18

CAP. II. LOGISTICA - ISTORIC, DEFINIŢII, MODALITĂŢI DE ABORDARE,

DEFINIREA FLUXURILOR SCM, PROCESUL LOGISTIC – FUNCŢIILE DE BAZĂ

II. 1. ISTORICUL APARIŢIEI LOGISTICII

Termenul de logistică este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii,

însă în alte domenii logistica există de multă vreme.

Sensurile logisticii în Roma Antică:

logiste - se înţelegea intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este

nevoie pentru a duce un război,

logisteo = administrare - gestionarea fluxurilor necesare reuşitei militare,

logista – ofiţer însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru legiunile romane.

Principiile logisticii sunt de origine militară. Conducătorii militari au fost primii care

au dat o utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului,

fiind considerată ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele. Pentru militari logistica

cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit de a aplica planurile startegice şi tactice.

Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce trupele în acel loc.

Dacă avem în vedere perioada de timp de 3 500 ani de la apariţia omului din care

numărul anilor de război au fost de 3 165 ani, numărul de războaie purtate fiind de 8 000,

putem să ne formăm o imagine de ansamblu asupra importanţei logisticii şi a evoluţiei nevoilor

pentru un combatant:

PERIOADA ANALIZATĂ NECESARUL PE COMBATANT

LEGIONAR ROMAN 300 kg

SOLDAT 1914 4 tone

SOLDAT 1945 26 tone

RĂZBOIUL DIN GOLF 3 logisticieni / soldat combatant –

360 tone

Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult în sec. al XVIII-lea ca ştiinţă a

raţionamentului. In timpul celui de-al doilea război mondial americanii utilizau cuvântul

logistics pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb, reparaţii) şi

mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi timpul dorit.

Deşi noţiunea de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este prezentă în

anumite lucrări încă din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de circulaţia actuală decât cu

19

ocazia celui de-al doilea război mondial şi mai ales sub impulsul generalului Marshall, în acea

vreme consilier militar al preşedintelui Roosevelt.

Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de fluxuri

necesare pentru optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv punerea la

dispozitia Europei de resurse de tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie” pentru a atinge

cît mai repede posibil obiectivul principal al reconstrucţiei după război, urmărind să se

introducă prosperitatea în ţările vestice care au fost incluse în acest plan.

Aplicată la activitatea întreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă, ce

urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de informaţii, a

fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii militare au fost

preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi distribuţia mărfurilor.

II. 2. DEFINIŢII ALE LOGISTICII

European Logistics Association - organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea

fluxurilor de bunuri de la concepţie, aprovizionare până la producţia şi distribuţia către

clientul final cu satisfacerea exigenţelor pieţei cu un cost minim.

Asociaţia Americană de Marketing – transportul şi manipularea mărfurilor de la

punctul de producţiei la punctul de consum sau de utilizare.

Asociaţia Logisticienilor din Franţa - ansamblul activităţilor având ca scop punerea

în operă, la cel mai mic cost, a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la

momentul când există o cerere. Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea

uzinelor şi a antrepozitelor, aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului,

stocajul şi gestiunea stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi

manipularea.

Alte accepţiuni ale definiţiei:

ansamblul activităţilor care au ca scop punerea la dispoziţie cu cost minim a unei

calităţi de produse în locul şi la momentul în care există cerere,

logistica are ca principală misiune gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la

furnizori până la clienţi.

La ora actuală nu există o definiţie perfectă a acestei funcţii. Vom defini logistica -

ansamblul activităţilor având ca obiectiv realizarea celui mai mic cost pentru o cantitate

determinată dintr-un produs sau grupe de produse, ţinând seama de locul şi momentul când

o cerere este creată sau există deja.

Principalii factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii în SUA au fost următorii:

a) Evoluţia pieţelor – schimbându-se raportul dintre cerere şi ofertă, pieţele au devenit

pieţe ale cumpătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid şi obligă furnizorii să

20

livreze prompt mărfurile pentru a satisface nevoile clienţiilor şi a rămâne astfel competitivi. In

prezent pieţele s-au extins foarte mult devenind internaţionale. Distanţele geografice şi de timp

între furnizori şi utilizatori sau consumatori forţează exportatorii în perfecţionarea livrării de

produse. Ei sunt nevoiţi să-şi asume tot mai multe riscuri datorită numărului mare de frontiere,

zone juridice, lingvistice, culturale, de climă pe care trebuie să le parcurgă.

b) Perfecţionarea metodelor de producţie – datorită progresului tehnic, producţia a

devenit enormă, de o înaltă tehnicitate şi în ceea mai mare parte automatizată.

c) Perfecţionarea produselor – a necesitat mult timp destinat cercetării şi îmbunătăţirii

produsului, determinând cheltuieli financiare ridicate, ceea ce obligă producătorii şi furnizorii

să nu-şi permită nici un risc pe piaţă.

d) Noile tehnologii - conjunctura economică superioară a favorizat realizarea unor

progrese tehnice, tehnologice, electronice şi metodice deosebite (cercetări operaţionale, teoria

sistemelor, simularea, teoria deciziilor) care şi-au găsit aplicaţii fructuoase în domeniul

logisticii.

e) Imbunătăţirea managementului în gestionarea întreprinderilor – factorii

menţionaţi mai sus au determinat ca managementul şi gestiunea întreprinderii să fie mai eficace

la toate nivelurile, cerând să fie mai rapizi, mai agresivi pentru a satisface nevoile clienţilor,

printr-o deservire perfectă a cererii existente pe piaţă.

II.3. MODALITĂŢILE DE ABORDARE A LOGISTICII

Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special complexitatea

activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să

considere şi să trateze ansamblul mişcării şi stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor de

schimb şi produselor finite ca un sistem, fiind astfel două posibilităţi de abordare a sistemului

logistic:

abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem,

abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.

Abordarea analitică

Dacă avem în vedere componentele unui sistem, trebuie să definim mai întâi

următoarele elemente:

sistemul,

obiectivele,

indicatorii de performanţă,

variabile de acţiune,

flux,

resuse,

activitate,

proces.

21

Fig .nr.2.1. Schema de ansamblu a viziunii analitice a procesului logistic.

Sistemul – ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un

obiectiv şi în relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea cu

mediu, putem avea sisteme deschise şi sisteme închise (fără schimb cu exteriorul). Exemple de

sisteme: de producţie, comercial, financiar, informaţional.

Sistemul de producţie – este ansamblul de resurse (umane şi tehnice) a căror

finalitate este de-a transforma un flux de elemente fizice pentru a satisface cerinţele

clienţilor, fiind format din subsisteme: decizional, informaţional şi fizic.

Obiectivul – reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un

timp dat permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de

termen şi valoare.

Indicatorii de performanţă – mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau

proces în raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.

Variabile de acţiune – parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau

procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.

Flux – deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.

Activitate – ansamblu de sarcini elementare, realizate de persoane care produc

elemente de ieşire având ca punct de plecare elemente de intrare.

INTRĂRI

SISTEM

FLUX

INTERN

RESURSE

VARIABILE DE

ACŢIUNE

OBIECTIVE

E

TERMEN

VALOARE

IEŞIRI

CAPTOR

INDICATOR

DE

PERFORMANŢĂ

22

Proces – ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor

fluxului; complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus.

Procesul este caracterizat de un început şi un sfârşit şi este definit de 3 elemente sub

forma de:

entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii:

interorganizaţionale, interfuncţionale, interpersonale, etc.),

obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii),

activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale

şi operaţionale).

Vom evidenţia finalitatea întreprinderii în relaţiile cu mediul său de evoluţie în figura

următoare:

Fig. nr. 2.2. Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern

VÂNZARE&

SERVICE

APROVIZIONARE PRODUCŢIE DISTRIBUÂIE

SURSE

MATERII

PRIME

CANALE DE

APROVIZIONARE

INGINERIE

/PROCESE

/PRODUSE

CANALE DE

DESFACERE

–CERERE

–PRODUSE

–SERVICII

–PREŢ

GESTIONARE

Interfeţe

Resurse materiale

Resurse umane

Cunoştinţe

Fluxuri ( marfuri, informatii,

monetare )

STRATEGIE

DEZVOLTARE

Produse

Piete

Aliante

Retele logistice

Gestiune

Resurse umane

Procese

(Activitati)

auxiliare

Procese

principale

PARTENERI

CONCURENTA SINDICAT

GUVERN

INTREPRINDEREA

Logistica interna

Misiune

Tehnologii

Know-how

PIAŢA

MUNCII

PIAŢA DE

CAPITAL

23

Definirea fluxurilor SCM

.

Fig. nr.2.3. Lanţul logistic – Suplly chaine

In această viziune lanţul logistic reprezintă :

integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care

furnizează bunuri, servicii şi informaţii şi care crează valoare (Ohio State University -

SCM Forum),

totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,

succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.

II.4. PROCESUL LOGISTIC – FUNCŢIILE DE BAZĂ

Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului de realizare a produselor

necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor întreprinderea va utiliza mai multe

funcţii de bază ale logisticii pentru gestiona şi a utiliza cele două tipuri de fluxuri (fizice – de

materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse de circulaţie.

Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la:

1. Previzionare

2. Aprovizionare, cumpărare

3. Gestionarea comenzilor

4. Gestionarea stocurilor

5. Gestionarea depozitelor

6. Manipularea produselor

7. Planificarea şi organizarea producţiei

8. Implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor

9. Fluxul de informaţii

10. Ambalare

11. Distribuţia şi transportul de mărfuri

12. Servicii către clientelă

Furnizor Aprovizionare

Fabricaţie

Asamblare Distribuţie Client

Comandă

Facturare / Plată Facturare / Plată

Comandă

24

Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat sistemul

logistic global al firmei în subsisteme ( vezi fig. nr. 2.4.).

Fig. nr.2.4. Descompunerea procesului logistic global în subsisteme logistice

Circulaţia fluxurilor în lanţul logistic este redată în figura de mai jos:

Fig. nr.2.5. Sensurile de circulaţei a fluxurilor în lanţul logistic

Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei nivele:

DISTRIBUŢIE PRODUCŢIE APROVIZIONARE

FLUXURI INFORMAŢIONALE

FLUXURI FIZICE FU

RN

IZ

OR

I

CL

IE

NŢ

I

Fluxul de informaţii

CLIENT

FINAL

CONSUMATOR

PRODUCŢIE DEPOZIT

FURNIZOR

DEPOZIT

DISTRIBUITOR

& TRANSPORT

MAGAZIN

TRANSPORT

Fluxul fizic al mărfurilor

Fluxul financiar

25

- operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic,

- subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc),

- sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară aconcepţiei de produs şi

de service după vânzare.

Fluxul de

informaţii

Funcţii

Fluxul de

materiale

AVAL

AMONTE

• Previzionarea

• Tratarea comenzilor

• Livrarea din depozit la consumator

• Gestionarea stocurilor de produse finite

• Stocarea în depozite de distribuţie

• Transport uzină-depozit

• Condiţionare-ambalare

• Stocarea pieselor în uzină

• Programul de fabricaţie

• Gestionarea materilor prime

• Stocarea materilor prime

• Transportul materilor prime

• Cumpărarea materilor prime

AVAL

AMONTE

Tabelul nr.2.1. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a fluxurilor

Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este divizată într-o

succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de susţinere a marketingului şi

a producţiei. Aceste funcţii au fost împărţite în:

operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,

operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea, cumpărarea,

ambalajul, manipularea şi administrarea, ordononţarea producţiei,

toate acestea fiind îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.

26

Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o

regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui pilotaj

distinct:

I) zona amonte:

programarea cumpărării – achiziţiei,

aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.

II) zona întreprindere:

planificarea şi ordonanţarea producţiei,

aprovizionarea posturilor de lucru,

circulaţia producţiei neterminate.

III) zona aval:

distribuţia fizică,

transportul,

service-ul după vânzare.

Plecându-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii întreprinderii s-a ajuns la

definirea acesteia într-o viziune managerială: - logistica este un instrument de pilotaj al

fluxurilor fizice prin fluxurile de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor analizei

sistemelor s-au stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de distribuţie.

Subsistemul logistic global – are în vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează pe

lungimea traseului ce porneşte de la previzionare surselor de materii prime până la clientul

final, cuprinzând aprovizionarea – logistica amonte, producţia – logistica internă (industrială) şi

distribuţia – logistica aval (comercială).

Dacă se are în vedere gradul de participare al responsabililor cu logistica şi impactul

deciziilor logistice asupra activităţii firmei, ca şi natură a deciziei, acestea sunt sintetizate în

tabelul de mai jos:

27

Gradul de

participare al

responsabililor

cu logistica

Natura decizilor

Gradul si

durata

impactului

deciziilor

logistice

MIC

MARE

• Localizarea unei uzine noi

• Definirea standardelor de servire a

clientelei

• Schimbarea preţurilor pe zone

geografice

• Redistribuirea produselor pe uzine

• Redefinirea zonelor de vânzare

• Negocierea contractelor de

cumpărare

• Introducerea unei noi linii de produse

• Reorganizarea procedurilor de

gestionare a stocurilor

• Reorganizarea procedurilor de tratare

a comenzilor

• Alegerea mijlocului de transport

• Localizarea unui depozit nou

MARE

MIC

Tabelul nr. 2.2. gradul de participare şi impactul deciziilor logistice

In capitolele ce urmează vom studia logistica de aprovizionare – amonte, logistica

internă – de producţie şi logistica de distribuţie – aval, pentru ca în final să se poată construi şi

pilota un SC în funcţie de particularităţile pe care întreprinderea respectivă le comportă.