O anul t f nr.z

locanrevista de proze scurta

SAROYAN

CU N N ING HAM ROM ILA

PANTU LUNGU

srBtgrEANU cnActut'tVIERU $ERBANcRotAN srAmscuILEA NAGY

POPA VICTUSpnrcAJnru MAZTLU

Cuprins

.. . unii dintre ei, excelen;i observatori ai lumii de azi, fac deschideri insolitedespre cAre vom vorbi, cu certitudine, ;i mai ti.rziu, indiferent daca ei vor

face sau nu urmdtoarea mutare literara.Cristian Teodorescu / Ce facem in numirut doi? / 5

- Domnule Kosak, n-are legatura cu banii. Eu vorbesc despre cum ar fi sd

fifi tn China gi sa aveli nevoie de ajutor din partea rasei albe.William Saroyan / 0mul care-gi tisase sufletutin munfii Scotiei / t7

E tn fafa tala coada de labacdnie, tgi cumpara figari gi snack-uri qi flirteazdcuvinzdtoarea jamaicana, care nu e citu;i de pufin amuzatd.

Michael Cunningham / Bestii / z7

Se cutremurd, era un craniu, il scapa tnfricoEata din mdini, aruncd o privirein direc{ia casei qi dezgropa restul oaselor.

Andrei Pantu / Cartea cu doui foi / 39

La fiecare pas, mugchii de pe gamba se incordau ;i defineau acele picioare

sexy cu pielea bronzata ;i mdtdsoasa.Horea Sibiqteanu / statker / 4l

Agaimitnchipui ca sundintunericul, mi-a spus Raul demult gi de atunci asta

tmitnchipui gi eu.Anca Vieru / Po4i, ugi, ferestre / 53

,,Tata!Tata! Undeeursul?",,Ursule...manga",povesterteCristinac-ambdi-guit eu. ,,Ce e aia mangi?" - a intrebat, mai timida, Lidia.

loan Groqan / Tati - slab povestitor / 63

,,O sd tncepem cu urmdtorul poem scurt, pe care fi-l notezi ca sa-l poli me-

mora. il spui culacrimi tn ochi chiar in seara asta": ,,Fard tine, rdnit, deznd-

dajduit, tmi tirii existenfa".Marian ltea / Poetul oragutui Baia-Sprie / 67

Era tot ea, dar in ak corp. Erau tnfricoqate de ceea ce se intdmpla, dar nu le

tncerca nicio parere de rau - nu o puteau suporta pe Stafidd.Luiza Popa / A fost odati in Zist I lg

3

s-au fotografiat cu avionul de doud persoane ldsat la vedere pe iarba pistei, dfuiq ,- *:l:au alergat pe terenul de golf de la o gaurd la alta, au dat ocol lacului gi pe m-suld si-au facut fotografii in soare.

Mircea Priciian i Zi tiberi / 8g

Totdeauna zdmbind, totdeauna tn blugi si tricou albastru, cu ceva scris peel, nu disting ce, cu pdldria albd, cu boruri mari, tntoarse, cu ciocate maro,vizibile atunci cdnd poza i-a surprins picioarele, pdna jos.

A. G. Romila / Cel care apirea ln pozele noastre / 95

Desigur, Lucius nu era un om rdu. N-ar fi mdncat copilagi la gratar. Niciturtd dulce, caci addncegte cariile gi dduneazd albului dinfilor.

Dan Lungu / Viala sexuaE a planetetor / 99

...iar fraza aceasta e dreptul meu la o poveste, gi il voi folosi pdnd la capat,pdnd Ia punct, eu am pus multe puncte, eu am fost ziarist, pe cdnd ziareleobignuiau sd existe, ;i noi, tineri cum eram, nu credeam cd ele vor muri...

Andrei Criciun I Aleer- I st...euin clipele mele negre imi imaginez cd sunt chiar sticla de bere din mdnalor, sticla goala cu o spuzd sdlcie de alcool pe fund, pasatd de la unul la altul,ciorditd din supermarket - e important sd fiu o sticld ciordita.

loana gerban lilit I tts

La liceu nu se duce, e corijent la trei materii: toata ziua baschet, Coca-Cola

;i mitivi! Nu tu ,Tdtufule, !i-e rdu, Tdtu;ule, vrei un pahar cu apd?"Bogdan-Alexandru Stinescu I Bafiifi I tzg

Sunt schimbdtor de huse la canapele. Md trezesc dimineaga, cam ca toatdlumea, ;i Etiu cd in ziua respectivd am de schimbat huse Ia atdlia clienfi.

Raluca Nagy / Canapelele / r35

Ghemuita pe banchetd, nu scotea o vorbd. Din fd;ul ei au tnceput sa iasdaburi, l-a desfdcut ;i a dat fularul la o parte. Avea 78 ani sau aproape...

Mihai Victus/ Zipadi gatbeni / r39

Murind, domnul Rotaru ar fi sdvirsit ceva firesc, normal, de bun-simf.Teodor Mazilu / tlescaf6 / r5r

4

=ii#

orescu

Cehcemin numiruldoi?

ebutul teribil alluiiocan mai, mai ci ne-ar fi ficut si dim in an-

xietatea autorilor primili atit de bine la prima lor carte, incit la

cea de-a doua ii lovegte fandacsia capodoperei, vrind sd fie mai

ceva decit cu cartea de debut. Una dintre chestiile de care ne era teamd: sinu ne trezim ci scriitorul romAn, orgolios cum iI gtim, nu se va mai bi'ga

in competilia de la numirul 2 din iocan, din cauza regulilor stricte de apa-

rilie in aceasti revisti. or, consacra\iiprozei scurte intr6 Ia bitaie, stirnifitocmai de aceastd competifie. La rindul lor, debutanfii reticenfi, dupa ce

au vazut cd,iocan nu e doar o promisiune, vor sd-si verifice aici puterile.

Daci revista asta ar fi fost doar una dintre multele in care noi ne citim

intre noi sau nici micar atit, chiar dac6, dintr-o ambilie, am fi scos 9i nu-

mirul doi, iocan ar intrat in plutonul mediocritifilor publicistice din Ro-

mAnia. Cele din categoria estetici in care autorii 9i redactorii se scdrpini

unii pe algi gi au impresia cd cei din bisericula lor sint lumea buni a lite-

raturii romine. Dupd cum veli biga de seami citindiocan 2, n-avem pre-

Cr$mtiam T**deresuxc

judecili de directie, n-avem prejudecili tematice, ci, la fel ca in primul #p6fm f*numir, publicim prozd. scurti care igi meriti numele. Am primit de la uniidintre autorii debutanfi cite un singur text. Nu gtim dacd aparitia in iocanii va face si scrie mai departe. Nu e obligatoriu. Dar unii dintre ei, excelentiobservatori ai lumii de azi, fac deschideri insolite despre care vom vorbi,cu certitudine, si mai tirziu, indiferent dacd ei vor face sau nu urmitoareamutare literari.

Poate chiar mai interesantiniocan 2 e cd unii dintre nou-veniti au, caprozatori, o artl poeticd precis conturate, care se simte inci de la inceputdin siguranta scrisului lor. E insr posibil ca alituri de ei, debutanfii talen-ta!i, dar pe care nu stii de unde sd-i iei, si dea mari lovituri, azi, doarbd-nuite. Aga se face ci iocan 2, dupd. ce am primit cele peste 200 de povestiripropuse, ni se pare mai mult decit al doilea pas al unui inceput. E o confir-mare ci proza scurti romAneasci renaste sau, mai exact zis, se trezegte cusucces dintr-un somn de pe urma ciruia i se prezisese decesul. I

C* facem in numirul doi?

Wiltiam Saroyan (r9o8-r98r) dra-maturg 5i prozator american de

origine armeani. A publicat peste

treizeci de romane gi votume depovestiri 9i este considerat un

mare prozator de [a jumitatea se-

colului trecut, alituri de He4ing-way, Steinbeck gi Faulkner. ln ro-

m6ne5te au apirul: Unu, doi,trageli u5a dupd voi!, Comedia

umand, Aventurile lui Wesley lac'kson, Neb uni e in fa m ili e g.a.

royan

Omulcare-ti lisasesufletul in muntii Scofiei

f n 1914, cind nu implinisem inci gase ani, un bitrin a venit, cintind la

I un cimpoi, pe San Benito Avenue gi, ajuns in fala casei noastre, s-a

Ioprit. Am iegit in fugi din curte 9i l-am aqteptat lingi borduri si in-

ceapi din nou, dar el ticea. Atunci i-am zis:

- Mi-ar plicea si mai cintali ceva.

El m-a intrebat:

- Tinere, ai putea si-i dai un pahar cu apd unui bitrin care si-a lisatsufletul in munfi?

- Care munfi?

- Munlii Scofiei, mi-a zis el. Deci, ai putea?

- $i ce face sufletul dumneavoastri in mun[ii Scofiei? l-am intrebat.

,7 WE6tiam't $*r*}u*gc

- Sufletul meu isi plinge acolo durerea. Pofi si-mi aduci un pahar cu F:"S*nl.';.+ a".api rece? "'

- Si mama dumneavoastrl unde e? am insistat eu.

- Mama e in Tulsa, Oklahoma, mi-a rispuns betrinul, insi nici sufletulei nu-i acolo.

- Da'unde-i?

- in munlii Scotiei, a zis bitrinul. Tinere, mor de sete!

- Cum se face ci membrii familiei dumneavoastri isi lasi mereu su-fletul in munti?

- Ag" sintem noi ficufi, mi-a rispuns batrinul. Azi aici, miine departe.

- Aziaici, miine departe? m-am mirat eu. Cum se poate?

- Azi viu, miine mort, a spus betrinul.

- $i unde este mama mamei dumneavoastri?

- in Vermont, intr-un origel numit White River, dar sufletul ei nu-iacolo.

- $i bietul ei suflet batrin si obosit a rimas tot in munfi?

- Taman acolo a rimas, a zis bitrinul. Fiule, imi dau duhul de sete.Tatil meu a iegit pe verandd, urlind ca un leu trezit din cele mai rele

cogmaruri.

- Johnny, a zbierat el, miscd-te naibii odati 9i adu-i omului o cani cuap5, pini nu cade mort de sete! Fir-ar si fie, asa te-am invifat eu si te porti?

- Pii nu mai poate omul si-ncerce si afle noutiti, din cind in cind, dela un treci.tor?

- Adu-i api bitrinului domn! mi-a ordonat tata. Ei, drace, nu mai staln{epenit acolo ca o paiafi! Adu-i de biut plnd nu cade mort de sete!

-Adu-i tu ceva de biut! i-am spus. Ci tot stai degeaba.

- Stau degeaba? s-a infuriat tata. Ah, Johnny, gtii prea bine ci incercsI compun in minte o poezie.

- De unde Dumnezeu si gtiu? i-am rlspuns. Nu faci decit si stai tea-pin pe verandi, cu minecile suflecate. Cum ag putea si gtiu?

- Ei bine, ar trebui si gtii!

- Buni ziua,l-a salutat bitrinul pe tatil meu. Fiul dumitale tocmaiimi spunea cit de plicuti si ricoroasi e clima prin aceste pirfi.

(,,Dumnezeule", mi-am zis, ,,nu i-am spus niciodati aga ceva! De unde-ofi scos-o?")

- Buni ziual i-a rispuns tata. Intrd putin si te odihnesti. E o onoarepentru noi si te invitim la masi., si gusti ceva.

Smul *are-qi [Hs*ss sufl*t*l ?n nrilrlgli Sc*giei r8

= - Domnule, i-a spus batrinul, mi-e o foame de lup. Am si profit de in-vitalia dumitale.

- Putefi si cintafi Drinkto Me Only withThine Eyes? l-am intrebat eu.

Mi-ar plicea si-I ascult la cimpoi. E cintecul meu preferat. Cred ci-mi place

mai mult decit orice alt cintec din lume.

- Fiule, a zis bitrinul, cind ai s-ajungi la virsta mea, ai si gtii gi tu cinu cintecele sint importante, ci piinea.

- Oricum, am zis, cu sigurantl mi-ar plicea s5-l aud.

Bitrinul a urcat treptele gi a dat mina cu tatil meu pe verandi.

- Me numesc Jasper MacGregor, i-a spus. Sint actor.

- Sint foarte fericit si te cunosc, a rispuns tata. Johnny, adu-i dom-

nului MacGregor un urcior cu api.M-am dus la fintind in spatele casei, am turnat nigte api rece intr-un

urcior gi i l-am dat bitrinului. L-a biut pe tot dintr-o suflare. Apoi s-a uitatin jur la peisaj, s-a uitat spre cer gi s-a uitat in lungul lui San Benito Avenue,

la cap6tul cireia soarele incepea si apund.

- Cred ci sint la cinci mii de mile depirtare de casi, a spus el. Credeli

c-ag putea primi un pic de piine cu brinzd cit sa md pot line pe picioare?

- Johnny, mi s-a adresat tatil meu, fugi la privilie gi cumpiri o fran-

zela gi un sfert de kil de brinzd.

- Di-mi bani, i-am cerut eu.

- Spune-i domnului Kosak si ne dea pe datorie, a zis el. Nu mai am

un ban, Johnny.

- Nu ne mai da, l-am lemurit. Domnul Kosak s-a siturat. E supiratpe noi. Zice cd nu muncim gi nu ne platim niciodati datoriile. ii slnte*datori patruzeci de cenfi.

- Tu du-te gi discutd cu el! a insistat tata. $tii ci asta-i treaba ta.

- Nici n-o si stea la discuqii. Domnul Kosak zice cd. nu-l intereseazi

nimic, nu vrea decit si-i dai cei patruzeci de cenfi.

- Du-te odati gi convinge-I si-!i dea o piine gi o bucati de brinzi. Te

descurci tu, Johnny!

- Du-te la privdlie, a intervenit 9i bitrinul, si spune-i domnului Kosak

s5-!i dea o franzele gi o bucati de brinzS, fiule!

- Haide, Johnny, du-te odatd! mi-ndemni tata. Pini acum ai reugit

mereu si aduci de-ale gurii, gi in zece minute ai si te-ntorci cu un prinzdemn de un impdrat.

t9 btrE{ii*sn Smr*gaat

- Zdudaci gtiu! am ficut eu. Domnul Kosak zice cdincerclm sd-l +ihg,"-:fffi Eau""4 ei+{F .-++qq iil !i:

ducem cu pregul Vrea si gtie cu ce te ocupi.

- Bine, spune-i, n-am nimic de ascuns. Scriu poezii. Spune-i domnuluiKosak ci scriu zi si noapte poezii.

- Bun, in reguli, dar nu cred ci va fi prea impresionat. Zice ci nu teduci niciodati si-fi caufi ceva de lucru, ca alli gomeril Zice ci egti leneg gi

nu esti bun de nimic.

- Atunci, Johnnn du-te gi spune-i ci nu e sinitos la cap! Du-te gi

spune-i individului ci tatil tiu este unul dintre cei mai mari poeti necu-noscuti in viagi.

- S-ar putea si nu-i pese, am zis, dar mi duc. Am si-mi dau silinta.Chiar n-avem nimic de mincare prin casi?

- Numai floricele de porumb, a rdspuns tata. De patru zile ron!5imfloricele, Johnny. Trebuie si faci rost de piine gi brinzi daci wei si-mi ter-min poemul.

- O si-mi dau silinfa.

- Si nu stai prea mult, mi-a zis gi domnul MacGregor. Sint la cinci miide mile depirtare de casi.

- O s-o tin tot intr-o fugd, am promis.

- Si, daci gdsegti vreun ban pe drum, mi-a adus aminte tata, si nuuiqi, facem juma'-juma'.

- in regule, am zis gi am luat-o la fugl spre privilia domnului Kosak,dar n-am gisit nici un ban pe drum, nici micar un penny.

Am intrat in privdlie, 9i domnul Kosak a mirit ochii.

- Domnule Kosak, am inceput eu, daci v-afi afla in China gi n-ati avea

nici un prieten pe lume gi nici un ban, v-a!i astepta ca un cregtin de-acolosi vi dea un sfert de kil de orez, nu-i aga?

- Ce vrei? m-arepezit domnul Kosak.

- Vreau doar si vorbim pufin. Domnule Kosak, v-afi agtepta ca unmembru al rasei ariene si vi dea o mind de ajutor, nu-i aga?

- Cifi bani ai? m-a interogat domnul Kosak.

- Domnule Kosak, n-are legituri cu banii. Eu vorbesc despre cum arfi si fi|i in China gi s'i avefi nevoie de ajutor din partea rasei albe.

- Eu nu gtiu nimic, mi-a retezat-o domnul Kosak.

- Cum v-a!i simfi si vi trezili in China intr-o astfel de situatie? aminsistat eu.

- Nu Etiu. Ce sd caut eu in China?

fimuI eare-ryi lfisase suflctul [ft rvrrrr?*!E Scogiei 20

- Ei, i-am zis, a\ifi in excursie acolo, 9i v-ar fi, foame, 9i n-a!i avea nici

un cunoscut. V-a[i aqtepta ca un bun cregtin si vi intoarci spatele 9i sA nu

vi dea nici mdcar un sfert de kil de orez?

- Cred ci nu, a rispuns domnul Kosak, dar tu, Johnny, nu esti inChina, gi nici taici-tiu nu e. Voi doi trebuie si vi ciutali pind la urmi de

lucru, gi ali face bine si incepeli imediat. Nu-[i mai dau nimic de mincare

pe datorie, fiindci gtiu ci-mi iau adio de la bani.

- Domnule Kosak, am continuat eu, m-a[i inleles greqit: eu nu vorbesc

de o amiritd de mincare. Vd spun doar cum ar fi si vi trezifi inconjurat de

toli piginii iia din China, Ei dumneavoastri sd vi fie foame, 9i si fi1i pe

moarte.

- Dar aici nu e China, m-a pus la punct domnul Kosak' in lara asta

trebuie sd munceEti ca sd-!i cigtigi existenfa. Toatd lumea munceste in

America.

- Dornnule Kosak, am continuat eu, si zicem cin-afi avea nevoie, ca

si riminefi in viafi, decit de o franzeld. gi un sfert de kil de brinzi; ali govii

si-i cereli unui misionar cregtin aqa ceva?

- Da, ag Eovii, a replicat domnul Kosak. Mi-ar fi rugine sd cer.

- Chiar daci ali gti ci-i vefi inapoia doui franzele gi jumitate de kilo-

gram de brinzi? am insistat eu' Chiar qi atunci?

- Chiar gi atunci, s-a incipilinat domnul Kosak.

- Nu figi aga, domnule Kosak! Astea-s vorbe de defetistl, qtili foarte

bine. Pentru ci singurul lucru pe care l-a[i pili ar fi si murifi. Aqi muri

acolo departe, in China, domnule Kosak.

- $i nici ci mi-ar pdsa dac-aq muri! Tu si taici-tiu trebuie se plAti[i

pentru piine gi brinzd,. De ce taici-tiu nu se duce si munceasci?

- Domnule Kosak, am intors-o eu, ce mai faceli, asa, in general?

- Fac bine, Johnny, a rispuns el. Dar tu?

- Cum nu se poate mai bine, domnule Kosak. Dar copiii dumneavoas-

tri ce mai fac?

- Bine. Stepan incePe si meargi.

- Grozavl am zis. $i Angela ce mai face?

- Angela a inceput si cinte. Ce mai face bunici-ta?

1Ac;iunea povestirii are loc in 1914, probabil dupi inceperea Primului Rizboi Mon-

dial. Micul personaj imprumuti din limbajul wemii' (n. red.)

2t WEllisrm $areyar*