III.2. Loisirul sportiv

In comparatie cu alte forme recreative, loisirul sportiv reclama un efort fizic mai

intens si sustinut, chiar daca acesta nu se confunda cu activitatea sportiva de

performanta. Loisirul sportiv reprezinta un stadiu intermediar intre relaxarea

unei plimbari si sportul in sensul sau traditional, avand urmatoarele caracteristici

specifice:

- nu este centrat pe cultul efortului sau pe cautarea performantei;

- nu necesita respectarea unor reguli sau antrenamentul intensiv sistematic;

- presupune cautarea relaxarii, a conditiei fizice optime, prin activitati

informale sau spontane;

- se practica individual sau in familie, in vreme ce sportul presupune existenta

unui club sau asociatii sportive;

- implica de cele mai multe ori contactul cu natura, descoperirea de locuri noi,

experimente unice;

- prin caracterul suplu, lejeritatea infrastructurilor necesare, caracterul deseori

familial, loisirul sportiv este unul dintre cele mai populare tipuri de loisir

cunoscute.

Loisirul sportiv a cunoscut o evolutie importanta in ultimi ani, fapt demonstrat

de vanzarile crescute de articole sportive.

Mersul pe jos, cicloturismul, alergarea, jogging-ul, jocurile sportive, reprezinta

mijloace frecvente utilizate la sfarsitul zilei sau al saptamanii, de catre adeptii

din ce in ce mai numerosi ai unui stil de viata sanatos.

In perioada de vara, jocurile (sportive) au o dominanta acvatica ce atrage

citadinii, indiferent de varsta sau categoria sociala.

Noi loisiruri sportive sunt "importate" in general din S.U.A., cum ar fi surfing-

ul, roller-skating, squash, golf, etc.

Inainte de a fi sporturi institutionalizate, aceste practici au inceput prin a fi

loisiruri sportive, fara reguli specifice.

Recreerea prin efort fizic imbraca forme variate, incepand cu jocul copilului si

evolueaza spre forme complexe institutionalizate cu reguli stricte de

functionare.Institutiile responsabile de promovarea acestor forme de loisir sunt:

Institutii sportive: cluburi, asociatii, federatii:

- sportul ca spectacol;

- sportul ca reprezentare;

-; sportul competitional.

Institutii non-sportive: scoala, centre comunitare, intreprinderi, armata:

- sportul ca reprezentare;

- sportul competitional;

- pre-sportul.

Locatii informale: parcuri, plaje, paduri:

- pre-sportul;

- jocul intrecere;

- jocul propriu-zis.

Fiecare dintre aceste forme de recreere se caracterizeaza printr-un anumit nivel

de participare al subiectului.

Loisir constructiv implica participare pasiva à implicare emotionala à implicare

activa à implicare creativa

Loisir distructiv este nociv pentru sine à nociv pentru societate.

Majoritatea formelor de recreere se incadreaza in categoria participarii

active constructive pentru cei mai multi dintre practicanti.

La polul opus se afla loisirul distructiv pentru sine (de exemplu, jocurile

de noroc) sau pentru societate (de exemplu, diverse forme de intrecere ce

presupun violenta).

Sportul propriu-zis constituie un loisir slab reprezentat, necesitand un

nivel bun al calitatilor motrice, o experienta motrica importanta, investitie

personala importanta, inscrierea intr-un club.

Sportul, in acceptiunea sa clasica nu se adreseaza decat unei minoritati, fiind o

practica cumulativa in sensul ca multi dintre indivizi sunt angrenati in mai multe

activitati sportive.

Datorita contextului economic si social exista doua tipuri de criterii ce

caracterizeaza schimbarile intervenite in practica sportiva in tarile avansate:

cantitative si calitative.

Fiecare sport are o semnificatie particulara pentru fiecare practicant,

domeniul sportiv creeaza continuu sporturi noi.

Cererea diversificata nu vizeaza doar spatiile sportive traditionale, ci si

spatiile fizice noi dintre care putem grupa trei tipuri principale:

- spatii special destinate: stadioane, piscine, sali de sport;

- amenajari sportive prin adaptarea unor spatii existente;

- spatii sportive prin includere: plaje, piete, strazi, ziduri.

O noua perceptie sociala conduce la conferirea unui statut privilegiat prin:

- predominarea practicii individuale in raport cu cea colectiva;

- cautarea de spatii cat mai apropiate de cadrul natural;

- alegerea unei socializari adaptata propriilor necesitati: club, sala privata,

familie, grup de prieteni;

- utilizarea unor echipamente sportive personalizate, care influenteaza practica

sportiva;

- impunerea unei autocenzuri in detrimentul prezentei arbitrului.

Loisirul sportiv trebuie sa preia valorile sistemului institutional si sistemului

comercial.

1. Sistemul institutional:

- poarta marca dimensiunii comunitare. Sportivii se identifica cu clubul sau

federatia, promovand valorile nationale;

- dimensiunea culturala implica asimilarea tuturor cunostintelor si

comportamentelor ce construiesc o memorie comuna (P. Chifflet, 1990);

- dimensiunea etica se bazeaza pe valorile olimpismului;

- dimensiunea emotionala reliefeaza sentimentul apartenentei la un grup, la un

spirit, comune practicantilor, spectatorilor si conducatorilor.

2. Sistemul comercial:

Sectorul comercial al loisirului este un sistem eterogen, la care este greu de

conturat apartenente la o anumita comunitate. Acest sistem are urmatoarele

caracteristici: oferta apartine uneori, cluburilor de tip asociativ care organizeaza

practici de loisir necompetitive; oferta apartine asociatiilor sau cluburilor care

pun la dispozitie logistica pentru eventualii practicanti, care platesc un anumit

tarif pentru aceste servicii (cluburi de echitatie, tenis, schi, cicloturism).

In domeniul loisirului comercial, dimensiunea etica dispare, in beneficiul

managementului centrat pe adaptarea continua la cerere.

Practicantul are ca obiectiv obtinerea unei satisfactii pe termen scurt.

Sportul - loisir la nivel local raspunde inainte de toate, nevoilor individuale

personalizate in opozitie cu sportul de competitie, care are ca obiectiv creearea

de valori colective (P. Chifflet, 2000).

ASPECTE DE ORDIN EVOLUTIV, ORGANIZATORIC SI ECONOMIC IN

ACTIVITATILE DE LOISIR

IV.1. Modalitati de a petrece timpul liber intr-o societate mereu in evolutie

Notiunea de loisir in acest inceput de secol XXI apare foarte schimbata si

complexa. Termenii obisnuiti, cum ar fi timp liber, vacanta, turism, se modifica

odata cu disparitia frontierelor dintre munca si non-munca, dintre comunicare si

joc, dintre industria culturala si sistemele mass-media. Tendinta de a estetiza

termenul de loisir, multipla segmentare sub influenta modei, fac dificila o

reprezentare univoca a sa. In societatea occidentala industriala si post-industriala

actiunea de "a se distra" nu mai corespunde catorva standarde traditionale, cum

ar fi:

- repaos, care era odata o modalitate de a-si recupera forta fizica (abordare

marxista);

- moda, ceea ce reprezinta posibilitatea de punere in scena a sinelui si care de-a

lungul trecerii timpului devine ostentativa;

- integrare cetateneasca, cu scopul dezvoltarii personalitatii sau al educarii

populare;

- simpla practica de consum, avand aceeasi semnificatie cu "a se hrani" sau "a

se imbraca".

In societatea noastra postmodernista, mereu in schimbare, termenul de loisir

este pe punctul de a se transforma, de a se schimb dupa noile uzante si de a

utiliza nise din ce in ce mai originale. Aceasta transformare previzibila poate fi

analizata fie in functie de strategiile ofertei, fie in functie de noile reguli ale

cererii, dar intotdeauna plecand de la patru elemente esentiale:

- locul acordat muncii si afacerii, care ramane una din matricele societatii

globale;

- statutul pe care il are termenul loisir in spatii diferite, mai mult sau mai putin

atractive;

- statutul social acordat tinerilor, celor in varsta, familiei si individului intr-o

societate "lichida" in care valorile care servesc drept reper sunt schimbatoare.

Consumatorul nu mai are o identitate fixata odata pentru totdeauna, ci este

partajata in identitati-consumator multiple.

- noile tehnologii legate de caile de comunicare, de transporturi, de materiale

pot modifica modalitatea de consum a timpului liber sau de organizare a

acestuia.

Aceste patru elemente reprezinta matricea notiunii de loisir post-modernista,

adica timp liber organizat individual sau colectiv, economic sau simbolic. In

toate cazurile, aceasta post-modernitate se regaseste in principal de-a lungul

tribalitatii, nomadismului, individualismului de masa, tipurilor de comunicare,

estetizarii sau ecologizarii practicilor, oricat ar fi ele de sportive sau culturale .

Astazi, preponderenta unui stil de viata urban, reducerea timpului de munca

(munca fizica), aparitia unor noi modalitati de deplasare, evolutiile la nivel de

familie, imbatranirea populatiei sunt factori esentiali in transformarea

modalitatii de petrecere a timpului liber, devenita un mijloc de a se satisface pe

sine. Individul nu mai are ca suport cadre sociale care ii serveau odata ca ideal

sau ca proiecte puternice pentru o viata. Are un fel de hobby-uri provizorii in loc

de loisir-ul la moda intr-o lume caleidoscopica cu valori morale remaniate sau

avand orientari socio-economice schimbatoare.

Mobilitate - Munca

Mobilitate - Loisir

Mobilitate – Rezidenta

Noi modalitati de migratie

Noi modalitati de deplasare in week-end-uri, in scurtele sejururi sau vacante

Noi tipuri de habitat: in apropierea oraselor. Metropolizare

Disparitia loisirului la locul de munca si in scoala

Petrecerea timpului liber in diferite locuri la sfarsit de saptamana

Petrecea timpului liber in localitatea de resedinta sau in apropierea orasulu

Logica dezvoltarii

Logica de atragere /

Logica produselor

Logica filierei

Logica a competentelor

Logica de promovare (publicitate)

Mizele in societate

Noi relatii intre munca si loisir

Noi tipuri de divertisment si loisir prin internet

Noua retea amonte-aval

Loisir, noua forma de comunicare

Loisir - forma de "imbogatire" a activitatii cotidiene

Mizele organizarii spatiale

Mobilitatea loisir-ului

A merge din marca in marca

Noi modalitati de valorificare a spatiului

Omniprezenta

A fi in mai multe locuri de comunicare in acelasi timp

Imbricatia casei, a muncii si a spatiului

Proximitate

Globalizare

IV.2. Noile strategii ale ofertei in activitatile de loisir

Sub multiple forme, loisir-ul ocupa un loc preponderent in imaginatia societatii

post-modernista. Loisir-ul nu mai reprezinta astazi o ruptura dintre munca si

lume, ci mai degraba sunt privite ca noi modalitate de organizare a vietii

cotidiene. Dimensiunile simbolice ale loisir-ului legate de termenul vacanta,

calatorii, sport, arta, muzica, patrimoniu, gastronomie, se amesteca intre ele, fara

a se indeparta prea mult de ceea ce insemna acesta prin anii 1960-1970.

Loisir-ul pune in joc identitati si cercetari de sens care se intrepatrund,

depasind cu mult domeniul sportului, al muzicii, al culturii, al patrimoniului. In

aceasta evolutie, mass-media (televiziune, cinema, presa scrisa, internet,

publicitate) au devenit punct de referinta, deoarece imbina loisir-ul cu turismul

si calatoriile. Nu este surprinzator faptul ca acestea se exprima atat prin practici

de stricto senso, cat si prin atitudine, moda, imagini.

Exemple:

- Cateva magazine din Barcelona sunt concepute aproape ca si muzee sau sali

de spectacol, creand un adevarat scenariu despre moda.

- Parcarea subterana din gara Part-Dieu din Lyon are scrise pe pereti fraze din

Joyce, o punere in scena a unei arte minimale si a unei sclipiri numita design.

- Tematizarea cazinourilor, a hotelurilor, restaurantelor, parcurilor unde se

amesteca restaurarea si activitatile recreative nu sunt decat manifestari aparente

a acestei invazii a valorilor loisir-ului in cotidian.

Dar aceasta amestecare a valorilor este mai mult sau mai putin reusita,

deoarece, de exemplu, Cupa mondiala de fotbal din 1998, in ciuda succesului

sau sportiv, social si comercial, nu a reusit sa il puna in valoare pe fondatorul

francez al sau, Jules Rimet, care ramane un necunoscut in propria tara. Acest

eveniment international, foarte bine finantat de catre sistemul public, a uitat

complet sa isi puna in valoare exceptia culturala franceza, deoarece vreo suta de

artisti, de la cei mai cunoscuti la cei mai putin cunoscuti, sunt interesati sa

reprezinte fotbalul dupa alte criterii.

In acest context de interactivitate a valorilor, loisir-ul poate deveni fie o

moneda de schimb si de arbitraj, fie un simplu argument publicitar de

valorificare (tabel nr. 17).

Strategia ca postulat

Orientari

Consecinte viitoare

A considera loisir-ul ca o afacere proprie

Investitie

Loisir - afacere proprie, ca si cum s-ar juca la bursa.

A putea concura cu altii

A alege din evantaiul de activitati de loisir in functie de noile reguli ale jocului

socio-economic

A nu mai cumpara in functie doar de un singur parametru: raport calitate-pret.

A aduce inovatii prin care sa bulverseze in mod constient sectorul actual al

turismului.

A gasi noi tipuri de pasiuni sau hobby-uri.

Sinergie intre loisir si munca

A utiliza multiplele oferte prin noile tehnologii (internet)

A se concentra asupra activitatilor care se servesc de aceleasi tehnologii

pentru munca si pentru loisir, mai ales datorita noile tehnologii de comunicare; a

imbina munca, loisir-ul, nomandismul si calatoriile.

Integrarea loisir-ului

In aval sau in amonte

A-si consolida o pozitie sociala, economica, industriala prin utilizarea resurselor,

simbolurilor si a valorilor care apartin universului loisir-ulu

IV.3. Loisir-ul comercial

Contrar universului de tip federal, in ceea ce priveste loisir-ul vorbim de un

sistem deschis, in care e dificil sa gasesti sentimentul de apartenenta la o

comunitate. Organismele care ofera mod de petrecere a timpului liber de tip

sportiv clientilor sau practicantilor sai nu sunt structurati intr-o retea, cu exceptia

organizarii pe sectoare, din motive comerciale. Nu se poate vorbi de un univers

al loisir-ului sportiv intr-un ansamblu de valori care vor fi comune atat

organizatorilor, cat si practicantilor. Un rapid recensamant al ofertantilor de

loisir sportiv tine seama de diversitatea statutelor si a obiectivelor.

- Oferta emana din sectorul traditional al cluburilor asociative, atunci cand

organizeaza o latura sportiva a loisir-ului pentru membrii sai fara competitie sau

obligativitatea unui antrenament. Este cazul sporturilor in natura cum ar fi

tenisul sau golful. Oferta de tip asociativ emana si din asocierile locale care, din

diferite motive, nu au aderat la vreo federatie`

- In alte cazuri, asociatiile sau cluburile propun membrilor un suport logistic,

cu ajutorul unei contrapartide financiare. Cazurile nu sunt atat de frecvente in

cluburile de sport colective, unde non-participarea la un meci este vazuta ca

deplasata. Aceste cazuri sunt rare si in atletism, natatie sau gimnastica. Din

contra, cluburile sau asociatiile locale de echitatie, de tenis, yachting, de schi si

mai mult cele cu sporturi din natura sunt adesea prestatoare de servicii. In acest

demers, conducatorii cluburilor propun servicii care sunt cu greu asumate

benevol. Strategia ar fi atunci profesionalizarea functiilor: animatoare sportive si

angajati administrativi. Pe de alta parte, asistam la o evolutie a rolului alesilor,

care seamana din ce in ce mai mult cu membrii unui consiliu de administratie

care supervizeaza la ora fixa munca prestata de profesionistii afacerii. Aceasta

transformare dictata de o logica specifica eficientei unui gestionar induce doua

procese concomitente de evolutie: invatarea unui comportament tipic omului

care stie sa decida, recrutarea cadrelor profesionale competente.

- Societatile propun servicii comerciale adaptate la nevoile clientilor, incercand

sa gaseasca programe de exercitii care le convin acestora. Este vorba despre o

oferta deschisa care ofera materiale si/sau cadrul pentru desfasurarea unei

practici sportive personalizate. Serviciul propus este comercial inainte de a avea

un caracter sportiv. Valorile promovate prin publicitate si demersul de

marketing al societatilor lasa un loc de referinta sportului, fara a-i preciza

semnificatia. Acest gen de oferta comerciala poate fi clasificata in doua

categorii: oferta de loisir in mediul urban sau in apropierea oraselor (sala de

fitness, dans, spatii in aer liber, piscine, teren de golf, centre de echitatie); oferta

turistica propune petrecerea de sejururi in statiuni turistice si/sau cluburi.

IV.4. Profilul antreprenorului in sectorul sport-loisir

In acest sector, manager este un barbat, mai rar de o femeie, avand varsta

cuprinsa intre 20 si 35 ani, care isi conduce afacerea foarte riguros. Are studii

superioare, este autodidact, are capacitatea de a rezista stresului si presiunilor de

orice fel, acestea sunt atuurile pentru succesul in acest sector. Majoritatea provin

din mediul urban si nu sunt constienti de riscurile ce trebuie asumate la debut in

aceasta activitate.

Pe parcurs se informeaza asupra detaliilor tehnice necesare, iar daca a

trecut printr-o experienta de acest tip sansele de reusita sunt foarte mari.

Competentele manageriale sunt atuuri apreciabile, mai ales capacitatea de a

gestiona un proiect.

In general managerul aduce inovatii intr-un mediu concurential, iar

implicarea sa se va face cu prioritate in activitati care sunt des solicitate de

clienti/public (loisir in aer liber, jocuri, activitati senzationale si de aventura,

turism).

Pentru a se face cunoscut si a obtine primele rezultate sunt necesari

minim 2-3 ani. Financiar, pentru a incepe o astfel de afacere este necesar

aproximativ un an. In 90% din cazuri sunt create societati gen "SRL", cu un

capital social mic la inceput, dar care va creste odata cu aparitia succesului.

Pentru a demara o asemenea activitate, antreprenorul risca, fiind nevoit sa faca

un imprumut bancar. Din momentul aparitiei primelor rezultate (2-3 ani),

sansele de reusita ale afacerii sunt de peste 60%.

Posibilitatea obtinerii de fonduri nerambursabile de la comunitatea locala

pentru finantarea unui asemenea proiect sunt medii, iar valoarea lor se poate

situa intre 10 si 90% din valoarea acestuia. El nu se poate baza pe sprijinul celor

care si-au consolidat o afacere in acest sector (concurenta).

IV.5. Factori de succes intr-o afacere de loisir

In sectorul sport-loisir, aparitia de noi produse si servicii au ca punct de plecare,

in general:

- structura pietei, forma concurentiala dominanta existenta in acest sector in

momentul lansarii (piata deschisa sau inchisa, piedici la debutul afacerii, nivelul

de organizare si dezvoltare a sectorului);

- motivatia si personalitatea intreprinzatorului sunt factorii de succes (lipsa

ambitiei si a personalitatii sunt adesea sinonimele unei strategii timide);

- nivelul experientei si al cunostintelor intreprinzatorului;

- Constientizarea obstacolelor pe care le va avea de infruntat;

- viziunea personala de dezvoltare a sectorului;

- originalitatea, pertinenta si oportunitatea ofertei alaturi de receptivitatea

publicului tinta;

- tendintele sectorului si importanta pietei de consum (o oferta variata, bine

identificata are mari sanse de reusita la nivel national, in timp ce una restransa,

orientata spre un public tinta are sanse de reusita in anumite zone-litoral, munte).

IV.6. Importanta strategiilor diferentiate

Antreprenoriatul presupune si numeroase incertitudini. Concurenta intra si

extrasectoriala, care este puternica, dar si cea dintre diferitele tipuri de afaceri ii

obliga pe intreprinzatori sa adopte masuri specifice.

Dinamismul concurential trebuie sa aiba la baza o logica de crestere

economica progresiva, care presupune pentru majoritatea intreprinzatorilor un

demers de marketing mai accesibil. De multe ori procesul antreprenorial

opereaza in etape graduale, in functie de context: tipuri de servicii,

produse/servicii adresate unui segment sau tuturor, activitate restransa sau de

notorietate, oferte noi sau substituenti. Promovarea produselor noi sau unor

activitati noi trece printr-o faza de cercetare si aplicare la un grup restrans pentru

a se observa reactiile acestora, in urma carora se va decide lansarea acestora pe

piata.

In sectorul sport-loisir, segmentarea ofertei in cadrul aceleiasi categorii

impune nu numai un spirit inovator, diferentiat, dar si o viziune a posibilitatilor

de transformare a oportunitatilor in inovatii, apoi in produse care au priza la

public.

In activitatile de timp liber exista doua tendinte majore de dezvoltare

antreprenoriala (la nivel local si la nivel national/european), fiecare avand

avantaje si dezavantaje:

Antreprenoriat si dezvoltare la nivel local

Antreprenoriat si dezvoltare la nivel national si/sau european

Avantaje

- riscuri financiare limitate

- fonduri minime pentru demararea afacerii

- testarea la scara mica a produselor si serviciilor promovate

- adecvare optima intre cerere si oferta

- control facil al afacerii

- costuri de promovare reduse

- gestionare eficienta a activitatii

- posibilitatea unei extinderi strategice

- acapararea imediata a pietei

- dominare sectoriala

- avantaje concurentiale

- viziune strategica pe termen lung

- amortizare buna a afacerii

- impact mare al vanzarilor

- castiguri importante

- realizarea unor parteneriate

- credibilitate

- adaptarea ofertei

Dezavantaje

- consum de timp si energie pentru extindere

- risc de plagiat a produselor si serviciilor

- lipsa ambitiei economice

- tendinta de utilitarism a ofertei

- marketing limitat fara diversitate

- experienta locala

- numar redus de oportunitati

- fonduri initiale mari

- riscuri financiare important

- cesiuni, achizitii, licente

- eforturi mari de promovare

- dificultati de adecvare intre cerere si oferta

- conducerea afacerii de la distanta

- costuri de protectie industriala si intelectuala

- costuri de certificare si omologare

- control insuficient al pietei