Tema seminar I

Korodi Maria Otilia

PR I

Lobby – perspectiva idelistă în peisajul Românesc

În accepțiunea singurului om politic care pare să militeze pentru existența practicii de lobby în

contextul actual al sisemului românesc, senatorul, Relu Fenechiu, lobby este: „Activitatea de

lobby este una dintre caracteristicile democraţiei performante, cu adevărat în folosul

cetăţenilor.”. De altfel, același domn definește termenul ca „o funcţie a aplicării principiului

reprezentării politice. O practică ce revine politicianului în vederea „sensibilizării” factorilor de

decizie pentru elaborarea politicilor publice ce sunt în sprijinul cetăţenilor pe care îi reprezintă.”.

Pentru a putea desluși ce înseamnă prima supoziție propun să deslușim înțelesul expresiei

„democrație performantă”. Ei bine, democrație, evident înseamnă puterea poporului, iar

perfomant este ceva care funcționează în parametrii optimi; înțelesuri care m-au făcut să cred că

România nu se încadrează nici de cum acolo, iar la o primă căutare online a unui model,

rezultatul a fost evident, U.S.A. Deci domnul Fenechiu transpune un termen neîntalnit în

nomenclatura practicilor sau a profesiilor, în democrația noastră de început și mai mult

politizează termenul fără a lua în considerare adevăratul sens al practicii de lobby.

Pentru a putea folos lobbyingul ca unealtă a poporului trebuie să luăm în considerare cele doua

tipuri de lobby, cel politic și cel corporatist.

Lobbyingul de tip politic ar puta servi ca unealtă a unei democrații performante în condițiile în

care ar exista un lobbist care să servească interesele populației; dar de cele ma multe ori această

activitate revine oamenilor politici, business menilor, ONG-urilor și asociațiilor.

La nivel național, termenul de lobby nu este definit ca o practică de sine stătătoare, ea este

încadrată sub numele generic de PR. Asociația Pro Democrația , care a fost condusă la un anumit

punct de catre senatorul Relu Fenechiu, încearcă în anul 2004 să introducă această activitate în

nomenclator, nereușid. În 2007 se reîncearcă această mișcare voind să introducă activitate de

lobby sub codurile CAEN pentru consultanță sau consiliere. Proiectul nu a fost acceptat nici

astăzi și zace pe „biroul” Parlamentului.

Tema seminar I

Korodi Maria Otilia

PR I

Reala problemă a activității de lobby, în opinia mea, este că nu poate servi cu adevărat o

democrație, doarece asta ar însemna nu doar promovarea politicilor de inters public si și

contracararea celor care aduc daune societății; moment în care presupusul lobbist care vrea să

facă dreptate se trântește de celălalt, care urmează interesele persoanei pe care o reprezintă,

intrând în cercul vicios al puterii de convingere și a talentelor comunicaționale.

Dacă ne referim la lobby ca o activitate întrprinsă în cadrul unei corporații sau reprezentând

interesele unei corporații, nu mai putem să vedem această activitate ca un instrument al

democrației, deoarece nu servește interesele publicului larg. Dar ar putea exista soluții, măcar

pentru a rezolva imparțialitatea lobbiștilor.

Mai întăi ar fi necesar ca termenul de „lobby” să nu fie introdus doar în dicționare ci și în

nomenclatura meseriilor, iar meseria să fie de sine stătătoare, definită ca atare cu funcția sa la

nivel corporatist/politic/social.

Al doilea pas este creerea unor asociații sau a unor scoietăți care să cultive o școală a

lobbyingului, care să educe nu doar profesioniștii, ci și masele în legătură cu această practică.

Această activitate să fie reglementată legislativ de către un cod întocmit de către niște

profesioniști, externi și adoptat ca o formă comună (până la un punct, variind de la nație la nație)

de control a influenței asemeni codurilor de reglemntare a jurnliștilor și a Media Acountability

Systems.

Pentru a servi și pentru a acoperi o varietate de interese, această asociație ar trebui să furnizeze

profesioniști în toate domeniile prezente. Problema intervine în momentul în care lobbyistul

trebuie să repezinte interesele publicului, fapt care nu este garantat de absolut nimic. Am putea

alege prin vot cate un lobbyist care sa ne reprezinte, dar asta ar incurca lucrurile și mai mult. Mai

există și problema faptului ca persoana aleasă nu împărtășește același set de valori morale ca

marea majoritate, ceea ce îl va pune în rolul de antagonist.

Această situație face trimitere la cea de-a doua ipoteză dată: „ Unul din obiectivele lobbyingului

este emiterea sau abținerea de la emiterea unui act administrativ, în componenta executivă.” ;

fără a se face trafic de influență. Totul paote fi evitat prin metoda prezentată mai sus. Prin

Tema seminar I

Korodi Maria Otilia

PR I

definirea concretă a activităților de lobby și a statutului lobbyistului în scoietate, instituțiile vor fi

oarecum obligate să apeleze la serviciile unui expert atunci cand o propunere este supusă atenției

funcționarilor administrației publice și care culminează cu adoptarea și aplicarea acesteia prin

decizia unei figuri cu putere executivă. Desigur existența unei terțe puteri de decizie ar putea să

îngreuneze și să prelungească procesul de hotărâre, dar dacă sistemul ar funcționa la potențialul

maixim și specialistul ar urma cu strictețe interesele publice, situația s-ar poziționa la polul opus.

Existența unei terțe părți să faciliteze procesele decizionale la nivel administrativ.