Locotenent ALEXANDRA DAN

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA:

„ANALIZA DINAMICII POLITICII EXTERNE

A UNIUNII EUROPENE ÎN SPAȚIUL SINO-EUROPEAN:

DE LA COLABORARE ECONOMICĂ LA PARTENERIAT

STRATEGIC”

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

Comandor prof.univ.dr.

IOAN CRĂCIUN

- BUCUREȘTI, 2017 -

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”

Nr. __________ din _______________

NECLASIFICAT

Exemplar .......

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de

DOCTOR în Informații și Securitate Națională

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 24

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 24

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. TEORII OCCIDENTALE DE ANALIZĂ A RELAȚIILOR

INTERNAȚIONALE

1.1. MODELE DE COMPORTAMENT ÎN ȘCOLILE TEORETICE DE

RELAȚII INTERNAȚIONALE

1.2.1. LIBERALISM ȘI NEOLIBERALISM

1.2.1.1. Liberalismul

1.2.1.2. Neoliberalismul

1.2.2. REALISM ȘI NEOREALISM

1.2.2.1. Realismul clasic

1.2.2.2. Neorealismul

1.2.3. PERSPECTIVA CONSTRUCTIVISTĂ

1.2. COOPERAREA ȘI POLITICA DE PARTENERIAT ÎN RELAȚIILE

INTERNAȚIONALE

1.3. EFECTELE GLOBALIZĂRII ASUPRA SISTEMULUI DE RELAȚII

INTERNAȚIONALE

1.4. DEFINIREA CONCEPTULUI DE PARTENERIAT STRATEGIC

CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚI ALE UNIUNII EUROPENE ȘI

CHINEI CA ACTORI ÎN SISTEMUL DE RELAȚII INTERNAȚIONALE

2.1. UNIUNEA EUROPEANĂ

2.1.1. PIAȚA UNICĂ ȘI MONEDA EURO

2.1.2. POLITICA DE COEZIUNE

2.1.3. POLITICA EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE COMUNĂ

2.2. REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ

2.2.1. SISTEMUL POLITIC

2.2.2. PUTEREA LATENTĂ

2.2.2.1. Dezvoltare economică

2.2.2.2. Dezvoltare tehnologică

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 24

2.2.2.3. Populația

2.2.2.4. Calcularea puterii latente

2.2.3. PUTEREA MILITARĂ

2.2.3.1. Forțele terestre

2.2.3.2. Forțele navale

2.2.3.3. Forțele aeriene

2.2.3.4. Capabilitățile spațiale

2.2.3.5. Operațiile cibernetice

2.2.3.6. Calcularea puterii militare

2.3. COEZIUNEA COOPERĂRII ÎN CADRUL PARTENERIATULUI

STRATEGIC DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CHINA

2.4. POZIȚIONAREA SISTEMICĂ A UNIUNII EUROPENE ȘI CHINEI

2.4.1. ROLUL UNIUNII EUROPENE PE SCENA INTERNAȚIONALĂ

2.4.2. INTEGRAREA CHINEI ÎN SISTEMUL DE RELAȚII

INTERNAȚIONALE

CAPITOLUL III. RELAȚIILE DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CHINA

– DE LA COOPERARE LA PARTENERIAT

3.1. CONTEXTUL GENERAL AL COOPERĂRII DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI CHINA

3.1.1. POZIȚIA UE FAȚĂ DE CHINA, LIBERALISM VS. REALISM

3.1.2. POZIȚIA CHINEI FAȚĂ DE UE, REALISM VS. LIBERALISM

3.1.3. COOPERAREA DINTRE CHINA ȘI PRINCIPALELE STATE

MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

3.1.3.1. Germania

3.1.3.3. Franța

3.1.3.4. Europa centrală și de est: Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia

Ungaria

3.1.3.5. Evoluția cooperării în contextul crizei economico-financiare

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 24

3.1.4. COOPERAREA DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CHINA ÎN

CADRUL FORURILOR REGIONALE ȘI INTERNAȚIONALE

3.1.4.1. UE, RPC și ASEAN

3.1.4.2. UE, RPC și ASEF

3.2. EVOLUȚIA RELAȚIILOR BILATERALE (1985-PREZENT)

3.3. PARTENERIATUL STRATEGIC DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ

ȘI CHINA

3.3.1. PILONII PARTENERIATULUI STRATEGIC DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI CHINA

3.3.1.1. Dialog politic

3.3.1.2. Dialog economic și comercial

3.3.1.3. Dialog people-to-people

3.3.2. COOPERARE ÎN DOMENIUL MILITAR

3.3.3. AGENDA STRATEGICĂ PENTRU COOPERARE UE-CHINA 2020

3.4. DEZAVUĂRI ÎN COOPERAREA UE-CHINA

3.5. RELAȚIILE DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CHINA ÎN

CONTEXTUL AFRICAN

3.5.1. UNIUNEA EUROPEANA ȘI AFRICA

3.5.2. CHINA ȘI GENERAREA UNUI NOU MODEL DE PARTENERIAT

3.5.3. DIVERGENŢE ŞI CONGRUENŢE

3.6. PARTENERIATUL STRATEGIC DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ

ȘI CHINA ÎN CONTEXT INTERNAȚIONAL

3.6.1. UE, CHINA ȘI SUA

3.6.1.1. SUA-pivot al contrabalansării în Asia-Pacific

3.6.1.2. Rolul SUA în Marea Chinei de Est

3.6.1.2. Rolul SUA în Marea Chinei de Sud

3.6.1.3. Disonanțe și congruențe în cooperarea trilaterală

3.6.2. UE, CHINA ȘI RUSIA

3.6.2.1. Cooperarea Rusia - China și goana pentru resurse

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 24

3.6.2.2. Influenta cooperării sino-ruse asupra Uniunii Europene

3.6.2.3. Parteneriatul Strategic sino-european și Rusia

3.7. PARTENERIATUL STRATEGIC SINO-EUROPEAN ȘI ROMÂNIA

3.7.1. COOPERARE DIPLOMATICĂ

3.7.2. COMERȚ ȘI INVESTIȚII

3.7.3. ROMÂNIA ȘI NOUL DRUM AL MĂTĂSII

3.7.4. COOPERARE CULTURALĂ ȘI INTER-SOCIETALĂ

3.7.5. VULNERABILITĂȚI ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN COOPERAREA DINTRE

ROMÂNIA ȘI CHINA

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

GLOSAR CU ABREVIERI ȘI ACRONIME

LISTA FIGURILOR ȘI LISTA TABELELOR

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 24

Cuvinte cheie: anarhie, balanța de putere, câștig absolut, câștig relativ,

cooperare, cultura comună, forța militară, idei, identitate, interdependență, interese,

globalizare, multilateralism, ordine mondială, organizații internaționale, parteneriat

strategic, percepții, politică externă, putere, regim internațional, relații internaționale,

securitate, sistem internațional, supraviețuire.

Teoria Relațiilor Internaționale este construită în literatura academică prin

abordarea realității complexe care extinde planul cunoașterii, plecând de la

conceptualizarea rațională a dinamicii politicii internaționale , în raport cu natura

umană, la generarea de noi modele epistemologice prin care sunt reliefate tendințele

actuale de metamorfozare a lumii. Reflectarea conceptuală a realității internaționale s-

a conformat traseului dialectic trasat de teoriile clasice construite pe aportul acordat

formelor materiale și formelor ideaționale în procesul cunoașterii. Astfel, realismul și

liberalismul au constituit axa tradițională de raportare a explicațiilor menite să

justifice evoluția sistemului internațional. Diversitatea aparatului conceptual s-a

extins ca urmare a integrării noilor cunoștințe, augmentând complexitatea realității în

dezbaterile intelectuale, dând naștere unor modele teoretice subsidiare.

Analiza politicii internaționale impune o abordare sistemică datorită

importanței pe care structura sa o incumbă asupra elementelor componente și a

influenței agenților și proceselor asupra sistemului. Starea de anarhie caracteristică

sistemului internațional, recunoscută atât de neorealiști cât și de neoliberali, exercită o

presiune asupra statelor a cărui intensitate admisă variază de la o cultură teoretică la

alta. Alături de anarhie, evoluția sistemul internațional incumbă o altă caracteristică a

sa, interdependența, promovată mai mult de neoliberalism și mai puțin de neorealism.

Rădăcinile dezbaterii privind gradul de intensitate al interdependenței manifestat în

sistemul internațional provin din posibilitatea dezvoltării relațiilor de cooperare. Prin

cooperare, actorii internaționali împărtășesc valori, norme, cunoștințe, construind o

cultură comună ce constituie fundamentul parteneriatelor viabile în contextul unei

lumi multipolare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 24

Teza de doctorat, intitulată „Analiza Dinamicii Politicii Externe a Uniunii

Europene în Spațiul Sino-European: de la Colaborare Economică la Parteneriat

Strategic” însumează rezultatele obținute în urma procesului de cercetare privind

cooperarea dintre Uniunea Europeană și China, evidențiind rolul Parteneriatului

strategic, atât în domeniul conceptual, completând literatură în domeniu, cât și în

domeniul pragmatic al RI, prin analizarea particulară a Parteneriatului strategic dintre

Uniunea Europeană și China.

Obiectivul general al tezei de doctorat constă în analizarea Parteneriatului

strategic dintre Uniunea Europeană și China, folosind ca fundament teoretic

conceptul de cooperare, expus din perspectiva principalelor terorii ale Relațiilor

Internaționale. Necesitatea de adaptare la schimbările ce survin în sistemul mondial a

impus actorilor adoptarea de noi strategii și cursuri de acțiune. În acest context

entitățile internaționale, constituite pe fundamente antagonice, s-au văzut nevoite să

coopereze pentru a se integra în procesul de evoluție.

Îndeplinirea obiectivului general al tezei se bazează pe obiective subsecvenţe

care determină și principalele direcții de cercetare.

Primul obiectiv subsecvent constă în identificarea cadrului teoretic de analiză.

În acest sens, am recurs la utilizarea principalelor teorii ale Relațiilor Internaționale,

Realismul și Liberalismul, precum și Neorealismul, Neoliberalismul și

Constructivismul social.

Al doilea obiectiv subsecvent urmărește analizarea profilului internațional al

Uniunii Europene și Chinei. Conturarea politicilor externe ale celor doi actori se

succed identificării unor modele comportamentale specifice, prin raportare la

interpretările liberaliste, respectiv, realiste.

Al treilea obiectiv subsecvent constă în identificarea principalelor stimulente

care susțin Parteneriatul strategic dintre Uniunea Europeană și China. Prin

conceptualizarea noțiunii de parteneriat, am urmărit explicarea cooperării sino-

europene și instituționalizarea acesteia. Determinarea factorilor stimulativi ai

procesului de cooperare dintre China și Uniunea Europeană se succede analizării

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 24

viabilității Parteneriatului strategic și identificării efectelor acestuia asupra

partenerilor și asupra structurii sistemului internațional. Cooperarea dintre Uniunea

Europeană și China constituie o bază în vederea analizării relațiilor dintre România ca

stat membru al Uniunii Europene și China.

Ipoteza tezei de doctorat este că Parteneriatul strategic dintre Uniunea

Europeană și China este determinat de natura sistemului internațional, utilitatea

sa regăsindu-se în contribuția adusă securității vieții internaționale.

Demonstrarea valabilității ipotezei urmărește cele trei capitole ale tezei de doctorat,

plecând de la premisa că structura conține atât elemente materiale, cât și elemente

ideaționale care construiesc identitățile și interesele actorilor, și în cadrul căreia

cooperarea se fundamentează pe „idei împărtășite”1.

Procesul de cercetare este clădit pe întrebări cauzale de tipul „de ce?” sau

„cum?”, care se focalizează pe fenomenele generatoare de efecte, dar și pe întrebări

constitutive care evidențiază condițiile de posibilitate. Investigațiile explicative sunt

concentrate pe formularea unor răspunsuri pertinente la întrebările „De ce cooperează

Uniunea Europeană cu China?” „Cum este posibil Parteneriatul strategic dintre

Uniunea Europeană și China?” și „Care sunt efectele Parteneriatului strategic dintre

Uniunea Europeană și China?”. În acest sens, demersul analitic a constat în studierea

bibliografiei (cărți de specialitate, articole, declarații oficiale) și interpretarea datelor

pe baza conceptelor specifice teoriilor liberaliste, realiste și constructiviste.

Rezultatele obținute în urma demersurilor de cercetare sunt expuse în cadrul

celor trei capitole principale.

Primul capitol, Teorii occidentale de analiză a relațiilor internaționale,

prezintă principalele curente ale Relațiilor Internaționale, precum și încadrarea

teoretică a noțiunilor de cooperare și parteneriat. Analiza conceptuală contribuie la

clarificarea termenilor folosiți în demersul analitic: interese, cooperare, parteneriat.

Explicarea cooperării dintre Uniunea Europeană și China printr-o singură teorie se

dovedește a fi deficitară datorită caracterului său complex, amplificat de elementul de

1 Alexander Wendt, Teoria socială a politicii internaționale, ediția în limba română, Editura Polirom, București, 2011.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 24

noutate. Realismul oferă o perspectivă redusă asupra cooperării. În schimb,

liberalismul și constructivismul social abordează consistent conceptul de cooperare,

oferind un cadru temeinic în analizarea politicii de parteneriat. Astfel, cadrul teoretic

de analiză include elementele definitorii ale conceptului de cooperare și parteneriat

strategic, extrase prin filtrul teoriei constructiviste și aplicate în relațiile dintre cei doi

actori. De asemenea, am abordat Parteneriatul strategic dintre Uniunea Europeană și

China și evoluția cooperării în contextul provocărilor actuale, accentuate de procesul

globalizării. Capitolul se finalizează cu prezentarea aspectelor principale referitoare la

viabilitatea Parteneriatului strategic, transferând noțiunea de parteneriat în realitatea

sistemului internațional.

În al doilea capitol, Particularități ale Uniunii Europene și Chinei ca actori în

sistemul de relații internaționale, am analizat modelele comportamentale ale Uniunii

Europene și Chinei, precum și coeziunea cooperării sino-europene. Comportamentul

celor doi actori se încadrează în perspective teoretice diferite, cooperarea dintre

aceștia necesitând un cadru de analiză specific Constructivismului social.

Prima parte a capitolului prezintă Uniunea Europeană, ca actor de sorginte

liberală, care susţine dezvoltarea intereselor europene comune, pe baza valorilor şi

normelor promulgate de către această. Funcționarea UE constituie un model liberal,

bazat pe o economie de piață competitivă și pe un sistem de protecție socială,

integrate într-un proiect de cooperare și integrare europeană, în acord cu valorile și

principiile democratice.

Politica Externă şi de Securitate comună reprezintă o standardizare a politicilor

naţionale conform diplomaţiei europene, pe baza unei culturi strategice comune şi a

normelor europene. Politica externă şi de securitate comună asigură Uniunii Europene

instrumentele necesare pentru gestionarea crizelor şi impunerea şi menţinerea păcii

internaţionale.

A doua parte a capitolului cuprinde analiza puterii relative a Chinei, având ca

determinante puterea latentă și puterea militară. Analiza include principalele state ale

sistemului internațional și vizează o comparație a nivelului de bogăție determinat de

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 24

venitul național brut, dezvoltarea tehnologică și dimensiunea demografică. S-a

demonstrat prin cifre exacte, preluate din bazele statistice ale Uniunii Europene,

Băncii Mondiale, Organizației pentru cooperare și dezvoltare economică, Conferinței

Națiunilor Unite pentru comerț și dezvoltare, nivelul ascendent al puterii latente al

Chinei. Se poate observa faptul că, veniturile Chinei au înregistrat o traiectorie

ascendentă, în 2014, acestea depășind venitul național brut al Statelor Unite ale

Americii, iar, în anul 2015, au devansat venitul național brut al Uniunii Europene. De

asemenea, dimensiunea demografică a Chinei a sporit nivelul de productivitate,

alături de retehnologizarea și modernizarea infrastructurii. Cu o populație de

aproximativ 1,4 miliarde, China depășește de 4 ori populația SUA și de aproape 11

ori populația Japoniei.

China a beneficiat de o capacitate militară dinamică, progresivă, atât cantitativ,

cât și calitativ. Eforturile de transformare a forțelor armate chineze au vizat

modernizarea tehnologică și creșterea capacității operative a Armatei de Eliberare a

Poporului pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor în toate mediile de acțiune.

Reformele la care este supusă Armata de Eliberare a Poporului vizează o creștere a

bugetului de apărare a și reducerea personalului militar. Astfel, la nivelul anului 2016,

bugetul s-a majorat cu 838,41% față de anul 2000, iar personalul militar s-a diminuat

cu aproximativ 30% față de anul 2000.

Ultima parte a capitolului prezintă coeziunea cooperării sino-europene prin

raportare la nivelul de înțelesuri comune și la consistența culturii comune. Uniunea

Europeană și China sunt actori construiți pe fundamente variate care generează

ideologii distincte, uneori divergente, însă au reușit să găsească un cadru comun de

înțelegere pe baza căruia și-au dezvoltat relațiile de cooperare. Deși relația UE-China

este diferențiată prin disensiuni privind protecția drepturilor intelectuale, securitatea

umană, politicile protecționiste și strategiile de dumping, cooperarea dintre Uniunea

Europeană și China se fundamentează pe o cultură comună constituită prin aderarea la

aceleași valori și principii, atribuind aceleași înțelesuri proceselor și fenomenelor

precum: dezvoltarea durabilă, investițiile în întreprinderi mici și mijlocii, stabilitatea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 24

financiară a monedei euro, securitatea nucleară, neproliferarea, schimbările climatice,

protejarea mediului înconjurător.

Rezultatele prezente ale cooperării denotă prevalarea capacității celor doi actori

de a depăși diferențele, creând noi oportunități de cooperare.

Al treilea capitol al tezei de doctorat, Relațiile dintre Uniunea Europeană și

China – de la cooperare la parteneriat, debutează cu identificarea contextului

general al cooperării sino-europene, oferind o analiză cronologică a etapelor de

cooperare pentru a evidenția modul de evoluție a relațiilor dintre cei doi actori.

Au fost analizate relațiile bilaterale ale Chinei cu principalele puteri din

Uniunea Europeană, precum și cu statele din Europa centrală și de est. S-au abordat

interesele economice, politice și de securitate, evoluția relațiilor economice și

comerciale, investițiile străine directe. Parteneriatul strategic stimulează cooperarea

statelor europene cu China, însă relațiile bilaterale sunt influențate și de implicarea

actorilor în procesul social, construit pe baza unei culturi comune.

Capitolul continuă cu transpunerea conceptului de Parteneriat Strategic în

practica abordată de UE și China, urmărind domeniile de cooperare, funcționalitatea

și durabilitatea acestuia. Prin gamă largă de cooperare (economică, politică, people-

to-people, securitate și apărare, dezvoltare durabilă) am ajuns la concluzia că

parteneriatul este unul comprehensiv, existând formule de cooperare pe o arie largă

de domenii.

Pentru a determina funcționalitatea parteneriatului am analizat modul de

instituționalizare și îndeplinire a obiectivelor enunțate, evoluția și finalitatea unor

proiecte și programe comune menite să consolideze statutul fiecărui actor. De

asemenea, numărul crescut și profunzimea consultărilor și reuniunilor furnizează

Parteneriatului o formulă funcțională a instituționalizării. Astfel, sprijinul reciproc,

dialogurile la nivel înalt, colaborările și proiectele comune au impus un trend

ascendent al eficienței Parteneriatului strategic dintre Uniunea Europeană și China, în

ciuda dezavuărilor care decurg din ideologia fiecărui actor.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 24

Prin analiza impactului Parteneriatului strategic asupra principalelor mari

puteri dar și influența acestora asupra parteneriatului, am concluzionat că acesta este

supus schimbărilor din mediul internațional. Deși până în prezent, Parteneriatului

strategic dintre Uniunea Europeană și China s-a dovedit viabil, acesta ar putea suferi

de pe urma dinamicii internaționale. Pentru a putea continua, acesta are nevoie de

implicarea ambilor actori, menținerea intereselor în evoluția acestuia și orientarea

eforturilor în acest sens.

Parteneriatul dintre Uniunea Europeană și China poate fi definit ca fiind

strategic, însă durabilitatea acestuia este afectată de provocările mediului

internațional. De asemenea, acesta este folosit ca un instrument al multilateralismului,

contribuind la asigurarea unui echilibru între parteneri.

Identificarea legăturii dintre Parteneriatul strategic UE-China și sistemul

internațional urmărește dinamica realității internaționale, prin raportare la poziția

adoptată de SUA și Rusia.

Deși China depinde de relațiile comerciale cu SUA, cooperarea dintre cei doi

actori este tensionată datorită asertivității Chinei în regiunile sale adiacente, precum și

a politicilor injuste. Pentru a limita acțiunile ofensive ale Chinei în regiunea Mării

Chinei de Est și a Mării Chinei de Sud, statele din sud-estul Asiei urmăresc

consolidarea relațiilor cu SUA, principalul actor cu competențe viabile în restabilirea

echilibrului balanței de putere. Relațiile dintre China și Rusia se încadrează în

domeniul economic și militar. Necesitatea Chinei de acces la resurse energetice

suplinește necesitatea Rusiei de obținere a resurselor financiare. De asemenea,

comerțul cu armament avantajează ambii actori, iar exercițiile militare comune

asigură instruirea ambelor armate. În acest context se evidențiază rolul Uniunii

Europene în dezvoltarea Chinei, prin relațiile comerciale care sunt extinse pe o arie

mai largă decât relațiile cu Rusia și mai puțin tensionate decât relațiile cu SUA.

Intereselor economice ale Uniunii Europene și Chinei, care au determinat

debutul cooperării sino-europene, li se adaugă interese de natură politică, militară și

de securitate. Satisfacerea intereselor e facilitată prin intermediul Parteneriatului

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 24

strategic care impune părților responsabilitatea de a se implica în asigurarea

securității regionale și internaționale. Ca actori principali ai mediului internațional,

UE și China contribuie la promovarea unui climat stabil prin cooperarea în domeniul

dezvoltării durabile, schimbărilor climatice, protejării mediului înconjurător,

combaterea protecționismului, securității nucleare, securității maritime. De asemenea,

soluționarea comună a problemelor globale este facilitată prin intermediul forurilor

internaționale, ASEM, ASEAN, ONU, summiturilor G20. Utilitatea cooperării sino-

europene, materializată prin proiecte și programe comune menite să sprijine

securitatea internațională, este generată de condiționarea îndeplinirii obiectivelor

naționale de stabilitatea mediului internațional.

Ultima parte a capitolului se focalizează pe relațiile dintre China și România.

Parteneriatul strategic dintre Uniunea Europeană și China reprezintă fundamentul

cooperării fiecărui stat membru al Uniunii cu colosul chinez. Principiile directoare ale

Uniunii Europene guvernează politicile externe ale statelor membre și dezvoltarea

relațiilor bilaterale cu state terțe. Cooperarea dintre România și China se desfășoară în

domeniul energetic, IT, lemnului, etc., privind schimburi comerciale, educaționale și

implicarea în proiecte comune. Impactul Chinei pe piața română nu este unul

dominant, însă efectele sale sunt resimțite în trendul ascendent al creșterii economice.

Implicarea României în proiectul One Belţ One Road reprezintă o oportunitate pentru

dezvoltarea comerțului, a investițiilor și infrastructurii de transport.

Concluziile tezei de doctorat, fundamentate pe cele trei capitole, urmăresc

îndeplinirea obiectivului general și a obiectivelor subsecvente.

În cadrul sistemului internațional, a cărui caracteristică predominantă este

anarhia, cooperarea dintre entitățile componente este determinată de interesele

acestora, precum și de evoluția sistemului. Actorii se implică în procese sociale cu

scopul de a-și satisface interesele și identitățile pe baza cărora își modelează

comportamentul. Astfel, prin intermediul procesului social la care se expun, statele își

ajustează comportamentul la stimulentele mediului, reproducând noi identități și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 24

interese. Constructivismul social promovează rolul ideilor și a înțelesurilor comune în

concretizarea cooperării, prin care se construiește o cultură cu produse comune.

Uniunea Europeană, ca actor liberal, reprezintă un model avansat al cooperării

statelor europene în scopul asigurării progresului economic și social. Politicile

Uniunii Europene urmăresc consolidarea securităţii Uniunii şi a statelor membre,

menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile

Cartei ONU, promovarea cooperării internaţionale, dezvoltarea şi consolidarea

democraţiei şi a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale.

Pe de altă parte, China s-a afirmat pe scena internațională ca actor cu

caracteristici realiste care urmărește consolidarea statutului de mare putere pe plan

mondial în scopul creșterii nivelului de securitate prin care se asigură supraviețuirea

în lumea predominată de anarhie.

Odată cu creșterea puterii, China a adoptat un comportament care diferă în

funcție de aria geografică în care își manifestă interesele. Dacă în proximitatea sa,

China și-a intensificat acțiunile asertive, suscitând amenințări la adresa vecinilor săi,

în relația cu Uniunea Europeană dar și cu România, a adoptat un comportament ce

tinde mai mult spre principii liberale. Acest fapt se datorează importanței elocvente a

partenerului european în dezvoltarea afacerilor chineze. Uniunea Europeană

reprezintă o sursă de augmentare a economiei chineze și de proiectare a puterii soft

prin promovarea valorilor politice și a unei politici externe conforme cu normele

internaționale care modelează ordinea internațională. Schimburile dintre societăți,

susținute de proiecte și programe comune, asigură integrarea Chinei în cadrul

comunității internaționale și consolidarea credibilității prin asigurarea unei reputații

pozitive pe plan mondial.

Cooperarea dintre Uniunea Europeană și China s-a configurat ca urmare a

evoluţiei sistemului mondial, prin reatribuirea şi redefinirea intereselor actorilor şi a

identităţii acestora, în concordanţă cu transformările din plan internaţional, devenind

un mijloc de atingere a obiectivelor economice, politice, culturale, etc. Ascensiunea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 24

celor doi actori şi evoluția identităţii lor au determinat o reorientare a obiectivelor

spre un dialog bilateral care să asigure îndeplinirea intereselor proprii. Această

cooperare, îndreptată spre obţinerea unei dezvoltări durabile de ambele părţi,

reprezintă un stimulent al acţiunii celorlalţi actori şi o transformare a mediului

internaţional.

Orientarea Uniunii Europene către Asia este susținută și evidențiată prin

Strategia globală pentru politică externă și de securitate comună, fiind fundamentată

pe cooperare și colaborare în domeniul comerțului și al investițiilor, al drepturilor

omului, schimbărilor climatice și în domeniul tehnologic și politic. În acest sens,

relațiile Uniunii Europene cu China sunt direcționate către o concurență echitabilă,

respectarea statului de drept, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, precum

și sporirea securității regionale și internaționale.

Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Populară Chineză, privite din

perspectiva constructivistă, pot fi relaţionate cu rezultatul interacţiunilor din cadrul

social, echivalent al sistemului internaţional. Dialogul dintre Uniunea Europeană și

China este o consecinţă a proceselor interactive din cadrul realităţii sociale, fiind

dezvoltat pe fundamentul normelor naţionale şi internaţionale ce definesc sistemul în

ansamblul său.

Uniunea Europeană și China au evoluat în contextul schimbării mediului

internațional și au răspuns la stimulentele oferite de acesta, prin materializarea

cooperării în Parteneriatul strategic. Ambii actori s-au conformat culturii colective a

sistemului, asumându-și responsabilitățile care survin din calitatea de actori principali

ai lumii și contribuie, în cadrul Parteneriatului strategic, la securitatea internațională,

definită atât ca obiectiv individual, cât și ca obiectiv comun.

În ciuda divergențelor dintre Uniunea Europeană și China, Parteneriatul

strategic, fundamentat pe cei trei piloni (Dialogul economic și comercial, Dialogul

politic și Dialogul people-to-people) continuă să producă efecte, atât asupra actorilor,

cât și asupra mediului internațional.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 24

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Bărbulescu, G., Noua Europă. Identitate și model european, Editura

Polirom, Iași, 2015.

2. Cioculescu, Ș., Introducere în Teoria Relaţiilor Internaţionale, Editura

Militară, Bucureşti, 2007.

3. Miroiu, A., Ungureanu, R. S. (coord.), Manual de relații internaționale,

Editura Polirom, Iași, 2006.

4. Scăunaş, S., Uniunea Europeană. Construcţie. Reformă. Instituţii. Drept,

Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.

5. Tabără, V., Duță, P., Neag, M., Considerații privind sistemul instituțiilor de

securitate, Editura TechnoMedia, Sibiu, 2009.

II. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Adler, E., Seizing the Middle Ground: Constructivism in World Politics, în

European Journal of International Relations.

2. Biscop, S., Renard, T., The EU’s Strategic Partnerships with the BRIC:

Where’s the Strategy, disponibil la http://www.egmontinstitute.be/wp-

content/uploads/2009/09/bepa_special_ bric_issue.pdf.

3. Burchill, S. et al., Theories of International Relations, Ediția a 3-a, New

York: Palgrave Macmillan, 2005.

4. Campbell, K., China in the International System, disponibil la

http://trilateral.org/download/files/china_internationalsystem.pdf.

5. Gilpin, R., Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului

global, București, Editura Polirom, 2004.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 24

6. Grevi, G., Partnerships for effective multilateralism: EU relations with

Brazil, China, India and Russia, Institute for Security Studies, Chaillot Paper 109,

Paris, 2008.

7. Hachigian, N., Chen, W., Beddor, C., China’s New Engagement in the

International System, disponibil la https://cdn.americanprogress.org/wp-content/

uploads/issues/2009/11/pdf/chinas _new_ engagement.pdf.

8. Kaplan, R., Butoiul cu pulbere al Asiei. Marea Chinei de Sud și sfârșitul

stabilității în Pacific, 2014, trad. Mihnea Gafița, Editura Litera, București, 2016.

9. Kennedy, P., Ascensiunea și decăderea marilor puteri. Transformări

economice și conflicte militare din 1500 până în 2000, trad. Laurențiu Ursu, Teodora

Moldvanu, Lucia Dos, Ramona Lupu, Editura Polirom, București, 2011.

10. Keohane, R., After hegemony. Cooperation and discord in the world

political economy, Editura Princeton University, Princeton, 1984.

11. Keohane, R., Nye, J., Putere și interdependență, trad. Adriana Ștraub,

editura Polirom, Iași, 2009.

12. Khandekar, G., Mapping EU-ASEAN Relations, disponibil la

http://fride.org/descarga/Mapping_EU_ASEAN_Relations.pdf.

13. Kirchner, E., Christiansen, T., Developments in EU-China Political

Dialogue in the Global Context, Conferința anuală UACES, Passau, septembrie 2012,

diponibilă la http://euchinacrn.org/wp-content/uploads/2014/03/UACES-2012_EU-

China_Panel1_TChristEKirch.pdf.

14. Kissinger, H., Despre China, trad. Vladimir Borțun, Dan Flonta, Editura

comunicare.ro, București, 2012.

15. Kissinger, H., Ordinea mondială, trad. Andreea Bădescu, Editura Rao,

București, 2015.

16. Levin, J., Tadelis, S., A Theory of Partnerships, Department of Economics

Stanford University, Stanford, 2002.

17. Lynch, M., China modernă, Editura Niculescu, Bucureşti, 2009.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 24

18. March, J., Olsen, J., The Logic of Appropriateness, ARENA Centre for

European Studies Working Papers, 2004, disponibil la https://www.sv.uio.no/arena

/english/research/publications/arena-publications/workingpapers/working-papers2004

/wp04_9.pdf.

19. Mearsheimer, J., Tragedia politicii de forță. Realismul ofensiv și lupta

pentru putere, trad. Andreea Năstase, București, Antet, 2001.

20. Morgenthau, H., trad., Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta

pentru pace, trad. Oana Bosoi, Alina Dragolea, Mihai Zodian, Editura Polirom, Iași,

2013.

21. Nye, J., S-a sfârșit oare secolul american?, trad. Ondine Cristina Dăscălița,

Editura Comunicare.ro, București, 2015.

22. Nye, J., Viitorul puterii, trad. Ramona Lupu, Editura Polirom, Iași, 2012.

23. Pangratis, A., EU statement on 5th Trade Policy Review of China,

01.07.2014, disponibil la https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/tradoc_149542.pdf.

24. Renard, T., Biscop, S., A Need for Strategy in a Multipolar World:

Recommendations to the EU after Lisbon, 2010, disponibil la

http://www.egmontinstitute.be/wp-content/uploads/2013/09/SPB-5_EU-Strategy-for-

a-Multipolar-World.pdf.

25. Russett, B., Grasping the Democratic Peace: Principles for a Post–Cold

War World, Princeton University Press, Princeton, 1993.

26. David A. Baldwin (ed.), Neorealism și Neoliberalism: Dezbaterea

Contemporană, Institutul European, Iași, 2010.

27. Vasconcelos, A., A Strategy for EU foreign policy, Institutul Uniunii

Europene pentru Studii de Securitate, Paris, 2010.

28. Vasquez, J., Realismul și Balanța de putere, Editura Polirom, București,

2012.

29. Vogel, E. F., Deng Xiaoping and the transformation of China, The Balknap

Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, England,

2013.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 24

30. Walt, S., Originile Alianțelor, trad.Camelia Boca, Editura Institutul

European, Iași, 2008.

31. Waltz, K., Teoria politicii internaționale, trad. Nicoleta Mihăilescu,

Editura Polirom, Iași, 2006.

32. Wendt, A., Anarchy is what States Make of it: The Social Construction of

Power Politics, disponibil la http://www.jstor.org/stable/2706858?seq=1#page_scan_

tab_contents.

33. Wendt, A., Teoria socială a politicii internaționale, Editura Polirom,

București, 2011.

34. Yanyi, Y., Forging a China-EU Comprehensive Strategic Partnership with

Global Influence, 12.11.2014, disponibil la http://www.friendsofeurope.org/ global-

europe/forging-china-eu-comprehensive-strategic-partnership-global-influence/.

35. Zakaria, F., De la bogăție la putere, trad. Ioana Brumă, Editura Institutul

European, Iași, 2012.

III. SURSE WEB

1. www.asef.org

2. www.bnr.ro

3. www.cfr.org

4. www.china-ceec.org

5. www.consilium.europa.eu/

6. www.data.oecd.org

7. www.data.worldbank.org

8. www.ec.europa.eu

9. www.eeas.europa.eu

10. www.egmontinstitute.be

11. www.eia.gov

12. www.europarl.europa.eu

13. www.fas.org

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 24

14. www.fmprc.gov.cn

15. www.foreignpolicy.com

16. www.globalfirepower.com

17. www.globalsecurity.org

18. www.ifc.org

19. www.imf.org

20. www.mod.go.jp

21. www.nato.int

22. www.oecd.org

23. www.pl.china-embassy.org

24. www.portal.onrc.ro

25. www.sipri.org

26. www.state.gov

27. www.un.org

28. www.unctadstat.unctad.org

29. www.unstats.un.org

30. www.wto.org

IV. REVISTE

1. *** Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, colecția din anii

2015-2016.

2. *** Impact Strategic, colecția din anii 2015-2016.

3. Ikenberry, J., The rise of China and the future of the West, Foreign Affairs

87/1, 2008.

4. Lipson, C., International Cooperation in Economic and Security Affairs, în

World Politics, Vol. 37, Nr. 1, Cambridge University Press, 1984.

5. Men, J., Va face criza financiară o superputere din China?, în „Revista

NATO”, mai 2009.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 24

6. Oksenberg, M., The China Problem, în Foreign Affairs, 1991, accesat pe

03.02.2015, disponibil la http://www.foreignaffairs.com/articles/46849/michel-

oksenberg/the-china-problem.

7. Oliver, C., Pooler, M., Europe split over whether to grant China market

economy status, Financial Times, disponibil la http://www.ft.com/intl/cms/s/0/2f5

81276a71611e5955c1e1d6de9 4879.html#axzz41JchTrvq.

8. Rinehart, I., The Chinese Military: Overview and Issues for Congress

Analyst, în Asian Affairs, 24.03.2016, disponibil la https://www.fas.org/

sgp/crs/row/R44196.pdf.

9. Zhimin, C., Huoban Zhanlue: Shiji zhijiao Zhongguo de Xianshi Lixiang

Zhuyi Waijiao Zhanlue [Partnership Diplomacy: China’s Realistic Idealistic

Diplomacy Strategy at the Turing of the Century], Taipingyang Xuebao, Pacific

Journal, 1999.

V. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

1. *** Actul privind piața unică II: 12 acțiuni prioritare pentru o nouă etapă

de creștere, Bruxelles, 3 octombrie 2012, disponibil la http://europa.eu/rapid/press-

release_IP-12-1054_ro.htm.

2. *** Actul Unic European, disponibil la http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:xy0027&from=RO.

3. ***Agreement between the Government of the Republic of the Philippines

and the Government of the United States of America on Enhanced Defense

Cooperation, disponibil la http://www.gov.ph/downloads/ 2014/04apr/20140428-

EDCA.pdf.

4. ***Agreement on Trade and Economic Cooperation between the European

Economic Community and the People's Republic of China – 1985, disponibil la

http://investmentpolicyhub.unctad.org/Download/TreatyFile/3104.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 24

5. ***Asia-Europe Cooperation Framework (AECF) 2000, disponibil la

http://www.aseminfoboard.org/content/asia-europe-cooperation-framework-aecf-

2000#Key.

6. *** Charter of Fundamental Rights of the European Union, Official

Journal of the European Union, C 326/391, 26.10.2012, disponibil la http://eur-

lex.europa.eu/legal-content/EN/ TXT/HTML/?uri=CELEX:12012P/TXT&from=EN.

7. ***China's policy paper on EU, 13.10.2003, disponibil la

http://www.chinamission.be/eng/zywj/zywd/t1227623.htm.

8. *** EU Strategy on China - Council conclusions, Bruxelles, 18.07.2016,

disponibil la http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11252-2016-INIT/en/

pdf.

9. ***EU-China 2020 Strategic Agenda for Cooperation, disponibil la

http://eeas.europa.eu/china/ docs/20131123_agenda_2020__en.pdf.

10. *** Joint Communication to the European Parliament and the CounciL

Elements for a new EU strategy on China, Bruxelles, 22 iunie 2016, disponibil la

http://eeas.europa.eu/archives/delegations/china/documents/more_info/eu_china_strat

egy_en.pdf, accesat în data de 20.03.2017.

11. ***Joint Declaration on EU-China Cultural Cooperation, disponibil la

http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/repository/education/international-

cooperation/documents/china/jointculture_en.pdf.

12. ***Trade and Economic Cooperation Agreement between the European

Economic Community and the People's Republic of China, disponibil la

http://europa.eu/legislation_summaries/external_relations/relations_with_third_countr

ies/asia/r14206_en.htm.

13. ***Tratatul de la Amsterdam, disponibil la http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/EN/ TXT/PDF/?uri=OJ:C:1997:340:FULL&from=EN.

14. ***Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea

Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, Bruxelles, 3

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

24 din 24

decembrie 2007, disponibil la https://www.consilium.europa.eu/uedocs/

cmsUpload/cg00014.ro07.pdf.

15. *** Tratatul privind Uniunea Europeană, versiune consolidată, Bruxelles,

28 mai 2010, disponibil la https://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/1341/1342/html

/index.ro.html.