Logo pentru Romania

Jurnal de proiect Comenius:

“Quand le decrochage scolaire nous accroche!”

Din perspectiva elevilor

Mobilitati transnationale:

1.Franta 2012

septembrie 2012 - Locatia : Lycee “Beauregard”, Villefranche de Rouergue, Aveyron, Franta

Era duminică, şase octombrie, ora doisprezece noaptea. Abia sosisem in Romînia, după o săptămînă petrecută în Franţa. Deşi

>>>> Mai tîrziu, în drum spre hotel, m-am oprit să fac cîteva poze, deoarece peisajul era superb. Atunci toate maşinile s-au oprit,aşteptînd să fotografiez. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cînd am vrut să trec strada. Deşi nu era trecere de pietoni, oamenii ne-au lăsat să trecem. Pe lîngă toate acestea,peisajul de munte din Villefranche îmi va rămîne mereu în minte ca ceva aparte. Terenurile oamenilor erau delimitate de pomi. În Franţa, aceştia sunt prezenţi la tot pasul,indeferent dacă e zonă de munte sau dacă te afli la Paris. De aceea aerul este mlt mai curat. Chiar şi oamenii au o altă mentalitate. Nu sunt niciodată lafel de grăbiţi ca noi şi nu se îmbrîncesc ca noi la metrou. Sunt iubitori ai sportului şi indiferent de temperatura de afară, majoritatea oamenilor se deplasează pe

frîntă de oboseală, trebuia să povestesc familiei mele tot am văzut acolo. Am inceput prin a povesti ceea ce am observat încă din primele clipe pe pămînt francez, adică în aeroportul Beauvais. Acolo era o ordine desăvîşită. Nu zăreai nici o hîrtie aruncată în locul nepotrivit. Acesta a fost primul aspect care m-a surprins in mod plăcut. A urmat apoi călătoria către Villefranche de Rouergue. Eclipsate de frumuseţea Parisului noaptea,noi am pierdut notiunea timpului şi era sa pierdem trenul. Insă, dînd dovadă de amabilitate, conductorul ne-a aşteptat. Am rămas surprinsă şi m-am gîndit în acel moment că nimeni la noi in ţară nu ar fi făcut asta. Sper să mă fi înşelat. Ajunse a doua zi la liceul Beauregard, am fost primite cu căldură de doamna Florance, profesoară de sport. La ora doisprezece, am luat masa la cantină şi am observat faptul că elevii nu s-au îngămădit, ci au stat civilizat la coadă. Pe tot parcursul mesei, a fost linişte şi atunci am realizat ce înseamnă cu adevărat să fii o persoană educată. Mai tîrziu ne-a fost prezentat liceul şi nu pot omite faptul că holurile străluceau, deşi elevii se perindau pe acolo.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

biciclete. Am văzut bătrîni de aproximativ optzeci de ani făcănd asta. La hotelul unde am fost cazaţi în Paris, ne-am lăsat bagajele într-o încăpere pînă cînd am primit cheia de la cameră. Atunci noi am întrebat dacă se încuie camera,iar recepţionerul hotelului a fost surprins şi a spus că nu li s-a întîmplat să li se fure ceva vreodată. Pe parcursul orelor petrecute acolo am observat că oamenii îşi lăsau genţile în toate colţurile şi într-adevăr nu le dispărea nimic. Un lucru deosebit l-am observat şi pe malurile Senei, cînd am fost să vizităm frumosul Louvre. Am cumpărat de aici cîteva vederi superbe pentru familia mea şi buchinistul care le vindea nici măcar nu a numărat banii. M-a surprins încrederea pe care o acorda cumpărătorilor. Sper că unele lucruri se vor schimba şi la noi în ţară. Cert este că in urma călătoriei m-am schimbat şi eu.

Nicolae Adriana, Cls. A XI-a R1

Calatoria in Franta a fost ceva unic, o experienta minunata, in care am acumulat noi cunostinte si am castigat noi prieteni. Franta este o tara frumoasa si locuitorii sai sunt feluriti. Regiunea in care am calatorit, Villfranche de Ruergue, era diversificata in materie de locuitori. Toti cei de acolo, albi sau negri, convietuiau in armonie. Oamenii erau calmi si cred ca ar fi fost greu sa le schimbi starea de spirit, chiar si daca ai fi vrut. Faptul ca erau calmi m-a impresionat cel mai mult.Totul era ordonat si nimeni nu se temea pentru obiectele personale. Acestea erau puse laolalta si lasate chiar in holul principal al scolii, fara nicio teama de furt. Cata incredere !In cadrul scolii se putea vorbi despre orice, deschis si chiar erau sali speciale pentru asta. Nimeni nu trebuia sa se simta exclus, toti erau deschisi unul cu altul.Imprejurimile scolii erau minunate. O zona de munte, aer curat si o

priveliste frumoasa. Ce ti-ai mai putea dori ? Nici Parisul nu era mai prejos. Cu atatea atractii in jurul tau, nu stiai unde sa te duci prima data. Un imens labirint subteran si terestru. Nu voi uita niciodata metro-ul parizian. Puteai incepe de unde vroiai si sa te opresti pe la una, alta , asta daca aveai timp destul. Spre deosebire de noi.. care eram intr-o continua graba. Nu am alergat atat in viata mea, dar.. totul are un inceput. Al meu a fost atunci si acolo. Ca si capitala Frantei, era un oras imens. Si se vedea acolo diferenta intre un oras din Romania si unul din Franta. Se poate spune ca suntem in urma cu cateva zeci de ani. Francezii au o parere proasta despre noi. Unul chiar m-a intrebat: “In Romania exista internet ?” . Mi-am zis “Chiar asa de inapoiati ne cred!?” si i-am raspuns politicos “Bien sur”. Asta m-a facut sa ma gandesc.. Romania are o imagine chiar asa proasta in strainatate ? Trebuie sa schimbam asta ! Daca vom reusi… asta e alta poveste. Stau si ma gandesc la scolile lor. Acolo totul se bazeaza mai mult pe munca practica. Mai putin cu teoria. “Oare este mai bine asa ?” “Oare noi, in Romania pierdem datorita sistemului de invatamant ?” Oare este mai bun al lor ?” sunt cateva intrebari ce-mi vin in minte. Per total, toate au fost bune si frumoase. Mi-a placut aceasta experienta. Daca as repeta-o.. nu stiu. Ramane de vazut.

Ioana Valeanu Cls. XI- R2

Ileana Musat

Cls. A-X-a R1

O experienta de neuitat

Cine nu viseaza sa vada macar o data Franta ? Una dintre cele mai frumoase si vizitate tari ?.

Iata ca aceasta oportunitate s-a ivit , participand la proiectul Comenius .Inca de la inceput Franta mi s-a parut o tara civilizata ,iar francezii oameni linistiti si calculati.Dupa aproape o zi

pe care am petrecut-o pe drumul spre orasul in care aveam sa stam ,folosind ca mijloace de transport autobuzul , metroul si trenul in care am petrecut o noapte (ceea ce face speciala noaptea aceea este cum dupa o goana nebuna conductorul trenului a oprit trenul in ultima

clipa pentru ca noi sa ne putem imbarca la bord ) am ajuns la destinatie .

Si anume Villefranche-de-Rouergue.Un oras unde ziua strazile erau aproape goale,toata lumea fiind la lucru ,unde magazinele sunt deschise doar la anumite ore si in anumite zile si unde nu pleci din nici un magazin fara bonul de plata si ULTIMUL CENT rest , un oras linistit si civilizat

.Liceul la care am fost zilnic pe parcursul a cinci zile este locul unde am desfasurat diverse activitati in cadrul proiectului Comenius alaturi de elevi si profesori din Franta, Italia, Grecia,

Turcia .Este uimitor cate asemanari si totusi cate deosebiri pot exista intre tara noastra si cele precizate anterior ,lucruri ce tin de cultura, limba, sistem educational…etc. In ultima zi

petrecuta la liceul de acolo , anume Beauregard am asistat si participat la doua ore de curs de acolo, unde erau aproximativ 15 elevi in clasa . Elevii primesc notele si temele pentru acasa prin internet. Am parasit liceul in ziua de vineri cu parere de rau ca plec, insa cu bucurie in

suflet ca am avut parte de cinci zile minunate,alaturi de oameni pe care mi voi aminti mereu( cu unii dintre ei inca pastrez legatura). In aceste zile pe langa activitatile desfasurate la liceu,

am vizitat Toulouse, Catedrala Sainte Cecile –cea mai mare din lume,muzeul Toulouse Lautrec , inclusiv orasul Toulouse , locuri de unde as avea multe lucruri de povestit.

Cum spuneam am parasit liceul vineri, alaturi de Florance, profesoara de sport de la liceu, o persoana vesela , amuzanta si care ne binedispunea mereu, aceeasta ne-a insotit la vizitarea

orasului Toulouse si mai apoi ne-a condus la metrou unde ne-am luat la revedere.Urmatoarele doua zile le-am petrecut in Paris, doua zile de vis, vizitand si admirand locurile. Atunci cand

spui Paris te gandesti automat la Turnul Effel, care desigur a fost atractia principala a calatoriei,unde am admirat imensul turn,plouand insa , dar nici macar ploaia nu ne-a putut strica acele momente exceptionale in care te uitai mut la turnul frumos aprins ce il vazusei doar in vise.Parisul este locul cu un aer deosebit, locul de unde as avea lucruri minunate de spus care mi-au fermecat privirea si m-au lasat uneori fara grai. Sunt amintiri ce vor dainui

vesnic in mintea si sufletul meu … Pe scurt experienta petrecuta in Franta a fost uimitoare,de neuitat si de repetat !

2.Turcia 2013 Aprilie 2013 – Konya, Meram Atatürk Kız Teknik ve Meslek Lisesi

In opinia mea,aceasta experienta a fost cea mai frumoasa din viata mea.Prin aceasta calatorie, pot spune ca viziunea mea despre lume s-a schimbat total. Am putut sa cunosc oameni exceptionali, oameni ce nu credeam ca exista pe acest Pamant. Cel mai impresionat am fost de ospitalitatea si generozitatea acestora. Fac atatea lucruri frumoase,venite din suflet,ce in Romania nu am intalnit. De exemplu, cat am stat in Konya, nu a trebuit sa cumpar, pot spune, nici un capat de ata. Refuzarea la generozitatea lor, era o ofensa pentru ei. Inca din prima zi, profesorii de acolo si-au aratat bucuria venirii noastre,servindu-ne cu un ceai exceptional si comunicand cat mai mult cu noi,chiar daca nu prea ne intelegeam. Prezentarea liceului m-a captivat total.Cu toate ca nu este la fel de modern ca al nostru,numeroasele ateliere au fost incredibile. Aveau de la atelier de croitorie,pana la atelier de bucatarie,sau chiar atelier de testare a mancarii. Elevele de acolo erau foarte retrase si se uitau ciudat la noi,fiind straini,si nu am inteles de ce unele fete aveau batic pe cap,iar altele nu. Dupa aceasta,a urmat vizitarea catorva obiective turistice din Konya pe jos.Inca de la iesirea pe poarta liceului,am observat o curatenie

Barbara Grizzuti spune ca “Toate actiunile incep in imaginatie”. Cand am invatat sa citesc, am descoperit ca nu sunt singura si ca am o multime de prieteni imaginari. Asa cum noi suntem cunoscuti pentru Castelul Bran si Contele Dracula, cand ma gandeam la Turcia imi imaginam Istanbulul, leaganul crestinismului, Calul Troian si Moscheele, insa de data asta istoria adevarata am descoperit-o vizitand si discutand cu oamenii de acolo. Din auzite ma asteptam sa gasesc oameni reci si reticenti, insa dupa aceasta experienta am invatat sa nu judec o carte dupa coperta. Oamenii s-au dovedit a fii foarte primitori si ospitalieri,am legat prietenii si am vazut locuri extraordinare . Am ajuns in Turcia luni de dimineata, pe 15 Aprilie, dupa un drum obositor insa frumos si am stat 7 zile. Eram destul de emotionata pentru ca paseam pentru prima oara pe alt pamant decat romanesc. Am fost cazati la un hotel numit „Sema‟ si in fiecare zi am fost impresionata de ceva nou. Echipa turcilor a fost foarte bine organizata,dar cel mai simpatizat de noi a fost Osman Ulus.Acesta ne-a impartasit din tainele lor stravechi,idei si cunostiinte de care cu sinceritate spun „‟Habar n-aveam!‟‟ Am vizitat diferite obiective turistice spre exemplu ,Cappadocia ,care mi-a placut cel mai mult! Am vazut cum sunt scolile de acolo,care sunt conditiile de viata si diferentele dintre noi si ei. Elevii sunt silitori si vor sa invete multe lucruri,iar profesorii se comporta foarte frumos si sunt draguti ,spun asta deoarece am avut deosebita placere sa asist la o ora de handmade. Am ramas impresionata de fiecare data cand

incredibila,insa ma intreb si acum daca oamenii isi tin pungile de mancare in mana,sau se face foarte des curatenie pe strada,deoarece foarte rar vedeam cate un cos de gunoi. Inca o chestie nevazuta la noi in Romania,cel putin de mine,este ca liceele se ajuta foarte mult intre ele.Pe parcursul acestei saptamani,am fost dusi la 3 licee diferite pentru a manca la cantinele acestora.Cel mai amuzant a fost cand eram in masina cu directoarea Sadet in drum spre un liceu si ne-am ratacit,fiind doua licee la fel. Cat am stat in acel oras,am fost cazati la hotel de 3 stele,foarte curat,avand tot ce era nevoie.Cel mai mult m-am bucurat ca avea internet wi-fi pentru a comunica cu familia. A doua zi, fetele din liceu nu mai erau asa.De cum am intrat,fetele au venit la noi pentru a ne cunoaste si a sti cat mai multe despre noi,dar mai ales pentru a face poze.Inca sunt foarte curios ce note au acestea la engleza,deoarece nu stiau aproape deloc aceasta limba.Doar cu cateva fete am putut comunica mai mult deoarece acestea nu cred ca sarise peste orele de engleza. Dintre profesorii de acolo,cel mai mult mi-a placut de Osman Ulus si Ali cu care am petrecut majoritatea timpului in deplasarile turistice.Ali in special,este un om incredibil,foarte de treaba si cumsecade.Daca aveam o problema,el era primul care imi sarea in ajutor,si sper ca cei doi profesori sa vina la noi in septembrie.Osman,este cel care era cu noi la masa aproape intotdeauna si ne invata cum sa mancam diferite preparate nemaivazute de noi.De exemplu,m-a invatat cum sa mananc kebab,care era defapt eu mic pe bat foarte iute. Sa specific si ca mai toata mancarea lor era foarte iute. Sa nu mai spun si ca, intr-o seara, la petrecerea de ramas bun, au facut o mancare traditionala, in care au pus 1 kg de boia iute!!! In schimb, au o mancare extraordinar de buna, mai ales ca mie imi place mancarea picanta. Sa nu uitam de peisaje. Au acolo niste peisaje incredibil de frumoase. De exemplu, am fost pe un munte,de unde se vedea intreg orasul,un oras imens. Am uitat sa specific, ca acolo ei au aproape toate cladirile noi. Foarte rar sa vezi o cladire veche.Pentru noi,ele sunt blocuri de lux. La capitolul acesta mai avem de muncit.

luam pranzul sau cina deoarece ne serveau elevii care faceau cursuri de ospatar-bucatar. Prezentarea modei cu hainele create de elevele din liceu mi-a placut foarte mult,iar make-up-ul a fost o idée extraordinar de creativa. La ceremonia oficiala imi amintesc ca directoarea liceului a purtat tunica la care fetele lucrau cu o zi in urma.Ne-au facut demonstratii in atelierul de impletituri si ne-au aratat cum se impleteste o poseta si multe altele. Modul si felul lor de a fii m-au facut schimbat oarecum si pe mine...am reflectat ca trebuie sa fiu la fel de draguta si zambitoare! Lucrurile pe care le-am invatat si discutiile pe care le-am purtat impreuna cu elevii din tarile partenere pe tema invatamantului mi-au schimbat ideile,iar concluzia la care am ajuns eu este ca:‟‟ Oamenii care ne inconjoara si planurile de viitor sunt influentate de idealurile noastre nelimitate, de vointa pe care o avem si de dorinta de a ne depasii conditia.Educatia deschide drumuri largi. Diferentele intre oameni nu se mai fac in functie de sex, culoarea pielii sau religie. Avem o sansa la educatie, o lupta pe care au purtat-o stramosii nostrii pentru ca noi sa evoluam.‟‟ In concluzie o sa-l las pe Mark Twain sa va spuna ca “Peste 20 de ani, vom fi dezamagiti din cauza lucrurilor pe care nu le-am facut, nu din cauza celor pe care le-am facut!” Pentru mine deplasarea in Turcia, a insemnat o experienta nemaipomenita ,o schimbare radicala in modul de a gandii si o trezire la realitate.

Tunareanu Cristina Clasa a-XI-a R

Am zburat prin intermediul liniilor aeriene Pegasus fara probleme, zborul a fost placut, privelistea de asemenea. Nu pot sa spun ca a fost placut asteptatul in aeroportul din Istambul, insa compania colegilor a fost de mare ajutor si ne-a adus pe toti mai aproape unul de celalalt. Prima impresie despre Turcia s-a format atunci cand un profesor, de la scoala unde trebuia sa ajungem, a condus in jur de 600 de km - dus-intors - doar ca sa ne intampine si sa ne indrume

In joia din acea saptamana,am avut deplasarea in Capadoccia, o regiune montana,plina de pesteri in care se ascundeau oamenii in trecut de cei ce nu erau de acord cu religia lor.Acel loc este cea mai frumoasa regiune din toata Turcia, si o regiune imensa,incat nu am putut-o vizita pe toata, din pacate. Persoanele din celelalte tari, pot spune ca au fost foarte de treaba, majoritatea stiau engleza, fapt ce ne-a ajutat in comunicare, dar totusi am incercat sa invatam si noi cateva cuvinte de baza din limba lor, chiar si turca, pentru a duce la bun sfarsit activitatile programate pentru reuniune. O dezbatere foarte impresionanta a fost dezbatea sustinuta de coordonatorul Greciei, Anna Filini, despre copiii cu dislepsie, spunand ca acolo se fac toate eforturile pentru a ii ajuta. O alta activitate foarte interesanta a fost « Moi et l‟ecole » propusa de coordonatorul din Franta, prof. Daniel Martin, unde au prezentat printr-un filmulet scoala de unde provin. Ca sistem de invatamant, mi-as dorii ca si liceul nostru sa fie ca cel din Turcia, unde se fac cursuri mixte fara plata, dar consider ca si in liceul nostru avem un invatamant foarte bun, cu profesori bine pregatiti. Ceva ce nu mi-a placut in acel oras, este traficul. Condusul haotic este putin spus, in fiecare moment aveam impresia ca o sa ne lovim de ceva cu masina sau ca o sa provocam un accident. Foarte impresionant este respectul oamenilor fata de profesori. Acestia trec de orice control, doar spunand ca sunt profesori. Ceva ce mi-a mai placut foarte mult este respectul intre profesori. Parca este altceva cand toti profesorii se inteleg si nu exista conflicte. Pentru a ne atinge scopul deplasarii, am fost in atelierul lor de Hand-Made, unde ne-au fost prezentate obiecte si bijuterii create de eleve, niste obiecte deosebit de frumoase. Multe nu stiam si de aceea nu au ezitat a ne invata unele tehnici de lucru, dar bineinteles, si noi am aratat tehnicile noastre. In concluzie, aceasta experienta m-a marcat, vazand atatea diferente intre tara noastra si tara lor, cat de bine este acolo, si cum este la noi… Mihalcea Silviu Alexandru,

clasa a XII-a U

spre mijloacele de transport pe care trebuia sa le folosim pentru a ajunge in Konya. Am fost intampinati cu caldura de cativa profesori chiar la intrarea hotelului Sema, din orasul Konya, unde am fost cazati Prima impresie despre scoala? Nici nu am intrat bine ca ne-au asaltat cu ospitalitate, poftindu-ne in biroul directoarei Sadet Maden unde ne-au servit cu ceai si am facut cunostinta cu cativa profesori. Au urmat elevie – extraordinare! – fiind scoala numai de fete. Erau deosebit de incantate ca le vizitam, desi nu prea puteau sa comunice cu noi intr-o limba de circulatie internationala. Acesta fiind doar inceputul caci in turul scolii am vazut atelierele elevilor unde: la croitorie am vazut maneca unei superbe rochii in care nici nu aveam idee ca directoarea scolii v-a tine discurs. Cine s-ar fi gandit ca aceasta mica monstra se v-a transforma in ceva asa de frumos. Sa nu mai zic ca am fost martori la un fashion show care ne-a impresionat nu numai prin hainele superbe dar si prin faptul ca acele haine au fost facute de elevele scolii la orele de creatie. La cooking ne-au fost prezentate niste preparate din orez unde eu personal m-am abtinut sa ma apropii mai mult sa nu cedez tentatiei de a incerca sa gust. La karate demonstratia ne-a impresionat nu numai din cauza „tipatului de lupta”ci si din cauza miscarilor complexe, la informatica calculatoarele erau doate cu windows 8. A urmat cancelaria unde eu personal pe langa confort si numarul mare de dulapuri si scaune care erau destinate profesorilor am fost uimit de masa care avea un design neobisnuit dar foarte atragator : in mijlocul ei era un loc special pentru flori sub sticla exact la nivelul mesei. Dupa program am avut placerea de a viziona un dans impresionant interpretata de o trupa a locului, o coregrafie care combina un dans traditional cu un dans modern. La aceasta scoala am luat parte la o ceremonie oficiala unde oficialitatile locului au aratat cat de importanta este scoala pentru ei, munca profesorilor fiind deosebit de apreciata. Din discursurile profesorilor coordonatori ai proiectului Comenius, care ne-au impartasit din experienta educativa din fiecare scoala implicata,

În cadrul proiectului Comenius eu am luat parte la două mobilităţi, cea din Franţa şi cea din Turcia. Cum am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să povestesc familiei câteva din întâmplările trăite in străinătate. Primele deosebiri dintre România şi celelalte două ţări au început să se contureze îndată ce am păşit pe pământ străin. În aeroportul Beauvais din Franţa era o ordine desăvârşită. Nu zăreai nici o hârtie aruncată în locul nepotrivit. Acesta a fost primul aspect care m-a surprins in mod plăcut. Acelaşi lucru pot spune şi despre aeroportul din Turcia. Aici am fost aşteptaţi de Osman Ulus, un profesor de la liceul Meram Atatürk Lisesi. Ajunşi in Konya, am fost întâmpinaţi în autogară de patru profesori ce ne-au condus către hotel, iar mai târziu către liceu. Ceea ce este interesant e faptul că pentru ei oaspeţii sunt extrem de importanţi. În Franţa, eclipsate de frumuseţea Parisului noaptea, noi am pierdut noţiunea timpului şi era sa pierdem trenul. Însă, dând dovadă de amabilitate,conductorul ne-a aşteptat. Am rămas surprinsă şi m-am gândit în acel moment că nimeni la noi in ţară nu ar fi făcut asta. Sper să mă fi înşelat. De aceeaşi politeţe am avut parte şi în Turcia. Gazdele au fost extrem de amabile. Ei au organizat un mic spectacol pentru noi cu muzică turcească şi o paradă de modă cu costume tradiţionale. Nu pot omite nici faptul că holurile liceului din Villefranche străluceau, deşi elevii se perindau pe acolo, iar în Konya, deşi nu erau prea multe coşuri de gunoi pe străzi, ele străluceau. În Franţa, în drum spre hotel, m-am oprit să fac câteva poze, deoarece peisajul era superb. Atunci toate maşinile s-au oprit,așteptând să fotografiez. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi când am vrut să trec strada. Deşi nu era trecere de pietoni,oamenii ne-au lăsat să trecem. Pe lângă toate acestea,peisajul de munte din Villefranche îmi va rămâne mereu în minte ca ceva aparte. Terenurile oamenilor erau delimitate de pomi. În Franţa, aceştia sunt prezenţi la tot pasul, indiferent dacă e zonă de munte sau dacă te afli la Paris. De aceea aerul este mult mai curat. Chiar şi oamenii au o altă

am aflat cate ceva despre dislexie. Am format apoi grupe internationale in care am facut schimb de idei despre liceele noastre. Am avut ocazia sa vorbim in franceza, engleza, am incercat pana si italiana sau turca, ne-am descurcat, am comunicat, ne-am facut cativa prieteni care asemenea noua asteapta sa ne revedem. Dupa activitatile de la scoala am avut placerea sa ne delectam cu niste panorame superbe sa nu mai zic de atractiile istorice. Moscheia si mausoleul Mevlana m-au lasat fara cuvinte prin curatenie dar si faptul ca interiorul fiind sculptat din marmura, de la coloane si stalpi de rezistenta la pereti, realizau un ansamblu extraordinar. Un muzeu cat un palat despre istoria lor, traditiile care au fost ilustrate prin manechine de ceara. Am avut placerea de a fi invitati sa vedem si dansul lor traditional – dansul dervisilor. Scolile la care am servit masa ne-au lasat fara cuvinte in fata delicateselor oferite. M-au impresionat, de asemenea, treptele scarilor lor care aveau un mesaj inspirational si motivational pe fiecare dintre ele, un pas si ti s-a lumiat ziua. In Catalhuyuk am avut ocazia de a vedea ruinele primelor case. In Cappadocia am fost deosebit de impresionati de ce au putut oamenii sa faca la vremea aceea, pesteri, pentru a se feri de primejdia razboiului, sa nu mai zic de panorama, stancile si raurile erau in armonie totala. In drum spre Cappadocia am avut parte de demonstratii la doua ateliere mestesugaresti : unul de ceramica, unde am fost martori la realizarea de obiecte din ceramica. Si am si invatat ceva, de exemplu : acele oale facute pentru a tine apa, pastrau apa curata deoarece pamantul din care era facuta oala permitea impuritatilor sa iasa iar apa curata sa ramana. La al doilea atelier, cel de bijuterii din aur, argint si pietre pretioase am fost martori la sculptarea unui obiect din onix si realizarea unor obiecte folosind pietre pretioase gen smarald si jad, magazinul fiind intradevar uimitor. Petrecerea de ramas bun a fost ceva de neuitat, ospitalitatea turceasca ne-a facut sa ne simtim extraordinar.

mentalitate. Nu sunt niciodată la fel de grăbiţi ca noi şi nu se îmbrâncesc ca noi la metrou. Sunt iubitori ai sportului şi indiferent de temperatura de afară, majoritatea oamenilor se deplasează pe biciclete. Am văzut bătrâni de aproximativ optzeci de ani făcând asta. Pentru că vorbeam de sănătate, trebuie să spun că mi-a plăcut faptul că turciii nu beau alcool. Deoarece am adus vorba de aerul deobebit de peste graniţă, trebuie să spun faptul că am fost impresionată de aerul de poezie şi rugăciune ce pluteşte în Konya, renumită datorită ordinului călugărilor Mevlani, care spun că muzica şi dansul eliberează oamenii,iar mişcarea de învârtire permite introducerea unei anumite stări de spirit. Un lucru demn de admirat este faptul că turcii sunt foarte credincioşi. Într-o zi ,profesorii conduceau foarte repede şi nu înţelegeam motivul. Ajunşi la liceu, ei şi-au luat covorul de rugăciune şi au plecat la moschee. Atunci am înţeles că întârziau la slujbă. Acelaşi lucru pot spune şi despre francezi. Am avut plăcerea de a participa timp de o oră la o slujbă de la Sacre-Coeur. Biserica era plină, iar sunetul orgii răsuna mirific. Un alt lucru remarcabil a fost organizarea celor două ţări. În Konya, în momentul în care nu am putut intra la spectacolul cu dervishi la care aveam rezervare, ei s-au reorganizat şi în puţin timp, cu câteva telefoane, au organizat un spectacol special pentru noi. Toată săptămâna cadrele didactice s-au asigurat că nu ne lipseşte nimic, pentru asta le mulţumesc. O altă deosebire dintre ţara noastră şi cele două ţări în care am fost este că acolo economia e una prosperă. Am aflat că în Turcia nu sunt oameni săraci, iar profesorii primesc acelaşi salariu, indiferent de vechime sau de gradul pe care îl au,ei fiind persoane extrem de respectate în societate. In Franta, la Paris, mi-a plăcut încrederea cu care ne-au tratat şi am rămas plăcut surprinsă în momentul în care buchiniştii de pe malurile Senei nu ne-au numărat banii atunci când am cumpărat nişte vederi superbe,sau când profesorii turci au negociat preţurile pentru noi.

>>>>>>>>>>

Am calatorit cu o multime de mijloace de transport : de la avion, naveta, autobuz, taxi pana la un tren de mare viteza care a depasit 300 de km pe ora frecvent. Consider ca aceasta experienta unica a meritat pe deplin tot efortul depus de coordonatori, gazde, parteneri din proiect, si nu in ultimul rand de elevi – care au fost extraordinari. Cand am ajuns in sfarsit in Romania mie personal mi-a parut rau ca s-a terminat acest schimb de experienta dar trebuia totusi sa ne continuam viata.

Ene Andrei Nicolae, clasa a XI-a R

>>>>>>>> Am avut parte şi de excursii de documentare istorică la muzeul Toulouse-Lautrec din Albi şi la muzeul Mevlana din Konya, precum şi în Cappadocia, o regiune de vis. În cele două săptămâni petrecute departe de casă,am participat cu plăcere la atelierele pe grupe de elevi , în cadrul cărora au avut loc dezbateri referitoare la sistemul de învățământ din ţările participante la proiect şi au fost prezentate activităţile realizate pentru a atinge scopul proiectului în fiecare ţară. Am realizat că unele lucruri ar trebui schimbate în sistemul nostru de învățământ. De exemplu, mi-a plăcut faptul că în ambele ţări, elevii ce luau parte la cursuri erau în număr de cincisprezece, deoarece au posibilitatea de a-şi alege orele la care să participe. Un alt lucru ar fi acela că în România, liceele de arte şi meserii nu sunt foarte apreciate,însă peste hotare sunt foarte căutate, deoarece elevii au posibilitatea de a se angaja imediat ce termină liceul. Altă observaţie ar fi aceea ca elevii cu probleme ar trebui ajutaţi mai mult de şcoală. De exemplu Grecia a vorbit despre eforturile făcute de către personalul educativ din şcoala lor referitoare la problema elevilor dislexici. Din cele două săptămâni petrecute în străinătate am învăţat multe lucruri benefice şi viziunea mea despre lume s-a schimbat mult.

Nicolae Adriana, Cls. A XI-a R1

3.Grecia 2013

Iunie 2013 - 5ο Γυμνάςιο Αλεξανδρούπολησ

Imi aduc aminte cu placere de toate activitatile si de oamenii minunati pe care i-am cunoscut in Grecia. Totul a inceput in prima zi cand eram la liceu si am facut cunostinta cu mai multi elevi si profesori. A existat o emotie din prima clipa, parca ne cunosteam deja si ne revazusem dupa foarte mult timp. Mi-a placut mult ca am vizitat un muzeu unde a fost prezentat portul grecesc si ca am avut o activitate foarte amuzanta in care ne-am folosit imaginatia. Am fost impartiti in grupe pentru a face o sceneta inspirata din viata reala ( ceva ce se poate intampla la scoala ). Cu totii ne-am straduit, iar la final am fost foarte incantati de munca noastra si fiecare elev a spus cateva cuvinte despre acest proiect COMENIUS. Am realizat cu totii ca ne ajuta foarte mult in educatie, comunicare si invatatura, ca ne putem distra si

În vara aceasta am facut parte din delegaţia României din cadrul proiectului Comenius în deplasarea în Grecia. Ne-am facut bine temele şi am pornit la drum. Am ajuns după un drum lung în Salonic, unde am petrecut o zi.Este un oras fosrte interesant , cu o arhitectura specifică şi cu un port a carui panoramă te duce cu gandul la Grecia mitologica, la zei şi la creaturi ciudate. Localnicii sunt primitori şi amabili cu turiştii , lucru care l-am intalnit peste tot în ţară.Transportul feroviar este comod şi plăcut spre surprinderea mea, care, recunosc, am plecat din patria mea cu anumite prejudecăţi legate de această ţară, prejudecăţi care au disparut pe masură ce o cunoşteam.

În Alexandropolis am avut parte de o primire de nota 10. După ce m-am despărţit de echipa mea, m-am îndreptat spre locul care avea să fie locuinţa mea timp de o saptămână aici. În ciuda orei târzii am avut o discuţie foarte interesantă cu gazda mea, doamna Marina (căreia ii mulţumesc pentru tot şi care va rămâne mereu în amintirea mea ca “Mama din Grecia”.

În zorii zilei am pornit spre locul unde erau cazaţi ceilalţi membrii ai delegaţiei, acasă la doamna Ana. Iar de acolo am pornit spre plaja din apropiere, care era complet diferită de plajele noastre. În a treia zi avea loc conferinţa oficială

putem invata in acelasi timp. Mancarea lor a fost minunata, in special o salata numita Tzatiki de care nu m-am putut dezlipi toata saptamana. Desi am avut un program incarcat si bine stabilit, eu eram in permanenta placut surprinsa de tot ce se intampla. Au existat iesiri cu adevarat relaxante ca de exemplu: plimbarea cu barca unde am admirat peisajele incantatoare din Delta Evrosului sau excursii de documentare istorica precum cea din orasul Feres unde am invatat multe lucruri interesante despre civilizatia elena din secolul XII prin vizitarea bisericii crestine Cosmosotira – prima biserica crestina construita in afara Bizantului. In aceasta deplasare am avut un sentiment unic pentru ca a fost total diferita de restul excursiilor la care am participat. Aici am cunoscut prieteni adevarati, am invatat multe lucruri care ma vor ajuta pe viitor si am avut parte de cele mai frumoase amintiri.

Filip Denisa Elena (clasa a X-a U1)

în cadrul careia am cunoscut celelalte delegaţii. Toţi erau speciali şi se puteau observa diferenţele atat de mari dintre nationalităţi, dar care erau atat de admirabile.

Ziua de miercuri a fost destinată vizitării rezervaţiei naturale,Dadia. Un loc unde, după o calatorie prin pădure am putut observa un grup de vulturi pleşuvi care sfâşiau leşul unui cal. Momentul acela mi-a adus amite de chinurile lui Prometeu, care legat pe munte în lanţuri îşi ispăşea pedeapsa sfâşiat de un vultur pentru că furase focul zeilor.

Joi ne-am îndreptat spre Delta Evros-graniţa cu Turcia. Am avut parte de un ghid bine informat, care părea că le ştie pe toate, şi care ne-a spus lucruri foarte interesante. Am vizitat o biserică unde se puteau observa influenţele invaziei otomane îmbinate cu cele locale. Porniţi în drum spre deltă, acelaşi ghid ne-a vorbit despre păsările rare pe care le vedeam in zbor sau pe apa; despre multitudinea de bovine şi cai şi tadiţiile localnicilor; despre traci, daci, zei,nimfe şi ciclopi. Ajunşi la destinaţie ne-am împărţit în grupe de câte 7 persoane şi am urcat în barci pentru a străbate apele unde legendele spun că fiicele lui Zeus şi ale Herei seduceau pământenii. Eu am fost însoţită de echipa Turciei în cadrul căreia m-am simţit foarte bine. Vineri era ultima zi în care ne aflam acolo.După ce am pus în scenă trei piese de teatru gândite de noi pe tema proiectului ,am asistat la un concert instrumental tradiţional susţinut de directorul şcolii acompaniat de o pianistă, iar ceilalţi ne-au oferit un spectacol coregrafic specific grecesc. În concluzie a fost o experienţă minunată. Grecia este o ţară plină de surprize, cu oameni primitori , cu foarte mulţi motociclişti şi implicit motociclete (lucru de care m-am bucurat la maxim) şi cu o istorie ce merită apreciată la adevarata ei valoare şi demnă de pus pe piedestalul timpului, care ne face uneori să uităm

Pictură realizată de

MIHAELA LEPĂDATU

realităţi străvechi importante.

Patricia Berianu

(clasa a X-a U3)

Săptămâna petrecută în Grecia, în cadrul proiectului multilateral Comenius “Quand le decrochage scolaire nous accroche!” ,ce se desfașoară la noi în școală sub coordonarea doamnei diriginte Marin Cornelia Elena , pentru mine , a fost una dintre cele mai frumoase. Încă din autobuz am rămas plăcut surprinsă de peisajele minunate , atât ziua cât și noaptea când treceam pe lângă un oraș și vedeam pe cer o mare de lumini . A fost un drum frumos , dar lung și obositor din cauza căldurii sufocante,dar de cum am coborât din autocar am fost întâmpinați de un aer rece și curat ce ne-a relaxat imediat, la Salonic . A trebuit să ne descurcăm singuri să ajungem din Salonic până în Alexandroupolis , ceea ce mi-a plăcut foarte mult . Orașul Salonic , sau cât am apucat să vizităm din el, nu mi-a lăsat o impresie foarte bună din cauza gunoaielor prezente pe trotuar dar și din cauza gării care nu era foarte curată. Dar orașul avea și părțile sale foarte frumoase, cum ar fi peisajele , oamenii prietenoși, iar portul era un loc foarte relaxant , care ne-a prins bine , deoarece noi eram foarte obosiți din cauza drumului . Odată plecați din Salonic și ajunși în Alexandropolis ne-am întâlnit cu persoana care avea să ne fie gazdă , doamna profesoară Ana Fillini, o femeie minunată pe care am placut-o imediat , pot să spun că mi-a intrat la suflet . Orașul Alexandropolice este un oraș minunat, cu oameni prietenoși. Aventura noastră în Grecia a început frumos, prima zi a fost de acomodare, și în prima zi mi-am făcut și o

>>?> a afla cât mai multe lucruri despre Grecia și în special despre orașul în care ne aflam. Am vizitat și o rezervație naturală de vulturi, am văzut cum trăiesc ei, iar până a ajunge la centrul de observare din pădure trebuia să formăm echipe și să ne descurcăm singuri. Eram foarte entuziasmați și bucuroși că avem o aseamenea experiență care ne va ajuta pe viitor. Într-o altă zi am fost în Delta Evros unde am luat parte la un atelier de științe ale naturii, un loc mirific, neatins de civilizație, unde am aflat că trăiesc peste 10.000 mii de vaci sălbatice protejate de lege. Ne-au plimbat și cu barca și am văzut că oamenii din acele locuri prețuiesc natura și nu vor să transforme totul în beton. Am rămas plăcut surprinsă de simplitatea acelor locuri și a oamenilor care erau foarte sociabili. Dar timpul a zburat și a venit ultima zi, când eram conștienți că totul s-a terminat și nu ne vom mai vedea prea curând. În ultima zi am format grupe cu elevi din toate țările și a trebuit să creăm o piesă de teatru cu tema "O întâmplare frecventă la orele de curs"; am fost foarte entuziasmați și ne-am apucat imediat de treabă. În timpul repetițiilor am avut și mici accidente, mai exact în sceneta noastră un elev din Franța era în rolul dirigintelui care era poftit în clasă de doamna directoare. Era nou în liceu iar clasa era rebelă. Când directoarea l-a poftit în clasă, el stătea prea aproape de ușa și a fost accidentat, ușa fiind din fier vă dați seama că s-a ales cu un cucui de toată frumusețea. După ce am prezentat sceneta și s-au amuzat cu toții din sală, a urmat o tradiție minunată a școlii: la sfârșit de an părinții organizau o masă pentru a încheia anul școlar cât mai frumos. S-au servit câteva preparate

prietenă bună, Zoe, o fată minunată, am vizitat orașul, plaja, și am rămas plăcut surprinsă de simplitatea acelui oraș, de curățenia și de lipsa câinilor maidanezi, de liniștea orașului, de naturalețea oamenilor, de absolut tot. În următoarea zi am mers la liceu, și am intrat în contact cu ceilalți elevi, copii educați, cu bun simț, sociabili, care ne-au făcut să ne simțim bine, nu ca niște străini ci ca niște prieteni apropiați, iar profesorii ne-au tratat ca pe elevii lor și erau dispuși să ne ajute cu orice problemă. Poate mulți cred că noi am fost în Grecia numai să ne plimbăm ceea ce este total greșit, nu am avut timp să ne relaxăm, programul a fost destul de obositor, ne sculam la 6 și ne întorceam acasă la ora 22:30 poate și mai târziu datorită multitudinii activitaților propuse de organizatori. În Grecia am învățat și foarte multe tradiții de-ale lor, am învățat despre costumele lor populare, din zona respectivă, am vizitat ruine și muzee pentru>

tradiționale; chiar și noi, care eram cu temele făcute, am pus pe masă câteva mezeluri tradiționale românești, iar cei din celelalte delegații au rămas plăcut surprinși. Dupa masă, a urmat petrecerea cu muzică tradițională grecească, iar profesorii de acolo ne-au învățat câțiva pași de dsans tradițional. Seara am fost invitați la o cină grecească și ne-am luat la revedere de la ceilalți copii cu care am petrecut o săptămână minunată și pe care sper să îi revăd cât de curând. Când am ajuns acasă la doamna Ana Fillini, gazda noastră, am început să ne facem bagajele, pe deoparte bucuroși că ne întoarcem acasă, dar pe de altă parte, supărați că parăsim Grecia, că ne despărțim de prietenii de acolo. A fost o experiență minunată și recomand tuturor să se implice în astfel de activități pentru că nu le va părea rău. Sterian Loredana Elena

Clasa a-X-a U3

Experienţe de neuitat

Entuziasmată de gândul că voi face un nou schimb de experienţe cu elevii din Grecia de la liceul din Alexandroupolis am aşteptat cu nerăbdare să leg noi prietenii. Am ajuns acolo şi am fost întâmpinată de Zoe o fată cu care m-am împrietenit şi am ţinut legătura înca din Turcia. Aceasta ne aştepta împreună cu Doamna profesoară Marina şi Doamna Director adjunct Filini. Eu am mers la Zoe acasă şi m-am pregătit pentru următoarea zi. M-am trezit de dimineaţă ne-am pregătit şi ne-am îndreptat spre şcoală. Am vizitat şcoala şi am făcut cunoştinţă cu colegi din Franţa ,Turcia, Italia ,Portugalia şi Grecia. Spre seară am ieşit cu Zoe şi prietenii ei în oraş şi am fost la un concert cu muzică rock unde l-am întâlnit pe John un prieten pe care l-am cunoscut în delegaţia din Turcia care cânta la chitară şi am făcut poze cu el. În următoarea zi a avut loc prezentarea şcolilor din fiecare ţară. A doua zi avea să ne pregătească multe lucururi interesante şi frumoase. Am vizitat Delta Evros unde am vazut multe specii de păsări şi multe animale: cai,

Pictură realizată de

APETROAEI CLARIS

vaci, oi sălbatice…ne-am plimbat cu barca şi am vizitat o rezervaţie unde erau ulii care se hrăneau dintr-un leş. Am rămas impresionată de cum s-au purtat cu noi, cât de grijulii au fost cu noi. Am legat noi prietenii şi mi-aş dori să mă reîntorc pe aceste meleaguri pentru noi experienţe de viaţă.

Andreea Constantin

(clasa a XI-a U1)

4.Romania 2013

Septembrie 2013 –

Liceul Teoretic “Ion Ghica” - Racari, Dambovita

Proiectul Comenius „Quand le decrochage scolaire nous accroche!” a reprezentat pentru mine o adevărată schimbare. În cadrul acestui proiect, pe lângă faptul ca am învățat lucruri noi, am trăit experiențe unice pe care, cu siguranță, nu le voi uita niciodată, experiențe care au contribuit la schimbarea mea ca om, ca adolescent. Tot ceea ce am trăit în această perioadă m-a făcut sa gândesc altfel, să privesc lucrurile din mai multe perspective. Cel mai important lucru, pentru mine, pe care l-am învățat este: să nu spun ,,nu” niciodată, să fiu receptivă la nou, să nu imi fie teamă să încerc lucruri noi. Nu m-am gândit niciodată ca participarea la acest proiect va însemna pentru mine așa mult. La început nu eram foarte convinsa ca vreau sa mă implic dar, pe măsură ce trecea timpul și înțelegeam despre ce e vorba, interesul meu creștea. Am zis: ,,De ce nu? Pare interesant.”

Motivatia scolara nu este semnificativa in ziua

de astazi. Unii elevi vin la scola fiind siliti de catre pariniti, iar altii doar pentru a soializa. Putine sunt cazurile in care elevii vin la scoala in special pentru a invata. Cand comunicarea pe facebook esueaza, scoala este o alternativa pentru cercul social. Motivatiile pozitive sunt deseori respinse de tineri. Daca nu exista un factor de “pedeapsa” , elevul nu va fi motivat sa faca un anumit lucru cum ar fi sa invete sau sa vina la scoala. Multi incearca sa fenteze profesorul prin metode vechi de cand lumea, copiute, priviri pe furis, soapte. Atunci cand sanctiunea este introdusa in ecuatie, tinerii sunt mult mai receptivi, asta in cazul in cate pedeapsa este una substantiala. Multi continua cu atitudinea ostentativa chiar si in fata sanctiunilor, incercand sa arate ca sunt “tari” si

Ceea ce m-a făcut cu adevărat să mă implic a fost, in primul rand, propunerea doamnei profesoare Marin Cornelia Elena de a participa la activitati interesante si folositoare pentru viitorul nostru, apoi a fost oportunitatea de a merge in afara tarii mele, curiozitatea, dorința de a lua contact cu oameni noi, dorința de a face școală ,,altfel”, să învăț ceva practic și experimental, pe lângă învățatul academic. Dacă ar fi să mă gândesc la ce am învățat concret … Din atelierele de hand-made am învățat ce pot face doua mâini dibace din nimic, din lucruri ce par la prima vedere inutile, am învățat să am răbdare și încredere, am exersat ceea ce înseamnă voință și responsabilitate. În afară de atelierele propuse la istorie, franceză-opțional ,,Reussir dans la vie”, psihologie ,,Valori, etică și morală”. Activitatea care m-a marcat pe mine cel mai mult propusa in cadrul acestui proiect a fost participarea la atelierul de dans si muzică. Pentru mine a fost ceva la care nu visam vreodată. Am învățat ce înseamnă dansul cu adevărat,cum sa-ti cunosti propriul corp si sa-ti stapanesti emotiile, ce înseamnă muncă în echipă, noțiunea de ,,artist”, de ,,scenă”, ce sunt culisele unui spectacol, motivația publicului, plăcerea provocată de auzul aplauzelor. Pentru mine au contat foarte mult relațiile cu ceilalți colegi și profesori implicați, trupa noastră fiind formată ca o ,,familie”. Pentru această participare am avut o motivație întemeiată: am văzut școala cu alți ochi, am spart barierele relațiilor academice profesor-elev, am colaborat cu oameni de la care am avut ce învăța. De exemplu am invatat cum se folosesc mișcările corpului pentru a transmite mesaje publicului spectator; am aflat despre secretele din spatele camerei de filmat care fac telespectatorul sa ,,vibreze” de emoție; mi-am dat seama ca toate realizările frumoase au în spate mult efort și multe sacrificii. De asemenea, mi-am făcut cunoștințe noi, ceea ce a adus contribuții serioase la

nu sunt interesati de ceea ce spun cadrele didactice. Programa scoalara ar trebui modificata astfel incat orele sa atraga elevii, constituind orarul dupa parerile lor, astfel facand ce le place si fiind motivati in privinta asta. Consider ca profesorii ar trebui sa atraga elevii prin motive non-conventionale, atractive pentru diferitele categorii: cei interesati de scoala in mod obisnuit si cei neinteresati. Toti ar trebui sa participle la activitatile intreprinse in cadrul scolii. In concluzie, elevii ar trebui sa colaboreze cu profesorii pentru a ajunge la un consens si a face viata celor doua parti mai usoara.

Ioana Valeanu Cls. XI-R2

Scoala, din punctul meu de vedere, reprezinta locul unde eu am invatat cele mai multe lucruri. Lucruri despre viata, despre oameni de stiinta, despre isoria tarii. Consider ca in timpul scoliii am acumulat cunostinte care ma vor ghida in viata . Imi doresc ca pe parcurs sa invat cat mai multe lucruri. Scoala este cea care ma motiveaza in continuare si, sunt sigura, e faptul ca reusind sa parcurg toate etapele scolii voi deveni un om care sa se descurce singur prin propiile forte. Scoala este cea care m-a motivat inca din primii ani, acest lucru s-a vazut din notele pe care le luam in timpul anului. Acest lucru m-a ajutat sa imi dau seama cu usurinta in ce stadiu ma aflam si sa devin din ce in ce mai buna la invatatura . Cadrele didactic au cele mai multe merite deoarece ei au fost cei care mi-au fost alaturi la scoala, cei care m-au motivat cu adevarat sa invat La scoala am format primele prietenii care consider ca o sa imi ramana pe viata. Colegii sunt cei cu care ma sfatuisesc si cei cu care vorbesc

dezvoltarea mea personală, am trăit atâtea emoții puternice alături de colegii mei. Ar fi mult mai multe de spus dar, pe scurt, ca o concluzie, proiectul Comenius a însemnat, în ceea ce mă privește ceva ,,inedit”, ceva care mi-a adus mult in educatie, ceva ce aș reîncepe cu mare drag, fără ezitare, oricand. Eleva Gabriela Chirita, Cls. A-XI-a U1

despre teme si lucrurile pe care le avem in comun. Sunt foarte bucuroasa de faptul ca am putut participa la proiectul Comenius care s-a derulat la noi in liceu condus de doamna profesoara Marin Cornelia, profesoara mea de franceza, o persoana competenta, foarte intelegatoare, cu o rabare de neimaginat – calitati pe care mi le-as dori la toti profesorii. Activitatile propuse in timpul desfasurarii acestui proiect ne-au ajutat sa ne cunoastem mai bine pe noi insine, sa ne dam seama de ce ne place dar si la ce suntem buni. Eu am aflat ca stiu sa fac bijuterii si ca imi place foarte mult limba franceza – ceea ce nu stiam inainte de inceperea acestui proiect in scoala mea. Proiectul multilateral Comenius “Quand le decrochage scolaire nous accroche!” a reprezentat cu adevarat o schimbare in bine pentru elevii Liceului Teoretic “Ion Ghica” Racari deoarece am avut ocazia sa lucram cu oameni si sa invatam practic despre culturi si civilizatii din tari europene diferite si in acelasi timp sa le fim gazde bune. In concluzie, eu consider ca scoala este locul in care invatam sa devenim oameni de calitate, sa speram si sa avem incredere ca visele nostre vor deveni realitate iar colaborarea internationala ne ajuta sa intelegem mai bine realitatea din fiecare dintre tarile europene implicate pentru anu pleca niciodata la drum in viata cu idei preconcepute.

Eleva Mihai Bianca Cls. A-XI-a U1

Intotdeauna imi pun intrebari si caut explicatii pentru actiunile mele sau ale acelora care ma inconjoara. De ce un elev invata, iar altul nu? De ce unii elevi se implica in sarcinile scolare , in timp ce altii se descurajeaza la primul obstacol

>>> Pot spune ca performanta este o consecinta a motivatiei, deoarece cu cat sunt mai motivata cu atat performanta mea va fi mai buna. Sunt de parere ca un elev motivat va persevera mai mult si va utiliza strategii de invatare adecvate si alte metode care ii vor influenta performanta intr-un

si abandoneaza? De ce unii elevi pot fi mult prea politicosi, iar altii deloc? Raspunsurile , atat la aceste intrebari cat si la multe altele le gasim in domeniul motivatiei. Motivatia, pentru mine reprezinta un ansamblu al motivelor , este un factor care ma determina sa urmaresc anumite scopuri pentru a ajunge la un rezultat bun. Uneori nu imi dau seama pentru ce motiv fac o actiune sau alta, insa stiu ca am anumite asteptari. Aceasta reprezinta de altfel o valoare importanta a personalitatii mele. Stiu, totusi, ca atunci cand invat si ma implic atat in activitatile scolare cat si extrascolare, cand stiu intotdeauna ce imi doresc de la viata si orice s-ar intampla nu las pe nimeni sa ma influenteze intr-un mod negativ, pot ajunge fara doar si poate la o performanta inedita. >>>>>>>>>>

mod placut. Un exemplu clar ar fi un proiect de timp Comenius care, in opinia mea, poate sa schimbe si sa imbunatateasca relatiile din mediul scolar. Imi place sa ma implic in activitatile incluse in cadrul proiectului Comenius derulat in scoala mea deoarece sunt de parere ca avantajele pot fi numai de partea mea si nu am nimic de pierdut. Din cele spuse mai spus, pot concluziona ca nivelul de aspiratie al unei persoane difera de la un individ la altul si este intr-o stransa legatura cu aptitudinile si vointa fiecarei persoane.

Eleva Coman Catalina Cls. A-XI-a U1

5.Portugalia 2014

Aprilie 2014 - Escuola Secundária Morgado de Mateus, Vila Real

Pentru mine experienta din Portugalia a fost ceva inedit si in acelasi timp una foarte frumoasa. Cum am plecat de acasa primul mare obstacol a fost sa fac fata primei calatorii cu avionul, si de care in mod normal ma temeam deoarece stiam , sau cel putin asa credeam ca imi va fi rau si cum o sa fac sa nu se intample asta. Dar dupa decolare, cu un gol in stomac, care probabil a fost mai mult

Pentru mine, deplasarea din Portugalia a fost o experienta unica, unica din toate punctele de vedere. In primul rand, calatoaria cu avionul a fost ceva nou, era prima data, primele emotii si primele senzatii cauzate de intalnirea cu norii, daca o pot numi astfel. Eram atat de infricostata de acest lucru incat nu ma puteam exprima in

de frica, am reusit sa ma simt chiar bine si sa imi placa. Privelistea din avion a fost superba si cred ca este unul dintre lucrurile care m-a marcat pozitiv. Mi-a placut foarte mult cum se vedeau muntii albiti de zapada si mai apoi norii peste care zburam si care parca pareau interminabili de mari. Odata ce am ajuns in Frankfurt, la o ora destul de tarzie, am tot colindat prin aeroport pana ce am ajuns la locul de unde trebuia sa luam urmatorul avion , obositi si asteptand sa ajungem in avionul spre Porto, am tot asteptat aproximativ 5 ore ca mai apoi sa decolam spre Portugalia. Ajunsi in Porto am asteptat mai mult adormiti valizele si am plecat cu taxiul spre Vila Real in care am ajuns cu o ora si ceva mai tarziu. Dupa ore intregi de mers cu avionul si de asteptat prin aeroporturi am ajuns la destinatie obositi si entuziasmati in acelasi timp. In orasul Vila Real, din Portugalia, am avut aprte in dimineata urmatoare de surprizele care ne asteptau la scoala unde urma sa intalnim si celelalte delegatii din tarile partenere in proiectul nostrum Comenius. Am vizitat scoala de acolo, am avut diverse activitati in cadrul proiectului. La acea scoala am vazut ca elevii beneficiaza de cantina in candrul scolii unde pot manca pentru ca au un program destul de lung si ajung destul de tarziu acasa, seara. Acolo am fost serviti cu prajituri facute de familiile elevilor scolii si am legat prietenii frumoase cu ceilalti parteneri. In zilele urmatoare am vizitat muzeul vinului din Porto iar in alta zi am vazut oceanul si am vizitat primaria orasului Vila Real unde am avut ocazia sa il intalnim pe domnul primar care s-a bucurat foarte mult sa ne vada si a fost foarte ospitalier cu noi toti. La sfarsitul acestei saptamani ma declar foarte multumita de aceasta experienta pe care am trait-o in Portugalia. Mi-a placut foarte mult faptul ca am avut foarte multe lucruri de invatat despre oameni

nicun fel atunci cand am decolat si, in final, mi-am dat seama ca emotiile mele au fost fara nicun rost. Despre primirea oferita de gazde pot spune ca a fost grozava si as dori sa le multumesc sip e aceasta cale. Am ajuns la 1 noaptea, eram foarte obositi, iar doamna professor coordinator al proiectului din Portugalia, Aurora Cerqueira, ne astepta cu bratele deschise si ne-a spus ca vom fi fiicele ei pentru urmatoarea saptamana. Desi eram obostite, eu si colega mea, Mihaela, am mai stat de vorba cu doamna profesoara o buna bucata de timp, era atat de energica incat nu-mi venea sa cred atunci cand mi-a spus ca nu mai dormise de 2 zile din cauza grijilor pentru reusita acestei intalniri internationale. Unicul impediment al acestui schimb de experienta a fost vremea; ploaia s-a abatut asupra noastra pana in ultima zi. Noroc ca atunci cand am mers sa vizitam orasul am putut vedea soarele care parca reiesea triumfator de dupa norii negri si urati. In prima zi, dupa un mic dejun copios, am mers sa vizitam scoala si sa ni se prezinte ce au lucrat ceilalti parteneri pe parcursul proiectului. La sala de festivitati am avut placerea sa ascultam niste copii foarte talentati care ne-au cantat “Oda bucuriei” la flaut si “My heart will go on”; a fost un moment care mie mi-a placut foarte mult. A doua zi am avut ceremonia oficiala la care fiecare tara a adus cate un cadou si am ascultat imnul fiecarei tari; ca mai apoi sa le prezentam ceea ce noi am lucrat pentru proiect. Cel mai mult mi-au placut excursiile pe care le-am efectuat in urmatoarele zile pentru ca am avut multe lucruri interesante de invatat despre istoria, cultura si civilizatia acestei tari necunoscuta mie pana in acele momente. Am vizitat muzee, castele si am vazut niste peisaje magnifice.Totul a fost minunat mai ales ca am avut parte si de putin soare, prilej numai bun sa

si locuri deosebite, am ramas profund impresionata de frumusetile acestei tari, de mancarurile traditionale precum si de ospitalitatea acestor oameni minunati care ne-au primit cu bratele deschise desi nu ne cunosteau. Consider ca este o experienta pe care nu o voi uita niciodata si pe care o voi povesti cu mare placere atat prietenilor mei cat si tuturor persoanelor care vor sa descopere aceasta minunata tara numita Portugalia. De asemenea, as dori sad au un sfat colegilor mei: Nu refuzati niciodata cand vi se propune sa luati parte la activitati organizate in cadrul unui proiect European! Numai astfel veti putea avea parte de o educatie cu adevarat europeana si va veti putea deschide mintea si sufletul pentru a reusi in viata. Mult succes tuturor si mii de multumiri celor care au facut posibila realizarea unui astfel de proiect in scoala noastra.

Eleva Mihaela Lepadatu Cls. XI- U3

putem face si cateva poze pentru a arata colegilor si familiilor noastre ce am vazut si a povesti ce am invatat acolo. Tin sa mentionez ca programul lor scolar este cu mult diferit de al nostru. Se duc la scoala la ora 8 si termina cursurile la ora 18 iar intrarea si iesirea se fac pe baza unei cartel electronice. Temele si le fac la scoala deoarece dispun de calculatoare si internet atat in salile de clasa cat si la centrele de documentare si informare (la biblioteca). La finalul saptamanii petrecute acolo am constatat ca Portugalia este o tara frumoasa, cu oameni minunati, care mi-a placut foarte mult iar experientele traite cu ocazia acestei deplasari din cadrul scolii m-au ajutat sa ma gandesc la multe lucruri la care , cu siguranta, nu m-as fi gandit altfel, mi-au deschis ochii si mintea catre orizonturi noi si interesante care cred ca ma vor ajuta mult in luarea unor decizii in viitor. Modul de gandire si actiunile colegilor parteneri in proiect mi-au aratat ca se poate trai si invata altfel, ca e necesar doar sa vrei ceva si actionand in consecinta poti obtine ceea ce iti doresti.

Eleva Ene Ana-Maria Clasa a XI-a U3

6.Italia 2014

Iunie 2014 - Instituto Magistrale Statale “G.Vico, Sulmona”

Pentru mine, mobilitatea din Italia a fost una dintre cele mai frumoase experiente traite pana acum.Spun acest lucru deoarece a fost prima mea iesire in afara granitelor tarii , prima calatorie cu avionul, primul contact cu stainatatea.A fost o saptamana minunata in care am vazut si invatat o multime de lucruri noi. De sambata noaptea, cand am ajuns si pana am plecat de acolo, dorinta de a vedea cat mai multe lucruri, curiozitatea, aproape ca nu ma lasa sa dorm. Prima zi in Italia, duminica, a fost ziua in care am vazut pentru prima oara marea, Adriatica, si orasul Pescara. Au urmat zile pline, in care am mers la Instituto Magistrale ,,G.Vico", unde am avut ocazia de a participa la doua ore de curs: ora de matematica si ora de educatie fizica si sport. Tin sa marturisesc ca am ramas placut impresionata de caldura si ospitalitatea cu care am fost primiti. Aici am aflat ca ei au programul de luni pana sambata, insa m-a uimit lejeritatea cu care se desfasoara. Incep orele la 08:30, profesorii isi dau silinta ca toti elevii sa inteleaga notiunile. Elevii sunt, ca numar in clase, mult mai putini decat noi ( intr-o clasa 10-15 elevi), iar ca relatie profesor-elev respectul ocupa primul loc. Pentru mine ziua de luni a fost si prima zi in care am luat contact cu gazda .Ca orice inceput ...a fost putin greu...in sensul ca nu stiam ce ma astepta si daca ma voi acomoda. Am locuit insa, in ciuda temerilor mele cu o familie minunata, care a facut tot posibilul sa ma simt ,,ca acasa".

In luna mai 2014, am avut oportunitatea de a participa la mobilitatea transnationala din Italia, din caadrul proiectului Comenius ce s-a desfasurat in liceul nostrum. In cadrul acestei activitati am avut ocazia sa cunosc o cultura cu totul deosebita, oameni prietenosi si binevoitori si multe lucruri interesante. Unul dintre lucrurile care trebuie precizate este ca pe durata acestei saptamani am fost cazata la o familie italiana. Acest lucru a facut ca experienta sa fie una si mai frumoasa, obtinand informatiile necesare despre tara si oameni direct de la "sursa". In prima zi in Italia am fost alaturi de familia gazda la o statiune, undeva la marea Adriatica. Am fost impresionata de frumusetea locurilor si amabilitatea oamenilor. In cea de-a doua zi am mers la liceul gazda, unde am fost intampinati frumos, ne-a fost prezentat liceul si orasul in care se afla acesta, Sulmona. Orasul nu este unul foarte mare, dar cu toate utilitatile necesare acestuia si cu toate acestea reuseste sa isi pastreze traditiile si obiceiurile de multa vreme. In cea de-a treia zi am mers impreuna cu elevi ai liceului gazda si elevi din tarile partenere si profesori insotitori in minunata capitala a Italiei, Roma. Roma-un oras care impresioneaza prin vestigii de mii de ani, dar si prin maretia sa. La Roma am mers la vestitul Coloseum, unde am petrecut mai bine de o jumatate din zi, ramanand

Vizita la Roma a fost una dintre cele mai spectaculoase activitati. Aici am vizitat Coloseumul, Panteonul, Vaticanul, Forumul roman, Piazza di Spagna, Piata Navona, Fontana di Trevi, ne-am plimbat pe cele mai ,,de elita" strazi ale Romei, am vazut castelul Sant Angelo, Tibrul, obeliscele precum cele aduse de Cezar Augustus din Egipt – toate astea sub atenta indrumare si ascultand povestindu-ne istoria Italiei de catre extraordinarii nostri ghizi in mai multe limbi straine: franceza, engleza si , bineinteles, italiana. In cadrul activitatilor comune cu ceilalti elevi parteneri in proiectul nostru, precum Atelierul de Creatie Literara si Artistica, delegatia noastra s-a descurcat foarte bine..Am fost primiti cu onoruri la primaria din Sulmona, unde oficialii au fost extrem de ospitalieri si interesati de activitatile organizate in proiectul nostru. Un alt loc , care m-a uimit prin frumusetea peisajului montan si a lacului, a fost Scanno – un sat de transhumanta unde timpul parca a stat in loc. Case de sute de ani, din piata masiva, stradute inguste, localnici parca veniti din evul mediu, se impleteau armonios cu mici magazine moderne in care gaseai suveniruri fabricate loco si bijuterii specifice regiunii de o rara frumusete. Aici am vizitat Muzeul Traditional si o cofetarie unde am degustat din prajiturile italienesti specifice regiunii. In aceasta saptamana am avut si de lucru, ne-am pregatit intens pentru ceremonia oficiala si pot spune ca am reprezentat cu cinste si mandrie scoala si tara noastra. In aceasi zi, dupa ceremonia oficiala de incheiere a proiectului, seara a avut loc festivitatea de ,,ramas bun" la care echipa noastra de dans s-a prezentat onorabil. Sambata a fost cea mai grea zi, ziua in care a trebuit sa ne luam la revedere de la noii nostrii prieteni, cu inima stransa a trebuit sa ne parasim noile familii adoptive.

si un loc memorabil pentru mine. A venit si ziua de miercuri foarte repede. Zi in care am vizitat orasul si lacul Scanno, am luat picnicul in atmosfera curata de munte si ne-am relaxat, distrandu-ne pe cinste. Ziua de joi a fost dedicata intr-un totul repetitiilor pentru ceremonia oficiala de inchidere a proiectului. Am mers la teatrul din oras, unde am repetat dansurile pe care aveam sa le prezentam in ziua urmatoare. Elevii italieni au repetat cantecele si piesa de teatru si toti ceilalti ne-au fost alaturi, fiecare ocupandu-se de ceea ce urama sa prezinte in cadrul ceremoniei. Timpul s-a scurs atat de repede… Ceremonia oficiala a rezumat toate activitatile desfasurate pe parcursul a doi ani de proiect, a fost ziua in care au fost prezentate nenumarate programe artistice si nu numai, o zi deosebita. Si cum altfel se putea termina acest proiect decat cu cina finala la care am dansat si ne-am distrat de minune. Ziua de sambata urma sa fie cea mai trista pe de-o parte, dar si cea mai frumoasa, pe de alta parte. A fost ziua in care ne-am luat la revedere de la noii nostril prieteni, cu multe lacrimi, se poate spune. Dar si ziua in care aveam sa ne intoarcem la familiile noastre, de care ne era tare dor. Pentru mine a fost o experienta marcanta si pot spune ca m-a convins sa revin in Italia de cate ori voi avea ocazia sis a particip in continuare la activitati propuse in proiecte internationale. Multumirile mele sincere, si pe acesta cale, tuturor celor care au facut posibila realizarea acestui proiect in scolala noastra si ne-au oferit oprtunitatea de a putea invata si altfel, din experiente practice.

Ileana Musat Cls. XI-R1

Sunt fericita ca am adus cu mine in bagaj multe amintiri frumoase, cunostinte noi, temeinice, si dorinta de a continua experientele traite intr-un nou proiect international in viitor. A fost un moment din viata mea pe care nu-l voi uita niciodata!

Chirita Gabriela Cls. XI - U1

Prima mea ''escapada'' in afara tarii a fost in Italia. A fost frumos, oameni multi, case frumoase cu gramada…..Lasand gluma la o parte, a fost o experienta cum rar ti-e dat sa intalnesti. Am intalnit alte obiceiuri, am socializat in toate limbile pamantului (in franceza, spaniola, engleza). Dar cel mai mult am fost impresionata de oamenii de acolo. Nu erau obraznici, nu iti adresau vorbe urate, erau foarte ordonati, nu aruncau mizerii pe jos… opusul romanilor, ca sa zic asa. Am vizitat locuri interesante care m-au impresionat din toate punctele de vedere: liceul (foarte modern, acolo aveai mult mai multe conditii de lucru si de invatat decat la noi), am fost in doua excursii, iar cel mai impresionant mi s-a parut Colosseum-ul. Am avut norocul sa cunosc sis a socializez cu oameni extraordinari, sociabili si plini de viata. Mi s-au implinit toate dorintele in timpul acestui sejur care mi s-a parut foarte scurt desi la inceput eram putin speriata de ceea ce urma sa intalnesc acolo. Insa am inceput sa invat limba italiana si cu ce mai stiam in franceza si engleza am reusit s-o scot bine la capat in ceea ce priveste comunicarea. Si daca poti comunica, esti un om fericit pentru ca apoi totul vine de la sine. Spre surprinderea mea, am intalnit foarte multi romani, pe strada, in magazine, la hotel, cu totii incercau sa castige un ban prin munca cinstita. Insa in glasul fiecaruia, can aflau ca suntem

Nu cred ca am simtit o bucurie mai mare ca in clipa in care am aflat ca voi merge in Italia, lucuru pe care l-am dorit foarte mult. Nu pot spune de ce mi-am dorit sa vad Italia, in realitate. Ei bine, am avut norocul sa merg si in Portugalia, insa nu exista comparatie intre cele doua, a fost atat de nemaipomenit incat nu stiu ce cuvinte sa folosesc pentru a exprima toate sentimentele care m-au incercat de-a lungul acestei calatorii. Un lucru il stiu sigur, emotiile m-au dominat, ceea ce contravine caracterului meu puternic. Atat de multe aveam incat calatoria mi s-a parut infernal de lunga. Curiozitatea este cuvantul care descrie starea mea de atunci: eram curioasa sa-i intalnesc pe colegii parteneri in proiectul nostru, sa vad cat de “bella” este Italia si mai ales cu ce vreme ne va intampina, pentru ca auzisem ca se va strica vremea si primul meu gand a fost: “Doamne, nu se poate repeta povestea din Portuglaia, cand vremea nu ne-a pemis sa desfasuram activitatile pe care le doream ; iar frigul si ploaia au ruinat o experienta ce putea fi deosebit de frumoasa!” De data aceasta am avut noroc caci vremea a fost exact asa cum mi-am dorit, ba chiar mai bine. J Sambata seara cand am ajuns eram atat de obosita incat nu credeam ca voi fi in stare sa mai fac altceva in afara de o baie de un somn bun. Contrar asteptarilor, dup ace am cunoascut-o pe frumoasa Jessica si minunata ei familie, mi-am facut o baie, m-am aranjat si am iesit sa-i cunosc o parte dintre prieteni si sa vizitam frumoasa localitate Sulmona pe timpul noptii cand strazile

romani, se simtea emotia si dorul de acasa… Sper, ca intr-o buna zi, sa pot reintalni acei oameni minunati care m-au fascinat prin felul lor deschis de a fi, prin naturaletea si sinceritatea cu care ne-au tratat. O calatorie din care am avut mult de invatat despre istoria lumii, despre cultura si civilizatia romana , in care am descoperit ca tinerii au probleme asemanatoare fie ca sunt dintr-o tara sau alta si am invatat ca numai unindu-ne eforturile, colaborand si muncind cu multa seriozitate si daruire, putem construi o lume mai buna in centrul careia sa se afle grija pentru OM. Multumiri sincere U.E pentru fondurile alocate si tuturor celor care au depus eforturi sustinute pentru ca proiectul Comenius sa poata fi realizat si in scoala noastra.

Eleva Angelica Gheorghe Cls. X U2.

Am asteptat cu nerabdare plecarea in Italia pana intr-un moment cand am aflat ca persoanele cu care ma imprietenisem in Grecia nu vor participa la aceasta mobilitate. Incepusem sa-mi fac probleme si sa ma gandesc ca aceasta experienta nu va fi la fel de frumoasa ca cea din Grecia. Din fericire, nu a fost asa si inca din avion am ramas surprinsa. Zborul a fost foarte placut, iar privelistea in egala masura. Chiar daca drumul de la Roma la Sulmona a fost obositor, compania colegilor a fost de mare ajutor. Prima impresie despre Italia s-a format atunci cand am ajuns in Sulmona si am fost intampinati cu caldura de cativa profesori si elevi. Puteai observa cu usurinta cat de ospitalieri, prietenosi si calmi sunt. Liceul lor este putin diferit de al nostru. Au mai multe clase, cu un numar mult mai mic de elevi, nu au uniforme si aveau ore de curs inclusiv in weekend. Mancarea lor a fost buna, in special pizza de care nu m-am putut dezlipi toata saptamana.

erau foarte agglomerate si totul era plin de viata. Dupa o noapte plina de emotii placute nu m-am putut trezi mai devreme de ora 10:00, poate nici atunci nu ma trezeam dar a trebuit s-o fac pentru ca familia mea din acea saptamana imi pregatisera o mini-excursie la Pescara. Acolo , noi fetele ne-am oprit unde ne place cel mai mult –la mall. Pentru prima data am gustat mancare italieneasca. Si cu ce sa incep daca nu chiar cu faimoasa pizza, si nu cu un fel ci cu 4, fiindca la ei asa se obisnuieste. ”Gelato”, inghetata italieneasca cu toate aromele posibile, mi-a facut, incepand din ziua aceea, deliciul fiecarui sfarsit de masa. Dar, dupa un weekend grozav, trebuia sa vina ziua de luni, cand aveam de mers la scoala. Ce crdeati ca am scapat?!! nuuuu, ba chair aveam prima reuniune la 8:30 h. Norocul nostru ca n-am facut ore fiindca profesorii si elevii erau foarte curiosi sa afle despre noi si tara noastra cat mai multe. Marti a fost ziua cea mai asteptata, cea mai grozava, dar si cea mai obositoare. Am vizitat Roma. Asteptam demult. A fost grozav, dar picioarele noastre “strigau” de durere. Insa durerea trece, amintirile raman, iar Roma ne-a dezvaluit peisaje si locuri fascinante - la faimosul Coloseum, la Columna lui Traian, Pantheonul si, cel care mi-a placut cel mai mult, Palatul lui Victor Emanuel al II-lea. Roma nu contenea sa ne surprinda cu cate ceva magnific la fiecare pas. A fost o calatorie de vis, cu intoarceri in timp de sute si chiar mii de ani, o lectie de istorie pe viu tinuta de un professor excellent – ghidul nostrum- care nu mai contenea din povestit cand in franceza, cand in engleza si completa in italiana…totul numai ca sa intelegem cat mai bine importanta faptelor istorice care ne erau amintite de monumente la tot pasul. A doua zi a fost una in care ne-am putut reface dupa atata oboseala acumulata in cetatea Romei. Intr-o regiune linistita de munte langa un lac cu o superba priveliste pe care ochii mei au fost capabili s-o vada pana in acel moment, am facut un picnic care ne-a relaxat pe toti. Ahh, Scanno a

Au existat iesiri cu adevarat relaxante ca de exemplu: excursia la Roma si mai ales picnicul de la Scanno. Ultima zi a fost cea mai frumoasa. Am fost foarte mandra sa port costumul traditional in fata partenerilor nostri europeni, sa recit o mica parte din “Luceafarul” si sa prezint un dans traditional. Seara am avut pregatite doua dansuri moderne si am fost fericita sa vad fetele incantate din public. Despartirea finala a fost foarte grea, nu o sa uit niciodata cat am plans pentru ca imi era greu sa ma despart de persoanele minunate pe care le-am intalnit acolo cu care am legat prietenii adevarate si durabile. Pentru mine, participarea la mobilitatea din Italia a fost ceva unic, o experienta minunata, la fel ca si cea din Grecia. Am acumulat cunostinte noi invatand din practica si mi-am facut prieteni atat din randul colegilor mei de la liceul unde invat, pe care pana atunci ii tratam doar cu un salut indiferent iar acum suntem foarte apropiati datorita experientelor traite impreuna in situatii adevarate de viata. In incheiere, as dori sa multumesc tuturor celor care au facut posibila existenta unui astfel de proiect in scoala noastra si sa-i asigur pe colegii mei din scoala ca merita cu adevarat sa te implici atunci cand ti se propun activitati in proiecte internationale pentru ca nu ai nimic de pierdut ci dimpotriva ai foarte multe de invatat si castigi o experienta care te poate ajuta mult mai tarziu in viata.

Eleva Denisa Filip, Cls. XI-U1

fost o reala placere! Peisajele muntilor Abruzzi iti taie respiratia iar istoria si legendele apar de pretutindeni. Consider ca ultimele zile au fost cele mai “urate” deoarece Joi a trebuit sa repetam sis a lucram, la scoala si la sala teatrului din Sulmona, toata ziua pentru ca vineri urma sa ne reprezentam scoala si tara asa cum se cuvine la ceremonia oficiala de incheiere a proiectului. Ziua de vineri a fost o zi in care fiecare delegatie a prezentat ceea ce a avut mai bun si s-a straduit sa lase o amintire cat se poate de placuta celorlalti parteneri. Emotiile ne-au dat mult de furca insa delegatia noastra a fost foarte apreciata pentru tot ceea ce am prezentat: filmul “Tentatii, reverie si decizii”, dansurile traditionale romanesti, recitarea poemului “Luceafarul” – fragment, si nu in ultimul rand interpretarea muzicii clasice, in limba italiana, de catre colegul nostru Dinu David :”O,sole mio!”. Sambata, tristetea a luat locul oricarui alt sentiment , iar despartirea a fost foarte dificila. Legasem prietenii care ne-au marcat profund. In concluzie, deplasarea in Italia a fost o experienta inedita din care am invatat multe lucruri interesante si folositoare, mi-am facut prieteni pe care sper sa-i am pentru toata viata, am inteles ca este o “altfel de lume”, o civilizatie total diferita de a noastra si ca nu degeaba e apreciata de romanii care ajung pe acolo, am invatat si putin limba italiana si am mai invatat ca un necunoascut iti poate fi mult mai bun prieten decat unul pe care il stii de o viata intreaga dar nu reusesti sa-l cunosti cu adevarat pentru ca asa are mentalitatea. E uimitor !

Eleva Ana Maria Ene Cls. XI-U3

In primul rand , as vrea sa mulțumesc echipei de profesori din scoala noastra precum si doamnei profesor coordonator al proiectului, Marin Cornelia Elena, ca mi-au propus participarea la activitatile organizate in cadrul proiectului Comenius si ca mai apoi mi-au apreciat munca si

>>> Venind ziua cea mare, ziua ceremoniei oficiale, ziua in care trebuia sa-mi reprezint scoala si tara cu cinste si mandrie, am avut foarte multe emoții. Va spun acest lucru pentru ca asa cum bine stim fiecare dintre noi , Italia este centrul muzicii culte clasice, si eu trebuia sa interpretez muzica clasica. Pentru festivitatea

au fost de acord cu participarea mea la delegatia ce a reprezentat liceul nostru in Italia, la Sulmona, cu ocazia reuniunii comune internationale. Am fost foarte fericit! Atunci cand am plecat m-au incercat diferite sentimente de dor de familie , prieteni pe care i-am lasat in urma , dar gandul ca ma reîntorc acasă in doar 7 zile ma multumea oarecum. În acelasi timp ma gandeam la cum anume va fi acolo, ce fel de oameni voi întalni si ce fel de experiente voi avea . Și iată ca am ajuns ! Oamenii au fost mai mult decât primitori și m-am simțit ca la mine acasă. Întotdeauna ei au pus problemele mele pe primul loc si m-au ajutat chiar sa invat unele cuvinte din limba italiana pentru a ne putea intelege mai usor. Limbile straine invatate la scoala atat franceza cat si engleza m-au ajutat foarte mult. Am gustat din nemaipomenitele paste italienesti facute de mama colegului italian, Maurizio . Țin sa va spun ca paste mai bune ca acelea nu mai mancasem pana atunci. >>>>>>

oficiala de incheiere a proiectului nostru, am ales ca repertoriu melodia nu numai celebra dar si extraordinar de cunoscuta in toata lumea si anume “O sole mio”. Revenind la faptul ca am avut emotii va voi spune si motivul: Mi-am dorit din tot sufletul ca interpretarea acestei melodii de catre mine sa fie la inaltimea asteptarilor publicului din Italia. Si asa a si fost. Spre bucuria mea, italienii au fost incantati si foarte bucurosi sa ma asculte . Traditiile si oamenii din Italia sunt extraordinari si ori de cate ori voi avea ocazia sa trec prin Italia voi vrea sa ma revad cu prietenii ce i-am lasat acolo si de care ma leaga ceva puternic si greu de descries in cuvinte. Concluzia pe care o trag, acum la sfarsitul tuturor experientelor pe care le-am avut in cadrul proiectului Comenius, atat in scoala mea cat si la intalnirea comuna din Sulmona, este aceea ca se merita pe deplin sa participi la astfel de activitati pentru ca ele te calesc, te ajuta sa progresezi, iti deschid ochii catre o lume pe care nici nu banuiai inainte ca exita, pe scurt: devii alt om.

Elevul Dinu David, Cls. X R

Tehnoredactare computerizata: coordonator proiect pentru Romania, prof. Cornelia Elena Marin