele, deci de o a douapersonalitate.

Rezultă, aşadar, că Maestrul King stăpânea încă dinaintea celui de-al doilea războimondial tainele supunerii automate ale unor mase doar la o simplă poruncă a„hipnotizatorului" ca şi de halu-cinăricolective sugerate. Asta era şi cauza căutăriisale




109

asidui de către conducătorii nazişti, ca şiarestarea sa de către Gestapo. Pentru că, am cititdupă vreo douăzeci de ani de la acel spectacol dehipnotism în grup, întâmplările prin caremaestrul King a reuşit să părăsească Polonia

ocupată de hitlerişti şi cum a ajuns în Anglia,unde a şi murit prin anii 60. Maestrul King fuseseluat în evidenţe de către apropiaţii lui Adolf Hitler, care-i prevedeau o utilizare avantajoasă în politica de diversiune germană. Arestat decătre Gestapo, din ordinul personal al lui Hitler, el astat doar câteva ore în închisoare. L-a adus în celula sa petemnicerul responsabil, iar apoi a „convocat" - telepatic,

probabil - întregul personal prezent în sediul lui Geheime

Staatspolizei. După aceea a preluat cheile celuleide la temnicer, i-a încuiat pe toţi în celulă (20-30de persoane, înarmate până în dinţi) şi a plecatdirect la aeroport, unde a prins ultimul avionspre Anglia. Se pare că marele maestru Kingnu a avut nevoie nici de paşaport şi nici devize... Povestea sa, reală, a făcut obiectulmultor scene din filme, spre deliciul spectatorilor care întotdeauna au crezut că este vorba de oacţiune fictivă, plină de umor - fără a bănuiniciodată că, în realitate, a fost vorba deviaţa şi povestea unui om adevărat, în carneşi oase.

Tot este bun şi hipnotismul la ceva...

Hipnotismul medical

între anii 1970-1980 a funcţionat, la spitalulColţea, un cabinet de hipnotism medical, încare-şi desfăşura activitatea medicul A.H., armean

originar din Roman. Am asistat la multe dinşedinţele sale de hipnoză, realizate asupraunor pacienţi cu comportament labil, cuprobleme de voinţă, iar uneori chiar cuprobleme de înclinaţii sinucigaşe. Din păcate,corectarea unor deficienţe psihice la pacienţinu a făcut la noi şcoală, astfel de tratamente fiindtotal sporadice şi la latitudinea personală aunor medici nu prea convinşi ei înşişi deeficienţa şi oportunitatea unor astfel de soluţiice - nu de puţine ori - li se pare, sau chiar esteadevărat că le aduc o ştirbire a prestigiuluidin societate, din cauza unor mentalităţiretrograde.

Medicul în cauză, fie dorind sincer săepateze, fie urmărind un plan de experienţăal său, care necesita oricum să fie parcurs,mi-a atras atenţia prin două procedeuri care, pevremea aceea, le-am considerat colaterale.

In primul rând, a luat din reţetar o filă, aboţit-o în palmă şi cu acel şomoiog l-a lovit pesubiect (un tânăr aflat în tratament de mărireavoinţei), sugerându-i că-1 bate pe antebraţ cuurzici. Ei bine, aproape instantaneu, întocmai caîn cazul folosirii urzicilor adevărate, tânărului i-auşi apărut o serie de băşici specificeurzicăturilor!




111

în al doilea rând, am constatat oarecuminutilă tratarea pur psihiatrică a subiectului,desfăşurată într-o stare de rigiditatecataleptică; dovedită doar prin sprijinirea adouă puncte extreme - capul şi picioarele -

întocmai ca în experienţele făcute de uniihipnotizatori pe scenă din motive publicitare,ziceam eu. Abia apoi mi-am dat seama cămedicul urmărea în fapt accentuarea stării desupunere automată, realizată mai eficient prinmenţinerea fixă şi permanent încordată atuturor muşchilor subiectului tratat. Atunci,tânăr şi îndoctrinat de „materialismul dialectic", amconsiderat totul ca o fanfaronadă menităepatării.

Astăzi, eliminând total supoziţia epatării,deoarece în fond pe atunci eram un oarecarepublicist cu apariţii sporadice doar prinsăptămânale şi almanahuri, tot nu am - dinpăcate - explicaţii mulţumitoare pentru aceleexperienţe la care am asistat câteva şedinţe

succesive la Colţea.In primul caz, acela al apariţiei prompte aunor urzicături din motive total false, am luatcunoştinţă că Lehman admite, în cazuripractic similare de excitare sensorială externă,posibilitatea apariţiei unor reflexe vaso-motoare care îngrămădeşte sângele înpartea senzorială corespunzătoare localizăriiexcitaţiei. (Die hypnose und die damit verwandten

normalen Zustande, Leipzig 1890, pp.27).In al doilea caz, când tânărul care eratratat pentru

fortificarea sa volitivă a fost adus în starecataleptică şi nu doar de hipnoză simplă,este posibil ca medicul curant să fi avutunele indicii care cereau o tratare sub stareade totală rigidizare a muşchilor. Oricum, peste ani,este greu de stabilit o diagnosticare a procedurilor - extrem de aleatorii în asemenea cazuri.

In mod clar, oricât de surprinzătoare arputea să ne apară fenomenele hipnotice -pentru noi nespecialiştii- simptomele rezultante îşi au întotdeaunaexplicaţii îndomeniile fiziologiei şi ale psihologiei, destulde greude stabilit pentru cei din afara problemelor încauză.

Tocmai de aceea am considerat că, înainte de a arunca şi eu cu piatra, este binesă fim într-o totală cunoştinţă de cauză.Altfel, este mai bine să nu ne pronunţăm.Nicidecum nu este o ruşine în arecunoaşte că nu ştim totul, că uneori neaflăm în faţa unor pete albe, pe care nu amfost în măsură de a le aprofunda, fie din cauzatimpului, fie a lipsei unei literaturi de specialitate.

Nu toată lumea poate avea posibilitateaunor experienţe proprii. Dar absolut toatălumea trebuie să se bazeze pe experienţaunor specialişti în domeniu. Pentru ca săaprinzi lumina în cameră, nu este obligatoriusă dai fuga la tratatul de electricitate spre a-ţireîmprospăta cunoştinţele!



112 CESARE LOMBROSO

Spiritismul.Cu

spiritismulpur amavut mai

puţinetangenţedirecte,implicat fiinddoar într-unsingur caz de

polter-geist,semnalat înmod repetatîntr-una dinsuburbiilecapitalei.Cazul,

petrecut învara anului1989, a fost

real,analiza luifiindfăcută cuprobitateprofesională, decătre oechipăcondusădesubsemnatul,rezultatelefiindpublicate

în presăabia în anul1994 - dincauzaevenimentelor.

Ceea cerezultă înmod clarşiindubitabileste faptulcăasemeneafenomeneca

hipnotismul şispiritismulsunt reale,elepetrecându-se lângănoi, sau înpreajmanoastră.Estegreşităpărerea căfenomenele

paranormale aparţinunor sfere îndepărtate,inaccesibil

e şi că aravea loccândva, doar în trecut.

Astfel,cazul de

poltergeistîntâmplat în

jurul bisericiilipoveneştidin Tulcea,destul derecent, separe căeste celmai

importantşi maiamplu cazpetrecutvreodatăpepământ -deoarecear fiantrenatun întregcartier,lucru rar -dar el s-adesfăşurat, însă, în

deplinanonimatşi a rămasnecercetat ştiinţific.



Capitol ul III

Pu

tinăistorienustrică

Spiritismul, înaccepţiuneamodernăacuvântului, are oistorierelativrecentă.Am văzutcă el afostsemnalatpentruprimaoară înAmerica,prin aceasuită de întâmplăride tippoltergeist, petrecute în casapreotului John FoxdinorăşelulHydesville-Wayene(N.Y.) în

cursul luniidecembrie aanului 1847.

La scaraistoriei, oasemenea„vechime"nici măcarnu poatefi luată înconsidera

re.Dar

aceastăsituaţie nutrebuie săderuteze,deoarece„vorbirea

cu morţii"are oistoriepracticegală cuaceea aomenirii;problemele ridicatedemoarteafizică, darşi deeventualitateaexistenţeiunui prag

al vieţuiriişi dincolodeaparenţe,continuândpermanent săsusciteinteresuloamenilor,alcomunităţilor şi - încele dinurmă -conducân

d laamplelelegăturiinter-umane ceauconstituit înseşiafinităţilede religie(lat. religio=„legătură").

Sigur căastăzi neeste

destul degreu sărefacemtraiectoriile urmatedespiritismde-alungulvremii, cu




115

atât mai mult cu cât aceste credinţetaumaturgice, precum şi rutinele legate deele, erau considerate sacre, la desfăşurarealor participând numai anumiţi credincioşiiniţiaţi în respectivele mistere. Totuşi, în timp,

ne-au parvenit suficiente semnale - uneori directe,alteori deductive - prin care sperăm săregăsim traseul multimilenar alspiritismului, fie şi măcar punctual. Asta,deoarece pentru cei care ar dori săaprofundeze problema, le stau la dispoziţietratate de mare erudiţie dintre care ne-ampermite să recomandăm lucrarea - destul debine sistematizată - a francezului L. de Gerin-Ricard: Histoire de l'Ocultisme, Payot, Paris, 1939.

Magia sacramentală

înainte de a coborî, cu paşi uşori, înistorie, mai sunt necesare unele precizări cu caretrebuie să fim înarmaţi spre a ne feri deinterpretări greşite ale fenomenelor oculte.

Homo sapiens poate fi divizat în două mariclase:

Homo magicus, ataşat puternic de magie şi deorice practică magică prin care omul îşiimpune voinţa proprie, silind şi obligând pezei să îndeplinească cererea sa. în replică:

Homo religiosus este un supliant care imploră,care se roagă la Divinitate pentru a-1satisface.

Anticii oscilau permanent între aceşti doipoli, opuşi oarecum, alternându-şicomportamentul şi atitudinile (ConstantinDaniel, Cultura spirituală a Egiptului Antic,

Bucureşti, 1985, p. 372).Ocultismului nu i se poate totuşi acorda unrol determinant în dezvoltarea protoistoricăa omenirii, aşa cum au pretins unii autori (v. J.G. Frazer). Credem mai degrabă în afimaţia că:„Magia singură, numai prin forţele proprii, nua creat nici putere politică, nici cadrulnecesar pentru dezvoltarea acesteia... pentrucă ea nu este implicată structural în viaţasocială, nu face parte în chip necesar dinsubstanţa ei. Izvorâtă din pură ideologie,prin credinţe strict imaginare, magia esteoarecum mai presus de organizarea socială,de realităţile inevitabile ale acesteia" (v. Traian Herseni, Sociologie. Bucureşti, 1982, p.345).

Trebuie, de asemenea, să facem opermanentă distincţie între magia neagră, defactură malefică, uneori chiar criminală, faţăde magia albă, de factură benefică, îngăduităşi folosită curent, tară restricţii şi contra-dicţii cu religia.

Taumaturgia are proceduri care ţin atât demagie, cât şi de religie, fapt pentru care unelederivări din spiritism, precum: hipnoza, viziunile,somnambulismul, sugestiile şi - mai ales -sugestiile în masă, este bine să nu le tratămdecât luate fiecare separat. Altminteri existăpericolul ca în capul nostru să se dezlănţuieun




117

talmeş-balmeş cu urmări nu dintre cele maifericite pentru echilibrul psihic atât de necesar omuluinormal, a omului capabil de discernământ.

Catarctica este tocmai vechea disciplinăa purificării prin băi, spălări, fumigaţii, post,interdicţii sexuale, vestimentare şi nu înultimul rând alimentare. Curios, dar adeseori uneleritualuri pot începe prin rituri taumaturgice, pentruca apoi să continue prin imnuri, psalmi,rugăciuni, mătănii ş.a., adică forme aleadorării religioase faţă de Divinitate. înrealitate deci, cele două perspective, ceamagică şi cea religioasă, nu vor putea fidiferenţiate întotdeauna net, cu atât maimult cu cât deseori preotul îndeplineştealternant rolul de homo-religiosuscu acela de homo-

magicus. Dacă ne oprim asupra unor mixturide magie şi de religie, care se desfăşoară în majoritatea scenariilor de adoraţie, uşorse poate vorbi de o magie sacramentală.Una şi aceeaşi pentru ambele ipostaze ale

omului.

Egiptul antic

„Sfincşii pe care egiptenii îi amplasau înfaţa templelor aveau semnificaţia că ştiinţaşi doctrina lor sacră era enigmatică", afirmăistoricul grec Plutarh în a sa lucrare Isis şi Osiris.Evreii, grecii şi mai apoi romanii făceau cutoţii referiri la Egipt ca la Ţara

Secretelor, singura în stare de a lămurimisterele vieţii şi ale morţii. Chiar şi înstadiul actual al cercetărilor din spiritism, seafirmă la unison că Ţara Nilului a fostleagănul ocultismului pentru întregul bazin

mediteranean.Egiptenii divinatori, clarvăzători,

comunicau nu doar cu spiritele superioare, ci cuoricare muritor plecat în „marea călătorie dedincolo de viaţă". Ei, divinatorii, se slujeau de omare diversitate de suporturi în acţiunile dedescifrare a tainelor: amulete şi talis-mane,

baghete petrecute prin sumedenie de inele, oglinzi şicristale, simulacre descifrate pe fundul apeidin vasele sacre, fumigaţii, interpretări aleunor calcule aritmetice, jocul aşezării dupărăvăşirea unor figurine de hieroglife,comentarea culorilor unei raze descompusecu ajutorul unor prisme, modul de aşezare aunei panglici având şapte noduri, dar şimulte alte variate mijloace care permiteauinterpretări şi comentarii. Cu timpul, marii

magi au recurs la divinaţii obţinute prininterpretarea unor vorbiri bolborosite de un copil pussă privească intens lumina flăcării uneifeştile de lampă alimentată cu un anumeulei, flacără în care, din când în când, searuncau ierburi magice cu proprietăţihalucinogene.

De la acest stadiu, ajuns deja evoluat la egipteni, aupornit grecii arta lor divinatorie la Delphis şila celelalte temple oraculare undeinterpretarea era făcută în urma aceleiaşistări de delir, numită enthusiasmos.




119

Divinatorii egipteni au mai pus de asemenea bazeleinterpretării viselor, dar numai schematic şisumar. Adevărata artă a interpretării viselor,onirismul, avea să fie dusă la cele maisofisticate culmi în cu totul alte centre de

civilizaţie.

Caldeenii

In Mesopotamia s-a născut una dintreprincipalele ştiinţe hermeneutice. Este vorba despreastrologie; aceasta atingând o asemeneadesăvârşire în epocă, încât a făcut canumele de caldeean să devină sinonim cuacela de mag. însăşi vocabula „mag" are o eti-mologie caldeeană, ea venind de la cuvântulMagusk, care în această limbă înseamnăpreot.

Studiul aştrilor nu a evoluat deloc

întâmplător în Mesopotamia, deoarecelimpezimea cerului şi claritatea nopţilor deacolo au permis constatarea, pentru primaoară, a diferenţierii aştrilor în planete, stele,lună şi soare. Poziţionarea acestora prin îndelungi observaţii au condus la zodiace. Deaici până la tabelele astro-logice şi la divinaţiinemaifiind necesar decât un pas.

Egiptenii, grecii şi romanii le-au recunoscutcaldee-nilor prioritatea, declarându-i maeştriincontestabili ai astrologiei. Evreii, prin VechiulTestament, au confirmat

asaltul concret dat de caldeeni asupracunoaşterii cerului: „... Atunci ei construiră unturn pe care au vrut să-1 înalţe până la cer!"Uşor se pot recunoaşte ziguratele descriseexact de Herodot ca având şapte etaje a câte

şapte metri fiecare - ceea ce pentrupopulaţiile pastorale, nomade, aşa cumerau evreii pe atunci, bineînţeles că seconstituia într-o înălţime absolut ameţitoare...

Evreii

Poporul evreu cunoştea bine faptul că atâtcaldeenii, cât şi fenicienii - care le urmaserăcaldeeni-lor pilda - erau versaţi în sondareaviitorului, ca şi în spiritismul cu înclinaţii cătremagie. Drept care, prin cărţile lor sfinte, aupus la index asemenea practici, sub greapedeapsă şi cumplit blestem: „Sufletul care

se va adresa magilor sau vrăjitorilor şi careva avea ceva cu ei, mă voi întoarce de la el şi-1 voi face să piară în mijlocul poporului său"(Leviticul, XX, 6). „Omul sau femeia care va avea în elduhul ispitei sau al devenirilor, cu moartea săse omoare, cu pietre să-1 ucideţi şi sângelesău să cadă pe el" (Idem, XX, 27). „Şi nu se vagăsi nimenea în poporul tău care va chemaspiritele, nici care să se aplece lor, nici caresă




121

consulte vrăjitorii, nici care se va ocupa cuprezicerile, nici care va pretinde adevărul dela morţi, fiindcă toate aceste fapte sunt îndizgraţia Dumnezeului" (Deutervnomul, XVIII, 10-12).

Din şirul proorocilor, oameni dotaţi cu osensibilitate ieşită din comun şi cuposibilitatea de a scruta viitorul, Isaia înfierează în mod direct spiritismul: „Şi de vorzice către voi, întrebaţi pe vrăjitori şi pre ceice strigă din pământ, pre cei ce grăiescdeşertăciuni, care glăsuiesc din pântece. Audoară nu întreabă un popor pre Dumnezeulsău? Pentru ce să întrebe pre cei morţi desprecei vii?" (Cartea Regilor, VIII, 19).

Se pare, însă, că textele VechiuluiTestament nu erau luate în considerare ad literam nicimăcar de către evreii acelor timpuri.

Vechea Kabbală tradiţională, ansamblu deştiinţă ocultă iudaică - atât cât s-a maipăstrat, descifrat şi tălmăcit (actuala Kabbală

apare abia în secolul al XII-lea) - conţineasecretul de a lua legătura cu spiritele celormorţi.

Chiar Saul, regele Iudeii şi poate cel maiaprig duşman al magiei, s-a adresat uneivrăjitoare din oraşul palestinian Endor înajunul bătăliei de la Ghelvoe, pentru a afla de laSamuil rezultatul luptei de a doua zi. Şi i-a spusspiritului acestuia Saul: „Necăjit sunt foarte,că cei de alt neam dau război contra mea şiDumnezeu s-au depărtat de la mine, şi nu m-au mai

ascultat, nici prin prooroci, nici prin visuri, nici prinarătări. Şi acum te-am chemat, Samuile, sămă înveţi ce să fac". Şi a zis Samuil: „Pentruce mă întrebi? Dacă Domnul s-au depărtatde la tine şi au trecut la aproapele tău... Şi va

da Domnul pre Israel, împreună cu tine, înmâinile celor de alt neam şi mâine, tu şi fiii tăiveţi cădea, şi tabăra lui Israel o va da Domnul în mâinile celor de alt neam". Şi s-a speriatSaul şi a căzut la pământ şi s-a înfricoşatfoarte de cuvintele lui Samuil şi nu mai eraputere în el, că nu mâncase pâine toată ziuaşi toată noaptea aceea {Cartea Regilor, XXVII,11-20). De unde se vede, pe de o parte, căla evrei se ţinea o strânsă legătură de facturăonirică cu Divinitatea, iar pe de altă parte căexista, şi în asemenea cazuri, o pregătire detip catarctic înainte de şedinţele spiritiste, cupost şi rugăciuni.

Grecii

Grecia a marcat o etapă de facturăconsiderabilă în istoria ocultismului. Prin ea şigraţie ei, Europa a luat cunoştinţă desecretele Orientului.

Antica Eladă, iniţiatoarea ştiinţelorhermeneutice, venera oracularul. Homer, misticultrubadur orb,




123

descrie, în Odiseea, cum Ulise - prin ajutorul magici-eneiCirce - a evocat spiritul celebrului profet teban Tiresias.

Adevărate temple spiritiste se aflau pemalul Acheronului, la Pigalia, la capul Tenare, laHeracleea, la Cume şi în alte locuri unde

publicului îi era permisă consultarea morţilorpentru a af la evenimentele trecute sau viitoare.„Fericit cel ce cunoaşte lucrurile acestea înainte de a părăsi pământul, căci el va aflasfârşitul vieţii, precum şi obârşia ei", spuneagenialul poet Pindar, cântând misterele orfice de laEleusis.

Socrate şi Platon au fost discipoli la Delphis.Aici, la Delphis, era sanctuarul cel mai sfânt al Greciei.Locul era excelent ales pentru a şocaimaginaţia. O vale înfundată între munţiprăpăstioşi. La fiecare pas, valea se îngustează progresiv, iar împrejurimile sunttot mai măreţe, dar şi tot mai pustii. Şideodată, la o cotitură, din fundul văii întunecate, întocmai ca un cuib de vulturi

se iveşte aşezarea dominată de cele douăpiscuri ale Parnasului. De departe încep săse vadă scânteind Victoriile din bronz, caii dearamă şi multele statui de aur sau doarpoleite, înşirate pe Calea Sacră. Aici toatepolisurile greceşti ridicaseră în jurul mareluitemplu dorian, capele proprii ce conţineaucomori şi ofrande.

Prestigiul sanctuarului era dat de ociudăţenie a naturii. într-o cavernă, la spateletemplului, exista o

veche crăpătură din care ieşeau nişte aburireci ce provocau extazul. Plutarh povesteştecă de mult de tot, un păstor, aşezându-se pemarginea acestei crăpături începu să facăprofeţii. Mai întâi lumea îl consideră nebun,

dar împlinindu-i-se proorocirile, păstorul fuluat în seamă. Preoţii puseră stăpânire pelocurile din preajmă şi le consacrară luiApollon şi Dionysos, care, în fond, erau două înfăţişări diferite ale aceleiaşi zeităţi. Aici sedezvoltă aşezământul Pythiei, fecioară pusăsă se aşeze deasupra crăpăturii pe untrepied, ceea ce-i dădea o stare de extazsomnambulic, care îi provoca o a douavedere. Delphis impresionează şi astăzi pecei sosiţi spre a vedea fie măcar parteavăzută, lumească, a celebrelor mistere şicărora li se povesteşte legenda lui Zeus -aceeaşi de peste 2 500 de ani - prin care seafirmă că marele zeu a dat drumul la doivulturi, unul de la un capăt al lumii, altul de

la celălalt, şi că ei s-ar fi întâlnit aici la marelesanctuar, unde s-a stabilit că ar fi şi buriculpământului! Când am pus mâna pe stâncace simbolizează buricul pământului, trebuiesă mărturisesc că m-a cuprins emoţia,generată poate de faptul că simţeam subdegete însăşi protoistoria - prin gestul repetatde mii şi mii de ani de către mii şi mii deoameni.

Proorocirile de la Delphis nu erau întemeiatenicidecum pe principii deosebite, iar organizarealăuntrică a templului era şi ea realizatăextrem de




125

funcţional scopului propus. Ca şi la egipteni,organizarea îndeplinea atât funcţiile de artă,cât şi de ştiinţă. Asta consta în clarviziuneade a pătrunde îndepărtatul, trecutul şiviitorul - prin extaz profetic. La rându-i,

ştiinţa consta în a te pronunţa asupraviitorului respectând - în fapt - legile evoluţieiuniversale. Arta şi ştiinţa divinatorilor secontrolau una pe cealaltă, profeţiile fiind încea mai mare măsură satisfăcătoare, ba,deseori, chiar reuşite. Restul sunt poveşticare au delectat şi delectează şi astăziprostimea, după tipicul frazei -răspuns la întrebarea pusă înaintea luptei:

„Nu vei muri în război!" în care loculvirgulei devine aleatoriu după prima şi adoua vocabulă -conform împrejurărilor...

în realitate profeţia se făcea prin mijlocireaunor femei, tinere sau bătrâne, numite Pythiisau Pythonise, ce jucau doar un rol pasiv desomnambule clar văzătoare. Preoţii interpretau,

tălmăceau şi orânduiau oracolele acestora -adeseori nelămurite - după propria lorpricepere, servindu-se de cele două principiienumerate anterior (artă şi ştiinţă), căroraadeseori li se adăugau observarea directă asubiectului.

Marxiştii n-au văzut în misterele de laDel phis decât specularea superstiţieipoporului printr-un şarla-tanism ecleziasticorganizat. Or, consultarea vechii literaturi în speţădovedeşte recunoaşterea întregii antichităţifilozofice, dar şi istorice, precum că divinatorii

de la Delphis îşi cunoşteau extrem de binemeseria* Cele aproape o sută de cazurirelatate de Herodot, printre care previziunile asupraluptei de la Salamina, stau ca o mărturie în sensulcelor susţinute.

Sigur că şi divinaţia practicată în Grecia, îndeosebi la Delphis şi Eleusis, a cunoscut încele din urmă o decădere. Exemplul cel maibun este chiar influenţarea profeţiei luiDemarat, prin amestecul interesat alregelui Cleomene făcut asupra preoteselormimând o falsă transă. A condamna însă oinstituţie care a demarat şi apoi a înflorit înurma unor rezultate strălucite, numai bazatpe declinul firesc, este rizibil. Personal, m-aşconsidera căzut în derizoriu dacă ar trebuisă-i cred mai degrabă pe culturnicii marxişticondamnând casta preoţilor, decât să iau înconsiderare pe Socrate, Platon şi chiarPitagora, care au slujit ca preoţi la Delphis, împreună cu floarea intelectualităţii greceşti,

în decursul primei mii de ani de divinaţii publice.Insă chiar dacă nu i-aş crede pe grecii

antici, fie ei mari filozofi ai clasicismului, fiesimpli cetăţeni care urcau în procesiuniCalea Sacră pentru a se închina zeuluiluminii şi pentru a afla adevărul, mă simtobligat să-i dau credit lui Edouard Schure înstabilirea semnificaţiei celor două cuvinte cestăteau la baza misterelor de la Delphis:

Divinaţia, sau proorocirea, este o viziune -problematică - a lucrurilor viitoare, fie printr-ointrospecţie a




127

gândului celor vii, care cuprinde în germeneacţiunile viitoare, fie prin înrâurirea ocultă aspiritelor superioare care desfăşoară viitorul în imagini vii în sufletul clarvăzătorului;

Extazul se defineşte ca o viziune a lumii spirituale,

în care spiritele, bune sau rele, aparvizionarului sub formă omenească,comunicând cu cel aflat în transă.

Incheind excursul privitor la ocultismul practicat degreci, nu putem neglija nici faptul - foarte semnificativ -că,aflate în plină decădere, oracolele au maidurat încă cinci secole în plin creştinism!Ultimul, cel din Europa, a fost abandonat înmod forţat în anul 426 d.H.

Ceea ce pare să spună totuşi ceva...

Romanii

Deşi au fost precedaţi de traci, carefuseseră pătrunşi de ştiinţele oculte aleorientului, romanii s-au lăsat mai puţin prinşide ocultism. Practicile lor divi-natorii serezumau, conform unei legi din anul 150 î.H.,interpretării de tip binar, bun-rău, în funcţiede culoarea şi aşezarea viscerelor animalelor sacrificate în acest scop, dar şi prin observaţiiasupra zborului şi strigătului păsărilor aflate în libertate. Ulterior s-a mai adăugat acestorpractici şi o întreagă reţea de semnalare,observare şi practică asupra naşterilor unorprunci

având malformaţii care, desigur, în credinţalor atrăgeau forţe malefice asupralocalităţilor unde avuseseră loc asemenea întâmplări luate în evidenţe stricte.

Influenţele de ocultism propriu-zis nu au

lipsit, însă, nici la Roma. Tribunul Cicero recunoştea public că: „Prinmisterele din Eleusis poţi trece de la o lumevulgară la moravuri blânde, nobile şi înălţătoare, care te introduc în adevărataviaţă. Ele ne-au învăţat să murim".

Gramaticul Appius povesteşte că avea întrevederi cu morţii, iar pe malul laculuiAverne, aproape de Carpinum, îi stătea înputinţă să facă să apară din neguri umbreînsângerate de cadavre.

Poetul Horaţiu menţionează în versurilesale fapte înrudite cu farmecele şi vrăjile.

Suetonius scrie că Augustus, devenindpontifex, a dispus să se ardă în pieţe publicepeste două mii de scrieri cu substratvrăjitoresc.

Lucianus, nepotul lui Seneca, participase la invo-caţiile împăratului Nero pentru a convorbi cumama sa Agripina, moartă de curând. Tot elnotează că cea mai vestită descântătoare şimagiciană din Tessalia era o oarecare Erato.Acesteia îi era în putinţă să „bage sufletele în corpurile lor" (?) metodă amintită în Pharsalele, cartea IV, la care modalităţi a recursşi Sextus Pompeius. Se ştie că Tesalia era ceamai vestită zonă vrăjitorească a antichităţiitârzii.




129

Virgiliu istoriseşte şi el cum Eneas acoborât în infern pentru a interoga umbra lui Anchise.

Festus Petronius, dar şi mulţi alţi autori,mai puţin cunoscuţi, se întrec în a aminti, fieşi măcar episodic, de transe provocate prin

ocultism.Incheiem cu relatarea lui Pliniu cel Bătrân

care consemnează că Tiberius 1-a condamnat lamoarte pe Drusus Libon, care, prezentându-senepoftit împăratului, 1-a tulburat tocmai înclipa în care reuşise să momească spiritulrăzbunărilor.

Evul mediu

Gnosticii, în perioada primară acreştinismului, au amalgamat esoterismul iudeo-sirio-egipteano-arab, la care au adăugatmetapsihica greacă. Căpeteniile lor (Simon din

Samaria, Marcian, Vasilide, Valentin, Carpocrate şi înspecial Filon) au dat un avânt considerabilspiritismului, asigurându-i din start o lungăviabilitate şi durabilitate în întreagaperioadă pusă în discuţie.

Printre cei învinuiţi de necromancie au fostşi papii Benoit IX (1033-1044), Grigore IV (1045)şi Grigore VII (1073-1085).

Incepând cu secolul următor, spiritismul îmbracă -

aproape oficial - forma unui cult filozoficoreligios şi declanşează o adevărată întrecere între astrologi, alchimişti şi necromanţi. Dar,din secolul al XlV-lea, Biserica declanşează ocampanie din ce în ce mai dură împotriva

spiritismului. Se uită, ori se face uitat, că înCartea Cărţilor sunt evidenţiate adeseorilegăturile şi convorbirile cu spiritele celorplecaţi în „lumea de dincolo" şi că însuşiDumnezeu - Spiritul Arhitect - se înfăţişeazăadeseori elevilor săi.

Stabili d'Ascoli (1251-1328) este ars pe rugdeoarece era partizanul declarat al spiritismului.Giordano Bruno (1548-1600) este şi el ars perug pentru libera sa gândire, dar şi pentrufaptul că avea nestrămutata convingere înrealitatea existenţei relaţiilor dintre cei viişi spiritele celor morţi. Victimelespiritismului au fost nenumărate, greu deapreciat cantitativ şi nicidecum limitate laaceastă perioadă de trei secole între jertfele

amintite.Este perioada în care spiritismul, şi îngeneral ocultismul, au început să fie practicatecu mare fereală, în medii închise, fără a maiieşi vreodată la suprafaţă. Este perioada încare s-a generalizat ideea că, pentru a avearezultate bune în ocultism, acesta trebuie practicat într-oadâncă şi bine păzită conspirativitate.Câteva exemple celebre, când, în perioadamodernă, spiritismul s-a autodesconspiratducând la întâmplări tragice, vin să întărească regula trasată în lungulsecolelor



130 CESARE LOMBROSO

evului mediu,chiar dacă justificărilepentrumen-ţinerea

discreţieiabsolutenu mai potfi aceleaşi.

Să se firetrascompletocultismul în perioadaevului întunecatdinmanifestărileumanevizibile?

Nicidecum!Vechileştiinţeoculte aucontinuatsă semanifestelasuprafaţă,dar numai încifrat,perceptibile doariniţiaţilor.

Intr-olucrareanterioară(Enigme în

jurul nostru)

arătamcum pepereţiilăcaşurilorde cult din întreagaEuropă, dela Chartresla Voroneţ,apar pictate laloc decinstesibile dinantichitate

a clasică,adicătocmaiacelepreotesealemisterelorpăgâne.Dar chiarmarile şiimpunătoarelecatedralegotice dela Notre-Dame,

Amiens,Chartres şialtele suntbordatepeste tot cuanimale

fantastice, alecărorsemnificaţiipot firegăsite doar în legendeleorientului.Curioasehieroglifebordeazămareleportal alCatedraleiNotreDame-de-Paris

(1640), încifrări pecareGobineaudeMontluisant leconsiderademne de unmonument alocultismului.Dar vulturii şileii, grifonii,pasăreaaşezată pespinareaunui câine,

vulpile,cocorii, cele patru animaledin viziunilelui Ezechil,atitudinileumanegroteşti şiaşa maideparte, îlconduc peFulcanelli (Le

mystere des

cathedrales,

Paris, 1932)să pretindă încercareavoită decătre artiştiidecoratoride a amestecavisul, transa curealitatea. Abiaconciliul de



Giganticastatuie a luiRamses al II-lea pe când seafla prăbuşităla CairoFaraonul Ramsesal II-lea il invocaaproape seară-de seară petatăl său,Phtah, cu carese sfătuia îndiferiteprobleme.

„Egiptula reprezentatprin excelenţăpământulfăgăduinţeipentruvrăjitorie şipentru magie în general.Din a doua jumătate amileniului 1î.H., practiciletaumaturgice,

vrăjile,descântecele,farmeceleajung la odezvoltaremaximă, pemăsură ceadorareavechi lor zeiegipteni sediminuează şicade în

desuetudine.Din aceastăepocă ne-arămas unnumărconsiderabil depapirurimagice, carene oferănenumărateformule, reţeteşi practicitaumaturgice"

(ConstantinDaniel,Cultura

spirit ualăaEgipt ului, p.379)



Proorocul Ezechiel aflat în transă, pictat în trei ipostazediferite pe o frescă a sinagogii de la Dura, în anul 245,vine ca o dovadă certă de acum două milenii a vechimiipracticilor mediumnice.

Dar, investigarea fenomenelor paranormale decurge cu o mare lentoaredin cauză că, întotdeauna, cultura umană a favorizatanumite domenii şi le-a defavorizat pe altele. în plus, pemăsură ce creşte sfera cunoştinţelor noastre, se pare căar creşte şi numărul de probleme neelucidate dinsistemul antropic (Herbert Spencer). Această analogie detip geometric, întâlnită într-o anumită formă şi l a BlaisePascal, a fost analizată la noi de către dr.doc. VictorSăhleanu, care concluziona că, pe măsura spoririivolumului de cunoştinţe umane, creşte în mod proporţionalşi suprafaţa de contact cu necunoscutul...

„în conceptul anticilor participă deopotrivă, în chipurideosebite, sufletele morţilor şi zeii olimpici. Lucrul acesta efoarte limpede reliefat în Ili-ada şi Odiseea şi nu mai puţin în odrasla lor latină, în Eneida... In clipele de grea cumpănă,eroul se coboară în lumea morţilor ca să afle de la ei tainadestinului. Odisseu merge în Hades, unde Tiresias orbul îi spune soarta, iar Eneea în infern, unde tatăl său î i descoperă gloriosul destin,ce avea să vină, al neamului l atin".

(Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, Ed.Cugetarea, p.400)




135

Credinţeleromânilor spun căsub pământulnostru se mai află olume. Acolo sunttărâmurile celelalteşi până acolo nu a

ajuns încă nimeni, în afară de oameniinăzdrăvani. Petărâmurile acelealocuiesc o seamăde oameni, ce senumesc rohmanisau rugmani.

Noi, creştinii ,trebuie de sărbătorisă le dăm de ştire,ca să poată ţine şiei sărbătorile. Deaceea este bine săaruncăm deCrăciun coj i denucă pe ape, iar dePaşte coji de ouăroşii, ca să afle şi eice se petrece pelume

(M

ăricelOlinescu,Mit ologie

r omânească, p.87)

la Trente aluat sub titlude inventaraceste abateri

de la „Dogmacea dreaptă"şi acondamnatoperele carepropagă„Dogmeleeronate",amintite înreprezentărievanghelice cu„detaliiapocr ife". Ei

bine, ErnestRenancomentând

aceste detaliiapocrife de pemarilecatedralecreştine lesintetizeazăca fiind unPact cudiavolul (L

'oeuvre parcat

surhumaine et c

'est faire grâce a

un pacte avec le

diable qu 'on a

pu la faire passer

du monde des

reves a celui dela realite).

Dar cine săfi patronatoare (Biserica,oricum trebuieexclusă de lao asemeneamonstruoasăcoaliţie)aceste însemne„drăceşti"aflate pe celemai măreţe şivenerabilelăcaşuri închinateDumnezeirii?

Pentru că, în mod clar,existenţa într-un acelaşisimbol de cult- Catedrala - acelor douăprincipii, Bine-Rău, ne întoarceinvoluntar,măcar cugândul laSummer...



Cuprins

Introducere........................................................... 5Scurtă punere în temă.......................5O profesiune de credinţă..................7

HIPNOTISM ŞI SPIRITISM

Cesare Lombroso

Capitolul I: HIPNOTISMUL.............................. II Fenomene psihice şi fizice lahipnotizaţi.............................................. 11Câteva fenomene histerice şihipnotice.................................................... 18

Capitolull l: SPIRITISMUL................................27

Eusapia Paladino.......................................27Experienţele din Milano, 1892......29Fenomene observate la întuneric..............29Fenomene observate la lumină...31Rezultatul fenomenelor realizate cuEusapia......................................................33Cine este Eusapia Paladino ?....................41Condiţii pentru mediumuri.............45Spaţiul cu patru dimensiuni şimediumnitatea...........................................47



CĂRŢI APĂRUTE

Ljmitele influenţei mediumului.....49Experienţele fiziologice asupramediumurilor.............................................58Biologia spiritelor......................................62

MARGINALII

Silviu N. Dragomir

Capitolul I. REPLICA L UI HASDEU................69

Cine era Hasdeu.......................................69Aceleaşi experienţe - alte viziuni 73Convertirea relatate de Hasdeu.................83

Capitolul II. EXPERIENŢE PROPRII........................................................................... 100

Capitolul III. PUŢINĂ ISTORIE NUSTRICĂ.............................................................113

Magia sacramentală.......................114Egiptul antic........................................... 116Caldeenii................................................. 118

Evreii.......................................................119Grecii...................................................... 121Romanii................................................... 126Evul mediu.............................................. 128

1. ZODIAC 1998 . Previziuni astraleformat A4, 128 pag. 13.000 lei

Caracteristici generale pentru cele 12 zodii în variantă

europeană, chinezească, indiană .Previziuni

generale,lunare pentru fiecare zodie. Bioritmul lunar.

2. ENIGME ÎN JURUL NOSTRUautonSILVIU N. DRAGOMIR format: 13x20, 320 pag. 22.000 lei

O fascinantă incursiune în misterele ce ne înconjoară:

* Cei şase sfincşi din Carpaţi au fost construiţide om sau

de natură? * Voroneţ - o capsulă a timpului? *Brazda lui

Novac - o enigmă din preistoria Daciei? *Dracula - personaj pozitiv sau negativ?

O lucrare extraordinară, pasionantă, plină derelatări şi

demonstraţii reale, dublate de ilustraţiiinedite.

3. MISTEREautor- SILVIUN. DRAGOMIR

format 13 x 20, 320 pag. 100 ilustraţii, preţ:22.000 lei

Autorul continuă, seria enigmaticului,analizând multitudinea de probleme rămasemisterioase până în zilele, noastre, dintrecare amintim doar câteva:



* Există icoane făcătoare de minuni ?* Care era în trecut muntele cel sfânt al

Moldovei ?* Există megaliţi şi încontemporaneitate ?

Fiecare om senaşte cudestinul său

Vrei să afli care este misiunea ta înaceastă viaţă? Vrei să te cunoşti prinintermediul astrologiei?

Acum ţi se oferă această şansă prinintermediul unui horoscop extraordinar devaloros !

4. ISTORIA MAFIEIautor: GIORGIO VERGULINI

format 13 x 20, 300 pag. preţ: 20.000 lei

Cele mai importante acţiuni mafiotedin antichitate până în zilele noastre.Enigme, suspans, crime şi arestărispectaculoase, care, uneori, au contribuit

efectiv la modificarea cursului istoriei. * Mafiaamericană * Mafia şi Hitler * Clanuristilate * Operaţiunea Pretorius *

Bancherii Mafiei

HOROSCOPUL PERSONAL ....15.000Ici

Tema astrală natală. Analiza puncteloresenţiale: Ascendent, Descendent,Fundul Cerului, Mijlocul Cerului.Poziţia planetelor în momentulnaşterii şi influenţa lor asupradestinului dvs. Calităţi şi defecte native.Interpretarea temei natale: intelect,

dragoste, sănătate,carieră. Karma şidestinul acestei vieţi.

Pentru întocmirea Horoscopuluipersonal, vărugăm să ne trimiteţi următoarele

date:NUME, ADRESA, DATA ŞI ORA

NAŞTERII,LOCALITATEA NAŞTERII.

Comenzile se primesc pe adresa:S.C. ENMAR s.r.l.

Căsuţa poştală 9, Oficiul poştal14

Bucureşti, 76.604 sect.5



ÎN CURS DE APARIŢIE

1. ZODIAC 1999. Previziuni astraledata apariţiei: octombrie 1999, preţ: 13.000 lei

Previziuni generale pentru anului 1999.Eclipsa totală de Soare. Previziunizodiacale. Bioritmul lunar. Personalitatealunii.

2. MITUL VRĂJITORIEIdata apariţiei: noiembrie 1998, preţ :18.000 lei

Zbuciumata istorie a celei mai vechi profesii din lume,care grupează toate cunoştinţele actualereferitoare la magia albă, secretele şiobiceiurile vrăjitoreşti, relatări incredibiledespre şamani, totemuri, amulete,talismanuri. O lucrare de excepţie carestudiază aceste probleme din antichita tepână în zilele noastre

3. ISTORIA SPIONAJULUI FEMININdata apariţiei: noiembrie 1998, preţ:25.000

Cele mai spectaculoase acţiuni de

spionaj feminin, începând cu Războiul de

independenţă al SUA şi încheind cu cel

de-al doilea război mondial. Această

lucrare reprezintă o premieră pentru ţara

noastră.

Talon Comandă

Vă rog să-mi expediaţiurmătoarele titluri, enumerate în

tabelul de mai jos : Nr. exemplare

Accept să primesc lucrările cu plata ramburs la primirea coletului prin poştă, peadresa:

NUME_ ADRESA

Semnătura

NOTA:Taxele de expediţie vor fi suportate de cătreeditură. Cărţile existente în stoc, vor fi livrateimediat după comandă, iar cele în curs deapariţie, imediat după tipărirea lor. Cărţilepot fi comandate pe :

Adresa editurii:S.C. ENMAR s.r.l, Căsuţa poştală 9,

Oficiul poştal 14 , Bucureşti,76.604, sect.5

TITLUL

data

_Lombrozo Cezare. Hipnotism Si Spiritism

Documents

Transcript of _Lombrozo Cezare. Hipnotism Si Spiritism