Liviu

ION**

REBREANU

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactor: Ion Ciocanu

Corector: Raisa Co=codanTehnoredactare: Marin Popa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 11412

CZU 821.135.1-3R 35

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiRebreanu, Liviu

Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr.col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic).— (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 235).

Vol. II. —2001. — 256 [p].ISBN 9975-74-375-7821.135.1.-3

ISBN 9975-74-375-7 © LITERA, 2001

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev

Copert: Isai C`rmu

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Ov. S. Crohm[lniceanu,

Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea,Alexandru Piru, Dumitru Micu,

Mircea Zaciu.

Ion

CUPRINS

G L A S U L I U B I R I I

Capitolul VII. Vasile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Capitolul VIII. Copilul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Capitolul IX. S[rutarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

Capitolul X. +treangul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Capitolul XI. Blestemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Capitolul XII. George . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

Capitolul XIII. Sf`r=itul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

Ion

5

G L A S U LI U B I R I I

Liviu Rebreanu

6

Capitolul VII

VASILE

1— C`nd m[ri\i o fat[, e parc[ \i-ar arde casa! oft[ Herdelea

]ncheind socotelile nun\ii. Acu numai s[ fie cuminte =i fericit[!...Casa p[rea pustie f[r[ Laura. To\i vorbeau mereu de ea,

ghiceau pe unde o fi ajuns =i ce-o fi f[c`nd, iar d[sc[li\a =iGhighi l[crimau c`nd d[deau peste vreun lucru=or r[mas dela d`nsa.

Via\a ]ns[ ]=i relu[ chiar de-a doua zi mersul ei obi=nuit,nep[s[toare nici de dureri =i nici de bucurii. O scrisoarerecomandat[ de la avocatul Lendvay vesti data licita\iei decare avea groaz[ doamna Herdelea, oric`t ]i explica Tituc[ e o simpl[ formalitate. }nv[\[torul, ]ngrijorat ]n tain[ ca=i nevast[-sa =i doritor de comp[timire =i ]ncuraj[ri care s[-irisipeasc[ temerile, c[ut[ =i g[si un prilej s[ povesteasc[ =ilui Belciug toat[ ]ncurc[tura. De=i st[ruia ]ntre din\i r[ceala,am`ndoi se pref[ceau c[ nu =tiu nimic, iar Herdelea tr[gean[dejdea acum s[-l ]nduio=eze =i s[ netezeasc[ drumul spreo ]mp[care adev[rat[, din ce ]n ce mai ]nfrico=at s[ nu-ifac[ vreo pozn[ cu locul casei. Belciug se mir[, ]l comp[timicu o p`lp`ire stranie ]n ochi =i pe urm[ ]i spuse c[ va veni=i d`nsul la licita\ie s[-i dea o m`n[ de ajutor, dac[ va finevoie. }nv[\[torul era mul\umit c[ l-a ]mbl`nzit =i astfel ]lva ]ndupleca mai lesne de-acuma s[ fac[ actul de dona\iunea locului, cum ]i f[g[duise c`nd s-a apucat s[-=i cl[deasc[]ncrez[tor casa. Totu=i nu ]ndr[zni s[ se spovedeasc[ neves-tei sale care r[m`nea neclintit[ ]n antipatia ei fa\[ de„p[m[tuful“ viclean. De altfel ]ndat[ a intervenit t[r[boiulcu nunta lui Ion, arunc`nd iar v[lul uit[rii vremelnice pestenecazurile zilei...

CUPRINS

Ion

7

}n vinerea fixat[, avocatul sosi de diminea\[, dar se oprinumai o clip[, s[ comunice ]nv[\[torului c[, av`nd o afacereurgent[ ]n Armadia, s[-l a=tepte ]nspre amiaz[, la ]ntoarcere,pentru descurcarea formalit[\ilor.

Acuma Herdelea se v[zu nevoit s[ spun[ =i familiei, cumulte ]nconjururi =i menajamente, c[ Belciug, pentru oriceeventualitate, are s[ vie la licita\ie... D[sc[li\a ]n\elesenumaidec`t c[ nu poate fi la mijloc lucru curat.

— Ai s[ vezi, b[rbate, c[ p[m[tuful umbl[ dup[ vreo potlo-g[rie! zise ea c[tr[nindu-se. Ai s[ vezi! Pe cine nu sufer[ ini-ma mea, s[ =tii c[-i suflet de c`ine!

}nv[\[torul se ]ncurc[, ]ndrug[ protest[ri timide ca „doarn-o fi nici el a=a de haps`n, c[-i pop[ =i ar fi ru=ine“... Acestea]ns[ ]nt[rir[ mai mult ne]ncrederea doamnei Herdelea, ]nc`t,de=i f[cuse planul s[ se duc[ cu Ghighi prin sat s[ tocmeasc[dou[ femei pentru s[patul gr[dinii =i una la rufe, se r[zg`ndi=i r[mase acas[.

— Barem s[ fiu aici =i eu, c[ tu, c`t e=ti de pap[lapte, ai fi]n stare s[ ]nchizi ochii la toate neru=in[rile!

Belciug z[rise trec`nd tr[sura avocatului, se gr[bise, darajunse totu=i prea t`rziu. Nepricep`nd, intr[ ]n cas[, z`mbitor.Herdelea ]i explic[ lucrurile foarte z[p[cit, tr[g`nd mereu cuochiul spre d[sc[li\a care bufnea f[r[ s[ fi r[spuns m[car labine\ele dulcege ale preotului. Spre a ocoli o ciocnire primejdi-oas[, ]nv[\[torul se a=ez[ cu Belciug ]n pridvor la taifas, p`n[se va ]ntoarce ungurul. Era o zi de prim[var[ minunat[, cu mires-me de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca o oglind[ fermecat[.Peste drum, Hristosul de tinichea st[tea ]ncremenit pe cruce, cuochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potriveacu pofta mare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate.

Preotul se g`ndea mereu c-ar fi mai bine s[ plece, =i cutoate acestea =edea parc[ l-ar fi \inut pe scaun. Vorbeau, darglasul am`ndurora suna at`t de rece, c[ nu se puteau privi ]nochi. Ca s[-l mai ]nc[lzeasc[, Belciug aduse vorba de Laura =ide familia Pintea cu care ]i pl[cea lui Herdelea s[ se f[leasc[.

Liviu Rebreanu

8

— Tu trebuie s[ fi cunoscut pe b[tr`nul Pintea mai demult,c[ doar ai fost ]nv[\[tor ]n Lechin\a odinioar[? ]ncepu preotul.

— Apoi stai, frate Ioane, — zise Herdelea ]ntr-adev[r ]nse-ninat — c[ ]n lumea asta sunt mai multe Lechin\e. A mea a fostun s[tule\ nenorocit prin fundul v[ii Diugului, iar a cuscrului eun or[=el ]n toat[ forma...

}n vremea aceasta doamna Herdelea =i Ghighi, ]n salon,revoltate, oc[rau =i blestemau pe Belciug, a=tept`nd s[ vie Titu,care se repezise cu noaptea ]n cap p`n[-n Armadia s[ ridicede la percep\ie un avans pe leafa ]nv[\[torului, deoarecer[m[seser[ f[r[ un gologan ]n cas[.

Avocatul ]ns[ sosi mai cur`nd, ]nso\it de un copist b[tr`n,de la judec[torie, foarte plictisit c[ va trebui s[ se ]ntoarc[ pejos ]n Armadia. Ungurul urc[ sprinten ]n pridvor, ]ncep`nd vor-ba din uli\[:

— Norocul ]mi iese ]n cale pretutindeni... Am ispr[vit mairepede dec`t b[nuiam, a=a c[ acuma sper s[ fiu acas[ ]n Bistri\ala vremea pr`nzului. Nevast[-mea \ine grozav la ora mesei =ie ]nc`ntat[ c`nd m`nc[m ]mpreun[. Iat[ un mijloc ieftin de-aferici o femeie!

Doamna Herdelea cu Ghighi, auzindu-l, ie=ir[ din salon.Lendvay, foarte reveren\ios, le ]nt`mpin[ cu complimente lacare ]ns[, fiind spuse pe ungure=te, d[sc[li\a nu r[spunse, cise mul\umi s[ str`ng[ din buze, cu o ]nf[\i=are jignit[, ]nc`tHerdelea se gr[bi s[ observe, ca s[ nu se supere avocatul:

— Nevast[-mea nu =tie ungure=te...— Aa? Se poate? +i cu toate astea ziarele dumneavoastr[

\ip[ ca din gur[ de =arpe c[ sunte\i asupri\i, teroriza\i,unguriza\i... Interesant!... Ei bine, crezi dumneata c[ ]n Germa-nia sau ]n Fran\a s-ar tolera un ]nv[\[tor al statului a c[rui so\ies[ nu cunoasc[ limba oficial[? Nu \i-o spun ca o imputare, c[cipentru mine politica nu exist[. R[spundeam ]ns[ unui colegrom`n care adineaori, ]n Armadia, se pl`ngea c[ de pe-acumau ]nceput presiunile =i samavolniciile fa\[ de s[rmanii rom`ni]n vederea alegerii de deputat... Haha!... Foarte curios!...

Ion

9

Vorbea foarte repede, rotindu-=i ochii ca un uliu, spre anu-=i neglija ]ntre timp afacerile. Lui Belciug i se p[ru c[ avoca-tul vrea s[-l loveasc[ =i pe d`nsul, =i r[spunse rom`ne=te,umfl`ndu-=i gu=a:

— Altele sunt ]mprejur[rile ]n Germania =i aiurea, domnuleavocat!... Noi aici suntem o na\iune b[=tina=[, despuiat[ dedrepturi =i ]mpov[rat[ numai de datorii...

— Cine-i domnul? ]ntreb[ Lendvay mirat =i atins c[ i s-ar[spuns rom`ne=te. Ce zice? Ce zice? ad[ug[ apoi, de=i]n\elesese foarte bine.

Herdelea, ]nfrico=at s[ nu se ]nvenineze lucrurile pe spina-rea lui, c[ut[ =i izbuti s[ schimbe vorba =i conduse pe Lend-vay ]n odaia ]nt`i, unde erau dou[ paturi l`ng[ perete, o mas[de sufragerie, o canapea de lemn, toate vechi =i hodorogite.

— Aci n-avem nimic de seam[, nu-i a=a? zise avocatultrec`nd, f[r[ s[ se opreasc[, ]ntr-o od[i\[ ]ngust[ =i lunguia\[,cu o fereastr[ spre uli\[ =i un geam spre gr[din[. Vas[zic[ s[]ncepem aici!... }ncepem, stimate domn! strig[ c[tre copistulcare se a=ez[ ursuz la biroul lui Herdelea =i scoase dintr-ogeant[ roas[ ni=te h`rtii.

Din mobila ]mpricinat[, aici se afla o mas[ l[cuit[, cu pi-cioarele strunjite, acoperit[ cu o fa\[ tricolor[, lucrat[ de ]ns[=idoamna Herdelea pe c`nd era fat[, =i un pat frumos, perecheacelui din salon ]n care dormiser[ fetele.

P`n[ s[-=i aranjeze copistul h`rtiile, avocatul se uit[b[nuitor la Belciug care z`mbea blajin =i speriat pu\in de pri-virile du=m[noase ale d[sc[li\ei din odaia dint`i.

— Amator, amator? ]ntreb[ deodat[ Lendvay, ironic.— +i prieten! murmur[ preotul.— Desigur, prieten care cump[r[ ce poate de la prietenii

]n nevoie! f[cu avocatul, dispre\uitor, =i apoi, ]ntorc`ndu-sespre copist: Ei, merge?

— Gata. Vas[zic[ avem... morm[i func\ionarul ]ntreb[tor.— Masa =i patul, sf`r=i Herdelea pu\in r[gu=it =i cu ochii la

Lendvay ca =i c`nd i-ar a=tepta aprobarea.

Liviu Rebreanu

10

— Una mas[ de nuc, dou[zeci =i trei coroane! citi copistuldin h`r\oagele lui, cu glas mai r[spicat.

— Dou[zeci =i patru! zise avocatul, f[c`ndu-i semn s[ scrie.Belciug ]ns[ se apropie de mas[, ridic[ fa\a, o pip[i =i apoi

rosti candid:— Dou[zeci =i =ase!Toate privirile ]l izbir[ ca ni=te s[ge\i, iar doamna Herde-

lea, ]n cealalt[ odaie, bolborosi ceva, ro=indu-se. Lendvay,dup[ o clipa de =ov[ire, strig[:

— Treizeci!— Treizeci =i dou[! zise preotul cu ochii lipi\i pe mas[.— Depune\i banii imediat, nu-i a=a? bufni acuma avocatul

]nt[r`tat.— Da, da, fire=te, f[cu Belciug sco\`nd portofelul din re-

verenda bo\it[.— Atunci eu renun\! spuse Lendvay str`ng`nd din umeri,

cu o privire nedumerit[ spre Herdelea care, uluit =i sp[im`ntat,avea fa\a str`mbat[ de un sur`s amar.

Preotul st[tu p`n[ la cap[t, ca o amenin\are, pip[ind =icioc[nind toate mobilele, dar f[r[ s[ se mai amestece. C`ndse sf`r=i, avocatul puse pe Herdelea s[ isc[leasc[ poli\ele =ipl[ti copistului diurna cuvenit[.

— Cel pu\in de-aci ]nainte s[ fii exact cu ratele, domnuleHerdelea! zise str`ng`ndu-i m`na. E p[cat de cheltuieli, de=i partealeului o bag eu ]n buzunar... Ei, la revedere! Bun[ ziua, doamn[,=i-mi pare r[u c[ nu =tiu rom`ne=te! r`se apoi c[tre ]nv[\[toareacare, ]n\ep`nd cu o privire furioas[ pe Belciug, r[spunse:

— Mai bine s[ nu =tii rom`ne=te =i s[ fii om de treab[!— Ce zice, ce zice? ]ntreb[ avocatul pe Herdelea ie=ind

]ns[ f[r[ s[ mai a=tepte t[lm[cirea.}n pridvor preotul se desp[r\i de ]nv[\[tor zic`ndu-i ]ncet:— Apoi m`ine o s[ viu s[-mi iau masa, Zaharie...— S-o iai?... S-o iai... da, da, b`lb`i Herdelea.— V[d c[ doamna-i sup[rat[ foc, dar n-am nici eu ]nco-

tro, c[ tocmai ]mi lipsea o mas[ ca asta! Ei, servus, Zaharie!

Ion

11

Ie=ind ]n uli\[, ochii lui ]nt`lnir[ chipul lui Hristos pe cruce,care acuma se zv`rcolea pl`ng[tor. Belciug se ]nchin[ =i trecucu pa=i m[sura\i, cu privirea ]n jos ca totdeauna =i cu omul\umire ad`nc[ ]n suflet c[ ]n sf`r=it a putut da o lec\ie bun[=i meritat[ Herdelenilor...

De-abia acuma se revolt[ ]nv[\[torul, dar totu=i f[r[ a maispune ]n cas[ c[ Belciug vrea s[ ridice ]ntr-adev[r masa. Dealtfel credea c[ popa umbl[ doar s[-l sperie, fiindc[ nu se poates[ mearg[ a=a de departe cu neru=inarea.

A doua zi ]ns[, pe c`nd el era la =coal[, iar Titu ]nc[ ]n pat,b[tu la u=[ Belciug. Doamna Herdelea deschise =i v[zu la spa-tele preotului un \igan b[tr`n, b[rbos, cu p[l[ria ]n m`n[.

— Pentru mas[! murmur[ Belciug ar[t`nd spre \igan.— Bine... bine... poftim! bolborosi d[sc[li\a perplex[.}ncepu s[ goleasc[ sertarul mesei, aproape f[r[ s[-=i dea

seama ce face. Numai m`inile ]i tremurau, ]ncolo parc[ ]i ful-gerase toat[ judecata... C`nd ]ns[ d[du s[ puie la loc sertarul,gol, ]=i reveni brusc =i, ca trezit[ din vis, ]ntreb[ pe Belciug:

— Ce vrei s[ faci dumneata cu masa? Preotul st[tea reze-mat de u=cior, z`mbind nevinovat.

— Apoi a=a m-am ]n\eles cu Zaharia, zise d`nsul domol.Doamna Herdelea =ov[i. Se f[cu o t[cere scurt[. Belciug

ridic[ privirea, v[zu pe d[sc[li\a apropiindu-se cu ochiistr[lucitori, =i ]ndat[ ]=i pierdu z`mbetul.

— Cum s-ar zice, vii s[-mi furi lucru=oarele din cas[? strig[deodat[ doamna Herdelea. S[ ie=i afar[ de-aici, ho\ule, c-alt-fel ]\i sucesc g`tul! Afar[, tic[losule!... Nu \i-e ru=ine obrazu-lui s[-\i fie! A=a-s popii, porcule?... Ie=i... ie=i!... Afar[!...

D[sc[li\a r[cnea ca scoas[ din min\i, c[ut`nd cu ochiiceva ca s[ sparg[ capul omului care vrea s[-i fure mobila.Belciug, sp[im`ntat, ie=i afar[ f[r[ s[ spun[ o vorb[. Atuncifemeia z[ri m[tura =i se repezi cu ea ]n pridvor unde \iganulst[tea nedumerit. Fiindc[ preotul nu-i era la ]ndem`n[, croipe \igan, \ip`nd:

— Mar=!... Afar[ de-aici, t`lharilor!...

Liviu Rebreanu

12

|iganul o zbughi pe poart[, ]n vreme ce doamna Herdeleastriga ]ntruna, amenin\`nd cu m[tura pe preotul ce p[=ea foartegr[bit:

— Mutule!... Am s[ te ]nv[\ eu omenie dac[ n-ai ]nv[\at latat[l t[u! P[m[tufule! Pam[tufule!

Zenobia, peste drum, auzind g[l[gia, ie=i ]n prag =i ]ntreb[:— Da ce-i, doamn[? Ce-i cu domnul p[rinte?— S[ se bage dracu-n pielea lui de ho\! zise d[sc[li\a cu

ochii ro=ii de m`nie, dar totu=i mai r[corit[.

2Dou[ s[pt[m`ni, dup[ nunt[, mul\umirea st[p`ni trufa=[

]n sufletul lui Ion. Se sim\ea omul cel mai fericit din lume. }nfiecare sear[ \inea sfat cu Glaneta=u, cu Zenobia =i cu Ana. Ces[ cumpere din banii str`n=i la nunt[? Un juncan? Ar fi bine,c[ci, ]mpreun[ cu vi\elul ]n\[rcat adus ]n zestre de Ana, pestedoi-trei ani ar face o pereche de boi... Ion ]ns[ ar fi vrut mults[ cumpere perechea calului, dac[ s-ar ajunge banii... }naceea=i vreme i-ar mai fi pl[cut s[ p[streze =i ceva gologani lachimir ca s[ aib[ la ]ndem`n[ de s-ar ivi cumva p[m`nt bunde v`nzare, s[-=i m[reasc[ mai mult mo=ia =i gospod[ria... Sfa-turile acestea ]l ]n[l\au =i-l ]nc`ntau, mai ales c[ to\i b[teau ]nstruna lui =i-l lingu=eau ca pe un st[p`n.

De altfel =i fa\[ de s[teni c[uta s[-=i arate greutatea pe carei-o d[dea sim\[m`ntul bog[\iei. Pe uli\[ umbla cu pa=ii mairari =i cu genunchii ]ndoi\i. Vorbea mai ap[sat cu oamenii =ive=nic numai de p[m`nt =i de avere. I se p[rea c[ chiar casele=i gr[dinile ]l priveau acuma altfel, mai supuse =i maiz`mbitoare.

Toat[ firea se ]mbr[case ]n haine de s[rb[toare parc[ ]na-dins pentru a pr[znui biruin\a lui. O prim[var[ frumoas[ catotdeauna se statorea pe hotare. Copacii ]nmuguri\i, verdea\ace r[s[rea zi cu zi mai vie, ca un ve=m`nt fermecat cobor`t s[acopere goliciunea neagr[ =i g[lbuie a p[m`ntului b[tr`n,

Ion

13

p[durile care se ]ncoronau cu frunzi=uri noi, mirosul aspru,]mb[t[tor =i ]nvior[tor de glie, plutind mereu ]n v[zduh carespira\ia s[n[toas[ a unui uria= de=teptat dintr-un somn greu— toate ]mpr[=tiau vioiciune ]n suflete, tinere\e nou[ =i nou[poft[ de via\[. Diminea\a plugurile sc`r\`iau trec`nd pe uli\[,urc`nd coastele n[cl[ite =i apoi br[zdau ziua ]ntreag[ ogoareleb[tute de rugina iernii. Pe-alocuri vitele se c[zneau s[ pasc[]nt`ile firicele de iarb[ =i, m`nc`ndu-le, le curgeau balele depl[cere...

Ion ie=ea deseori ]n hotar s[-=i desfete sufletul ]n priveli=teap[m`nturilor lui. I se umflau n[rile sorbind aburii prim[verii =iprivea brazdele lucitoare cu dragoste p[tima=[, morm[indm`ndru de mul\umire:

— Acum avem =i noi p[m`nt, slav[ Domnului, numais[n[tos s[ fiu s[-l muncesc!

Nu se gr[bea ]ns[ cu aratul =i sem[natul de prim[var[... }=if[cuse socoteala c[ nu va putea lucra singur at`tea locuri, civa trebui s[ tocmeasc[ ajutoare, iar oamenii sunt mai ieftinipe la sf`r=itul muncilor. Fiindc[ mai avea r[gaz o s[pt[m`n[,dou[, se g`ndi s[ ispr[veasc[ mai ]nt`i cu socrul s[u, s[ fac[h`rtiile de ]ntabulare pe numele lui, cum se ]nvoiser[... }ispuse =i Anei c[ s`mb[t[ seara vor merge ]mpreun[ la VasileBaciu ca s[ ia ]n\elegere pentru duminic[. Femeia aproba maidinainte tot ce zicea el. Nu pricepea d`nsa planurile lui =inici nu c[uta s[ le priceap[. Era mul\umit[ c[ poate tr[i l`ng[omul iubit =i numai n[lucirea ]mbr[\i=[rii cu Florica, la nunt[,o rodea ]n fundul inimii, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[-=im[rturiseasc[ temerea.

V[z`nd-o plecat[ =i supus[, Ion se mira cum poate fi a=a=i-i era parc[ mai ur`t[ ca ]nainte. Noaptea, ]n pat, sim\ea or[ceal[ al[turi de ea, iar =oaptele ei dr[g[stoase ]l sup[rau ca=i respira\ia ei obosit[ de femeie ]ns[rcinat[. O r[bda totu=i =inici n-o bruftuluia, d`ndu-=i seama c[ numai printr-]nsa s-aridicat din s[r[cie. }n inim[ ]i r[s[rea ]ns[ deseori Florica,]nnebunindu-i s`ngele...

Liviu Rebreanu

14

Joi se duser[ cu to\ii la b`lci ]n Armadia s[ cumpere jun-canul, iar vineri horob[i pe-acas[, mai mult ca s[ piard[ vre-mea.

Vasile Baciu ]i primi nep[s[tor, =tiind bine de ce vine Ion.}l l[s[ s[ vorbeasc[ =i numai c`nd Ion pomeni de ]ntabulare,s[ri fript, se ]nfurie, scuip[ =i apoi strig[:

— Cum, ginere, apoi tu vrei ]nadins s[ m[ la=i pe mine pedrumuri?

— Pe care drumuri, socrule? Nu ne-am tocmit a=a? ]ntreb[Ion cu ochii c`t pumnul, sim\ind deodat[ ca o izbitur[ drept]n frunte.

— Ne-am tocmit, vezi bine, dac[ mi-ai pus m`na-n bere-gat[. Dar tu nu te g`nde=ti c[ nu-i drept? Apoi dac[ \i-oi da eu\ie =i p[m`nturile =i casele am`ndou[, mie ce-mi mai r[m`ne=i din ce s[ tr[iesc? Ori ai poft[ s[ m[ vezi intr`nd slug[ lab[tr`ne\e?

— Ba s[ stai la noi f[r[ munc[ =i cazn[, s[-\i mai odihne=ticiolanele, c[ te-ai trudit destul, b`lb`i ginerele ]n[bu=it. C-a=ane-a =i fost vorba...

— Adic[ s[-\i fiu eu slug[ \ie? Ai? r[cni iar Baciu scul`n-du-se cu o privire viclean[ =i batjocoritoare.

— De ce slug[?— M[i Ioane, eu =tiu una =i bun[, c[ ce-i ]n m`n[ nu-i

minciun[! f[cu Vasile Baciu ap[sat. Nu zic c[ nu-\i dau. }\idau, dup[ moartea mea. Atunci o s[ face\i voi ce =ti\i. C[ nici]n groap[ nu mi-oi duce averea =i nici altora n-oi l[s[-o... C`ttr[iesc ]ns[ nu scriu nimic pe numele vostru! A=a!...

— Nimic, nimic? =opti Ion sp[im`ntat.— Nimic, b[iete. Ori tu n-auzi bine?... Dar, ca s[ nu zici

c[-mi hr[ne=ti tu fata ori c[ \i-am dat-o goal[ pu=c[, m[car c[nu \i-am dat-o eu, ci ai luat-o cu vicle=ug, te las s[-\i alegi cincilocuri care-\i plac, =i s[ bagi plugul ]n ele chiar m`ine dac[vrei. Lua\i-le, munci\i-le, sunt ale voastre. De scris ]ns[ nu lescriu. Las[ s[ r[m`n[ pe numele meu, c[ nu cer de m`ncare.Eu unul n-am s[ v[ scot din folosin\a lor, cum te-ai f[lit tu c[

Ion

15

ai s[ m[ sco\i pe mine... Alege-le! Cinci!... Am trei holde cugr`u de toamn[. Po\i s[ le alegi sem[nate gata. Nu m[ sup[r.Ori altele... Cum ]\i place \ie... Cinci! S[ nu zic[ nimeni c[fata lui Vasile Baciu s-a m[ritat ca o \iganc[...

— Dac[ \i-i a=a vorba, socrule, bine... S[ vedem ce-or maizice =i al\ii, r[spunse acum Ion mai lini=tit =i cu amenin\are]n glas.

— S[ vedem, cum nu... Dar s[ vedem ce-ar zice oameniide mine, dac[ mi-a= l[sa eu b[tr`ne\ele pe m`na ta!... +-apoicine m[ poate sili s[-\i dau, dac[ nu vreau, ori s[ m[ scoat[din averea mea?... Hehe, Ionic[! Credeai c-ai s[ m[ ]nv`rte=titu pe mine! Nu te-ai g[sit, copile, hehe!

— Bine, socrule, bine!... Noroc bun! zise Ion str`ng`nd dinumeri prostit.

— Noroc, noroc, ginere!... +i r[m`nem a=a: cinci, auzi? strig[Baciu batjocoritor. Mi-a venit =i mie r`ndul, c[ tu m-ai frecatdestul...

Ion ie=i, urmat de Ana, care nu rostise nici o vorba =i pecare nici n-o luaser[ ]n seam[ potrivnicii. B[rbatul p[=ea greu,t[cut, ]nc`t femeia nu ]ndr[znea s[ se apropie.

3Roza Lang l[sase o d`r[ de triste\e ]n sufletul lui Titu. }ncer-

ca s-o ascund[ sau s-o ]n[bu=e, dar sim\ea c[ totu=i se ]ntindemereu, st[ruitor, ca apa ]n p[m`ntul nisipos. Nu se dumereacum a putut o iubire at`t de furtunoas[ s[ sf`r=easc[ at`t denea=teptat =i de ur`t. „Aventura“ aceasta, cum ]i zicea d`nsulcu m`ndria t`n[rului care ]ncepe s[ aib[ un trecut, parc[-irupsese un v[l de pe ochi. Un cr`mpei de realitate crud[p[trundea ]n inima lui plin[ de ]nchipuiri trandafirii. }l cu-prinse ]ncetul cu ]ncetul un dezgust de via\[, ca =i c`nd nui-ar mai putea suporta povara. Lumea i se p[rea lipsit[ defarmec. }n minte ]i ]ncol\ea din ce ]n ce mai des ]ntrebarea:„Ce sunt eu?... De ce tr[iesc?“

Liviu Rebreanu

16

+i drept r[spuns i se ivea ]n fa\[ o p`nz[ nem[rginit[,]n\esat[ de semne de ]ntrebare ce nu g[seau ]n sufletul lui dec`tun gol chinuitor.

}=i d[dea seama c[ trebuie s[ aib[ o \int[ hot[r`t[ ]n via\[=i se ]ngrozea neput`nd descoperi nici un sprijin ]n jurul lui.Se uita ]n urm[ =i nu vedea nimic, iar ]naintea lui se ]nf[\i=aacela=i nimic rece =i ]nfior[tor. „A=a s[ mi se depene oare toat[via\a?... Atunci ce rost mai am ]n lume?“ ]=i zicea dezn[d[jduit,seara mai ales, ]n patul din salon, unde se mutase el de c`nds-a m[ritat Laura, fiindc[ Ghighi se temea s[ doarm[ singur[.

Toate zilele hoin[rea prin Jidovi\a =i prin Armadia, crez`nds[-=i alunge din suflet nelini=tea. Dar ]ntreb[rile ]l ]nso\eau pre-tutindeni, tot mai nes[turate. }n fa\a lor i se p[reau copil[rii =iversurile lui, =i pozele de poet, =i iubirea lui ucis[ de gelozie, =i]nfl[c[rarea lui na\ional[... Peste acestea se ridicau mereuzbucium[rile: „Unde merg? Unde vreau s-ajung =i de unde vin?“

Ca s[ poat[ r[spunde se g`ndi s[ citeasc[, s[ ]nve\e =i s[afle din c[r\i ce nu g[sea singur. „}n mintea mea e un haos...Numai haosul arunc[ la suprafa\[ ]ntreb[ri dureroase...“

C`teva s[pt[m`ni se cufund[ ]n c[r\i. Tat[l s[u avea, dinvremurile de demult, o bibliotec[ foarte mic[, ]n care ser[t[ciser[ c`teva volume de =tiin\[, de teologie, de pedago-gie. Titu se repezi la ele, cu at`t mai mult[ l[comie cu c`t p`n[acuma le ocolise. Mai adun[ =i de prin Armadia, de pe la pri-eteni, ce se nimeri... Le sorbi gr[bit, ca =i c`nd ar fi c[utat leaculunei boli necunoscute, dar sim\i cur`nd c[ haosul, ]n loc s[ selimpezeasc[, cre=tea mai mare. }n mijlocul fr[m`nt[rilor sin-gura raz[ de m`ng`iere ]i era credin\a c[ el este cel dint`i omchinuit de asemenea g`nduri.

}n cele din urm[ ]ns[ o oboseal[ stranie ]l lu[ ]n st[p`nire.}n inim[ nu-i mai r[m[sese dec`t o nem[rginit[ p[rere de r[u:„De ce nu-i aici Roza, indiferent dac[ ar fi s-o ]mpart cu prac-ticantul de la Stoessel?“

Apoi parc[ =i creierii i se oprir[ ]n loc, cople=i\i de o ap[str[vezie din care \`=neau r[spunsuri ca ni=te fl[c[ri mici,

Ion

17

izb[vitoare: „Adic[ ce-mi pas[ mie de unde vin =i ce-o fi m`ine?E nerozie s[ te perpele=ti cu ]ntreb[ri f[r[ sf`r=it... Unde te ducevia\a, acolo trebuie s[ mergi, =i ce-\i porunce=te ea trebuie s[faci! Numai nebunii umbl[ s[-i st[vileasc[ mersul, s-o abat[din calea ei, s[ se ]mpotriveasc[ voin\ei celei mari care e una=i milioane de milioane, care e oarb[ =i totu=i urm[re=te o \int[sigur[, necunoscut[ de infima pricepere omeneasc[... Voin\acea mare sunt eu, precum e =i vaca lui Ion sau c`inele nostru,ori viermele ce se a=az[ singur sub talpa mea ca s[-l strivesc,sau chiar bolovanul pe care-l izbe=ti cu piciorul, precum totce este =i cerul, =i ceea ce este dincolo de cer =i de stele, =idincolo de acest dincolo, mereu p`n[-n nesf`r=itulnesf`r=itului... Atunci? Via\a singur[ =tie ce vrea, sau poate pen-tru c[ nu =tie nici ea mi se pare c[ =tie... Unde merge ea ebine, c[ci merge tot ]nainte, peste pr[p[stii, peste mun\i, mereu]nainte. Cine cade din carul vie\ii e pierdut... }nainte! }nainte!}nainte!“

Se bucur[, parc-ar fi g[sit piatra filozofal[. Z`mbi de]ntrist[rile lui zbuciumate. Acuma le ]n\elese ob`r=ia. „At`tanelini=te pentru c[ Roza Lang a plecat =i mai ales pentru c[, ]nlipsa mea, s-a consolat cu cine a putut!... +i din pricina astacredeam c[ mi-am zdruncinat rostul vie\ii!“

}n aceea=i noapte scrise o poezie care i se p[ru cea mai fru-moas[ din tot ce-a f[cut p`n[ atunci. O dragoste nou[ de via\[]i ]mpodobea sufletul. Nu se mai plictisea prin Armadia. }l intere-sau =i-i pl[ceau toate, parc[ s-ar fi sculat dup[ o boal[ grea.

Schimba priviri amoroase cu „g`=tele“ de odinioar[. Vor-bea iar cu entuziasm de rom`nii oropsi\i, de planurile luim[re\e... }ndeosebi spunea deseori, cu superioritate, ca o sen-tin\[ f[r[ apel:

— Dac[ n-ar fi necunoscutul ]n lume, via\a omului n-armai avea nici un farmec!

De altfel, ]n vremea aceasta, ]n Armadia se ]nt`mplase uneveniment extraordinar: murise Ion Ciocan, deputatulcircumscrip\iei. Ciocan fusese mul\i ani directorul liceului

Liviu Rebreanu

18

rom`nesc, cochetase cu ungurii, le f[cuse concesiiintroduc`nd, mai ales pe u=a din dos, limba ungureasc[ ]n pro-gram, iar ]n schimb c`rmuirea ]l r[spl[tise cu un mandat dedeputat. Se alegea totdeauna sub firma independent[, dar eradintre independen\ii care sunt cei mai vajnici sprijinitori ai tu-turor guvernelor. Independen\a i-a mai c`=tigat pe urm[ cate-dra de literatura rom`n[ la Universitatea din Budapesta =i i-ap[strat reprezentan\a Armadiei ]n Parlament p`n[ a ]nchis ochii.

Fusese om t[cut, ursuz =i deci nu tulburase mult[ ap[ ]nCapital[. R[ut[cio=ii povesteau cu mare lux de am[nunte cum,]n cincisprezece ani, Ciocan o singur[ dat[ a c[scat gura, c`nd,r[m`n`nd deschise dou[ u=i, ar fi strigat nervos: „U=a, dom-nilor, c[ trage ]ngrozitor aici!“ pentru care improviza\ie ora-toric[ toat[ Camera l-ar fi aplaudat frenetic. Prin testament ]ntrea-ga avere =i-a ]mp[r\it-o ]ntre liceul din Armadia =i Astra dinSibiu, c[ci so\ia ]i murise de c`\iva ani, iar alte rude nu avu-sese, afar[ de doi fra\i \[rani, mor\i =i ei mai demult.

Pe scaunul lui Ciocan se ]ncingea o lupt[ cr`ncen[ ]ntre doicandida\i: Victor Grof=oru, avocat foarte c[utat din Armadia,sus\inut de toat[ rom`nimea, =i bancherul Bela Beck, =vab unguri-zat din Budapesta, care se auzise c[ vrea s[ cheltuiasc[ chiar osut[ de mii de coroane =i, fiind guvernamental, mai avea la dispo-zi\ie, cu o discre\ie eficace, concursul autorit[\ilor mari =i mici.

}n Armadia fierberea cre=tea zi cu zi. La ber[ria Rahovadiscu\iile =i pronosticurile nu se mai sf`r=eau. Grof=orudesf[=ura o activitate stra=nic[, secondat fire=te de to\i intelec-tualii, care-=i luaser[ ]ns[rcinarea de agen\i electorali. Izb`ndaar fi fost asigurat[ dac[ s-ar fi putut rupe voturile evreilor dinJidovi\a, presupun`nd c[ preo\ii =i ]nv[\[torii ]=i vor face cuto\ii datoria.

Titu, vindecat, se av`nt[ cu trup =i suflet ]n v[lm[=agul lup-tei. De diminea\[ p`n[ seara era ]n Armadia, agit`ndu-se,discut`nd mereu, ]mbujorat de entuziasm. Care nu-i fu ]ns[m`ndria =i mirarea c`nd, ]ntr-o zi, la ber[rie, Victor Grof=oruveni glon\ la d`nsul, cu m`na ]ntins[:

Ion

19

— Poete, dragule, vreau s[-\i cer un serviciu!... Pentrudumneata e nimic, pentru cauza noastr[ e colosal!

Fiindc[ ber[ria era plin[ de lume ce-l privea ca pe un erou,Titu se sim\i ]n culmea fericirii =i strig[ ]nfl[c[rat:

— Domnule deputat, cere-mi orice! Pentru cauz[ ]mi daubucuros =i via\a!

— Bravo! Uite omul! zise candidatul, cuprinz`ndu-lprietene=te de mijloc. Dar ceea ce vreau nu-\i pot spune aici...Trebuie s[ vii pe la mine, s[-mi faci onoarea =i pl[cerea!... Decispune-mi repede: c`nd? Nu-\i ]nchipuie=\i c`t ]mi sunt de]mp[r\ite toate minutele!

— Imediat... sau dup[-pr`nz... E bine? f[cu Titu, deodat[grav, v[z`ndu-se parc[ ini\iat ]n secretele zeilor.

— Perfect! Atunci azi dup[-pr`nz, drag[ poete!Grof=oru, ca to\i care-l sprijineau, era convins c[, ]ndat[

ce va ajunge el ]n parlamentul de pe malurile Dun[rii, poporulrom`nesc va fi liber =i sc[pat de orice griji.

— Dac[ m[ aleg eu, vom putea respira to\i, vom avea aerrom`nesc! spusese d`nsul din capul locului, ]nc`t fraza aceastadevenise lozinca lui electoral[.

Titu se ]nfiin\[ exact la ]nt`lnire =i ascult[ introducereaavocatului cu ochii lucitori de admira\ie, arunc`nd numai dinc`nd ]n c`nd c`te o aprobare ]ntov[r[=it[ de: „domnule depu-tat“, care pe candidat ]l m[gulea.

— Ne lipsesc ovreii din Jidovi\a, poete! F[r[ de ei suntempierdu\i! sf`r=i Grof=oru, oft`nd cu o figur[ ]ntreb[toare =i ]ntris-tat[ brusc.

T`n[rul nu vru s[ aud[ de asemenea oportunism. Succesultrebuie s[ fie curat rom`nesc, nep[tat de nici un ajutor str[in:

— Vom goli satele de oameni =i-i vom aduce pe to\i la urn[,s[ dovedim lumii ]ntregi voin\a noastr[, porunca noastr[!

— Da, da, dar ]n satele noastre sunt pu\ini cu drept de vot,pe c`nd ovreii sunt to\i aleg[tori! observ[ avocatul care, chiar]n v`rtejul visurilor na\ionale, nu uita realitatea.

Apoi ]=i complet[ g`ndul:

Liviu Rebreanu

20

— Pentru a ne asigura voturile din Jidovi\a, e nevoie deconcursul lui Herdelea, care e iubit de to\i ovreii. Dac[ Herde-lea ar vrea s[ fac[ pu\in[ propagand[ ovreiasc[, ar fi imposi-bil s[ nu izbutim!

— +tiu, =tiu ]n ce situa\ie ginga=[ se afl[ tat[l dumitale, segr[bi Grof=oru s[ adauge, ca =i c`nd s-ar fi a=teptat la vreoobiec\ie a lui Titu. El, ca ]nv[\[tor al statului, trebuie s[ urle calupii, vorba ceea... Dar cu dib[cia lui, ]n mod discret... Ce zici,poete? }n mod foarte discret?

— Pe fa\[, domnule deputat! strig[ Titu aproape indignat.}n chestia aceasta nu pot exista rezerve =i compromisuri. }naintede a fi ]nv[\[tor, tata e rom`n!

— Da, negre=it, rom`n... Cine se ]ndoie=te?... Dar greut[\isunt, =i eu le ]n\eleg =i le apreciez... Totu=i, cu bun[voin\[, s-arputea ]nl[tura piedicile, =tii, discret, foarte discret... }n aseme-nea ]mprejur[ri discre\ia are mare importan\[. Guvernulconteaz[ pe ovrei =i e sigur c[-i are ]n m`n[. Noi trebuie s[lucr[m cu mult[ pruden\[, altfel se pot ivi noi rezisten\e... Vezi,]n Pripas e mai u=or. Acolo suntem ]ntre noi, Belciug lucreaz[,dumneata ]i vei da o m`n[ de ajutor la nevoie, iar tat[l dumi-tale n-are s[ ni se pun[ de-a curmezi=ul... Nu-i a=a?... Dar ]nJidovi\a e delicat, e foarte greu, e... e...

Din Armadia p`n[-n Pripas, de obicei, Titu f[cea jum[tatede ceas pe jos. Acuma ]n mai pu\in de un sfert fu acas[. Aler-ga s[ spun[ mai cur`nd ce cinste mare au hot[r`t tat[lui s[ufrunta=ii mi=c[rii na\ionale.

— Tat[, iat[ clipa c`nd po\i dovedi lumii ]ntregi c[ e=tiadev[rat rom`n! r[cni d`nsul din u=[, speriind pe to\i cu fa\a-iaprins[ de entuziasm =i de oboseal[.

Herdelea, ]n fundul sufletului, se bucura ca un copil chiarnumai ]nchipuindu-=i c[ Armadia ar putea trimite la Budapes-ta un deputat rom`n, dar rom`n adev[rat, pe fa\[, nu ca Cio-can — de=i Ciocan ]i f[cuse lui pe ici, pe colea mici servicii,Dumnezeu s[-l ierte. Totu=i se ferea s[-=i arate sentimentele,de fric[ s[ nu-l p`rasc[ cineva... Apoi acuma, tocmai pe c`nd

Ion

21

Titu vorbea mai cu foc, ]=i aduse aminte, nu putea =ti de ce =icum, de ultima vizit[ a subinspectorului =i de amenin\[rile luiascunse.

— Eu cred c[ cel mai bun lucru ar fi s[ nu se amestece de-loc, nici ]ntr-un fel, nici ]ntr-altul, rosti doamna Herdelea serioas[=i cu pu\in dispre\ ]n glas. D`nsul e om b[tr`n =i trebuie s[-=ivad[ de necazurile lui, iar nu de nebuniile celor buie=tri. Parc[mare isprav[ o s[ fac[ =i Grof=oru... }i =tim noi c`t le pl[te=tepielea!... Dac[ pe urm[ ungurii vor prinde pizm[ pe d`nsul =ise va pomeni f[r[ slujb[, crezi c-o s[-i dea Grof=oru ceva?

Titu s[ri revoltat de at`ta egoism:— Adic[ cum! Pentru o leaf[ mizerabil[, ungurii au pus

lac[t pe sufletul omului?... La=itatea asta ar ]nsemna tr[darena\ional[, ar ]nsemna s[-=i dea singur certificat de renegat!...Cu ungurii tr[im noi aici, ori cu rom`nii?... Crezi c[ vom maiscoate noi capul ]n lume, dac[ nu vom face nici m[car at`tapentru cauza rom`neasc[?

Ghighi ]mp[rt[=ea din inim[ p[rerile fratelui ei, mai cuseam[ g`ndindu-se c[ altfel poate n-ar mai avea cavaleri labaluri =i poate nici pe\itori mai t`rziu.

— Ba ]n loc s[ umbli dup[ cai verzi, mai bine \i-ai c[uta =itu vreun post pe undeva, c[ e=ti c`t muntele =i vezi bine c`tegreut[\i avem pe cap! zise doamna Herdelea sup[r`ndu-se.

— Apoi dumneata numai at`ta =tii, mam[, greut[\i =i iargreut[\i! morm[i t`n[rul op[rit.

— At`ta da, c[ eu am minte! se ]nfurie d[sc[li\a. Practicantde notar nu-\i place s[ fii, ]nv[\[tor nu-\i place, dar la m`ncarete ]mbulze=ti! Apoi a=a-i u=or s[ ai fumuri! Mai pune osul =i tu,dragul mamii, c[ cu lenevia ai s[ r[m`i de r`sul lumii!

Numai Herdelea t[cea. Cu cotul rezemat pe col\ul mesei,cu capul ]n palm[, se uita ]n ne=tire la gheata din piciorul st`ng.Lumina l[mpii at`rnat[ de grind[ ]i c[dea drept ]n cre=tet, pep[rul alb-argintiu... }i venea mereu s[ ofteze =i se st[p`nea. +i,]n vreme ce doamna Herdelea se h[r\uia cu Titu, i se perinda]n g`nd toat[ via\a lui alc[tuit[ aproape numai din umilin\e,

Liviu Rebreanu

22

speran\e ve=nic spulberate, necazuri necurmate, via\a ]ntreag[care =i-a b[tut mereu joc de d`nsul, impun`ndu-i mereu com-promisuri, din pricina c[rora niciodat[ nu =i-a putut ascultaglasul sufletului, via\a care i-a ]ngr[m[dit ]n inim[ am[r[ciuneotr[vitoare... Dou[ lacrimi se zv`rcoleau ]n ochii lui bl`nzi,pleca\i — regretul unei vie\i cheltuite ]ntr-o trud[ sisifian[.

— Oh, oh! suspin[ d`nsul ]n sf`r=it, c`nd se f[cu o clip[t[cere ]n cas[. Cumplit[-i via\a, cumplit[-i, z[u!

4Vicle=ugul lui Vasile Baciu c[zuse at`t de nea=teptat pe

capul lui Ion, c[ ]n seara aceea s-a culcat t[cut =i a dormit ca=i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Duminic[ diminea\a ]ns[,ie=ind din cas[ =i arunc`ndu-=i ochii pe c`mp, ]=i aduse amintede vorbele socrului s[u =i-l p[trunse un fior de groaz[, c[ci ]nminte ]i r[s[ri ]ndat[ g`ndul c[ toat[ truda lui a fost zadar-nic[, de vreme ce a r[mas tot f[r[ p[m`nt... Se a=ez[ pe prisp[,cotropit deodat[ de m`nie, de fric[, de nedumerire, dedezn[dejde... }nt`i ]=i zise c-ar fi trebuit s[-l bat[ m[r pe Baciu,s[-l ]nve\e cinste. Pe urm[ recunoscu c[ nici cu m`nia, nicicu b[taia nu va putea face nimic ]n ]mprejurarea aceasta. Vinaeste numai a lui ]nsu=i, fiindc[ ]n ultimul moment =i-a pierdutmin\ile de bucurie =i s-a cununat ]nainte de-a vedea h`rtiiledate la c[r\ile funduare.

}ntorc`ndu-se de la biseric[ =i g[sindu-l tot pe prisp[ =iab[tut, Zenobia b[nui ceva r[u =i, ca s[-i deschid[ gura,]ntreb[:

— Dar tu ce stai a=a, neprimenit, ]n loc s[ dai o rait[ prinsat, dup[ lucr[tori, c[ azi-m`ine numai p[m`ntul t[u o s[r[m`ie nearat!

— D-adic[ dumitale ce-\i pas[? C[ de dat, slav[ Domnu-lui, mi-ai dat numai s[r[cia =i necazul! \`=ni Ion, ursuz.

— Apoi ce s[-\i mai d[m noi, c[ doar socru-t[u \i-a dat deajuns, zise Zenobia cu ochi de vulpe.

Ion

23

— Cum s[ nu-mi dea. Vezi bine c[ mi-a dat, morm[i omulam[r`t. Nu vezi dumneata c[ m-am =i g`rbovit de c`t mi-adat?

Zenobia nu-l mai sl[bi p`n[ nu afl[ tot =i apoi izbucni ]nafurisenii care se ]nte\ir[ c`nd Ana ap[ru ]n ograd[, speriat[de gura ei. }n vreme ce soacra ]=i blestema nora mai cu foc, ]nsufletul lui Ion p[trunse o f`=ie luminoas[: prin Ana trebuies[-=i ]ndrepte gre=eala. Deocamdat[ nu =tia cum =i ]n ce fel,dar sim\ea c[ numai ea poate s[-l scape.

— +i ur`t[, =i calic[!... Bine ai nimerit-o, dragul mamii! strig[Zenobia ]n gura mare.

— Ho, cotoroan\[, ho! r[cni Ion deodat[ la maic[-sa. Cete v`ri ca musca-n b[ligar? Potrac[ni =ti\i s[ fi\i, dar s[rac m-a\il[sat, ai?... Ea-i de vin[?... Ce-i ea de vin[?... Apoi atunci ce ter[ste=ti la d`nsa?... Piei d-aici c[ uite-acu vezi pe dracu!

Ana se uit[ la b[rbatul ei cu o dragoste de c`ine huiduit =iochii i se umplur[ de lacrimi, sim\indu-se vinovat[ fa\[ ded`nsul fiindc[ ]n g`nd l-a b[nuit cu Florica, pe c`nd el e at`tde bun =i o iube=te at`t de mult c[ bruftuluie=te chiar pe mamalui pentru ea. Lacrimile ]i curgeau calde, m`ng`ietoare, darfa\a ei toat[ z`mbea de o fericire mare, mai ales c[ Ion veni laea =i-i zise bl`nd:

— Ia nu mai pl`nge, Anu\[... Tu ]n ochii mei s[ te ui\i =i]ncolo s[ nu-\i pese de nimeni!

Seara, ]n pat, Ion i se jelui apoi cu de-am[nuntul, ]i spuse c[ea ar putea s[-l ]nduplece pe Vasile cu bl`nde\e s[ fie omcumsecade =i s[ le dea ce-a f[g[duit fa\[ de at`\ia martori. Fe-meia se sim\ea m[gulit[ de ]ncrederea lui, dar, g`ndindu-se lab[t[ile suferite de la tat[l s[u, n-avea speran\e s[-l poat[ ]nmuia.C`nd ]ns[ b[rbatul o ]nv[\[ cum s[-i vorbeasc[, credin\a lui ocuceri =i pe ea, =i se jur[ c[ se va duce chiar m`ine diminea\[ =ide bun[ seam[ nu se va ]ntoarce cu m`na goal[.

Ana plec[ ]ntr-adev[r cum se cr[p[ de ziu[. }ncrederea ]icrescu c`nd, ajuns[ ]n uli\[, nevasta lui Macedon Cerceta=u ]iie=i ]n cale cu o doni\[ plin[ de ap[.

Liviu Rebreanu

24

Vasile Baciu tocmai ]njuga boii s[ porneasc[ la plug. V[z`n-du-=i fata, o ]nt`mpin[ nep[s[tor:

— Da ce, te-a alungat?— Cum s[ m[ alunge, taic[? se mir[ nevasta, ]ncep`nd

s[-i povesteasc[ ce v`nt o aduce, dup[ ]nv[\[turile lui Ion.Baciu se holb[ la ea o clip[, apoi, ca un taur care vede

ro=u, se arunc[ =i-i ]nchise gura cu o droaie de pumni, url`nd:— V-a\i pus amu am`ndoi s[ m[ jefui\i =i s[ m[ l[sa\i

cer=etor?... Apoi stai c[ am eu leac de pielea ta, rapandul[, stai!P`n[ ce se ]nv`rti d`nsul s[ apuce biciul s-o croiasc[, Ana

o lu[ la s[n[toasa, f[r[ s[ fi avut vreme s[ pl`ng[ de durere,de=i obrazul st`ng i se ro=ise, iar din nas ]i curgea un fir de s`nge.De-abia c`nd se apropie de-acas[ ]=i mai veni ]n fire =i se]ntreb[: „Ce-a mai fost =i asta?... Avan de mine!...“

Ion o a=tepta ]n ograd[, cu inima ars[ de ner[bdare. O z[ride departe venind cu pa=i iu\i =i =terg`ndu-=i mereu nasul cum`necile c[m[=ii.

— M-a b[tut, Ionic[, nici nu m-a l[sat s[-i spun nimic! Uitecum m-a umplut de s`nge! bolborosi nevasta, parc[ i-ar fi ceruts-o r[zbune.

B[rbatul ]ns[ sim\i deodat[ o ap[sare grozav[ ]n ceaf[. Seuit[ la Ana cu ochii goi =i reci, ca =i c`nd ar fi v[zut o ar[tarevr[jma=[. Pe pometele obrajilor pielea ]i st[tea s[ plesneasc[,iar pe t`mple i se umflar[ vinele ca ni=te lipitori s[tule. Mintealui speriat[ ]i striga c[ toat[ nenorocirea i se trage numai dinfemeia aceasta cu buza de sus murd[rit[ de s`nge =i cu privi-rea de-o umilin\[ a\`\[toare. Bra\ele =i pulpele ]i zv`cneau f[r[voie ]n vreme ce unghiile ]i t[iau pielea groas[ =i aspr[ ]n podulpalmelor. „Asta s-a ]n\eles cu tat[l ei s[ m[ ]n=ele!“ ]i fulger[prin creieri, =i g`ndul ]l duru at`t de r[u, parc[ l-ar fi izbit cuparul ]n moalele capului.

Atunci, cu o poft[ ne]nfr`nat[, ridic[ m`na =i o lovi greupeste obrazul drept, =i apoi cu dosul palmei, repede, peste obra-zul st`ng. Durerea stoarse din pieptul femeii un \ip[t at`t deascu\it c[ Ion auzi cum z[ng[nesc geamurile casei. O mai tr[sni

Ion

25

]ns[ =i peste ochii ce-l priveau cu spaim[, dar care chiarsp[im`nta\i ]=i p[straser[ o clipire de bun[tate... Ana c[zu peprisp[, ame\it[ =i leg[n`ndu-=i corpul din mijloc ]n sus ca s[-=ialine suferin\a.

— +i tu m[ zdrobe=ti, Ionic[? gemu d`nsa. Nu \i-e mil[nici \ie de mine?

Ion scuip[ spre ea, r[corit, =i intr[ ]n cas[, c[ci de pestedrum venea ]ntr-un suflet nevasta lui Macedon, pe c`nd ]n pri-dvor la Herdelea parc[ ie=ise cineva s[ vad[ ce se ]nt`mpl[.

Ana suspina =i, suspin`nd, p`ntecele mare i se zb[tea ca omustrare. N[frama ]i alunecase din cap, p[rul i se ]nc`lcise =ipieptul i se fr`ngea de pl`ns. }n inim[ ]nchipuirile ei de fericirese topeau ]ntr-un noian de am[r[ciune din care r[s[rea numai]ntrebarea ]ngrozit[: „Doamne, ce \i-am gre=it de m[ pedepse=tia=a de r[u?“

Nevasta lui Macedon Cerceta=u se a=ez[ l`ng[ ea, ]i]ndrept[ basmaua pe cap, o m`ng`ie pe obrajii uda\i de lacrimi=i-i zise cu mil[, c[ut`nd s-o ostoiasc[:

— Taci, draga lelii! Taci =i rabd[, c[ femeia trebuie s[ suferedac-a=a a l[sat-o Dumnezeu... Taci mulcom, taci!

Glasul ei era at`t de bl`nd c[ sufletul Anei se ]nc[lzi pu\in.Apoi ]=i ascunse fa\a ]n poala femeii =i pl`nse mai u=urat[,murmur`nd ]ns[ ]ntruna, ca =i ]n seara nun\ii:

— Norocul meu, norocul meu!

5P`n[ s[ conving[ pe tat[l s[u, Titu n-a vrut s[ stea cu

m`inile ]n s`n =i a pornit din cas[-n cas[, ]ndemn`nd pe \[ra-nii aleg[tori sau nealeg[tori s[ mearg[ cu to\ii la o ]ntrunire ]nArmadia, unde Victor Grof=oru avea s[-=i l[mureasc[ progra-mul. Fiindc[ alegerea de deputat se apropia, prin sat umblauacuma mai des patrule de jandarmi spre a pre]nt`mpinatulbur[rile =i agita\iile ]mpotriva statului. Titu nu se sinchiseade d`n=ii. Dorea chiar un conflict sau poate o arestare, ]nchipu-

Liviu Rebreanu

26

indu-=i c[ astfel va dovedi lumii ]ntregi barbaria st[p`niriiungure=ti =i va contribui mai eficace la izb`nda candidatuluirom`n. Vorbea \[ranilor de jugul unguresc, de datoria na\ional[,de limba str[mo=easc[, se izbea ]ns[ mereu de acelea=ir[spunsuri:

— Bine, domni=orule, a=a o fi... Dar n-avem p[m`nt =id[rile-s multe =i grele...

}nt`i se sup[r[ de at`ta nepricepere. Pe urm[ totu=i le d[dudreptate. „Adev[rat, pe ei ]i strivesc sarcinile vie\ii =i eu le batcapul cu fraze! Nici m[car speran\e nu le aduc!... Apoi, fire=te,dac[ eu ]nsumi nu =tiu bine ce vrem!“

El b[nuia ce vrea, dar dorin\ele lui nu se potriveau cu aleb[tr`nilor. El cu c`\iva studen\i =i profesori mai tineri visau uni-rea grabnic[ a tuturor rom`nilor. Nu se g`ndeau dac[ se poateori nu se poate. Ei se uitau fermeca\i spre Rom`nia, a=tept`ndde-acolo m`ntuirea. }n fa\a lor ]ns[ st[teau mai to\i frunta=iirecunoscu\i, ]ntre care ]nsu=i Grof=oru, care spuneau c[ acesteasunt idei primejdioase, c[ prin asemenea vorbe goale, bune nu-mai pentru discu\ii de ber[rie, se poate compromite toat[ lupta.

— Mijloacele noastre trebuie s[ fie legale! ]i spuse Grof=oru.Numai prin legalitate se ob\in lucruri trainice! Politica serioas[nu se poate ]ntemeia pe aventuri, ci pe realitate!... Ce ascundeviitorul, nu se =tie... }n suflet putem nutri orice speran\e, darvisurile nu trebuiesc amestecate ]n lupta politic[!

Titu se z[p[ci =i fu cuprins de o =ov[ire din care de-abiacu sfor\[ri se putu smulge. Se cobor] iar ]ntre \[rani =i, cutoat[ opreli=tea b[tr`nilor, le vorbi de „fra\ii no=tri“, de„st[p`nirea rom`neasc[“ ce va veni ]n cur`nd. +i tresari debucurie c`nd +tefan Hotnog, bog[ta= din sat, ]n loc det`nguirile obi=nuite, r[spunse acuma ]n numele tuturor,ridic`ndu-=i chimirul pe burt[:

— S[ te aud[ Dumnezeu, domni=orule!„Oportunismul =i la=itatea ucid av`nturile! se g`ndi Titu

mul\umit. Cu jum[t[\i de idealuri nu po\i lupta =i nici nu po\ifi ]n\eles de nimeni!“

Ion

27

Str[daniile lui Titu au r[mas totu=i zadarnice, deoarece ]ntru-nirea, ]ndat[ ce s-a anun\at oficial, a fost oprit[ de c[tre pre-fectul jude\ului ]n urma raportului solg[bir[ului Chi\u care setemea de tulbur[ri.

Tocmai c`nd Titu venea pleo=tit, cu vestea aceasta din Ar-madia, b[tr`nul Herdelea a primit cita\ie de la tribunal ]n proce-sul ce-l pornise judec[torul pentru ultragiu. De=i, ]ntre timp, un-gurul se mutase din Armadia ]ntr-un or[=el din Ungaria, fiindc[— cum spusese d`nsul la plecare — nu se putea aclimatiza ]natmosfera nepatriotic[ de-aici, sarcina lui Herdelea se agravase,c[ci acuza\ia judec[torului s-a p[rut at`t de ]ntemeiat[ procu-rorului, ]nc`t =i-a ]nsu=it-o din oficiu =i deci procesul trebuia s[continue negre=it, chiar dac[ partea civil[ s-ar fi retras.

Herdelea strig[ pe Ion, care de asemenea primise cita\ie,vr`nd s[ se sf[tuiasc[ ]mpreun[ cum s[ abat[ nenorocirea ce-iamenin\a de-aproape. Ion ]ns[, ]n bobota necazurilor lui cusocru-s[u, c[uta mereu s[ se pl`ng[ ce a p[\it =i cum a fost]n=elat, iar de procesul care ]l durea pe ]nv[\[tor, parc[ nicinu-i p[sa.

— Ave\i s[ vede\i c[ becisnicul [sta are s[ m[ bage ]n temni\[=i s[ ne nenoroceasc[ pe to\i! zise ]nv[\[torul pe urm[, dobor`tde ]ngrijorare. |ine\i minte ce v-am spus eu azi! Ion e fatalitateanoastr[... El se ciorov[ie=te cu Vasile Baciu pentru ni=te zdren\ede p[m`nt =i nici nu vrea s[ =tie ]n ce pozn[ m-a ]nfundat!

Titu, v[z`nd spaima b[tr`nului =i ca s[ mai schimbe vor-ba, g[si ]n\elept s[ povesteasc[ pe un ton de glum[ cum azi,]nt`lnindu-se ]n Armadia cu Belciug, i-a spus c[ e foarte sup[rat=i c[ nu va l[sa f[r[ r[spuns insultele doamnei Herdelea, pen-tru care va trebui s[ dea seama ]n fa\a justi\iei... Efectul po-vestirii lui ]ns[ fu tocmai contrar celui a=teptat de d`nsul,st`rnind o ceart[ care nu se ispr[vi p`n[ noaptea t`rziu.

— Apoi da, c[ at`ta-mi mai lipsea, s[ umblu acuma pe lajudec[\i =i pentru dumneaei, c[ n-am eu destule necazuri, zise]nv[\[torul am[r`t. Mai bine-l l[sai dracului =i tu, ]n loc s[-mimai aprinzi paie-n cap =i cu el!

Liviu Rebreanu

28

Doamna Herdelea se ]nfurie imediat, f[cu pe so\ul eim[m[lig[ nes[rat[, pentru c[ ar fi ]n stare s[ se lase c[lcat ]npicioare de toate n[t[fle\ele din lume, =i declar[ categoric c[ea prefer[ s[ pl[teasc[ orice amend[ =i chiar s[ stea la pu=c[rie,dec`t s[ rabde mojiciile „p[m[tufului“.

Ziua urm[toare aduse ]ns[ o n[dejde bun[, sub chipul uneiscrisori de la subinspectorul Horvat, care-l invita colegial peHerdelea s[-=i pun[ ]n cump[n[ toat[ influen\a pentru alege-rea des[v`r=itului patriot ce este candidatul de deputat Beck.„Am toat[ ]ncrederea ]n patriotismul dumitale ]ncercat =i s[ fiisigur c[ oboseala dumitale va fi apreciat[ cum se cuvine“,sf`r=ea subinspectorul. Mai ales sf`r=itul i se p[rea ]nv[\[toruluiplin de mari f[g[duin\e.

— Uite ce om de treab[ bietul subinspector! strig[ d`nsul]nviorat. Ei, degeaba, s[ nu judeci niciodat[ pe nimeni dup[aparen\e!... Iat[ b[rbatul care-mi place =i mie!... Bravo! Bra-vo!

}ndat[ ]=i ]nsemn[ pe to\i aleg[torii din Pripas, ]n num[r deunsprezece, =i chibzui ]ndelung pe cei care ar vota cum ]i vasf[tui d`nsul. Apoi ]=i frec[ m`inile cu ]ncredere:

— Vezi, Dumnezeu ]\i trimite ajutorul c`nd nici te a=tep\i!Titu, afl`nd seara planurile tat[lui s[u, s[ri p`n[ ]n tavan

de indignare =i strig[ de nenum[rate ori „tr[dare“ =i „ru=ine“.Dar Herdelea r[mase neclintit.

— Pentru mofturi n-am s[-mi las eu b[tr`ne\ele pe dru-muri... Ai v[zut tu ce-mi scrie subinspectorul?... Cite=te bine!Poftim! zise arunc`ndu-i m`ndru scrisoarea.

T`n[rul nu vru s[ citeasc[ nimic =i f[cu jur[m`nt c[ va luptadin r[sputeri ]mpotriva acestei tr[d[ri nemaiauzite. Herdelease ]ntrist[ c[ feciorul lui se g`nde=te mai mult la str[inii de lacare nu va avea niciodat[ nimic, dec`t la d`nsul, a c[rui soart[at`rn[ de bun[voin\a celor mari =i puternici.

— Nu-\i ]nchipui tu c[ Horvat, dac[-i vom ]mplini dorin\a,poate s[-mi fie de mult folos? N-ai v[zut cita\ia de ieri =i nu=tii c[ m[ pa=te afurisitul de judec[tor? O vorb[ a subinspec-

Ion

29

torului c`nt[re=te greu la tribunal. C`nd va spune subinspec-torul prezidentului c[ uite-a=a =i a=a, Herdelea e omul meu,adic[ al nostru, crezi c[ prezidentul are s[ mai cr`cneasc[?A=a se lucreaz[ ]n lume, b[iete... }n\elegi, ori nu ]n\elegi?

— Nu vreau s[ ]n\eleg nimic! r[spunse Titu cu at`t mai]nd`rjit cu c`t socotelile acestea i se p[reau =i lui cumin\i.

— Atunci s[-\i fie ru=ine obrazului, c[ e=ti cal b[tr`n =i aiputea ]n\elege at`ta lucru! strig[ Herdelea ad`nc m`hnit. Ru=ines[-\i fie, m[garule!

6}n seara zilei c`nd Ion b[tuse ]nt`ia oar[ pe Ana, pic[ ]n

cas[, de-abia t`r`ndu-se, Dumitru Moarc[=, o rud[ ]ndep[rtat[de-a Zenobiei, cer`nd ad[post p`n[ s-o ]ndura Dumnezeu s[-lstr`ng[ din lume. Zenobia, afl`ndu-se ]n toane bune, pentruc[ feciorul =i-a mu=truluit nevasta, ]l primi f[r[ a se burzului,mul\umindu-se doar s[-l descoase pu\in:

— Da ce-ai p[\it, bade Dumitre? De ce nu stai la Paraschi-va, c[-i bine acolo?

— Parc[ de bine fuge omul? murmur[ Moarc[=, mototolin-du-se pe vatr[.

Era un mo=neag trecut de =aizeci, pipernicit =i pr[p[dit des[-l sufli de pe picioare. Nu mai avea nici un dinte ]n gur[ =ivorbea greu, scuip`nd ]n toate p[r\ile. }n tinere\e a fost b[rbatfrumos =i cu stare =i se b[teau fetele dup[ d`nsul, dar ]n loc s[se ]nsoare =i s[ se potoleasc[, i-a pl[cut s[ zboare ca albinadin floare-n floare, ]nc`t mul\i oameni =i-au ciom[git muieriledin pricina lui, c[ci de el nu ]ndr[zneau s[ se lege, fiind voi-nic =i iute ca un lup. C[r[u=ia i-a fost mai drag[ dec`t p[m`ntul=i tot c[r[u=ia i-a m`ncat capul. }ntr-o noapte, venind de laDej, o ceat[ de \igani l[ie=i au t[b[r`t pe d`nsul, l-au st`lcit =ii-au furat caii. A z[cut vreo doi ani =i a r[mas beteag de picioa-re. Boala i-a ]nghi\it averea. R[mas numai cu c[su\a =i gr[dina,s-a aciuat pe l`ng[ Paraschiva, care era v[duv[ t`n[r[ =i r`vneamai mult la casa lui, crez`nd c[ nu mai are de tr[it cine =tie

Liviu Rebreanu

30

c`t. Dumitru ]ns[ se ]nc[p[\`na s[ nu moar[ =i o duse dou[zeci=i doi de ani a=a, pr[p[dit cum a sc[pat, ]nc`t Paraschiva a avutvreme s[ se obi=nuiasc[ cu sl[biciunile lui. S-au ]n\eles ei totu=idestul de bine p`n[ acum c`teva luni, c`nd Dumitru s-a apucat=i a v`ndut lui Avrum casa =i gr[dina f[r[ =tirea Paraschivei.Degeaba i-a dat o sut[ de zlo\i de argint, femeia nu s-a mul\umit.Ea era convins[ c[ a luat mai mult =i a ascuns banii undeva saula cineva. +i cum Dumitru nu mai putea s[ aib[ zile multe, Pa-raschiva se ]nfuria c[ banii vor ajunge pe m`na altora, iar ea,care l-a ]ngrijit at`\ia ani, se va alege cu nimica. Fiindc[ niciAvrum nu voia s[-i spuie l[murit c`t i-a dat, Paraschiva s-a puspe mo=neag, mai ]nt`i cu sud[lmile, apoi cu b[taia, p`n[ ce ]nsf`r=it azi l-a izgonit s[ nici nu-l mai vad[.

B[tr`nul povesti ce-a p[\it cu Paraschiva, dar f[r[ s-ooc[rasc[, ba chiar cu o mare p[rere de r[u c[ a fost nevoit s[plece de la ea =i s[ moar[ poate prin case str[ine.

— Apoi las[ c-ai tr[it destul, ]i zise Zenobia dreptm`ng`iere.

Ion, ]mbufnat cum r[m[sese toat[ ziua dup[ ce plesnisepe Ana, nu zise nimic, ci se uita doar uneori cu ur[ la noulm`nc[u care-i cade ]n spinare din senin. Credea totu=i c[ Du-mitru se va ]ntoarce acas[ m`ine-poim`ine, =tiindu-se c[ nupoate tr[i f[r[ Paraschiva, singura femeie — se zice — pe carea iubit-o el cu adev[rat =i care, de aceea l-a =i ]nv`rtit cum i-apl[cut. De altfel g`ndurile lui erau at`t de fripte de grijap[m`nturilor, ]nc`t tot restul lumii i se p[rea c[ nu face unban g[urit. Se ]nfuria c`nd vedea pe Ana care, pe c`t ]i ]ng[duiap`ntecele \uguiat, se sprintenea pe l`ng[ vatr[ s[ g[teasc[ cina,=i era din ce ]n ce mai convins c[ femeia e ]n\eleas[ cu VasileBaciu s[-l trag[ pe sfoar[.

Se perpeli c`teva zile f[r[ s[ =tie ce s[ mai fac[. Apoi ]iveni ]n minte Herdelea =i se bucur[ ca =i c`nd ar fi g[sitsc[parea. Chipul ]nv[\[torului ]i juca ]naintea ochilor, str[lucitorde speran\e. }l c[ut[ ]ndat[ =i, nimerindu-l la =coal[, ]l chem[afar[. Herdelea era sup[rat =i-i imput[ c[ e nerecunosc[tor =i

Ion

31

c[, prin nep[sarea lui criminal[, ]i primejduie=te slujba =i cin-stea. Ion ascult[ ner[bd[tor, ca =i deun[zi c`nd ]ncercase]nv[\[torul s[ se sf[tuiasc[ cu d`nsul. Ce-i p[sa lui de grijilealtora? Pe el numai necazul lui cel mare ]l rodea =i-l chinuia,=i, dup[ ce ]mbl`nzi pe Herdelea cu f[g[duin\e, i se pl`nse caun copil nepriceput, zic`nd mereu mai rug[tor =i mai st[ruitor:

— }nva\[-m[, na=ule, c[ altminteri ori fac moarte de om =iajung la pu=c[rie, ori mi-oi pune singur =treangul de grumaz!

Se uita ]n ochii ]nv[\[torului, sorbindu-i r[spunsul, din care]ns[ i se ]ntip[ri ]n creieri numai at`ta: „Fii lini=tit, finule, c[ ce\i-a f[g[duit trebuie s[-\i dea... Duminic[ tu s[ vii la mine cuAna... Am s[ chem =i pe Vasile =-ave\i s[ v[ ]n\elege\i, fii lini=tit!“

Zilele p`n[ duminic[ trecur[ ca ceasurile. N[dejdea ]i ]mbr[catoate g`ndurile ]n trandafiriu. Se sim\ea iar st[p`nul p[m`nturilor=i de-abia a=tepta s[ poat[ ie=i la lucru pe mo=ia lui.

Herdelea, iubitor de ]nvoieli unde fiecare parte s[-=i scad[cerin\ele spre mul\umirea am`ndurora, pov[\ui pe Vasile Bacius[ dea acuma jum[tate din locuri, care s[ fie scrise pe numelelui Ion, iar cealalt[ jum[tate s[ i-o f[g[duiasc[ ]n scris pentrudup[ moarte. Pova\a lui ]ns[ ]i nemul\umi pe am`ndoi. Toaten[dejdile lui Ion se pr[bu=ir[ auzind ce spune ]nv[\[torul. Apoidac[ ar fi fost vorba s[ lase d`nsul din drepturile lui, ce nevoiede sfaturile na=ului? Lui nu-i trebuiau sfaturi, ci p[m`nturile,toate p[m`nturile... }l cuprinse o m`nie s[lbatic[ ]mpotriva luiHerdelea, care astfel vrea s[-l ]n=ele, ]n loc s[-l ajute... Vasile,cu o lucire =ireat[ ]n privire, zise tacticos c[ el nu-=i ia vorba]napoi =i d[ bucuros cele cinci locuri, pe ales. }n sinea lui ]ns[era sigur =i el c[ Herdelea s-a ]n\eles cu Ion s[-i fure averea...Pentru c[ nu ]ndr[zneau s[ se certe cu ]nv[\[torul, potrivniciischimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva sud[lmi =i apoi, uit`nd oriceomenie, se luar[ de piept =i ]ncepur[ s[-=i care la pumni pestecap, cu sete, groh[ind ca ni=te mistre\i prin=i ]n capcan[...Herdelea =i Titu de-abia izbutir[ s[-i scoat[ din odaie, ]n vremece d[sc[li\a, nespus de indignat[ c[ neru=ina\ii s-au ]nc[ierat]n casa ei, ]i oc[ra cu ]nver=unare, iar Ghighi \ipa speriat[. Ana

Liviu Rebreanu

32

]ncremenise pe un scaun, ]n dosul u=ii, ]nc`t doamna Herde-lea o dojeni =i pe ea bine =i apoi o d[du afar[.

Vasile =i Ion se mai zg`l\`ir[ pu\in ]n pridvor, se mai ghion-tir[ p`n[-n poart[, dar ]n uli\[ se descotorosir[ =i-=i a=ezar[hainele bo\ite, ]njur`ndu-se din ce ]n ce mai potoli\i. }n clipa]ns[ c`nd s[ porneasc[ spre sat, ]n u=a casei ]v[\[torului se iviAna, topit[ de ru=ine =i de spaim[, ca o ar[tare urzitoare atuturor relelor. O z[rir[ am`ndoi deodat[ =i furia lor se ]nte\iiar, pumnii se amenin\ar[ ]n aer =i privirile ro=ii se loveau cadou[ s[bii. Ajuns ]n dreptul casei, Ion intr[ ]n ograd[ url`nd cuo spum[ sub\ire alb[ ]ntre buze, care se muta =i se lipea c`ndpe cea de sus, c`nd pe cea de jos:

— S[-\i m[n`nci fript[ odrasla, t`lhar b[tr`n ce e=ti! Anad[du s[ intre =i ea, dar Ion se repezi ca uliul =i r[cni, r[gu=it,sc[p[r`nd sc`ntei din ochi =i sco\`nd cu\itul din =erpar:

— Fugi, fleandur[, fugi de-aici c[ uite-acu te trimit pe lu-mea cealalt[!... +i s[ nu te mai prind prin ograda mea c[ tespintec!... Hoa\[!... Ho\i =i t`lhari care umbl[ s[ m[ mai =i bat-jocoreasc[!

Femeia vru s[ ridice m`inile s[-l roage, dar privirea lui o]ngrozi, spun`ndu-i c[ ]ntr-adev[r e hot[r`t s-o omoare acuma.+ov[i o clip[ =i apoi porni dup[ tat[l s[u care f[cea c`te doi-trei pa=i, se oprea, se ]ntorcea, zv`rlea ginerelui c`te-o ]njur[tur[,iar se urnea =i iar se oprea... C`nd ]ns[ Vasile o v[zu apropiin-du-se, ]=i ]ndrept[ toat[ m`nia asupra ei =i, amenin\`nd-o cuam`ndoi pumnii, strig[ cl[mp[nind din din\i ca o fiar[:

— S[ nu vii la mine, rapandul[, c[-\i zdrobesc ciolanele!...S[r[ntoc \i-a trebuit, de s[r[ntoc s[ ai parte!... Uite-l! Uite-l cem`ndru-i!... Amu s[-\i fie de cap! De cap! De cap! De cap!

P[=i mai iute, dar r[cnind ]ntruna „de cap“, ca =i c`nd n-arfi fost ]n stare s[ g[seasc[ o ocar[ mai grea...

Ana r[mase ]n mijlocul drumului, nemai=tiind ]ncotro s-oapuce. Ion tot mai ]njura =i blestema ]n ograd[, iar Vasile Baciu,dep[rt`ndu-se, \ipa mai tare, parc[ s[-l aud[ tot satul. Veciniiie=iser[ ]n uli\[ =i priveau, care mira\i, care r`z`nd, to\i dor-

Ion

33

nici s[ urm[reasc[ desf[=urarea poznei... Nemi=cat[, cu bra\elemoarte, cu ochii r[t[citori =i cu sufletul cr`mpo\it de ]nfrico=are,femeia se uita ]mprejur, f[r[ s[ mai =tie ce s[ fac[. „Acu undes[ m[ duc?“ se ]ntreba =i ]n minte ]i r[s[reau numai r[spunsurinegre care o pironeau pe loc, sleindu-i voin\a =i ispitind-o s[-=icurme singur[ toate suferin\ele, fiindc[ via\a ei e zadarnic[.

Tot Floarea, nevasta lui Macedon, s[ri iar, o lu[ de m`n[, oduse acas[ la ea, o ]mb[rb[t[ p`n[ seara =i o culc[ dup[ cup-tor, l[crim`nd de mil[:

— Vai, s[r[cu\a de ea, s[r[cu\a!...}n noaptea aceea ]=i d[du seama ]nt`ia oar[ Ana de

pr[pastia ]n care-=i zv`rcole=te ea via\a. +i atunci g`ndul mor\iii se cobor] ]n suflet ca o sc[pare fericit[. }l alint[ at`t de st[ruitorc[, ]n cele din urm[, se minun[ c`t de bl`nd[ =i ademenitoarei se ]nf[\i=eaz[, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri =inici n[dejdi... Deodat[ ]ns[ sim\i o zv`cnire ]n p`ntece, trezin-d-o din aiurare. „Cum se mi=c[, s[rmanul!“ ]=i zise d`nsauit`ndu-=i toate necazurile =i ]n\eleg`nd c[ trebuie s[ tr[iasc[,fiindc[ ]ntr-]nsa o fiin\[ nou[ bate la poarta vie\ii.

7A doua zi Ion se mulcomi. }i p[ru r[u c[ s-a f[cut de r`sul

lumii =i c[ s-a h[r\uit cu socrul s[u tocmai ]n casa ]nv[\[torului,de=i era convins c[ Herdelea s-a dat de partea du=manilor lui.Trecu drumul la Macedon Cerceta=u =i aduse acas[ pe Ana,dar f[r[ s[ aud[ m[car pove\ele Floarei c[ s[ fie mai milos cubiata femeie c[ m`ine-poim`ine ]i sose=te ceasul =i cine =tiece se poate ]nt`mpla dac[ o huiduiesc to\i =i n-o cru\[ nimeni.

Apoi fu cuprins de desperare. Sim\ea un gol dureros ]n cap,care voia ne]ncetat parc[ s[-i sparg[ \easta. Numai buzele ]i=ov[iau ]ntruna:

— Nu-i bine a=a... Nu-i bine... nu-i bine...Se ducea prin Jidovi\a, se ]mb[ta =i se ]ntorcea mai

posomor`t.

Liviu Rebreanu

34

Dup[ o s[pt[m`n[ ploioas[ =i murdar[, care-l \inuse maimult ]n cas[, r[s[ri o zi aurit[, cald[, str[lucitoare, cum nu semai pomenesc dec`t ]n \inuturile muntoase ]n dricul prim[verii.Ie=ind ]n ograd[, Ion se opri ca tr[snit =i, f[r[ s[ vrea, sorbilacom mirosul de verdea\[, s[lbatic =i umed, ce plutea ]nv[zduh. Ca =i c`nd peste noapte tot p[m`ntul s-ar fi sp[lat cuapa fermecat[, at`t se ]nf[\i=a de m`ndru ]n verdele deschispe care stropii de rou[ lic[reau ]n toate culorile curcubeului,ca ni=te diamante pres[rate ]nadins de o m`n[ nev[zut[.Priveli=tea aceasta ]l zgudui ca dintr-un somn greu =i-i umplu de-odat[ creierii de g`nduri... +i porni, luminat, spre casa preotu-lui Belciug, ]mpins de o ]ncredere mare. Numai popa poates[-i arate calea, precum tot d`nsul l-a dat pe brazd[ odini-oar[. Dar acest „odinioar[“ era a=a de dep[rtat, parc[ ar fi trecutani =i ani de zile, de=i abia ieri se ]mpliniser[ cinci s[pt[m`nide la nunt[.

Belciug privea din cerdac cum adap[ caii vizitiul, un \[ransomnoros =i plin de balig[ pe haine.

— Ce mai veste-poveste, Ioane? zise d`nsul v[z`ndu-lintr`nd pe porti\[, cu p[l[ria ]n m`n[.

— Apoi mai mult r[u dec`t bine, domnule p[rinte, r[spunseIon vr`nd s[ z`mbeasc[, dar izbutind numai s[ se str`mbe =is[-=i arate din\ii galbeni, ca un c`ine care m`r`ie neputincios.

— Am auzit... De, b[iete, dac[ uita\i pe Dumnezeu, cums[ nu v[ pedepseasc[? morm[i Belciug pu\in ]nnourat =i intr`nd]n cas[ urmat de Ion.

Dumnezeu ]nsemna acum ]n Pripas biserica cea nou[ =ipreotul sim\ea m`na Cerului ]n ne]n\elegerile dintre ginerele=i socrul care nici nu s-au g`ndit m[car s[ d[ruiasc[ ceva pen-tru loca=ul Domnului.

Milostivenia cereasc[ i se ar[ta de altminteri preotului ]ntoate chipurile. Buclucul lui Herdelea cu judec[torul era o pe-deaps[ grabnic[ =i cuvenit[ pentru c[ a uneltit ]mpotriva sluji-torului lui Dumnezeu. Mai a=tepta doar manifestarea m`nieidivine fa\[ de doamna Herdelea, care l-a oc[r`t pe d`nsul, =i

Ion

35

apoi o lovitur[ deosebit[ pentru Herdelea fiindc[ chiar ieri aaflat c[ umbl[ s[-i smulg[ c`\iva aleg[tori ]n favoarea candi-datului de deputat ungur, de=i =tie bine c[ el dore=te s[ arunceun bloc — mic, dar solid — ]n cump[na reprezentantuluirom`n. R[splata tuturor nepl[cerilor o g[sea totu=i mai ales ]nhot[r`rea de a ]ncepe ]nc[ ]n vara aceasta lucr[rile noii bi-serici. C[zuse la ]nvoial[ cu un arhitect din Bistri\a, care aveagata un plan foarte frumos. Arhitectul trebuia s[ soseasc[ ]ncur`nd =i, cu materialul adunat, s[ a=eze temelia. P`n[ latoamn[ zidurile vor fi ridicate, iar ]n toamna viitoare noul loca=va putea fi sfin\it cu toat[ solemnitatea. Belciug se g`ndea depe acuma la programul sfin\irii =i inima lui boln[vicioas[ tre-mura de bucurie. Dar, deoarece tot mai lipsea pu\in din sumaprev[zut[ la cheltuielile cl[dirii, str[daniile lui nu erau sf`r=ite.De aceea nu pierdea credin\a c[, p`n[ la urm[, =i Ion va des-chide punga =i deci se sili s[-l c`=tige prin bun[voin\[.

— Acuma spune, Ioane, ce te doare! murmur[ d`nsula=ez`ndu-se, b[t`ndu-=i genunchii cu palmele =i privind drept]n ochii lui Ion, pe care-l l[sase ]n picioare.

Ion se spovedi prelung, cu glas ]nfundat, cu ochii ]n p[m`nt,iar preotul ]l ascult[ cu b[gare de seam[ =i f[r[ s[-l ]ntrerup[.Apoi c`nd ispr[vi, Belciug se scul[, se plimb[ de c`teva oride ici-colo cu pa=i mari, uit`ndu-se o dat[ cu mirare ]n od[i\ade culcare unde patul era ]nc[ tot nef[cut, =i ]n sf`r=it se opril`ng[ mas[, se rezem[ de dung[ cu palmele ]ncruci=ate la spate=i vorbi privind mereu ]ntr-un col\ al tavanului:

— +tiu eu ce s[ te sf[tuiesc?... Greu... Prea greu... Numaiun avocat te-ar putea lumina bine... Dar cu r[ul =i cu b[t[ilenu se ]mpac[ oamenii niciodat[, asta-i de c`nd lumea. Dum-nezeu a l[sat judec[torilor ]mp[r\irea drept[\ii p[m`nte=ti... Amp[\it =i eu deun[zi, =tii bine, c[ m-a oc[r`t d[sc[li\a \ig[ne=te.Puteam s[ m[ apuc de b[taie?... Nimeni s[ nu-=i fac[ singurdreptate... N-am zis nimic =i nu m-am ]nfuriat... Dreptatea-i de laDumnezeu... M-am pl`ns =i eu ]n Armadia la judec[torie =i,dac[-i bine =i drept s[ fiu hulit de poman[, hulit s[ r[m`n...

Liviu Rebreanu

36

Tu ]ns[ vei face cum crezi de cuviin\[. Numai at`ta s[ =tii: pum-nul nu-i dreptate... }ntreab[ un avocat, roag[-l s[ te ]nve\e =if[ cum te-o ]ndrepta el... Eu n-am nici o putere...

Ion plec[ mul\umit. Bine a zis popa: legea s[ hot[rasc[...Ajuns acas[, chem[ pe Ana =i-i vorbi foarte bl`nd:

— Tu trebuie s[ te duci la tat[l t[u, Anu\[, c[ eu nu te maipot \inea, vezi bine =i tu, c[-s s[rac =i abia ne t`r`m =i noizilele... Dumnealui are destul[ avere... Amu c[ m-a ]n=elat,nu-i nimic. Dumnezeu din cer vede =i judec[. Dar eu trebuies[ m[ g`ndesc la pielea mea. Cu m`inile-n s`n n-oi sta, debun[ seam[, po\i s[-i spui!

Pe urm[ o duse de m`n[ p`n[ la poart[ =i ]nchise poarta dup[ ea.Ana se mai uit[ ]napoi, dar el nu mai ]ntoarse capul.— Are dreptate... to\i au dreptate, =opti femeia podidit[ de

pl`ns. Numai eu n-am nici un rost ]n lume...

Ion

37

Capitolul VIII

COPILUL

1Cu c`t se apropia alegerea de deputat, cu at`t Herdelea, tat[l

=i fiul, se ciorov[iau mai mult, ca =i c`nd toate necazurile =i toaten[dejdile, ba chiar ]ns[=i soarta lor ar fi at`rnat de izb`nda rom`-nului sau a ungurului. B[tr`nul, care purta ]n suflet groaza pro-cesului cu judec[torul, credea din ce ]n ce mai tare c[, contri-buind la alegerea candidatului guvernamental, va sc[pa teaf[r dince-l amenin\a. Se g`ndea ]n tain[ c[, ]n preajma judec[\ii, va rugape ocrotitorii s[i, subinspectorul =i deputatul, s[ pun[ o vorb[bun[ pentru d`nsul acolo unde trebuie. V[z`ndu-l cu asemeneasprijinitori, judec[torul va trebui s[ se ]mbl`nzeasc[, iar tribunaluls[ ]nceteze urm[rirea... +i, fiindc[ ]n cele din urm[ Titu r`deane]ncrez[tor de speran\ele lui, Herdelea zicea convins:

— Cine r`de la urm[ r`de mai bine, b[iete!D[sc[li\a, de=i nu putea suferi neamul unguresc, r[mase totu=i

neclintit[ ]n p[rerea ei c[, mai presus de orice, omul trebuie s[aib[ grij[ de pielea lui. De altfel ea =i cu Ghighi nu se sinchiseauat`ta de mofturile alegerii, c`t se fr[m`ntau c[, ]n afar[ de c`tevac[r\i po=tale ilustrate, n-aveau ]nc[ nici o scrisoare de la Laura,m[car c[ acuma se ]mplineau aproape dou[ luni de la nunt[.}=i f[ceau fel de fel de ]nchipuiri, c[utau explica\ii care s[ lepotoleasc[ nelini=tea, dar care mai mult le ]ntristau.

Titu se mistuia =i se chinuia de ]nsufle\ire. Dorea cu at`ta]nver=unare izb`nda lui Grof=oru, c[ ]l durea chiar numaig`ndul c[ ar putea c[dea. }ncepea aproape s[ urasc[ pe tat[ls[u, mai ales c[ punea ve=nic ]nainte interesul personal.

— Dac[ nu vrei s[ facem nici o jertf[, cum crezi c-o s[triumf[m vreodat[? striga d`nsul desperat, scr`=nind din din\i =ismulg`ndu-=i p[rul.

CUPRINS

Liviu Rebreanu

38

Egoismul acesta, de care se izbea de altminteri pretutindeni,]l hot[r] s[ se g`ndeasc[ s[ plece oriunde, ]n lume, ]ncredin\atc[ aiurea oamenii vor fi mai voio=i s[ se sacrifice pe altarulunei idei. De=i striga ]ntruna c[ activitatea e mama succesu-lui, continua s[ petreac[ zilele prin Armadia, la ber[ria Raho-va sau la Grivi\a, unde, ]mpreun[ cu al\i tineri entuzia=ti, se]mb[tau cu vorbe mari, visau ]nchipuind planuri ]ndr[zne\e =ipuneau la cale soarta poporului. Fiind siguri de succes, ]i um-flau mereu propor\iile. Li se p[rea c[ alegerea lui Grof=oru varevolu\iona nu numai \ara, ci toat[ Europa.

+tiau dinainte discursurile zdrobitoare cu care Grof=oru vaului Parlamentul =i vedeau limpede clipa c`nd Ardealul se varidica brusc ]n picioare =i va c[dea, ca un copil pierdut =ireg[sit, ]n bra\ele Rom`niei, c`nd cei oropsi\i de at`tea vea-curi ]=i vor lua locul ce li se cuvine ]ntre popoare, ca ni=teurma=i vrednici ai st[p`nilor lumii...

Dup[ asemenea ]narip[ri, intr`nd seara ]n atmosfera]mb`csit[ de realitate de acas[, Titu sim\ea c[ se pr[vale din]n[l\imi =i se zv`rcolea neputincios. „Trebuie s[ plec de-aici,altfel am s[ m[ ]n[bu=!“ ]=i zicea dup[ ce se certa cu tat[l s[ucare nu voia nici s[-i mai asculte argumentele.

Cu toat[ sila ce i-o f[cea slujba de subnotar, ]=i g[si singurun loc ]n Lu=ca =i, ]ntr-o sear[, aproape de alegere, ]n urmaunei discu\ii mai violente, declar[ c[ are s[ se duc[ ]ndat[ ceva afla rezultatul luptei, fiindc[ s-a s[turat de via\a aceasta f[r[nici un ideal, m`njit[ numai de noroiul m[run\i=urilor zilnice.Declara\ia voia s[ fie o r[zbunare ]mpotriva tat[lui s[u, care]ns[ se bucur[ auzindu-l =i-l felicit[ c[ ]ncepe s[ secumin\easc[.

}n ajunul alegerii trecur[ prin Pripas dou[ companii de hon-vezi care aveau s[ dea o m`n[ de ajutor jandarmilorconcentra\i din tot jude\ul spre a p[stra ordinea.

— Uite ce sus\ine\i dumneavoastr[, cei cu pruden\a! ziseTitu c[tre Herdelea ar[t`ndu-i solda\ii ce de-abia-=i t`rau pi-cioarele obosite. Drept argumente ne da\i baionete!

Ion

39

}n sf`r=it ziua cea mare r[s[ri frumoas[... Armadia fierbeaca un stup ]n ceasul c`nd roie=te. Toat[ lumea era st[p`nit[de ]nfrigurare. Din sus =i din jos soseau mereu cete de \[rani,cu preo\ii =i cu ]nv[\[torii ]n frunte, unii pede=tri, plini de praf=i de sudori, al\ii ]n c[ru\e, to\i veseli =i strig`nd mereu„tr[iasc[“...

De la biserica cu dou[ turnuri, de-a curmezi=ul pie\ei, p`n[la prim[rie, unde era biroul electoral, ]n dreapta =i ]n st`ngastr[zii se ]ntinser[ cordoane de jandarmi cu baioneta la arm[,cu penele de coco= agitate ]n p[l[rii, r[stindu-se la mul\imeace se ]nghesuia ]n spatele lor, r[cnind deseori „]napoi“ =iamenin\`nd cu pu=tile. }n mijlocul pie\ei, l`ng[ crucea ]ngr[dit[cu uluci, un grup de elevi de liceu din clasele superioare,]ncadra\i de c`\iva profesori tineri =i de studen\i ]ndr[zne\i,c`ntau De=teapt[-te, rom`ne, ]ntrerup`ndu-se din c`nd ]n c`ndca s[ strige ]n cor: „Tr[iasc[ deputatul Victor Grof=oru!“ Gru-pul ajungea p`n[ la cordonul de jandarmi; cei din fa\[aplaudau pe aleg[torii rom`ni =i huiduiau pe ovreii =i unguriicare se ]ndreptau spre prim[rie. Aici, chiar ]n spatele unuijandarm voinic, cu must[\i mari =i sclipitoare de pomad[, st[tea=i Titu, ro=u de entuziasm =i r[gu=it de c`t a c`ntat =i a r[cnit.Toat[ pia\a gemea de \[rani nealeg[tori, adu=i ]nadins s[ mani-festeze, url`nd „tr[iasc[“ sau „ru=ine“.

Belciug veni mai devreme, urmat de vreo dou[zeci deprip[seni, dar ]n fa\a bisericii un ofi\er de jandarmi trimise ]ndosul cordonului pe cei ce n-aveau c[r\i de aleg[tori, ]nc`tpreotul defil[ numai cu =ase in=i ]nspre localul de vot, z`mbindamar la mul\imea care-l aplauda.

Titu strig[ ]nsufle\it „bravo, Belciug“, iar popa ]i r[spunsem[gulit =i trist:

— Nu-i vina mea c[ suntem numai at`\ia, =tii bine!Soarele ardea. C[ldura cre=tea ne]ncetat. Oamenii, osteni\i

de c`t au stat ]n picioare, asudau, se ]nd`rjeau, se ]mbulzeauspre cordoanele de jandarmi f[r[ s[ =tie de ce, iar jandarmiise str`mbau, r[cneau =i izbeau ici-colo cu patul pu=tii, ]njur`nd.

Liviu Rebreanu

40

Pe la amiaz[ Grof=oru, ]nso\it de c`\iva prieteni, trecu pestrad[, spre biseric[, s[-l vad[ mul\imea. }nsufle\irea izbucni cao flac[r[ dintr-un j[ratic peste care ai turnat ulei. C`ntecele,uralele, \ipetele se topeau ]ntr-un zgomot n[prasnic. Lumea sen[pusti peste cordoane s[-l vad[ mai bine. „Ura! Tr[iasc[ Vic-tor Grof=oru!... Jos renega\ii!...“ Jandarmii se zb[teau, ]nv`rtindarmele s[ st[p`neasc[ valurile de oameni. Unul, cuprins dem`nie fiindc[ norodul nu-l lua ]n seam[, ]mpunse cu baione-ta ]n mul\ime, ]n\ep`nd pe un \[ran b[tr`n, care tocmai se luptas[ ias[ din v`ltoare =i care deodat[ ]ncepu s[ se vaiete.

— Ru=ine!... Huo!... Jos cu ei! url[ gloata repezindu-se maid`rz[ asupra cordonului.

— }napoi!... }napoi! \ipau jandarmii lovind cu arma ]n ceicare se av`ntau peste linia oprit[.

Grof=oru, care tocmai v[zuse cum a ]mpuns jandarmul, serepezi la \[ranul r[nit =i-l ]mbr[\i=[ furtunos, ]n vreme cemul\imea vuia de entuziasm =i mul\i ]ntrebau: „Ce este? Ce s-a]nt`mplat?“ Apoi, revenind ]n mijlocul str[zii, ]=i scoase p[l[ria,]=i =terse n[du=eala =i ]ncepu cu glas vibrator:

— Cet[\eni! A curs s`ngele nevinovat! Teroarea...Nu izbuti s[ continue, c[ci un ofi\er de jandarmi ]l opri

scurt, declar`ndu-i c[ nu e voie s[ a\`\e lumea. Grof=oru seciond[ni un r[stimp cu ofi\erul protest`nd cu gesturi largi, pec`nd partizanii ]l sprijineau st[ruitor:

— Tr[iasc[!... Tr[iasc[!...}n clipele acestea sosi ]n pia\[ Herdelea, urmat de cinci

aleg[tori, cu fa\a luminat[ de un z`mbet sfios, uit`ndu-se pu\insperiat ]n dreapta =i st`nga. C`\iva strigar[ „tr[iasc[“, dar ]ndat[un glas gros r[cni: „Ru=ine! Renega\ii!... Jos!“ =i repede to\iizbucnir[ ]n huiduieli, iar printre baionetele lucitoare pumni]ncle=ta\i se scuturau amenin\[tori. Herdelea, ]nfrico=at, sim\iun tremur ]n genunchi, dar z`mbetul nu-i disp[ru de pe buzeca =i c`nd ar fi fost vopsit... Grupul de liceeni porni s[ c`ntebatjocoritor „Ve=nica pomenire“, cu glasuri ascu\ite =i false demascarad[, ]n timp ce al\ii r[cneau ne]ncetat „ru=ine“.

Ion

41

Titu, cuprins deodat[ de o mil[ mare, se piti la spatelejandarmului, uit`ndu-se ]ngrijorat dup[ tat[l s[u, ]mb[tr`nitprea ]nainte de vreme, a c[rui fa\[ acuma era alb[ ]nc`tde-abia i se mai vedeau must[\ile mici =i c[runte.

— Renegatule!... Ru=ine!... Tr[d[torule!... Jos! \ipau zeci devoci ]n jurul lui Titu, care ridic[ m`inile, cople=it de emo\ie,parc-ar fi vrut s[ opreasc[ oc[rile necru\[toare.

Grof=oru, care nu mai ispr[vea discu\ia cu ofi\erul, cum z[ripe Herdelea, se ]ntoarse =i-l apostrof[ indignat:

— }mi pare r[u, domnule Herdelea, c[ tocmai dumneata...}nv[\[torul se opri f[r[ s[ poat[ scoate o vorb[.Ofi\erul ]ns[ interveni:— Pardon!... V[ rog s[ nu teroriza\i pe aleg[tori! Aici nu se

permite nici o presiune! zise pun`ndu-se ]ntre Grof=oru =iHerdelea =i apoi ad[ug`nd, c[tre acesta: }nainte, ]nainte, dom-nilor!

— Protestez ]mpotriva acestei noi ]nc[lc[ri de lege! strig[Grof=oru, deschiz`nd o nou[ ciorov[ial[ cu ofi\erul.

}n fa\a prim[riei, solg[bir[ul Chi\u str`nse m`na lui Herde-lea =i-l prezent[ unui domn scurt =i gros, cu ochelari de aur =icu o musta\[ galben[ rar[:

— Domnule candidat, iat[ unul din prietenii no=tri!... }mi da\i voie?Candidatul d[du m`na ]nv[\[torului, zic`ndu-i ma=inal:— }mi pare foarte bine... Voi fi totdeauna la dispozi\ia dumi-

tale... Totdeauna...Herdelea, ]nviorat, primi cuvintele ungurului ca o u=urare

=i intr[ ]n biroul notarului unde, la o mas[ lung[, =edea unjudec[tor de la tribunalul din Bistri\a, uscat, cu nasul foartesub\ire, cu ni=te ochi mici, raut[cio=i =i cu un creion ]n m`n[.}nv[\[torul ]l cuno=tea. Al[turi al\i doi, tot de la tribunal, scri-au voturile ]n formulare tip[rite. Odaia era plin[ de oamenicare m[surau pe aleg[tori cu priviri b[nuitoare.

Herdelea se apropie de mas[ cu p[l[ria ]n m`n[, cuz`mbetul pe fa\[. Judec[torul, pre=edintele comisiunii electo-rale, ]l privi ]ntreb[tor.

Liviu Rebreanu

42

— Votez pe domnul candidat Beck! zise ]nv[\[torul, reze-m`ndu-se cu m`inile de dunga mesei =i uit`ndu-se ]n ochii judec[-torului parc-ar fi vrut s[-l roage s[-l \in[ minte =i s[-l apere c`ndva veni la proces.

Cei cu formularele ]i ]nsemnar[ numele, iar pre=edintelerosti, indiferent =i obosit:

— Altul?}nv[\[torul se d[du pu\in la o parte, s[ fac[ loc tovar[=ilor s[i.— Tot din Pripas, murmur[ d`nsul c[tre judec[torul care

p[rea c[ nu-l aude, ci se sc[rpina dup[ ureche cu creionul =ise uita la cei ce scriau voturile.

La =ase seara comisiunea declar[ ales pe candidatul BelaBeck, cu o majoritate de cinci voturi.

Rezultatul se r[sp`ndi pe-afar[, prin mul\imea obosit[, care-lprimi cu strig[te de indignare =i cu c`ntece na\ionale. Pia\a totu=ise goli cur`nd. C`rciumile ]ns[ se umplur[, ad[postind p`n[ noap-tea t`rziu comentariile aprinse, felicit[rile, amenin\[rile...

Herdelea povesti acas[ ]nc`ntat cum i-a str`ns m`na de-putatul =i cum i-a f[g[duit sprijinul pentru orice ]mprejurare,cum i-a z`mbit judec[torul ]ncre\ind fruntea ca s[-=i ]ntip[reasc[]n creieri numele lui.

— De-acu nu mai am nici o grij[ cu procesul... De-acu potdormi lini=tit! zise d`nsul cu m`ndrie. Vezi acuma ce ]nseamn[s[ =tii s[ te por\i cu oamenii? ad[ug[ apoi b[nuitor c[tre Titu.

— Am v[zut... am v[zut! =opti t`n[rul istovit.Auzindu-l =i v[z`ndu-l ]ns[ ]=i amintea r[cnetele mul\imii

]n pia\[, c`nd a trecut Herdelea, paloarea lui de-atunci =i milaaceea dureroas[ ce-o sim\ise =i care i-a r[mas ]n inim[ parc[mai ad`nc[. Era trist =i ab[tut, ca =i c`nd ar fi pierdut oricen[dejde ]n lume. „Iat[ de ce at`rn[ ]nf[ptuirea ideii! se g`ndead`nsul. Cinci voturi! Adic[ tocmai voturile tatii... c[ s[-=iu=ureze procesul! Dac[ nu era procesul, triumfa ideea... +ibarem procesul de-ar ie=i bine!... Iat[ ce hot[r[=te soarta unuipopor: un fir de tin[... +i totu=i ideea nu poate muri! Ideea esufletul omului.“

Ion

43

Profit`nd c[ notarul din Lu=ca era ]n Armadia, cu alegerea,a doua zi plec[. „Dac-a= mai sta mult aici, ar trebui s[ m[ scu-fund de tot ]n noroiul realit[\ii!“ ]=i zise Titu desp[r\indu-se.

2— M-a alungat, tat[... =opti Ana at`t de ]ncet c[ nici ea ]ns[=i

nu-=i auzi bine glasul, cu groaza ]ncuibat[ ]n ochi, a=tept`ndu-se s-o zdrobeasc[.

Vasile Baciu pr`nzea. Avu o tres[rire, v[z`nd-o galben[ =itras[, cu burta la gur[. Mai sorbi din lapte o dat[, ]mbuc[ ocoaj[ de m[lai, pe urm[ se uit[ lung la Ana =i r[spunsemolf[ind:

— Bine... Stai aici c[ ai unde... Vezi c[ eu m[ duc p`n[ ]nZ[hat[, c[ am ni=te oameni la sap[... S[ iei seama pe-acas[...

Vorbea at`t de lini=tit c[ femeia se z[p[ci, crez`nd c[ n-aauzit bine =i nu ]ndr[zni s[ se a=eze p`n[ nu-l v[zu plec`ndaievea cu carul.

Baciu =tia c[ Ion are s-o izgoneasc[, dar nu-i p[sa. Las[ s[vie fata, nu-i nimic. Acuma, c[-i m[ritat[ ]n lege, poate =edea=i acas[. Mai bine a=a, dec`t s[ se plece el ]n fa\a t`lharului =is[-i dea mo=ia. La urm[ tot va trebui s[ vie b[rbatul =i s-o ia,mul\umindu-se cu ce-o c[p[ta, c[ci n-are ]ncotro... Acum evorba de r[bdare. Cine o r[bda mai lung, r[m`ne deasupra.Iar d`nsul poate a=tepta oric`t, c[ nu-l doare...

Ana era umilit[ =i t[cut[ ca un c`ine. Nu cr`cnea ]nainteab[tr`nului =i doar uneori ]l privea rug[toare cu ochii eiscufunda\i ]n cap =i ve=nic ro=ii. Zilele i se p[reau nesf`r=ite ]na=teptarea omului pe care inima ei ]l dorea cu at`t mai multc[ suferise greu pentru d`nsul.

Ion, chiar ]n ziua c`nd o alungase, se dusese ]n Armadia laVictor Grof=oru, de care =tia c[-i avocat stra=nic, mai tare camul\i din Bistri\a. Avocatul era foarte ]ncurcat atunci cu alege-rea de deputat =i, afl`nd c[ Ion nu-i aleg[tor, vru s[-l am`nepentru alt[ dat[. Ion ]ns[, ]nc[p[\`nat, nu s-a l[sat p`n[ nu i-a

Liviu Rebreanu

44

povestit cu de-am[nuntul toat[ buba. Mirosind ceva mai depre\, Grof=oru ]ntreb[ mai ]nt`i:

— Martori ai?— Am, domnule avocat, cum s[ n-am... Am pe... se gr[bi

\[ranul, ]n=ir`ndu-i pe to\i cei ce au fost la tocmeal[ =i careauziser[ f[g[duielile socrului s[u.

Avocatul se ]ns[rcin[ s[-i scoat[ toate p[m`nturile, dar ]iceru ]nainte jum[tate din onorar. Dup[ ce Ion num[r[ banii,Grof=oru ]i ]nchise ]ntr-o cas[ de fier, ]l sf[tui s[ aduc[ ]napoipe Ana ca s[ nu poat[ spune Vasile Baciu c-a alungat-o, dars[ potriveasc[ lucrurile astfel ]nc`t s[ nu bage de seam[ c[are nevoie de ea.

Ion ]=i f[cu cruce de mul\umire. Dac[ i-a luat avocatul ba-nii, ]nseamn[ c[ trebuie s[ c`=tige. Ana are s[ se ]ntoarc[ easingur[... Numai c`nd trecur[ dou[ s[pt[m`ni ]ncepu s[ intre]n grij[ s[ nu cumva s[ se primejduiasc[ procesul din pricinafemeii care nu vine acas[.

C`nd afl[ Vasile Baciu c[ Ion l-a tras ]n judecat[, se]ntunec[. }i era fric[ de judeca\i, deoarece nu mai avusese nici-odat[ =i v[zuse la al\ii c[ procesele ]nghit zadarnic mo=iileoamenilor. }ncepur[ ]ndoielile. S[ nu se ]nt`mple ceva =i s[piard[ tot. Avoca\ii c`te =uruburi nu ]nv`rtesc. Te bag[ ]n tem-ni\[ cu dreptatea ]n m`n[. La urma urmelor poate c[ tot maibine ar fi s[-i arunce c`inelui jum[tate locurile =i c[su\a ceaveche, s[ scape de-o grij[... Se uita mai chior`= la Ana =i ar fifost bucuros s[-i g[seasc[ vreo pricin[ s-o goneasc[ ]napoi, lat`lharul pe care =i l-a ales ea =i de care acuma nu mai =tiecum s[ se scuture.

}n duminica a treia, Vasile Baciu, ca s-o poat[ alunga, sehot[r] s[ se ]mbete. Dup[-amiaz[ c`rciuma era plin[, ca deobicei. Avrum, negru de sup[rare, din pricina unei afaceri cunotarul, servea totu=i rachiul mai prompt chiar dec`t alte d[\i.Vasile n-apuc[ s[ se afume bine =i se pomeni cu Toma Bulbucl`ng[ d`nsul, foarte vesel =i mul\umit c[ pusese temelia caseide piatr[ ce o cl[dea pentru George pe care avea de g`nd s[-l

Ion

45

]nsoare la iarn[. Din vorb[ ]n vorb[ Baciu se pl`nse c`t de r[ua nimerit-o cu m[riti=ul fetei, cum st[ acuma acas[ la d`nsul,parc[ nici n-ar avea b[rbat... Toma cl[tin[ din cap =i apoi]ntreb[ binevoitor:

— De ce nu v[ ]mp[ca\i voi, Vasile?... Oamenii trebuie s[se ]nvoiasc[...

— Da cu cine s[ te ]mpaci, omule? f[cu Baciu tr`ntind pa-harul pe mas[ =i povestind iar[=i ce-a p[\it cu ginerele =i cumvrea s[-l lase pe drumuri, cer=etor.

Atunci intr[ =i Ion ]n c`rcium[. Venea ]nadins, =tiind c[ esocrul s[u, s[ ]ncerce o apropiere, dac[ s-ar putea, ca s[-=i iaacas[ nevasta. Se a=ez[ ]ns[ la alt[ mas[, strig`nd cu un oftat:

— Jup`ne!... M[i jup`ne!... D[-mi =i mie oleac[ destrop=eal[!

P`n[ s[ vie Avrum cu rachiul, Toma se ]ntoarse repede:— Ia vino ]ncoace, Ioane! Vino, vino, c[ nu te m[n`nc[

nimeni...Ion trecu greoi la masa lor, rostind ca din gura altuia:— Noroc bun, socrule...— Ce socrule, m[! s[ri Vasile, jum[tate glume\, jum[tate

furios. Eu s[-\i zic \ie „socrule“, c[ v[d c[ nevast[-ta-i mai multla mine dec`t la tine!

— Vina mea-i? f[cu Ion, ]ndoindu-se de spinare ca un ca-raghios.

— Eu a= zice s[ v[ ]mp[ca\i ca oamenii de treab[, s[ nu v[mai face\i de r`sul lumii! vorbi acuma Toma, tr[g`nd cu ochiul]nt`i unuia, pe urm[ celuilalt. C[ z[u a=a! Ia =ezi, Ioane, =ezi colea!

Ion se a=ez[, a=tern`nd pe o banc[ o batist[ ro=ie cu floriverzi, ca s[ nu-=i murd[reasc[ hainele. Toma puse ]ndat[ lacale tocmeala. Alt[ dat[ s-ar fi aprins, ar fi ]njurat, ar fi r[gu=it\ip`nd, acuma am`ndoi erau lini=ti\i, chibzui\i =i reci ca doinegustori p[\i\i =i ]n=ela\i. Vasile sf`r=i ]mbiindu-i jum[tate lo-curile =i casa cealalt[, pe care poate s[ le scrie oric`nd pe nu-mele lor, s[ nu mai fie ne]n\elegere. Ion r[spunse c[ mai bines[ hot[rasc[ judecata, dac[ nu vrea s[-i dea ce s-a ]n\eles c`nd

Liviu Rebreanu

46

a luat fata; totu=i Ana poate s[ vie acas[ oric`nd, c[ci el cu ean-are nimic... Toma ]i ]ndemn[ s[ mai lase fiecare c`te ceva=i-i sili s[ dea m`na.

— Bine, a=a s[ fie cum zice\i, morm[i Ion cu ochii aprin=i.Dar procesu-i proces... Amu, deocamdat[, fie dup[ voia dumnea-voastr[, dar judecata s[-mi dea dreptul meu deplin! Dac[ dumnea-ta ]mi dai de bun[voie c`t zici, ne-om judeca pe mai pu\in!

Vasile Baciu nu vru s[ aud[ de proces =i se sup[r[. Toma]ns[ ]l f[cu s[ dea m`na a doua oar[, zic`nd blajin:

— Las[, las[ cum zice, c[-i mai t`n[r =i mai f[r[ minte!Las[... P`n[ la judecat[ mai trece vreme =i cine =tie ce-o maiaduce Dumnezeu!

B[ur[ ald[ma=ul ]mpreun[ p`n[ pe ]nnoptat. Ion plec[acas[ cu Ana de m`n[. Era beat, dar nu-=i ar[ta totu=imul\umirea. Doar ]n suflet se bucura c-a spart ghea\a.

A doua zi diminea\a Vasile Baciu veni, dup[ cum se]n\eleseser[, =i se duser[ ]n Jidovi\a, la notar, s[ le fac[ h`rtiilede ]ntabulare.

— Da s[ scrii acolo, domnule notar, c[ procesul merge]nainte! zise Ion ca o amenin\are.

Vasile Baciu ]ncerc[ s[ r[spund[, dar Ion se scul[ ]n picioare:— }mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... Tot

p[m`ntul!...3

Dup[ plecarea lui Titu, casa Herdelea se lini=ti. }nv[\[torulse mai l[uda din c`nd ]n c`nd cu lovitura lui de la alegerea dedeputat, dar doamna Herdelea =i Ghighi se g`ndeau tot maimult la Laura. Ca s[ se m`ng`ie, d[sc[li\a, ]ndat[ ce ispr[vealucrul, se a=eza ]n salona= =i citea rug[ciuni, singur[, cu glastare, din c[rticica rupt[, zdren\uit[, pe care i-o d[ruise odi-nioar[, demult, unchiul ei Simion Munteanu.

}ntr-o sear[, tocmai aproape de cin[, Hector ]ncepu s[ la-tre ]n ograd[, porti\a sc`r\`i prelung, ]n pridvor se auzir[ pa=igreoi =i apoi un cioc[nit ]n u=[.

Ion

47

— Scrisoare de la Laura! s[ri Ghighi aprins[ =i b[t`nd dinpalme, ]n vreme ce Herdelea zise gros: Intr[!

Era ]ntr-adev[r straja Cosma Cioc[na= =i aducea po=ta dinJidovi\a: o scrisoare pentru Herdelea, vreo dou[ pentru s[tenide la feciorii osta=i, apoi c`teva ziare ale lui Belciug. }nv[\[torulciti toate adresele, d[du scrisoarea Ghighi\ei =i vru s[ opreasc[gazeta popii.

— Nu pot, domnule ]nv[\[tor, z[u nu pot, b`lb`i strajaru=inat. Mi-a poruncit domnul p[rinte s[ nu mai las la dumnea-voastr[ nici o gazet[, c[ altminteri m[ proboze=te ]n biseric[...

— Bine, Cosma, s[ fii s[n[tos! r[spunse Herdelea r`c`it decuriozitate. +ezi pu\in =i te odihne=te, c[ p`n[ atunci v[d eurepede ce mai spune ]n ele...

De la alegerea de deputat, Belciug rupsese orice leg[tur[cu Herdelea; nu-=i mai vorbeau, nu se salutau, erau ca doistr[ini. Prin Armadia mai erau mul\i care ]l oc[rau, ]ndeosebi]ns[ Victor Grof=oru, care spunea pretutindeni c[ numai dinpricina „renegatului din Pripas“ o circumscrip\ie rom`neasc[a trimis ]n Parlament un deputat ungur.

P`n[ s[ r[sfoiasc[ Herdelea ziarele, d[sc[li\a ]ncerc[ s[citeasc[ scrisoarea de la Laura, ]mpreun[ cu Ghighi care,ner[bd[toare, se silea s[ urm[reasc[ =i ea r`ndurile m[runte,cu litere ascu\ite =i drepte. Dar emo\ia lor era a=a de mare, c[nu putur[ s[ descifreze nimic.

— Ia da\i-o-ncoace! zise Herdelea, dup[ ce ]=i ast`mp[rasesetea gazetei =i expediase pe Cosma.

— Da, da, cite=te-o dumneata tare! strig[ Ghighi. }nv[\[torul]=i puse ochelarii, se scul[ ]n picioare, ]ntinse scrisoarea l`ng[lampa at`rnat[ de grind[ =i citi rar, ap[sat, b[tr`ne=te, cu glasultremurat pu\in pe alocuri:

„Mult iubi\ii =i dori\ii no=tri! Nu m-a= mira s[ crede\i c[cine =tie ce ni s-a ]nt`mplat de nu v-am scris pe ]ndelete dec`nd ne-am desp[r\it, ]n fa\a Rahovei =i cu lacrimi ]n ochi. Eu]ns[mi m[ ]ntreb cum am putut fi at`t de neglijent[, c[ci dra-gostea mea pentru dumneavoastr[ nu s-a mic=orat, de=i s-a

Liviu Rebreanu

48

]mp[r\it. Numai pun`ndu-v[ ]n situa\ia noastr[, ne ve\i ]n\elege=i ne ve\i ierta. Sper ]ns[ c[ a\i primit multele c[r\i po=tale cevi le-am trimis de pretutindeni, pe unde am umblat? P`n[ s[ne ]ncropim gospod[ria noastr[ mic[ =i dr[gu\[, am tot am`natscrisul, ca s[ v[ pot povesti din fir ]n p[r via\a nou[ ]n care amintrat. }n sf`r=it iat[-m[ mai slobod[.

Nimeni nu-=i poate ]nchipui c`t amar ]mi str`ngea inima]n clipa c`nd am pornit la drum. }mi s`ngera sufletul =i nici nuputeam pl`nge m[car, c[ci George ar fi ]n\eles poate gre=it la-crimile mele... Totu=i c[l[toria din Armadia p`n[ aici ]mi var[m`nea ve=nic neuitat[ =i pl[cut[. George a fost a=a de bunc[ repede mi s-a risipit triste\ea =i mi-a c`=tigat, mai mult dec`tiubirea, ]ncrederea.

Am stat dou[ zile ]n Bistri\a, fiindc[ eu m-am ]mboln[vitu=or =i George n-a vrut s[ ne urc[m ]n tren p`n[ ce nu voi fizdrav[n[ de tot. C`t a fost George al meu de delicat =i de no-bil, nici n-am cuvinte s[ v[ spun. (Nu v-a= scrie complimenteleacestea, dac[ n-a= fi sigur[ c[ el nu le va afla niciodat[; altfelar fi ]n stare s[-=i ia nasul la purtare, dragul meu drag!) A douasear[, ]nviorat[ =i g[tit[ cu rochia cea albastr[ ca cerul, careGeorge zice c[-mi =ade admirabil, am cinat la Gewerbeverein.A fost o minune. C`nta muzica militar[. Era lume imens[ =ielegant[. +i George era a=a de dr[gu\ =i vesel. M[ sfiam pu\in,fiindc[ mereu ]mi s[ruta m`inile peste mas[, de=i pe de alt[parte =tiam c[ acuma aveam dreptul s[ ne iubim f[r[ zgard[,cum spune mereu George... }n sf`r=it am petrecut splendid =ine-a costat aproape dou[zeci de coroane, c[ci George chel-tuia nebune=te, zic`nd ne]ncetat c[ numai o s[pt[m`n[ demiere e ]n via\[. Mie ]ns[ ]mi era fric[ s[ nu ajungem f[r[ bani]n Vireagul nostru =i s[ r[m`nem de r`sul lumii.

Miercuri am plecat din Bistri\a hot[r`\i s[ nu ne mai oprimdeloc p`n[-n S[tmar. Totu=i ]n Dej iar am poposit o noapte =io zi. George era neast`mp[rat =i voia s[-mi arate toate ora=elepe unde trecem, ca s[ avem amintiri comune de pretutindeni.+i la Gherla am stat o zi =i am vizitat Episcopia, ]nt`lnind chiar

Ion

49

=i pe preasfin\itul nostru episcop, care a glumit cu noi =i ne-abinecuv`ntat. Mi-a pl[cut mult Clujul, ora= mare =i frumos, darmi s-a p[rut straniu c[ n-am auzit nici o vorb[ rom`neasc[.Am fost g[zdui\i la sora lui George, care-i m[ritat[ cu un avo-cat de seam[, Victor Grozea; trebuie s[ v[ aduce\i aminte, c[ne-a vorbit de Ludovica, la logodna noastr[, socrul meu. Amfost =i la teatrul unguresc unde se juca nu mai \iu minte cecomedie. N-am putut ]ns[ r`de deloc, ]nt`i c[ nu pricepeammai nimic din ce sporov[iau pe scen[, =i apoi mai ales pentruc[ era a treia sear[ de c`nd ne oprisem la Cluj =i George toc-mai ]mi m[rturisise c[ drumul nostru nici nu trece pe aici =i c[m-a adus numai ca s[ m[ distreze pe mine =i s[-mi fac[ pl[cere.Am pl`ns =i l-am certat c[ m-a ]n=elat astfel =i cu deosebire acheltuit at`\ia bani de nici nu ]ndr[znesc s[ v[ spun, c[ v-a\isp[im`nta. De aceea n-am putut r`de la comedia ungureasc[.George ]ns[ zice c[ n-am r`s fiindc[ era prea proast[. La urmaurmelor poate s[ aib[ =i el dreptate.

+i a=a a trebuit s[ ne ]ntoarcem iar pe la Dej, s[ mai petrecemacolo o noapte =i pe urm[ s[ o lu[m la miaz[noapte, spre S[tmar.Adev[rat ]ns[ c[ nici nu ne-am mai clintit din tren p`n[ la S[tmar,unde ne a=teptau de multi=or bagajele =i l[zile mele =i mai multeale lui George. }n ora= doar c[ ne-am odihnit c`teva ceasuri =i]ndat[ am pornit la Vireag cu tr[surile ce ni le trimisese notarulc[ruia George ]i telegrafiase din Dej c[ sosim.

Pe aici e numai =es =i iar =es, c`t vezi cu ochii, neted ca-npalm[, cu lanuri nesf`r=ite de gr`u. Soarele frige n[prasnic,iar nourii de praf dup[ c[ru\e r[m`n ]n v[zduh parc[ le-ar filene s[ se mai coboare pe p[m`nt... O fi frumos, cui ]i place.Mie ]ns[ mi-i dor mereu de dealurile noastre din Pripas, demun\ii no=tri alba=tri =i m[re\i!

Vireagul e sat rom`nesc, dar numai cu numele. Oameniispun, ce-i drept, c[-s rom`ni, dar o spun pe ungure=te, c[cialt[ limba nu pricep. Te =i doare inima c`nd ]i auzi. De altfelsunt harnici, s[ritori, cre=tini buni. Nu-i de mirare c[ =i-au ui-tat graiul str[mo=esc bie\ii oameni, c[ci Vireagul e tocmai ]n

Liviu Rebreanu

50

marginea neamului rom`nesc. Dincolo nu mai g[se=ti dec`tunguri =i iar unguri, cu izmene largi ca poalele \[rancelornoastre =i cu ni=te tichiu\e de p[l[rii ]n cap de-\i vine s[ r`zi.Ghighi s-ar omor] de r`s p`n[ s-ar obi=nui cu d`n=ii... No-tarul de aici e ungur =i, fire=te, n-are de unde s[ =tie rom`ne=te.Chiar =i ]nv[\[torul vorbe=te foarte stricat, de=i =coala e con-fesional[, sus\inut[ din banii bisericii. George i-a f[cut ]ndat[imput[ri, dar d`nsul s-a scuzat c[ aici a=a-i obiceiul, c[ =ir[posatul preot numai ungure=te vorbea, ba ne-a mai asigu-rat c[ =i noi va trebui s[ ne d[m pe brazd[. Atunci George s-aleg[tuit c[, orice s-ar ]nt`mpla, nu se va abate de la ]ndatori-rile na\ionale =i i-a spus ]nv[\[torului c[ trebuie s[ ne silim s[readucem la matc[ pe s[rmanii r[t[ci\i; a vorbit at`t de mi=c[torGeorge al meu c[ ]nv[\[torul a pl`ns, precum am pl`ns =i eu...}nv[\[torul e v[duv, iar notarul are o nevast[ b[tr`n[ =iar\[goas[ cu care n-am s[ m[ pot ]mprieteni niciodat[. E maibine, c[ci altfel, singur[, voi putea fi mai de folos b[rbatuluimeu ]n marea oper[ de rede=teptare a acestor rom`ninenoroci\i. Am ]nceput s[ cunosc pu\in =i eu via\a, s[ ]n\elegc`t este de ap[s[toare. Ne-am a=ezat frumos casa. Amcump[rat o mobil[ foarte dr[gu\[, din S[tmar, cam ca aceeadin salona=ul nostru. Suntem mul\umi\i =i ferici\i, =i ne rug[mlui Dumnezeu s[ ne miluiasc[ tot a=a pe viitor. Ne g`ndim cudrag c[ poate la anul vom avea un b[ie\el. Eu cred mult c[vom avea =i chiar am ]nceput s[-i preg[tesc scufi\ele.

George a fost hirotonisit acum patru s[pt[m`ni. Cred c[-icel mai de seam[ preot din toat[ \ara =i c[ sluje=te cel maifrumos dintre to\i. Nu pentru c[ George e al meu, ci pentru c[a=a este.

Ei, dar v[d c[ m-am pornit ca mutul =i nu mai sf`r=esc. Dac[]ns[ nu m[ opresc singur[, iat[ c[ m[ opre=te h`rtia care s-as[turat de m`zg[liturile mele... Acum cred ca v-am povestitchiar prea multe. E r`ndul dumneavoastr[ s[-mi trimite\i oscrisoare cel pu\in tot a=a de lung[. P`n[ atunci v[ ]mbr[\i=ezde mii de ori cu dragoste mare pe to\i. — Laura.

Ion

51

P. S. Prin octombrie sper[m s[ ne repezim pu\in prin Pri-pas. Atunci apoi am s[ aduc ]ncoace =i pe Ghighi\a meascump[ pe care o s[rut special cu mult dor. — Aceea=i.

Fiindc[ draga mea Laura nu mi-a l[sat loc de scris, eu v[]mbr[\i=ez cum pot. Iubirea ne-a f[cut s[ ne g`ndim numai lafericirea noastr[; de aceea ierta\i-ne.

— George“.Herdelea puse scrisoarea pe mas[ =i-=i =terse ochelarii

z`mbind mi=cat, cu dou[ lacrimi ]nflorite ]n col\urile ochilor.Ghighi se arunc[ la scrisoare, o s[rut[ =i se ]nv`rti prin cas[pl`ng`nd =i r`z`nd de bucurie, ]n vreme ce doamna Herde-lea, ling`ndu-=i buzele cu v`rful limbii, rosti ]nduio=at[:

— Dragii mamii, dragi!4

V[z`ndu-se st[p`n al altor locuri, Ion, ]n loc s[ se ]mpace,mai r[u se ]nt[r`ta. Se sim\ea din ce ]n ce mai ]n=elat =i seg`ndea numai la p[m`ntul cel[lalt, care ar trebui s[ fie al lui=i care e ]nc[ tot al lui Vasile Baciu. A=tepta procesul cu]nc[p[\`nare =i se ducea mereu-mereu pe la Victor Grof=orus[-i dea zor, ]nc`t avocatul trebui s[-l oc[rasc[ =i s[-l amenin\es[ se ast`mpere.

Neput`ndu-se potoli altfel, b[tea deseori pe Ana. Acuma oura. Era convins c[ e ]n\eleas[ cu tat[l ei ca s[-l trag[ pe sfoar[.Numai c`nd o vedea pl`ng`nd, se mai r[corea.

Femeia r[bda, supus[ =i fript[. }i trecea uneori prin creierig`ndul c[ Ion n-o fi iubind-o, dar ]l alunga ]nfrico=at[, ca oprimejdie ucig[toare. Mai des ]l dezvinov[\ea, ca =i odinioar[,zic`ndu-=i c[ grijile =i necazurile ]l ]nd`rjesc. Apoi n[d[jduiao m`ng`iere ]n copilul ce-l a=tepta din zi ]n zi. Copilul poates[-l mai ]mbl`nzeasc[ =i pe d`nsul.

Robotea ca o slujnic[. Zenobia, de c`nd avea nor[ ]n cas[,nu catadicsea nici s[ mute un scaun de ici p`n[ colo; ]n schimb]ns[ o d[sc[lea toat[ ziua, bruftuluind-o =i afurisind-o. Ana sin-gur[ trebuia s[ duc[ ]n spinare toat[ gospod[ria. Ea g[tea

Liviu Rebreanu

52

m`ncarea =i tot ea o c[ra la c`mp, unde lucrau oamenii ]nfrunte cu Ion. Seara nu-=i mai sim\ea =alele, iar burta o ]mpov[ra=i o n[bu=ea. }n pat g`f`ia at`t de greu c[ Ion o lovea cu cotul]n coaste, ]njur`nd-o c[ nu-l las[ s[ doarm[ cu fonf[ielile =ir`g`ielile care o apucau =i o \ineau ceasuri ]ntregi.

}n dricul verii, ]ntr-o zi Ana r[mase singur[ acas[, s[ fac[de m`ncare =i s-o duc[ la pr`nz b[rba\ilor care, ]mpreun[ cuZenobia, secerau o hold[ de gr`u. }n vreme ce turna r`nta=ulrumenit peste ciorba ce clocotea ]ntr-o oal[ zdrav[n[ de tuci,femeia sim\i deodat[ ni=te junghiuri prin p`ntece at`t de dure-roase, ]nc`t fruntea =i t`mplele i se ]ncununar[ cu sudorifierbin\i. Se l[s[ pe vatr[, cu ochii speria\i, apuc`ndu-se cuam`ndou[ m`inile de burt[ =i gem`nd. „Mi-o fi venit vremea“,se g`ndi c`nd junghiul se mai mulcomi.

Gust[ m`ncarea, puse pu\in[ sare... Durerile ]ns[ o ]ncer-car[ din nou, ]nt`i mai slabe, pe urm[ mai cr`ncene parc[ ar fi]n\epat-o cu ace. P`n[ ]n amiezi s-a chinuit, dar ea tot nu s-al[sat, ci a ispr[vit m`nc[rile =i le-a pus ]ntr-un co=, s[ le poat[trimite prin cineva, dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i fi h[r[zit Dumnezeus[ nasc[ ast[zi.

Tocmai pe la amiaz[ ]i ]ncetar[ toate junghiurile =i se sim\imai u=o[r[. Se ]nchin[, lu[ co=ul =i porni ]ncetisor, l[s`nd casa]n paza b[tr`nului Dumitru Moarc[=, care se aciuase de-a bine-lea la Glaneta=u, nemai]ndr[znind s[ se ]ntoarc[ la Paraschiva.

Holda din zestrea Anei era departe, spre Jidovi\a, pe l`ng[drumul cel vechi. Soarele s[geta ]n r[scrucea cerului curat calacrima. Z[pu=eala plutea ]n v[zduh, grea =i sugrum[toare, cao p`cl[ nev[zut[. C`mpul ]ng[lbenise sub ap[sarea ar=i\ei.Doar ici-colo c`te un copac mai ]nverzea, cu frunzele neclintiteca un scut ]mpotriva razelor aprinse. Femeia p[=ea leg[nat,t`r`ndu-=i picioarele descul\e pe c[rarea crescut[ cu buruieni.

Sosi totu=i mai devreme =i de aceea se ]ndrept[ cu merin-dea spre un m[r p[dure\ din marginea holdei, s[ a=eze acoloco=ul =i s[ ia secera, s[ mai taie =i ea doi-trei snopi. C`nd seplec[ ]ns[ s[ rezeme co=ul de trunchiul scorburos, o sfredeli

Ion

53

un junghi, at`t de dureros parc[ o secure i-ar fi despicat burta.S-a pr[v[lit f[r[ putere pe p[m`ntul dogor`t =i cr[pat, str`ng`nddin\ii de-i p`r`iau ca ni=te oase sf[r`mate, c[ut`nd s[-=i as-cund[ suferin\a. Dar, cu toate ]ncord[rile ei, un \ip[t sf`=ietor,prelung =i jalnic i se smulse din pl[m`ni, urmat de gemete grelecare-i uscau cerul gurii.

— Tulai! O fi apucat-o durerile facerii! strig[ Zenobia,]ndrept`ndu-se de spinare, cu secera ]ntr-o m`n[ =i ]n cealalt[cu un snop de spice, =i uit`ndu-se spre m[rul p[dure\. Da, da...a=a-i, cum zic! Uite-o cum se zv`rcole=te!

— Afurisit[ muiere! bomb[ni Ion, f[r[ m[car s[ se ]ntoarc[.+tie c[-i sose=te ceasul =i vine s[ fete pe c`mp! Bat[-i Dum-nezeu socotelile ei de toant[!

— Taci, Ioane, c[ te-o tr[sni Dumnezeu din senin ca pepopa din Runc! murmur[ Glaneta=u cu glasul ]necat de mil[.

— D-apoi c[ z[u a=a, f[cu b[rbatul totu=i mai bl`nd.Zenobia alerg[ la Ana care se zb[tea =i se leg[na, cu fa\a

]n sus, cu m`inile pe p`ntece ca =i c`nd ar fi vrut s[ ]n[bu=ev`lv[taia n[prasnic[ ce o ardea. Prin umbra sub\ire a m[ruluilumina alb[ p`ndea tremur`ndu-=i petele str[vezii pe corpulchinuit al femeii.

— Da ce-i, An[?... Vai de mine, c[ =i tu, z[u... Nu puteai=edea acas[ dac-ai sim\it c[ te ]ncearc[ durerile? zise Zenobiamiloas[, ]ngenunchind l`ng[ ea =i c[ut`nd s[-i aline suferin\a.

Ca mai toate b[tr`nele de la sate, Zenobia se pricepea lamo=it, f[r[ s[-l fi ]nv[\at. }i desf[cu betele, ]i scoase zadiile =i-ifrec[ u=or p`ntecele de sus ]n jos. Gemetele Anei se ascu\eau]n s`s`ituri prelungi, iar buzele-i uscate =opteau ]n r[stimpuri:

— Soacr[, soacr[, mor... Mor!... Moor!...— Taci, c[ nu mori, maic[, taci, taci... Mai rabd[ =i taci c[

uite-acu scapi!B[rba\ii secerau ]nainte. Glaneta=u tres[rea la fiece \ip[t al

Anei; Ion h`r=`ia mai aprig tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea =imorm[ind m`nios ca s[-=i alunge mila ce i se furi=a ]ncetinel]n inim[.

Liviu Rebreanu

54

— Of, s[r[cu\a, s[r[cu\a! se cutremur[ b[tr`nul auzinddeodat[ un r[cnet mai p[trunz[tor.

— Ei, a=a-i soarta femeii! zise Ion, vr`nd s[ par[ lini=tit, darcu glasul ]nmuiat.

Clipele se stingeau anevoie, ca ceasurile de groaz[. C[lduraparc[ clocotea acuma ]n v[zduh. Hotarul ]ns[ era amor\it subs[rutarea p[tima=[ a soarelui. Primprejur nici \ipenie de om;numai dincolo de =osea, pe lunca dinspre S[r[cu\a, furnicaur[zle\i c`\iva viermu=ori albi. Frunzele porumbului sf`r`iaur[sucindu-se ]n ar=i\[, iar spicele holdelor se leg[nau ame\ite,ca =i c`nd ar fi c[utat s[ se fereasc[ de atingerea razelor aprinse.

Gemetele Anei ]ncetar[, ]nc`t bodog[neala Zenobiei seauzea limpede:

— Rabd[, puic[, rabd[ =i taci... }nc[ olecu\[... „Tepomene=ti c[ moare!“ se g`ndi deodat[ Ion. G`ndul ]lsp[im`nt[. Vru s[ se scoale, s[ alerge la ea, dar, p`n[ s[ sehot[rasc[, v[zduhul parc[ se zgudui din temelii de un urlet]nfior[tor, urmat ]ndat[ de ni=te \ipete sub\iri ca or[c[iala debroa=te speriate sau ca sc`ncetul unui c[\el str`ns ]n u=[.

— Copilul! zise Ion cu inima op[rit[, auzind glasul necu-noscut care vestea intrarea unei vie\i noi ]n lume.

Suspinele Anei se mulcomir[, din ce ]n ce mai u=urate, pec`nd \ipetele cele noi se ]nte\eau, se ]nd`rjeau tot mai porun-citoare.

Deodat[ Zenobia se apropie ]n goan[, cu m`inile ro=ii des`nge, cu fa\a desperat[, strig`nd furioas[:

— Foarfece... Da\i-mi un briceag, c[ n-am cu ce t[ia bu-ricul copilului!... Fuga, fuga!

Smulse custura Glaneta=ului =i se ]ntoarse gr[bit[ sub m`r,c[ci pl`nsul copila=ului i se p[rea mai ]necat =i-i era fric[ s[nu se ]nt`mple vreo nenorocire.

Am`ndoi b[rba\ii st[teau nemi=ca\i, ]n picioare, cu capeteledescoperite, cu ochii spre locul unde fiin\a nou[ ]=i cerea drep-tul la via\[. Am`ndoi aveau ]n suflet uimirea =i smerenia ]nfa\a minunii care se petrece zilnic sub privirea oamenilor =i pe

Ion

55

care totu=i omul n-a ajuns ]nc[ s-o ]n\eleag[ ]n toat[ m[re\iaei dumnezeiasc[. Glaneta=u se ]nchin[ cucernic, iar dup[d`nsul =i Ion, sim\indu-se ca =i c`nd s-ar fi ]n[l\at, ]=i f[cu re-pede cruce de trei ori.

Peste c`teva clipe v[zur[ pe Zenobia cobor`nd ]n vale cucopilul ]n palme.

— M[ duc s[-l scald ]n p`r`u... Mai ave\i grij[ de nevast[p`n[ viu! strig[ ea spre b[rba\i cu fa\a ]mbujorat[.

— Ce-i, mam[!... Ce-i? ]ntreb[ Ion ]ntinz`nd numai g`tul ]n-tr-un gest instinctiv spre copila=ul care pl`ngea ]n m`inileb[tr`nei, scutur`nd nervos din picioru=ele-i de p[pu=[.

— B[ie\el! B[ie\el! r[spunse Zenobia disp[r`nd printre porum-bi=ti, spre G`rla Popii ce curgea aproape, la poalele coastei.

Ion p[=i ]n ne=tire l`ng[ nevast[-sa. Al[turi de ea o pat[mare negricioas[ parc[ se str`mba la b[rbatul n[ucit; p[m`ntul]nsetat sorbise lacom s`ngele. Ana se t`r`se anevoie spre trun-chiul m[rului =i se rezema cu spatele. Era alb[ =i ud[ de su-dori ]n obraji. }n col\urile gurii r[m[seser[ dou[ buburuze despum[, dar buzele cr`mpo\ite =i ]nvine\ite se str`ngeau ]ntr-unz`mbet de fericire.

— Mult am suferit, Ionic[! murmur[ femeia bl`nd.— E b[iat! r[spunse Ion z[p[cit, cu ochii holba\i la fa\a ei

istovit[ =i totu=i str[lucitoare de bucurie.— Soacra zice c[ seam[n[ cu tine! relu[ Ana mai ]ncet, ]n

vreme ce pe obrajii ei tremura un ochi argintiu de lumin[,]nfrumuse\`ndu-i.

}n sufletul b[rbatului \`=neau remu=c[ri de-abia st[p`nite.Privirea i se ]n[spri. Vru s[ ]njure =i vorbele i se st[vilir[ ]ng`tlejul uscat. St[tea st`ngaci, cu secera ]n m`na, iar sudorile]i curgeau de pe t`mple pe umerii c[m[=ii.

Zenobia reveni cur`nd cu copila=ul mototolit ]n zadia eidinapoi.

— Uite-\i odorul! }l vezi ce dolofan e? zise eadescoto=m[nindu-l =i ar[t`ndu-l lui Ion. Acu s[ v[ \ie Dumnezeus[-l cre=te\i mare!

Liviu Rebreanu

56

Ion se uit[ lung =i aproape ]nfrico=at la omule\ul c`t unpumn, foarte ro=u, cu ochii ]nchi=i din pricina luminii, cu bu-ricul negricios legat cu o a\[ murdar[. }ntinse bra\ele s[-l ia,dar se opri deodat[ uimit, ]ntreb`nd:

— Dar oare de ce-o fi av`nd cap a=a de lung[re\?— Nu-i nimic... A=a-i la copiii mici! zise Zenobia ap[s`nd

u=or \easta moale s-o mai rotunjeasc[.— D[-mi-l ]ncoace, soacr[, s[-l v[d =i eu! zise Ana cu o

privire lacom[, ]ntinz`nd m`inile.— Las[ c-o s[ te saturi de el, n-ai grij[! ]i r[spunse b[tr`na

a=ez`ndu-i copilul pe bra\e.Un r[stimp st[tur[ to\i t[cu\i, ascult`nd \ipetele speriate ale

noului n[scut. Glaneta=u ]=i =tergea mereu n[du=eala cum`necile c[m[=ii, oft`nd =i morm[ind de emo\ie... Pe urm[m`ncar[ gr[bi\i =i se apucar[ iar de lucru, l[s`nd pe Ana cucopila=ul s[ se odihneasc[ p`n[ desear[ ca s[ poat[ mergeacas[.

Ion se posomor], f[r[ s[ ]n\eleag[ de ce. G`ndurile i sezb[teau ]n minte ]ncurcate ca ]ntr-o plas[. Pl`nsul copiluluis[u ]l sup[ra =i-l bucura ]n acela=i timp. Sim\ea o m`ndrie c[odrasla lui r[cne=te a=a de poruncitor, dar apoi ]ndat[ i sel[murea c[ de-acuma, prin fiin\a aceasta g`ngav[, e ]nl[n\uitpentru totdeauna de Ana. Atunci se ]nfuria =i i se ]nf[\i=a ]nsuflet chipul Floric[i, rumen, ademenitor, care ]l chema =i apoise stingea brusc, ca o speran\[ pierdut[ f[r[ sc[pare. }n loculei ]i \iuia ]n urechi sc`ncetul amenin\[tor, st[ruitor, ]n care seamestecau mereu ostoirile Anei, molatice, dr[gostoase:

— +===... Taci cu mama, puiul mamii, taci, taci... +===... +===...

5}n Lu=ca, sat mare =i bogat, cu p[=uni grase =i vite multe,

Titu sosi am[r`t profund, ]ntocmai ca ]n vremea c`nd i sezdrobise ]n inim[ Roza Lang. Se ar[ta el vesel ]n lume, darsufletul ]i era r[nit, de nu mai =tia cum s[-l vindece. Fu primit

Ion

57

bine de to\i surtucarii comunei, to\i rom`ni =i care auziser[c[-i poet.

Notarul C`nt[reanu avea locuin\a ]n cl[direa mare =iveche a prim[riei =i preg[tise pentru Titu o od[i\[ bun[, cuintrare separat[, ]mpodobit[ dr[gu\ de ]ns[=i domni=oara Eu-genia, care-l cuno=tea de pe la balurile =i seratele din Arma-dia. Doamna C`nt[reanu, o femeie scund[, gras[, cu obrajiinegri =i cu f[lcile at`rnate ca ni=te pungi, ]i d[du din primazi s[ ]n\eleag[ c[ i-ar pl[cea s[-l aib[ ginere, dac[ s-ar hot[r]s[ fac[ cursul de notar ca s[ vie ]n locul b[tr`nului care, surdde-o ureche =i lene=, ofta mereu dup[ pensie, mai ales c[ nuera ]n stare s[ ]nve\e ungure=te =i se temea s[ nu-=i piard[slujba. Eugenia, istea\[ =i cochet[, ]i pl[cea lui Titu, totu=iplanurile not[resei i se p[reau caraghioase. }i venea s[ r`d[singur g`ndindu-se c[ el poate fi privit candidat de]nsur[toare, el care de-abia se str[duie=te s[-=i deschid[ op`rtie serioas[ ]n via\[.

Titu se ferea ]ns[ acuma de oameni, ca s[ poat[ tr[i numaicu visurile lui. Sim\ea o nevoie mare de singur[tate, s[-=i ma-cine am[r[ciunea. C`nt[reanu se minun[ v[z`ndu-l at`t deharnic la munc[ =i l[s[ bucuros ]n seama lui toat[ cancelaria.+i Titu, de diminea\[ p`n[ seara, ]mplinea slujba pe care oura, nemi=cat de la birou, f[r[ a r[spunde ciripirilor =it`rcoalelor domni=oarei Eugenia.

Tocmai peste o s[pt[m`n[ f[cu cuno=tin\[ cu ]nv[-\[toarea Virginia Gherman, care venise la cancelarie ]ntr-oafacere =colar[. Auzise de ea ]nainte de a sosi la Lu=ca. Sevorbea pretutindeni c[ e o fat[ foarte cuminte =i devotat[]nv[\[m`ntului. Nimeni n-a v[zut-o niciodat[ la vreun balsau la vreo petrecere... Era de vreo dou[zeci =i cinci de ani.Se ]mbr[ca totdeauna simplu, dar orice hain[ ]i =edea bine.Avea ni=te ochi mari, vis[tori =i o gur[ mic[ cu un z`mbetfermec[tor.

— C`t e=ti de frumoas[! ]i zise Titu, cucerit ]ndat[ dedr[g[l[=ia ei =i ]nso\ind-o p`n[-n uli\[.

Liviu Rebreanu

58

Nu-mi plac complimentele, domnule Herdelea, mai alescele banale! r[spunse ]nv[\[toarea, ]n\epat[. Credeam c[dumneata e=ti mai...

Titu ]i s[rut[ m`na respectuos, cer`ndu-i parc[ iertare. DarVirginia plec[ indiferent[, f[r[ s[ se arate impresionat[ deizbucnirea lui.

}nt`lnirea aceasta puse cap[t m`hnirilor suflete=ti ale lui Titu.Se g`ndi mult la Virginia. Gherman, la sur`sul ei dulce =i totu=irece, la ochii ei lucitori =i totu=i potoli\i. Se bucur[ afl`nd c[sunt prietene bune cu Eugenia =i c[ vine deseori ]n familianotarului. lar peste c`teva zile, c`nd Eugenia ]i spuse c[ seduce la ]nv[\[toare, Titu se oferi s-o ]nso\easc[.

Virginia Gherman avea dou[ od[i, mobilate dup[ gustul ei,cu multe scoar\e lucrate de m`na ei, cu multe m[run\i=uri deart[ adunate de ea, =i cu o bibliotec[ ]n care se m`ndreau numaic[r\i rom`ne=ti, colec\ii de reviste, toate legate frumos, cuinscrip\ii =i ini\iale aurite. }n fa\a casei o gr[dini\[ de flori,]ngr[dit[ cu uluci sub\iri, =i sub ferestre o banc[ pe care st[teaseara ]nv[\[toarea vis[toare.

Se ]mprietenir[ cur`nd. Cu c`t o cuno=tea mai bine, cu at`tTitu se sim\ea mai acas[ ]n Lu=ca. Virginia ]i m[rturisi ro=indc[, ]n orele libere, ]ncearc[ =i ea s[ f[ureasc[ stihuri. Le citir[]mpreun[ =i Titu se scandaliz[ auzind c[ a b[tut cu ele la poartatuturor revistelor, zadarnic. Ea ]ns[ se m`ng`ia =i aproape sef[lea c[ nu e ]n\eleas[... Se bucur[ ]ns[ c[ cel pu\in poetul ]iapreciaz[ modestele c`ntece. C`nd apoi Titu, mai t`rziu, ]idest[inui fr[m`nt[rile visurilor lui, ]nv[\[toarea dr[g[la=[ d[dutrist din cap, semn c[ acelea=i zbucium[ri sunt =i ]n sufletul ei.

}n serile cu lun[ Titu se ducea glon\ la Virginia Gherman =i,pe banca din gr[dini\a adormit[, ]=i dep[nau ]mpreun[ n[dejdile]n a=teptarea zilei c`nd rom`nii vor fi st[p`ni pe p[m`ntulstr[mo=ilor, c`nd toat[ lumea va crede ca d`n=ii, c`nd... Vorbele]i ]mb[tau pe am`ndoi.„Ce fiin\[ extraordinar[! ]=i zicea Titu ]ntorc`ndu-se acas[.

Dac[ n[zuin\ele noastre au p[truns p`n[ ]n sufletul femeiloralese, ]nf[ptuirea e aproape.“

Ion

59

Intra ]n cas[ cu pa=i de lup, ca s[ nu de=tepte pe C`ntareanucare dormea vara cu ferestrele deschise. }n od[i\a lui apoi con-tinua visurile cu ochii mari, l[crima\i. Pe geamurile date la pereteluna argintie ]l ]ncuraja. Se zbuciuma ca =i c`nd chiar m`ine ara=tepta izb`ndirea final[... O zugr[vea de pe acuma =i]nchipuirea ]l ducea pe aripi furtunoase... Iat[-i ]n Cluj, unde afost o singur[ dat[ cu c`\iva ani ]n urm[. Pretutindeni numaigrai rom`nesc... =i ce grai! Parc[ toat[ lumea vorbe=te „ca-n\ar[“, mai dulce ca inginerul Vasile Popa din V[rarea, care acolindat Rom`nia ]ntreag[... Firmele magazinelor, str[zile,=colile, autorit[\ile... tot, tot e rom`nesc... Statuia lui MateiCorvinul z`mbe=te c[tre trec[tori =i le zice: „A=a-i c-a venitceasul drept[\ii?...“ =i solda\ii... cu c[ciuli... ]ntocmai cum auziseel c[ sunt doroban\ii... Judec[torul care a fost at`t de obrazniccu Herdelea ]n Armadia scoate p[l[ria p`n[ la p[m`nt dinaintealui. Titu vrea s[ fie m[rinimos, s[-i arate c[ st[p`nii rom`nisunt nobili =i iert[tori... }i ]ntinde m`na... Dar valul ]l gone=temereu ]nainte... Uite-l ]n Sibiu, ]n Bra=ov, ]n Oradea Mare, ]nArad, ]n Timi=oara!... Steaguri tricolore f`lf`ie m[re\e pe toatepalatele din basmuri... Jandarmii cu penele de coco= s-au topit...Dar ce-i asta? Plutonierul, =eful postului de jandarmi din Lu=ca,vine \an\o= spre d`nsul, cu o c[ciul[ neagr[ de doroban\ pe oureche, cu cocard[ tricolor[ ]n frunte... Titu ]=i aduce amintecum umbla odinioar[ plutonierul s[ se ]mprieteneasc[ =i cums-a obr[znicit pe urm[ c`nd a v[zut c[ un poet mic rom`n nuse ]njose=te s[ dea m`na cu un jandarm ungur. „Unde-\i suntpenele de coco=, cinstitule?“ ]l ]ntreab[ acuma cu m`ndrie.„Ce pene? Ce coco=? se ro=e=te plutonierul. Eu sunt rom`n! Num[ cuno=ti? Rom`n am fost totdeauna, dar via\a-i grea =islujba...“ „Renegatule!“ strig[ Titu indignat. Atunci plutonierulse ]nfurie, ]ncepe s[ ]njure pe ungure=te =i-i zv`rle cocardatricolor[ ]n obraz. T`n[rul, scandalizat, se repede orbe=te s[-ipun[ m`na ]n g`t... Piciorul ]ns[ ]i alunec[ =i cade gr[mad[...„Ce-i cu mine? Aiurez?“ se ]ntreb[ Titu scutur`ndu-se deodat[=i s[rind ]n picioare.

Liviu Rebreanu

60

Luna r`dea pe fereastra deschis[. Pe uli\[ glasuri aspre seapropiau trufa=e. Titu p[=e=te la geam. Razele ]i albesc fa\a.Dou[ siluete negre trec boc[nind. Baionetele str[fulger[ ]n lu-min[, penele de coco= se clatin[ trufa=e, cu sclipiri de argint.

— Oooh... patrula de jandarmi! b`lb`ie Titu ]ndurerat, parc[i-ar fi rupt o bucat[ din inim[, =i adaug[ tr`ntind fereastra: Vi-suri... visuri...

Totu=i acelea=i visuri ]l cuprindeau ]ndat[ iar ]n mrejele lor,=i d`nsul nu li se mai putea ]mpotrivi. Ele ]l adormeau, ele ]lde=teptau =i-l dezmierdau apoi toat[ ziua, ]ndrept`ndu-i pa=iimereu spre Virginia Gherman, singura fiin\[ care ]i ]n\elegeadeplin n[zuin\ele =i a=tept[rile...

„Poate c-o iubesc?“ se g`ndi d`nsul ]ntr-o zi,c`nd ]l chinu-ia mai tare dorin\a de-a o vedea.

}nt`i se sp[im`nt[, parc[ s-ar fi prins singur asupra unei fapterele. Dar apoi se lini=ti. Iubirea are totdeauna un scop egoist. Deaceea, la sf`r=it, ]\i las[ un gol ]n suflet. }=i reamintea pe Roza.De-abia acuma ]=i d[ seama bine c`t de fal=i au fost am`ndoi.R`vneau ]mbr[\i=[ri, numai ]mbr[\i=[ri. Toate vorbele umflate,c[utate, numai acolo \inteau... Pe c`nd Virginia parc[ nici n-ar fifemeie frumoas[. De-ar fi ur`t[, sentimentele lui n-ar fi mai pu\invii. Asta este prietenia. Adev[rata prietenie, ]ntemeiat[ pe o comu-nitate de idealuri... Ca un doctor, care observ[ o boal[ asupra lui]nsu=i, Titu ]=i compara b[t[ile inimii de ast[zi cu ceea ce a sim\itc`nd a fost ]ndr[gostit de Roza Lang sau de Lucre\ia Dragu. +iconchidea m`ndru c[ nici nu poate fi vorba de o iubire ca toateiubirile, ci de un sentiment mult superior, zic`ndu-=i ]nc`ntat:

— Nu exist[ pe lume nimic mai pre\ios ca prieteniaadev[rat[ ]ntre un b[rbat =i o femeie!

Astfel c`nd ]ntr-o bun[ zi Eugenia, m`ncat[ de o gelozieascuns[, ]l ]nvinui c-a venit ]n Lu=ca numai pentru c[ iube=tepe Virginia Gherman, Titu r[spunse cu superioritate:

— O, nu... nu e iubire, domni=oar[! E mai mult dec`t iubi-re... E prietenie izvor`t[ din acelea=i n[zuin\e altruiste!

+i se sup[r[ c[ Eugenia z`mbi m`hnit[ =i necrez[toare.

Ion

61

6}n ziua de Sf`ntul Petru au botezat copilul =i l-au numit Pe-

tre. +i au f[cut veselie mare de s-a ]mb[tat p`n[ =i DumitruMoarc[=.

Pe urm[ ]ns[ toate au reintrat ]n f[ga=ul lor. Nici os[pt[m`n[ n-apuc[ s[ treac[ =i Ion g[si pricin[ s[-=i snopeasc[iar nevasta.

Fericirea ce umpluse sufletul Anei, durerile na=terii se stin-ser[ repede ca aburii ]n v`nt. Acum trebui s[-=i dea seama ]nsf`r=it c[ Ion o ur[=te =i deodat[ se mir[ cum n-a ]n\eles-o p`n[azi? Dac[ nici copila=ul nu l-a ]mbunat, ce s[ main[d[jduiasc[? Se uit[ ]n urm[ =i se sp[im`nt[ c`t a fost deoarb[. De ce s-a ag[\at de el, c`nd el numai zestrea i-o cerea?A ]n=elat-o de cum s-a apropiat de ea. I-a sim\it sl[biciunea =ia urm[rit-o ca un lup hain. }=i aduse aminte c`t ]i vorbea dedulce la hor[ c`nd umbla s[-i suceasc[ mintea... Pref[c[toriea fost dulcea\a, precum pref[c[torie a fost p`n[ =i ]mbr[\i=arealui cea dint`i, ]n culcu=ul ei de pe cuptor, p`n[ ce a l[sat-o]ns[rcinat[... p`n[ ce i-a m`ncat norocul =i toat[ via\a... Acu-ma degeaba s-ar mai c[i. Acuma e prea t`rziu...

Sim\[m`ntul c[ ea e de prisos ]n lume ]ncepea s-ourm[reasc[ pretutindeni. De mult o b[tea capul c-ar fi fost maibine s[ nu fie, dar speran\a copilului ]i oprise p`n[ azi porni-rile ]ndemn`nd-o s[ rabde. Mai c[uta azi m`ng`iere ]n drago-stea de mam[, dar n-o g[sea deplin[ nici aici. C`nd se ]ntrebade ce mai tr[ie=te, valuri-valuri de g`nduri negre o cople=eau,din care numai g`ng[velile bl`nde ale copila=ului ce se ad[pala pieptul ei o mai smulgeau c`te un r[stimp. }n cur`nd ]ns[ =idr[g[l[=iile lui i se p[rur[ un ]ndemn plin de durere, f[c`nd-os[-=i zic[ desperat[: „Barem de ne-ar str`nge Dumnezeu peam`ndoi deodat[!“

Totu=i necunoscutul mor\ii o ]ngrozea f[r[ s[-=i dea sea-ma. Priveli=tea satului, cu hotarul ]nc[rcat de rod, cu p[duriletainice, cu c[su\ele ]mpr[=tiate ca ni=te juc[rii printre pomii

Liviu Rebreanu

62

gr[dinilor, parc[-i spuneau c[ toate chinurile vie\ii sunt de omie de ori mai u=or de ]ndurat ca taina ]nfrico=[toare a beznei]n care te arunc[ durerea mor\ii. Voin\a ei =ov[ia ]n fa\a por\iide aram[ z[vor`t[ cu mistere care a ]nghi\it at`tea milioanede vie\i, f[r[ ca omul s[ fi izbutit a arunca dincolo m[car oprivire fugar[.

Vremea ]ns[ trecea nep[s[toare peste fr[m`nt[rile ei. Varase sf`r=ea =i lucrul c`mpului se ]mbulzea. Cu leag[nul ]n spi-nare suia zilnic dealurile, c[r`nd de m`ncare muncitorilor,r[spl[tit[ mereu numai cu oc[ri =i b[t[i.

Apoi duminica ]nt`i din septembrie, dis-de-diminea\[, Ana,dup[ ce mulse vaca =i tocmai c`nd strecura laptele ]n oalelede prins, auzi, din tind[ unde era, glasul lui MacedonCerceta=u, sugrumat de spaim[:

— Domnule ]nv[\[tor, f[ bine =i ostene=te pu\in, c[ s-a sp`n-zurat Avrum!

— Nu mai spune! r[sun[ r[spunsul ]nv[\[torului care sesp[la ]n cerdac, cum avea obiceiul.

— S-a sp`nzurat, s-a sp`nzurat! repet[ Macedon parc[ maisperiat.

Femeia se cutremur[, sim\ind un fior ciudat ]n spinare, ]nc`t]i r[ci inima. Ion plecase adineaori ]n sat... Deodat[, suflecat[=i neprimenit[ cum se g[sea, porni fugind spre c`rcium[, ca =ic`nd ar fi vorba de ceva unde ea nu putea s[ lipseasc[ ]n ruptulcapului. }n poarta ogr[zii lui Avrum v[zu de departe un c`rd deoameni care se ]mbulzeau, d[deau din m`ini =i ]ntindeaug`turile. Ajunse g`f`ind =i c[ut[ s[-=i fac[ loc prin mul\ime, s[vad[ mortul. Se izbi ]ns[ de Ion care o ]nt`mpin[ m`nios:

— Da tu ce-\i mai bagi nasul? N-ai de lucru acas[? Ia s[ tec[r[b[ne=ti de-aci, toanta dracului!

Ana nici nu-l lu[ ]n seam[. Se prelinse ca o =op`rl[ prinv[lm[=agul de lume =i se pomeni ]ndat[ ]n ograd[.

Poarta =urii era deschis[ larg. O c[ru\[ de-un cal, cu ro\ilepline de noroi uscat, ]ncremenise l`ng[ un perete cu oi=tileridicate drept ]n sus. De celalt perete era rezemat[ o scar[, cu

Ion

63

picioarele ]ntinse p`n[ la inima c[ru\ei, iar cu v`rful ]ngropatad`nc ]n f`nul nou =i foarte mirositor care at`rna din gurapode\ului =i se ]n[l\a p`n[ ]n c[priori. }n la\ul f[cut dintr-unc[p[stru vechi, legat de al =aptelea fu=tel, at`rna Avrum, cuobrajii ro=ii-sfecl[, cu barba galben[ zb`rlit[, cu p[rul ciufulit=i lipit pe fruntea =i t`mplele lucitoare de sudori, ]ntors cu fa\aspre ograd[, privind parc[ nec[jit, cu ochii ie=i\i din orbite,spre oamenii ce se gr[m[deau ]n poart[ s[-l vad[, ne]ndr[zninds[ se apropie. Gura i se str`mbase ]n col\ul drept, iar limba,cr`mpo\it[ ]ntre din\i, era vr`stat[ cu dunguli\e alburii.

— }nc[ nu-i mort!... Unde-i Rifca?... S[ri\i de-i t[ie\i =trean-gul! r[cni Trifon T[taru fr`ng`ndu-=i m`inile, dar f[r[ s[ se mi=te.

— Ia taci, omule, c[-i rece! r[sunar[ c`teva glasuri os-toitoare.

}ntr-un semicerc de vreo cinci pa=i, locul ]n jurul lui Avrumr[m[sese gol. Pe jos, sf[r`mituri de f`n =i de paie, g[ina\i deg`=te =i p[l[ria sp`nzuratului, cu fundul ]n afar[, ar[t`ndc[ptu=eala lucioas[ =i soioas[.

Ana tremura ]ntre oi=tile c[ru\ei =i nu-=i putea lua ochiide la Avrum. Nu mai v[zuse niciodat[ om mort, at`t deaproape. Nu sim\ea nici groaz[, nici mil[, ci doar o dorin\[aprig[ de a citi pe fa\a lui taina care o ]mpiedica pe d`nsa.Se mira cum i-a r[mas neclintit[ pe ceaf[ tichiu\a de catifeaneagr[, =i mai ales c[ picioarele ]i at`rnau de p[m`nt, cu ge-nunchii ]ndoi\i, iar cu m`na st`ng[ se \inea de scar[, =i nu-mai dreapta se ]ntindea cu degetele r[sfirate, parc[ umbl`nds[ se aga\e de ceva.

— Face\i loc! Hai, da\i-v[ la o parte! izbucnir[ deodat[ maimulte glasuri, pe c`nd o m`n[ grea f[cu v`nt Anei aproape s-otr`nteasc[ ]n bra\ele sp`nzuratului.

— Da cum de nu i-a t[iat nimeni funia? C[ doar nu-i c`ine,ce Dumnezeu! strig[ Herdelea, zb[t`ndu-se printre oameni,cu fa\a palid[.

}nv[\[torul se duse drept la scar[, pip[i pieptul lui Avrum=i ]ndat[ strig[ poruncitor:

Liviu Rebreanu

64

— E cald!... Iute!... Taie tu, Trifoane!... |ine\i-l bine s[ nuse pr[v[leasc[!

C`\iva \[rani, ]ncuraja\i, se repezir[ ]mprejurul lui Herde-lea =i, peste un minut, Ana v[zu cap[tul c[p[struluib[l[b[nindu-se u=or ca o limb[ de ceasornic.

Femeia nu mai pricepea ce se ]nt`mpl[, c[ci mortul nu semai z[rea dintre oameni. De-abia ]ntr-un t`rziu deslu=i, uimit[,c[ doi fl[c[i, ]ndemna\i de Herdelea, mi=cau picioarele =i bra\elesp`nzuratului, parc-ar fi vrut s[-l ]nvieze. +i ea se g`ndi cu triste\e:

— Ce s-or mai fi nec[jind degeaba? Dac-a murit, barem s[se odihneasc[ omul!

|[ranii glumeau =i r`deau de ]ncerc[rile ]nv[\[torului care,dup[ un r[stimp, zise sup[rat:

— Parc[ nici nu sunte\i cre=tini, m[i oameni! L-a\i l[sat s[moar[ ]n fa\a voastr[, ]n loc s[-i fi t[iat ]ndat[ funia!... S-apr[p[dit numai de groaza mor\ii, c[ doar picioarele-i ajungeaula p[m`nt... Bietul Avrum!

— Apoi c`nd \i-e scris s[ mori, mori =i din senin, c-a=a al[sat Dumnezeu! strig[ primarul Florea Tancu, uit`ndu-se seme\la ceilal\i, ca =i c`nd ar fi fost sigur c[ pe el Dumnezeu nu-l val[sa s[ moar[ niciodat[.

Toat[ lumea se ]nghesui acuma ]n jurul ]nv[\[torului, caretrebuie s[ =tie de ce s-a sp`nzurat Avrum. Mortul r[mase uitatsub scar[, cu fa\a ]n sus, cu picioarele spre poart[, cu un ge-nunchi ridicat =i cu c[ma=a descheiat[ la piept, privind cu ochiireci spre podul =urii, nep[s[tor de-acuma de toate. GeorgeBulbuc, mai curios ca to\i, ]mbulzindu-se mereu, c[lc[ pe ghea-ta noroioas[ a sp`nzuratului, se sperie, ]=i f[cu cruce =i,zic`ndu-=i c[-i semn r[u, ie=i ]n uli\[.

}n sf`r=it Herdelea trebui s[ povesteasc[ pe ]ndelete ce =tia.Notarul Stoessel ]ncurcase pe Avrum s[ cumpere ]mpreun[P[durea Domneasc[ din hotarul Jidovi\ei. Afacerea p[rea bun[,deoarece notarul spunea c[ a g[sit un mu=teriu c[ruia s[-irev`nd[ ]ndat[ contractul cu un c`=tig mare, ]nc`t ei n-au s[scoat[ nici un ban din pung[, ci doar s[ isc[leasc[ =i s[ ia

Ion

65

diferen\a. Dup[ ce au isc[lit ]ns[, Stoessel a ]nceput s[ o lasemai domol. Mu=teriul cu c`=tigul se evaporase. }n schimb datac`nd ei trebuiau s[ depun[ pre\ul p[durii se apropia. Cu cinevorbea Avrum, ]i spunea ritos c[ afacerea e nenorocit[, c[ toat[p[durea nu face nici a cincea parte din c`t au cump[rat-o...Astfel ovreiul vedea ]ngrozit c[ va fi nevoit s[-=i v`nd[ tot =is[ r[m`n[ ]n sap[ de lemn spre a putea pl[ti. De vreo dou[s[pt[m`ni era ]ntr-un hal de desperare nemaipomenit. Ieri,s`mb[t[, a fost la sinagog[ ]n Jidovi\a, unde to\i b[tr`nii i-auspus c[ Stoessel l-a ruinat ]nadins. Avrum s-a dus la notar, a]nceput s[ r[cneasc[, ]nc`t la urm[ Stoessel l-a dat afar[ ]npumni, strig`ndu-i: „Du-te =i te sp`nzur[ dac[ e=ti prost!“ Avenit din Jidovi\a ]nverzit. Herdelea a vorbit cu d`nsul, c[citocmai avea s[-i pl[teasc[ contul pe luna august. L-a m`ng`iat,i-a spus s[ aib[ ]ncredere... Zadarnic. Avrum o \inea lan\ c[,dec`t s[-=i piard[ p[m`nturile =i averea pentru care a muncitcu at`ta trud[ =i dec`t s[ ajung[ iar gol cum a fost c`nd a ve-nit ]n Pripas, mai bine se sp`nzur[. Herdelea, fire=te, nu cre-dea c[ vorbe=te serios =i-l ]ndemna s[ aib[ r[bdare, c[ nu se=tie ce poate aduce ziua de m`ine. „Am s[ m[ sp`nzur! Am s[m[ sp`nzur!“ r[spundea ]ns[ Avrum necontenit... +i s-a \inutde cuv`nt.

— C`nd ]\i vine ceasul te duci la moarte cum te-ai duce lanunt[! murmur[ straja Cosma Cioc[na=, ]nchin`ndu-se cucernic.

Ana ascult[ ]nfrigurat[ povestirea ]nv[\[torului, dar mai alesvorbele strajei o zguduir[. Se uit[ deodat[ la mortul p[r[sit =i]n minte ]i r[s[ri ca o lumin[ g`ndul: „Ce iute moare omulc`nd ]i sose=te ceasul!“

7Cu dou[ s[pt[m`ni ]nainte de sorocul procesului de la tri-

bunal, Herdelea munci o noapte ]ntreag[ s[ fac[ dou[ scrisorifrumoase, una subinspectorului Horvat, iar alta deputatului BelaBeck, istorisindu-le pacostea cu judec[torul =i rug`ndu-i s[pun[ o vorb[ bun[ unde cred d`n=ii c[ trebuie=te, f[g[duind

Liviu Rebreanu

66

]n acela=i timp c[-=i va ]mplini =i pe viitor, cu un devotament]ndoit, datoriile patriotice.

Era foarte lini=tit =i sigur c[ scap[. A=tept[ r[spunsuriler[bd[tor, f[r[ grij[. Pentru orice eventualitate tocmise =i avo-cat, fire=te ungur, ca s[ fac[ impresie mai bun[, pe Lendvay,cel cu sechestrul =i licita\ia. Peste o s[pt[m`n[, ]n loculr[spunsurilor n[d[jduite, primi o ]n=tiin\are de la avocat c[ s-ainteresat de-aproape, afacerea pare destul de grav[ =i ar fi bine s[pun[ pe cineva s[ ]mbl`nzeasc[ pe pre=edintele tribunalului.

— Mare pi=icher ungurul! z`mbi Herdelea citind scrisoa-rea lui Lendvay =i ]n\eleg`ndu-i ]ndoielile. Umbl[ s[ m[ mulg[de bani c`t o putea mai bine. Hehe, avocatul tot avocat... =aptepiei \i-ar jupui...

Siguran\a ]i era de o\el. C`nd nu-i veni nici un r[spuns dela protectorii lui p`n[ ]n ajunul procesului, ]=i zise mul\umitc[ trebuie s[ fi vorbit am`ndoi cu pre=edintele, altfel desigurl-ar fi prevenit s[-=i caute de necazuri cum va =ti.

Se ]n\elese cu Ion s[ mearg[ ]mpreun[ la Bistri\a, cu c[ru\alui de un cal ce-a c[p[tat-o ]n zestre. Seara ]l d[sc[li iar[=i ces[ spun[ la tribunal, ca s[ ias[ toate bine. Ion nu se prea sin-chisea de grija ]nv[\[torului. Pe el ]l durea procesul cu socruls[u, care ]nt`rzia ]ns[ mereu. Totu=i asculta sfaturile lui Herde-lea =i se jura din c`nd ]n c`nd c[ are s[ stea el ]n temni\[ ]nlocul dumnealui, ceea ce pe ]nv[\[tor ]l sup[ra, c[ci i se p[reao prevestire rea. Hot[r`r[ ca Ion s[ declare cum c[ ]n genunchia rugat pe Herdelea s[-i scrie jalba =i c[ Herdelea l-a refuzat decinci ori. Atunci Ion s-a apucat =i a f[cut-o el singur, cu m`nalui, =i s-a dus apoi din nou la domnul ]nv[\[tor s[ i-o scrienumai pe ungure=te, c[ci el nu =tie, dar Herdelea nici a=a n-avrut. }n sf`r=it, fiindc[ nu putea s[ ]ndure ]n ruptul capului ne-dreptatea de a fi pedepsit f[r[ de vin[, ]ntr-o sear[ a venit laHerdelea cu o sticl[ de rachiu tare ca spirtul =i au ]nchinat =iau b[ut p`n[ ce ]nv[\[torul s-a ame\it bine, atunci apoi iar ascos jalba =i a c[zut ]n genunchi =i l-a rugat cu lacrimi ]n ochis[ i-o fac[ pe ungure=te. Astfel Herdelea, am[git de b[utur[ =i

Ion

67

f[r[ s[-=i dea seama, i-a tradus pl`ngerea c[tre domnul minis-tru, neav`nd ]ns[ nici at`ta vin[ c`t e negru sub unghie.

— C[ doar chiar a=a este, Ioane, nu? zise Herdelea, la sf`r=it,cu o privire bl`nd[ =i rug[toare.

— A=a-i, a=a-i! aprob[ Ion, d`nd din cap. Ce-i drept, e drept.M-ar bate =i Dumnezeu s[ zic altmintrelea...

Pornir[ ]n miez de noapte ca s[ soseasc[ din vreme laBistri\a. Calul lui Ion alerga bini=or, de=i era istovit de muncac`mpului. C`nd r[s[ri soarele, urcau tocmai dealul Dumitrei,la pas. Ion mergea pe jos, pe l`ng[ c[ru\[, povestind lui Herde-lea despre necazurile lui cu Vasile Baciu =i cu Ana, lini=ti\i,parc[ ar fi =i uitat de tribunal... Deodat[ o bri=c[ sprinten[ ]iajunse din urm[ suind panta ]n trap buiestru de-i sf`r`iau ro\ile.Era preotul Belciug, citat ca martor ]n procesul ]nv[\[torului.Ion ]=i scoase p[l[ria, respectuos, dar preotul se uit[ ]n alt[parte, ]mbondorit p`n[ peste cap ]ntr-o blan[ de vulpe. Bri=cadisp[ru cur`nd la cotitura cea mare din v`rful dealului.

— R[u om! murmur[ Herdelea acuma, sim\ind deodat[ c[]ncrederea =i siguran\a i se clatin[ pu\in ]n suflet.

Ion nu r[spunse. Am`ndoi t[cur[ apoi mult[ vreme. Calulse opintea, iu\ea pa=ii c`te o postat[ bun[, pe urm[ se opreasingur s[ r[sufle, pornind iar[=i singur ]nainte. |[ranul, pe mar-ginea =oselei, mergea cu pa=i m[run\i, ]nv`rtind biciul deasu-pra capului =i ]ndemna calul din c`nd ]n c`nd cu c`te un „hi,cino=, hi“, dar f[r[ s[ se mai uite la ]nv[\[torul care, cu unz`mbet ]nghe\at pe buze, clipea des din ochi, cuprins de onedumerire ap[s[toare. Parc[ un nour de ]ntristare s-ar fi cobor`tpeste d`n=ii, amu\indu-i =i uluindu-i.

Din v`rful dealului se deschidea o priveli=te m[rea\[. ValeaBistri\ei, ocrotit[ sub o p`nz[ fin[ de cea\[ argintie, se de=teptadin somn ]n m`ng`ierile calde ale soarelui tomnatic. Jos, ]nfa\[, rezemat pe o spinare de p[dure cu frunze verzi =i ruginii,ora=ul b[tr`n p[rea pl[p`nd ca o juc[rie de copii, iar turnulbisericii s[se=ti un paznic uria= =i ursuz, ]mbr[cat ]n straiestr[vechi, cenu=ii, m`ncate de vreme.

Liviu Rebreanu

68

— Uite Bistri\a! zise Herdelea ]nviorat, ]ntinz`nd bra\ul.— Bun p[m`nt... +i bine muncit! ad[ug[ Ion rotindu-=i pri-

virea peste cuprinsul v[ii bogate care p[rea o gr[din[ imens[fermecat[.

}n r[coarea dimine\ii nem[rginirea firii se ]nf[\i=a maicople=itoare =i p[trundea ad`nc ]n sufletul ]nv[\[torului. }n fa\alumii mari ce se ]ntindea ]n ochii lui, se sim\i at`t de mic, c[-lcuprinse o nelini=te dureroas[. Ce ]nseamn[ el, cu temerile =isperan\ele lui, cu toat[ via\a lui, ]n v`rtejul ame\itor al vie\iicelei mari? Nici c`t un fir de nisip pe care ]nt`mplarea ]l arunc[de ici-colo. „Dumnezeu are grij[ =i de p[s[rile cerului =i denisipul m[rii, se g`ndi d`nsul vr`nd s[-=i m`ng`ie tulburarea=i c[ut`nd din ochi, ]n noianul de case din vale, cl[direa tri-bunalului. Acolo se hot[r[=te soarta viermilor!“ oft[ apoig[sindu-l tocmai ]ntre biserica rom`neasc[ =i cea s[seasc[.

— Uite, fiule, uite colo-i tribunalul! }l vezi? strig[ ar[t`ndcu degetul o cas[ greoaie, cu dou[ etaje =i cu ferestre mici cani=te ochi vicleni.

+i de-acuma, cu c`t se apropiau de ora=, cu at`t ]ncrede-rea i se topea. Sufletul ]i tremura =i totu=i pe buze ]i flutura unz`mbet umil, ]nflorit parc[ de must[\ile-i albe, retezate. }n col\ulochilor ]i lic[rea c`te-un bob de lacrimi, care se cl[tinau, darnu se rostogoleau pe obrajii ]ncrusta\i cu multe cute m[runte=i sub\iri ca ni=te desenuri m[iestrite... G`ndurile ]i alergau princreieri, neobosite, mereu mai gr[bite. Se mira cum a putut credec[ va sc[pa teaf[r din asemenea bucluc? +i, cu toate acestea,nu-=i f[cea imput[ri =i nu-i p[rea r[u c[ a n[d[jduit. Ce-ar fi omuldac[ nu l-ar ajuta n[dejdea ]n via\[?

— Mi se pare, Ioane, c[ o p[\im ur`t de tot ast[zi! ziseHerdelea c`nd trecur[ vama de la intrarea ora=ului, cu un glasglume\, dar care a=tepta o m`ng`iere.

— Acu, ce-o vrea Dumnezeu! r`se Ion gros =i nep[s[tor.Pe coridoarele ]ntunecoase =i ]ntortocheate ale tribunalu-

lui valuri de oameni forfoteau, gr[bi\i, vorbind tare sau =optindtainic, pl`ng`nd =i r`z`nd, ]ngrijorat fiecare de durerea lui =i

Ion

69

nesim\itor de suferin\a celorlal\i... Egoismul omenesc nic[ierinu se r[sfa\[ mai sfid[tor ca ]n fa\a drept[\ii. |[rani, or[=eni,b[tr`ni, tineri, femei =i chiar copii alergau, se opreau, se cer-tau, se rugau... +i toate glasurile se adunau ]ntr-un zgomotmonoton, ap[s[tor, ]ntrerupt ]n r[stimpuri de c`te un \ip[tascu\it de clopo\el care chema pricina=ii ]n s[lile de judecat[...}n mijlocul lumii fr[m`ntate numai avoca\ii, cu gen\ile umflatede acte, p[=eau siguri, m`ndri, ca ni=te bondari ]ntr-un mu=uroide furnici speriate.

Herdelea se opri ame\it ]n v[lm[=agul de oameni, ]nfrico=atc[-i fuge p[m`ntul de sub picioare. Din norocire d[du cur`ndcu ochii de avocatul Lendvay care, z[rindu-l, se apropie strig`nd:

— A, bine c[ sosi\i!... Bun[ ziua!... E=ti al =aselea... Sc[p[mrepede... Curaj! Cred c[ ie=im bine!... Ai pus pe cineva s[ vor-beasc[ cu prezidentul?

Speran\a profesional[ din vorbele avocatului ]l umplu de-odat[ de o nou[ ]ncredere. }ndat[ se sim\i iar om de seam[,de a c[rui soart[ at`rn[ mersul lumii. De aci ]ncolo parc[ numai vedea pe nimeni pe coridor, ca =i ceilal\i. Vorbea tare cuIon, r`dea =i se sup[ra c[ nu-i vine r`ndul mai degrab[.

}n sala de =edin\e se ]nt[ri =i mai mult v[z`nd la dreaptapre=edintelui tocmai pe magistratul care fusese la alegerea dedeputat din Armadia. Trecu mai ]n fa\[ =i nu se ostoi p`n[ cenu-=i ]ncruci=[ privirea cu judec[torul care, descoperindu-l, avuparc[ un z`mbet ]n ochi. }nsu=i pre=edintele, de=i nu-l cuno=tea,se uit[ la d`nsul de c`teva ori =i privirea lui parc[-i spuse: „Fiilini=tit! E bine! N-ai fric[!“

}n tot timpul procesului nu-=i mai pierdu st[p`nirea nici oclip[. Vorbi ungure=te mai bine ca oric`nd, explic`nd am[nun\itc`t e de nevinovat =i ad[ug`nd mereu c[ el e bun patriot.Judec[torul reclamant nefiind de fa\[, Herdelea era sigur c[ n-avenit ]nadins, ca s[ nu-l apese. Procurorul p[rea ]nver=unat, darHerdelea, chiar ]n asprimea lui, sim\ea mult[ bun[voin\[. Bel-ciug a fost m[rinimos, declar`nd sus =i tare c[ nu =tie nimic depl`ngerea ]mpricinat[. „Se vede c`t de colo c[ ocrotitorii mei

Liviu Rebreanu

70

=i-au f[cut datoria cu v`rf =i ]ndesat, s[racii!“ ]=i zise Herdelea]n vreme ce Lendvay perora cu foc =i cu gesturi largi.

De altfel toat[ afacerea n-a \inut mai mult de o jum[tate deceas. Pe urm[ pre=edintele s-a sf[tuit pu\in cu magistratul dindreapta, s-a sculat ]n picioare =i, ]n numele regelui, a anun\atc[ Ion Pop-Glaneta=u este condamnat la o lun[ ]nchisoare =i osut[ coroane amend[, iar Zaharia Herdelea, ]nv[\[tor ]n Pripas,la opt zile ]nchisoare =i cincizeci coroane amend[. Herdelea aascultat z`mbind mereu =i numai dup[ ce =i-a auzit os`nda s-auitat ]mprejur parc-ar fi vrut s[ ]ntrebe pe to\i: ce-i asta?

— Facem apel, nu-i a=a? ]i =opti avocatul.— Negre=it... apel... fire=te, b`lb`i Herdelea cu aceea=i

nedumerire pe fa\[.}n coridor ]ns[, ]n mijlocul mul\imii zgomotoase, ]l pridi-

di deodat[ o sl[biciune grea. Trebui s[ se a=eze pe o banc[,l`ng[ o femeie b[tr`n[ care pl`ngea cu sughi\uri. I se p[reac[ toat[ lumea se clatin[ =i-i era fric[ s[ nu se pr[bu=easc[tribunalul peste d`nsul. Auzea ]ns[ foarte l[murit pl`nsetulfemeii =i, pe c`nd se ]ntreba de ce-o fi pl`ng`nd, auzi =i glasullui Ion, care se \inea dup[ d`nsul ca un c`ine, dar nu putea]n\elege ce spune.

— Nu-i nimic... apel... desigur... ce nedreptate! r[spunse totu=ilui Ion, f[r[ s[-=i dea seama ce zice =i f[r[ s[-=i aud[ vocea.

Apoi se scul[ anevoie, cutremur`ndu-se =i ag[\`ndu-se deum[rul \[ranului.

— Am ispr[vit, Ioane... Hai s[ mergem! murmur[ d`nsul r[gu=it.Atunci se pomeni iar cu avocatul Lendvay, care-i vorbi re-

pede, pref[c`ndu-se sup[rat =i vr`nd s[-l ]ncurajeze:— Nu fi deloc nelini=tit, domnule Herdelea! Deloc! Fii si-

gur c[ la apel r[m`i numai cu amenda. Bine c-a fost cum afost. }mi era fric[ de mai mult. Pre=edintele [sta e un tic[losf[r[ suflet... Trebuie s[ te a=tep\i ]ns[ c[ sentin\a, de=i neexe-cutorie, s[ fie comunicat[ autorit[\ii dumitale superioare, adic[inspectorului. Asta ]nseamn[ c[ vei fi suspendat din slujb[. Dar,fire=te, provizoriu. P`n[ la judecarea apelului... A=a c[ s[ n-ai

Ion

71

nici o grij[, o s[ fie bine, c[ci numai sf`r=itul conteaz[ tot-deauna... De, ce s[ faci? Greut[\ile pentru oameni sunt...

— Da, da... nimic... f[r[ grij[... Suspendat! bolborosi Herde-lea, t`r`ndu-=i picioarele de plumb spre ie=ire.

}n strad[ sur`dea trist soarele de toamn[. Dup[ g[l[gia dincoridoarele tribunalului, uli\a p[rea t[cut[ =i pustie, iar tr[surilerare parc[ duceau mor\i, numai mor\i.

— Haidem acas[, Ioane!... Suspendat! Vezi? Suspendat! zised`nsul sim\ind deodat[ pe obraji dou[ =iroaie fierbin\i, ustur[-toare. Lacrimile i se prelingeau prin musta\a c[runt[. Un strop]i picur[ pe buzele uscate, ]nmuindu-le ca un balsam s[rat.

Ion se uit[ ]ncurcat la Herdelea. Voia s[-i vorbeasc[ =i nu=tia ce. Se sc[rpina ]n cap, ]njura, bodog[nea neputincios.

— Suspendat... Suspendat... morm[ia mereu ]nv[\[torul =icuv`ntul acesta r[suna at`t de jalnic, c[ Ion, de=i nu-l ]n\elegea,]ncle=t[ pumnii =i amenin\[ furios cl[direa greoaie cu dou[etaje =i cu ferestre mici ca ni=te ochi vicleni.

Liviu Rebreanu

72

Capitolul IXS{RUTAREA

1— Nu le-ar ajuta Dumnezeu =i Maica Precista! Bat[-i m`nia

=i urgia cerului, cum te-au batjocorit ei pe tine! blestem[ doam-na Herdelea c`nd afl[ os`nda.

— Vai de mine, ce-o s[ zic[ lumea c[ tata va =edea ]n tem-ni\[ ca =i Lauren\ din B`rg[u! Cum s[ mai scot eu capul ]nlume. Doamne! se v[ieta Ghighi, sigur[ c[ la serata din oc-tombrie vor ocoli-o to\i dansatorii.

}nv[\[torul ]ncercase dintru ]nt`i s[ se arate nep[s[tor =i s[se f[leasc[ chiar c[ are s[ ]nve\e el pe domnii de la tribunalcum se ]mparte dreptatea... Dar sub z`mbetele lui silite, ]n pri-virea lui trist[, ca =i ]n toat[ ]nf[\i=area lui umilit[ =i ]ndure-rat[, se vedea o ]nfrico=are at`t de st[p`nitoare c[ ]ns[=i doam-na Herdelea, c`t era de proclet[ la sup[rare, ]l cru\[ instinctiv,v[rs`ndu-=i focul numai asupra celor ce au judecat a=a detic[los ]n Bistri\a.

— Te pomene=ti c[ m[ mai suspend[ =i din slujb[! gemuHerdelea, dar abia a treia zi. Asta ar pune capac tuturor m`r=[-viilor!

— O s-ajungem pe drumuri, v[d eu bine c[ acolo o s-a-jungem, din pricina unui \[r[noi mi=el c[ruia i-ai f[cut numaibine! izbucni mai revoltat[ d[sc[li\a, ]mp[r\indu-=i de-acumaafuriseniile ]ntre Ion =i ungurii de la tribunal.

Vestea condamn[rii lui Herdelea s-a r[sp`ndit ca p[catulprin Armadia =i de-acolo mai departe prin toate satele dimpre-jur. Mul\i ]l comp[timeau, dar mai mul\i spuneau ]n gura mare:

— Iat[ cum bate Dumnezeu pe renega\i!... V-aduce\i amintecum a umblat contra lui Grof=oru, la alegeri? Acum uite r[splataungurilor! S[-i fie de ]nv[\[tur[!

CUPRINS

Ion

73

C`nd ]l v[zur[ ]ns[ prin Armadia, adus pu\in de spinare, cup[rul mai alb, cu ochi bl`nzi =i sfio=i, c[ut`nd un loc=or undes[ munceasc[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[ fie suspendat, chiar =iGrof=oru ]i str`nse m`na iert[tor =i ]ntreb`ndu-l ce mai face Titu.

Herdelea nu mai n[d[jduia acum nimic bun. Era sigur c[va fi suspendat =i c[ nici de ]nchisoare nu va sc[pa. Se obi=nuicu g`ndul acesta, cum se obi=nuie=te omul cu orice durere ]nvia\[. Numai ceea ce va urma dup[ acestea ]l ]ngrozea =i-lgonea pe drumuri ne]ncetat ]ntru dibuirea unui ad[post devreme rea. }n a=teptarea suspend[rii =i venind mereu acas[ cum`na goal[, cu sufletul am[r`t de umilin\e, c[uta s[ fie vesel=i ]ncrez[tor; povestea cu am[nunte c`t de bine l-a primit cu-tare =i cutare, care i-a oferit tot sprijinul, =i c`t e de sigur c[toat[ nenorocirea aceasta e spre binele lui. Ceasuri ]ntregi sesf[tuia cu d[sc[li\a cum ar fi mai potrivit s[ fac[: s[ se mute ]nArmadia, s[ intre la cutare avocat sau ]n cutare birou, ori s[r[m`n[ pe loc p`n[ i se va ridica suspendarea, ceea ce nupoate d[inui mai mult de dou[, maximum trei s[pt[m`ni sau,]n cazul cel mai r[u, o lun[ de zile. Dar pe c`nd doamnaHerdelea se ]nsufle\ea cu ]ncredere, inima lui se zb[tea ca obucat[ de carne vie pe toc[tor, g`ndindu-se cum a b[tut p`n[acuma zadarnic la toate u=ile.

}ntr-una din zilele acestea sosi pe nea=teptate Laura, sin-gur[, c[ci Pintea nu putea lipsi nici un ceas din Vireag, fiindtocmai vremea ]nceperii anului =colar pe care voia s[-l inaugu-reze cu mare pomp[ rom`neasc[.

— M-am repezit pentru o s[pt[m`n[... }mi era dor de to\i!zise Laura dup[ ce schimb[ cuvenitele ]mbr[\i=[ri =i lacrimicu fiecare ]n parte.

Din primele ei cuvinte ]ns[ sim\ir[ to\i c[ Laura nu mai estecea de odinioar[. Mai era ea bun[, bl`nd[ la vorb[, dar f[r[ amai fi pasionat[ de micile nevoi =i preocup[ri care cimenteaz[ =i]nvedereaz[ unirea familiei. +tirea despre rezultatul procesuluin-a mi=cat-o at`t de mult c`t se temeau ei. }nainte ar fi jelit =i s-ar fichinuit s[pt[m`ni ]n =ir; acuma clipi doar din gene de c`teva ori.

Liviu Rebreanu

74

— Greu va fi dac[ te va suspenda, tat[... Eu \i-am spus,ad[-\i aminte, de multe ori, s[ nu te tot amesteci ]n treburilealtora =i s[-\i vezi mai bine de necazurile dumitale... Acuma,ce-o s[ se aleag[ de casa asta, bunul Dumnezeu =tie! zise eacu un glas at`t de rece ]nc`t Herdelea se sim\i mai ru=inat ca]n fa\a unui str[in =i nici nu-i mai r[spunse.

De altfel ea ]ncepu ]ndat[ s[ vorbeasc[ de George,l[ud`ndu-l p`n[ ]n cer, de greut[\ile lor, de planurile =isperan\ele lor... C`nd ]=i aduse iar aminte c[-i ]n Pripas, lap[rin\ii ei, c[ut[ pricin[ lui Herdelea pentru c[ n-a votat peGrof=oru, spun`nd c[ =i George a aflat =i e sup[rat c[ socruls[u e un renegat. Ba mai t`rziu, aprinz`ndu-se mai r[u de in-dignare, g[si c[ bine i-au f[cut ungurii de l-au os`ndit =i c-a=atrebuie s[ p[\easc[ to\i renega\ii.

Herdelea avu o clip[ de m`nie, dar =i-o st[p`ni repede.A=a-s copiii c`nd cresc mari =i se ]nstr[ineaz[. Parc[ el n-afost a=a? S-a dus la ]nmorm`ntarea tat[lui s[u, dar nu s-a de-ranjat niciodat[ s[-l vad[ c`t a z[cut, =apte s[pt[m`ni. +i doarera numai colea, al patrulea sat. Pe maic[-sa, de c`te ori vinepe aici, o cinste=te cu rachiu dulce. }ncolo parc[ nici n-ar fi.Grijile =i dragostea le p[streaz[ cu zg`rcenie pentru c[minullui. Atunci ce s[ se mire c[ pe Laura n-o mai dor durerile lui?...Asta-i via\a. E trist[. Cine s[-i schimbe rostul? Via\a trece pestecei b[tr`ni, peste cei slabi. Via\a e a celor tineri =i puternici.Egoismul e temelia vie\ii.

Laura era ]ns[rcinat[ =i se l[uda c[ are sarcin[ grea. Str`mbamereu din nas, se v[ita c[-i vine r[u =i cerea pove\e doamneiHerdelea cum s[ se preg[teasc[ pentru na=tere... Ghighi se sfia]n fa\a ei =i-=i potolea anevoie av`nturile zburdalnice.

— Mult te-ai schimbat, ]i zise cu o foarte u=oar[ imputare ]n glas.— Da, simt =i eu, r[spunse Laura cu m`ndrie neascuns[.

N-a= mai putea tr[i acuma cum am tr[it ]nainte. M[ =i mir cumam putut tr[i aici, f[r[ a cunoa=te pe George at`ta vreme!

— +i c`nd te g`nde=ti c[ nici nu-l iubeai =i c[ tata =i mamaaproape te b[teau s[ nu-l respingi!

Ion

75

— Fiindc[ aveam g[rg[uni ]n cap =i-n inim[...— Dar Aurel? ]ntreb[ Ghighi deodat[.— Copil[rii de care r`dem deseori cu George, z`mbi Lau-

ra. O, mult m-am schimbat, bine spuneai tu. Fata nici nu tr[ie=tep`n[ se m[rit[. De aceea trebuiesc st`rpite fumurile din min-tea fetelor... Altceva e via\a! ad[ug[ ea cu o ]nsufle\ire subit[,cu m`inile ]ncruci=ate pe p`ntecele ce i se rotunjea u=or subhalatul de l`n[, ro=u =i cu broderii negre. +i copilul, murmur[apoi. Copilul! Parc[ de-abia acuma am =i eu o \int[ ]n lume!

Se duse o singur[ dat[ ]n Armadia s[ vad[ familia Filipoiu,na=ii ei. Pe urm[, de-a treia zi, ]ncepu s[ se plictiseasc[ =i s[-ifie dor de George. A cincea zi se c[r[b[ni, lu`nd =i pe Ghighi,ca s[ fie al[turi de ea c`nd ]i va sosi ceasul. Ghighi umplu depl`ns trei batiste la plecare. Laura ]ns[ nici nu l[crim[.

B[tr`nii r[suflar[ u=ura\i c`nd au v[zut-o dus[.— Nu mai e a noastr[, am pierdut-o! zise Herdelea r[mas

singur cu baba lui.— A=a-s copiii cei r[i =i nesim\itori, morm[i d[sc[li\a, stri-

vind ]ntre gene dou[ lacrimi de amar.}n vatr[ s`s`iau lemnele verzi puse ca s[ \in[ focul. De afar[,

pe geamurile ude, str[b[tea lumina cenu=ie, ploioas[, aduc`nd]n cas[ priveli=tea c`mpului zgribulit =i ple=uvit, a satului oplo=itsub pav[za bolbocirilor de fum alb[strui. Ceasornicul, ag[\at]n perete sub portretul ]mp[ratului, \[c[nea aspru, aproapeamenin\[tor. Herdelea, pe canapeaua veche, se uita g`nditorpe fereastr[, cu pipa stins[ ]n col\ul gurii. D[sc[li\a, l`ng[ cup-tor, pe un scaun cu speteaza ]nalt[, cu bra\ele str`nse pe piept,asculta dus[ v`j`itul v`ntului de toamn[. +i am`ndoi parc[auzeau cum trece vremea peste ei, f[r[ a se putea ]mpotrivi,cutremur`ndu-se doar uneori ca =i c`nd ar fi frig ]n odaie.

— Ur`t[ vreme! =opti ]ntr-un t`rziu ]nv[\[torul domol,]nfrico=at parc[ s[ nu de=tepte sau s[ nu tulbure zgomotul surd=i ne]ndurat al unei ma=ini ce nu se opre=te niciodat[.

Glasul lui ]ns[ p[ru doamnei Herdelea at`t de dulce ]nc`tz`mbi. Locul negru al unui dinte pierdut acum doi ani o

Liviu Rebreanu

76

]nfrumuse\a ]n ochii ]nv[\[torului care-i r[spunse tot cu un sur`sbl`nd, resemnat. +i z`mbetele lor, unite, ]nveselir[ ]ndat[ casar[sp`ndind prin toate col\urile o c[ldur[ ]nvior[toare. Se pome-nir[ vorbind de lucruri vechi, uitate, din tinere\ea lor. Prezen-tul, cu nevoile =i de=ert[ciunile lui, se topi ca un vis ur`t ]nvraja amintirilor... Herdelea se apropie de vatr[, ]=i dogor]m`inile la foc, m`ng`ie obrajii zb`rci\i ai femeii lui, o s[rut[u=or pe frunte =i zise oft`nd:

— Ei, b[buc[, b[buc[, tot noi b[tr`nii...Un cioc[nit aspru ]n u=[ f[cu pe Herdelea s[ sar[ fript, ca

un ]ndr[gostit surprins de mama iubitei... }n odaia plin[ dec[ldura trecutului intr[, ca o vijelie care strive=te tot ]n cale,Ion Glaneta=u cu vestea c-a primit sentin\a.

2Ion cerea mereu ]nv[\[torului s[-l ]ndrepte cum s[ fac[ s[

ia asupra lui cele opt zile de ]nchisoare. El era ]mp[cat =i nu-ip[sa de condamnare. Se bucura chiar c-a sc[pat de o grij[ =ise va putea \ine numai de necazul lui cu Vasile Baciu. Fiindc[se fixase ziua ]nf[\i=[rii lor la judecat[, Ion ]ncepea s[ aib[visuri ur`te: ba c[ s-a b[tut cu socrul s[u =i a r[mas dedesubt,ba c[ Grof=oru l-a p[r[sit =i a trecut de partea lui Vasile, ba c[Ana a cerut desp[r\enia =i s-a mutat la tat[l ei, cu copil cu tot,l[s`ndu-l pe el cu buzele umflate... Mai ales cel cu Ana i se]nfipse ]n cap ca un =urub. Iar c`nd Herdelea ]i spuse c-ar fir[u dac[ Ana s-ar desp[r\i de d`nsul, ]=i schimb[ purtarea fa\[de ea, trec`nd deodat[ de la b[t[i la m`ng`ieri =i r[sf[\uri,]nc`t =i vecinii se ]ntrebar[: ce-o mai fi pl[nuind feciorulGlaneta=ului?

Pe Ana ]ns[ dragostea lui n-o mai putea ]nc[lzi. }ntre d`n=iiparc[ se ridicase un zid de piatr[ a=a de ]nalt c[ nici o m`n[omeneasc[ nu l-ar mai fi putut d[r`ma. Acuma era p[truns[p`n[ ]n m[duva oaselor c[ ea nu e dec`t o unealt[ ]n m`inileb[rbatului ]n care-=i pusese toat[ iubirea =i chiar via\a.

Ion

77

Con=tiin\a aceasta o f[cea nep[s[toare. Tr[ia, dar f[r[ nici on[dejde, privind via\a ca o povar[. Muncea din greu, ne]ncetat,ca o ma=in[ stricat[ care se ]nv`rte=te singur[, duduie =i semistuie p`n[ ce ]ntr-o clip[ nea=teptat[ se sf[r`m[ zgomotos.

Era sf`r=itul toamnei, cu lapovi\e friguroase, cu fulguiri dez[pad[ din ce ]n ce mai dese. Zenobia pierdea vremea prinsat, pe la femei, b`rfindu-=i nora ori pe al\i oameni de treab[.Glaneta=u ]=i petrecea veacul pe la c`rcium[, mai cu seam[de c`nd a murit Avrum, c[ci ovreica ]i d[dea rachiu pe dato-rie. Ion, din pricina har\ei lui cu Vasile Baciu, mai mult se g[seape drumuri dec`t acas[. Astfel Ana r[m`nea mereu singur[,cu copila=ul care era r[u, =i cu Dumitru Moarc[=, care-i maid[dea c`te o m`n[ de ajutor =i se pl`ngea c[ Paraschiva nu-lcheam[ acas[ =i c[ va pieri printre str[ini. Cu Dumitru se ]nvo-iau. Nu schimbau nici trei vorbe toat[ ziua. B[tr`nul era ur-suz, boscorodea singur, vr[jm[=ea g[inile =i le h`=`ia de zecide ori din tind[ ]n ograd[. Iubea ]ns[ p[tima= copilul =i-l leg[na=i-l giugiulea ca o doic[. Ba de c`teva ori c`t p-aci s[ se bat[cu Ana ca s[-l lase s[-l ]nfe=e d`nsul. De altfel, de c`nd sead[postise ]n casa Glaneta=ului, sl[bise mai tare, tu=ea =i moc-nea ca un t[ciune gata s[ se sting[.

}ntr-o zi ]ns[ Dumitru prinse at`ta chef de taifas, c[ Ana numai =tia cum s[ se cotoroseasc[ de el.

— Ce-i, v`jule, de-\i umbl[ gura ca o moar[ stricat[? ]i zisenevasta ]n cele din urm[, sc[ld`nd copila=ul. Ia seama c[ nu-ia bine. |i-o fi venit ceasul mor\ii...

— Mi-o fi venit, de ce nu? r`nji b[tr`nul la picioarele albiei,g`dil`nd cu degetul t[lpile copilului care g`g`ia mul\umit, cuochii ]nchi=i, ]n apa c[ldicic[. Las’ s[-mi vie c[ am tr[it destul...

— Ia mai las[-n pace copilul, mo=ule, =i d[-te la o parte c[tot te stropesc!

Dumitru se a=ez[ pe lavi\[, t[cu =i apoi se porni s[-i pove-steasc[ din fir ]n p[r p[\ania lui cu \iganii, pe care-i pl[ceamult s-o povesteasc[ oricui ]l asculta. Ana nu-l lua ]n seam[,dar aceasta pe el nu-l ]mpiedica s[-i mai spuie =i alte ]nt`mpl[ri

Liviu Rebreanu

78

din via\a lui, r`z`nd copil[re=te, parc[, istorisind, s-ar fi re]ntorsaievea ]n tinere\ea-i vesel[ =i f[r[ griji.

Dup[-amiaz[, cu toate ]mpotrivirile Anei care se nec[jeac[ o ]ncurc[ ]n cas[ de nu-=i poate vedea de treburi, ]i tr[sniprin cap s[ se rad[. At`rn[ o oglinjoar[, p[tat[ de mu=te ]nc[de azi-var[, de bumbul cercevelei de la fereastr[, lu[ ap[ cald[]ntr-un blid, ]l puse bini=or pe lavi\[; ag[\[ cureaua de la cioa-reci ]n \`\`na geamului =i petrecu prelung briciul ruginit,]ncerc`ndu-l ]n c`teva r`nduri pe ni=te fire de p[r smulse dedup[ ureche. Pe urm[, cu s[punul ce-l ]ntrebuin\a Ana la scaldacopilului, ]=i m`ng`ie u=or barba =i ]ncepu s[ se frece aprigprin p[rul aspru =i rar ca \epu=ele... +i toat[ vremea gura ]itor[ia verzi =i uscate cu at`ta voio=ie c[ mai t`rziu =i Ana se]nsenin[ =i, d`nd \`\[ copilului, ]ntoars[ cu spatele spre el, se]ntinse la vorb[.

— Acu ce te mai razi =i dumneata, c[ doar e=ti b[tr`n =i numai umbli dup[ fete, ]l ]ntrerupse femeia cu mil[.

— Eu nu mai umblu, dar dup[ mine umbl[ una... una cuo coas[ mai ascu\it[ ca briciul [sta... Umbl[ =i umbl[, =i nu-mai un semn a=teapt[ ca s[ fac[ h`r=! =i s[ m[ duc[ drept ]nfa\a lui Dumnezeu, s[ m[ judece cum =i ce am dres ]n lumeap[m`nteasc[, morm[i Dumitru pu\in ciudat, ca un dasc[l carecite=te la prohod.

— +i nu \i-e fric[ de moarte, mo=ule? ]ntreb[ Ana ]ntorc`ndfa\a spre el.

— De ce s[-mi fie fric[, fata mo=ului?... Omul tr[ie=te cas[ moar[. +i cum tr[ie=te a=a moare. Dac[ tr[ie=te r[u, moar-tea-i bun[ =i bl`nd[ ca o s[rutare de fat[ mare. Dac[ tr[ie=tebine, ehehe, atunci =i moartea-i rea =i coasa nu taie =i techinuie=te =i te suce=te mai dihai ca-n p`ntecele iadului...

— Avai, cum vorbe=ti! f[cu nevasta a=ez`ndu-se pe mar-ginea patului =i leg[n`nd copilul adormit.

Senin[tatea cu care vorbea Dumitru despre moarte o nedu-merea. S[tul trebuie s[ fie de via\[ cine e at`t de preg[tit demoarte. Pe ea g`ndul mor\ii =i azi o mai sp[im`nta =i-i amintea

Ion

79

pe Avrum, ]n =ur[, cu fa\a-n sus, p[r[sit =i chinuit chiar dup[ce a trecut ]n lumea cealalt[.

— Te doare r[u c`nd mori? ]ntreb[ ea iar[=i, cu ochii mari.Dumitru ]=i cl[lbucea mereu barba. Acum se opri =i se uit[

lung la Ana.— Nu =tiu, r[spunse apoi ridic`nd din umeri. Poate c[ nu

doare...— Dar c`nd te na=ti, de ce suferi?— C`nd te na=ti?... Da cine =tie dac[ suferi? Apoi a=a nu

=tie nici omul c`nd moare. Numai Dumnezeu =tie! murmur[b[tr`nul scul`ndu-se ]n picioare =i ]ncep`nd s[-=i rad[ falcast`ng[ ]ncetinel, c[ci ]i tremura tare m`na.

Ana r[m[sese g`nditoare, cu m`inile ]n poal[. I se p[reauat`t de stranii =i totu=i at`t de adev[rate vorbele mo=ului, ]nc`t]i era ru=ine c[ p`n[ azi de-abia l-a luat ]n seam[. }n odaie nuse mai auzea dec`t h`rj`itul briciului =i s`s`itul focului ]nvatr[... }n tind[ porni deodat[ s[ cotcod[ceasc[ o g[in[m`nioas[. Ana tres[ri, se g`ndi c[ are s[ se trezeasc[ copi-lul, apoi c-ar trebui s[ vad[ c`te ou[ s-au adunat ]n cuibar,pe urm[ c-ar fi bine s[ mearg[ s[ dea drumul g[inii, c[ci u=atinzii e ]nchis[... Dar nu se mi=c[ din loc. Cu ochii pironi\i]n spatele mo=neagului, asculta sc`r\`itul briciului =i-i pl[ceazgomotul acesta a=a de mult c[ ]ndat[ nu mai auzi nici g[ina,nici v`ntul care zg`l\`ia ferestrele, nici picurii de ploaie carepliceau ]n geamuri.

Dumitru se ]ntinse brusc din =ale =i se ]ntoarse spre ea cufa\a jum[tate ras[, jum[tate umflat[ de cl[buci albi.

— Anu\[, Anu\[... mor! b`lb`i d`nsul l[s`ndu-se pe lavi\[,cu briciul deschis ca o furc[ ]n degetele dreptei =i cu un sur`sbl`nd ]n privire.

Femeia s[ri n[uc[ ]n picioare, f[r[ s[ ]n\eleag[ bine.— Lum`nare... =opti mai ]ncet mo=neagul.Gura ]i r[mase deschis[, neput`ndu-=i sf`r=i g`ndul. Ana ]i

v[zu to\i din\ii de deasupra =i gingiile goale dedesubt, str`nseparc[ ]ntr-un r`s nep[s[tor.

Liviu Rebreanu

80

— Mo=ule... vai de mine! bolborosi nevasta z[p[cit[ =ifulger`ndu-i prin minte: „Zice c[ moare =i parc[ r`de!...“

Apoi deodat[ fugi afar[, ]n ograd[, ]n ploaia b[tut[ de v`nt,l[s`nd u=ile deschise larg =i fr`ng`ndu-=i m`inile se porni s[\ipe desperat[:

— Tulai!... S[ri\i!... Tulai!... Moare!... Tulai!...G[ina zbucni afar[ din tind[, cotcod[cind speriat[, =i se

repezi tocmai ]n v`rful gunoiului din dosul casei... Floarea luiMacedon Cerceta=u, de peste drum, auzi \ipetele Anei =i veni]ndat[ crez`nd ca iar a b[tut-o Ion.

— Moare... moare badea Dumitru! strig[ Ana mai potolit[pu\in la apropierea unui suflet omenesc.

G[sir[ pe Dumitru rece, rostogolit jos de pe lavi\[. M`nadreapt[ cu briciul o \inea ]n sus, parc[ ]n clipa c`nd a c[zuts-a ferit s[ nu se taie. }n ochii holba\i, cu lumina ]nghe\at[,r[m[sese ]nscris[ o dorin\[ mare, iar pe buzele ]ntredeschiseparc[ mai flutura =oapta „lum`nare“. Floarea se cutremur[, se]nchin[ =i zise:

— Aprinde fuga o lum`nare!... Doamne fere=te! A murit caun p[g`n, f[r[ lum`nare!

P`n[ aprinse Ana o lum`n[ric[ de cear[, cealalt[ se c[znis[-l ridice pe lavi\[. Nu izbuti.

— E greu ca bolovanul, Doamne iart[-m[! murmur[ eaf[c`ndu-=i iar cruce.

Peste c`teva clipe sosi =i soacra primarului, din vecini. }iluar[ briciul din m`na ]n\epenit[ =i apoi, toate trei, ]l a=ezar[pe lavi\[, cu lum`narea aprins[ la c[p[t`i. Macedon Cerceta=u,pic`nd mai t`rziu, se gr[bi s[ rad[ obrazul pe care mortul numai apucase s[ =i-l rad[ singur.

Pe urm[ ]ncetul cu ]ncetul casa se umplu de femei =i b[rba\i.Tocmai c`nd se sf[tuiau cu to\ii cum s[-l scalde =i s[-l ]mbrace,n[v[li =i Paraschiva, o femeie c-o fa\[ ce parc[ mereu r`dea,de=i ve=nic era m`nioas[ =i tr`ntea =i r[bufnea ca un voinic.

— Vas[zic[-i adev[rat c-a murit, ai? zise ea ]nghesuin-du-se printre oameni. Nu degeaba i-am spus eu c-o s[-l

Ion

81

tr[sneasc[ Dumnezeu, nu, nu! Uite-l c[ s-a pr[p[dit cacer=etorii, de ]ncurc[ lumea =i dup[ moarte!... Dar oare cumo s[-l duc eu de-aici, p[catele mele!

}n fa\a mortului ]ncepu s[ boceasc[ foarte jalnic, f[r[ la-crimi, ca s[ arate lumii durerea ei mare. Boci astfel c`tevaminute, frec`ndu-=i ochii cu pumnii p`n[-i ro=i, =i str`mb`ndu-se ca o maimu\[ indignat[. Apoi, deodat[, se opri, oft[ cu poft[=i zise ]n gura mare:

— Vai de mine ce-am mai pl`ns!... Uf! M-a apucat =i dure-rea de inim[!

+i pe urm[ ]ndat[ p[=i l`ng[ mort =i-l c[ut[ prin buzunarelepieptarului de oaie. G[si b[=ica de tutun de care at`rna scobi-toarea pentru luleaua ce se ascundea ]n celalt buzunar. Ridic[pieptarul =i deschise chimirul, dar nu-=i putu v`r] m`na. }l de-scheie ]ncet, puse =erparul pe mas[ =i, scormonindu-l bine,d[du peste un bilet de cinci zlo\i, ]nvelit ]ntr-o h`rtie bo\it[.R[sturn[ chimirul, ]l ]ntoarse pe dos =i, nemaidescoperind ni-mic, s[ri \ip`nd:

— Uita\i-v[, oameni buni, cum =i-a b[tut joc de mine carel-am str`ns de pe drumuri =i l-am sp[lat =i l-am ]ngrijit ca pe-unom de omenie!... Uita\i-v[! Cinci zlo\i!... A v`ndut jidovuluibun[tatea de c[su\[, a b[ut b[ni=orii =i eu am r[mas cu cincizlo\i pentru toat[ truda mea cea mare!

— Taci, lele Paraschiv[, c[-i p[cat...Paraschiva se aprinse =i mai avan =i, z[rind pe Ana, se

n[pusti la ea:— S[ tac, ai?... S[ tac, c[ vou[ ce v[ pas[ dac[ i-a\i luat ce-a

fost mai bun!... Nu v[ satur[ Dumnezeu, de r`vni\i =i la s[r[ciaaltora, dare-ar Dumnezeu s[ v[ ]ngropa\i cu ce i-a\i luat!

Ana ro=i =i nu putu r[spunde, ]nd`rjind mai r[u pe Paras-chiva, care r[cni:

— Mi-a\i furat b[ni=orii, t`lharilor! Mi-a\i m`ncat sudoareab[tr`ne\ii, nu v-ajute Maica Domnului =i...

Intr[ Ion, venind din Armadia, nec[jit, c[ci Grof=oru ]l gonise=i-i spusese s[ nu mai calce pe la d`nsul p`n[-n ziua procesu-

Liviu Rebreanu

82

lui; pe drum aflase c-a murit Dumitru =i se sup[rase mai tareg`ndindu-se c[ va trebui s[ cheltuiasc[ cu ]nmorm`ntarea. Pa-raschiva deschise gura s[-l oc[rasc[ =i pe d`nsul...

— Ie=i afar[, becisnic[! m`r`i Ion scurt, apuc`nd-o de spate=i repezind-o tocmai ]n u=[.

Paraschiva se opri =i ]n tind[, =i-n ograd[, =i-n uli\[, =i ser[cori afurisindu-i ]n toate chipurile, dar ]n sf`r=it se c[r[b[ni,]nnod`nd bancnota ]n col\ul n[framei =i pun`nd-o bine ]n s`n,mul\umit[ totu=i c-a putut salva m[car at`ta =i c[ i-a ]njuratcum li se cuvine.

Ion ]nnegri de necaz afl`nd c[ Paraschiva a g[sit cinci zlo\i]n chimirul mortului =i era mai s[ plesneasc[ pe Ana c-a l[sat-os[-i =terpeleasc[. Dar Ana nu se mai sinchisea de amenin\[rilelui. }n urechile ei r[sunau vorbele mo=neagului =i-n ochi p[stranumai ]nf[\i=area lui senin[ =i mul\umit[ din clipa mor\ii...

3Iarna veni brusc ca o furtun[. Tot p[m`ntul se albi ]ntr-o

singur[ noapte. Pe urm[ d[du un ger cumplit de p`r`iau gar-durile ]nghe\`nd, iar focul ]n vetre trosnea =i scuipa sc`ntei.Z[pada c[dea mereu, c`nd ]n fulgi grei, lene=i, care ]ntune-cau v[zduhul, c`nd ]n bobi\e m[runte, aspre, v`ltorite de vis-cole n[prasnice.

}ntr-o zi, c`nd ningea mai vr[jma=, pe la pr`nzul cel mic,Vasile Baciu, ]mbr[cat cu cojocul alb de oaie, cu c[ciula alb[de miel ]nfundat[ p`n[ pe ochi, ie=i din cas[, hot[r`t s[sf`r=easc[ cu Ion. }n via\a lui, de=i era om aproape de cinci-zeci de ani, n-a umblat pe la judec[\i; =-acuma poim`ine are]nf[\i=are cu ginere-s[u. S-a \inut, s-a ]mpotrivit, c[ doar-doar]l va ]nmuia. Cu c`t se apropia ]ns[ sorocul, cu at`t frica-i se]ncuiba ]n inim[. S-ajung[ el la b[tr`ne\e s[-l m[n`nce pro-cesele =i avoca\ii! I se p[rea o ru=ine nesuferit[. Numai derbe-deii bat drumurile judec[toriilor. Mai bine s[-=i dea =i sufletuldin oase dec`t s[ mai mearg[ a=a ]nainte.

Ion

83

Se opri la poarta Glaneta=ului =i, oft`nd o dat[ greu, strig[:— M[i Ioane!... Ioaneeee!... Acas[ e=ti?Nu-i r[spunse nimeni. De sub acoperi=ul de paie care ge-

mea de povara z[pezii de dou[ palme, de sub stre=inile tivitecu \ur\uri sclipitori de ghea\[ =i prin cr[p[turile u=ii ]nchiser[bufnea un fum v`n[t ce se ]mpr[=tia ]ndat[ ]n =uierele vis-colului. Trecu un r[stimp bun. Apoi ]n u=a tinzii se ivi Ion, ]ncapul gol, ]ntreb`nd:

— Cine-i?— Eu, eu, f[cu repede Vasile. Ia hai cu mine, Ioane, p`n[-n

Jidovi\a! ad[ug[ pe urm[, dup[ o scurt[ =ov[ire, cu un glasparc[ vorbele ]l ]necau.

Ion st[tu c`teva clipe nedumerit.— Da ce-i cu Jidovi\a? gr[i d`nsul, privindu-l b[nuitor.— Vii ori nu vii? se r[sti atunci Baciu peltic din pricina

must[\ilor ]nghe\ate. C[ n-am vreme acum s[ m[ sf[desc cutine...

— Bine, socrule, stai c[ viu! r[spunse Ion disp[r`nd unminut, ]n vreme ce b[tr`nul se ]n\epeni ]n mijlocul drumului,rezemat ]n b[\ul ce nici nu se vedea de sub cojoc.

— Hai c[-s gata! murmur[ ginerele revenind cu sumanul]ntre umeri.

— Hai!Se m[surar[ o clip[ cu priviri du=m[noase. Apoi pornir[

vajnic ca doi oameni care se duc ]ntr-o b[t[lie pe via\[ =i pemoarte. Ninsoarea aspr[ ]i plesnea peste obraji, ]i ]n\epa ]nochi, iar v`ntul le s`s`ia ]n urechi, amenin\[tor. Mergeau al[turi,cu pa=i ]ntin=i, p`ndindu-se cu coada ochiului parc[ s-ar fi te-mut unul de altul. Z[pada scr`=nea sub opincile lor. Hotarul]ntreg era alb ca un giulgiu curat; numai ici-colo c`te-un pomp[dure\ ]nnegrit de frig ]=i fr`ngea trupul cer`nd ajutor...Ci=meaua Mortului se f[cuse o ]ncol[citur[ de ghea\[ pestecare o vini=oar[ verzuie de ap[ se prelingea totu=i ]nfrunt`ndgerul. P[durea Domneasc[, g`tuit[ de om[t, cu copaciidesfrunzi\i, goi =i sub\iri, pl`ngea =i gemea, implor`nd parc[

Liviu Rebreanu

84

mila celor doi b[rba\i ce mergeau sufl`nd greu, t[cu\i, cu fe\elen[p[dite de promoroac[.

Ion ghicise c[ socrul s[u caut[ o ]nvoial[ =i se g`ndea mereus[ nu-l biruie cu vreun nou vicle=ug. Ar fi vrut s[-l descoase,dar ]ngrijorarea nu-i d[dea r[gaz s[ g[seasc[ cuvintele potri-vite... Apoi Vasile Baciu t[cea =i uneori morm[ia ca un urs scor-monit din somn. Acum ]i p[rea r[u c[ s-a pornit s[-=i dea ave-rea de bun[voie =i, apropiindu-se de Jidovi\a, ]l b[tea g`ndultot mai st[ruitor s[ se ]ntoarc[ acas[ =i s[ lase s[ hot[rasc[judecata. V`ntul sufla din fa\[ =i-l zg`l\`ia parc[ ]nadins =i-l]ndemna s[-=i ia seama p`n[ mai e vreme.

Sosir[ la ultima cotitur[ de drum. Se iveau coperi=urile]nc[rcate de z[pad[ =i mai ales casa cea dint`i pe m`nadreapt[, ]nalt[, cu ferestre mari, cu pere\ii galbeni. Era casanotarului =i cancelaria comunal[. Vasile Baciu sim\i o str`ngerecrunt[ ]n inim[ =i se opri brusc. Din hornul ]nalt, sub\ire, seridica un nour de fum gros =i negricios pe care nici viscolulnu-l putea ]mpr[=tia, ci trebuia s[-l ]nv`rteasc[ mai ]nt`i =i apois[-l tr`nteasc[, uluit, pe coasta de mesteac[ni ce pornea pie-zi= chiar din spatele casei. Vasile sufl[ pe n[ri, se uit[ furi=dup[ Ion care-l ]ntrecuse cu vreo doi pa=i, f[r[ s[ bage deseam[ c[ s-a oprit, =i apoi porni iar ]nainte bomb[nind furios.

C`nd s[ intre ]n Jidovi\a, ginerele ]ntreb[ cu glas foarter[gu=it:

— Da unde ne ducem, socrule?Vasile Baciu mai f[cu c`\iva pa=i, f[r[ a-i r[spunde, =i pe

urm[ c`rni ]n curtea cancelariei, urmat de Ion. Urcar[ sc[rilede piatr[ scutur`ndu-=i opincile. }n coridorul larg v`ntuladunase un noian de om[t. La u=a cu geam Vasile se opri. Vrus[ ridice m`na s[ apese clan\a =i parc[ m`na-i era moart[ oriclan\a aprins[. }=i scoase c[ciula =i o b[tu de genunchi. Se lini=ti=i deschise totu=i.

Intrar[ ]n biroul practicantului, care servea =i drept cance-larie pentru \[rani; ]n odaia notarului nu se primeau dec`t dom-nii =i frunta=ii satelor ce \ineau de circumscrip\ie.

Ion

85

R[maser[ am`ndoi l`ng[ u=[, scutur`ndu-se ]ntruna dez[pad[. }n birou era numai practicantul Hornstein, ]ncovoiatpeste un registru ]n care scria cu o gravitate solemn[ =i cuobi=nuita-i tremurare din cap, =i straja din S[r[cu\a, l`ng[ sobade teracot[, ]nc[lzindu-se c`nd ]n spate, c`nd ]n fa\[.

— Trebuia s[ v[ scutura\i afar[, nu s[ umple\i cancelariade om[t! morm[i practicantul ]ntr-un t`rziu, str`mb`nd m`ndrudin nas =i f[r[ a ridica ochii din registru.

Vasile Baciu vru s[ vorbeasc[, dar nu =tia cum s[ ]nceap[,]ncurcat mai r[u de dojana func\ionarului. T[ceau to\i. Se auzeasc`r\`itul chinuit al peni\ei practicantului =i b`z`itul unei mu=temari, trezit[ din somnu-i de iarn[, care zbura speriat[ de peun perete pe altul, neg[sindu-=i locul.

— Ce pofti\i? vorbi Hornstein dup[ o pauz[ lung[,m`ng`ind cu tamponul =i privind cu admira\ie ceea ce scri-sese. Pe urm[ ]ntoarse pagina cu b[gare de seam[ =i o netezicu palma. Capul ]i tremura mereu, buza de jos, mai groas[ =iscoas[ ]n afar[, se sub\ia o clip[, mu=cat[ de ni=te din\i foartealbi, ]n vreme ce, dup[ ureche, tocul amenin\a ]ntocmai cao suli\[ gata s[ str[pung[. Iute, iute, c[ eu n-am vreme s[a=tept p`n[ desear[! Trebuia s[ v[ socoti\i de afar[ ce vre\i,]i gr[bi practicantul, lu`nd tocul de la ureche =i potrivindu-l]ntre degete.

— Domnul notar nu-i acas[? ]ntreb[ Vasile cu o lic[rire den[dejde c[ poate lipse=te notarul =i astfel nu va mai da nimic.

— Domnul notar are de lucru... Pute\i s[-mi spune\i =i miece vre\i, zise Hornstein, jignit c[ \[ranii mai ]ntreab[ de notar,de=i ]l v[d aci pe d`nsul care cunoa=te lucr[rile de birou tota=a de bine ca =i Stoessel.

Se f[cu iar t[cere. Vasile Baciu se muta de pe un picior pecelalt, muncit de g`ndul s[ ias[ afar[, s[ lase toate balt[,]nt`mpl[-se ce s-o ]nt`mpla. Totu=i zise pe urm[:

— Am face un contract, domni=orule... a=a... un contract...— Bine. Stai jos! pufni practicantul sup[rat. Du-te, m[i

straj[, cheam[ pe domnul! Spune-i c[-i un contract! Auzi?

Liviu Rebreanu

86

Se a=ezar[ pe o banc[, unul l`ng[ altul. +i am`ndoi se ui-tau g`nditori la Hornstein, a c[rui peni\[ sc`r\`ia parc[ maiaspru, pe c`nd musca b`z`ia acuma mul\umit[, lipit[ pe sobacald[, ca o pat[ de cerneal[ pe o coal[ ministerial[.

— Ce contract vrei, Vasile? zise notarul intr`nd repede, cup[l[ria moale pe ceaf[, frec`ndu-=i m`inile =i trec`nd drept lasob[, s[ se ]nc[lzeasc[. Iar vrei s[ mai dai ceva ginerelui?ad[ug[ apoi cu un z`mbet, v[z`nd =i pe Ion.

Stoessel era un b[rbat de vreo treizeci =i cinci de ani, cuochii mici, negri =i vioi, care se ]nv`rteau =ire\i ]n orbite, cu nasulgros =i cu urechi mari. Avea totdeauna o vorb[ bun[ sau o glum[pe buze =i de aceea \[ranii ]l iubeau, m[car c[ era ovrei.

Vasile =i Ion se scular[ ]n picioare. Z`mbetul notarului alun-gase parc[ deodat[ toat[ mohoreala din inima lui Vasile. Vor-bi deschis, cu fa\a ]nseninat[, ca =i c`nd ar fi fost vorba de unbilet de vite:

— Apoi ce s[ facem, domnule notar? Trebuie s[ ne ]nvoim,c-a=a-s vremurile... Ce s[ mai cheltuim cu judec[\i, cu drumuri...

— Da, da, prea bine, aprob[ Stoessel sco\`nd p[l[ria =ia=ez`ndu-se pe un scaun ]n fa\a practicantului care scria ne-tulburat.

— Amu eu am ]mb[tr`nit =i cine =tie c`te zile m-a mai \ineDumnezeu... Am muncit destul =i m-am trudit. Amu-i r`ndultineretului... Noi am ispr[vit cu lumea... Nu zic bine?

— Bine, bine!— A=a c[ m-am g`ndit s[ le mai dau =i ce mi-a r[mas, s[

=tiu cel pu\in c[ am dat tot =i nu mai am nici o grij[, sf`r=iVasile cu un sur`s trist, privind drept ]n ochii notarului.

— Am ]n\eles... +i c`te locuri sunt?— Apoi opt ar mai fi, domnule notar! interveni brusc Ion. E

porumbi=tea cea mare din Lunci, apoi patru delnicioare cu ov[z]n Z[hat[ =i apoi trei holde de prim[var[ ]n hotarul S[scu\ii...Dar mai e =i casa, =i...

— Iac[, d`nsul le =tie mai bine ca mine, zise b[tr`nul cuacela=i z`mbet trist, dar cu glasul mai aspru.

Ion

87

— Dar tu din ce-o s[ tr[ie=ti? ]ntreb[ notarul scobindu-se]n din\i cu unghia lung[ =i ]ngrijit[ de la degetul cel mic.

— Oi tr[i =i eu cum a vrea Dumnezeu, murmur[ Vasilecobor`nd ochii ]n p[m`nt.

— Asta-i ceva problematic... Opre=te-\i =i tu barem folosin\ap`n[ la moarte... Ce-i ]n m`n[ nu-i minciun[! zise Stoesselacuma serios.

— Apoi doar nici noi nu suntem p[g`ni, domnule notar,s[ri Ion, dar, ]nt`lnind ochii batjocoritori ai notarului, se opriscurt parc[ i-ar fi retezat glasul c-un fir de a\[.

— Tot, tot... s[ se ispr[veasc[! zise iar Vasile ]n[bu=it.Stoessel ceru practicantului formularele trebuincioase, puse

pe Ion s[ isc[leasc[ pentru el =i pentru Ana, iar Vasile, ne=tiindcarte, ap[s[ cu degetul pe cruce.

— De bun[voie, Vasile? mai ]ntreb[ notarul ]nsemn`nd ]n-tr-un carnet.

— De bun[voie, vezi bine c[ de bun[voie! zise Baciu ]nfu-riat deodat[ =i de-abia st[p`nindu-se.

— A=a... Peste c`teva zile e gata, ]ncheie Stoessel frec`n-du-=i m`inile. Apoi, b[t`nd pe Vasile pe um[r, ad[ug[ glume\: +iuite-a=a, ai venit aci om bogat =i acuma pleci cer=etor! Haha...

Am`ndoi \[ranii se ]ntunecar[. Gluma notarului ]i izbi drept]n inim[. Ie=ir[ =i se ab[tur[ la c`rciuma Zim[lei. Mai ales Va-sile sim\ea o sete ustur[toare care-i r[scolea s`ngele... C`rciumaera goal[, c[ci afar[ viforni\a fierbea mai m`nioas[. B[ur[ unr[stimp t[cu\i. Ion apoi, v[z`ndu-l tot nepotolit, ]ncepu s[-ispuie s[ n-aib[ nici o grij[ c[ vor tr[i ]mpreun[ ca ]n rai. Va-sile ascult[ mult[ vreme, iscodindu-l ]ns[ ne]ncetat. }n ochiiginerelui biruin\a str[lucea at`t de a\`\[toare c[, ]n cur`nd,Vasile o sim\i p[trunz`ndu-i ]n creieri =i cl[tin`ndu-i temeliile.

— T`lharule, t`lharule, m-ai l[sat pe drumuri! izbucni deodat[Vasile Baciu, otr[vit de furie, =i-=i ]nfipse m`inile ]n g`tul ginerelui.

Ion, lini=tit, parc[ ar fi a=teptat de mult atacul, se smulsedin str`nsoarea b[tr`nului, =-apoi ]i tr`nti numai un pumn ]npiept, dar at`t de zdrav[n c[ ]l dobor] de pe scaun.

Liviu Rebreanu

88

— Mi-ai furat p[m`ntul, ho\ule! M-ai omor`t, ho\ule! url[Vasile furios =i neputincios, t[v[lindu-se pe podelele murdare.

}nfierb`ntat de mul\umire, Ion pl[ti =i plec[ acas[ prin vis-col, nep[s[tor. B[tr`nul ]ns[ se a=ez[ la b[utur[, am[r`t demoarte, povesti Zim[lei ce a p[\it cu t`lharul =i sf`r=i jalnic:

— Am r[mas cer=etor...4

Fiindc[ suspendarea ]nt`rzia, ]n sufletul lui Herdelea sefuri=[ ]ncetul cu ]ncetul iar o raz[ de ]ncredere. Optimismulomului nu e ]n stare s[-l st`rpeasc[ nici o cruzime a vie\ii. Seg`ndea c[ desigur subinspectorul Horvat, primind ]n=tiin\areatribunalului, =i-a adus aminte de serviciile patriotice ale lui =ia pus la dosar chestia suspend[rii p`n[ la pronun\area apelu-lui care ]l va sp[la de orice vin[.

Cu at`t mai mare ]i fu mirarea =i durerea c`nd pe la sf`r=itullui noiembrie i se aduse ]n=tiin\area oficial[ c[, ]n urma de-ciziunii tribunalului, este suspendat din serviciu pe timp ne-limitat =i c[ domnul Nicolae Z[greanu ]l va ]nlocui cu ]nceperede la ]nt`i decembrie.

— Ei, nu-i nimic... Parc[ nu m[ a=teptam? zise Herdelea]ng[lbenit =i tremur`nd. Eram doar sigur... M[ mir c-a ]nt`rziat at`ta...

D[sc[li\a pl`nse amarnic. Ea avea presim\irea c[ au s[moar[ de foame acum la b[tr`ne\e. Se m`ng`ia numai c[ nusunt acas[ copiii, care desigur s-ar topi de ru=ine. Herdelea,ca s-o lini=teasc[, min\i c[ chiar m`ine, dac[ vrea, poate s[ iao slujb[ la un avocat sau oriunde. Apoi se r[corir[ oc[r`nd peZ[greanu, parc[ numai el ar fi pricina nenorocirii lor. }lcuno=teau. Era b[iatul unui \[ran c[r[u= din Armadia, absol-vent al =colii normale de stat din Deva. }l l[uda toat[ lumea,c[ci avusese burs[ de la stat =i ie=ise totdeauna ]nt`iul ]n clas[.Se zicea c[-l protejeaz[ mult subinspectorul, c[ruia i-a fostrecomandat special de c[tre directorul =colii normale =i carei-a f[g[duit s[-l propun[ ministerului ]n cel dint`i loc vacant,deoarece t`n[rul nu voia s[ se ]nstr[ineze din jude\ul lui. }l

Ion

89

cuno=teau =i fetele. }ncercase chiar s[ fac[ curte Ghighi\ei =i-itrimisese de la Deva c`teva ilustrate.

A doua zi Herdelea se repezi ]n Armadia s[ caute neap[rat oslujb[. Seara se ]ntoarse acas[ vesel, cu un teanc de h`rtii la sub-suoar[. }i d[duse Stoessel s[-i fac[ ni=te contracte r[mase ]n urm[.

— Vezi, bab[, c[ nu ne las[ Dumnezeu? strig[ ]nv[\[torul]nsufle\it. Foarte de treab[ notarul... El singur mi-a oferit c`nda v[zut c-am fost suspendat... +-apoi s[ mai zic[ lumea c[ovreii nu-s oameni de inim[! Dintr-at`\ia rom`ni g`nditu-s-avreunul la mine?

La ]nt`i decembrie, diminea\a, Z[greanu b[tu la u=[. Veni-se s[-=i ia =coala ]n primire. Doamna Herdelea ]l m[sur[ cu oprivire at`t de dojenitoare c[ t`n[rul se ]ncurc[, ]=i ceru miide scuze c[ el nu-i de vin[ =i-i pare foarte r[u, dar... Era de-abia de dou[zeci =i doi de ani, sub\irel, cu obrajii de fat[, pu\inpalizi, cu ochii alba=tri sfio=i =i cu o frunte deschis[, cuminte...Nu-l pofti nimeni s[ =ad[. Tocmai fiindc[ p[rea simpatic,d[sc[li\a ]l ur] mai mult, zic`ndu-=i c[, dup[ ce a scos peHerdelea din p`ine, acuma se mai =i preface... Herdelea, caun coleg mai b[tr`n, ]ncerc[ s[ glumeasc[ cu d`nsul, de=i ]nsuflet era zdrobit. Numai de clipa c`nd va trebui s[ se despart[de =coal[ i-a fost fric[. +i iat[ c-a sosit =i clipa aceea.

Pornir[ ]mpreun[ spre =coal[. De ce se apropiau, de aceeaHerdelea p[rea mai vesel =i de aceea inima lui gemea maisf`=iat[. Spunea r`z`nd c`t se bucura c[ mai scap[ pu\in depovara =colii, dup[ ce =i-a tocit pl[m`nii treizeci =i at`\ia deani cu at`tea sute de copii nebunatici, =i ]n g`nd ]=i zicea c[nici o meserie nu-i mai frumoas[ pe p[m`nt ca aceea de-ades\eleni mintea tinerelor vl[stare omene=ti.

C`nd intrar[ ]n =coal[, g[l[gia zburdalnic[ amu\i =i copiiis[rir[ ]n picioare. Herdelea ]i cuprinse pe to\i =aizeci ]ntr-o pri-vire duioas[, parc[ to\i ar fi fost trup din trupul lui. Apoi, ]ntr-ot[cere ]ntrerupt[ doar de c`te-o =oapt[ speriat[ sau de vreunr`s ]nfundat, Herdelea predete t`n[rului cheia dulapului cubiblioteca =i arhiva =colii. +i ]n vreme ce Z[greanu r[sfoi prin

Liviu Rebreanu

90

condici, b[tr`nul, cu inima str`ns[, ]=i mai arunc[ ochii la copiiinedumeri\i, la pere\ii ]mpodobi\i cu tabele colorate, la b[ncilemurdare =i crestate de m`inile =trengarilor care au trecut prinele, la ma=ina de socotit, p`n[ =i la ulcica albastr[ de b[utap[, a=ezat[ pe cofi\a cu capac ]n dosul tablei de scris... }=ipetrecu m`na prin p[ru-i argintiu. Trebui s[ fac[ sfor\[ri s[nu-l podideasc[ lacrimile... Pe urm[ ]=i lu[ p[l[ria =i d[dum`na cu Z[greanu care strig[ sever, pe ungure=te:

— Scula\i!Merg`nd spre u=[ nu mai avu puterea s[ se uite la copii.

Z[greanu ]l ]nso\i ]n capul gol p`n[ afar[... Herdelea r[masesingur ]n curtea =colii. Auzi zgomotul =ederii elevilor. }n uli\[se opri iar, cu ochii la harabaia cea lung[ =i alb[ pe care acrezut-o a lui =i ]n care a l[sat mai mult de cincisprezece anidin via\a lui... Glasul ascu\it, poruncitor al noului ]nv[\[tor r[sunaacuma ]ntr-]nsa, =terg`nd urmele str[duin\elor lui... Nu se maiputu st[p`ni. Lacrimile ]i ardeau obrajii.

C`teva zile parc[ avu o piatr[ pe suflet. Mai cu seam[ dimi-nea\a, c`nd clopotul chema copiii la =coal[, ]l cuprindea undor chinuitor. St[tea ]n fereastr[, cu privirea spre locul unde era=coala, =i i se p[rea c[ aude sosind copiii veseli, g[l[gio=i, =i-ivede b[t`ndu-se cu cocolo=i de z[pad[, cu obrajii ]mbujora\i...Apoi deodat[ se cutremura. Pe urm[ trecea gr[bit Z[greanu, cup[l[ria pe ochi, venind din Armadia, de-acas[, cu un pache\el]n m`n[, merindea pentru dejun. T`n[rul ]nv[\[tor se uita foarteatent la casa b[tr`nilor, s[-i salute respectuos dac[ ar z[ri pecineva. Herdelea ]ns[ se retr[gea repede ]napoi din fereastr[,se plimba prin odaie ab[tut =i posomor`t.

}ncepu s[ bat[ iar drumurile Armadiei, f[r[ mult[ speran\[, ]nc[utarea unei slujbe, numai ca s[ lin=teasc[ pe doamna Herdeleacare nu ]nceta cu presim\irile ei sinistre. C`nd se zb[tea mai greu,veni Ion, ]n dup[-amiaza zilei ]n care fusese cu Vasile ]n Jidovi\a.

— De-amu pot sta la gherl[ =-un an, necum o lun[! zised`nsul at`t de vesel cum nu se mai pomenise de aproape doiani de zile.

Ion

91

Voia s[ opreasc[ procesul cu socrul s[u =i ]ndeosebi s[ numai pl[teasc[ nimic lui Grof=oru. Herdelea ]l l[muri c[ trebuies[ mearg[ la judec[torie s[ declare c[ s-au ]mp[cat. Pentruat`ta lucru n-are nevoie de avocat. De altfel Grof=oru poates[-i ierte ceva din pre\, dar s[ se duc[ negre=it s[-l roage =i s[-ispun[ s[ nu se mai oboseasc[ la ]nf[\i=are.

— +tii ce, na=ule? Hai =i dumneata cu mine, barem s[ facemisprava ]ntreag[! strig[ Ion mai bucuros.

Herdelea se uit[ lung la \[ranul care l-a t`r`t ]n at`tea buclu-curi. Propunerea ]l minuna. Adic[ s[ mearg[ la Grof=oru, toc-mai el care l-a vr[jm[=it ]n alegeri, el care ar putea zice c[ l-atr`ntit, din pricina c[ruia azi nu e deputat! Iac[, la asta nu s-ag`ndit nici o clip[. }l saluta pe Grof=oru, ca =i ]nainte, =iGrof=oru ]i r[spundea, dar at`t. Adev[rat c[ i-a dat m`na odat[, dup[ nenorocirea lui de la tribunal; aceasta ]ns[ n-aschimbat ]ntru nimic leg[turile dintre d`n=ii. }n Armadia suntpatru avoca\i; la trei a umblat =i a cerut un loc=or de scriitor,fire=te zadarnic; la al patrulea nici n-a ]ndr[znit s[ viseze, c[ciera Grof=oru... +i cu toate acestea, Ion are dreptate, de ce nus-ar duce? Cu parul n-are s[-i dea ]n cap.

— Dac[-mi pl[te=ti cinci zlo\i, merg, finule, cum s[ nu merg,r[spunse Herdelea hot[r`t.

— Pl[tesc, na=ule, c[ mai voios ]\i dau dumitale cinci, dec`ts[-i dau lui de poman[ cincizeci! f[cu Ion b[t`nd palma.

Victor Grof=oru era om de=tept =i =iret ca to\i politicienii]ntre care r`vnea s[ ajung[. V[z`nd pe Herdelea ]n sala dea=teptare, st[tu dou[ clipe pe g`nduri =i apoi merse spre el cum`na ]ntins[:

— A, adversarul meu!... Ei, bine-ai venit!... Degeaba, tot almeu e=ti dumneata, oric`t m-ai comb[tut odinioar[!... Darce-are a face politica! S-o d[m ]ncolo... Ia spune-mi mai binece v`nt te-aduce? Adic[, vino-n birou! Te rog!... S[ st[m devorb[ dou[ minute...

}l lu[ de bra\ =i-l duse ]n cabinetul s[u, mobilat luxos, ca s[fac[ impresie clien\ilor. }l a=ez[ ]ntr-un fotoliu englezesc, ]i

Liviu Rebreanu

92

oferi o \igar[... Herdelea era at`t de z[p[cit c[ puse \igara cufocul ]n gur[.

— Te ascult! zise Grof=oru z`mbind mul\umit de ]ncurc[tura]nv[\[torului. Spune-mi tot ce te doare =i te asigur c[ am s[fac tot ce se poate.

Grof=oru, \intind s[-=i sporeasc[ din vreme simpatiile ]nvederea viitoarelor alegeri, era ]ntr-adev[r hot[r`t s[mul\umeasc[ pe Herdelea c`nd i se va prilejui. Astfel c`=tigaun partizan =i ]n acela=i timp se ridica ]n ochii ]ntregului \inut...Cum s[ nu se aleag[ deputat acela care ]ntinde o m`n[ deajutor chiar =i adversarului de ieri?

De=i uluit, Herdelea se g`ndi deodat[ c[, deoarece Grof=oruse arat[ at`t de binevoitor, ar fi mai bine s[-=i dezv[luie neca-zurile lui =i s[ dea dracului pe Ion. Dar nu ]ndr[zni =i spuseavocatului c-a venit pentru finul s[u. Grof=oru, spre a-i dovedibunele sentimente, declar[ ]ndat[ c[ renun\[ la jum[tate dinonorariul cuvenit, ad[ug`nd ]ns[ de mai multe ori, foarteprietene=te: „Numai ]n hat`rul dumitale, numai pentru c[ mi-oceri dumneata“.

Herdelea b`lb`i mul\umit =i se scul[. Iar se g`ndi s[ vor-beasc[ =i de necazul lui =i iar i se ]n[bu=i ]n g`t rug[ciunea.St[tea umil =i ab[tut, nevr`nd s[ plece p`n[ nu va ]ncerca =itotu=i nesim\ind nici un fel de curaj ]n inim[. Atunci Grof=oru]i zise deodat[:

— Am auzit ce p[time=ti cu ungurii dumitale... Foarte trist...foarte, foarte trist... Nu-\i ]nchipui c`t te comp[timesc...

}nv[\[torul se uit[ ]nsp[im`ntat la d`nsul, parc-ar fi vrut s[-icear[ iertare.

— Trebuia s[ vii la mine cu procesul! Eu te sc[pam... R[uai f[cut c[ m-ai ocolit...

Grof=oru t[cu, a=tept`nd s[-l roage, ca astfel s[ aib[ prile-jul de-a fi m[rinimos. Herdelea ]n\elegea bine, se c[znea =itotu=i nu putea scoate nici o vorb[.

— Ai s-o duci greu f[r[ leaf[, relu[ Grof=oru dup[ o pauz[.O, ]mi ]nchipuiesc... foarte greu...

Ion

93

Iar mai a=tept[ =i, neprimind nici un r[spuns, urm[ brusc:— Eu din parte-mi sunt gata s[ te ajut... N-am nimic

]mpotriva dumitale, c[ci eu nu-s r[zbun[tor... =i-apoi, maiales, suntem rom`ni, a=a-i?... Dac[ vrei, ]\i pot oferi un locde scriitor ]n cancelaria mea... +tiu c[ e=ti priceput ]nlucr[rile de birou... De la Anul Nou, de pild[, cu pl[cere...}n privin\a salariului cred c[ o s[ ne ]nvoim... =tiu c[ aigreut[\i =i...

— Domnule Grof=oru... eu... nu... acuma... Iart[-m[! Iar-t[-m[! murmur[ deodat[ Herdelea cu ochii plini de lacrimi.Iart[-m[!... Nu-s vrednic...

Se cl[tin[ pe picioare. Fa\a-i era ]nseninat[ de bucurie. Nu]ndr[znea ]ns[ s[ clipeasc[ din ochi de fric[ s[ nu-i curg[ lacri-mile pe obraji.

Grof=oru sim\i toat[ emo\ia acestui suflet muncit =i bun, =ifu cuprins de comp[timire adev[rat[. }i apuc[ m`na dreapt[=i i-o str`nse c[lduros cu am`ndou[ m`inile. Apoi ]l b[tufr[\e=te pe um[r, =optindu-i ]nduio=at:

— Curaj!... Curaj!... Rom`nul nu piere!P`n[-n Pripas, Herdelea alerg[ mai mult dec t̀ merse, ca s-ajung[

mai repede, s[ spun[ „babei“ lui vestea cea bun[. +i pe drumvorbi lui Ion numai despre Grof=oru cu at`ta ]nsufle\ire parc-arfi vorbit despre Dumnezeu.

— Nu exist[ ]n toat[ Europa alt om ca Grof=oru, auzi tu,Ioane? ]i striga dup[ fiecare replic[.

Doamna Herdelea ]l puse s[-i povesteasc[ de cinci ori dinfir ]n p[r, tot, tot: ce i-a vorbit, cum i-a f[g[duit, cum era]mbr[cat... Apoi pl`nse cu hohot de bucurie =i numaidec`t ziseo rug[ciune special[, pe care =i-o mai amintea din copil[rie,pentru oamenii binef[c[tori, implor`nd fierbinte pe Atotputer-nicul s[-i h[r[zeasc[ lui Grof=oru s[n[tate, noroc =i ]ndeplini-rea tuturor dorin\elor.

— +i tocmai pe omul [sta l-am comb[tut eu la alegeri, dedragul unor unguri blestema\i!... }mi vine s[ m[ izbesc cu capulde to\i pere\ii! se v[ieta ]nv[\[torul, ros de remu=c[ri.

Liviu Rebreanu

94

— Mare prost ai fost, b[rbate, a=a este! zise d[sc[li\a =terg`n-du-=i gura cu dosul m`inii. N-ai vrut tu s[ m[ ascul\i pe mine...Dar Dumnezeu a auzit rug[ciunile mele =i nu ne-a l[sat...

5Viata i se p[rea un vis lui Titu ]n Lu=ca de c`nd se apropi-

ase de Virginia Gherman. Cu nimeni nu se ]n\elesese ]nc[ at`tde bine, nici cu prietenii din Armadia, nici chiar cu surorilelui, cum se ]n\elegea cu ]nv[\[toarea aceasta de=teapt[ =i]nc`nt[toare. Fata notarului C`nt[reanu ]l plictisea fiindc[ erageloas[, dovedind astfel c[ nu e ]n stare s[ aprecieze o leg[tur[ideal[ dintre dou[ suflete cinstite.

Pe la ]nceputul toamnei, ]ntr-un amurg, alerg`nd ]nsufle\itla Virginia, Titu g[si ]n cas[ pe plutonierul de jandarmi. R[maseuimit. Ce caut[ plutonierul ungur la o rom`nc[ at`t de m`ndr[?+eful postului de jandarmi ]ncercase din prima zi s[ se ]mprie-teneasc[ cu d`nsul, dar el se ferise ca de foc. Prietenia cu unjandarm ungur i se p[rea cea mai mare ru=ine... +-acuma iat[-lla Virginia Gherman, la tovar[=a lui de visuri, la fiin\a care-i]mp[rt[=e=te n[zuin\ele!... }nv[\[toarea ro=i =i zise ungure=te:

— Nu v[ cunoa=te\i?— Ba foarte bine, r[spunse ungurul ]ntinz`nd m`na lui Titu.Plutonierul ]ns[ mai st[tu doar c`teva minute =i apoi plec[,

s[rut`nd degetele, foarte reveren\ios, Virginiei Gherman.Titu, care nici nu deschisese gura, izbucni ]ndat[ ce se ]nchise u=a:— Dumneata... prime=ti ]n cas[ pe c[l[ul nostru?— E un om cumsecade... De ce exagerezi? Fiindc[-i un-

gur? r[spunse ]nv[\[toarea atins[.— Dumneata... vorbe=ti a=a?— Fugi c[ e=ti ridicol! se indign[ Virginia. Visurile noastre

sunt una, iar oamenii sunt alta. Cunoa=te toat[ lumea senti-mentele mele, dar asta nu ]nseamn[ s[ nu v[d realitatea...

Titu f[cu o ]ncercare timid[ de a-i l[muri c[ nepotrivireadintre sentimentele =i faptele omului e o crim[ fa\[ de ideal,

Ion

95

dar trebui s[ se dea b[tut repede. }nv[\[toarea c[dea din ce ]nce mai jos ]n sufletul lui. „O decep\ie mai mult! ]=i zise d`nsul]ntorc`ndu-se acas[ ca un soldat ]nvins ]ntr-o b[t[liehot[r`toare. Se pare c[ via\a toat[ e un =ir lung de ne]ntreruptedeziluzii, o lupt[ cr`ncen[ ]ntre vis =i realitate!“

Domni=oara Eugenia, v[z`ndu-l indispus =i afl`nd pricina,]i spuse r`z`nd ironic:

— Dumneata e=ti at`t de ]ndr[gostit de Virginia, c[ trebuies[ fii singurul om ]n sat care nu =tie c[ plutonierul ]i face curte,=i ]nc[ dinaintea dumitale...

Toat[ noaptea o petrecu pe g`nduri, cu ochii deschi=i,c[ut`nd s[-=i l[mureasc[ sufletul. }=i zicea ]ngrozit c[, dac[ ariubi-o, dac[ ar fi adev[rat ce crede fata notarului =i ce credpoate =i al\ii, atunci s-ar fi l[f[it at`tea luni ]ntr-o minciun[resping[toare, murd[rindu-=i p`n[ =i visurile lui... Atunci poatec[ nici visurile lui ]nsu=i nu sunt sincere, sau nu sunt mai sin-cere ca ale ]nv[\[toarei care le potrive=te prea lesne cu priete-nia ungurului?... Durerea ce o sim\ea i se p[rea izvor`t[ dingelozie, ca =i odinioar[ c`nd, din pricina Rozei Lang, a crezutc[ s-a d[r`mat lumea... +i totu=i, cum s-o fi iubit dac[ nicio-dat[ n-a dorit aievea nici m[car s-o ]mbr[\i=eze?... Ori poatetocmai aici e gre=eala? El ]i vorbea de n[zuin\ele neamului,pe c`nd ea r`vnea iubire... Da, da!... +i deodat[ v[zu c`t afost de nepriceput. El n-a iubit-o, dar ea l-a iubit. +i, fiindc[ elumbla prin stele, ea s-a ]nt`lnit cu ungurul pe p[m`nt.

Se potoli chiar de a doua zi. Se ]nt`lni cu Virginia Gher-man =i ro=i ca un vinovat. Ar fi vrut s[-i spun[ o vorb[ dr[g[la=[,dar nu izbuti, ca =i c`nd ar fi rupt firul ce-i lega ]mpreun[. Erao str[in[ pentru d`nsul =i nici barem nu-i p[rea r[u. „Uite do-vada c[ n-am iubit-o =i n-am fost mincinos fa\[ de mine ]n-sumi!“ se g`ndi d`nsul mul\umit.

Apoi v`rtejul vie\ii ]l smulse brusc =i pe el din lumea ]nchi-puirilor =i-l zv`rli ]n mijlocul realit[\ii. }ntr-o diminea\[, intr`nd]n cancelarie, o g[si plin[ de \[rani furio=i care ]nconjurau pevreo zece sa=i din P[uni= =i-i ]njurau din r[sputeri... }n uli\[ o

Liviu Rebreanu

96

ciread[ de boi gra=i parc[ a=teptau un verdict... }n c`teva cu-vinte primarul ]i povesti ce s-a ]nt`mplat. Lu=canii sunt ]n con-flict cu sa=ii din P[uni= din pricina ima=ului. De cincizeci de anise judec[ =i tot n-au ajuns la o hot[r`re definitiv[. Ast[-prim[var[ p[uni=enii au dob`ndit o sentin\[ ]n favoarea lor,dar lu=canii au atacat-o c[ ei au folosin\a ima=ului din mo=i-str[mo=i... Acuma sa=ii au intrat cu boii ]n ima=ul bucluca=, c-arfi al lor. Lu=canii au adus ]n sat toat[ cireada =i vor s[ amen-deze pe sa=i pentru c[ au p[truns pe mo=ia lor... Titu, ]ntrebat,spuse c[ dreptatea e de partea rom`nilor =i astfel sa=ii, dup[ ociorov[ial[ ]nver=unat[ de dou[ ceasuri, plecar[ bodog[nind=i amenin\`nd, ]nso\i\i de huiduielile lu=canilor care se b[teaucu pumnii ]n piept c[ nu vor da drumul boilor... Peste vreunsfert de or[ ]ns[ p[uni=enii revenir[ ]mpreun[ cu plutonierulde jandarmi. +i se ]ncinse o nou[ discu\ie de alte dou[ cea-suri, c[ci ungurul d[dea dreptate sa=ilor. }n cele din urm[, Titu,sup[rat c[ tocmai plutonierul ]l combate, ]i zise ]n\epat:

— Nu ]n\eleg ce te amesteci dumneata? Dumneata n-aidreptul s[ judeci ]n asemenea pricini!

— Cum, cum? s[ri jandarmul ]nfuriat.— N-ai dreptul =i nu e de competen\a dumitale! repet[

Titu rece.— Sunt dator s[ p[strez ordinea, domnule! strig[ plu-

tonierul. Iar dumneata e=ti dator s[ respec\i ordinea, altfel voiface rapoartele de cuviin\[ ca s[ fii pus la locul dumitale!

}n cur`nd sa=ii plecar[ cu boii, ceea ce ]n Lu=ca st`rni ofierbere mare. +i, peste c`teva zile, prim[ria primi =tirea c[ cine-va a ]mpu=cat un bou s[sesc pe ima=ul cu pricina. }n aceea=inoapte plutonierul f[cu sumedenie de perchezi\ii prin caseleoamenilor mai g[l[gio=i, c[ut`nd arme. Fiindc[ nu g[si, se ]nfu-rie, b[tu crunt pe doi-trei \[rani, la ]nt`mplare, =i ]n sf`r=it are-st[ pe Vasile Lupu, om voinic =i ]ndr[zne\, care st[tea ]n capulsatului dinspre P[uni= =i care, pe vremea c`nd s-a petrecut poz-na, nu fusese acas[. Dup[ interogatoriile =i b[taile obi=nuite, ]ltrimise sub escort[ la parchetul din Bistri\a... Pe urm[ ]ncepu

Ion

97

goana dup[ dovezi. }ntr-o odaie goal[ de la cancelarie defilaupe r`nd b[nui\ii. Titu ]i vedea intr`nd, auzea r[cnetele plutonie-rului, apoi zgomot de lovituri grele, gemete ]nfundate... A treiazi, t`n[rul nu se mai putu st[p`ni, n[v[li ]n[untru:

— Ceea ce faci dumneata e revolt[tor! De ce schingiuie=tioamenii?

— Ce te prive=te? se str`mb[ plutonierul sfid[tor.— Nu pot suferi nedreptatea! strig[ Titu. N-am v[zut de

c`nd sunt at`ta brutalitate f[r[ rost...— Da?... Acuma ]n\eleg fierberea s[tenilor! f[cu jandarmul

luminat. Acuma =tiu de unde porne=te a\`\area... Foarte bine.Am luat not[. Dar aici sunt ]n exerci\iul func\iunii =i te poftescs[ p[r[se=ti odaia imediat!

Peste o s[pt[m`n[ veni ]n Lu=ca un locotenent de jandarmi,chemat de raportul plutonierului c[ ]n comun[ a izbucnit or[zvr[tire care amenin\[ s[ ia propor\ii. Ofi\erul sosi la optdiminea\a, iar la nou[ Titu se pomeni cu un jandarm care-lpoftea ]ndat[ la cazarm[.

— Dumneata e=ti agitatorul? ]l ]nt`mpin[ locotenentul.Titu auzea ]nt`ia oar[ imputarea pentru care au suferit at`\ia

oameni ]n Transilvania. Se sim\i deodat[ m`ndru =i puternic. Dec`nd tot viseaz[ el s[ fac[ o jertf[ pentru ideea ce-l st[p`ne=te!Acuma e momentul... Z`mbi batjocoritor =i nu r[spunse.

— Te poftesc s[ r[spunzi! se ro=i ofi\erul s[rind ]n picioare.Ce ]nseamn[ indolen\a aceasta?

— Care indolen\[? ]ntreb[ Titu calm.— E=ti obligat s[ r[spunzi la ]ntreb[rile ce \i le pun, alt-

minteri...— Altminteri? repet[ t`n[rul cu acela=i sur`s nep[s[tor.— Te voi da ]n judecat[, ai ]n\eles? Te voi b[ga ]n pu=c[rie!...

Nu permit s[ z`mbe=ti c`nd ]\i vorbesc eu =i s[ m[ iei pestepicior! Nu permit! url[ locotenentul asud`nd de m`nie.

— Domnule ofi\er, v[d c[ ai fost r[u informat! zise Titumereu lini=tit. Altfel ai =ti c[ nu sunt surd, ci, dimpotriv[, audprea bine.

Liviu Rebreanu

98

Furia locotenentului se ]ndoi. C[sc[ gura s[ ]njure, f[cu doipa=i spre Titu, se opri, se ]ntoarse =i b[tu cu pumnul ]n mas[...Apoi se a=ez[ brusc pe scaun =i, cu un glas n[bu=it, zise:

— Domnule... Te rog... ia loc!— Mul\umesc! r[spunse Titu serios, =ez`nd pe sofaua din

fa\a biroului.— Da... da... adic[... murmur[ locotenentul f[r[ s[-l

priveasc[. }n raportul acesta dumneata e=ti desemnat ca insti-gatorul tulbur[rilor de-aici... Te rog s[-mi spui ce ai de spus!

— Cu pl[cere, domnule locotenent! vorbi Titu bl`nd =i respec-tuos, r[spunz`nd astfel schimb[rii de ton a ofi\erului care tot maimorm[ia, cu nasul ]n h`rtiile de pe mas[. Dar, ]nainte de-a spuneceva, d[-mi voie s[ ]ntreb despre ce tulbur[ri e vorba?

— Tulbur[rile din comuna Lu=ca... Ori nu suntem aici ]nLu=ca?

— Eu nu =tiu s[ fi fost vreo tulburare aici, domnule locote-nent, de=i, prin modesta-mi slujb[, =tiu tot ce se ]nt`mpl[ ]n sat.

— Raportul e precis, domnule...— Raportul da, desigur. De ce nu vrei s[ vezi ]ns[ dac[

raportul e =i adev[rat?— Crezi c[ e mincinos?— Nu =tiu, domnule locotenent, c[ci nu-l cunosc. Dar

tulbur[ri ]n Lu=ca?... Tulburare ar fi ceva asem[n[tor cu revolta,nesupunerea, dezordinea... C`nd jandarmii bat =i tortureaz[zeci de oameni de toate v`rstele, dintr-un simplu exces de zelsau dintr-o trist[ pornire de-a descoperi cu orice pre\ dovezi,complici sau agitatori — ]nseamn[ aceasta tulburare?

Locotenentul, potolit, ]l privea acuma cu ochii mari. }i zisedeodat[ aproape amical:

— Vorbe=ti foarte bine ungure=te?— Da, c`nd nu pot vorbi rom`ne=te, r[spunse Titu plec`nd

capul.Ofi\erul ]l mai privi c`teva clipe, apoi se ridic[, se plimb[

de dou[ ori ]n odaie =i se a=ez[ l`ng[ Titu pe sofa, ]ntreb`ndcu glas domol:

Ion

99

— De ce e=ti dumneata indignat, domnule? Ce nemul\umire ai?— M[ doare nedreptatea! zise Titu ad`nc, din r[d[cinile

inimii.Locotenentul z`mbi =i-l b[tu pe um[r.— Domnule, domnule, t`n[r e=ti =i nefr[m`ntat ]n via\[.

Te ]nc`nt[ vorbele ca =i c`nd ar fi realit[\i. Dar bine, vorbelesunt numai vorbe. Vorbele tocmai ascund fa\a realit[\ii. Ecopil[rie s[ cl[de=ti ceva pe vorbe... Nedreptate, dreptate!...Nu vezi dumneata c[ astea-s numai vorbe, f[r[ nici un cu-prins pozitiv?... +i pentru asemenea lucruri goale m[ sile=ti pemine s[ m`zg[lesc coli ]ntregi de procese-verbale, rapoarte,prostii... }\i spun prietene=te c[-mi pare r[u! Mai ales c[ vorbe=tia=a de frumos ungure=te... C`nd e=ti inteligent =i vorbe=ti bineungure=te, ce nevoie s[ te amesteci ]n daravere care nu teprivesc? Jandarmii au fost s[lbatici, au maltratat c`\iva \[rani —admis. Cred ce spui dumneata, de=i rapoartele de colo m-arobliga s[ nu te cred... Ei bine, ce-\i pas[ dumitale de nimi-curile astea? De ce nu-\i ]ntrebuin\ezi de=tept[ciunea pentrulucruri folositoare?... Dar a=a sunte\i dumneavoastr[, degea-ba. +i pe urm[ \ipa\i, v[ pl`nge\i de nedreptate, de jug, de asu-prire... Crezi dumneata c[ dreptatea e bun[ la ceva? Nu ob-servi dumneata c[ dreptatea trebuie s[ fie totdeauna a celuice o ]mparte, altfel s-ar duce dracului orice st[p`nire, oriceordine... N-am eu dreptate, spune?

— Ai, de vreme ce reprezin\i st[p`nirea, z`mbi trist Titu.La desp[r\ire locotenentul ]i str`nse m`na spre mirarea

plutonierului care-=i f[cuse preg[tirile s[-l g[zduiasc[ la arestcel pu\in o noapte.

Trecu o s[pt[m`n[ =i satul ]=i relu[ ]nf[\i=area obi=nuit[parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Oamenii b[tu\i salutau maicu respect pe plutonierul care p[=ea \an\o= pe uli\[, ca un coco=biruitor.

— Cine =tie? Poate c[ ]ntr-adev[r are dreptate locotenen-tul, ]=i zicea umilit Titu, v[z`ndu-l =i sim\ind c[ se duce la Vir-ginia Gherman.

Liviu Rebreanu

100

Un \[ran b[tr`n, dintre cei snopi\i de jandarmi, cu musta\aalb[ pleo=it[ =i cu ni=te ochi c[prui cumin\i, venind ]ntr-o zi lacancelarie =i povestind c`t a p[timit, sf`r=i totu=i cu o clipire d`rz[:

— Ei, domni=orule, ne-au zdrobit ei, ne-au chinuit, au datdreptate sa=ilor, dar ima=ul tot al nostru a r[mas =i azi nu maicalc[ picior de p[uni=an pe p[m`ntul nostru!

Lui Titu ]i veni deodat[ s[-l ]mbr[\i=eze. }nc[p[\`narea ce-osim\ea ]n glasul \[ranului parc[-l ]n[l\a =i-n acela=i timp ]iad`ncea picioarele ]n p[m`nt ca ni=te r[d[cini pe care nici oputere nu le poate nimici. „Aici e n[dejdea! se g`ndi Titu. Nicieu, nici Virginia, nici Grof=oru, nici unul n-avem r[d[ciniadev[rate =i nu suntem ]n stare s[ ne ]nd`rjim =i s[ suferim. Penoi v`nturile ne arunc[ de ici-colo. De aceea tot ce facem ep[pu=erie. Numai ei =tiu s[ se jertfeasc[ pentru p[m`nt, c[cinumai ei simt c[ p[m`ntul e temelia...“

Din clipa aceea ]ns[ se sim\i f[r[ rost =i str[in ]n Lu=ca. Cemai caut[ el printre lupt[torii ace=tia t[cu\i, neobosi\i? Aici nue loc pentru vis[tori. Nici aici, nici ]n Pripas, nic[ieri ]n toat[]mprejurimea. }n b[t[lie e nevoie numai de oameni o\eli\i.Ceilal\i sunt amenin\a\i s[ tr[iasc[ din compromisuri, s[-=i rup[]ncetul cu ]ncetul c`te-o buc[\ic[ din suflet ca s[ se potriveasc[nevoilor zilnice... +i deodat[ dorin\a de a pleca ]n |ar[ ]i r[s[riporuncitoare. Acolo e locul lui... Teama de necunoscut, care-istr`nsese inima p`n[ acum c`nd se g`ndea s[ treac[ dincolode Carpa\i, ]i disp[ruse.

— Am s[ plec ]n Rom`nia, domni=oar[, spuse ]n aceea=i ziEugeniei. Cur`nd, foarte cur`nd o s[ plec... Doar s[-mi str`ngceva b[ni=ori de drum...

De aci ]ncolo tr[i numai cu speran\a aceasta, m`ng`ind-o=i ]mpodobind-o zi cu zi. }=i f[cu socoteli de c`\i bani ]i trebuie=i nu mai cheltui nimic, pun`ndu-=i la o parte toat[ lef=oara ceo primea de la C`nt[reanu. Astfel se apropie Cr[ciunul... Num[-r`ndu-=i economiile v[zu ]ns[ c[ nici ]n trei ani nu va puteaaduna aici suma trebuincioas[. Atunci, afl`nd c[ ]n M[gura afost ales notar Alexe C[ld[raru, un prieten al lui din liceu, ]i

Ion

101

scrise c`teva r`nduri. R[spunsul veni prompt: condi\ii incom-parabil mai bune ca ]n Lu=ca. }nainte ]ns[ de-a trece ]n M[gura,]l lovi dorul s[ se duc[ pe acas[. Nenorocirile tat[lui s[u lecuno=tea =i sim\ea nevoia s[ le ]mp[rt[=easc[ m[car cu vor-ba. }n ziua plec[rii din Lu=ca domni=oara Eugenia ]i spuse c[Virginia Gherman s-a logodit cu plutonierul de jandarmi. Tituse duse totu=i la d`nsa s[-=i ia r[mas bun. +i, felicit`nd-o cuglas banal, se g`ndi: „Cine =tie? Dac[ n-a= pleca, poate c[ m-a=]nsura ]n cele din urm[ =i eu cu o unguroaic[...“

6Titu sosi acas[ tocmai c`nd b[tr`nii ]i sim\eau lipsa ca s[

le dea o solu\ie ]ntr-o chestie pe care o dezb[teau de mult f[r[a putea c[dea la ]nvoial[. Herdelea avea s[ ]nceap[ slujba laGrof=oru la ]nt`i ianuarie. Dar cum s[ mearg[ d`nsul din Pri-pas p`n[ ]n Armadia, ]n fiecare zi, fie ger, fie ninsoare, fie vremebun[, s[ stea acolo p`n[ dup[-amiaz[ t`rziu =i s[ se ]ntoarc[iar acas[? Negre=it, Z[greanu a=a f[cea, dar Z[greanu e unb[ie\andru de dou[zeci =i doi de ani, pe c`nd Herdelea a b[tutcincizeci =i alerg[tura aceasta l-ar dobor] ]n c`teva luni, de tot.S[ se mute singur ]n Armadia =i s[ lase pe d[sc[li\[ singur[ ]nPripas, ar ]nsemna cheltuial[ dubl[. Dac[ s-ar muta cu totul ]nArmadia, cum ar r[m`ne casa aici? „P[m[tuful“ poate c[ nu-mai at`ta a=teapt[, ca s[ pun[ m`na pe ea, fiindc[ Herdelea s-a]ncrezut ]n cuv`ntul =i prietenia lui, =i a cl[dit-o pe loc str[in.

— Ce mare chibzuial[! zise Titu ]ndat[. Nu mai sta peg`nduri deloc, ci du-te chiar ast[zi la Belciug, arat[-i]mprejur[rile =i cere-i s[ face\i h`rtiile trebuincioase! Nu-mi]nchipuiesc s[ fie at`t de hain s[ te refuze, tocmai acum c`nde=ti la aman...

Herdelea se codi pu\in, c[ nu mai vorbesc ]mpreun[ deat`ta vreme, c[ n-are s[ fac[ nici o isprav[, c[ mai bine armerge Titu pe care-l iube=te ponihosul... D[sc[li\a ]ns[ t[b[r]cu gura asupra lui =i trebui s[-=i ia inima ]n din\i s[ porneasc[.

Liviu Rebreanu

102

Belciug tr[ia acuma ]ntr-o bucurie continu[. Temelia noiibiserici o pusese ast[-prim[var[, precum n[d[jduise. }n cur-sul verii s-au ridicat pere\ii =i turnul, iar p`n[ s[ dea ploile detoamn[ s-a pus =i coperi=ul de tinichea lucitoare. Visul vie\iilui se ]mplinea v[z`nd cu ochii. Era o izb`nd[ mare, datorit[numai str[duin\elor lui neobosite. Mul\umirea nem[rginit[parc[-l ]nzdr[venise =i trupe=te: mai f[cuse pu\in[ carne, obrajiii se mai coloraser[... De Herdeleni ]ns[ nu mai voia s[ aud[.}i =tersese din suflet, ca =i c`nd nu i-ar fi cunoscut niciodat[.Doar trec`nd pe dinaintea casei i se reaprindea ura, amintin-du-=i cum l-au jignit. Mai a=tepta procesul pentru insult[, care s[pedepseasc[ =i pe d[sc[li\[, c[ci pe Herdelea m`nia lui Dum-nezeu l-a ajuns cum nu se poate mai r[u.

Se mir[ =i se ]nfurie c`nd ]i b[tu ]nv[\[torul la u=[, dar ]lprimi totu=i cu z`mbetu-i obi=nuit, zic`ndu-i cucernic:

— Ce-i, Zaharie? Ai mai venit pe la mine?— Bine, Ioane, bine, tot bine, r[spunse Herdelea ru=inat.Vorbir[ ]nt`i de noul ]nv[\[tor pe care Belciug ]l l[ud[ mult,

de=i nu-i pl[cea fiindc[ nu era at`t de cuviincios cum s-ar fic[zut s[ fie un tinerel f[r[ nici un merit deosebit, afar[ c[ a]nv[\at ceva carte. C`nd Herdelea pomeni de cas[, popa t[cu,puse ochii ]n p[m`nt =i-=i m`nc[ unghiile c`teva minute.

— De ce te pripe=ti, Zaharie? zise pe urm[ tot bl`nd. Mai evreme... Parc[ fugim noi din Pripas?

— Nu-i lucru mare =i pe mine m[ scapi de o grij[...— Dac[ ar at`rna numai de voin\a mea, n-a= =ov[i, Zaha-

rie, vezi tu bine... Dar locul e al bisericii, =tii. Pot eu s[ ]mpartaverea bisericii?

— Tu s[ vrei, Ioane, c[ biserica...— Mai ]ng[duie, Zaharie, mai ai r[bdare!... Ce-\i pas[ \ie,

dac[ eu nu zic nimic =i ]nchid ochii? f[cu Belciug cu o privire]n care Herdelea citea o amenin\are ascuns[. Nu m[ pot obli-ga... mi-e peste putin\[, frate Zaharie!

Se desp[r\ir[ tot z`mbind, dar cu mai mult[ ur[ ]n suflet.Preotul ]=i zicea c[ mai bine d[ruie=te locul oric[rui \[ran, dec`t

Ion

103

s[ r[m`n[ ]n st[p`nirea familiei du=manilor lui tic[lo=i. Herde-lea ar fi fost ]n stare s[-i dea cu parul ]n cap omului care umbl[s[-i fure rodul muncii lui de ani de zile.

Boboteaza risipi orice n[dejde de apropiere. Familia Herde-lea a=tepta s[ vie Belciug cu crucea =i cu Iordanul, dup[ dati-na cre=tineasc[. Preotul, ]ncep`nd din celalt cap[t al satului,ajunse dup[-amiaz[ ]n Uli\a Mare. }l v[zur[ intr`nd la prima-rul Florea Tancu, apoi la Glaneta=u, apoi ocolind casa]nv[\[torului =i trec`nd la Macedon Cerceta=u, apoi]ndrept`ndu-se iar...

— Uite c[ nu vine la noi, murmur[ doamna Herdelea speri-at[ ]nt`i.

O indignare f[r[ margini se ]ncinse ]n casa ]nv[\[torului.— Asta-i nemaipomenit! se cruci Titu. Un preot cumsecade

nici n-ar visa asemenea murd[rie!— Acuma ]ns[ nu-l mai iert! se leg[tui Herdelea furios. Nu-l

iert nici mort! Chiar azi am s[-l reclam la episcopie... }n toiul ve-rii are s[ vie cu crucea, afurisitul!... De minunea lumii am s[-l fac!

}nv[\[torul se a=ez[ ]ndat[ s[ scrie pl`ngerea. Ochelarii ]itremurau pe nas de m`nie. Doamna Herdelea =i Titu oc[raucu ]nver=unare.

— L[sa\i-l pe m`na mea! strig[ Herdelea de la masa descris. Ne-a f[cut el pocinogul, dar =i eu am s[-l joc s[ m[pomeneasc[... +i s[ pofteasc[ s[ se ating[ de cas[, c[-i ar[teu lui cine-s eu! S[ pofteasc[ mort[ciunea! }nchid, pun lac[te=i sigilii, =i s[ ]ndr[zneasc[ s[ intre ]n lipsa noastr[, s[]ndr[zneasc[. Porcul =i c`inele de p[m[tuf!

7„Uite via\a! se g`ndi Titu v[z`nd necazurile ce se

gr[m[deau pe capul tat[lui s[u, gata s[-l striveasc[. Groazni-c[-i via\a =i ne]ndur[toare!“

Parc[ de-abia azi ]n\elegea aievea chinurile =i zbucium[rilem[runte care, amestecate, ]n=irate =i nea=teptate, alc[tuiesc

Liviu Rebreanu

104

totdeauna rostul p[rin\ilor lui ]n lume. }ncrederea lor, ve=nicnou[ =i nezdruncinat[, i se p[rea eroic[ =i totu=i ]l umplea demil[. Lupta aceasta umil[ =i spinoas[, necontenit[ =i f[r[ nicio \int[, cu acelea=i poticniri =i acelea=i speran\e, ]l sp[im`nta.Se g`ndea ce-ar fi dac[, ]ntr-o bun[ zi, tat[l s[u ar vedea deo-dat[ limpede, ar p[trunde z[d[rnicia sfor\[rilor lui istovitoare?

Se desp[r\i ]ndurerat, s[rut`ndu-le m`na cu evlavie ca unorp[stori neprih[ni\i. Iar ei erau mul\umi\i c[ feciorul porne=teserios pe calea vie\ii.

Plec[ spre M[gura cu c[ru\a lui Ion, o c[ru\[ nou[, cu doicai buni, primi\i de cur`nd de la socrul s[u. Pe drum, Ion ]ipovesti cu mare m`ndrie cum a biruit pe Vasile Baciu.

— Dac[ nu m-ai fi ]nv[\at dumneata, domni=orule,r[m`neam mai r[u ca un \igan! sf`r=i \[ranul ]ntorc`nd capulspre Titu cu o privire recunosc[toare.

— Adic[ cum te-am ]nv[\at eu? f[cu t`n[rul, uimit.— Vai de mine, mi se pare c[ dumneata ai uitat de tot? zise

Ion. Nu \ii minte c`nd mi-ai spus, ehe, acu-s doi ani aproape,c[ trebuie s[ silesc pe badea Vasile s[-mi dea pe Ana?

Titu tres[ri. Niciodat[ nu se g`ndise c[ o vorb[ aruncat[ la]nt`mplare poate st`rni o ]ntors[tur[ ]n via\a unui om. Purta-rea lui Ion fa\[ de Ana =i Vasile Baciu i se p[ruse ur`t[ =ine]n\eleas[.

— Dar socrul t[u?... }l l[sa=i s[rac? ]ntreb[ d`nsul, sim\in-du-se complicele tuturor nes[buin\elor lui.

— Tot p[m`ntul e al meu, domni=orule! r`nji Ion cumul\umire p[tima=[. C`t p[m`nt!... Numai s[-mi dea Dum-nezeu s[n[tate s[-l st[p`nesc, c[-i al meu!

Patima din glasul lui ]nfior[ pe Titu. }nd`rjirea, egoismul =icruzimea cu care omul acesta a urm[rit o \int[, f[r[ s[ se uite]n dreapta sau ]n st`nga, ]l ]nfrico=au, dar ]l =i mi=cau. Se g`ndila =ov[irile lui din vremea aceasta, la zigzagurile neputincioa-se, la alerg[rile lui dup[ \eluri de-abia ]ntrez[rite, =i se sim\imic ]n fa\a \[ranului care a mers drept ]nainte, trec`ndnep[s[tor peste toate piedicile, lupt`nd neobosit, ]mpins de o

Ion

105

patim[ mare. El se fr[m`nt[ cu dorin\e nel[murite, f[ure=te pla-nuri peste puterile lui, tr[ie=te cu visuri fermecate, =i al[turi ded`nsul via\a ]nainteaz[ vijelios. Un sim\[m`nt de sl[biciune ]istr`nse inima.

— Numai o pasiune puternic[, unic[, nezdruncinat[ d[ pre\uladev[rat vie\ii! murmur[ d`nsul ]ntristat =i d`ndu-=i seama c[ eln-a fost ]n stare s[ urm[reasc[ f[r[ preget o singur[ \int[.

8Vremea se dezmor\ea. Iarna, istovit[ ca o bab[ r[ut[cioas[,

se zg`rcea mereu, sim\ind apropierea prim[verii din ce ]n cemai dezmierd[toare. Haina de z[pad[ se zdren\uia dezvelindtrupul negru al c`mpurilor.

Ion de-abia a=teptase zilele acestea. Acuma, st[p`n al tutu-ror p[m`nturilor, r`vnea s[ le vad[ =i s[ le m`ng`ie ca pe ni=teibovnice credincioase. Ascunse sub troienele de om[t, degea-ba le cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima mo=iei.Dorea s[ simt[ lutul sub picioare, s[ i se aga\e de opinci, s[-isoarb[ mirosul, s[-=i umple ochii de culoarea lui ]mb[t[toare.

Ie=i singur cu m`na goal[, ]n straie de s[rb[toare, ]ntr-o luni.Sui drept ]n Lunci, unde era porumbi=tea cea mai mare =i maibun[, pe spinarea dealului... Cu c`t se apropia, cu at`t vedeamai bine cum s-a dezbr[cat de z[pad[ locul ca o fat[ frumoas[care =i-ar fi lep[dat c[ma=a ar[t`ndu-=i corpul gol, ispititor.

Sufletul ]i era p[truns de fericire. Parc[ nu mai r`vnea nimic =inici nu mai era nimic ]n lume afar[ de fericirea lui. P[m`ntul se ]n-china ]n fa\a lui, tot p[m`ntul... +i tot era al lui, numai al lui acuma...

Se opri ]n mijlocul delni\ei. Lutul negru, lipicios, ]i \intuiapicioarele, ]ngreuindu-le, atr[g`ndu-l ca bra\ele unei iubitep[tima=e. }i r`deau ochii, iar fa\a toat[ ]i era sc[ldat[ ]ntr-osudoare cald[ de patim[. }l cuprinse o poft[ s[lbatic[ s[ ]mbr[-\i=eze huma, s[ o cr`mpo\easc[ ]n s[rut[ri. }ntinse m`inile sprebrazdele drepte, zgrun\uroase =i umede. Mirosul acru, proasp[t=i roditor ]i aprindea s`ngele.

Liviu Rebreanu

106

Se aplec[, lu[ ]n m`ini un bulg[re =i-l sf[r`m[ ]ntre degetecu o pl[cere ]nfrico=at[. M`inile ]i r[maser[ unse cu lutul cleiosca ni=te m[nu=i de doliu. Sorbi mirosul, frec`ndu-=i palmele.

Apoi ]ncet, cucernic, f[r[ s[-=i dea seama, se l[s[ ]n ge-nunchi, ]=i cobor] fruntea =i-=i lipi buzele cu voluptate dep[m`ntul ud =i-n s[rutarea aceasta gr[bit[ sim\i un fior rece,ame\itor...

Se ridic[ deodat[ ru=inat =i se uit[ ]mprejur s[ nu-l fi v[zutcineva. Fa\a ]ns[ ]i z`mbea de o pl[cere nesf`r=it[.

}=i ]ncruci=[ bra\ele pe piept =i-=i linse buzele sim\indne]ncetat atingerea rece =i dulcea\a amar[ a p[m`ntului. Satul,]n vale, departe, p[rea un cuib de p[s[ri ascuns ]n v[g[un[ defrica uliului.

Se vedea acum mare =i puternic ca un uria= din basme carea biruit, ]n lupte grele, o ceat[ de balauri ]ngrozitori.

}=i ]nfipse mai bine picioarele ]n p[m`nt, ca =i c`nd ar fivrut s[ potoleasc[ cele din urm[ zv`rcoliri ale unui du=mandobor`t. +i p[m`ntul parc[ se cl[tina, se ]nchina ]n fa\a lui...

Ion

107

Capitolul X

+TREANGUL

1Herdelea g[si o locuin\[ bun[ =i ieftin[ ]n Armadia, cu cer-

dac =i cu gr[din[, ]n casa lui Ghi\[ Pop, scriitorul de lajudec[torie, =i astfel ]ndat[ dup[ Boboteaz[ se mutar[ cu totcalabal`cul, seara „ca s[ nu mai vad[ str[inii toate boarfele“,cum zicea d[sc[li\a. C[su\a lor din Pripas r[mase goal[ =ip[r[sit[ ca un s[rman cadavru necunoscut.

P`n[ se obi=nuir[ pu\in, se visau mereu ]n Pripas =i se ]ntris-tau de=tept`ndu-se ]ntr-o odaie str[in[. Li-erau mai dragi \[ra-nii din Pripas care se ab[teau pe la d`n=ii c`nd veneau prinArmadia. }i ]ntrebau nes[\io=i de nout[\ile de acas[ =i ascultaucu pasiune: c[ feciorul cel mai mare al lui Trifon T[taru, care s-a]ntors ast[-toamn[ din c[t[nie, umbl[ s[ se ]nsoare, c[ Georgeal lui Toma Bulbuc s-a =i logodit cu Florica v[danei lui MaximOprea, c[ copilul lui +tefan Ilina =i-a scr`ntit piciorul pelunecu=ul de la poart[, c[ dasc[lul cel nou pune pe copii s[vorbeasc[ numai ungure=te =i-i snope=te r[u dac[-i auderom`ne=te, a=a c[ bie\ii de ei stau ca mieii prin ograda =coalei=i nu pot vorbi... Chiar =i doamna Herdelea, c[reia nu-i pl[ceas[ se coboare ]ntre prostime, acuma ]i primea cu inima deschis[ca pe ni=te neamuri scumpe, r`dea cu ei, ]i poftea s[ =ad[ pescaunele cele bune, nu se uita c[-i murd[resc scoar\ele cu opin-cile lor n[cl[ite de noroaie, se pl`ngea =i oc[ra Armadia =i pecei ce au silit-o s[-=i p[r[seasc[ ea odihna =i lini=tea din Pripas.

Herdelea avea cam mult de lucru, dar muncea bucuros,c[ci, ]n afar[ de leaf[, Grof=oru ]i trecea =i unele venituri maimici, ]nc`t nu se pomenea zi s[ nu soseasc[ str[lucitor de labirou, s[ arunce pe mas[ banii c`=tiga\i, strig`nd cu m`ndrie:

— Na, b[buc[!... E=ti mul\umit[?

CUPRINS

Liviu Rebreanu

108

Mul\umirea lor cea mare era ]ns[ Grof=oru. Herdelea numai contenea cu remu=c[rile c[ s-a purtat at`t de r[u cu celmai bun om din lume. De altfel =i Grof=oru ]l ]ndr[gi, aievea,mai ales conving`ndu-se c[ e un muncitor priceput =i harnic.Uneori ]ns[, mai ]n glum[, mai ]n serios, tot ]i zicea „renega-tule“, ca o imputare pentru trecut.

— Las[, domnule avocat, c[ mai sunt alegeri! Nu moridumneata p`n[ nu te facem deputat! r[spundea Herdelea cuc[in\[ =i f[g[duin\[.

Grof=oru atunci z`mbea m[gulit, c[ci ]ntr-adev[r a=teptamult alegerile viitoare. Era suflet milos. Nenorocirea]nv[\[torului, dup[ ce ]l cunoscu mai bine, ]l mi=c[ ad`nc.}ncepu s[ povesteasc[ tuturor p[\ania lui, ]nflorit[, ]mpodo-bit[, na\ionalizat[. Herdelea deveni cur`nd „martirul“, „inimo-sul ap[r[tor al \[ranilor“, „victima r[zbun[rii ungure=ti“. Mul\i]l opreau pe strad[, ]i str`ngeau m`na puternic =i-i =opteau:

— Am auzit, mi-a spus Grof=oru ce-ai tras... Of, c`inii,c`inii!

Se bucura el, dar totu=i cl[tina trist din cap, c[ci toate ace-stea nu-l ]mpiedicau de a fi suspendat din ]nv[\[m`nt, de a finevoit s[-=i lase ]n voia soartei c[su\a lui, de a munci din greupentru o buc[\ic[ de p`ine =i de a-=i vedea primejduit[ lini=teab[tr`ne\ilor.

C`nd sosi noul termen de judecat[ cu Belciug, Herdeleavru s[ ia iar[=i un certificat medical precum c[ p`r`ta doamnaHerdelea e bolnav[ =i nu se poate prezenta. Grof=oru ]ns[,c[ruia ]i povestise =i neru=inarea de la Boboteaz[, ]l sf[tui dim-potriv[, strig`nd:

— Las[-l s[ ne judec[m, s[ \i-l scutur de s[ te \ie minte!+i, ]ntr-adev[r, Grof=oru ]l suci =i-l ]nv`rti p`n[ ce Belciug

f[cu fe\e-fe\e, ]nghi\ind ]n sec, iar ]n cele din urm[ declar[ sin-gur c[-=i retrage pl`ngerea. Apoi c`nd avocatul ar[t[ pe recla-mant ca o fire r[zbun[toare care, ]n ciuda obliga\iilor salepreo\e=ti, nu s-a dus cu sf`nta cruce ]n casa unor buni cre=tini,pentru care fapt[ de altfel va trebui s[ dea socoteal[ autorit[\ilor

Ion

109

biserice=ti competente, doamna Herdelea se aprinse at`t demult c[ nu se st[p`ni s[ nu murmure chiar ]n fa\a judec[\ii:

— P[m[tuful!Grof=oru ]ndemn[ apoi pe Herdelea s[ n-aib[ grij[ nici ]n

privin\a sentin\ei de la tribunal. Se ]ns[rcineaz[ el s[-l scoat[ calamura. Suspendarea e un moft. Ba e =i o onoare s[ fii suspendatpentru ]ndeplinirea unei obliga\ii na\ionale, cum este ap[rarea\[ranului oropsit. A avut noroc judec[torul c[ s-a transferat, alt-minteri o p[\ea ur`t de tot p`n[ la sf`r=it, c[ci prea a fost tic[los =ivoise s-o ia razna, ungure=te. +i fiindc[ Herdelea, ca omul p[\it,se ]ndoia =i nu credea, Grof=oru se ]nfuria, se jura =i striga c[ „s[-itaie must[\ile dac[ n-are s[-l fac[ achitat de orice pedeaps[“.}nsemn[tatea acestei promisiuni lua propor\ii =tiindu-se ]n toat[Armadia c[ Grof=oru \inea la must[\i mai mult dec`t la luminaochilor, c[ ]n fiecare zi venea acas[ la d`nsul b[rbierul s[ i lespele, s[ i le ung[ cu pom[duri, =i s[ i le frizeze =i s[ le r[suceasc[.

La vreo lun[ dup[ ce se stabilir[ ]n Armadia, sosi =i Ghighidin Vireag, de la Laura, care n[scuse o feti\[. Ghighi se ]nduio=[pu\in c-a r[mas pustie c[su\a din Pripas, dar apoi se ]mp[c[repede. Aici ]=i vedea zilnic prietenele de sindrofie, se duceape la ele, veneau ele pe la ea; de asemenea tinerii Armadiei oputeau vedea mai des, o ]nconjurau, o complimentau, ]i maid[deau c`te-o serenad[... La serata dansant[ de la sf`r=itul luifebruarie se duse ]mpreun[ cu b[tr`nii =i petrecu admirabil.Z[greanu ]i d[du t`rcoale toat[ vremea =i, m[car c[ la ]nceputea a fost rece cu d`nsul, ca unul care e vinovat de nenoroci-rea familiei, ]n cele din urm[ se convinse c[ e b[iat cult, a=ezat,dr[gu\ =i cavaler, ceea ce recunoscu =i doamna Herdelea.

De c`nd sosi Ghighi ]ncepu de altfel =i Z[greanu s[ vin[mai deseori pe la Herdelea s[-i cear[ sfaturi =i ]ndrum[ri ]nchestiuni de =coal[ =i, fire=te, la sf`r=it, nu uita s[ mai stea devorb[ =i cu domni=oara, devenind foarte melancolic =isuspin`nd ]n r[stimpuri.

De altfel Ghighi, c`t st[tuse la sora ei, se schimbase, sef[cuse adev[rat[ fat[ mare, de=i ]nc[ n-avea dou[zeci de ani.

Liviu Rebreanu

110

Crescuse, se ]mplinise, pierduse copil[ria =i-=i p[strase veseliacomunicativ[. Ochii ei alba=tri ]ns[ luceau mai puternic =iparc[ ascundeau dorin\e nel[murite... Povestea b[tr`nilor cumare ]nsufle\ire via\a fericit[ =i armonioas[ ce o duce Lauracu Pintea. }n patru luni =i jum[tate nu i-a auzit niciodat[cert`ndu-se, nici barem ne]nvoindu-se. George e delicat, iarLaura nu-i iese din vorb[ =i a ajuns s[-i ghiceasc[ =i g`ndurile.Feti\a le-a botezat-o protopopul din Baia Mare; i-au zis Maria,dup[ numele doamnei Herdelea. La var[ au s[ vie negre=itprin Armadia, ca pe urm[ s[ mearg[ cu to\ii la b[i la S`ngeorz,unde e vorba s[ soseasc[ =i rudele din Rom`nia.

2M`ndru =i mul\umit ca orice ]nving[tor, Ion sim\ea totu=i

un gol ciudat ]n suflet. Se g`ndea =i pl[nuia cum s[-=i mun-ceasc[ mo=ia =i ]n aceea=i vreme inima ]i umbla parc[ aiurea,cercet`nd, adulmec`nd nelini=tit[... Apoi c`nd prinse de vestec[ se m[rit[ Florica v[danei lui Maxim cu George Bulbuc, ]lzgudui un fior de durere. „Cum se m[rit[ =i de ce?“ ]=i zisefurios ca =i c`nd cineva i-ar fi furat cea mai bun[ =i mai maredelni\[ de p[m`nt.

}n v[lm[=agul goanei dup[ mo=ie nu se mai sinchisise denimeni =i de nimic ]n lume. I se p[ruse c[ nici nu se poate]nt`mpla altceva =i c[ tot satul trebuie s[ stea ]n loc, s[ ia partesau cel pu\in s[ priveasc[ la lupta lui cumplit[. Acum se mira =ise m`nia v[z`nd c[ oamenii =i-au c[utat de nevoile lor precum=i-a c[utat el de-ale lui, c[ lumea =i-a urmat mersul ei, parc[ elnici n-ar fi fost.

Se cutremur[ ca de=teptat dintr-un vis. }=i aduse aminte c`ti-a fost de drag[ odinioar[ Florica =i nu pricepea de ce vread`nsa s[ se m[rite cu altul, c`nd el e aici =i o iube=te ca =iatunci? }=i reamintea cum i-a spus, ]n noaptea nun\ii, c[ tot eai-e drag[ =-apoi totu=i nici nu s-a mai g`ndit pe urm[ la ea, ca=i c`nd ar fi ]nghi\it-o p[m`ntul... P[reri de r[u ]i rodeau ini-

Ion

111

ma. }i trecea prin creieri s[ alerge la Florica, s[-i spun[ c[ totdrag[ i-a r[mas =i s[-i porunceasc[ s[ nu se m[rite... Dar sedezmeticea ru=inat. Om ]nsurat, cu copil, l-ar huidui lumea =il-ar alunga Florica... Ei, dac[ n-ar fi Ana...

Dru=tele =i col[carii venir[ s[-l cheme la nunt[ =i el f[g[duibucuros c[ va merge de bun[ seam[.

}nsur[toarea feciorului lui Toma cu o fat[ s[rac[ lipit[st`rnise de altminteri v`lv[ ]n Pripas. Mai ales tocmai calicii ]ioc[rau c[ ia o calic[ =i spuneau ]n gura mare c[ George ares[ pape repede averea b[tr`nului. Toma auzea zvonurile =ir[spundea ne]ntrebat:

— Eu nu m[ bag, nu m[ amestec... Parc[ eu am s[ tr[iesccu ea? Eu i-am spus totdeauna: Dragul tatii, f[ ce vrei =i ce-\icere inima. C[ noi la avere nu ne uit[m, c-avem, slav[ Dom-nului, =i nu suntem muritori de foame... Dac[-i place lui fata=i i-e drag[, s[ fie s[n[to=i. C[ dec`t s[ tr[ie=ti cu o cium[-ncas[, mai bine s[ te arunci ]n Some= cu capul ]n jos...

George nu-=i ]nc[pea ]n piele de m`ndrie. Avea mul\umirea,ce-l m[gulea grozav, c[ a cucerit pe Florica =i ]nsur[toarea ise p[rea ]ncoronarea unei biruin\e nemaipomenite.

De c`nd se cununase Ion Glaneta=u cu Ana, el r[m[sesefruntea fl[c[ilor, ceea ce-l r[spl[tise pu\in pentru ]nfr`ngereace o suferise atunci. De=i ar fi fost timpul s[ se ]nsoare =i d`nsul,nu se putea hot[r]. Tat[l s[u ]l zorea, iar el am`na mereu, cas[ se bucure ]n tihn[ de pl[cerea de-a fi c[l[uz[ tineretului ]nbine =i-n r[u, la petreceri =i la b[t[i. De altfel spunea cu fal[c[ nici o fat[ din sat nu-i destul de vrednic[ de d`nsul. F[r[s[-=i dea seama, vorbea chiar adev[rat. C[ci ca s[-i plac[ vre-una, trebuia ]nt`i s[ vad[ c[ place =i altuia, =i c[ lu`nd-opricinuie=te necaz cuiva.

Toamna trecut[ ]ns[ George primise o lovitur[ ]n m`ndrialui de cap al tinerimii. Atunci se ]ntorsese de la oaste NicolaeT[taru, feciorul lui Trifon, voinic, aspru la ]nf[\i=are =i bl`nd lainim[. Era b[iat cu ]nv[\[tur[: umblase trei ani la liceul dinArmadia =i nu continuase fiindc[ repetase de dou[ ori clasa a

Liviu Rebreanu

112

doua. Din =coal[ r[mase totu=i cu dragostea de carte =i, c`nda crescut mai mare, s-a abonat la Foaia poporului, s[pt[m`nal[,din care citea duminica, pe prisp[, p[rin\ilor =i vecinilor dor-nici de a afla ce se petrece prin lume. }n armat[ a ]naintat ser-gent =i se f[lea c[ i-ar fi propus ]nsu=i c[pitanul s[ se reanga-jeze. Venise mai dezghe\at din c[t[nie, vorbind mai r[spicat,parc-ar fi comandat mereu, umbl`nd ca bradul =i av`nd ve=nicpe limb[ c`te-un also =i c`te un mar= sau ruic, prin care ui-mea pe fl[c[ii =i chiar pe b[rba\ii din sat. Macedon Cerceta=u]l ]mbr[\i=a ]n fiecare duminic[ la c`rcium[ =i se pl`ngea c[feciorul lui a fugit de trei ori de la o=tire, de-l face de r`sullumii. Cu toate acestea Nicolae era a=ezat, potolit =i se g`ndeas[ se ]nsoare c`t mai cur`nd, deoarece cei de v`rsta lui aveau=i copii. Dar, pentru c[ avea vreo =ase fra\i mai mici ca d`nsul,c[uta o fat[ cu zestre, la care s[ se poat[ muta, ca s[-=i u=urezep[rin\ii. P`n[ s[ g[seasc[ ce dorea, se \inea de Florica v[daneilui Maxim, cu care-\i era mai mare dragul s[ te ar[\i la hor[,fiind frumoas[ =i de=teapt[, de=i ca degetul de gola=[.

George sim\i cur`nd c[ i se ]ntunec[ steaua din pricina luiNicolae. +i atunci, ca s[-i dea o lovitur[ zdrav[n[, v[z`ndu-lc[ umbl[ cu Florica =i zvonindu-se chiar c-ar fi vorba s-o iade nevast[, se hot[r] repede, o pe\i =i f[cu ]ndat[ tocmeala,vesel c[ i-a suflat-o.

Florica se topea de fericire. Nu n[d[jduise ea niciodat[ noroculs[ o ia feciorul unui „bocotan“ ca Toma Bulbuc. Cum ]mplinisedou[zeci de ani =i, afar[ de ni=te boarfe, zestre n-aducea, s-ar fiag[\at bucuroas[ de oricine, numai s[ se vad[ la casa ei.

Nunta se f[cu ]n casa cea nou[ a lui George, zidit[ anumepentru d`nsul. Trei popi slujir[ la biseric[, iar Toma nu s-a l[satp`n[ nu i-a oprit pe to\i =i la osp[\, izbutind chiar s[ ]mbeteleuc[ pe cel din S[r[cu\a, cu bere, c[ci cump[rase ]nadinstrei butoaie pentru fe\ele sp[late. Na= mare a fost Stoessel care,ca notar, de=i ovrei, i se p[ruse tot ce se poate mai distins.Stoessel a venit cu bri=ca lui cea nou[, galben[, ]mpreun[ cunot[reasa =i cu to\i copiii, =i a stat toat[ noaptea, iar ]n talgerul

Ion

113

miresei a zv`rlit o h`rtie de o sut[ coroane, nu ca popa dinS[r[cu\a care a pus un biet zlot de argint =i ]nc[ v[it`ndu-sec[ biserica lui e cea mai s[rac[ de pe valea Some=ului.

George era foarte vesel =i m`ndru, =i se uita din c`nd ]n c`ndla Nicolae T[taru s[-l surprind[ c`t e de sup[rat. Rotindu-=i ]ns[privirea la oaspe\ii prea cinsti\i, ]nt`lni deodat[ ochii lui IonGlaneta=u, ]nfip\i ca ni=te lipitori ]n Florica. Ochii ace=tia d`rji,aprin=i =i tulburi ]l sp[im`ntar[ =i parc[ ]i spuser[ c[ din-tr-]n=iiporne=te primejdia. }ncerc[ s[ se bucure c[ Ion ]i r`vne=te peFlorica =i vru s[ simt[ o r[zbunare pentru cele ce a trebuit s[]nghit[ odinioar[ din pricina lui. Dar nu izbuti s[-=i ]mpr[=tieteama nici d`nd de du=c[ un pahar de rachiu. Numai ]ntorc`n-du-se la Florica se mai lini=ti pu\in, c[ci ea =edea cu ochii pleca\i=i pl`n=i, cum se cuvine unei mirese, =i doar pe buzele sub\iate=i ro=ii ]i juca un z`mbet de pl[cere. Se g`ndi s[ nu se maisinchiseasc[ de Ion, =i totu=i ]ndat[ se pomeni iar p`ndindu-l. +iIon nu-=i lua ochii de la mireas[, ca =i c`nd i s-ar fi lipit de ea]ntr-o s[rutare at`t de p[tima=[ c[ nici o putere din lume s[ nu-imai poat[ desp[r\i... Al[turi de el, George descoperi ]ntr-un t`rziupe Ana, g[lbejit[ =i uscat[ la obraji, =ez`nd ca pe ghimpi =isur`z`nd ru=inat[. Ea, ]nt`lnind privirea mirelui, spuse ceva laureche lui Ion care, f[r[ a ]ntoarce capul, m`r`i ar[t`ndu-=i din\ii,ca un dul[u gata s[ mu=te. Z`mbetul pe fa\a femeii se =terse oclip[, pentru a reveni ]ns[ ]ndat[ mai ]nghe\at.

Ana sim\ise de la ]nceputul osp[\ului c[ Ion pofte=te pe Flo-rica. Odinioar[ s-ar fi pr[p[dit de durere; acuma numai o ru=inecr`ncen[ ]i ardea sufletul, c[ to\i oaspe\ii o v[d batjocorit[...+i, ]ncetul cu ]ncetul, ru=inea se schimb[ ]ntr-o grea\[n[bu=itoare. I se p[rea c[ toat[ lumea, cu tot ce e ]ntr-]nsa, sescufund[ ]n ni=te ape tulburi, at`t de murdare ]nc`t sc`rba sin-gur[ plute=te deasupra ei ca o iazm[ otr[vitoare. }nchidea ochii=i totu=i vedea ne]ncetat apa spre care o ]mpingea o m`n[ grea,ca spre un liman care spal[ urmele =i p[rerile de r[u.

}n zori, merg`nd acas[, cu picioarele de plumb, cu cizme-le nou[ pl`ng`nd pe z[pada ]n[sprit[ de ger, un frig ]nfrico=[tor

Liviu Rebreanu

114

]i ]nghe\a inima. Ion p[=ea rar, sufl`nd pe n[ri ca un taur lacom,cu capul ]n v`nt pe care c[ciula st[tea \an\o=[ ca o creast[ nea-gr[ de coco=. Mergea parc[ pe ea nici n-ar cunoa=te-o, f[r[ s[-iarunce o privire... Am[r[ciunea o sugruma. Se pomeni zic`n-du-i tare, f[r[ voia ei, ]nc`t se minun[ singur[, auzindu-=i glasul:

— Am s[ m[ omor, Ioane!B[rbatul nu se uit[ la ea. Se ]nfurie ]ns[ deodat[, ca =i c`nd

l-ar fi trezit dintr-un vis dulce.— Da omoar[-te dracului c[ poate a=a am s[ scap de tine!

morm[i apoi nep[s[tor, sco\`nd pe gur[ =i pe nas fuioare albede aburi, ca un balaur ]nt[r`tat.

Ana se cutremur[. Se opri o clip[ s[ r[sufle. P[m`ntul se]nv`rtea =i se leg[na ca zguduit brusc din temelii. +i parc[ apatulbure, gre\oas[ de adineaori se ]ntindea peste tot, amenin\`nds-o smulg[ =i pe ea, s-o arunce ]n v`rtejul f[r[ fund. }ntinsem`inile c[ut`nd un reazem care s-o apere de cutropire. Vru s[strige ajutor =i buzele ei =optir[ desperate:

— Am s[ m[ omor...Dar nici nu-=i mai recunoscu glasul.

3„A= fi putut c`=tiga =i mi-ar fi venit u=or s-o pedepsesc chiar

cu temni\[... Dar cum s[-mi pun eu mintea c-o muiere? Ajungec-am speriat-o bine de tot, s[ se ]nve\e minte“, ]=i zise preotulBelciug dup[ procesul lui cu doamna Herdelea, observ`nd c[nu e furios, de=i a ie=it ]nfr`nt.

De altfel, de c`nd s-au mutat Herdelenii ]n Armadia, m`nialui ]mpotriva lor parc[ sc[zuse, f[c`nd loc unei l`ncezeli pecare nu putea s-o ]n\eleag[. P`n[ atunci toate nenorocirile]nv[\[torului i se p[ruser[ binemeritate =i se sim\ise m`ndruc-a contribuit =i d`nsul la st`rnirea lor, ad[ug`nd, ca o culmeegal[ cu excomunicarea, refuzul lui de-a intra cu sf`nt[ cruce]n casa unde s-au urzit tic[lo=iile ]mpotriva slujitorului Dom-nului. Acuma ]ns[ ]ncepea s[-=i dea seama c[ ne]n\elegerile

Ion

115

dintre ei au pornit din de=ert[ciuni m[runte, aproapecopil[re=ti, =i-=i zicea c[ pedeapsa a fost poate prea mare pentrugre=elile s[v`r=ite. „Poate c-am fost prea aspru, dar lec\ia omeritau“, se m`ng`ia d`nsul ]n nop\ile lungi de iarn[, c`nd sezv`rcolea f[r[ somn ]n a=ternut.

}=i amintea serile pl[cute de-acum c`\iva ani. Herdelea ve-nea =i jucau durac sau =edeau de vorb[ p`n[ t`rziu, ca ni=tefra\i. Alteori se ducea el la Herdelea =i jucau loton cu toat[familia, p`n[ dup[ miezul nop\ii, pe nuci, sorbind cu poft[numeroase ceaiuri cu mult rom. C`nd s-a ]ntors din Cluj, dup[opera\ia de rinichi, fiind sl[bit =i av`nd mare nevoie de m`ncaremai bun[, doamna Herdelea ]i trimitea ]n fiecare zi pe Ghighi,care era mititic[, cu sup[ de g[in[ =i c`te alte bun[t[\i...

Amintirile bune i le ]ntunecau ]ns[ nu uneltirile de mai t`rziuale Herdelenilor, ci ]nv[\[torul cel nou pe care Belciug a ajunsfoarte repede s[-l numeasc[ ]n sinea lui „b[iatul viclean =i re-negat al unui \[ran de treab[“... Preotul vorbise numai de vreoc`teva ori cu Z[greanu, dar ]l =i catalogase. Tinerelul z`mbise,parc[ ar fi vrut s[-l ia de sus... Cu Herdelea f[cuse Belciug o]n\elegere s[-=i adune ]ntr-o singur[ dup[-amiaz[ toate orelede religie, iar c`nd n-avea vreme, s[ lase pe c`te-un b[iat maim[ri=or s[ citeasc[ din Catechism =i s[ p[zeasc[ lini=tea ]n clas[.}n cea dint`i miercuri dup[ pr`nz, venind la =coal[, Belciug g[sila mas[ pe Z[greanu, cu ceasornicul dinainte, ]nt`mpin`ndu-lcu „ai ]nt`rziat bini=or, domnule p[rinte“. Ba mai st[tu ]n spina-rea lui toat[ vremea, ascult`nd cum face lec\ia, ca un controlor.Preotul se sup[r[, ]nverzi, asud[, se g`ndi mereu s[-l ia de gu-ler =i s[-l scoat[ afar[, dar se st[p`ni =i doar la plecare nu-i d[dum`na. Peste c`teva s[pt[m`ni, av`nd o ]ntrevedere cu arhitec-tul noii biserici, Belciug uit[ de ora de religie. Spre sear[ se pome-ni acas[ cu Z[greanu care-l rug[ politicos s[ nu mai lipseasc[...C`nd mai afl[ apoi c[ veneticul vrea cu orice pre\ s[ sileasc[copiii s[ vorbeasc[ numai ungure=te =i c[ pune la gloab[ greape p[rin\ii care nu-=i pot trimite odraslele la =coal[, preotul]ncepu s[ regrete pe Herdelea.

Liviu Rebreanu

116

Totu=i Z[greanu =i Herdelea nu-l preocupau dec`t ]n uneleceasuri de plictiseal[, c[ci altminteri tr[ia ni=te vremuri feri-cite. }n Uli\a Mare, pe locul cel mai frumos din sat, aproapede casa lui, zidurile noii biserici a=teptau doar prim[vara cas[ re]nceap[ lucrul, s[ se ]nf[ptuiasc[ deplin visul lui. P`n[atunci avea dese ]nt`lniri, sfaturi =i chiar certuri cu arhitectul,un om ]nc[p[\`nat, cu o barb[ lung[, stufoas[, care voia s[=tie mai bine ca d`nsul cum s[ ]mpodobeasc[ iconostasul =iinteriorul sf`ntului loca=.

Ca o minune cereasc[, tocmai ]n clipele de greu zbucium,venise la d`nsul o deput[\ie de \[rani din S[scu\a s[ cumperebisericu\a veche, s-o mute la ei. Belciug se cutremur[ dem`ndrie, c[ci astfel dob`ndea mai mult dec`t ]i trebuia spre aacoperi toate cheltuielile cl[dirii celei noi.

— Mult m-am str[duit =i Dumnezeu nu m-a l[sat! murmur[el ]nchin`ndu-se cucernic. O, dac[ to\i ar face ca mine, dac[fiecare ar face m[car at`ta, cum s-ar ]n[l\a neamul nostru ]nlume =i ]n fa\a Atotputernicului!

Belciug era rom`n ]nfl[c[rat, dar f[r[ parad[ =i nevr`ndm[riri. „}mi fac datoria ]n cuibul meu“, ]=i zicea cu o modestiebisericeasc[ ]n care dormea poate =i o p[rere de r[u. Senti-mentele ]ns[ =i le p[stra mai mult ]n suflet, ferindu-se s[ aib[ciocniri cu st[p`nirea. Numai la petreceri ]=i d[dea drumuluneori, de=i a doua zi se c[ia c[ n-a pus lac[t gurii, cum scriede altfel =i ]n c[r\ile sfinte.

P`n[ a ]nceput cl[direa bisericii, avusese obiceiul s[ spun[c[, dup[ ce o va vedea sfin\it[, va muri bucuros. Acuma ]=imai deschidea un termen: s[-i dea Dumnezeu zile s[ poat[vedea =i d`nsul Rom`nia, „mama visurilor noastre“, pe urm[va muri ]mp[cat. }n a=teptarea mor\ii ]ns[ se c`nt[rea de c`teori umbla prin Armadia =i, c`nd se pl`ngea c[ n-are s[ maitr[iasc[ mult, se sup[ra dac[ ]i b[teai ]n strun[. }n schimb se]nsenina c`nd i se spunea c[ e rezistent =i c[ are s[]nmorm`nteze tot satul p`n[ s[-i vie lui r`ndul. Atunci ]=im`ng`ia barba zb`rlit[ =i ofta cu ochii spre cer:

Ion

117

— Speran\e de=arte, vai, prea de=arte! Viitorul e ]n m`nalui Dumnezeu... Noi s[ vedem prezentul!

Prezentul lui erau socotelile bisericii cu arhitectul, grijilegospod[riei, slujba bisericeasc[, Z[greanu, Herdelea, s[tenii...

Se nec[ji c`nd ]=i d[du seama c[ prea a ]nceput s[ seg`ndeasc[ la Herdelea =i s[ ]ntrez[reasc[ chiar putin\a de]mp[care, dac[ ar avea norocul s[ se mai re]ntoarc[ ]n Pripas.

„At`ta mi-ar lipsi acuma! se m`nie c[ut`nd s[-=i ]mpr[=tieg`ndurile acestea. Asta-mi lipse=te, vezi dumneata... Parc[ de]mp[c[ri ]mi arde azi...“

4Numai dorin\a de-a str`nge banii de drum ]l ]nviora pe Titu

]n M[gura. De aceea muncea din r[sputeri, silindu-se s[-=igr[beasc[ plecarea...

De altminteri nici n-ar fi putut face altceva ]n satul acestaaruncat pe o vale str`mt[, ]n creierii mun\ilor, cu casele r[zle\itepe coaste. Cu C[ld[raru a v[zut repede c[ n-ar fi chip s[ legenici un fel de ]n\elegere sufleteasc[. Au fost ei tovar[=i de banc[]n liceul din Armadia, dar de atunci nu s-au prea v[zut p`n[acum c`nd C[ld[raru era notar, ]nsurat, ]nst[rit, iar Titu unvis[tor, cu capul plin =i cu buzunarele goale... Apoi C[ld[raruse schimbase de nerecunoscut. Mititel, voia s[ par[ grav =i se-rios, ca s[-l respecte \[ranii. }ntrebuin\a sumedenie de pomezica s[-i creasc[ must[\ile =i era nenorocit c[, fiind sp`n, de-abia avea ici-colo c`te-o \epu=[. }=i scotea burta ]n afar[ =i pen-tru c[ din fire r[m`nea cam supt, ]=i f[cea vesta =i pantaloniilargi ]n br`u ca s[ par[ mai gros =i p`ntecos. Ochii mici, vii,negri, i se ]nv`rteau ]n orbite ca la veveri\[. Vorbea tare =i ap[sat=i se ferea ca de foc s[ r`d[ ]n fa\a oamenilor. Era ]nsurat decur`nd cu fata subprimarului din sat, \[ran bogat care puseseum[rul pentru alegerea lui C[ld[raru, de=i rivalii lui, maib[tr`ni, fuseser[ sus\inu\i de ]nsu=i solg[bir[ul Chi\u. Toat[ fa-milia socrului s[u ]l privea ca pe un fenomen rar =i ]l l[udapretutindeni, speriindu-se mai ales c[ „e numai de dou[zeci

Liviu Rebreanu

118

=i =ase de ani =i e notar“, parc[ mai t`rziu ar fi fost menit s[ajung[ cel pu\in fi=pan.

Titu ]i spuse din prima zi c[ vrea s[ plece ]n Rom`nia =i c[a venit aci numai s[-=i adune cheltuiala de c[l[torie. C[ld[raru\inu ]ndat[ s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fac[ prostia de a plecanic[ieri, ci s[ stea la d`nsul, s[ c`=tige o practic[ bun[, apois[-=i dea examenele ce-i mai lipseau =i s[ se ]nscrie la cursul denotari de pe l`ng[ universitate. }i pream[ri apoi profesiunea denotar comunal, neuit`nd a se da drept pild[ pe sine ]nsu=i, carea ajuns a=a de bine prin munc[ =i st[ruin\[. Titu se sim\i mic=oratc[ prietenul s[u vrea s[-i pozeze ]n ocrotitor, dar nu-i f[cu im-putare, ci ]=i ]nte\i doar hot[r`rea de-a pleca mai repede.

}n sufletul lui zbucium[rile se lini=tir[ sub privegherea speran-\ei. Din clipa c`nd dorin\a vag[ de-a trece dincolo s-a transfor-mat ]n pasiune, via\a i s-a u=urat, ascunz`ndu-=i parc[ toatem[run\i=urile ur`te. Visurile care p`n[ ieri clocoteau ]ntr-]nsul,c[ut`nd s[ izbucneasc[ neap[rat =i s[ schimbe realitatea, s[cucereasc[ pe to\i =i s[-i fac[ s[ tresalte la fel, acuma st[teausfioase ]n col\ul cel mai cald al inimii lui, ca ast`mp[rate de unfarmec atotputernic. Acolo le m`ng`ia ]n clipele de reculegere,le r[sf[\a =i le ferea cu grij[ de ochii lumii ne]n\eleg[toare.

+i astfel n[zuin\ele i se p[reau mai pre\ioase =i mai dragi,ca o comoar[ nestemat[.

Odat[ C[ld[raru, v[z`ndu-l retras =i ursuz, vru s[-l descoa-se. Titu ]i r[spunse verde:

— Ce s[ pricepi tu? Ce ideal s[ nutre=ti tu? Te-ai ]nsurat, e=tinotar, ce-\i mai lipse=te? Copii? Ai s[ faci, c[ doar nu-i a=a marelucru... Pe urm[? Idealul t[u, drag[, e s[ fii apreciat de domnulsolg[bir[u. De aceea nu scapi nici o s`mb[t[ f[r[ s[-i trimi\idaruri, de-aceea te isc[le=ti „Kaldarar“, de-aceea pui pe nevast[-ta s[ ]nve\e ungure=te =i ai fi ]n stare s[ ]nve\i ungure=te =i pebietul tat[-t[u...

— Te rog, te rog, se umfl[ notarul. Eu sunt om cumsecade...— De ce te superi?... Apoi parc[ eu ce-\i spun? Tocmai pen-

tru c[ e=ti prea cumsecade, faci ce faci. +i poate c[ bine faci...

Ion

119

Dar dac[ eu nu sunt ]n stare s[ fiu ca tine =i ca miile de al\ii catine? Nu sunt, dragul meu, =i nu pot... +i vezi, de aceea n-amce c[uta nici aici, nici ]n alt jude\, nic[ieri ]n \ara asta, ci trebuies[-mi iau lumea ]n cap.

Dup[ aceasta =i altele, C[ld[raru se c[i c[ s-a ]ncurcat cuun z[p[cit care nu =tie s[-l stimeze. I-ar fi c[utat vreo vin[ =i s-arfi cotorosit de d`nsul, dar Titu muncea c`t =apte =i-i ducea ]nspinare toat[ cancelaria, ]nc`t n-ar fi fost u=or s[-l ]nlocuiasc[.

Spre prim[var[ Titu primi o scrisoare de la Laura care-lumplu de bucurie. }i spunea ]n scrisoare c[ la var[ vor veni laS`ngeorz negre=it =i rudele din Rom`nia ale lui George. Se sim\iacuma at`t de aproape de fericire, ]nc`t ]i venea s[ ]ntind[m`na s-o str`ng[ ]n bra\e.

5De la nunta lui George Bulbuc, ]n fiin\a Anei se statornici

o sil[ grea pentru tot ce o ]nconjura. Zilele i se p[reau nesf`r=ite=i tulburi, asemenea apei care o ispitise atunci =i al c[rei miros]n[bu=itor ]i r[m[sese ]n n[ri ca o ispit[. Sim\ea mereu c[-ilipse=te ceva =i r`vnea din ce ]n ce mai mult o lini=te mare. Seoprea deseori pierdut[, cu bra\ele moarte, cu ochii aiurea, f[r[s[ vad[ =i f[r[ s[ aud[. Zenobia, c`nd o surprindea a=a, o oc[rac[ doarme ]n picioare =i c[ pute locul de lene pe unde trece.

Nici o bucurie nu mai g[sea ]n lume. Copilul ]ncepea ag`nguri =i sem[na at`t de bine cu Ion ]nc`t ea, care se ]ngro-zea de b[rbatul ei, ]i ocolea privirea de fric[ s[ nu vad[ ]ntr-]nsa ochii din noaptea osp[\ului, cei ce-au p[truns ca ni=tes[ge\i aprinse ]n carnea celeilalte femei. Apoi =i Petri=or erar[u, pl`ngea mult p`n[ ]nvine\ea, iar c`nd ]i d[dea \`\a ]n gur[,mu=ca sf`rcul cu gingiile parc-ar fi vrut s[ se r[zbune c[ maic[-sa n-a s[rit mai cur`nd. M`ng`indu-l =i hr[nindu-l, Ana ]=i zi-cea de multe ori:

— Numai Ion e pricina...}=i sim\ea inima seac[ =i goal[ ca o pung[ zv`rlit[ ]ntr-o

margine de drum de un trec[tor nep[s[tor. }ncetul cu ]ncetul

Liviu Rebreanu

120

=i mintea i se stinse, parc[ toate cutiu\ele s-ar fi de=ertat spre al[sa locul slobod numai pentru dou[ chipuri tot mai deslu=ite,care i se plimbau de ici-colo, greoaie, ap[s[toare =i dureroa-se, silindu-i sufletul s[ se ]mpace cu el =i chiar s[ le ]ndr[geasc[:Avrum =i Dumitru. +i am`ndoi se ar[tau ve=nic a=a cum ]iv[zuse ultima oar[: ovreiul cu =treangul de g`t, cu p[rul umedde sudoare, cu genunchii ]ndoi\i sub scara din =ur[, iarmo=neagul cu briciul deschis ca un compas =i ridicat sus ca s[nu se taie, =i cu o falc[ alb[ de spum[ de s[pun. Chipurileacestea o sp[im`ntau =i ]i st`rneau o ]ntrebare pe care n-o putea]mbr[ca ]n cuvinte =i nici m[car n-o putea l[muri bine. Vedeadoar limpede c[ oamenii, care au tr[it =i au suferit ca =i d`nsa,au p[strat ]n ochii reci at`ta lini=te =i ]mp[care ]nc`t ]i era parc[necaz c[ nu poate dob`ndi =i ea nep[sarea lor alinat[.

C`nd se desprim[v[r[, Ana ]=i f[cu obiceiul de-a se duce]n fiecare zi pe la tat[l ei, pe-acas[. Nu-=i d[dea seama de cese duce =i nici n-o ]ntreba nimeni. Ion era bucuros c[ nu-i maizbiar[ copilul ]n creieri =i c[ nu mai e nevoie s-o vad[ ve=nicbosumflat[ ca o prevestire de r[u... Vasile Baciu rareori schimbac`te-o vorb[ cu d`nsa; o afurisea ]ns[ c[ din pricina ei a trebuits[ ajung[ averea lui pe m`inile unui t`lhar care azi-m`ine poates[-l scoat[ =i din cas[.

De la Glaneta=u p`n[ la tat[l ei, o postat[ buni=oar[, Ana,cu copilul ]n bra\e, mergea ca o n[luc[, f[r[ s[ se uite ]ndreapta ori ]n st`nga, trec`nd pe l`ng[ oameni f[r[ s[ deabine\e =i bolborosind cine =tie ce... Cei ce o ]nt`lneau ]=i f[ceaucruce; prin sat se =optea ca s-a smintit la minte s[rmana fe-meie, iar unii mai milo=i oc[rau pe Ion =i pe Vasile c-au b[-tut-o p`n[ au n[ucit-o de tot... Ea intra ]n cas[, se ]nv`rteapu\in, ca =i c`nd ar fi c[utat ceva pierdut de mult, apoi se a=ezape o lavi\[, ]=i al[pta copilul, mut[, cu ochii ]n gol, pe urm[deodat[ se scula =i pleca precum venise.

Odat[ ]ns[, merg`nd spre casa p[rinteasc[, un glas b`lb`it=i hodorogit o trezi din aiureal[:

— Ana!... Ana!... Stai... vino-ncoa!...

Ion

121

Femeia se opri speriat[. Savista-oloaga, ]n poarta ogr[ziilui Trifon T[taru, ]i f[cea semne desperate cu m`na. Ziua eracald[, alintat[ de soare. Noroiul pe uli\[ se zbicise. Ramurilepomilor, sp[late de rugina iernii, ]=i ]nverzeau mugurii.

Ana se mir[ v[z`nd pe Savista.— Aici e=ti? o ]ntreb[.— Aici... Venit dinadins pentru tine... S[-\i spun, clef[i oloa-

ga r`njind, dar cu privirea m`nioas[ =i d`nd din m`ini parc-arfi vrut s[ se ridice ]n picioarele ei sub\iri =i corcite.

Nevasta =tia c[ Florica, de c`nd s-a m[ritat, luase pe Savis-ta la d`nsa. Ba auzise cum George s-ar fi l[udat c[tre oamenic[ oloaga are s[-i poarte noroc ]n cas[, asta drept r[spuns ce-lor ce, voind s[-=i bat[ joc, spuneau c[ Florica n-are zestre,afar[ dac[ n-o str`nge pe Savista ca s[-i cer=easc[ pomanatrec[torilor. „De ce s-o fi ]ntors oloaga ]napoi la Trifon T[taru?“se g`ndi Ana apropiindu-se.

Savista ]i spuse ceva c[sc`nd gura c`t o =ur[, g`f`ind =i silin-du-se ]n acela=i timp s[-=i mulcomeasc[ glasul s[ n-o aud[ cum-va cineva, de=i nu se z[rea \ipenie de om primprejur =i numai]n =an\ul de peste drum scormonea groh[ind un mascur legatde-un picior cu sfoar[ de un par din gard. Ana asculta =i nupricepea nimic.

— Mai rar, Savist[, murmur[ ea rug[toare.Oloaga rosti rar dou[ vorbe, dar apoi urm[ mai repede =i

mai b`lb`it. Din ce ]n ce ]ns[ ]i lucea mai aprig privirea =i ]ncol\urile gurii ]i cl[buceau spume g[lbui.

— Nu vie Ion... Pozn[ mare... Florica nu... George omoar[,url[ d`nsa foarte iute, amenin\`nd cu pumnii =i ]nv`rtind ]norbite ochii aproape albi de holba\i.

Apoi deodat[ Ana plec[, l[s`nd pe Savista cu gura plin[,zv`rcolindu-se ]n l[muriri aprinse. }n urechile Anei p[trunsese„Ion, Florica, George“ din care ]n\elese de ajuns. Oloaga ]ns[se ]nfurie mai r[u v[z`nd-o c[ se dep[rteaz[, =i r[cni dup[ eascutur`nd pumnii:

— +i pe tine omoar[, t`rf[... Tu la=i pe Ion...

Liviu Rebreanu

122

F[cu o sfor\are mare s[ se repead[ ]n urma Anei, dar pi-cioarele betege ]i r[maser[ \intuite pe loc =i doar cu fa\a seplec[ p`n[-n p[m`nt, \ip`nd mai gros:

— Ion vrea Florica... George omoar[... To\i, to\i, to\i!...Ana nu mai auzea dec`t: Ion, Florica, George... +i merse

ca alt[dat[, drept ]nainte, p`n[ la casa ]n care a copil[rit. Tat[lei nu era acas[. Lu[ cheia de sub grind[, unde =tia c[ o as-cundea, deschise u=a =i se a=ez[ pe lavi\[. Copilul sc`ncea. }lleg[n[ pu\in ]n bra\e, apoi ]i acoperi gura cu \`\a.

}=i sim\ea capul greu ca plumbul. }n ne=tire str`ngea la pieptcopilul care \oc[ia lacom. Se uita mirat[ prin cas[ parc-ar fi v[-zut-o ]nt`ia sau ultima oar[. Nimic nu era schimbat. Patul,masa, lavi\ele, scaunul, dulapul cu vase, doni\a de ap[, lampasp`nzurat[ ]n tavan... Toate ca totdeauna. Numai cuptorulp[rea mai negru, cu gura-i mare, f[r[ fund... Privind cuptorul,o s[geat[ ]i trecu prin minte =i deodat[ parc[ s-ar fi ]ntors ]na-poi pe o cale spinoas[... Parc[ e ]ntuneric bezn[... Lespedearece ]i g`dil[ talpa cum se suie pe cuptor =i inima-i bate s[-isparg[ coastele... Se urc[ ]ncet s[ nu-i f`=`ie c[ma=a, s[ nude=tepte pe tat[l ei care sfor[ie beat ]n pat... }n culcu= e cald...O m`n[ b`jb`ie, ]i atinge glezna u=or =i ea =tie c[ e m`na luiIon, c[ruia ]i p`r`ie oasele suind =i lungindu-se l`ng[ ea... +iinima-i bate mereu... Cum ]i bate...

Apoi deodat[ se cutremur[ =i, dezmeticindu-se, ]=i aduceaminte, f[r[ s[-=i dea seama de ce, c[ ]ndat[ dup[ nunt[, Ion s-a]mprietenit ca un frate de cruce cu George, c[ merge deseori pela d`n=ii, c[ ve=nic se sf[tuiesc ]mpreun[, la c`rcium[ beau]mpreun[, umbl[ =i prin Jidovi\a ]mpreun[... De unde =tie eatoate acestea? Habar n-are, dar =tie sigur... i-a spus cineva... ChiarIon a spus-o acas[ Zenobiei, l[ud`ndu-se =i l[ud`nd pe George...

+i atunci i se p[ru c[ gura cuptorului se casc[ mai mare =ise apropie de ea. Copila=ul sc[pase sf`rcul s`nului =i sc`ncea...Ana se scul[ brusc, ]ncuie u=a, puse cheia bine. Din spatesim\ea amenin\area gurii uria=e, fl[m`nde, ]nc`t nu mai]ndr[zni s[ se uite ]napoi.

Ion

123

Savista era tot unde o l[sase. Trec`nd prin fa\a ei, o v[zucum scuip[ =i o auzi cum r[cne=te mai avan:

— Omoar[ George to\i... Ru=ine... Hu... Huo!...Ana ]ns[ se gr[bea ca =i c`nd ar a=tepta-o cineva acas[. Opin-

cile ei plesc[iau pe uli\a uscat[ =i soarele o frigea ]n spinare.C`nd intr[ ]n ograd[, porti\a sc`r\`i at`t de jalnic c[-i zg`rie

inima. Ion cioplea o oi=te, cu m`necile suflecate, h`c[ind dec`te ori izbea cu toporul; se opri o clip[, se uit[ dup[ ea =ilucirea ochilor i se potoli v[z`nd-o, parc[ s-ar fi ]ntrerupt dinvedenia celeilalte. Ana ]ns[ trecu pe l`ng[ el f[r[ a ]ntoarcecapul. U=a tinzii era deschis[, neagr[: pe pragul de sus seprelingea o perdea de fum albastru. }n cas[, pe pat, se odih-nea Glaneta=u, cu fa\a-n tavan, cu gura c[scat[, horc[ind. Lavatr[, Zenobia sufla ]n foc cu ochii ro=ii umfla\i; z[rindu-=i nora,o lu[ ]ndat[ la oc[ri, dar ne]ncet`nd de-a scormoni t[ciunii =ide-a sufla:

— Ai ]nceput s[ forfote=ti toat[ ziulica prin sat, tu nevast[...fuuuu... ffff... fff... =i colea-s toate balt[... ff... Parc-ai fi din \i-gani, nu din oameni de omenie... V[d c[ nu mai ai... fffuufff...nici un pic de ru=ine... fff... nici obraz...

Femeia auzea vorbele =i nu le pricepea rostul. Toate i sep[reau ca prin vis. St[tu pu\in ]n mijlocul casei. Copila=ulg`ngurea. Pe urm[, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte, a=ez[ copilulcu b[gare de seam[ la picioarele Glaneta=ului, ]l ]mbondoribine ]n c`rpe =i-l ]nchin[ de trei ori... F[c`nd aceasta parc[ iaruit[ ce vruse =i iar r[mase pierdut[, cu ochii ]ntreb[tori... Apoitres[ri =i ie=i brusc ]n tind[, unde cotrob[i prin toate ungherele,foarte am[r`t[ c[ nu g[sea ce c[uta. Porni ]n ograd[ =i-n prago lovi drept ]n fa\[ lumina vie a soarelui prim[v[ratic, silind-os[ clipeasc[ aiurit[ din ochi. Cu obrajii galbeni, sup\i, cu nasulsub\iat, cu barba ascu\it[, p[rea ]ns[=i desperarea. }i veneas[-=i fr`ng[ m`inile =i nu putea... Un g`nd nou ]i r[s[ri ]n creieri=i fugi drept ]n grajd...

Acolo, p`n[ s[ se obi=nuiasc[ cu ]ntunericul, b`jb`i pu\in.Apoi v[zu pe Joiana, vaca ei de zestre, cu spinarea osoas[ =i

Liviu Rebreanu

124

cu =oldurile largi, ie=ite afar[ ca dou[ lope\i, parc[ ve=nic ar fifost fl[m`nd[, =i cu ugerul at`rn`ndu-i p`n[ aproape dep[m`nt. Joiana se uit[ la ea cu ochii mari, lini=ti\i =i melanco-lici, ca =i c`nd ar fi ]ntrebat-o: ce vrea? Ana ]i m`ng`ie =oldul,dar Joiana, nemul\umit[, ]ntoarse capul =i-=i v`r] botul ]nr[m[=i\ele de ogrinji, sufl`nd puternic pe n[ri spre a ]mpr[=tiapraful din fundul ieslelor... Al[turi rumega Dumana lui Ion, iarmai departe, tot pe m`na dreapt[, doi cai sl[bu\i nechezau cun[dejde. }n st`nga erau boii, culca\i, somnoro=i.

Ana ]ns[ ]nt`rzia mereu. Se oprea, uit`nd ce c[uta, =ipornea iar doi pa=i, reamintindu-=i. Ajunse la cote\ul unde\inuse vi\elul pe care Ion l-a v`ndut ca s[ pl[teasc[ avocatu-lui. Pe un st`lp, ]ntr-un cui de lemn, at`rna =treangul nou-nou\,cu care lega vi\elul c`nd ]l alegea la muls. Lu`ndu-l =i]ntinz`ndu-l ]n m`ini, z`mbi cuprins[ de bucurie mare. Pe urm[se uit[ ]mprejur. Tavanul er[ foarte jos, aproape s[-l atingi cudegetele, =i se odihnea pe grinzi groase, necioplite. Trecucap[tul =treangului pe dup[ cea dint`i dinspre u=[, l`ng[ Jo-iana, =i ]l leg[ cu un nod ]ntreit. L[rgi bine la\ul din cel[laltcap[t =i-i d[du drumul, privind cum se leag[n[ de ici-colo,din ce ]n ce mai u=or. Privind a=a ]i ap[ru ]n minte din seninAvrum =i se mir[ c[ sp`nzuratul n-o mai sp[im`nta, ci parc[z`mbea straniu ca o chemare.

— O, Doamne fere=te, c[ =i eu... murmur[ Ana ]ntorc`ndu-se=i f[c`nd un pas, hot[r`t[ s[ ias[ din ]ntunericul n[bu=itor.

Printr-o cr[p[tur[ a u=ii p[trundea o dung[ de raze gal-bene ]n care jucau =i se ]ntreceau mii de firi=oare ]n toateculorile. De-afar[ auzi izbiturile de topor ale lui Ion =i unciripit zgomotos =i cert[re\ de vr[bii multe. Vru s[ mai fac[un pas =i deodat[ v[zu limpede ]n dunga de lumin[ pe Du-mitru cu briciul ]n m`n[, tremur`nd ca =i c`nd i-ar facesemn... Speriat[, se uit[ ]napoi. +treangul nu se mai mi=ca;st[tea drept, ]ntins parc[ de-o greutate mare. C`nd se g`ndide ce-o fi ]ntins, deslu=i ]n la\ capul lui Avrum, cu un r`njetcare o ]nfurie.

Ion

125

}ncet, tacticos, ]=i scoase n[frama =i o puse pe parul cedesp[r\ea pe Joiana de Dumana. Se duse apoi furioas[ sub=treangul care-i venea p`n[ la ochi. Se ]ntinse ]n v`rful picioa-relor, prinse la\ul cu am`ndou[ m`inile =i-=i v`r] capul. Sec[zni mult s[-=i potriveasc[ funia pe g`tul gol, \in`nd cu om`n[ =treangul =i cu cealalt[ la\ul. Picioarele o dureau dec`t st[tuse ]ncordat[; sim\ea c[ e aproape s[ amor\easc[...}nchise ochii =i ]ncerc[ s[ nu se mai \in[ cu m`inile de funie.De altfel nici nu mai putea de picioare; i se zg`rceau ge-nunchii. La\ul se str`ngea din ce ]n ce mai tare. N-o durea,dar i se p[rea c[ tot nu l-a potrivit bine =i-i era necaz c[ s-apripit. Sim\i o g`dilitur[ ]nc`t trebui s[ ca=te gura =i ochii.Deodat[ ]i trecu prin minte c[ acuma are s[ moar[, se ]ngro-zi =i vru s[ se ]ntind[ s[ ating[ p[m`ntul, s[ fug[ de moarte.Dar degeaba mi=ca picioarele, c[ci nu g[sea nici un sprijin.Atunci se sp[im`nt[ =i o cuprinse o ]nec[ciune arz[toare. Lim-ba i se umfl[, ]i umplu gura, ]nc`t trebui s-o scoat[ afar[...Apoi un fior o furnic[ prin tot corpul. Sim\i o pl[cere gro-zav[, ame\itoare, ca =i c`nd un ibovnic mult a=teptat ar fi]mbr[\i=at-o cu o s[lb[ticie ucig[toare... }ncerc[ s[ \ipe, darnu izbuti dec`t s[ horc[ie de dou[ ori ]n[bu=it... Se mole=i,l[s`ndu-se s[ at`rne ]n voie. Ca o fulgerare ]i mai trecu princreieri noaptea, cuptorul, durerea, pl[cerea... Pe urm[ toatese ]nc`lcir[... Ochii holba\i nu mai vedeau nimic. Doar lim-ba cre=tea mereu, sfid[toare =i batjocoritoare, ca o r[zbunarepentru t[cerea la care a fost os`ndit[ toat[ via\a...

Joiana, nemaisim\ind nici o mi=care, ]ntoarse capul =i seuit[ nedumerit[. D[du din coad[ =i atinse cu mo\ul de p[r poa-lele Anei. +i fiindc[ Ana r[mase \eap[n[, Joiana ]=i ]nfund[limba verzuie, ap[sat, ]nt`i ]ntr-o nar[, apoi ]n cealalt[ =i por-ni s[ rumege domol, plictisit[...

De-abia ]ntr-un t`rziu se auzi glasul m`nios al Zenobiei:— An[!... M[i An[!... Vai, m`nca-te-ar relele, puturoas[

=i netrebnic[! C[ toat[ ziulica bate uli\ele =i copilul mi-l las[pe cap s[ urle =i s[ m[ asurzeasc[... An[!... Fire-ai a dracului

Liviu Rebreanu

126

cu cine mi te-a f[cut nor[! Vedea-te-a= moart[ s[ te v[d,neru=inat[ =i...

— Mi se pare c-am v[zut-o intr`nd ]n grajd, morm[i Ionf[r[ s[ se opreasc[ din cioplit. Ia vezi c-o fi adormit acolo!

Zenobia se repezi =i deschise larg u=a grajdului. Luminan[v[li vesel[ ]n[untru... }n aceea=i clip[ ]ns[ femeia s[ri la oparte ]ngrozit[ =i \ip`nd ca din gur[ de =arpe:

— Tulai!... Ajutor!... S[ri\i!... Ionic[!... S-a sp`nzurat Ana!...Vai de mine =i de mine, tulai!... S-a sp`nzurat!...

Ion

127

Capitolul XI

BLESTEMUL

1C`nd v[zu Ion pe Ana moart[, sim\i parc[ o lovitur[ de

ciocan ]n moalele capului. St[tu ]n fa\a sp`nzuratei, uluit,str`ng`ndu-=i gura cu palma, =i o durere necurmat[ ]l ap[sape creieri, ca un bolovan. Acuma ]=i aduse aminte amenin\areaei din noaptea nun\ii lui George cu Florica. Mila stranie,alc[tuit[ din groaz[ =i mirare, ce te cuprinde instinctiv ]n fa\amor\ii, ]l zgudui o clip[. Dar pe urm[, obi=nuindu-se pu\in cufa\a schimonosit[ cumplit a femeii, ]l munci ]ntrebarea cum aputut el tr[i aproape un an ]n acela=i pat cu ea =i sf`r=i zic`n-du-=i c[ bine a f[cut c[ s-a omor`t... Dup[ un r[stimp ]ns[ ser[sti la Zenobia, aproape f[r[ s[-=i dea seama:

— Unde-i copilul, mam[?... Vezi de copil!... Ia du-te la copil!...Grija de copil ]i umplu toat[ mintea =i nici nu-l mai p[r[si.Vasile Baciu veni spre sear[, g[sind pe Ana a=ezat[ pe mas[,

sc[ldat[, ]mbr[cat[, cu m`inile ]ncruci=ate. Se uit[ lung la ea,]nghi\i un nod ce i se urcase ]n piept =i apoi schimb[ c`tevavorbe cu Ion, dar f[r[ s[ se priveasc[ ]n ochi. Zenobia ]ns[ ]ipovesti am[nun\it cum a venit Ana din sat, cum a pus copilulpe pat, cum a ie=it afar[, cum nici n-ar fi dat peste d`nsa dac[nu pl`ngea copila=ul...

La prohod se adun[ mai tot satul, ]nc`t oamenii umpleau=i uli\a. Praporii fluturau alene ]n adierea de prim[var[ careducea departe mirosul de t[m`ie =i aducea ]n schimb valuride miros dulce de flori de m[r. C`te-o femeie izbucnea ]n pl`nsdin c`nd ]n c`nd, iar preotul Belciug morm[ia pe nas c`ntecelede ]nmorm`ntare =i scutura mereu c[delni\a. Ion ]ngenuncheadeoparte, Vasile de cealalt[ parte a co=ciugului, am`ndoi cucapetele goale, plecate, ca ni=te vinova\i. Zenobia ]n genunchi

CUPRINS

Liviu Rebreanu

128

\inea copilul ]n bra\e, leg[n`ndu-l ca s[ nu sc`nceasc[, =i seuita ]mprejur parc[ s-ar fi m`ndrit cu frumuse\ea de]ngrop[ciune. Glaneta=u, zdrobit, cu obrajii ]n palme, pl`ngeacu sughi\uri, bolborosind dureros:

— Draga tatii... Draga tatii...Ion asculta ca prin vis c`ntecele popii =i r[spunsurile

dasc[lului. G`ndurile lui r[t[ceau ]n zigzaguri stranii, s[rindde la Ana la copil, apoi la Vasile Baciu, iar la moarta din sicri-ul de brad ]nvelit cu z[branicul aspru, =i pe urm[ deodat[ laFlorica, revenind la copilul din bra\ele Zenobiei. +i de c`te ori]i venea ]n minte copilul, avea o tres[rire de spaim[ ne]n\eleas[.

Pe c`nd preotul citea o rug[ciune lung[, ]=i aduse amintec[, ]nainte de-a scoate din cas[ co=ciugul, au sosit aci Georgecu Florica, cu fe\ele triste, =i i-au spus c[ a=a a vrut Dumnezeu,dar omul s[ fie tare, c[ toate trec pe lumea asta... Privireanevestei ]l pironise ]ntruna, posomor`t[ =i doritoare =i plin[ deimput[ri, dar totu=i parc[ r[sfr`ng`nd asupra lui o dragostemare, de-abia st[p`nit[. Lui i-a fost fric[ s[ nu bage de seam[George =i a plecat ochii... Iar acuma sim\ea privirea aceea ]ncreieri, i se plimba ]n ]nchipuire tot mai st[p`nitoare,cople=indu-i inima de o am[r[ciune din care totu=i ]ncol\e=terepede o n[dejde nou[.

Pe la sf`r=itul prohodului, ridic`nd ochii, ]nt`lni peste co=ciugprivirea lui Vasile Baciu, care-l sfredelea cine =tie de c`nd. Ion]ng[lbeni, ]ncerc[ s[ plece iar capul =i nu mai putu. Privireasocrului s[u era ca a unui =arpe uria= ce-=i ame\e=te prada ]naintede a o ]nghi\i. }n ochii lui ]ns[ Ion citi mai ales o ]ntrebare, ]nt`i]ntunecoas[, =-apoi ]ndat[ limpede ca lumina zilei: „Unde-sp[m`nturile?... }n p[m`nt se duc toate p[m`nturile...“

Atunci deodat[ ]=i d[du seama de ce se g`nde=te el at`tala copil. Adic[ prin moartea Anei ar pierde tot =i degeaba s-arfi luptat, dac[ n-ar fi copilul... Adic[ numai ]n sufletul copilu-lui \ine averea lui, numai c`t \ine sufletul copilului \ine =imo=ia... Vru s[ se uite spre Zenobia cu copilul, dar privirea luiVasile nu-i d[dea drumul =i ]ncepu s[-l frig[ =i s[-l sf`=ie, c[ci

Ion

129

]ntr-]nsa se vedea pe sine ]nsu=i ca ]ntr-o oglind[: galben, spe-riat, tremur`nd de frica amenin\[rii... Iar socrul s[u parc[ aveafa\a uns[ cu un z`mbet batjocoritor de biruin\[.

P`n[ s-a cobor`t ]n groap[ sicriul Anei, ochii lui Vasile Baciul-au urm[rit ne]ndur[tori, izgonindu-i din suflet privirea Floric[i,f[c`ndu-l s[ uite tot, chiar prohodul ]nsu=i, afar[ de copilul decare at`rna parc[ toat[ soarta lui.

}ntorc`ndu-se de la cimitir, smulse copilul de la Zenobia,ca cuprins de team[ s[ nu i-l r[peasc[ cineva. }l str`nse la piept,acoperindu-l cu bra\ele-i osoase. Petri=or sc`ncea, iar el ]l ogoiaca o doic[ iscusit[, g`ndindu-se mereu c[ duce ]n bra\e totp[m`ntul c`=tigat cu st[ruin\e =i zbucium[ri at`t de ]ndelungate.Oamenii care p`n[ acuma ]l oc[rau =i spuneau c[ din pricinalui s-a sp`nzurat Ana, v[z`ndu-l cu copilul, se ]nduio=ar[ =i-=iziser[ c[ nu poate fi vinovat el de moartea femeii.

— Ia seama, ginere, s[ nu cad[ bolnav nepo\elul! morm[i]n urechea lui un glas r[ut[cios, c`nd cotir[ ]n Uli\a Mare.

Ion se cutremur[ =i ascunse copilul sub suman, parc-ar fic[utat s[-l apere de privirea lui Vasile Baciu.

Apoi, dup[ pomeni, se sf[tui mult[ vreme cu maic[-sa ces[ fac[ cu copilul =i cum s[-l ]ngrijeasc[ =i se mai lini=ti c`ndZenobia ]l ]ncredin\[ c[ b[ie\elul e destul de m[ri=or, c[ totera s[-l ]n\arce azi-m`ine, c[ m[n`nc[ de toate, c[ are s[creasc[ c`t muntele, numai zile s[ aib[ de la Dumnezeu, =ic[ nici n-o s[ bage de seam[ p`n[ s-o pomeni cu el mare =ibun de trimis cu vitele la ima=.

— Ia seama, mam[! zise Ion totu=i, r[gu=it. Ia bine seama,c[ mi se pare c[ Petri=or e cam pl[p`nd.

— Vai de mine, omule, dar nu-l vezi c`tu-i de ro=covan =ide voinic?

— Bine, bine... Dar dac[ se ]mboln[ve=te =i moare, Doamnefere=te, apoi s[ =tii c[ n-ai trai cu mine!... Copila=ul [sta-i via\amea, mam[!

— Proclet mal e=ti, Ionic[, =i s[lhui, z[u a=a! protest[b[tr`na.

Liviu Rebreanu

130

— Eu at`ta-\i spun, ca s[ nu zici c[ nu \i-am spus... Ca ochiidin cap s[ mi-l ]ngrije=ti =i s[ mi-l ocrote=ti!

— Da ce-i cu tine, m[i b[iete? Parc[ cobe=ti a r[u, Doamneiart[-m[! se ]nchin[ Zenobia g`ndindu-se c[ mult mai trebuies[-=i fi iubit nevasta Ion, m[car c[ nu s-a ar[tat, dac[ sepr[p[de=te a=a cu firea din pricina plodului ei.

2— Rom`nul, c`nd e bun din fire, e ca prietenul meu Herde-

lea! striga Grof=oru cu at`t mai des cu c`t termenul apeluluise apropia =i Herdelea devenea tot mai mohor`t =i maine]ncrez[tor.

Sorocul era hot[r`t pentru mijlocul lui aprilie, la curtea deapel din T`rgu-Mure=ului. Herdelea num[ra zilele ca =colariila venirea vacan\elor, dar el, de ce sc[deau, de aceea se ]ntristamai mult, muncit de presim\irea c[ i-e scris lui s[ fie ]nfierat =is[-=i piard[ pensia pentru care a muncit ca robul peste trei-zeci de ani. +i azi nici m[car n[dejde adev[rat[ nu mai puteanutri, cu toate asigur[rile zgomotoase ale lui Grof=oru, c[ci =in[dejdea l-a ]n=elat at`t de cr`ncen r`ndul trecut.

Grof=oru ]i f[g[duia ]n fiecare zi =i se jura c[ se va duce lacurte =i nici nu se va ]ntoarce f[r[ achitare deplin[. }n sf`r=it,ca s[-i dea o dovad[ des[v`r=it[ de c`t ]l iube=te =i-l stimeaz[,cu vreo trei s[pt[m`ni ]nainte de termenul procesului, b[ubruder=aft cu d`nsul la ber[ria Rahova, de fa\[ fiind toat[ dom-nimea din Armadia, pup`ndu-l =i pe urm[ strig`ndu-i triumf[tor:

— Acuma mi-e=ti frate, be\ivule, =i dac[ mai ]ndr[zne=ti s[te ]ndoie=ti =i s[ te mai ar[\i cu mutra asta pl`ng[toare, apois[ =tii c[ e=ti de pozn[ cu mine!

To\i aplaudar[ gestul, iar cei ce ]nc[ nu se tutuiau cu Herde-lea urmar[ pilda avocatului, ]ncep`nd cu directorul liceului =isf`r=ind cu con\opistul de la notarul public.

}n ziua aceea Herdelea s-a sim\it ]ntr-adev[r fericit, s-a]mb[tat zdrav[n, ]nc`t d[sc[li\a a trebuit s[-i puie prosoape

Ion

131

ude la cap =i s[-l oc[rasc[ toat[ noaptea... Dar a doua zi triste\eai-a revenit aceea=i, ca o umbr[ ce nu te p[r[se=te dec`t p`n[c`nd stai ]n ]ntuneric. Se g`ndea mult la Ion =i la jalba lui. Iac[,Ion =i-a v[zut de ale lui, s-a =i ]mbog[\it... Pentru Ion jalba a fostun accident u=or, din care scapi teaf[r =i mai bucuros de via\[.Ce-i pas[ lui c[ va =edea la r[coare o lun[ de zile? Poate e =imul\umit c[ astfel are prilejul s[-=i odihneasc[ pu\in ciolanele...Pe c`nd pentru d`nsul jalba a fost lovitura grea care i-a schim-bat brusc linia vie\ii. Un lucru de nimic cum hot[r[=te soartaomului, cum ]i r[v[=e=te tot mersul vie\ii! Piatra mic[ r[stoarn[carul mare... Un fir de nisip care s-a mi=cat din loc =i a pr[v[litst`nca ]ntreag[... +i parc[ totdeauna lucrurile m[runte =ine]nsemnate pricinuiesc pr[bu=irile grele, ca =i c`nd omul,m`ndru =i ]ncrez[tor ]n puterile lui, ar fi o juc[rie =i poate maipu\in ]n m`na unei tainice =i ]nfrico=[toare fiin\e st[p`nitoare...

Tocmai cu c`teva zile ]nainte de ]mplinirea soartei, Herde-lea se pomeni iar cu Ion care venea cu vestea mor\ii Anei =icu rug[mintea s[-i fac[ ceva s[-=i poat[ isp[=i os`nda ]n]nchisoarea judec[toriei din Armadia, ca s[ nu se mai dep[rtezepe la Bistri\a...

— S[-\i fac, Ioane, cum s[ nu-\i fac! zise ]nv[\[torul am[r`t,roz`ndu-=i unghiile ca s[-=i st[p`neasc[ pornirea. C[ \i-am maif[cut =i alt[dat[, =i vezi bine pe unde am ajuns, vezi, pe dru-muri, om b[tr`n... Dar s[-\i fac, fire=te...

Ion se uit[ drept ]n ochii lui, cu o emo\ie sincer[ ]n toat[]nf[\i=area, ca =i c`nd cuvintele lui Herdelea i-ar fi atins ]n su-flet o coard[ care n-a vibrat de mult.

— Sunt tic[los, na=ule, rosti apoi d`nsul molcom. Suntemr[i =i pro=ti, vai de p[catele noastre... M-a b[tut Dumnezeu,mai r[u nu se poate. |i-am gre=it, v[d bine... Dar Dumnezeuajut[ pe omul bun... Dumnezeu are s[ te m`ng`ie pentrugre=eala mea...

— M[ mir cum m-am luat eu dup[ n[t`ngiile tale, Ioane?Trebuia s[ te dau pe u=[ afar[, nu s[ m[ potrivesc \ie, mur-mur[ ]nv[\[torul, ]nduio=at =i cu ochii umezi.

Liviu Rebreanu

132

— A=a-i omul c`nd ]i ia Dumnezeu mintea, f[cu Ion cu altglas, mai aspru, ]n care se sim\ea p[rerea de r[u c[ s-a l[sat oclip[ ]nvins de sl[biciune pentru grijile altora. Dar dumneatas[-mi faci acuma o jalb[ frumoas[, cum zic, c[-\i pl[tesc,na=ule...

Herdelea ]i f[cu peti\ia cuvenit[. Vorbele schimbate cu omulcare i-a pricinuit toat[ nenorocirea de azi ]i s[dir[ ]n inim[ unbob de ]ncredere. }=i zicea „pe omul bun ]l ajut[ Dumnezeu“,=i g[sea parc[ m`ng`iere. Avea ]ns[ =i remu=c[ri c[, ]n nero-zia =i z[d[rnicia lui, de multe ori =i-a b[tut joc de cele sfinte.+i de-aci ]ncolo, seara, ]ntins ]n pat, dup[ ce stingea lampa,cu fa\a-n sus =i cu m`inile ]mpreunate pe piept, se ruga ]n g`ndfierbinte s[-i ierte Dumnezeu r[t[cirile =i s[-l scape =i acuma,ca totdeauna, din impasul ]n care l-a aruncat propria-i vin[.

Grof=oru avea s[ plece singur la T`rgu-Mure=ului, la jude-carea apelului. Herdelea trebuia s[ r[m`n[ la cancelarie, acas[,c[ci nu era obligat s[ se prezinte =i ar fi cheltuit bani mul\i za-darnic... De=i, plec`nd din Armadia la amiaz[, seara ajungea la\int[, s-au f[cut mari preg[tiri de drum. Doamna Grof=oru, ofemeie dr[gu\[, gr[sun[, gospodin[, umplu un cuf[ra= numaicu merinde, ca s[ aib[ omul ]n tren ce s[ m[n`nce. DoamnaHerdelea, cu care se ]mprietenise bine, i-a fost de mult ajutor.Chiar ideea merindei de la d[sc[li\a pornise =i fusese g[sit[ mi-nunat[... La plecare erau de fa\[ am`ndou[ familiile, ]n careintrau cei cinci copii ai avocatului. Se v[rsar[ lacrimi abunden-te, numai Grof=oru se uimi tare =i porunci lui Herdelea s[ fieabsolut lini=tit =i s[ aib[ ]ncredere ]n el =i ]n Dumnezeu.

Nevasta avocatului, d[sc[li\a =i Ghighi hot[r`ser[ ]n tain[s[ ajuneze toat[ ziua procesului... Seara, familia Herdelea st[tup`n[ t`rziu, l[ud`nd pe Grof=orenii care-s ni=te oameni cumnu s-au v[zut mai de inim[, =i dr[m[luind fel de fel de n[dejdi.C`nd se culcar[, ]n ]ntuneric se auzi limpede =o=[itul buzelortuturor trei rug`ndu-se din inim[ s[ binecuv`nteze Atotputer-nicul ziua de m`ine =i s-o ]ntoarc[ spre binele celor n[p[stui\i...Chiar ]n aceea=i vreme murmura =i doamna Grof=oru un Tat[l

Ion

133

nostru pentru bietul cre=tin, dup[ ce pusese pe to\i cinci copiii]n genunchi s[ zic[ o rug[ciune anume pentru „mo= Herdelea“.

F[r[ s[ =tie de planul femeilor, ]nv[\[torul ]=i propusese =iel s[ ajune ]n ziua cea mai grea din via\a lui. Se trezi ]n zoriizorilor =i nu mai putu adormi de grij[ =i de emo\ie. Ca s[-itreac[ vremea, vru s[-=i aprind[ luleaua, dar ]=i aduse amintela timp c[ nu te po\i spurca cu t[m`ia dracului c`nd jertfe=ti ozi lui Dumnezeu. Se perpeli ]n pat, fr[m`ntat numai depresim\iri rele. Plec[ mai cur`nd la cancelarie =i nici acolo nug[si lini=te. La pr`nz nici nu se duse acas[, spre sup[rareadoamnei Herdelea care ]l a=tepta cu masa ca de obicei.

}n sf`r=it pe sear[ veni o telegram[. Herdelea, singur ]n bi-rou, o rupse =i o citi tare ]nc`t ]l auzi =i factorul: „Achitat —Ura“. B[tr`nul oft[ o dat[ din fundul sufletului, ca =i c`nd i s-arfi ridicat brusc o piatr[ de moar[, =i apoi ]ndat[ se porni pe unpl`ns cu hohote; po=tarul, care a=tepta un mic bac=i=, o =terserepede ]n v`rful picioarelor. Dup[ ce se r[cori cu lacrimile,Herdelea trecu la doamna Grof=oru, locuin\a avocatului fiind]n aceea=i cas[. Doamna Grof=oru, ]ncerc`nd s[ r`d[, se pomenide asemenea pl`ng`nd de bucurie. Mai vru s[-=i laude pu\inb[rbatul, pe care-l iubea mult, de=i era cam =trengar, dar Herde-lea nu avea r[bdare. Sim\ea nevoia s[ comunice tuturor cunos-cu\ilor =i necunoscu\ilor vestea minunat[. La ber[rie prietenii ]lfelicitar[ =i-l ]mbr[\i=ar[, ]ndemn`ndu-l apoi s[ stropeasc[ cu ob[utur[ zdrav[n[ asemenea izb`nd[ str[lucit[, ]nc`t ]i trebui osfor\are titanic[ s[ refuze, voind s[-=i respecte deplin ajunarea...Sosi acas[ pe ]nnoptat, obosit mort de bucurie. Doamna Herde-lea ]l primi bosumflat[ c[ n-a venit la mas[, dar c`nd v[zu tele-grama, ]ncepu s[ se boceasc[ dimpreun[ cu Ghighi de r[sunacasa, parc-ar fi murit cine =tie ce rud[ scump[. Cu mare greuizbuti ]nv[\[torul s[ le ostoiasc[, spre nenorocirea lui, c[cid[sc[li\a ]l lu[ la zor: de ce n-a poftit la pr`nz =i a f[cut s[ sestrice at`tea bucate degeaba? Nici chiar c`nd ]i m[rturisi c-a aju-nat, doamna Herdelea nu se ]mp[c[ de tot, ci doar ]n sufletulei se sim\i mul\umit[ c[ =i „p[g`nul“ s-a ]ntors la Dumnezeu.

Liviu Rebreanu

134

Se culcar[ acuma devreme. }n cas[ st[p`nea o fericire mare. +itotu=i Herdelea parc[ niciodat[ n-a avut noapte mai alb[. }i erafoame =i mai ales ]l chinuia meteahna tutunului. Se ]nv`rti ceasuripeste ceasuri ]n patul fierbinte, cu genele mai grele ca plumbul... =inu era chip s[ adoarm[. De-abia spre ziu[ ]l birui somnulbinef[c[tor =i at`t de ad`nc c[ diminea\a trebui s[-l scuture de dou[ori d[sc[li\a p`n[ s[-l de=tepte, ca s[ nu ]nt`rzie tocmai acumac`nd avocatul nu-i acas[ =i toat[ cancelaria e ]n seama lui.

La amiaz[ f[cur[ cu to\ii o plimbare p`n[-n Jidovi\a s[a=tepte pe Grof=oru... Copiii auzir[ cei dint`i clopo\eii cailor.Tr[sura se opri =i avocatul s[ri jos str[lucitor. }nainte de a-=is[ruta nevasta, se repezi la Herdelea =i, ]mbr[\i=`ndu-l furtu-nos, ]i zise:

— Ai v[zut, renegatule, ce poate face un rom`n?... Apoi de-acuma s[ mai pofte=ti s[ nu crezi c`nd ]\i f[g[duiesc eu ceva!

3Un copist pirpiriu lu[ din m`na lui Ion h`rtia prin care

tribunalul ]i ]ng[duia s[-=i fac[ pedeapsa de o lun[ la ]nchisoa-rea judec[toriei din Armadia, o suci, o ]nv`rti, c[ut[ prin dosa-re, se uit[ la d`nsul cl[tin`nd din cap dojenitor, apoi scrise ceva]ntr-un registru pr[fuit, ]i d[du un bilet galben =i-l trimise: „]nfundul gangului, unde vezi o t[bli\[ neagr[ cu chei multe“.

Din gang Ion se pomeni deodat[ ]n curtea ]nchisorii. Orecunoscu numaidec`t, nu degeaba a v[zut-o doar a=a de bineodinioar[, c`nd a avut pozna cu Simion Lungu. Str`ngerea deinim[ de atunci ]i ]ng[lbeni fa\a =i acuma. Curtea str`mb[ erapustie. Pardoseala de piatr[, tocit[, r[sfr`ngea lucirea soare-lui. Ferestrele cu z[brele ]ncruci=ate sc`nteiau ]n b[taia razelorcalde. }ntr-un geam, un cap tuns, cu barba ]nnegrit[ de \epinerase de mult, st[tea nemi=cat, parc[ ochii, singuri vii, s-ar fi]mb[tat sorbind lumina zilei. Ion se cutremur[ u=or =i-=i f[cucruce, ridic`nd apoi privirea spre cerul albastru pe care ici-colo albea c`te un noura= ]ncremenit ]n v[zduhul limpede.

Ion

135

B[tu la u=a cu chei multe =i din[untru auzi un glas aspru,gros, m`nios. Intr[ ]ncet, strecur`ndu-se parc[ s[ nu fac[ zgo-mot. }n od[i\a luminoas[ v[zu pe paznicul de odinioar[, care-l]nt`mpin[ cu un dispre\ fulger[tor, ]n vreme ce altul, =ez`ndla o mescioar[, ]ntinse m`na dup[ biletul galben, ca unul ce=tia c[ aici nimeni nu vine f[r[ asemenea h`rtie.

— Numero cinci! morm[i cel ce ]i ceruse biletul, perom`ne=te, ca s[ ]n\eleag[ =i Ion despre ce e vorba.

Paznicul cel[lalt ]i lu[ briceagul, chimirul =i traista cu me-rinde ce i-o preg[tise maic[-sa, zbor=indu-se:

— Aici nu m[n`nc[ nimeni extra, bre!Ion vru s[-=i apere mai ales merindea, g`ndindu-se c-ar fi

p[cat s[ se strice ori s[-i m[n`nce paznicii at`tea bun[t[\i, daro team[ ciudat[ ]l str`ngea de beregat[ =i nu putu scoate niciun cuv`nt. Urm[ ca un miel pe paznicul ursuz care-l v`r] ]ntr-ocelul[ str`mt[ =i-i porunci s[ p[streze cur[\enia =i s[ nu fac[g[l[gie. Apoi r[mase singur ]ntre patru ziduri goale =i auzi cheia]ntorc`ndu-se ]n broasc[ de dou[ ori, cu un sc`r\`it strepezi-tor. St[tu c`teva clipe uluit, uit`ndu-se ]mprejur. Inima ]i b[teaca =i c`nd nu =i-ar fi g[sit locul. Apoi ]ncepu s[ umble de colop`n[ colo tot mai repede, ca o fiar[ prins[ ]n cu=c[, cu ochii]ns[ mereu la fereastra prin care nu vedea dec`t o palm[ decer foarte dep[rtat.

Dup[ un r[stimp ]ns[ se potoli brusc =i ru=inat de at`ta tul-burare. „Ei, parc[ nu =tiam eu c-a=a trebuie s[ fie!... Amu ce-ovrea Dumnezeu!“ ]=i zise d`nsul oprindu-se ]n mijlocul celulei.

}=i ]mp[turi cu b[gare de seam[ sumanul, ]l potrivi pedu=umea ]n col\ul de l`ng[ u=[ =i se lungi jos. Se sim\ea truditca =i c`nd ar fi tras la jug. }nchise ochii =i adormi bu=tean.

Pe la amiaz[ se de=tept[ ]n r[cnetele paznicului care-lzg`nd[rea ]n coast[ cu v`rful cizmei.

— Sus, he! Sus, c`ine! Aici nu se doarme, bre! Aici se lu-creaz[!

Fu trimis, ]mpreun[ cu al\i trei os`ndi\i, s[ taie lemne acas[la domnul judec[tor.

Liviu Rebreanu

136

De-a doua zi se obi=nui. Era mul\umit. O ducea bine:m`ncare avea, somnul destul, munc[ mai mult pentru fa\[...Totu=i i se f[cea dor de-acas[ =i ]ndeosebi ]ncepu s[-l cuprind[grija de copil. Toat[ noaptea se visa ]n Pripas, dar niciodat[acas[ cu copilul, ci totdeauna la George, primprejurul Floric[i.}i era necaz =i abia a=tepta ziua de joi, c`nd trebuia s[ vie Ze-nobia cu ve=ti =i cu m`ncare.

— Ce face b[iatul? o ]ntreb[ d`nsul r[stit =i b[nuitor.— Face bine c[-i s[n[tos — r[spunse mam[-sa, ve=nic

ne]mp[cat[ c[ se pr[p[de=te at`ta cu firea din pricina st`rpituriiceleia, iar azi ad`nc sup[rat[, fiindc[ paznicul n-o l[sase s[se apropie de Ion cu merindea.

C`t era treaz, toat[ ziua numai la Petri=or se g`ndea. Aiciavea at`ta vreme s[-=i depene ]nchipuirile ]nc`t parc[-=i stor-cea creierii. Dar cu c`t se zbuciuma mai mult, cu at`ta n[=teaumai grele ]ntreb[ri la care nici nu ]ndr[znea s[ r[spund[. De-seori auzea limpede glasul socrului s[u de la ]nmorm`ntareaAnei, iar privirea lui o avea mereu ca un spin. „C`t sunt euaici, poate s[ mi-l omoare, ca s[-mi ia p[m`nturile!“ ]i tr[snideodat[ prin minte ca o lovitur[ de cu\it.

De atunci zidurile ]l ]n[bu=ir[ =i zilele trecur[ mai anevoie.}i venea s[ se repead[ la z[brelele groase din ferestre, s[ lesmulg[ =i s[ alerge acas[ la copil, s[-l apere.

Noaptea ]ns[ visurile ]l purtau numai pe la Florica. Se ve-dea cu s[pt[m`ni ]n urm[, ]nainte de moartea Anei, duc`ndu-se pe la George, vorbind de mo=ie, de munc[, pl[nuind lu-cruri de care d`nsul nici nu se sinchisea. Se ducea mereu, de=iura pe George ca pe un t`lhar care i-a r[pit cea mai scump[comoar[. Se ducea fiindc[ numai a=a putea sta aproape decomoara lui. Nu schimba o vorb[ cu ea, nici m[car o privire,=i totu=i se sim\ea fericit \i vesel. Nu =tia ce vrea, nici nu se]ntreba nimic. Se mul\umea s-o =tie aproape =i n[d[jduia. Dec`nd s-a stins Ana, s-a dus mai rar, dar cu mai mult[ n[dejdeascuns[ ]n inim[... +i acuma, c[ nu poate merge =i nici nuvrea s[ se g`ndeasc[ la ea, tot ea ]i st[p`ne=te visurile...

Ion

137

C`nd se trezea din somn, Ion sim\ea totdeauna o m`ng`ierepeste care ]ns[ lumina zilei arunca iar[=i p`nza grijilor de copil.

}n dou[ s[pt[m`ni g`ndurile =i visurile ]l sl[bir[ ca un ogar.Fa\a i se ]ng[lbeni, fruntea i se zb`rci de g`nduri. Numai ]nochi ]i ardea parc[ mai mult[ patim[ =i hot[r`re.

4Peste vreo zece zile Herdelea primi telegrafic ordinul de la

inspectorul din Bistri\a s[-=i reia imediat serviciul la =coala dinPripas. Totodat[ era ]ncuno=tiin\at c[ s-au trimis cuveniteleadrese la percep\ia din Armadia s[-i pl[teasc[ leafa ce i-a fostre\inut[ pe timpul suspend[rii.

— Dumnezeu te bate =i tot Dumnezeu te m`ng`ie, zise]nv[\[torul at`t de cople=it de fericire c[ b[u dou[ sticle debere la Rahova =i mai aduse =i acas[ un litru de vin pe care s[-lfiarb[ baba cu zah[r =i scor\i=oar[ spre a s[rb[tori ]n familiecum se cuvine ziua aceasta nu mai pu\in mare ca ziua c`nd asc[pat de amenin\area os`ndei.

Doamna Herdelea se sup[r[ ni\el cum era obiceiul ei, ]l oc[r]c[-i be\iv, dar apoi totu=i fierse =i puse vinul pentru dup[ cin[,f[c`ndu-l a=a de bun c[ Herdelea vru s[ sileasc[ pe Ghighi s[bea barem un p[h[rel, ceea ce ea fire=te refuz[ cu ]nver=unare,deoarece nu se cade unei fete s[-=i p`ng[reasc[ guri\a.

}mb[ta\i de bucurie =i, ]n ce prive=te pe Herdelea, de vin, dup[mas[ \inur[ un lung consiliu de familie. Suma de bani ce le picaplea=c[, se ]n\eleser[ repede, cu toate ro=elile domni=oarei Ghighi,s-o ]ntrebuin\eze pentru trusoul ei de mireas[ de care nimeni nu=tie c`nd poate fi nevoie. Pe urm[ veni iar pe tapet chestiadezb[tut[ odinioar[ ]n ]mprejur[ri triste: s[ se mute oare ]napoi]n Pripas sau s[ r[m`ie cu casa aici =i numai Herdelea s[ mearg[diminea\a =i s[ se ]ntoarc[ seara, ca =i Z[greanu? Doamna Herde-lea, care avea sl[biciunea c[su\ei, sus\inu un r[stimp c[ trebuies[ se mute, argument`nd ]ndeosebi cu teama ca nu cumva„p[m[tuful“ de Belciug, de necaz c[ au ie=it triumf[tori din toate

Liviu Rebreanu

138

]ncerc[rile, s[ le fac[ tocmai acuma pocinogul cu locul. Herde-lea, de=i de acord ]n principiu, se g`ndea c[ ar fi bine s[ poat[vedea =i de =coal[, dar s[-i p[streze =i leafa de la Grof=oru, ]nvoin-du-se cu d`nsul s[-i lucreze dup[-amiaza sau seara. Ar fi p[cat s[scape din m`n[ o leaf[ =i alte venituri frumoase, c[ci n-ar strica s[se g`ndeasc[ =i la zestrea Ghighi\ei. Fata cu zestre e de dou[ orimai c[utat[. Laura a trecut ca =i c[\elul prin ap[, fiindc[ a nimeritun b[iat cum rar se g[sesc. Dar unde se poate =ti norocul Ghighi\ei?

Fata se sup[r[ =i, fire=te, se jur[ c[ nu se va m[rita nicio-dat[... At`ta fu de ajuns ca s[ se ]n[spreasc[ tonul sfatului.Doamna Herdelea s[ri numaidec`t s-o ]nvinov[\easc[ vehe-ment c[ =i ea umbl[ cu fumuri ca Laura, d`nd drept pild[ fap-tul c[ nu ia ]n seam[ ]ndeajuns pe Z[greanu, care-i un b[iateminent =i pare a o iubi, ci se \ine de alte mofturi, parc[ ea arfi cea fat[ de solg[bir[u. Ghighi protest[, l[crim[, ]=i astup[urechile s[ nu-i aud[ cum ]i pomeneau de Laura care „vezi cebine e a=ezat[ dac[ ne-a ascultat pe noi“.

— Dar venit-a s[ m[ cear[? strig[ Ghighi ]n cele din urm[,desperat[. Ori a\i vrea s[-l pe\esc eu pe dumnealui, fire-ar aldracului!

Ideea c-ar putea pe\i ea pe Z[greanu i se p[ru at`t de cara-ghioas[, c[-i trecu dintr-o dat[ sup[rarea =i pufni de r`s, ceeace f[cu =i pe doamna Herdelea s[ z`mbeasc[.

Astfel consiliul se sf`r=i ]n veselie, de=i f[r[ a fi luat vreohot[r`re. Deocamdat[ r[mase ca ]nv[\[torul s[ se duc[ singur]n Pripas, ca =i Z[greanu. Pe urm[ va vorbi cu Grof=oru =i peurm[ se va vedea ce-i de f[cut.

Singur[ Ghighi se culc[ mai tulburat[. Ea ]nc[ nu se g`ndiseserios la Z[greanu. }i era simpatic, adev[rat, dar s[ se m[ritecu el? Adormi zic`ndu-=i: „Ciuda\i mai sunt =i b[tr`nii! Einumaidec`t la m[riti= se g`ndesc...“

}n noaptea aceea vis[ pe Z[greanu =i r`se prin somn a=ade tare c[ doamna Herdelea se de=tept[ =i se ]nchin[.

Herdelea, pentru reluarea =coalei ]n primire, se r[sese =i sedichisise ca un pe\itor. Porni mai de diminea\[, agale, duc`n-

Ion

139

du-=i ]n m`n[ leg[turica cu merinde pentru amiaz[. }ns[=i vre-mea parc[ voia s[ s[rb[toreasc[ ]ntoarcerea lui triumfal[. Ozi minunat[ de mai, cu soare blajin, m`ng`ietor. +oseaua sprePripas era alb[, l[ptoas[, ]n umbra P[durii Domne=ti care-=ifrem[ta domol =i fermec[tor c`ntecu-i de diminea\[, lu`ndu-sela ]ntrecere cu mierlele ce zbur[t[ceau prin holdele =iporumbi=tile fragede... Cu c`t se apropia de sat, cu at`ta ini-ma =i emo\ia ]i cre=teau ]nv[\[torului. }nt`lnea \[rani care mer-geau la lucru, care-i z`mbeau =i c[rora le r[spundea z`mbind.Sub R`pile Dracului se ]nt`lni cu Toma Bulbuc, se opri =i-i po-vesti cum nu l-a l[sat Dumnezeu. Toma cl[tin[ din cap =i sebucur[ din ochi, zic`ndu-i:

— S[ ni te \ie Dumnezeu, domnule ]nv[\[tor, c[ci e=ti de-al nostru =i ne =tim mai bine necazurile!...

Se mai opri cu Trifon T[taru, cu primarul Florea Tancu, custraja Cosma Cioc[na=, povestindu-le tuturor izb`nda cuaceea=i m`ndrie naiv[. C`nd intr[ ]n sat, se uit[ la ceas. A so-sit prea devreme. „Am venit bini=or de tot, se g`ndi d`nsul cuo fericire nem[rginit[ pe fa\[. Las[, nu face nimic! C[ tot vreaus[ v[d ce face =i c[su\a noastr[, s[raca... Bine c[ luai cheile!“

Casa cu cele dou[ ferestre mici dinspre hotar parc[-l priveacu drag.

— Ei, s[r[cu\a! Cum a stat ea pustie at`ta amar de vreme!murmur[ Herdelea ]nduio=at. Ehe, mai mult de cinci luni...Nu-i glum[!

}n ograd[ buruienele crescuser[ ]n voie. Gr[dina, ne]ngrijit[,se s[lb[ticea. Sub stre=ini se ]mp`nzise droaie de p[ianjeni,iar tencuiala pe pere\i ]ncepuse s[ plesneasc[ pe ici-colea.Cheia se ]nv`rti greu ]n broasc[. Din[untru ]l izbi ]n fa\[ unaer greu, z[pu=it. Od[ile goale r[sunau trist de zgomotul pa=ilor]nv[\[torului care se opri ]n fiecare, cercet`nd =i suspin`nd.„Ar fi trebuit s-o aerisim, s-o mai ]ngrijim, dar c`nd e omulnec[jit, nu se mai g`nde=te la nimic“, ]=i zise Herdelea ie=ind ]ncerdac =i r[sf[\`ndu-=i ochii ]n priveli=tea satului ]nve=m`ntat]n floare =i verdea\[.

Liviu Rebreanu

140

B[tr`nul Glaneta=u, din ograda lui, ]i zise respectuos „bun[diminea\a“, ridic`nd tacticos p[l[ria, ca =i alt[dat[. Zenobia,ie=ind cu nepo\elul care urla din r[sputeri, ]ncepu s[ bla-gosloveasc[ pe domnul ]nv[\[tor, c[ bine l-a adus Dumnezeu,c[ vai r[u a fost f[r[ om ]nv[\at ]n sat, c[ popa-i tot cu biseri-ca lui... Herdelea le povesti =i lor cum a primit porunca printelegraf s[ vie ]ndat[ la =coal[ fiindc[ nimeni nu =tie ca d`nsuls[ ]nve\e pe copii ce trebuie. Macedon Cerceta=u =i apoi al\ivecini se apropiar[ pe r`nd, ascult`nd glasul lui cu gura c[scat[de mirare =i mul\umire, c[ci to\i se pl`ngeau de ]nv[\[torulcel t`n[r c-ar fi luat-o prea razna.

— Ei, dar Ion pe unde-i, Alexandre? ]ntreb[ Herdelea peGlaneta=u.

— Apoi dumneata nu =tii? se amestec[ Zenobia, d`nd la oparte pe b[rbatul ei. C[ doar dumneata i-ai f[cut rugarea s[-llase s[ =ad[ ]n Armadia...

— O s[-i ajute Dumnezeu =i lui, zise Glaneta=u, ca s[ nur[m`n[ de ru=ine c[ i-a astupat muierea gura.

— A=a-i, Alexandre. Temni\ele-s pentru oameni, r[spunse]nv[\[torul d`nd din cap. Numai s[n[tos s[ fie =i ca m`ine-i aici!

Acuma sosi =i Z[greanu din Armadia, \[n\o=el, ]nv`rtind ]ndreapta umbrela de ploaie de care nu se desp[r\ea niciodat[,urm`nd astfel de aproape tradi\ia d[sc[leasc[ de-a nu pleca deacas[ f[r[ umbrel[ cum nu pleac[ soldatul f[r[ baionet[. T`n[rulsalut[ z`mbind pe Herdelea =i vru s[ treac[ ]nainte spre =coal[.

— A=teapt[-m[, colega, s[ mergem ]mpreun[, c-avemacela=i drum! ]l opri Herdelea jovial.

— Cu pl[cere, domnule colega! r[spunse Z[greanu politicos.— Tot trebuie s[-mi dai ]n primire =coala, ad[ug[ Herde-

lea cobor`nd ]n uli\[, ]n vreme ce \[ranii ascultau t[cu\i con-vorbirea domnilor.

— Da? zise t`n[rul ro=indu-se deodat[ p`n[-n v`rful ure-chilor. Nu =tiam nimic... Eu n-am fost... ]n=tiin\at...

B`lb`ia, foarte ]ncurcat. +i mai ales se ru=in[ ]n fa\a \[ranilorcare acum z`mbeau batjocoritor.

Ion

141

— Ieri mi-a venit ordinul... Telegrafic... Dac[ te vedeam prinArmadia, te preveneam! zise Herdelea sco\`nd telegrama =iar[t`ndu-i-o cu cruzimea biruitorului. Uite, colega! E isc[litchiar de inspectorul cel nou...

— Da... da... desigur... mergem... Predau... cum nu... mur-mur[ Z[greanu neput`ndu-=i veni ]n fire de emo\ie... M[ mir]ns[ c[ pe mine nu m-a ]n=tiin\at... Ce are a face? Probabil c-os[-mi vie pe cale oficial[... Nu-i nimic, m[ rog...

— Negre=it, fire=te, trebuie s[-\i vie, aprob[ b[tr`nul cusuperioritate.

La =coal[, copiii avur[ bucurie ]n ochi v[z`nd c[ intr[Herdelea care-i =i trimise ]n curte s[ se joace p`n[ ce ia d`nsul]n primire averea statului. Pe urm[, dup[ ce plec[ Z[greanu,]ncepu lec\iile cu at`ta pasiune =i emo\ie, ca =i c`nd ar fi fostpentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a unei clase. Deschise u=a, s[ intre aerulproasp[t, ]nvior[tor al prim[verii. +i copiii nepricepu\i ascul-tau =i r[spundeau u=ura\i, parc[ ]n locul tat[lui vitreg s-ar fire]ntors tat[l lor cel bun =i adev[rat.

}n pauza de la amiaz[ Herdelea, vr`nd s[-l vad[ ]ntreg satul,porni pe Uli\a din dos, schimb`nd c`te-o vorb[ la fiecare ograd[,=i ie=i ]n cap[tul dinspre S[r[cu\a. Belciug era ]n cerdacul caseisale, cu hainele p[tate de var =i de tencuial[, c[ci adineaori ve-nise =i el de la biserica nou[ unde zidarii lucrau de zor.

— Noroc, Ioane! Voinic, s[n[tos? ]i strig[ Herdelea cu glascald, prietenesc.

— Mul\umesc lui Dumnezeu, Zaharie! M[ mai t`r[sc =i eucum pot, r[spunse preotul z`mbind =i apropiindu-se de porti\[.

— +tii c[ mi-am luat iar =coala ]n seam[, zise ]nv[\[torulcu o m`ndrie pe care nici nu ]ncerca s-o ascund[.

— Bine c[ te-ai ]ntors, Zaharie, slav[ Domnului! C[Z[greanu era o primejdie pentru to\i! murmur[ Belciug serios=i sincer.

}=i str`nser[ m`na, dar nu-=i mai ziser[ nimic. Herdelea ]=iurm[ calea spre cas[, unde voia s[-=i m[n`nce merindea, iarBelciug se uit[ dup[ el o clip[, g`nditor.

Liviu Rebreanu

142

5C`nd ]i d[dur[ drumul din ]nchisoare, Ion parc-ar fi sc[pat

din pu=c[. }i b[tea inima, str`ns[-n cle=te de presim\irile rele.„Barem de n-ar fi copilul“, se g`ndea mereu, alerg`nd pe =o-seaua dintre Jidovi\a =i Pripas.

Intr`nd pe poart[ ]ns[ auzi limpede pl`nsul r[gu=it =i sl[bital copilului. „Uite... uite... A=a m[ bate Dumnezeu din senin!“

Petri=or, culcat pe spate, de-a curmezi=ul patului, gemeacu ochii ]nchi=i l[crima\i. }n r[stimpuri ridica m`nu=i\ele, leapropia =i le tremura parc[ s-ar fi c[znit s[-=i smulg[ o dureremare... Zenobia, la vatr[, alegea c[rbuni aprin=i, tocmai vr`nds[-i desc`nte de deochi; Glaneta=u ]ns[, mai ]ntristat, =edeape marginea patului, =o=[ind:

— Taci cu mo=ul, taci, taci, taci!Ion ]=i arunc[ tot calabal`cul pe lavi\[ =i p[=i l`ng[ pat.— S-a dus, degeaba, s-a ispr[vit! zise d`nsul uit`ndu-se o

clip[ ]n fa\a supt[ =i bolnav[ a copilului.— Amu las[ c[ n-a mai fi nimic... Pesemne l-a deocheat

cineva, c[ oameni r[i sunt destui! r[spunse Zenobia, de la vatr[,sufl`nd ]n j[ratic.

Glasul ei lini=tit schimb[ deodat[ groaza lui Ion ]ntr-o furien[prasnic[. I se p[ru c[ maic[-sa ]nadins vrea s[-i ucid[ copi-lul. Se ]ntoarse la ea ca un nebun, ]i puse m`na ]n p[r =i ]ncepus[-i care la pumni cu sete, r[cnind:

— }mi omori copilul, ai?... }ntr-adins... mi l-ai... omor`t!...De spaim[, dintru-nt`i Zenobia nici nu se g`ndi s[ se vaite,

ci se f[cu ghem, h`c`ind sub lovituri. Trebui s[ sar[ Glaneta=u,s-o scape din m`inile feciorului, lu`nd astfel =i d`nsul c`tevaghionturi ]n ]nv[lm[=eal[.

— Tulai, c[ m-a omor`t t`lharul! zbier[ acuma Zenobia zbu-ghind-o afar[ ]n ograd[, cu p[rul v`lvoi. Tulai, oameni!... Tulai!...

}=i potrivi n[frama pe cap =i apoi se ]ntoarse iar ]n cas[,blestem`nd vajnic pe Ion care, r[corit, se a=ezase la mas[, cuochii la copil, f[r[ s[ aud[ altceva, afar[ de pl`nsul neputinciosce-l sf`=ia ca ni=te ]mpuns[turi de pumnal.

Ion

143

Zenobia, c[ut`nd totu=i s[-l ]mbuneze, urm[ preg[tirile dedesc`ntec ]n care de altfel era mare me=ter[. Aduse de la f`nt`n[o cofi\[ de ap[, lu[ o ulcic[ plin[ =i o a=ez[ pe vatr[. Apoi cucle=tele ]n m`na st`ng[ apuc[ un c[rbune =i-l slobozi ]n apane]nceput[, f[c`nd ]ndat[, cu un cu\it ce-l avea ]n dreapta, sem-nul crucii ]n ulcic[, murmur`nd „nou[“. Puse alt c[rbune, f[cualt[ cruce =i num[r[ „opt“ =i a=a mereu p`n[ ajunse cunum[r[toarea la unu. Jarul sf`r`ia ascu\it =i b[tr`na =opti tr[g`ndcu ochiul spre Ion:

— Avai de mine c[ r[u l-a mai deocheat cineva, plesni-i-arochii s[-i plesneasc[!

}n picioare =i b[t`nd mereu cruci ]n ap[ cu cu\itul, rosti peurm[, domol, t[r[g[nat, abia ]n\eles:

— Preasf`nt[ Maic[ Precist[, de-i deocheat Petri=or cuunu, dedeochi cu doi; de-i deocheat cu doi, dedeochi cutrei; de-i deocheat cu trei, dedeochi cu patru; de-i deocheatcu patru, dedeochi cu cinci; de-i deocheat cu cinci, dede-ochi cu =ase; de-i deocheat cu =ase, dedeochi cu =apte; de-ideocheat cu =apte, dedeochi cu opt; de-i deocheat cu opt,dedeochi cu nou[, cu m`inile mele cu-am`ndou[! Petri=ors[ saie, s[ r[saie, ca aurul strecurat, ca argintul luminat!... +ide-i deocheat de ochi c[prii, =i de-i deocheat de ochi negrii,=i de-i deochiat de ochi mierii — desc`ntecul din gura mea,leacul de la Dumnezeu!...

Picur[ cu v`rful cu\itului c`\iva stropi de ap[ desc`ntat[ ]ngura deschis[ a copilului, apoi ]=i muie degetele ]n ulcic[ =i-if[cu trei cruci pe frunte, trei pe b[rbie, trei pe piept =i c`te trei]n fiecare talp[... +i ]ndat[ Petri=or ]ncet[ de-a mai pl`nge. Gemu]ns[ greu, cu ochii mari, speria\i parc[ de o vedenie ur`t[.

— To\i c[rbunii au picat la fund, morm[i Zenobia v[rs`nddintr-o dat[ apa din ulcic[ pe \`\`na u=ii. A fost deocheatb[ie\a=ul dare-ar Dumnezeu s[ fie sub p[m`nt de trei st`njeniochii care nu las[-n pace suflete nevinovate!

Ion r[mase nemi=cat pe lavi\[ cu cotul pe mas[ =i nici nuse atinse de m`ncarea ce i-o puse dinainte mam[-sa. Capul ]i

Liviu Rebreanu

144

fierbea de g`nduri negre... }ntr-un t`rziu, arunc`ndu-=i ochiipe fereastr[, v[zu trec`nd pe Herdelea. S[ri ]n picioare, parc[l-ar fi op[rit.

„Dumnezeu mi l-a trimis!“ ]=i zise d`nsul repezindu-se ]nograd[, cu capul gol, ca un z[natic.

Herdelea ]l z[ri =i se opri bucuros, ]ntreb`nd:— C`nd ai sc[pat, Ioane?... Bine c[ \i-a ajutat Dumnezeu...

Iaca, =i eu m[ ]ntorsei la slujb[... Tocmai de la =coal[ viu, c-amdat drumul copiilor de pr`nz...

— }mi moare b[ie\elul, domnule ]nv[\[tor, gemu Ion ]n locde orice r[spuns. Mi se pr[p[de=te, na=ule... +i dac[ moare, ces-alege de mine? Ce s[ m[ fac?

— Ce s[ moar[?... A=a se ]mboln[vesc copiii...— Moare, moare, na=ule, simt c[ moare, st[rui \[ranul cu

at`ta convingere c[ Herdelea ]=i pierdu z`mbetul de pe buze.— Atunci cheam[ doctorul, finule!— Degeaba-i, na=ule... Ce s[ fac[ doctorul dac[-i m`na

lui Dumnezeu la mijloc? oft[ Ion uit`ndu-se drept ]n ochii]nv[\[torului cu o privire stins[ de spaim[. Asta-i pedeapsa mea,na=ule... Asta-i... Nu \i-am spus eu deun[zi?

— R[u, f[cu Herdelea g`nditor. Dac[-i a=a, e r[u...— +-amu eu r[m`n iar pe drumuri, na=ule, a=a-i?... Toate

p[m`nturile se ]ntorc ]napoi de unde au venit, a=a-i? ]ntreb[\[ranul at`rn`ndu-=i ochii pe buzele ]nv[\[torului ]n a=teptareaunei dezmin\iri m`ntuitoare.

— De... Bine nu-i, nici vorb[, zise Herdelea ]ncet, =ov[ind.Dar nici tocmai a=a de r[u nu-i, cum te temi tu... C[ doar e=titat[l copilului =i ]n caz de moarte, Doamne fere=te, tu e=ti, tatae mo=tenitorul... Cel pu\in a=a cred eu...

— Dar socrul? Vasile Baciu? se holb[ Ion necrez[tor.— Apoi de... =i el ar putea zice multe... C[ ce a dat, pentru

fata lui a dat... Dac-a murit fata =i ar muri =i copilul, tepomene=ti c-o s[ cear[ s[-i ]napoiezi averea... De, =tiu eu?...Dar mai bine s[ c[uta\i s[ v[ ]n\elege\i, c[ vezi bine cum umbl[judec[\ile, numai cu ponoase.

Ion

145

Ion r[mase totu=i mul\umit. Dac[-i vorba de ]nvoial[, apoi]nseamn[ c[ nu-i poate lua nimeni nimic f[r[ lupt[.

}n cas[ Petri=or pl`ngea iar, mai dureros. Dar lui Ion nu i sep[rea a=a de sf`=ietor pl`nsul ca adineaori.

A doua zi veni Vasile Baciu, care auzise c[ copilul trage s[moar[. Ion ]i p`ndi toate mi=c[rile. Vasile Baciu era lini=tit; ]lm`ng`ie pu\in =i sf[tui pe Zenobia s[ pun[ pe p`ntecele um-flat al bolnavului t[r`\e c[ldicele muiate ]n lapte dulce de la ovac[ cu ]nt`iul vi\el. Numai la plecare spuse lui Ion:

— Nu trebuia s[-l ]n\[rca\i a=a de micu\... Amu dac[ moare,ce te faci?

Avea ]n privire ceva iscoditor. Ion ]ns[ r[spunse nep[s[tor:— Ce s[ fac, socrule? O s[-l ]ngrop[m... Dac[ nu i-a dat

Dumnezeu zile, putem noi s[-i d[m?Vasile Baciu tu=i pu\in, parc-ar fi vrut s[ zic[ ceva =i s-ar fi

r[zg`ndit.— Apoi pace bun[! murmur[ d`nsul scurt, ie=ind.Ion ]ncepu de-acum s[ se g`ndeasc[ la ]nmorm`ntare, so-

cotind c`t va trebui s[ cheltuiasc[ =i hot[r`nd s[-l a=eze l`ng[Ana, c[-i loc mai frumos =i mai larg.

Apoi Petri=or se topi ceas cu ceas. A patra zi nu mai avu pl`ns,ci doar un horc[it aspru, ca =i c`nd tragi cu fer[str[ul ]ntr-un lemnprea tare... Atunci Ion aduse din Armadia pe doctorul Filipoiu.C`nd sosi ]ns[ cu doctorul, g[si copilul rece. V[z`ndu-i burtaumflat[ =i v`n[t[ ca o tob[, Filipoiu str`nse din umeri:

— L-a\i otr[vit cu cine =tie ce bazaconii de m`nc[ri... Dac[m-a\i fi chemat p`n[ a nu se umfla, poate c[-l sc[pam...

Dup[ ]nmorm`ntare Vasile Baciu, ]ntunecat =i posomor`t,veni ]ndat[ la Ion care ]l a=tepta:

— Amu, ginere, s[ ne ]n\elegem omene=te, zise d`nsul f[r[mult ]nconjur. Ana a murit, copilul a murit... Dumnezeu s[-iierte, c[-n m`na lui ni-i soarta =i via\a... Zestre \i-am dat destul[,Ioane. +i c`t[ nu \i-am dat, mi-ai luat-o tu cu puterea, c-a=a aivrut. Ai v[zut c[ n-am zis nimic =i \i-am dat tot. C[ doar copi-lului meu ]i d[deam... Nu gr[iesc bine, Ioane?

Liviu Rebreanu

146

Ion t[cu, cu ochii ]n alt[ parte. Vasile Baciu urm[, tot lini=tit:— Bine... Dar acuma, dac[ a murit =i Ana =i copilul, cu-

vine-se ca ce-a fost al lor s[ se ]ntoarc[ ]napoi la mine. A=a-ilegea =i omenia... De aceea am venit, s[ n-avem pe urm[ sfad[=i ocar[...

— Da de ce s[ se ]ntoarc[ la dumneata ce-i al meu, socrule?zise Ion rece. Ce-i al meu, de ce s[ nu r[m`n[ tot al meu?

— Ce-i al t[u, al t[u s[ r[m`ie. Mie s[-mi ]ntorci numai ce-ial meu... S[-mi ]ntorci p[m`ntul...

— Nu-\i mai strica gura degeaba, socrule, z[u a=a, ca doare=ti om b[tr`n! r`se deodat[ Ion, ]ntrerup`ndu-l.

Pe Vasile Baciu r`sul ]l ]nfurie. Se st[p`ni ]ns[ =i r[spunsecu glasul mereu potolit, dar pu\in mai gros:

— Eu am vrut s[ m[ ]nvoiesc cu tine, ca cu un om deomenie. Dar nu... V[d c[ e=ti tot cum te-am =tiut. Ho\ ai fost,ho\ ai r[mas. Nu degeaba nu-i nici o s[pt[m`n[ de c`nd aisc[pat din temni\[...

— A=a-i, socrule, a=a-i iar cum zici dumneata, r`se Ionr[ut[cios. Mai bine s[-mi zici dumneata mie c[-s ho\, dec`ts[-\i zic eu dumitale. Mai bine!

— Nu-i nimic, se scul[ Vasile. Dac[ tu nu vrei s[ ]n\elegide vorb[ bun[, ai s[ ]n\elegi de r[u... N-am umblat cu judec[\ide c`nd sunt, dar amu nu te mai iert de-a= =ti de bine c[-miv`nd =i c[ma=a de pe mine!

Ion r`se mereu, ]nso\indu-l p`n[-n ograd[. Dar c`nd r[masesingur, sim\i c[ ]nd`rjirea st[p`nit[ a b[tr`nului i-a cam cl[tinat]ncrederea...

6Herdelea raport[ din vreme inspectorului, dup[ cum se ce-

rea, c[ examenul de sf`r=itul anului se va \ine ]n Pripas ]n adoua duminic[ din iunie... De=i felicitase ]ntr-o scrisoare re-spectuoas[ pe Horvat cu prilejul ]naint[rii lui ca inspector,Herdelea avea totu=i o fric[ de examenul de-acuma, cum n-aavut niciodat[. Prinsese de veste c[ noul inspector se duce s[

Ion

147

supravegheze examenele la =colile unde i se p[rea c[ nu s-auf[cut destule progrese ]n limba statului, =i astfel era sigur c[are s[ vie =i la Pripas. }=i aducea aminte de inspec\ia de-acumun an, de avertismentul de-atunci, =i-=i zicea ]ngrijorat:

— Scurt[-i fericirea ]n via\a omului...C`t fusese suspendat d`nsul, Z[greanu, av`nd alt[ metod[,

mai mult ]ncurcase copiii. }n mai pu\in de dou[ luni, deci, ar fitrebuit s[ macine materia pentru un an. }=i pusese el tot sufletuls[ v`re ]n min\ile tinere c`t mai multe cuvinte ungure=ti. Veneala =coal[ de c`nd se f[cea ziu[ =i st[tea p`n[ ]nsera, numai s[ias[ bine, s[ poat[ mul\umi pe domnul inspector... Ba mai tre-mura =i pentru Belciug care, ]nv`rtindu-se toat[ vremea cu bi-serica cea nou[, nu d[dea deloc pe la lec\iile de religie.

— Ia seama, frate Ioane, c[ vine inspectorul la examen =i o s[p[\im ur`t! ]i spunea Herdelea glume\, dar muncit ]n suflet de griji.

— Parc[ nu mai pot eu de inspectorul vostru... Dac-ai ve-dea tu ce trag cu zidarii de la biseric[, nici nu mi-ai mai pomenide inspector, z[u, Zaharie!

Nu se iubeau, dar nici nu se mai du=m[neau. Nu se c[utau,dar nici nu se mai ocoleau =i, c`nd se ]nt`lneau, schimbauc`te-o vorb[, dou[ despre treburile oficiale, ferindu-se totu=ide-a lungi conversa\ia =i mai ales de-a aduce pe tapet cevadin daraverele lor trecute.

S`mb[t[, ]n ajunul examenului, Herdelea ie=i cu to\i copiiila p[dure, aduse verdea\[ =i flori, =i ]mpodobi =coala cu ghir-lande. Sosi acas[ ]n Armadia t`rziu dup[ amiaz[, fr`nt deoboseal[, de-abia t`r`ndu-=i picioarele. Tocmai se pl`ngead[sc[li\ei c`t a muncit, c`nd ]n fa\a casei se opri o tr[sur[ =iGhighi n[v[li ]n odaie, speriat[:

— Tat[, tat[!... Inspectorul!Herdelea ]=i uit[ deodat[ orice oboseal[ =i se repezi afar[.— O, bat[-l Dumnezeu, c[ nu te mai las[ nici s[ r[sufli!

morm[i doamna Herdelea.Peste dou[-trei minute ]ns[ ]nv[\[torul intra ]n cas[ cu

inspectorul.

Liviu Rebreanu

148

— Te-am c[utat ]n Pripas... Nu =tiam c[ nu stai acolo... Eu,spun drept, nu-mi pot ]nchipui o =coal[ bun[ condus[ de un]nv[\[tor din alt[ comun[... Dar, ]n sf`r=it, o s[ vedem m`ine...

Herdelea morm[i ceva ne]n\eles. C`nd era mi=cat =i ]ncur-cat, vorbea foarte prost ungure=te. Trase un scaun inspectoru-lui, =terg`ndu-l cu batista ca s[ nu fie cumva murdar.

— Mul\umesc, zise Horvat acrit de schimonoselile limbiioficiale ]n gura unui ]nv[\[tor al statului. Mul\umesc!... Voiamnumai s[ te anun\ c[ am venit ]nadins pentru examenul dumi-tale... +tiu de r`ndul trecut c[ n-ai prea str[lucit =i vreau s[v[d c`t progres ai f[cut... Acuma ]ns[ a= vrea s[ g[sesc pe aiciun hotel sau a=a ceva pentru noaptea asta...

— Avem dou[, domnule inspector, dar mai bine e la ber[riaRahova... Curat =i ieftin! se gr[bi Herdelea s[-l l[mureasc[ ]nn[dejdea s[ scape mai cur`nd de d`nsul.

D[sc[li\a r[mase netulburat[ pe canapea, l`ng[ fereastr[,c`rpind ni=te pantaloni de-ai b[rbatului, ca s[ nu-=i mai stricehainele cele bune la cancelaria lui Grof=oru, unde avea de g`nds[-=i reia serviciul mai temeinic ]ndat[ dup[ examen. Ghighi,nedezb[rat[ de spaim[, st[tea cu buzele uitate ]ntr-un z`mbettimid =i nu-=i putea lua ochii de la inspectorul care, ]n oricecas[ de ]nv[\[tor, e privit ca un idol ]nfrico=[tor.

— Familia dumitale? ]ntreb[ Horvat.— Da, da, zise Herdelea frec`ndu-=i m`inile cu respect.

Mai aveam o fat[, care e ]ns[ m[ritat[, cu ajutorul lui Dum-nezeu... +i un fecior... de asemenea nu-i acas[...

— Cu gospod[ria, doamn[, nu-i a=a? se adres[ inspectoruld[sc[li\ei cu o galanterie impun[toare. Foarte frumos!Gospod[ria e cea mai frumoas[ podoab[ a femeii!

— Eu nu vorbesc ungure=te, zise doamna Herdelea, f[r[m[car s[ ridice nasul din lucru, cu o lini=te care pe b[rbatul ei]l ]ngrozi.

— Cum?... Nu-n\eleg! se mir[ inspectorul.— Pricep eu ce zice\i, dar nu vreau s[ vorbesc ungure=te!

Nu-mi place mie s[ m[ str`mb tr[nc[nind ]ntr-o limb[ str[in[,

Ion

149

c`nd nici n-am nevoie! sf`r`i d[sc[li\a cu o superioritate zd-robitoare =i str`ng`nd din buze, parc[ numai g`ndul c-ar puteavorbi ungure=te ]i strepeze=te din\ii.

Inspectorul Horvat nu ]n\elesese tot ce cuv`ntase doamnaHerdelea. Vedea ]ns[ c[ femeia aceasta, so\ia unui ]nv[\[toral statului, nu =tie ungure=te. +i era ad`nc indignat. Se mai]ntoarse spre Ghighi cu un z`mbet desperat:

— Poate c[ nici domni=oara nu vorbe=te?— Niciodat[... nu... n-am vorbit! r[spunse Ghighi speriat[

c-o ia =i pe ea la zor =i schimonosind cuvintele ungure=ti at`tde ]ngrozitor, c[ inspectorul se cutremur[ de durere.

— A... da, da... Dumneavoastr[ desigur nu vorbi\i ungure=te]n familie? ]ntreb[ Horvat pe Herdelea.

— Nu... adic[... ar fi greu... Femeile n-au de unde s[... M[rog... B[iatul ]ns[ vorbe=te mai abitir ca un ungur... Da... Auimit toat[ Armadia cum =tie de bine, murmur[ ]nv[\[torulsf`r=ind cu un suspin.

Inspectorul plec[ st[vilindu-=i ]n g`t revolta. Dup[ ce sesui ]n tr[sur[ ]ns[, spuse foarte grav lui Herdelea:

— Asta-i nemaiauzit, domnule! Dac[ nu po\i fi ]n\eles culimba noastr[ nici ]n casa unui ]nv[\[tor, care trebuie s[ fie unpropov[duitor sincer, atunci cum s[ progreseze ]nv[\[m`ntulungar? Cum, domnule?... Ce-am v[zut la dumneata m-a uimit=i m-a ]ntristat... }n orice caz m-ai f[cut s[ fiu foarte curios deexamenul de m`ine...

Doamna Herdelea =i Ghighi avur[ ce oc[r] toat[ seara pesocoteala inspectorului; ]nv[\[torul ]ns[ t[cu, nu-=i prea g[siculcu= ]n pat, iar a doua zi, merg`nd ]n Pripas, se ]nchin[ =ibolborosi toate rug[ciunile c`te =i le aduse aminte.

C`nd b[tu ora opt, inspectorul intr[ ]n clas[, ]naintea luiBelciug, care veni de-abia pe la nou[, cu urmele de zid pehaine. Examenul fu o tortur[ pentru ]nv[\[tor =i elevi. Horvatse amesteca ]ntruna, ]ncurca ]ntreb[rile =i, de ]ndat[ ce un copilgre=ea, ]ncrunta din spr`ncene =i se uita triumf[tor la Herde-lea. Ba de c`teva ori zise tare:

Liviu Rebreanu

150

— Cum s[ =tie, dac[ nu cunosc limba!... Nici unul nuvorbe=te cumsecade ungure=te! To\i se b`lb`ie, se str`mb[...Scandal!...

Herdelea ]ncepu s[ se scuze c[ copiii nu pot =ti perfect lim-ba, de vreme ce n-o vorbesc acas[ =i c[, de altfel, rezultatelenu sunt cum ar putea fi din pricin[ c[ el a fost ]nlocuit luni dezile cu un t`n[r care venise cu obiceiuri noi. Dar, fiindc[ in-spectorul nici nu voia s[-l asculte, se resemn[ mai ]n urm[, ]=irec[p[t[ s`ngele rece =i nu se mai sinchisi de d`nsul, examin`ndparc-ar fi singur cu =colarii, g`ndindu-se doar mereu:

— Acu fie ce-o vrea Dumnezeu din cer! Acolo-i toat[n[dejdea!

La sf`r=it veni r`ndul preotului, cu religia. Copiii, ]nviora\i,r[spundeau limpede =i cu glas tare, ca =i c`nd de-abia =i-ar fist[p`nit bucuria c[ li-e ]ng[duit s[ rosteasc[ vorba pe care opricep.

— A= dori s[-mi spun[ un elev pe ungure=te Tat[l nostru! ziseHorvat, la sf`r=it, nemul\umit c[ nu mai auzea limba statului.

Belciug, parc[ n-ar fi ]n\eles bine, ]ntreb[ mirat:— Poftim?— Zic c-a= dori s-aud Tat[l nostru ]n ungure=te conform

planului de ]nv[\[m`nt! repet[ inspectorul deodat[ mai sever.— Asta nu se poate! r[spunse preotul, hot[r`t =i scurt,

]mbujor`ndu-se de m`ndrie.— Cum nu se poate? zise inspectorul jignit de tonul r[spunsului.— Nu se poate, vorbi Belciug cu o franche\e care-l ]n[l\a,

pentru c[ elevii nu =tiu rug[ciunile pe ungure=te pentru c[ eui-am ]nv[\at ]n limba lor matern[, pentru c[ nici eu nu le =tiupe ungure=te, c[ci nici pe mine nu m-a ]nv[\at nimeni s[ lezic pe ungure=te, cum n-am ]nv[\at nici eu pe nimeni!

— M[ surprinde =i culoarea, =i ]n\elesul cuvintelor dumitale,p[rinte! zise inspectorul Horvat grav. Legea prevede c[ ]n =coli-le statului religia s[ se predea paralel ]n limba matern[ a elevilor=i ]n limba oficial[ ungar[. Vas[zic[ cer minimul posibil c`ndm[ mul\umesc cu Tat[l nostru. M[ rog, te-am convins?

Ion

151

— Domnule inspector, eu unul prefer s[ nu mai predau re-ligia ]n =coala aceasta dec`t s[-mi p`ng[resc con=tiinta =i s[z[p[cesc sentimentele credincio=ilor mei! Orice s[-mi cere\i,domnule, dar asta nu! M[car credin\a s[ ne r[m`n[ neatins[!M[car at`ta drept s-avem =i noi ]n \ara asta, ]n care ne-amn[scut =i s-au n[scut p[rin\ii no=tri =i p[rin\ii p[rin\ilor no=tri!

— Observ ]ns[ c[ limbajul dumitale nu se prea deosebe=tede cel al agitatorilor care st`rnesc z`zanie ]ntre na\iunea un-gar[ unitar[ =i ungurii de buze rom`ne? rosti inspectorul as-pru, ]ncheindu-=i haina ca s[-=i sporeasc[ autoritatea. |in s[te previn, p[rinte, c[ statul nu d[ ajutoare celor ce lucreaz[]mpotriva intereselor patriotice!

— Dac[ respectul credin\ei mele str[mo=e=ti =i ]mplinirea cin-stit[ a datoriei mele de preot ]nseamn[ agita\ie, domnule inspec-tor, primesc bucuros orice urm[ri! Dar de la ceea ce cred c[ estedatoria mea, nu m[ voi abate, ]n nici un caz! declar[ Belciug at`tde energic c[ Herdelea se f[cu mititel de admira\ie =i de fric[.

— Bine... Foarte bine... Iau not[... Probabil c[ din pricinaaceasta nu progreseaz[ =coala de-aici deloc... Foarte proba-bil!... Prea bine!... Voi lua m[surile de cuviin\[, negre=it, mur-mur[ inspectorul ]nghi\indu-=i m`nia ca s[ nu dea spectacol]n fa\a =colarilor; apoi, ]ntorc`ndu-se brusc la Herdelea, urm[:Dumneata trebuie s[ fii cam obosit, nu? Se vede c[ e=ti obo-sit!... C`\i ani de serviciu ai?

— Treizeci =i doi, b`lb`i ]nv[\[torul sp[im`ntat.— Da? Treizeci =i... A, e destul! Te sf[tuiesc s[ ceri ]ndat[

s[ te scoatem la pensie!... Te sf[tuiesc mult!... Vei avea o pen-sie frumoas[ =i te vei putea odihni, c[ci ai mare nevoie deodihn[... Vas[zic[ s[-mi trimi\i peti\ia! Din partea mea vei aveatot concursul s[ fie rezolvat[ c`t mai grabnic!

Belciug r[mase cu Herdelea ]n curtea =coalei dup[ pleca-rea inspectorului, am`ndoi descoperi\i, ]n soarele vesel =ifierbinte. Din clas[ glasurile copiilor, dezghe\ate de frica princare au trecut, veneau molcom =i topite ]ntr-un zumzet de al-bine harnice. St[teau t[cu\i, g`nditori =i tulbura\i. Apoi deo-

Liviu Rebreanu

152

dat[ privirile lor se ]nt`lnir[ =i fiecare citi ]n fa\a celuilalt aceea=izbuciumare.

— E greu de tot, Ioane! S-au pus pe capul nostru s[ ne do-boare! zise Herdelea trist =i nehot[r`t.

— Nici pe Dumnezeu nu ni-l cru\[, p[g`nii!... Vor s[ neucid[ sufletul, nu le ajunge c[ ne-au ]nc[tu=at limba! murmur[Belciug cu o ]nd`rjire ad`nc[ =i st[p`nit[.

T[cur[ iar. Primejdia parc[-i ]mprejmuia tot mai str`ns,acoperindu-i =i ]nduio=`ndu-i. Ochii lor se ]ndulcir[ privin-du-se. +i ]n acela=i timp inimile lor se umpleau de iubirea care]nfr[\e=te pe osta=i ]n fa\a du=manului.

— +i noi suntem vinova\i, Zaharie! zise preotul cu glas careiart[ =i cere iertare.

— Gre=eala iertare a=teapt[, ad[ug[ ]nv[\[torul.}=i str`nser[ m`inile ca =i c`nd ar fi f[cut un leg[m`nt.

7Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, dup[ examen, Ghighi st`nd ]n

gr[dini\a din fa\a casei, v[zu o tr[sur[ pr[foas[ apropiindu-se,care i se p[ru cunoscut[. Dar numai c`nd se opri, ]ncepu s[\ipe de bucurie copil[reasc[:

— Laura!... Pintea!... Mam[, a venit Laura!...Alerg[ la tr[sur[, se s[rut[ de nenum[rate ori cu Laura,

r`z`nd, pl`ng`nd =i ciripind ne]ncetat:— Nici nu ne-a\i telegrafiat c[ sosi\i...— Am vrut s[ v[ facem surpriz[...— Te-ai mai ]ngr[=at, Laura scump[... =i ce bine-\i =ade a=a!— Tu te-ai f[cut iar mai frumoas[...— Ei, destul, destul! strig[ Pintea glume\. Mai treci de m[

s[rut[ =i pe mine!Herdelea ie=i f[r[ hain[, cum era, =i ]mbr[\i=[ ]nt`i pe

George, ]n vreme ce, ]n urma lui, d[sc[li\a cu lacrimi ]n ochi=i cu r`sul pe buze murmur[ z[p[cit[ de emo\ie:

— O, dragii de ei... Le-o fi foame =i noi n-avem nimic gata...Dac[ =tiam, t[iam vreo doi pui... Dragii mamii, dragi!...

Ion

153

O servitoare dolofan[ cobor] tacticos din tr[sur[ cu feti\aLaurei ]n bra\e. Speriat[ de g[l[gie, copila ]ncepu s[ pl`ng[.Mam[-sa se repezi:

— D[-o-ncoace, Ilona!Vru s[ o ia, dar Ghighi s[ri s[ i-o dea ei. }n bra\ele ei ]ns[

feti\a pl`nse mai tare.— Nu te cunoa=te, Ghighi\o, de-aceea pl`nge, zise Laura,

m`ndr[. S[ vezi ]ns[ pe noi cum ne cunoa=te =i cum r`de! |i-emai mare dragul...

— D[-mi-o mie, c[ eu sunt obi=nuit[ cu copiii! f[cu doamnaHerdelea, lu`nd pe micu\a Maria de la Ghighi =i ogoind-o: Tacicu mama t`n[, taci, draga m[mi\ii scump[ =i dulce...

Fetita se lini=ti ]ntr-adev[r, spre admira\ia tuturor. Herdeleaprofit[ de ocazie =i-i pofti ]n cas[, comand`nd milit[re=te:

— }nainte... mar=! }n cas[!... A\i tr[nc[nit destul ]n uli\[!}n cas[ urmar[ noi lacrimi =i mai ales se ]ncinse o vorb[raie

care nu se sf`r=i p`n[ la miezul nop\i. Laura povestea minun[\iidespre Pintea, Pintea despre Laura =i am`ndoi despre odorullor; Herdelea zugr[vi pe inspectorul care a fost tic[los la exa-men, dar f[r[ a spune c[ i-a cerut s[ ias[ la pensie; d[sc[li\a =iGhighi ]ntre\inur[ pe Laura cu nout[\ile din Armadia, ]ntre carecea mai de seam[ era logodna Lucre\iei Dragu cu profesorulOprea... }ntre timp ]ns[ doamna Herdelea g[si destul[ vremes[ doboare trei pui mari ]n onoarea dragilor musafiri =i s[ leserveasc[ la amiaz[ un paprica= cum n-au pomenit ei nici laBistri\a.

Dup[ mas[ ]ns[ George st`rni o furtun[ c`nd spuse c[ chiarm`ine vor s[ plece cu to\ii mai departe, la S`ngeorz.

— Nu se poate! Trebuie s[ sta\i =i la noi barem o s[pt[m`n[!protest[ Herdelea ad[ug`nd apoi cald: C[ doar =i noi vrem s[ne f[lim pu\in cu voi la armadienii [=tia, ce Dumnezeu!

— La ]ntoarcere, la ]ntoarcere! zise Pintea ne]nduplecat.Acum nu-i vreme! Ceilal\i ne a=teapt[ ]n S`ngeorz de os[pt[m`n[!

— Care ceilal\i?

Liviu Rebreanu

154

Laura l[muri c[ „ceilal\i“ sunt Alexandru, fratele lui George,profesor ]n Rom`nia, la Giurgiu, care a venit ]mpreun[ cu GoguIonescu, so\ul Eugeniei...

— +i Ionel, alt frate, contabil din Cern[u\i, o complet[Pintea. Suntem at`\ia fra\i =i surori c[ numai tata =tie pe dina-far[ ]ntreg pomelnicul!... De altfel, aduce\i-v[ aminte, vi l-a]n=irat odinioar[ pe ]ndelete...

— Au luat vila Mara =i o s[ petrecem pl[cut to\i ]mpreun[,mai zise Laura. Numai s[ nu uit[m s[ telegrafiem lui Titu s[ vie=i el neap[rat, de=i eu i-am scris... dar ca s[ =tie c-am sosit...

}n sf`r=it se ]nvoir[ =i spre sear[ Herdelea cu George toc-mir[ dou[ tr[suri pentru a doua zi, p`n[ la S`ngeorz.

C[l[toria fu vesel[, cu opriri scurte prin toate satele, pe lacunoscu\i =i prieteni. Valea Some=ului se str`mta mereu, =o-seaua se pitula pe sub st`nci =i r`pi tot mai piezi=e, iar r`ul]nsu=i g`lg`ia din ce ]n ce mai m`nios... Uli\a B[ilor cote=tedin =oseaua cea mare ]n mijlocul S`ngeorzului, comun[ bogat[=i nesf`r=it de lung[. Un p`r`u gure= roade necurmat drumulce urc[ u=or printre case \[r[ne=ti p`n[ ajunge la b[ile a=ezate]ntr-un cazan ]mpresurat de dealuri ]mp[durite. Vile cochetesunt risipite =i ascunse printre brazi b[tr`ni, ]n jurul unui d`mbca o tidv[ uria=[ ]n v`rful c[ruia chio=cul alb pare o tichiu\[de clovn. La picioarele d`mbului, v[z`ndu-se de departe, din-tr-un perete t[iat ]n piatr[, izvorul Tam[duirii bolboce=te pringuri numeroase, adun`ndu-=i borvizul ]ntr-un canal ar[miucare-l duce ]n cl[direa scaldelor. }n fa\a izvorului e o teras[prundit[, de unde pornesc zeci de c[r[ri, p[zite de brazi, sprevilele =i c[su\ele dimprejur. La o margine a terasei ]ns[ un ho-tel-restaurant nou, parc[ st[p`ne=te =i ispite=te toat[ lumea.

Sosir[ pe la asfin\itul soarelui ]n fa\a vilei Mara care albeacu ferestrele deschise. George strig[ din uli\[:

— Oaspe\i primi\i, oameni buni?Un c[p=or frumos de femeie se ivi ]ntr-o fereastr[, dar

disp[ru ]ndat[ cu un \ip[t ]n[bu=it:— George... A venit George!

Ion

155

}ntr-un antreu larg, pu\in ]ntunecos, se ]nt`lnir[ toate rudele=i se cunoscur[. Voiau s[ par[ veseli, =i totu=i to\i erau st`njeni\i.}nsu=i George nu se sim\ea prea la largul lui cu neamurile dinRom`nia; fusese aproape copil c`nd v[zuse ultima oar[ peAlexandru, =i chiar Eugenia se schimbase mult ]n trei ani. Cas[ scape mai u=or, George c[ut[ s[ glumeasc[ =i s[ adauge lanumele fiec[ruia c`te-o codi\[ hazlie; ba la sf`r=it se ]nv`rti =i]ntr-un picior, strig`nd:

— Ei, mai sunt rude de recomandat? Ca mi s-a ur`t de c`ndnu mai ispr[vesc!

Vorbele acestea li se p[rur[ at`t de =ugube\e c[ to\i izbuc-nir[ ]n r`sete care mai sparser[ ghea\a pu\in. Atunci interveniAtena, so\ia lui Alexandru, o femeie nalt[, usc[\iv[, cu tr[s[turifine =i cam reci, dar cu voce foarte cald[ =i simpatic[:

— Bine, Georgel, se poate s[ ui\i tocmai pe nepo\ii t[i?...Veni\i aci, copii!... Pofti\i, mo=tenitorii no=tri dragi!... Alecu,Ionic[, Zoe!...

To\i Herdelenii se aruncar[ asupra copiilor, ]n[bu=indu-i ]ns[rut[ri. Mai ales d[sc[li\a, care se sim\ea op[rit[ ]n fa\a at`tornecunoscu\i, g[si o adev[rat[ salvare ]n copii =i se retrase cuei ]ntr-un col\ ca s[-i m`ng`ie.

}ncetul cu ]ncetul ]ns[ r[ceala se topi. Alexandru era unb[rbat bl`nd, cu ochii dulci =i barbi=on negru, =i se ]mprietenicur`nd cu Herdelea, vorbind de =coal[ =i de unguri. GoguIonescu era mai b[tr`n, aproape de v`rsta lui Herdelea, darfiindc[ nevast[-sa era prea t`n[r[, umbla spilcuit, ]mbr[catdup[ ultima mod[, se r[dea ]n fiecare zi, =i nu purta must[\i;vorbea ]n fraze alese, parc[ fiece cuv`nt ar fi fost pentru Moni-torul Oficial, de=i la Camer[ nu deschisese gura niciodat[, fiindmameluc guvernamental. Laura =i Ghighi nu mai conteneau cufrumuse\ea Eugeniei care, ]ntr-adev[r, avea ochi mari foartealba=tri =i m`ng`ietori, cu gene lungi =i dese care, c`nd clipeau,parc[ oftau, cu o gur[ c`t o cirea=[ coapt[, ve=nic sur`z[toare,cu obrajii catifela\i care n-au nevoie de dresuri, cu taliaml[dioas[, tras[ prin inel, cu o rochie simpl[ =i totu=i de o ele-

Liviu Rebreanu

156

gan\[ ademenitoare... Fire=te c[ =i Eugenia descoperea mereunoi calit[\i Laurei =i Ghighi\ei, cer`nd din c`nd ]n c`nd =i p[rereaso\ului ei:

— Elle est ravissante, Gogule, n’est-ce pas?1

Gogu aproba foarte politicos, de=i el era at`t de ]nc`ntat de ne-vast[-sa, pe care o luase f[r[ zestre =i numai pentru frumuse\ea ei,]nc t̀ toate femeile din lume i se p[reau mai mult sau mai pu\in slute.

George umbla de la un grup la altul, str[lucitor demul\umire, azv`rlind c`te-o vorb[ =i ]n sf`r=it statorindu-sel`ng[ doamna Herdelea care se mai ]nc[lzise pu\in discut`ndde greut[\ile casnice cu Atena, ea ]ns[=i mare gospodin[ =imam[ iubitoare.

}n v[lm[=agul prezent[rilor uitaser[ pe feti\a Laurei. Cu at`tmai mult fu purtat[ din m`n[ ]n m`n[, rasf[\at[ =i s[rutat[,p`n[ ce micu\a g[si de cuviin\[ s[-=i ude scutecele tocmai ]nbra\ele Eugeniei, spre marea veselie a tuturor.

— Bine c[ nu \i-a p[tat rochia! strig[ Ghighi.— E semn bun pentru o nevast[ t`n[r[! glumi Herdelea.— A, =tii c[ a sosit =i Ionel, zise Alexandru c[tre George,

c`nd se mai potoli zgomotul. Noi l-am g[sit aici. Zice c-a venitde vreo zece zile. Dar crezi c[ po\i face ceva cu ursul cela?Nici m[car nu vrea s[ stea cu noi. Are odaie la hotel =i toat[ziua bate dealurile =i p[durile...

}n sf`r=it Atena, ca gazd[, puse cap[t taifasurilor:— Acuma haide\i to\i ]n camerele voastre!... +i ]ntr-o

jum[tate de or[ s[ fi\i gata, c[ mergem s[ ne plimb[m ni\el cumuzic[, iar pe urm[ vom lua masa la restaurant!... Ei, la reve-dere! }n cur`nd!

Peste c`teva minute to\i se g[teau =i ]n toate od[ile se schim-bau p[reri despre noile cuno=tin\e. To\i erau ]nc`nta\i, afar[ deGogu, care nu putea uita rochia doamnei Herdelea, croit[ dup[moda de-acum dou[zeci de ani, =i care se sim\ea jignit, de=i nuvoia s[ se arate, c[ str[inii ace=tia nu-l respect[ ]ndeajuns.

}n amurgul ]n[sprit de mirosuri de brad =i de r[=in[, muzi-ca l[utarilor r[suna alin[toare. Pe teras[ =i pe c[r[rile dimpre-

Ion

157

jur furnica o lume voioas[ pe care valsurile =i roman\ele o fer-mecau. La izvorul T[m[duirii era ]mbulzeal[ de pahare, iarprin ]nserarea brazilor =oaptele de dragoste se ]ntreceau =i sestingeau ]n aerul ce ]nviora inimile... }ntr-o poieni\[ ascuns[grupul de neamuri d[du ]nt`mpl[tor peste Ionel, =ez`nd pe obanc[, cu \igara ]n col\ul gurii, nep[s[tor =i lini=tit. Muzica =izgomotul lumii de-abia ajungeau aici ca o adiere bl`nd[. }lsilir[ s[ mearg[ s[ m[n`nce ]mpreun[.

— De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace? zise Ionel, urnin-du-se anevoie. Mie nu-mi place g[l[gia =i lumea...

}n ]ntunericul ]nstelat restaurantul str[lucea de lumin[. Te-rasa mai toat[ era acuma acoperit[ de mese, iar ]n parfumulbrazilor se amestecau mirosuri de m`nc[ri =i b[uturi.

— Uite Ungureanu! strig[ George tocmai c`nd erau aproapede masa ce li se rezervase, oprindu-se. Ce faci pe-aici, prietene?

Aurel v[zu pe Laura ]n mijlocul celorlal\i, ]=i scoase p[l[ria=i zise ]ncurcat:

— Bun[ seara, stimat[ doamn[!Laura r[spunse d`nd din cap serios, urm`ndu-=i calea f[r[

nici o tres[rire. Doar c`nd se a=ez[ la mas[ se g`ndi z`mbindc[ odinioar[ a putut simpatiza pe b[ie\oiul [sta...

Erau pe la mijlocul cinei c`nd deodat[ ap[ru Titu pe teras[.Se uit[ ]mprejur pu\in jenat, apoi, v[z`nd masa cea mare, venidrept =i salut[ parc[ pe to\i i-ar fi cunoscut de c`nd lumea.

— Am primit t`rziu telegrama =i de-abia adineaori am pu-tut sosi!

Laura, care nu-l mai v[zuse de la cununie, ]l ]mbr[\i=[pl`ng`nd =i murmur`nd cu drag:

— Titule! Titule!So\ii Herdelea se sim\ir[ mai m`ndri, observ`nd c[ feciorul

lor a f[cut impresie bun[ asupra noilor neamuri.— Aici, aici, l`ng[ mine, c[ mie-mi sunt mai dragi poe\ii!

strig[ Alexandru d`ndu-=i scaunul mai la o parte.La dreapta lui Titu =edea Eugenia, care-l privea curioas[.

Titu ]i s[rut[ m`na inelat[ =i parfumat[, =i a=ez`ndu-se ]i zise:

Liviu Rebreanu

158

— Superb[ sor[ are George, iar eu ]nc`nt[toare cumn[\ic[!— Opre=te, tinere, av`ntul! r`se Alexandru. S[ nu te apuci

s[-i faci curte c[ b[rbatu-s[u e gelos ca un harap!Gogu, de peste mas[, z`mbi cu o nep[sare c[utat[, ]n vreme

ce ceilal\i r`ser[ cu poft[. Eugenia ]ns[ se ro=i pu\in =i r[spunse:— Cu toate astea ]mi place s[ mi se fac[ curte!— Aha! aha! strig[ iar Alexandru. Carevas[zic[, o invita\ie

]n toat[ forma?... Gogule, s[ fii cu ochii ]n patru, c[ t`n[rul eprimejdios!

R`sul =i buna dispozi\ie au domnit toat[ seara...Titu fu g[zduit, fire=te, tot ]n vila Mara. Se scul[ ]ns[ mai

de diminea\[ ca to\i, s[ se poat[ plimba =i s[-=i r[coreasc[creierii ]nfierb`nta\i de emo\iile ce i le-au st`rnit oamenii din\ara unde n[zuia =i el. Se sim\ea fericit =i-i suna mereu ]n urechimai ales graiul lor gr[bit =i dulce. D`ndu-=i seama c[ Alexan-dru ]l simpatiza, voia s[ c`=tige =i prietenia lui Gogu care, fi-ind deputat, ]l va putea ajuta mai ales c`nd va ajunge =i d`nsul]n Rom`nia. Apoi Eugenia ]l fermecase a=a ]nc`t o =i visase,dar acum trebuia s[-=i ast`mpere admira\ia, zic`ndu-=i c[ nu-itimpul s[ se \in[ de n[luciri.

La izvor se ]nt`lni cu Ionel Pintea care bea foarte cump[tat,dintr-o cea=c[, borviz cu lapte ]n care ]nmuia chifl[.

— Asta-i cura mea, zise Ionel z`mbind silit.Pornir[ ]mpreun[ ]ntr-o p[dure deas[ de molif\i. Ionel nu

era prea ]nc`ntat, c[ci petrecea mai bine singur. Titu totu=i seag[\[ de d`nsul, dornic s[ afle ce-i ]n Bucovina, fiind ]nt`iulom de-acolo cu care putea vorbi. }ntreb[rile lui st[ruitoare ]ns[pe Ion Pintea ]l plictisir[, ]nc`t ]n cele din urm[ ]i spuse r[spicat:

— Dumneata vrei s[ m[ faci s[ vorbesc de lucruri care pemine nu m[ intereseaz[ sau cel pu\in nu m[ pasioneaz[. Euazi sunt un simplu contabil, cople=it de munc[ =i care n-amnici vreme =i nici poft[ s[ m[ amestec ]n z`zaniile politice.Orice politic[ mi-e indiferent[... Prostiile astea, iart[-m[ c[ zica=a, le-am f[cut pe c`nd eram prin liceu =i nu le-am mai luatcu mine ]n via\[, s[ mi-o ]mpov[rez... +i pe urm[, mai cu seam[

Ion

159

la noi ]n Bucovina, politica ]nseamn[ numai ceart[, h[r\uial[,scandal, murd[rie... mai mare ru=inea! Suntem pu\ini =i totu=idezbina\i ]n at`tea partide =i bisericu\e, ]nc`t nimeni nu seg`nde=te la interesul general, ci to\i se g`ndesc numai laambi\iile lor m[runte... A, mi-e =i sc`rb[!... Eu cred c[ liber-tatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copts-o aib[. De aceea dumneavoastr[ aici sunte\i mai ferici\i, oric`tv[ pl`nge\i =i v[ burzului\i... A=a este, domnule! Aici ungurii,nerozi, v[ s`c`ie, v[ persecut[, v[ ]ngenuncheaz[ — adev[rat.Asta-i norocul dumneavoastr[, c[ci asta v[ face d`rji, solidari=i puternici. }n clipa c`nd vi s-ar da libertatea, a\i face =i dum-neavoastr[ ceea ce se face la noi. Ungurii sunt pro=ti =i v[]nt[resc vr`nd s[ v[ sl[beasc[. V-ar distruge ]ns[ ]ndat[ ce s-ardezlega lan\urile!

Titu r[mase cu gura c[scat[, f[r[ s[ mai poat[ r[spunde.— Ei, acuma ai aflat? sf`r=i Ionel acru. Adev[rul e totdeau-

na dureros...Titu murmur[ ceva, mai merse c`\iva pa=i, apoi deodat[ ]i

zise bun[ ziua =i se desp[r\i tulburat.— Nu se poate... Vorbe... Astea-s aiur[rile unui ursuz! se g`ndi

d`nsul sim\indu-se totu=i obosit ca dup[ o noapte nedormit[.— }nc[ unul care-i cu mintea plin[ de fumuri! murmur[

Ionel singur, bucuros c-a sc[pat de un tovar[= prea curios.Titu fu posomor`t toat[ ziua, parc[ de cele ce i-a spus Ionel

at`rna fericirea lui ]ntreag[. }=i amintea fiece cuv`nt =i-l dureaca o mare nenorocire. Laura ]i =opti c`nd g[si prilej:

— Ce ai, drag[ Titule? Nu fi ur`cios! E vorba de viitorult[u. George a vorbit cu Alexandru despre tine =i despredorin\ele tale... Ia seama s[ nu-i indispui pe to\i!

Dup[-pr`nz, st`nd cu to\ii de vorb[ ]ntr-un chio=c, la umbr[,Herdelea povesti am[nun\it rudelor c`te a p[\it. Voind s[-=ipreg[teasc[ mai frumos ie=irea la pensie, o ]ntoarse pe coardana\ional[, ar[t`ndu-le cum toate i se trag din faptul c[ a luatap[rarea unui biet \[ran rom`n fa\[ de samavolnicia unuimagistrat ungur, apoi st[ruind mai ales asupra examenului c`nd

Liviu Rebreanu

160

inspectorul i-a cerut s[ nu mai lase pe copii s[ cr`cneasc[ perom`ne=te, =i sf`r=ind melancolic:

— Dar dec`t s[-mi unguresc sufletul la b[tr`ne\e =i s[-mi v`ndcon=tiin\a, mai bine s-ajung salahor muritor de foame! Mai bine!...De aceea m[ =i bate capul s[ ies la pensie cur`nd-cur`nd...

Rudele din \ar[ fierbeau de indignare. Chiar =i Gogu se]nc[lzi =i, c`nd Herdelea spuse c[, de-ar fi mai t`n[r, s-ar duce=i el ]n Rom`nia ca Titu, numai s[ scape de urgia st[p`niriiungure=ti — se repezi ]nsufle\it la Titu =i-i str`nse m`na:

— Bravo, tinere! Vino la noi, la libertate!... De ce-ai sta =idumneata ]ntre barbarii ace=tia cutropitori de con=tiin\e!

Titu se ]nsenin[, mai cu seam[ c[ Gogu ]i oferi ]ndat[ s[trag[ la d`n=ii ]n Bucure=tii, ad[ug`nd:

— La noi po\i sta toat[ ziua, s[ m[n`nci =i s[ faci poeziic`te-\i place!

— S[ vii negre=it la noi! O s[-mi faci mare pl[cere! spuse=i Eugenia privindu-l cochet =i convins[ c[ melancolia de azia t`n[rului a fost din pricina ei.

Alexandru ]l pofti s[ mai mearg[ =i pe la d`nsul, prin Giur-giu, dac[ i se va ur] la Bucure=ti.

— S[ vii numai, c[ n-ai s[ r[m`i pe drumuri ]n Rom`nia!sf`r=i Atena.

— Cu at`tea protec\ii mari, ministru trebuie s[ ajungi, Ti-tule! strig[ Herdelea uit`ndu-=i grija lui, de mul\umire c[-=ivede feciorul fericit.

}ntr-una din zilele urm[toare Gogu =i Alexandru, vorbindde Titu, socotir[ ca ar fi poate =i mai nimerit s[-i g[seasc[ vreuntemei oarecare, ca s[ nu se simt[ jenat st`nd degeaba. +ihot[r`r[ ]ndat[ s[-l ad[posteasc[ la un ziar; Gogu, ca depu-tat, are s[-i fac[ loc barem la jurnalul partidului.

— O, da, la o gazet[! zise Titu str[lucind de bucurie, c`ndafl[. A=a ceva visam =i eu... Tocmai a=a ceva...

Perspectivele trandafirii ]i =terser[ din creieri r[spunsul luiIonel ce-l ]ntunecase un r[stimp. Cu privirea la \inta care lu-cea mai aproape, via\a i se p[rea plin[ de comori.

Ion

161

De altfel Gogu prinse dragoste mult[ pentru „t`n[rul cuochii aprin=i, de o lumin[ stranie =i ]n[l\`toare“, cum ]i zicea.Umblau mult ]mpreun[, discut`nd politic[ na\ional[ =i uneorichiar literatur[ rom`neasc[, de=i acas[ Gogu se m`ndrea c[n-a citit ]n via\a lui dec`t numai fran\uze=te. Al[turi de Titu,deputatul se sim\ea cuprins de ]nfl[c[rare:

— Trebuie s[ mai ave\i r[bdare, s[ mai lupta\i, s[ mai rezista\i!Va veni =i m`ntuirea! Trebuie s[ vie!... Crede\i c[ pe noi, dinco-lo, nu ne doare via\a voastr[ de suferin\e?... Voi sunte\i speran\anoastr[, precum noi trebuie s[ fim speran\a voastr[!

— De ce nu face\i m[car un gest ca s[ ne ]ncuraja\i? ]ntreb[Titu pe care g`ndul acesta ]l fr[m`ntase mult.

— V[ dorim ]n ad`ncul inimii noastre, dar gura trebuie s[fie mut[! zise deputatul rom`n grav. O, politica!... Ce stupidlucru e politica ]n lume!

8Ion auzi cur`nd c[ Vasile Baciu a umblat pe la un avocat

din Bistri\a =i c[ l-ar fi tocmit s[-i scoat[ toate p[m`nturile de laginere-s[u. Se sp[im`nt[ mai ales sim\indu-se sl[bit ]n ]nd`rjirealui de c`nd i-a murit =i copilul. De=i vedea primejdia, g`ndurilenu-i mai erau ]ndreptate numai asupra ei, ci hoin[reau neputin-cioase ba ]ncoace, ba ]ncolo. }=i zicea c[ n-are s[ dea nici unpetic deloc, =-apoi ]ndat[ iar[=i c[ n-ar fi r[u s[ cad[ la o ]nvo-ial[ cu Vasile, s[-i astupe gura... }n schimb inima ]i b[tea mereumai ner[bd[toare, fr[m`ntat[ de un dor ]n[bu=it prea mult[vreme care azi st[tea s[ izbucneasc[. C`nd ]i venea ]n minteFlorica, uita de toate, chiar =i de socru-s[u, ]ntocmai precumodinioar[ a uitat-o pe ea din pricina p[m`ntului.

A doua zi dup[ ce afl[ cum a fost Vasile Baciu la avocat,v[zu pe Florica trec`nd cu dem`ncare la oameni, sprinten[,z`mbitoare =i d`ndu-i bine\e parc[ l-ar fi chemat la d`nsa:

— Ce mai faci, Ionic[!... Noroc bun!— Noroc bun! morm[i el ]ngrozindu-se cum i se scurg ochii

dup[ ea.

Liviu Rebreanu

162

}n aceea=i sear[, venind de la c`mp, se opri ]n poarta luiGeorge s[-l ]ntrebe ce s[ fac[ cu socru-s[u? Dar ]n vreme ceGeorge ]i spunea =i-l ]nv[\a ce credea, d`nsul vedea numai peFlorica ]n tind[, ]nv`rtindu-se la vatr[, preg[tind cina, =i de-abia se st[p`nea s[ nu se repead[ la ea, s-o cuprind[ ]n bra\e=i s-o duc[ de-aici, s[ n-o mai ating[ nimeni, nici s[ nu i-or`vneasc[.

Ziua urm[toare se g`ndi s[ se duc[ iar la George, dar nu mai]ndr[zni de fric[ s[ nu-i vad[ ]n ochi patima. +i, fiindc[ totu=itrebuia barem s-o vad[, alerg[ ca un smintit p`n[ ce =tirici la carehold[ secer[ Florica =i-=i f[cu drum prin apropiere =i o z[ri.

Se mira =i se afurisea c[ a l[sat-o s[ se m[rite cu altul =i c[n-a luat-o el, =-apoi se m`ng`ia singur, zic`ndu-=i: „Mie mi-afost scris[ Florica, degeaba...“

}ncerca s[ se smulg[ din lan\ul ce-l str`ngea tot mai tare cas[-=i ]ntoarc[ toate g`ndurile la mo=ia lui amenin\at[ de]nd`rjirea lui Vasile. Dar c`nd se mustra c-o s[-=i piard[ ave-rea pentru o muiere blestemat[, cum se mustrase =i alt[dat[,acum i se ad[uga ]n creieri, nechemat[, ]ntrebarea: ce folosde p[m`nturi, dac[ cine \i-e pe lume drag nu-i al t[u? +i peurm[ g`ndurile se ]nl[n\uiau. Barem de-ar fi tr[it copilul, s[=tie =i d`nsul pentru cine munce=te =i se sfarm[... Dar a=a, cuiar r[m`ne mo=ia lui, dac[ l-ar str`nge Dumnezeu ]ntr-o bun[zi, c[ci omu-i trec[tor ca adierea v`ntului.

Din pricina alerg[turilor zadarnice r[m[sese ]n urm[ cumunca p[m`ntului. Toat[ lumea ispr[vise seceratul, dar el maiavea ]nc[ dou[ holde ]n picioare. Numai dup[ o ceart[ marecu mam[-sa, se urni s[ trimit[ pe Glaneta=u cu trei lucr[tori lalocul cel mai mare, iar delni\a de l`ng[ drumul cel vechi s-odoboare d`nsul.

Era ]ntr-o joi. De unde muncea Ion se vedea drumul pe caretreceau ne]ncetat femei cu co=uri =i desagi, merg`nd la b`lciuls[pt[m`nal ]n Armadia. M[rul p[dure\ sub care n[scuse anultrecut Ana era ]nc[rcat de rod =i f[cea o umbr[ groas[, de=i oporumbi=te verde ]l acoperea p`n[-n ramuri.

Ion

163

Ion lucra cu o voie bun[ cum nu mai avusese de mult, ca=i c`nd ar fi presim\it o bucurie n[valnic[. Se uita rareori spredrum, ca s[ nu-l \ie de vorb[ nimeni. De altfel pe la pr`nzulcel mic nu mai trecea pui de om... }ncepu s[ lege snopi =i,c`nd ispr[vi =i-i a=ez[ ]n picioare, ]=i arunc[ ochii spre Pripas.Atunci v[zu departe o femeie, venind gr[bit[, cu ni=te desagipe um[r. Tres[ri =i privi ]mprejur, bucuros c[ e singur c`t ehotarul de mare.

— Florica! murmur[ d`nsul apoi cu ochii spre femeia carese apropia mereu.

O sorbea cu c`t se apropia =i i se p[rea din ce ]n ce maifrumoas[. Florica avea o n[fram[ alb[ ]n cap, legat[=treng[re=te. }l z[ri =i ea, mirat[ =i cuprins[ de o str`ngere deinim[. Dar nu-=i pierdu firea =i, c`nd ajunse ]n dreptul lui, ]istrig[ z`mbitoare:

— Am s[ sosesc la spartul t`rgului, Ionic[!... De, omul cumulte griji anevoie iese din cas[!

Ion ar fi vrut s[-i r[spund[ =i limba parc[ i se ]n\elenise.Florica ]ns[ nu se opri. +i atunci ]l apuc[ o fric[ cumplit[ c[nici acuma, de=i ar avea prilej bun, nu e ]n stare s[-i vorbeasc[,s[-=i de=arte sufletul... P[=i spre drumul pustiu =i izbucniaproape desperat:

— Unde fugi a=a, Florico?... Mai stai oleac[, stai c[ am s[-\ispun ceva... +i vino mai ]ncoace c[ doar n-o s[ piar[ t`rgul...

Femeia parc-ar fi a=teptat chemarea. Se ]ntoarse din cale =iveni spre d`nsul, cu fa\a aprins[, dar zic`nd molatic:

— Vai de mine... numai s[ nu m[ \ii mult de vorb[, Ioane,c[ m[ omoar[ George...

Iar c`nd fu l`ng[ Ion, ad[ug[ mai ]ncet:— M[ duceam s[ v`nd ni=te pere oarz[ne, c[ ne trebuiesc

bani... +i George nu m[ las[ nici s[...Ion o privea t[cut =i sim\indu-se jignit c[ ]i vorbe=te de

George. Nevasta, ridic`nd ochii ei alba=tri ]ntreb[tori =iad`ncindu-i ]n ochii lui tulbura\i, ]n\elese, ]=i curm[ g`ndul =imurmur[ ginga=:

Liviu Rebreanu

164

— Ce vrei, Ioane?...B[rbatul zise, cu din\ii str`n=i, ]nfrico=at parc[ s[ nu-i zboare

spre d`nsa tot sufletul ]nnebunit de patim[:— Mai odihne=te =i tu... De ce nu vrei s[ te odihne=ti?Privirile lor se ]mpleteau fermecate.Florica =opti mai domol:— }s gr[bit[, Ionic[... z[u a=a... Las[-m[... s[-mi v[d de

drum... z[u a=a...Dar ]n acela=i timp p[=ea al[turi de Ion, cu um[rul lipit

de um[rul lui. Trecur[ prin porumbi=te =i se oprir[ sub p[rulp[dure\ unde sumanul b[rbatului era a=ternut pe jos laumbr[, ca un culcu= preg[tit ]nadins. Se a=ezar[ privindu-se]n ochii str[lucitori de o fericire mult a=teptat[. Ion vru s[-iimpute c[ i-a pomenit de George, sufl[ greu pe nas =i de-abia putu g`f`i:

— Ehei, Florico...— Uf, ce cald mi-e... m-a topit c[ldura, zise femeia d`nd

mai la o parte desagii cu pere. Dar aici e bine c[-i r[coare...z[u a=a... r[coare...

— R[coare, b`lb`i Ion ]n ne=tire peste c`teva clipe. Apoit[cur[, ascult`ndu-=i b[t[ile inimii. Apoi Ion, brusc ca o fiar[,o cuprinse de subsuori =i-i mu=c[ buzele. Apoi Florica se l[s[pe spate, moale, gem`nd...

— Tot a mea trebuie s[ fii tu! zise b[rbatul pe urm[ c`ndFlorica ]=i lega n[frama, gata de plecare. S[ =tii de bine c[ facmoarte de om =i tot a mea ai s[ fii!

— Ei, Ionic[, multe zice omul! r[spunse femeia f[r[ s[-lmai priveasc[. C`nd s-a putut, n-ai vrut; c`nd vrei tu, nu semai poate!

Ion r[mase =ez`nd pe suman, cu ochii dup[ Florica ce sepierdea prin porumbi=te.

— Ba se poate, murmur[ singur, ca o ]ncurajare. S[ =tiu debine c[...

}=i retez[ deodat[ vorba. Frunzele m[rului fo=neau ca oimputare. +i imputarea ]i aducea aminte de Ana. S[ri ]n pi-

Ion

165

cioare parc[ l-ar fi ]n\epat o viper[. Nu mai ]ndr[zni s[ se uitespre m[rul sub care, acum un an, cealalt[ i-a n[scut copilul.Se duse la secer[, f[r[ a ]ntoarce capul, ca =i c`nd din spatel-ar fi amenin\at o m`n[ nev[zut[.

Florica se dep[rta pe drum leg[n`ndu-se m`ndr[ ]n =olduri.Inima lui Ion tres[lta de noi fiori, ]n vreme ce buzele-i =opteaud`rz:

— Ba se poate!... S[ =tiu de bine c[ fac moarte de om!

Liviu Rebreanu

166

Capitolul XII

GEORGE

1Precum fl[c[ii se duc pe la fete ]n fiecare sear[, pe viscol

ca =i pe vreme frumoas[, fr`n\i de munca zilei ca =i dup[ odih-na de s[rb[tori, tot astfel se ducea acum Ion pe la George,nesmintit, ca spre un frate bun, c`nd s[-i cear[ un sfat, c`nds[-i dea el o pova\[, g[sind totdeauna o pricin[ care s[-i]ndrept[\easc[ venirea... Nu se mai sfia de George =i uneorischimba c`te-o vorb[ =i cu Florica, ]n treac[t, cum se cuvines[ te por\i cu orice muiere ]n casa omului.

Iar George se sim\ea m[gulit c[ vine =i se m`ndrea c[-icaut[ sfaturile un b[rbat de=tept ca Ion care, prin minte =i=iretenie, s-a ]nst[rit de unde mai ]nainte era calic ca =oareceledin biseric[.

Numai Savista-oloaga, care tr[ia pe l`ng[ casa lui George,bufnea =i se burzuluia din ce ]n ce mai n[stru=nic[. Fiindc[George a str`ns-o de pe drumuri =i glumea uneori cu d`nsa =imai ales fiindc[ nu uita niciodat[, c`nd aducea rachiu, s[-idea =i ei c`te-un p[h[rel, Savista ]l iubea cu o furie s[lbatic[,at`t de caracteristic[ estropia\ilor, =i ar fi fost ]n stare s[ str`ng[de g`t pe oricine pentru d`nsul. }n schimbul m`nc[rii n-aveaalt[ ]ndatorire dec`t s[ stea toat[ ziua pe prisp[ =i s[ h`=`iasc[g[inile ca s[ nu intre ]n tind[. Ba joia, c`nd era frumos, George]i mai d[dea voie s[ se t`rasc[ p`n[-n Uli\a Mare, s[-=icer=easc[ =i c`te ceva gologani, s[ aib[ =i ea banii ei... Cuaceea=i patim[ ura ]ns[ pe Ion de c`nd a sim\it c[ umbl[ dup[Florica =i c[ astfel vrea s[ ]n=ele pe George. Se lini=tise unr[stimp, dup[ ce oc[r`se pe Ana, v[z`nd c[ venirile lui Ion s-au oprit brusc, =i fusese chiar m`ndr[ c[ ea a putut abate oprimejdie ce amenin\a pe idolul ei. Dar acuma, c[ Ion venea

CUPRINS

Ion

167

mai des ca totdeauna, ]ngrijor[rile o zbuciumau =i o f[ceau s[nu mai a\ipeasc[ nici ]n dup[-amiezile cele mai dogor`toare.De cum sosea Ion, ea se lipea pe prisp[ ca o broasc[, ciulindurechile ca s[ nu-i scape nici o vorb[, ochii ]i luceau straniu,ca dou[ m[rgele de sticl[, urm[rindu-i fiece mi=care =i pri-vire, f[r[ a pierde din vedere nici pe Florica ]n care n-aveanici o ]ncredere, neuit`nd c[ odinioar[ era s[ se m[rite chiarcu Ion, dac[ el ar fi vrut-o s-o ia... Se ]nfuria c[ nu putea sur-prinde nimic la Ion =i c[ doar Florica se z[p[cea =i se ro=eapu\in, ]nc`t oalele ]i d[deau deseori ]n foc, umpl`nd toat[ casacu aburi =i miros de r`nta= ars.

Plictisit[ de at`ta p`nd[ z[darnic[, ]ntr-o zi, fiind numaiFlorica acas[, avu o izbucnire de furie, url`nd =i amenin\`nd:

— Spun tot lui George... Tu e=ti rapandula... tu... tu... Cevine Ion? A? Ce-i Ion? B[rbat?... Ptiu?... Tffss!...

Scuip[ spre Florica, se ]nvine\i de m`nie neputincioas[, ]=ismulse smocuri de p[r din cap =i ochii i se umplur[ de s`nger[cnind:

— Ru=ine!... Rapandul[!... Omoar[ George!...Femeia se sperie ]nt`i, crez`nd c-a dat boala rea peste ea,

dar pe urm[, ]n\eleg`nd unde bate, o huidui. +i oloaga se po-toli ]ndat[, parc[ i-ar fi turnat ap[ rece ]n cap. }i p[ru r[u c[s-a tr[dat =i, ca s-o dreag[, vru s[ arate c-a glumit =i ]ncepu s[r`d[ cu din\ii ei lungi =i galbeni:

— Glum[, f[... Z[u... D[-mi ciorb[!... Foame...Odat[ ]ns[ Ion pic[ pe la pr`nz, c`nd George lipsea. Savista

]ncremeni pe prisp[ v[z`ndu-l c[ intr[ ]n ograd[. +i c`nd Ionzise nep[s[tor, oprindu-se l`ng[ poart[:

— Noroc, noroc, Savisto! Tot voinic[?... Da George-ipe-acas[?

— Numai Florica acas[! r[spunse ea repede, arz`nd de dors[-l fac[ s[ se apropie de nevast[ ca s[ se adevereasc[ b[nuiala ei.

Ion st[tu pe g`nduri c`teva clipe, =-apoi zise mai ]ncet,arunc`ndu-=i ochii fulger[tor spre tind[:

— Aveam cu George o vorb[... P[cat c[ nu-i =i el aici...

Liviu Rebreanu

168

+i plec[, ]ntristat, cl[tin`nd din cap, uit`ndu-se ]napoi din uli\[.Savista fierbea de bucurie. Era sigur[ c[ Ion venise la Flori-

ca, ]nadins pentru c[ o =tia singur[. +i de-aci ]ncolo, c`nd nuera George acas[, nu mai st[tu l`ng[ u=a tinzii, ci tocmai ]ncol\, ascuns[ dup[ o gr[mad[ de coceni de porumb,a=tept`ndu-l s[ mai pice.

Peste c`teva zile Ion ]ntr-adev[r veni iar, tot pe vremeapr`nzului. }nainte de a deschide porti\a ]ns[ se uit[ prin ograd[.Oloaga, din ascunz[toare, vedea c[ pe ea o caut[. Apoi Ionintr[ repede =i disp[ru ]n tind[. Savista se t`r] c`t mai f[r[ zgo-mot spre u=[. +i auzi glasul lui Ion, dr[g[stos, =i pe al Floric[i,]nfrico=at. Tremura totu=i at`t de grozav de bucurie, c[ nu]n\elese nimic, de=i cei doi ]n tind[ vorbeau destul de tare.

Ion ie=i cur`nd, v[zu pe Savista =i p[li. Dar ]si reveni re-pede =i-i zise u=or:

— Am venit iar =i iar n-am dat de George... N-am noroc =ipace! R[m`i s[n[toas[, lele Savist[!

Oloaga nu r[spunse; ]n privirea ei ]ns[ f`lf`ia at`ta ur[, c[Ion plec[ f[r[ a mai ]ntoarce capul. Era fericit[ =i de-abia a=teptas[ vie seara, s[-i spun[ tot lui George...

— Bade... bade!... Vino-ncoa! ]l ]nt`mpin[ c`nd ]l z[ri.George, de=i ostenit r[u, se duse spre ea la gr[mada de coceni.— Ei? Ce pozn[-i cu g[inile? o ]ntreb[ ]n glum[.Savista ]ncepu foarte ]ncet =i rar; dar apoi, cuprins[ de

emo\ie, spumeg[ ]nc`t nu mai era chip s-o priceap[ nimeni.— Ion?... Ei, ce vrea Ion?... A fost aici? o ]ntrerupse b[rbatul

=terg`ndu-=i de pe obraji n[du=eala fr[m`ntat[ de praf.— Ion... fost... Florica.... fost... T`lhari... Omoar[, omoar[!

gemu oloaga desperat[, podidind-o lacrimile =i ]nec`ndu-sede sughi\uri.

— Bine, Savist[, bine... Las[ c[ =tiu... bine! f[cu Georgelini=tit.

De-abia dup[ cin[, c`nd se culc[ ]n pat l`ng[ Florica, seg`ndi mai bine la vorbele Savistei =i se cutremur[, c[ci deo-dat[ ]=i aminti privirea lui Ion de la nunt[, privirea care l-a

Ion

169

]nsp[im`ntat atunci =i pe care totu=i a uitat-o. Cum a putut-ouita oare?

„Apoi dac[-i a=a, ]l omor!... Amu nu mai iert... }l omor!“ ]=izise George hot[r`t, m`ng`ind corpul femeii care-i a\`\a s`ngele.

2Doamna Herdelea nu voise s[ fac[ ceart[ ]n fa\a oamenilor str[ini,

]n S`ngeorz, dar cum ajunser[ acas[, ]l lu[ pe Herdelea la zor:— Nu =tiu, nebun e=ti ori nu e=ti ]n toate min\ile, de vor-

beai ]ntruna c[ ie=i la pensie. Se vede c[ \i s-a ur`t cu binele...Apoi de aceea ne-am c[znit =i am suferit, ca acuma, dup[ ceai sc[pat cu fa\a curat[, s[ cau\i singur s[r[cia?

Ghighi era de aceea=i p[rere, anume c[ retragerea ar fi oumilire. C`t prive=te c[ inspectorul cere s[ ]nve\e pe copii nu-mai ungure=te, d[sc[li\a r[spunse prompt, potrivindu-=i p[reriledup[ ]mprejur[ri, ca totdeauna:

— Ei =i? Te ]nc`n\i de lingu=irile rom`nilor, parc[ din vorbefrumoase ai putea m`nca? Lumea =tie c[ suntem rom`ni, dar=ovinismul nu-i a bun[ niciodat[. Adic[ ce-o fi dac[ o s[-i]nve\e ungure=te? Las[-i s[ ]nve\e, c[-i bine azi c`nd =tii o limb[str[in[, c[ vezi bine c[ f[r[ ungureasc[ nici nu te mai po\imi=ca din loc... Dac[-s vremurile a=a, noi s[ le schimb[m?

Herdelea ]nsu=i se sim\ea nenorocit c[ trebuie s[ se despart[de =coal[, dar totu=i se ru=ina s[ spun[ chiar =i acas[ c[ in-spectorul ]l sile=te s[ ias[ la pensie. +i de altfel mai spera ]nsine c[ p`n[-n cele din urm[ se va mai ]nt`mpla ceva =i nu vatrebui s[ plece. De aceea am`na mereu =i nu f[cea peti\ia.Totu=i, pe de alt[ parte, pentru orice eventualitate, r[sp`ndea=i prin Armadia =tirea c[, fa\[ de persecu\iile tot mai cr`nceneale ungurilor, se g`nde=te s[-i dea dracului =i s[ se retrag[.R[spunsul i-l d[du Grof=oru, la ber[rie, ]n gura mare:

— Prietene =i frate! Mai bine s[ mori dec`t s[ fii c[l[ul copi-ilor no=tri!

+i fraza aceasta f[cu ocolul Armadiei, c`=tig`nd simpatiiam`ndurora =i chiar lui Belciug, pe care Herdelea ]l lua ve=nic

Liviu Rebreanu

170

ca martor =i care ]ng[lbenea de indignare c`nd venea vorbade inspectorul Horvat.

Dup[ asemenea ]ncuraj[ri, ]nv[\[torul iar venea hot[r`ts[-=i scrie ]ndat[ cererea de pensie. Acas[ ]ns[ g[sea ]mpotri-virea d`rz[ a d[sc[li\ei care ]i schimba tot planul. DoamnaHerdelea, sf[tuindu-se toat[ ziua cu Ghighi, descoperea mereuargumente mai temeinice.

— Uite pe Z[greanu! =tii bine, c[ tu mi-ai spus, c`t a fost]n Pripas i-a ]nnebunit cu ungureasca... +i cu toate astea nu-izice nimeni nimic, ba-l laud[ toat[ lumea =i-i prezice viitormare!... Fiindc[ a=a =i este!

Herdelea, ]ncerc`nd s[ profite de simpatiile lor pentru Z[greanu,spuse c[ ar fi cuminte s[-i cedeze lui locul din Pripas, fire=te dac[are inten\ii serioase cu Ghighi. Pe c`nd fata protesta ]mpotrivaacestui plan infernal, declar`nd c[-i e ur`t Z[greanu (]n S`ngeorz]ns[ m[rturisise ]n tain[ Laurei c[ e b[iat foarte dr[gu\, m[car c[e numai ]nv[\[tor), doamna Herdelea zise neclintit[:

— Las[, nu te ]ngriji tu de el... }i g[se=te lui loc inspectorul,c[ =tii doar c`t ]l iube=te =i-l protejeaz[...

Prin august, ]ntr-o dup[-amiaz[, Z[greanu veni mai mi=catca alte d[\i, de=i Ghighi nu era acas[. Herdelea trecu ]ngr[dini\[ cu d`nsul, s[ stea de vorb[. +i t`n[rul spuse ]ndat[c[ sose=te tocmai de la Bistri\a =i de aceea e plin de praf. Nicin-a fost ]nc[ s[ se schimbe. A v[zut pe domnul inspector...Apoi nu mai putu continua. Herdelea ]l privi ]ntreb[tor.

— Mi-a spus multe, relu[ Z[greanu mai ]ncurcat, parc[neg[sind cuvintele potrivite. Mi-a f[g[duit... c`te-n lun[ =istele... Mi-a f[g[duit...

— Te are drag inspectorul, zise Herdelea lini=tit. E bine s[fii bine cu inspectorul, foarte bine... Numai s[-\i dea o =coal[bun[, ]ntr-un sat bun...

— Apoi vezi, domnule colega, da, da, b`lb`i t`n[rul. Egreu... Nu =tiu c`nd s-o putea... Da... Domnul inspector zicec[ vrea s[-mi dea Pripasul...

— Pripasul? f[cu Herdelea cu o s[geat[ ]n inim[.

Ion

171

— Da... adic[... zice c[ dumneata n-ai s[ mai stai mult,c[-\i trebuie odihn[, c[ ai servit destul... c[... ]n sf`r=it...

Z[greanu nu ]ndr[zni s[-i mai spuie c[ inspectorul i-a po-runcit s[ reaminteasc[ b[tr`nului ]nv[\[tor s[ trimit[ imediatcererea de pensie, altfel ]l va scoate din oficiu, c[ ]n nici uncaz nu va mai ]ng[dui s[ ]nceap[ tot d`nsul noul an =colar.

Herdelea r[mase pierdut. }n\elese ceea ce nu ]ndr[znises[-i m[rturiseasc[ Z[greanu =i se sim\ea dureros ru=inat.

— Adev[rat, foarte adev[rat, murmur[ apoi cu glas tremu-rat. Am servit destul, prea destul... N-am s[ mai stau... Nu, nu,fie lini=tit inspectorul! Fii =i dumneata lini=tit...

}n aceea=i sear[, dup[ ce se culc[ doamna Herdelea =iGhighi, el se a=ez[ la birou =i scrise p`n[ t`rziu de tot. Stric[multe coale de h`rtie =i toate le ud[ cu lacrimi. }nchipuirea c[de-acuma p[r[se=te pentru totdeauna =coala lui, iubirea lui, ]isf`=ia inima. C`nd i-a venit suspendarea, a plecat cu o sc`nteiede n[dejde de ]ntoarcere; azi pleac[ f[r[ nici o n[dejde. Deazi ]ncolo nu mai e ]nv[\[tor.

— S-a sf`r=it, s-a sf`r=it, =optea d`nsul fr`nt, ca femeia c`ndtrebuie s[-=i dea seama c[ a ]mb[tr`nit.

3Vasile Baciu fusese la trei avoca\i ]n Bistri\a =i to\i trei ]i

spuseser[ la fel: legea zice c[ copilul mo=tene=te pe tat[ =i tatamo=tene=te pe copil. Asta ]nseamn[ c[ s[ nu-=i mai toceasc[opincile ]n zadar. Cu toate acestea el amenin\a mereu pe Ioncu judecata, n[d[jduind s[-l sperie, cum s-a speriat =i d`nsulodinioar[. Sufletul lui ]ns[ era toropit de am[r[ciune =i se re-volta ]mpotriva legii care ]ng[duie ca un t`lhar s[ vie s[-iademeneasc[ fata, s[-i smulg[ mo=ia =i pe urm[, dup[ ce bag[]n groap[ femeia, s[ r[m`n[ cu p[m`nturile =i averea luate cujapca... G`ndindu-se mereu la nedreptatea lumii, ajunse lab[nuiala =i apoi la convingerea c[ Ion a omor`t pe Ana, ]na-dins ca s[-i r[m`ie mo=ia =i s[ se poat[ ]nsura a doua oar[.

Liviu Rebreanu

172

Oamenii c[rora le ]mp[rt[=ea credin\a aceasta credeau sau nucredeau, dar to\i pizmuiau pe Ion c[ s-a ales cu at`ta p[m`ntpe urma Anei... De sup[rare =i de necaz, Vasile Baciu se a=ternumai r[u pe b[utur[.

Nemai=tiind ]ncotro s-o apuce, ]ntr-o diminea\[ se duse lapopa Belciug =i i se pl`nse. Preotul, cump[nind =i chibzuind,avu o idee cucernic[ =i zise at`t:

— Bine... Am s[ v[ chem pe am`ndoi...+i duminica urm[toare Belciug cheam[ pe Vasile =i pe Ion,

]mpreun[ cu mai mul\i frunta=i ai satului.— Oamenii de omenie trebuie s[ se ]nvoiasc[! vorbi preo-

tul frec`ndu-=i m`inile. S[ c[ut[m =i noi, cu to\ii dimpreun[,o ]nvoial[ omeneasc[! A=a-i bine =i a=a-i frumos!

Ion, lini=tit, ridic[ glasul:— Eu nu-s nici c`ine, nici f[r[ suflet, domnule p[rinte...

Nu-s, martor mi-e Dumnezeu! }n cas[ ]l las s[ =ad[ c`t o tr[i,m[car c[-i a mea dup[ lege =i poate mi-ar face trebuin\[. Dar]l las c[-s om =i nu str`ng pe nimeni de g`t... Trei locuri a vrut,trei le-a arat, le-a sem[nat, le-a cules. Puteam s[ i le iau c[-sale mele. Nevoie de ele n-are c[ bucatele ]n loc s[ le m[n`nce,le vinde =i le bea... Dar zic, las[-l s[ aib[ =i s[ bea, c-a muncitdestul =i sup[r[ri l-au ars destule... Apoi amu, vede\i =i dum-neavoastr[, oameni buni, dac[-l las eu s[ tr[iasc[, dumnealuinu vrea s[ m[ lase pe mine s[ tr[iesc!

Vasile Baciu, aprins ca omul f[r[ dreptatea legii, s[ri cur[spunsul:

— Adic[ cu ce drept s[-mi iai tu averea mea? Cum s[-\ir[m`ie \ie p[m`nturile mele!... C[ fata mi-ai omor`t-o, copi-lul \i l-ai omor`t!... Cu ce drept?

Vinele i se umflau pe t`mple ca ni=te r`me.Dar vremea trecea, vorbele c[deau =i ]nvoiala nu se apro-

pia. Atunci Belciug g[si clipa binevenit[ s[ intervie. }=i dreseglasul =i rosti grav, ca la predic[:

— Oameni buni =i drept-credincio=i, dreptatea-i ve=nic cudou[ t[i=uri, ca palo=ul ]n m`na osta=ului viteaz... Dreptate

Ion

173

are Ion, c[ci legile lumii spun c[ averea copilului se cuvinep[rintelui care l-a z[mislit =i l-a crescut. Dreptate are =i Va-sile, c[ci dup[ moartea fetei lui =i a copilului ei, cuveni-s-arca mo=ia s[ se ]ntoarc[ la cel care a agonisit-o... Acuma mie,paznicul sufletesc al vostru, dragi ]mi sunte\i am`ndoi deo-potriv[ =i dornic a= fi s[ dob`ndi\i deopotriv[ fericirea pep[m`nt ca =i ]n ceruri, dimpreun[ cu fe\ele luminate cu carene-am silit, c`t am putut, s[ v[ ]mp[c[m cum e mai bine.D`rzi =i ne]ndupleca\i sunte\i ]ns[ ca dou[ s[bii ce nu ]ncap]ntr-o teac[. De aceea iat[ ce-am socotit eu ascult`ndu-v[:st[p`ni\i am`ndoi ce cuprinde\i ]n ziua de azi, tu, Vasile, casa=i locurile pe care \i le las[, iar tu, Ioane, averea care \i-ah[r[zit-o mila cereasc[. Dar iar[=i socot c[ drept n-ar fi s[ajung[ mo=ia ]n m`ini str[ine. Via\a omului e ca floareac`mpului. Azi e, m`ine nu-i... Poate c[ azi-m`ine, Ioane, ais[ te ]nsori, s[ ai copii, dar poate, Doamne fere=te, s[ =i ]nchiziochii c`nd ai crede c[ e=ti mai voinic... Apoi, a=a, n-ar fi p[catde Dumnezeu s[ r[m`n[ averea ta cui nici nu te-ai a=tepta?...+-atunci a= crede c-ar fi ]n\elept =i frumos s[ v[ leg[tui\iam`ndoi s[ l[sa\i ce st[p`ni\i sfintei biserici ]n cazul c`nd,Doamne p[ze=te, v-a\i pr[p[di f[r[ mo=tenitori direc\i, adic[f[r[ copii... F[c`nd astfel, ]nt[ri\i puterea Domnului pep[m`nt ca =i Domnul s[ v[ primeasc[ sufletele ]n veciivecilor!

Preotul t[cu brusc, cobor`nd ochii ]n jos, a=tept`nd parc[efectul cuv`nt[rii sale asupra celor de fa\[. Apoi c`nd ]n\elesec[ to\i sunt de p[rerea lui, se retrase ]n od[i\a de culcare,l[s`ndu-i s[ conving[ =i pe cei doi pricina=i. Dup[ mult[vorb[rie frunta=ii izbutir[ s[-i fac[ s[-=i dea m`na... Belciugreveni atunci cu o declara\ie scris[. V[z`nd h`rtia, Ion mai=ov[i o clip[, dar totu=i isc[li, g`ndindu-se c[ asta-i un moftf[r[ valoare, deoarece d`nsul are s[ se ]nsoare cur`nd =i s[fac[ copii care s[-l mo=teneasc[. Vasile se bucur[ c[, dac[ nuse ]ntoarce la d`nsul, mo=ia barem nu se va risipi nici printreneamurile Glaneta=ului.

Liviu Rebreanu

174

— A=a! zise preotul ]mp[turind frumos actul. De pe amvonam s[ dau de =tire satului ]ntreg hot[r`rea voastr[ cre=tineasc[...Dumnezeu s[ v[ binecuv`nteze!

Vasile Baciu pe urm[ se opri la c`rcium[, se ]mb[t[ =i seb[tu cu straja Cosma Cioc[na=. Ion ]ns[ se duse la George, s[-ipovesteasc[ ce-a f[cut. +i pe urm[ se g`ndi numai la viitoarealui nevast[.

5Titu socotea s[ treac[ grani\a cu trei sute de coroane. Suma

aceasta o avea, dar ]i mai trebuia =i ceva m[run\i= care s[-iajung[ p`n[ la trecere. P`n[ ce nu cunoscuse rudele dinRom`nia, se ]nfuriase g`ndindu-se c[ porne=te ]n lume cu treisute de coroane; acuma mergea la sigur, ca =i c`nd ar fi plecatdin Pripas ]n Lu=ca, ori ]n M[gura... M[run\i=ul ]ns[ ]l ]ncurca,fiindc[ oricum se silea, nu sporea, =i-i amenin\a rotunjimeacelor trei sutare.

Salvarea ]i veni sub forma unei idei, citind ]ntr-un ziar c[„Asocia\ia pentru cultura =i literatura poporului rom`n“ va \ineadunarea general[ la Sibiu ]n luna septembrie... Deoarece, pec`nd citea, v[zu pe mas[ Tribuna Bistri\ei, un ziar s[pt[m`nallocal, se g`ndi deodat[: ce-ar fi s[ se duc[ d`nsul ca reprezen-tant al ziarului la serb[rile Astrei? Ar fi mai ]nt`i c[ ar faceeconomii de cheltuieli, =i al doilea c[ ar cunoa=te dintr-o dat[toat[ „inteligen\a“ rom`neasc[ din Ardeal, ]nainte de a-l p[r[si,cine =tie pentru c`t[ vreme... Tribuna Bistri\ei de altfel ]i re-produsese poezii din Familia, cu osanalele cuvenite despre„distinsul poet al V[ii Some=ului“... Se a=ez[ ]ndat[ =i scrisec`teva r`nduri bine sim\ite directorului gazetei, un avocat f[r[clientel[ =i mare na\ionalist, cer`ndu-i un bilet de legitima\ie=i banii de cheltuial[ trebuincio=i. R[spunsul directorului sosipeste trei zile, aduc`ndu-i biletul de legitima\ie, dar =i vesteatrist[ c[ ziarul de-abia-=i t`r[=te via\a de la o s[pt[m`n[ la alta=i c[ prin urmare „distinsul poet“ ar face o fapt[ nobil[rom`neasc[ reprezent`ndu-l, dac[ se poate, pe propria-i chel-

Ion

175

tuial[... }ntre timp, Titu, ]nchipuindu-=i cum va fi ]nconjurat =ir[sf[\at d`nsul la Sibiu, ca omul care e glasul unui ]ntreg \inutde rom`ni, se ]nsufle\ise at`t de mult de ideea de a reprezentaTribuna Bistri\ei, ]nc`t nici nu se mai sinchisi c[ nu a primitbani =i c[ deci socotelile lui r[m`neau tot ]ncurcate cum[run\i=ul.

Cu o s[pt[m`n[ ]nainte de plecare veni acas[ spre a sepreg[ti ]n tihn[ =i a-=i lua r[mas bun de la to\i cunoscu\ii, c[ciomul =tie c`nd porne=te, dar numai Dumnezeu =tie c`nd se]ntoarce. C[ld[raru, la desp[r\ire, l-a ]mbr[\i=at =i n-a uitat s[-ispuie c[ tot mai e timp s[ se r[zg`ndeasc[, =i Titu i-a mul\umitz`mbind pentru pova\[.

}n Armadia toat[ lumea =tia c[ Titu vrea s[ plece ]nRom`nia =i to\i se mirau de ]ndr[zneala lui. C`nd se afl[ ]ns[c[ va lua parte =i la serb[rile Astrei, la care singur profesorulSp[taru a putut merge odat[, demult, =i mai ales c[ se duceaca reprezentant al Tribunei, mul\i ]l invidiar[ =i-l felicitar[.

Doamna Herdelea pl`ngea sp[l`ndu-i =i c[lc`ndu-i rufele,iar Ghigi ]i f[cea ]n fiecare zi geamantanul spre a-l desface adoua zi, ca s[-l fac[ mai bine =i mai frumos, s[ nu r`d[ de elfra\ii din Rom`nia. Seara, Herdelea tat[l =i fiul se sf[tuiau seri-os. Deoarece Titu, av`nd ]nc[ ]ncurc[turi cu recrutarea, nuputea ob\ine pa=aport pentru str[in[tate, Herdelea ]i explic[cum s[-=i fac[ rost la Sibiu de un simplu bilet de trecere; odat[ajuns dincolo nu-i mai trebuie nici un pa=aport... }ntre altele]ns[ b[tr`nul ]i m[rturisi c[ a =i expediat cererea de pensie,iar Titu ]l aprob[ din toat[ inima, ba se ]ns[rcin[ s[ comunice=tirea =i doamnei Herdelea; o f[cu ]ntr-adev[r cu at`ta iscusin\[c[ d[sc[li\a mul\umi lui Dumnezeu c[ ]n sf`r=it Zaharia a as-cultat pove\ele ei ]n\elepte. Drept recuno=tin\[ c[ l-a sc[patastfel dintr-un impas greu, Herdelea duse a doua sear[ pe Titula ber[ria Rahova, ca s[ se ]nt`lneasc[ acolo cu to\i domniidin Armadia =i s[-=i ia adio cum se cuvine.

La ber[ria Rahova se improviz[ o adev[rat[ serbare, cu chef=i cu lacrimi. }ntreb[rile, ur[rile, felicit[rile zb`rn`iau ]n ure-

Liviu Rebreanu

176

chile t`n[rului ]ndr[zne\. Herdelea ]i ceru biletul de la gazet[,s[-l arate tuturor =i mai ales lui Ghi\[ Pop, copistul de lajudec[torie, care nu voia s[ cread[ c[ Titu este aievea reprezen-tantul Tribunei la adunarea Astrei. Profesorul Sp[taru \inu =i undiscurs, culmin`nd ]n fraza c[ Titu trebuie s[ fie „veriga de unire]ntre fra\ii de dincoace =i de dincolo de Carpa\i“. La miezul nop\ii]nsufle\irea fu a=a de mare ]nc`t to\i c`ntar[ De=teapt[-te,rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u, fiind =i el mi=cat, ]nchise ochii,nevr`nd s[ strice buna dispozi\ie a societ[\ii, mai ales c[ Titunu trebuia s[ plece cu impresii ur`te despre slujba=ii Ungariei...P`n[ la sf`r=it se ame\ir[ bine cu to\ii. Herdelea, de sup[rare,b[u at`ta c[ Titu abia ]l duse acas[, unde d[sc[li\a ]l oc[r] bine]n g`nd, dar f[r[ a deschide gura, spre a nu-=i strica somnul.

Cu c`t se apropia ziua, cu at`t Titu era mai tulburat. Se sim\eafericit =i totu=i glasul ]i tremura. Niciodat[ casa p[rinteasc[ nu ise p[ruse mai cald[. I se str`ngea inima g`ndindu-se c[ de-acu-ma va tr[i ]ntre oameni pe care nu i-a mai v[zut, ]ntr-o lumenecunoscut[ ]n care cine =tie ce-l a=teapt[?

Se duse pe la familiile prietene s[ le zic[ r[mas bun. LaDragu g[si pe Lucre\ia ]mpreun[ cu Oprea, azi so\ul ei.Felicit`ndu-l ]=i aduse aminte de iubirea lui, versurile ]n carese chinuise s[ eternizeze ochii ei verzi. Acum iat-o a=ezat[,cu via\a croit[ drept, f[r[ cotituri deosebite, ca a tuturor oa-menilor cumin\i... Pe c`nd el se arunc[ ]n valurile lumii, ca]ntr-o mare f[r[ margini...

}n ajunul plec[rii, dup[-amiaz[, f[cu o plimbare p`n[-nPripas, s[ mai vad[ c[su\a unde a copil[rit =i s[ se despart[ deBelciug, care-i „cam acru =i viclean, dar tot om de treab[“,cum ]i spusese tat[l s[u, ]ndemn`ndu-l s[ nu cumva s[ numearg[ pe la d`nsul... Preotul ]l s[rut[ =i-l blagoslovi cu la-crimi ]n ochi, f[g[duindu-i c[-l va cerceta negre=it la Bucure=ti,deoarece sper[ s[ mearg[ =i el foarte cur`nd, peste un an saudoi. }l ]nso\i apoi s[-i arate biserica cea nou[, gata, bun[ desfin\it. }l plimb[ prin toate col\urile, se suir[ ]mpreun[ ]n turn,la ceas, =i-i zise cu mult[ duio=ie:

Ion

177

— Foarte r[u ]mi pare c[ nu e=ti aici la sfin\irea care va fipeste vreo dou[ s[pt[m`ni! Facem o sfin\ire minunat[. Va veni=i episcopul... O s[ fie o adev[rat[ s[rb[toare na\ional[!

Titu ]i promise c[-i va trimite c[r\i po=tale cu vederi dinRom`nia =i mai ales din Bucure=ti, „care trebuie s[ fie o mi-nun[\ie“...

Belciug ]l mai petrecu pe urm[ p`n[ ]n dreptul c`rciumii=i-l mai ]mbr[\i=[ o dat[ ca un frate.

Casa lui Herdelea din Pripas era mereu goal[ =i trist[. Titu oprivi pe dinafar[, amintindu-=i f[r[ s[ vrea cr`mpeie din fericireatr[it[ aici =i nepre\uit[ la vremea ei. Urc`nd ]n pridvor, se pome-ni cu Ion.

— Am auzit c[ vrei s[ pleci departe, domni=orule?— M[ duc =i eu s[-mi g[sesc un rost ]n lume! r[spunse

Titu serios. Anii trec =i omul trebuie s[ fac[ ceva ]n via\[, altfelnu-i vrednic s[ tr[iasc[... Nu-i a=a?

— A=a-i, domni=orule, vezi bine c[-i a=a! zise Ion. Apoi s[te duc[ Dumnezeu s[n[tos =i s[-\i d[ruiasc[ noroc pe unde-iumbla, c-ai fost tare de omenie!

— S[ tr[ie=ti =i tu, Ioane! |ie de altminteri \i-a ajutat Dumne-zeu =i te-ai ]nst[rit frumos... P[cat numai c[ n-ai avut parte deAna =i de copil...

— Apoi ce s[ facem? f[cu \[ranul rece. A=a a vrut Dum-nezeu...

— Ei, =-acuma, ce mai ai de g`nd, Ioane? C[ doar n-ai s[r[m`i v[duv toat[ via\a, c[ doar e=ti t`n[r...

— A=a-i, a=a-i, vezi bine! morm[i Ion ]ntunec`ndu-se.Titu cobor`se spre d`nsul =i se rezem[ de st`lpul por\ii, cu

p[l[ria pe ceaf[. }n asfin\it soarele se m`nia =i ]mpro=ca curaze aprinse. Umbra M[gurii Cocorilor se ]ntindea peste satp`n[ la picioarele crucii de la marginea drumului, pe care Hris-tos st[tea neclintit ca un martor mut al tuturor tainelor. Ion seuit[ lung la domni=orul care i se p[rea c[ se schimbase multde c`nd nu l-a mai v[zut. Voia s[-i cear[ o ]nv[\[tur[, ca =iodinioar[, =i ]i era fric[ s[ nu-l oc[rasc[.

Liviu Rebreanu

178

— M-am zb[tut =i m-am fr[m`ntat s[ ies la liman, ]ncepuiar Ion dup[ o t[cere ap[sat[. +i nu mi-a dat Dumnezeu nici obucurie...

— Dar p[m`ntul? ]ntreb[ Titu privindu-l cercet[tor.— P[m`ntul... de... p[m`ntul... Bun e p[m`ntul =i drag mai

\i-e c`nd e al t[u... Dar dac[ n-ai pentru cine s[-l munce=ti,parc[... z[u a=a...

— Trebuie s[ te ]nsori, Ioane!— A=a-i, chiar a=a-i, domni=orule, murmur[ \[ranul cu ochii

stin=i. Dar dec`t s[ te ]nsori cu oricine... Am p[\it-o o dat[,domni=orule...

T[cu, a=tept`nd parc[ o ]ntrebare sau o aprobare. Cum ]ns[Titu nu zise nimic, urm[ din ce ]n ce mai vioi:

— Amu dumitale pot s[-\i spun, c[ mi-e=ti mai bun ca unp[rinte =i m-ai ]nv[\at numai bine... Pot... +i nu =tiu cum s[-\ispun, domni=orule? C[ dumneata pleci departe =i poate nicin-ai s[ mai auzi de mine =i de necazurile noastre... O, Doamne...Mare-i lumea!... C`nd crede omul c-a nimerit mai bine, atunciia seama c[-i tot de unde a pornit... Uite-a=a-i, domni=orule!A=a m[ muncesc =i m[ c[znesc, =i nu =tiu ce s[ fac, cum s[fac?

— Azi, c`nd ai avere, ce-\i trebuie s[ te mai perpele=ti? Niciprea haps`n s[ nu fie omul, c[ l[comia stric[ omenia. P[m`ntai destul...

— Destul nu-i niciodat[, domni=orule... Dar pe cine vreaueu s[ iau nu se poate. +i pe alta nu pot s-o iau...

— Pe cine vrei?— Pe Florica! zise Ion cu o lucire aspr[ ]n privire.— Care-i m[ritat[ cu George-a-Tomii?— Aia!— De, Ioane, se vede c[ Dumnezeu \i-a dat c-o m`n[

mo=ia, =i \i-a luat cu cealalt[ mintea! vorbi Titu. C`t e satul demare nu g[se=ti tu dec`t pe nevasta lui George?

— Nu-mi trebuie alta, domni=orule! scr`=ni Ion deodat[furios =i cu o hot[r`re s[lbatic[ ]n ochii sticlitori.

Ion

179

— Hm, f[cu Titu aproape ]nfrico=at de glasul lui... De...Nu-\i trebuie...

— Dumneata ce m[ ]nve\i s[ fac? urm[ Ion iar[ mai bl`nd=i rug[tor.

— Nimic... S[ te ast`mperi!— Dar dac[ nu pot?— Atunci f[ ce =tii!— Nu =tiu nimic! b`lb`i Ion zv`rcolindu-se ]ntre m`nie =i

neputin\[.— Nici eu... Dar at`ta totu=i pot s[-\i spun: ast`mp[r[-te!Pe Ion r[spunsurile lui Titu ]l umpleau de fiere. Dest[inuia

]nt`ia oar[ fr[m`ntarea lui cuiva =i, ]n loc de ]ncurajare, g[sea]mpotrivire. }l ustura inima c[ nu poate sc[pa de nehot[r`re.+i totu=i patima lui crescuse at`t de puternic[, ]nc`t sim\ea binec[ are s[-l mistuie dac[ nu va nimeri calea spre potolirea ei.

— Trebuie, domni=orule, trebuie! gemu d`nsul st[p`nin-du-=i focul.

Titu, sp[im`ntat de ]nd`rjirea ce i-o citea ]n fa\[, tres[ri. +irepede ]i d[du m`na zic`ndu-i:

— R[m`i s[n[tos, Ionic[!... +i ast`mp[r[-te, ascult[-m[ pemine!...

Ion morm[i ceva =i r[mase ]n mijlocul drumului, uit`n-du-se dup[ el p`n[ coti la R`pile Dracului. Apoi scuip[ cusc`rb[, b`iguind:

— Las[ c[ =tiu eu ce-i de f[cut...Titu petrecu seara la Grof=oru, ]mpreun[ cu p[rin\ii =i sor[-

sa. +i a doua zi porni cu tr[sura la Monor, de unde avea s[ iatrenul spre Sibiu.

6Din clipa c`nd Savista i-a deschis ochii, George parc[ s-ar

fi trezit dintr-un somn ad`nc. Acuma ]n\elegea de ce ]i tot d[Ion t`rcoale, de ce-i cere sfaturi =i-i vine mereu prin cas[. Adic[pentru Florica. Cu toate acestea =i de atunci ]ncolo l-a primit.Vorbea =i r`dea cu d`nsul ]nc`t toat[ lumea ar fi jurat c[ sunt

Liviu Rebreanu

180

prietenii cei mai buni. }l ura =i r`vnea s[-l prind[, s[ ser[fuiasc[. }i era fric[ =i lui de r[fuiala dorit[ =i totu=i o c[uta.Pleca lini=tit de-acas[, c[ci Savista era o paznic[ nepre\uit[=i-i raporta ]n fiecare sear[ fiece pas al nevestei...

Ion ]nsu=i sim\ise de mult vr[jm[=ia Savistei =i deseori ]ivenea s-o sugrume, ca s[-=i deschid[ drumul la Florica. Ura]ns[ numai pe George, din ce ]n ce mai r[u, fiindc[ numai dinpricina lui nu e slobod[ femeia. Dac[ n-ar fi luat-o el, poatec[ ea l-ar fi a=teptat =i azi n-ar mai trebui s[ se zbuciume =i s[nu =tie cum s[ se apropie de d`nsa.

Chiar ]n ziua c`nd Titu plec[ din Armadia Ion, afl`nd c[George nu-i acas[, ]nspre amiaz[ se repezi la Florica,n[d[jduind s[-i mai poat[ vorbi m[car o clip[ ]ntre patru ochi.Savista, pe prisp[, ]l z[ri de departe =i, nemaiput`ndu-se t`r]la locul ei de p`nd[ dup[ gr[mada de coceni, se rezem[ ]ndat[de perete, ]nchise ochii, deschise gura =i ]ncepu s[ sfor[ie u=or,parc[ ar dormi dus[. Ion intr[ ]n ograd[, o v[zu =i o strig[ penume. Oloaga ]ns[ nu r[spunse. Atunci Ion se apropie =i-i ziseiar, mai ]ncet, cu inima tremur`nd de bucurie, vr`nd s-o ]ncercedac[ doarme aievea:

— Savist[!...Oloaga ]ns[ sfor[ia nemi=cat[, de=i vreo trei mu=te i se plim-

bau pe obrajii scof`lci\i =i asuda\i, pe gingiile alburii, pe din\iilungi =i galbeni.

— Doarme, slav[ Domnului! murmur[ Ion, trec`nd ]n v`rfulpicioarelor ]n tind[.

Savista ]=i ascu\i urechile. N-auzi dec`t =oapte =i apoi glasulFloric[i, ]ndemn`ndu-l s[ plece.

— Savista doarme ca iepurele, ia seama.Oloaga fierbea de mul\umire c-a g[sit, f[r[ s[ vrea, mijlocul

de a-i prinde de-a binelea. Dar, fiindc[ de-afar[ nu auzea binece vorbesc ei ]n[untru, nu mai ie=i pe prisp[, ci de azi ]naintese ghemui ]ntr-un col\ ]n tind[, p[zind de-acolo s[ nu treac[g[inile pragul. Mo\[ia toat[ ziua =i deseori sfor[ia. Florica, cugrija casei, nici nu b[g[ de seam[ c[ Savista =i-a schimbat locul.

Ion

181

Dar c`nd a auzit-o horc[ind, s-a g`ndit c[ poate s[ fie bolnav[=i-a ]ntrebat-o:

— Ce te doare pe tine, Savist[, de te-ai ]nmuiat a=a?Oloaga se pref[cu. Se frec[ la ochi cu pumnii, parc[ de-abia

s-ar trezi, =i blodogori mohor`t[:— Nimic... Somn, somn...Florica cl[tin[ din cap, dar n-o mai descusu, socotind c-o

fi ]mb[tr`nit =i de aceea o apuc[ mole=eala mai des.Trecur[ c`teva zile. Ion nu se mai ar[t[. Savista clocotea

de ner[bdare.Apoi vineri seara George, sf[tuindu-se cu Florica, ]i spuse

c[ duminic[ noaptea va pleca cu tat[l s[u la P[durea Fulgera-t[, s[ aduc[ c`te-un car de lemne ]nainte de a-i n[p[di c[ratulbucatelor de pe hotar. +i tocmai a doua zi veni iar Ion. Savistasfor[ia dus[ ]n ungherul ei. Ion, care n-o z[rise ]n ograd[, sesperie v[z`nd-o aici:

— Noroc, Floric[... Dar ce-i cu Savista? zise d`nsul ]ncet,cu glasul tremurat.

— Apoi a=a face de-o vreme ]ncoace... O fi bolnav[... =tieDumnezeu... Da =ezi, mai =ezi la noi, Ioane!

— Mul\umesc, c-am tot =ezut! r[spunse Ion uit`ndu-se laSavista =i apoi ad[ug[: Da George nu-i pe-aici?

— Nu-i, c[-i la porumb cu lucr[torii...— Mhhm...— Numai duminicile de-l mai prinzi pe-acas[ acu, dac[

ne-a ]mbulzit munca... Da poate nici duminic[ s[ nu fie... c[tocmai duminic[ seara vrea s[ plece la p[dure...

Ion se cutremur[, parc[ l-ar fi zg`l\`it deodat[ o m`n[n[prasnic[. S`ngele i se aprinse ]n inim[ ca ]ntr-un ibric puspe j[ratic. O privi cu ochi at`t de mari ]nc`t i se p[rea c-ovede sub m[rul p[dure\, ]n bra\ele lui, =i-i sim\ea carneafierbinte. Florica nu se uit[ la d`nsul ca =i c`nd ar fi ghicit lace se g`nde=te. +i Ion =opti aspru, poruncitor:

— Duminic[, dup[ ce pleac[ d`nsul, s[ =tii c[ vin!... Auzi tu?Femeia t[cu.

Liviu Rebreanu

182

— S[ ie=i ]n ograd[! Auzi?... Negre=it s[ ie=i, altfel...Florica t[cea mereu.— De-atunci n-am mai schimbat o vorb[ ca oamenii... +i

nu mai pot...— Dac[ afl[ George, ne omoar[! zise Florica foarte ]ncet,

f[r[ a-l privi.Ion scr`=ni, ]nc`t pe femeie o trecu un fior.— S[ ie=i, Floric[!... S[ nu faci cumva s[ nu ie=i, c[...}n clipa aceea am`ndoi ]ntoarser[ privirile deodat[ la Savista

care horc[ia cu gura c[scat[ =i ]nghi\ea din c`nd ]n c`nd. Oprivir[ ]nfrico=a\i, cu o presim\ire ur`t[, care ]ns[ trecu repedeca o n[lucire.

— Doarme, doarme, murmur[ Florica.Savista respira greu. Sudorile ]i curgeau =iroaie pe t`mple,

pe obraji. Roi de mu=te b`z`iau ]mprejurul ei...

7Titu nu se mai s[tura privind p[m`ntul Ardealului care fu-

gea, se ]ndoia, r[m`nea ]n urm[, se ]ntindea departe, se apro-pia iar[=i... +i trenul trecea trufa= pe l`ng[ satele rom`ne=ti,pe unele spintec`ndu-le chiar ca un tiran ne]ndur[tor, =i doarpe-alocuri se oprea c`te-o clip[, ]nsemn`ndu-=i oprirea cuvorbe aspre ungure=ti care zoreau sau huiduiau ve=nic pe \[ra-nii drume\i sau slujitori. Pretutindeni aceia=i \[rani, umili,voinici, r[bd[tori: pe =oselele albe, al[turi de care silitoare,pe c`mpiile galbene, r[scolite de bra\ele lor =i udate de su-doarea lor, prin satele s[race, stoarse de vlag[. Unde eramunca, erau numai ei. Pe urm[ veneau g[rile mari, anti-camerele ora=elor, =i \[ranii nu se mai z[reau. }n schimb,ap[reau surtucari gr[bi\i, g[l[gio=i, ner[bd[tori, vorbindporuncitor numai ]n grai str[in.

„Noi muncim ca s[ benchetuiasc[ ei! se g`ndea Titu ]ne-cat de o revolt[ din ce ]n ce mai mare. Asta-i ilustra\ianedrept[\ii =i oropsirii noastre!“

Ion

183

}n Armadia str[inii de-abia se observau ]n mul\imea marerom`neasc[. Dar ora=ele acestea parc[-i luau un v[l de pe ochi,ca =i odinioar[ ]n Gargal[u cocioabele de pe la margini. I sep[reau ni=te cuiburi uria=e de tr`ntori du=mani care ]nghit,ve=nic nes[tura\i, rodul muncii milioanelor de robi dimprejur.

La Cluj schimb[ trenul. De-abia izbuti s[ se ca\[re ]ntr-unvagon ticsit de oameni, s[-=i a=eze geamantanul pe coridor.At`ta vorb[ ungureasc[ ]i ]nnegrea sufletul. Se sim\ea parc[s-ar fi oprit deodat[ ]ntr-o mocirl[.

„O, ce bine-i c[ plec... Cel pu\in nu voi fi nevoit s[ v[d =is[ aud mereu lucrurile acestea revolt[toare!...“ }n aceea=i vreme]ns[ ]i era ru=ine c[ fuge din lupt[. }=i zicea c[ cinstit ar fi s[stea ]n v`rtejul ciocnirii, iar nu s[ lase pe miile celea de umili]n ghearele hr[p[re\e, f[r[ ap[rare =i f[r[ n[dejde... Dar ]ndat[ce se uita ]mprejur, curajul ]i pierea =i ]n\elegea c[ r[zboiulacesta nesf`r=it cere voinici v`njo=i, d`rzi, ne]mp[ca\i, carelupt[ f[r[ a-=i da seama =i f[r[ ]ncetare. |[ranii din Lu=ca...cei ce sufer[ b[t[i, umilin\e, temni\e, =i nu se ]nmoaie...

Se ]nnopta. Trenul gonea uruind. Nouri de sc`ntei se]mpr[=tiau ]n r[stimpuri peste ogoarele negre, lic[rind ]nv[zduh ca o ploaie de stele c[z[toare... Titu, pierdut ]n g`nduri,privea ]n ]ntuneric, rezemat cu fruntea de cerceveaua ferestreideschise. Curentul amestecat cu fum ]i v`lvoia p[rul... }n vagonoamenii se lini=tiser[. R[m[sese singur ]n coridor cu c`tevacufere. }l cuprinse foamea =i-=i aduse aminte c-ar fi trebuit s[m[n`nce la Cluj, dar l-a z[p[cit v[lm[=agul de lume =i de zgo-mot. Scoase din geamantan merindea ce i-o pusese acas[. Pec`nd se lupta cu un picior de g[in[ fript[, conductorul, careispr[vise controlul biletelor, veni s[ se mai odihneasc[ pu\in=i, v[z`ndu-l m`nc`nd, ]i zise „poft[ bun[“ pe ungure=te. Titu]ns[ r[spunse ursuz:

— Nu =tiu ungure=te!...Atunci conductorul se uit[ ]mprejur =i, nemaifiind nimeni,

murmur[:— +i io-s rom`n, domnule!

Liviu Rebreanu

184

Titu se ]nsenin[ deodat[. }i oferi o bucat[ de friptur[, zic`nd]ntruna:

— E=ti rom`n... e=ti rom`n... poftim... e=ti rom`n!...+i conductorul ]i povesti c[ se cheam[ +tefan Popa, dar c[

=i-a schimbat numele ]n Pap Istvan, fiindc[ a=a i-au cerut c`ndl-au pus ]n serviciu, c[ e ]nsurat cu o unguroaic[ =i are opt copii,c[ joac[ =i el cum c`nt[ cei mari, altfel ar r[m`ne pe drumuri.

„Adic[ acela care vrea s[ ias[ din robia de la \ar[, trebuies[-=i robeasc[ sufletul la ora=, s[ devie la r`ndul lui o prime-jdie pentru robii care l-au n[scut!“ se g`ndi Titu c`nd r[maseiar singur. Cel ce se dep[rteaz[ de satul lui trebuie s[ cad[ ]nmrejele lor...

Adormi pe geamantan, istovit mai mult de g`nduri dec`tde oboseal[... }l de=tept[ un junghi ]n spinare. Soarele tocmaistr[lucea ]ntristat. +i trenul huruia mereu, mereu...

Pe peronul g[rii din Sibiu a=tepta un grup de domni cubr[\are tricolore, care se ]mpr[=tiar[ la u=ile vagoanelor: erauorganizatorii ]ns[rcina\i cu primirea oaspe\ilor din toate \inu-turile rom`ne=ti... Titu s[ri jos =i se cruci v[z`nd c`t[ lume carevorbe=te rom`ne=te cobora din trenul ]n care d`nsul se sim\iseat`t de str[in. +i totu=i ]n tren nu vorbiser[ rom`ne=te! De cen-o fi vorbit nimeni ]n tren rom`ne=te?... Acuma to\i se]mbr[\i=au, se chemau, ]nc`t Titu se sfia c[ el, ]n mijlocul at`torrom`ni, nu cunoa=te pe nimeni. Vru s[ se apropie de un or-ganizator, c`nd deodat[ auzi un glas tare:

— Herdelea Titu!... Herdelea!...Se uit[ nedumerit =i v[zu pe cel care-i striga numele: un

domn bine f[cut, ro=u la obraz, cu ochelari de aur, ras demust[\i.

— Aici! strig[ Titu pu\in r[gu=it de mirare. Eu sunt TituHerdelea!

Domnul se repezi la d`nsul foarte prietenos, ]ntinz`ndu-iam`ndou[ m`inile.

— Bine c[ te g[sii, domnule!... Nu m[ cuno=ti... Pintea...Doctor Virgil Pintea!... Mi-a scris fratele meu c[ vii la Astra,

Ion

185

dar nu mi-a scris c`nd sose=ti. Ei bine, ca s[ nu te scap, dedou[ zile p`ndesc toate trenurile, \ip`nd ca un nebun: TituHerdelea... }n sf`r=it, bine c-ai venit!

— Aa, fratele lui George? murmur[ Titu. Da, vezi, le scri-sesem, dar nu m-am g`ndit c[ o s[ te ]n=tiin\eze. Nu-\i ]nchipuice bine-mi pare c[...

— Da, fratele lui George... Suntem at`\ia fra\i c[ nu exist[col\ de p[m`nt rom`nesc, unde s[ nu fie r[t[cit unul-doi. Aici,de pild[, suntem chiar doi...

— Doi?— Doi, drag[. De ast[-prim[var[. E =i Liviu, c[pitanul. Mili-

tar teribil, de la statul-major. M`ine-poim`ine ]l vedem gene-ral... Da-i ciufut r[u. Nu =tiu cui seam[n[. Ne face neamul der`s. Nici nu s-arat[ printre noi. Ve=nic numai cu militarii lui,cu nasul ]n c[r\i =i h[r\i... Am s[ te duc totu=i s[-l cuno=ti. Dars[-l iei cum este...

Virgil Pintea era bun de gur[ =i vesel =i vioi ca un copil. Toat[lumea din Sibiu ]l cuno=tea =i-l iubea, fiind un medic priceput =idezinteresat =i un rom`n inimos. G[zdui pe Titu la d`nsul. Aveaun apartament pl[cut, ]ntr-un cartier frumos. D[du musafiruluidormitorul, r[m`n`nd ca el s[ se culce ]n birou pe un divan.

Dup[ ce Titu se primeni, ie=i ]mpreun[ cu Pintea, care ]lprezent[, la cafenea, tuturor, ca pe un poet plin de f[g[duin\e =ireprezentant al Tribunei Bistri\ei. }l primir[ cu obi=nuita simpatieocazional[. Unii ]=i aduser[ aminte de ni=te versuri ale lui Titudin Familia. Mai ales ]ns[ Barbu Luca, un t`n[r sl[bu\ =i mititel,el ]nsu=i poet =i redactor la un ziar din Sibiu, se ]mprieteni cu Titu=i se oferi s[-i fie c[l[uz[ credincioas[ =i nep[rtinitoare.

Mai t`rziu Titu leg[ cuno=tin\[ =i cu c[pitanul Pintea, carest[tea ]ntr-o odaie simpl[ =i aproape s[r[c[cioas[, pe l`ng[comandamentul corpului de armat[ unde avea serviciu. }lg[sir[ ]ntre h[r\i, s[bii, tunici =i cizme, ]n pijama scurt[, la bi-rou, cu un teanc de acte ]n fa\[, pe care le ]nchise cu cheia ]nsertar, fiind secrete militare. Liviu Pintea era un om ]nalt, cufruntea lat[, cu p[rul rar, ochii alba=tri-o\el =i pielea bronzat[.

Liviu Rebreanu

186

— }\i aduc pe cumnatul nostru, zise Virgil, intr`nd. Te pre-vin ]ns[ c[ Titu e poet rom`n =i deci s[ nu-i ba\i capul cu ideiletale renegate, s[-l sile=ti s[ se supere!

C[pitanul z`mbi =i str`nse engleze=te m`na lui Titu, zic`ndpoliticos:

— Dac[-i poet, ]nseamn[ numaidec`t c[-i =i iredentist!...De altfel s[ nu iei ]n seam[ clevetirile fratelui meu... Sunt rom`n=i eu, dar mai-nainte de a fi rom`n, sunt ofi\er =i servitor almaiest[\ii sale ]mp[ratului. Ca atare, fire=te, nu pot admiten[zuin\ele celor de teapa dumnealui, care trag mereu cu ochiulc[tre Bucure=ti =i spre Rom`nia. }n mintea mea a=a ceva nu secheam[ politic[ na\ional[, ci tr[dare de \ar[...

Vorbea foarte lini=tit, av`nd ]n voce energia omului care, dup[fr[m`nt[ri grele, =i-a stabilit o linie de conduit[ ]n via\[ =i o ap[r[cu o convingere rece, hot[r`t[. Titu ]l asculta uimit. El ]nc[ nu]nt`lnise p`n[ azi un adversar cump[tat, cu argumente sigure,care nu se speria de fraze. Se sim\i ]ndat[ ]ntr-o inferioritatesup[r[toare. Obi=nuit s[ r[spund[ la contraziceri cu vorbe pecare, de=i izvorau dintr-un sentiment ]nver=unat, nu le puteastr`nge ]ntr-o ordine de b[taie logic[ — nu ]ndr[zni mult[ vremenici s[ deschid[ gura. Din norocire Virgil cuno=tea prea bineideile fratelui s[u =i le r[sturna cu u=urin\[, dobor`ndu-i =i acumdovezile cele mai grele prin c`te o glum[ aruncat[ ca o piedic[groteasc[ ]ntre picioarele unui lupt[tor netemut.

St[tur[ ]mpreun[ vreun ceas. La sf`r=it =i Titu se ]ntrem[ =ipuse c[pitanului ]ntrebarea:

— Dumneata adic[ nu dore=ti unirea noastr[ a tuturor?— O, asta deocamdat[ e utopie!— Ce ]nseamn[ la dumneata „deocamdat[“?— Ei, c`teva secole s[ zicem... }n orice caz c`t timp pute-

rea noastr[ militar[ e vie =i viguroas[, zv`rcolirile iredentister[m`n simple visuri utopiste.

— Dar dac[ ar veni un r[zboi?— R[zboiul n-ar putea realiza visurile dumneavoastr[. Se

=tie doar c[ Rom`nia e aliata noastr[. Deci...

Ion

187

— Alian\ele ]ns[ nu sunt eterne!— Vrei s[ zici c[ Rom`nia s-ar putea ]ntoarce ]mpotriva

noastr[? z`mbi c[pitanul. Gre=it[ socoteal[. Foarte gre=it[. Pecare Rom`nia nici nu va face-o niciodat[, c[ci toate interese-le ei o silesc s[ fie al[turi de noi. O silesc! Accentuez special:o silesc!

— Dar dac[ totu=i n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci dum-neata?

— Curioas[ ]ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-a= face,evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici pring`nd nu mi-ar trece vreodat[ s[ =ov[iesc m[car o clip[ ]n fa\aunui du=man al ]mp[ratului, oricine ar fi du=manul!

— Fra\ii no=tri...— Aici nu ]ncape fr[\ie. C`nd fratele \i-e du=man =i vrea

s[-\i r[peasc[ \ie casa ta =i ograda ta ca s[ =i le m[reasc[ peale sale, ei bine, ]i dai la cap ca =i altui du=man =i nici nu-\i maipas[ c[ \i-a fost c`ndva frate!

Virgil ascultase z`mbind dialogul dintre Titu =i Liviu. Elf[cuse de mult acelea=i ]ntreb[ri =i primise acelea=i r[spunsuri,de=i ]i demonstrase =ubrezenia temeliei lor. Dar, fiindc[ =tiac[ pe c[pitan ]l s`c`ie =i-l tulbur[ totdeauna asemenea discu\ie,Virgil era bucuros c[ Titu ]l ]ncol\e=te.

— Las[-l, dragul meu, c[ n-o sco\i la cap[t cu d`nsul! strig[]n cele din urm[ medicul r`z`nd, deoarece vedea c[ Titu seposomor[=te. E renegat de tot... E pierdut pentru noi... Are s[se schimbe ]ns[ c`nd ]l vom face general ]n Rom`nia Mare.

Liviu Pintea z`mbi dispre\uitor:— Cred c-ar fi fost mai pl[cut s[ fi vorbit de altceva...— Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei, zise Vir-

gil r`z`nd.— Mi-ar fi f[cut mult[ pl[cere s[ cunosc =i eu operele

cumnatului nostru, continu[ c[pitanul, f[r[ s[ asculte glumafratelui s[u, ]ntorc`ndu-se spre Titu. Nu vorbesc rom`ne=te at`tde bine c`t a= dori, fiindc[ am stat numai ]ntre str[ini =i n-amavut ocazie s[ vorbesc limba mea natal[, dar citesc cu drag,

Liviu Rebreanu

188

c`nd am r[gaz, c[r\i rom`ne=ti. }n general ]ns[ m[ intereseaz[romanele =i nu pot suferi poeziile...

— Atunci tocmai ai nimerit-o! strig[ medicul. C[ci Titu scrienumai poezii!

— Ce are a face? Cel mult n-am s[-l citesc...De=i convorbirea fusese \inut[ tot timpul ]ntr-un ton de intimi-

tate prieteneasc[, totu=i Titu ie=i plouat din locuin\a c[pitanuluiLiviu Pintea. Argumentele ofi\erului se r[zboiau ]n sufletul luicu convingerile sale entuziaste =i-i ]nte\eau ]n creieri ]ntrebarea]nfrico=[toare: dar dac-o fi av`nd c[pitanul dreptate? Din fericire,Virgil nu-i d[du vreme s[ se zbuciume =i-i zise serios:

— V[zu=i c`te baliverne s[l[=luiesc ]ntr-un spirit str`mt demilitar?... Primejdia asta ne amenin\[ ]ns[ pe to\i, dac[ nu nevom ap[ra din r[sputeri sufletele de invazia str[in[!

Sibiul avea o ]nf[\i=are de s[rb[toare. Str[zile gemeau delume rom`neasc[, sosit[ de pretutindeni: preo\i, ]nv[\[tori cunelipsita umbrel[ subsuoar[, profesori, avoca\i, \[rani... Cu totcaracterul s[u german, ora=ul p[rea azi o re=edin\[ rom`neasc[.}n marea de rom`ni, str[inii disp[ruser[.

„Parc[ miile de robi muncitori =i harnici ar fi pus st[p`nirepe cuiburile tr`ntorilor!“ se g`ndea Titu re]nsufle\it la vedereafurnicarului de rom`ni.

Seara avu la Hotel Traian un banchet de cuno=tin\[. Titu=edea la masa reprezentan\ilor presei, pe c`nd Virgil Pintea,ca unul din frunta=ii Astrei, trecuse aproape de b[tr`nulpre=edinte. }ntre gazetarii g[l[gio=i, Titu se sim\ea str[in. To\ise cuno=teau, ]=i povesteau p[\aniile na\ionale, procesele, ar-ticolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputa\ii rom`ni de laBudapesta, de guvernul unguresc, de procurori... O lume nou[]=i deschidea tainele ]n fa\a t`n[rului reprezentant al TribuneiBistri\ei. +i lumea aceasta ]l z[p[cea =i-i r[cea speran\ele. }ntoate vorbele ce le auzea mi=unau preocup[rile m[runte, per-sonale, interesate. Nici unul nu rostea un cuv`nt despre vreunideal superior. Fiecare p[rea ]nc`ntat de sine ]nsu=i =i ]ngrijo-rat ve=nic s[ se ridice deasupra celorlal\i cu orice pre\... Vecinul

Ion

189

lui din dreapta era Barbu Luca, t`n[rul poet care ]ns[ acumade-abia se sinchisea de d`nsul =i alerga mereu s[ ciocneasc[ bacu „ilustrul asesor consistorial“, ba cu „magnificen\a sa Cutare“=i, de c`te ori se ]ntorcea la locul s[u, =optea ]n treac[t lui Titu:

— E o canalie ilustrul, dar trebuie s[-i faci curte, c[ci altfelnu po\i tr[i!

Pe la sf`r=itul banchetului, dup[ multele discursuri umflate,Titu ]=i sim\i inima at`t de m`ncat[ de am[r[ciune, c[-i veneas[ pl`ng[ cu hohot.

„Pretutindeni egoismul, o, Doamne!“ ]=i zicea privind cuochii r[t[ci\i la fe\ele ro=ite de b[utur[, cu r`suri pref[cute pebuzele umede.

— Titule, Titule! ]l de=tept[ deodat[ glasul lui Virgil de laspate. Ia vino ]ncoace!... Ce-i cu dumneata, poete? Ce e=ti a=ade trist c`nd toat[ lumea e vesel[?

De-abia acas[ ]=i dezv[lui nedumerirea, cu lacrimi ]n ochi,ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ]nt`ia oar[c`nd a p[=it ]n lumea larg[. Virgil Pintea ]l ascult[ pe g`nduri,d`nd din cap ]n\eleg[tor.

— To\i am trecut prin am[r[ciunile dumitale de acuma, zised`nsul apoi, ca un p[rinte bl`nd. Dar via\a a=a e, dragul meu.Via\a e nimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-=i poate p[stra visurile]n ciuda cruzimilor vie\ii, numai acela nu va pierde ]ncredereaniciodat[... Fire=te c[ spectacolul nu e ]n[l\[tor, dac[ intri ]nculise s[ vezi sforile... Nu te uita ]ns[ la indivizi, c[ci indiviziisunt m[run\i, sunt oameni care totdeauna ]=i caut[ rosturile lor.Prive=te departe =i atunci ai s[ vezi cum se va schimba pano-rama... Serb[rile astea, de pild[! Nu te uita la oameni, la discur-surile lor, la conferin\ele =i procesele-verbale ]n care fiecare caut[s[-=i arate meritele reale sau ]nchipuite... Nu! Astea sunt nimi-curi... Dumneata ]ncearc[ s[ vezi ansamblul! +i atunci vei sim\i]n toate manifest[rile acestea, bune, rele, ]n[l\[toare sau josnice,civilizate sau s[lbatice, vei sim\i b[taia pulsului unui popor carevrea s[ tr[iasc[ =i care se lupt[ cr`ncen ca s[ poat[ tr[i... }ntr-ob[t[lie numai rezultatul are ]nsemn[tate hot[r`toare. Ce-mi pas[

Liviu Rebreanu

190

mie cum beau =i m[n`nc[ solda\ii ]n vremea r[zboiului prelung?Istoria nu va =ti dec`t: am biruit sau am fost birui\i... +-apoi iar[=i,lupta noastr[ e o defensiv[ activ[, cum ar zice fratele meuc[pitanul. Du=manul ne atac[ prin toate mijloacele modernede cutropire, prin cultura lui, prin =coala lui, prin arta lui, prinbanii =i prin munca lui... Noi trebuie s[ d[m din m`ini ca ba-rem s[ nu ne ]nec[m. At`t. Dac[ ne men\inem la suprafa\[, amizbuti. |inta este s[ nu p[trund[ du=manul ]n cetatea noastr[.Ei, =i \inta aceasta, cu toate m[run\i=urile omene=ti care pe dum-neata te ]ntristeaz[, e c`=tigat[. Asta-i m`ndria noastr[. +i trebuies[ fie =i m`ndria dumitale =i a oricui i-e drag aievea neamul!

Trei zile c`t \inur[ serb[rile, Titu lu[ parte la toate =edin\ele,conferin\ele =i banchetele festive, lini=tit, mul\umit, r[sun`ndu-i]n urechi cuvintele lui Virgil Pintea de c`te ori vreun am[nunt]ncerca s[-l tulbure. }nsufle\irea ]ns[ nu-l mai st[p`ni p`n[ atreia sear[, la balul care ]ncheia solemnit[\ile... Toate doam-nele erau ]n costume na\ionale din toate \inuturile, oferind unspectacol impresionant. +i, spre miezul nop\ii, toate domni\eleacestea frumoase ca z`nele =i ginga=e ca florile se prinser[ ]ntr-ohor[ imens[, fredon`nd ]n cor, cu glasuri dulci, ]nv[luitoare,cuvintele unui c`ntec popular pe care Virgil Pintea, ]mbr[cat\[r[ne=te, ]l c`nta din fluier ]n mijlocul lor... Hora aceasta i sep[ru lui Titu un simbol al ]ntregii vie\i ardelene=ti, leg[tura ]ntremul\imea cea mare, umil[ =i ostenit[, =i conduc[torii ei, ie=i\itot din s`nul ei =i neuit`ndu-=i ob`r=ia.

— Tr[iasc[ rom`nii! izbucni deodat[ Titu nemaiput`ndu-=ist[p`ni emo\ia.

Strig[tul fusese ]n sufletul tuturor, c[ci ]ndat[ toat[ sala seumplu de glasuri ]nfl[c[rate:

— Tr[iasc[ rom`nii!... Tr[iasc[ doamnele rom`ne!... Nea-mul rom`nesc!

Poli\aiul ora=ului interveni discret pe l`ng[ b[tr`nulpre=edinte al asocia\iei s[ potoleasc[ entuziasmul primejdios.Glasul pre=edintelui ]ns[ se pierdu ca o chemare neputincioa-s[ ]n v`rtejul unui uragan zguduitor.

Ion

191

}n aceea=i noapte Titu vru s[-=i scrie articolul pentru Tribu-na Bistri\ei, dar nu izbuti s[ lege nici dou[ vorbe. Inima ]i eraat`t de plin[ de fericire ]nc`t mereu trecea ]n birou la Virgils[-=i ]mp[rta=easc[ impresiile.

— Ce minunat[-i via\a rom`neasc[! zicea ]ntruna. Ce maree neamul nostru! Nu exist[ ]n lume popor mai bun, mai har-nic, mai m`ndru, mal puternic... Nu poate s[ existe!

}n culmea ]nsufle\irii ]=i aduse deodat[ aminte c[ m`inetrebuie s[ plece de-aici, dincolo. Dar ]=i zise cu hot[r`re:

— Nu mai plec nic[ieri! R[m`n aici!... Ar fi o tr[dare s[plec de-aici!... Aici e nevoie de oameni! Aici e nevoie mai mareca oriunde!

Adormi foarte decis s[ se opreasc[ la Sibiu, s[ intre la vreogazet[, ]n sf`r=it s[ se fac[ folositor norodului. A doua zi sede=tept[ fr`nt de osteneal[, pe c`nd Virgil Pintea ]l scutura dinr[sputeri:

— Sus! Sus, lene=ule!... E ora zece =i trenul n-are s[ tea=tepte pe dumneata, stimate poete, s[-\i mistui ]n somn im-presiile na\ionale!... Haidem, s[ nu ]nt`rziem de la poli\ie,unde trebuie s[ scoatem biletul de trecere a frontierei, altfelr[m`i aici...

— Cum s[ r[m`n aici? s[ri Titu, biruindu-=i deodat[ obo-seala. Imediat sunt gata! Numai cinci minute!... S-ar putea s[mai r[m`n aici, odat[ ce am pornit la drum?... Dincolo e ferici-rea cea adev[rat[... Acolo trebuie s[ fie!

8George turba... Dintru-nt`i ]i venise s[ se n[pusteasc[ la

Florica =i s-o zdrobeasc[. Dup[ ce a scos-o din s[r[cie =i dinnoroi, dup[ ce nu e ]n stare s[-i fac[ barem un copil, acumaumbl[ s[-l =i necinsteasc[? Se opri ]ns[ g`ndindu-se c[ Ion ecapul tuturor relelor =i c[ deci cu d`nsul trebuie s[ ser[fuiasc[... Al Glaneta=ului i-a f[cut destul r[u, numai r[u, =if[r[ nici o pricin[...

Liviu Rebreanu

192

Toat[ ziua de s`mb[t[ ]=i ascunse m`nia parc[ nici n-arb[nui nimica-n lume. +i, fiindc[ Ion n-a venit pe la ei, seara s-adus la c`rcium[ unde l-a =i ]nt`lnit. Vorbir[ mai prietenos caalt[ dat[ =i George ]i spuse c[ m`ine se va duce la p[dure, =ispun`ndu-i ]l privi at`t de senin ]nc`t v[zu bine bucuria dinochii lui Ion care, ca s[-l descoase, ]ntreb[:

— Da c`nd vrei s[ porne=ti, George?Glasul lui, tocmai pentru c[ voia s[ par[ nep[sator, avea o

tremurare u=oar[ de mul\umire pe care George o sim\i foartebine. R[spunse lini=tit:

— Apoi c`nd o ]nsera mai bine, ca s[ mergem pe r[coare.Duminic[ dup[-amiaz[ trecu iar pe la c`rcium[ =i iar ]nt`lni

pe Ion, =i iar aduse vorba c[ desear[ trebuie s[ plece la p[dure.Ion era ame\it pu\in de rachiu =i chiuia =i horea parc[ toat[lumea ar fi fost a lui. }n ochii lui str[lucea sfid[toare bucuriabucuriilor. Apoi c`nd s[ ias[ George, Ion ]i ur[ drum bun =imai ceru o sticl[ de b[utur[, s[-=i ast`mpere focul.

Pe Florica ]ns[ George degeaba o iscodise. }=i vedea detreburile ei prin cas[, ca totdeauna, ]nc`t b[rbatul se g`ndi c[poate ea nici nu e vinovat[. }i preg[ti merinde ]n traist[ =i ea]ns[=i ag[\[ traista de loitr[. C`nd ]ncepu s[ se ]ntunece, TomaBulbuc opri cu carul ]n uli\[, ]n fa\a casei. George ]njugaseboii =i-l a=tepta. O slug[ de-a lui Toma veni ]n carul feciorului,s[-i mai \ie de ur`t pe drum. C`nd ]=i f[cur[ cruce s[ porneasc[,sluga strig[:

— Da topor nu-\i iei, bade George?George tres[ri. }nadins nu luase, g`ndindu-se c-o s[-i

trebuiasc[ acas[. S[ri jos din car =i alerg[ ]n tind[. Savista, carese t`r`se pe prisp[, nepricep`nd cum poate pleca d`nsul c`ndea i-a spus c[ are s[ vie Ion Glaneta=u, b`igui pl`ng[tor:

— Nu duce, bade... Stai aci...— S[ nu p[\e=ti ceva, George, c[ te-ai ]ntors din cale, mur-

mur[ Florica.— Vezi mai bine tu s[ nu se ]nt`mple pe aici vreo pozn[! zise

b[rbatul tare, de fric[ s[ nu aud[ nevasta cum ]i bate lui inima.

Ion

193

— N-ai nici o grij[, c[ doar m[ cuno=ti =i m[ =tii! r[spunsefemeia lini=tit[.

Carele se urnir[. }ntunericul le ]nghi\i cur`nd, l[s`nd ]n urm[numai sc`r\`itul ro\ilor, din ce ]n ce mai molcom.

Pe bolta v`n[t[ stelele se aprindeau pe r`nd ca ni=telumini\e fricoase. Peste sat se cobora o cea\[ pl[p`nd[, alburie,care parc[ sub\ia bezna =i o r[corea.

George tremura ]n car ca =i c`nd l-ar fi zgribulit frigurile. Devorbea, ]i d`rd`iau din\ii. Ie=iser[ din sat =i suiau pe coast[, prin-tre ogoare t[cute pe care cl[ile ]nnegureau ca t`lharii la p`nd[...Dou[ zile pl[nuise d`nsul ce-o s[ spuie tat[lui s[u c`nd va sosiclipa, =i acuma nu-i venea nimic ]n minte. I se p[rea c[ a plecatde-acas[ de un veac =i vedea mereu pe Ion cum se furi=eaz[ ]nograd[, cum se a=az[ ]n pat l`ng[ Florica... Apoi deodat[ gemu:

— Parc[ nu mi-e bine... M[ ]ntorc...O lu[ drept peste c`mp. Auzi cum strig[ tat[l s[u ceva, dar

nu ]n\elese nimic. Vru totu=i s[ r[spund[ „bine, bine“, =i n-avuglas. C`nd nu mai auzi carele, ]ncepu s[ alerge. Se rostogolide vreo dou[ ori prin =an\uri, peste haturi. }i era cald de sen[bu=ea. Un strop de sudoare ]i c[zu pe m`n[ =i-l ]nvior[ parc[l-ar fi atins un c[rbune aprins. Cu c`t se apropia, cu at`t ]i eramai fric[ s[ n-ajung[ prea t`rziu.

S[ri gardul porumbi=tii din dosul casei, ie=i ]n gr[dini\a dinfa\[ =i de-aci ]n ograd[. Casa dormea nep[s[toare =i t[cut[ cao matahal[ moart[. Peste drum un c`ine h[m[i de dou[ ori,iar ]n balta din vale broa=tele or[c[iau ur`t ]ntr-o ]ntrecerea\`\[toare... Vru ]nt`i s[ intre buzna, dar se r[zg`ndi ]naintede a porni spre tind[. Poate c[ Ion totu=i n-a venit ]nc[, =-atunci...B[tu ]n u=[, u=or, cum bat fl[c[ii ]n geam, la fete. Glasul Floric[ir[spunse ]ndat[, limpede, nedormit:

— Cine-i?George t[cu. Glasul femeii ]i z`rn`ia ]n creieri, spun`ndu-i:— Vezi, nu dormea... }l a=tepta...Auzi pa=ii Floric[i, descul\i, apropiindu-se ]ncurca\i de

fo=netul c[m[=ii. U=a se cr[p[ ho\e=te s[ nu fac[ zgomot.

Liviu Rebreanu

194

— Tu e=ti? =opti ea.— Eu, eu, morm[i George intr`nd repede.Nevasta recunoscu glasul, se d[du la o parte ca plesnit[ de

un bici. Dar, ]nainte ca George s[-i fi sim\it spaima, se reculese=i, pun`nd z[vorul, ]ntreb[ ]ngrijorat[:

— Vai de mine, George, dar ce-i de te-ai ]ntors a=a?— Nu prea mi-e bine... Dar las[, c[ nu-i nimic... Culc[-te

tu! P`n[ m`ine-mi trece, zise b[rbatul ]ncet, ca =i c`nd i-ar fifost team[ s[ nu de=tepte pe cineva.

Florica vru s[ mai ]ntrebe ceva, dar r[spunsul lui =optit =itremurat parc[-i puse un c[lu= ]n gur[. Se urc[ ]n pat, se ]nveli=i c[ut[ s[ vad[ prin ]ntuneric ce face George. Nu vedea ni-mic, dar ]l auzea sufl`nd greu =-apoi deodat[ dezbr[c`ndu-segr[bit. C`nd se ]ntinse l`ng[ ea, sub cear=af, un fior ]i trecuprin spinare, c[ci George era un sloi de ghea\[.

— Ce \i-e de te cutremuri a=a? ]ntreb[ b[rbatul cu un glasgros =i greu ca un dang[t de clopot.

— Ce s[-mi fie... M-a cuprins frigul c`nd \i-am deschis...Vremea parc[ st[tea ]n loc, precum st[teau =i d`n=ii

nemi=ca\i, oprindu-=i respira\ia ca s[ aud[ mai bine oriceurm[ de zgomot, ]ntr-o a=teptare amor\it[. De-afar[ p[trundeaca prin puf or[c[itul broa=telor, ]ndulcit, ca un c`ntec de dra-goste. Geamurile ]ns[ se stingeau ]n ]ntuneric ]ncetul cu]ncetul, ar[t`nd c[ vremea totu=i trece =i c[ cerul se ]nnou-reaz[ treptat-treptat. O stea verzuie, care mai clipea singurati-c[, disp[ru deodat[, acoperit[ parc[ de o perdea neagr[, tras[de o m`n[ tainic[.

Cine =tie c`t[ vreme s-a scurs astfel?Se g`ndeau acum am`ndoi, aproape ]n acela=i timp.„Poate c[ nu mai vine...“+i pe c`nd se g`ndeau, auzir[ deodat[ poarta, sc`r\`ind

foarte u=or, apoi ni=te pa=i care se apropiau de cas[, rar, cumare b[gare de seam[. Apoi c`inele de peste drum h[m[indiar de dou[ ori. C`ntecul broa=telor se curm[ scurt ca =i c`ndarunci un bolovan ]n ap[.

Ion

195

George =i Florica ]ncremenir[. Peste un minut pa=ii ]nograd[ se mai apropiar[ pu\in. Apoi iar urm[ t[cerea,ap[s[toare ca o piatr[ de morm`nt... +-apoi t[cerea fu cl[tinat[brusc de un fulger orbitor, ]n lumina c[ruia ]=i v[zur[, am`ndoi,ochii sticlitori de ]ncordare. }n aceea=i clip[ ]ns[ r[sun[ un=uierat lin ca o chemare veche... Atunci George se ridic[ ]npat =i ascult[, iar dup[ un r[stimp =opti stins:

— Mi se pare c[ e cineva ]n ograd[!?— Cine s[ fie? zise Florica cu un glas g`tuit de spaim[.— M[ duc s[ v[d! morm[i repede George scul`ndu-se =i

trec`nd cu pa=i hot[r`\i ]n tind[.C`nd atinse z[vorul, ]i tr[sni prin creieri c[ nu poate ie=i afar[

cu m`na goal[. Se g`ndi s[ ia toporul, dar ]=i aduse aminte c[toporul l-a l[sat ]n car. Tot atunci ]=i mai aminti c[ ]n col\ul tin-zii, dup[ u=[, trebuie s[ fie sapa cea nou[ pe care a cump[rat-ojoia trecut[ ]n Armadia =i c[reia numai ieri i-a pus coad[. }ncet,s[ nu se ]mpiedice de Savista =i s-o scoale, pip[i ]n ungher =i og[si... Pe urm[ deschise u=a =i p[=i pe prisp[ cu sapa ]n dreapta.Vru s[ izbeasc[ ]ndat[, dar nu v[zu nimic de ]ntuneric... Ziseaspru =i tare:

— Cine-i?... Cine-i?Un v`nt rece se porni deodat[, de=teptat parc[ de glasul

omului, f`=`ind trist prin frunzele pomilor =i tr`ntind poartaogr[zii, care r[m[sese cr[pat[. Atunci George prinse ]n mar-ginea gr[dini\ei din fa\a casei o mi=care nevrut[, dup[ careauzi ]ndat[:

— Ssst... ssst... ssst...George f[cu c`\iva pa=i spre gr[din[, ]nd`rjit. +i ]ntreb[ iar

mai ap[sat:— Cine-i?— Ssst!... ssst... st! r[spunse acuma mai aproape.Cu am`ndou[ m`inile George ridic[ sapa =i izbi. Sim\i c[

fierul a p[truns ]n ceva moale =i ]n g`nd ]i r[s[ri ]ntrebarea:„Unde l-oi fi lovit?“ Dar numaidec`t se auzi iar[=i, mai ]ncet=i rug[tor:

Liviu Rebreanu

196

— Ssst... ssst...George izbi a doua oar[. Sapa v`j`i ]n aer. Apoi un p`r`it

surd, urmat de un zgomot n[bu=it ca =i c`nd se pr[vale un sacplin. Mai ales zgomotul acesta ]nfurie mai crunt pe George.Parc[ tot ]ntunericul s-ar fi schimbat dintr-o dat[, ]ntr-o balt[de s`nge ]nchegat, care-l asmu\ea. Lovi a treia oar[, f[r[ a-=imai da seama unde...

Or[c[itul broa=telor re]ncepu brusc, speriat, amenin\[tor,ca o v[ic[real[ v`ltorit[ ]n v[zduh de v`ntul ce sufla mereumai m`nios =i mai ]n\epat. George tres[ri, ca =i c`nd deodat[=i-ar fi revenit ]n fire, =i intr[ grabnic ]n tind[, z[vor`nd bineu=a =i a=ez`nd sapa la locul ei.

}n cas[ Florica st[tea acuma ghemuit[ de groaz[, pe lavi\[,l`ng[ fereastr[.

— Ce-ai f[cut, omule? murmur[ femeia ]ntinz`nd bra\elespre d`nsul, ca o ap[rare sau ca o rug[ciune.

— L-am omor`t! r[spunse scurt George.

Ion

197

Capitolul XIII

SF~R+ITUL

1Ion se pr[bu=i sub lovitura a doua care-i cr[pase \easta.

Lovitura urm[toare n-o mai sim\i, precum nu sim\ise durerenici la cea dint`i... Venise de-a dreptul de la c`rcium[, ame\it]ns[ mai mult de fericire dec`t de rachiu, de=i b[use at`ta desperiase pe v[dana lui Avrum. Venind, fluiera vesel ca pe vre-mea c`nd era holtei =i se ducea la fete, ]nainte de-a fi avutvreun g`nd de ]nsur[toare. Dar sufletul ]i era a=a de plin debucurie, c[ se st[p`nea s[ nu sar[ s[ ]mbr[\i=eze gardurile pel`ng[ care trecea =i c`inii care-l l[trau ici-colo. Strecur`n-du-se ]n ograda Floric[i, trase o ]njur[tur[ ]n[bu=it[ fiindc[poarta sc`r\`ise pu\in =i-i era fric[ s[ nu se trezeasc[ Savista.De altfel se hot[r`se ca, dac[ oloaga s-ar de=tepta =i ar cr`cni,s-o cotonogeasc[ f[r[ mult[ vorb[. L[s[ poarta deschis[ ]na-dins ca s[ nu mai sc`r\`ie c`nd va pleca. Toate le potrivise cumare grij[, numai la George nu se g`ndise deloc, parc[ nici n-ar fi fost pe lume.

C`nd se deschise u=a tinzii cu zgomot, i se ]ncuib[ ]n mintes[ fac[ „ssst“, tot din pricina Savistei. Dup[ pa=i cunoscu ]ns[c[ nu e Florica. Avu o str[fulgerare de gelozie: o fi ]mbr[\i=ataltul pe femeia inimii lui... Dar la George nu se g`ndea. Nuapuc[ s[ scr`=neasc[ din din\i, c`nd auzi glasul lui George.Iar glasul acesta ]l ului at`t de mult c[ i se mole=i toat[ fiin\ade parc[ nici m`na nu =i-ar mai fi putut-o mi=ca. }n creieritotu=i ]i r[mase uitat acel „ssst“ pe care sim\ea nevoia s[-l ros-teasc[ proste=te, f[r[ voia lui.

}n aceea=i clip[ ]=i d[du seama deodat[ c[ i-a sosit ceasul.Mintea i se lumin[, de=i gura-i boscorodea ]ntruna „ssst“, totmai domol =i mai nesigur. A=tepta loviturile, ]ngrijorat doar cu

CUPRINS

Liviu Rebreanu

198

ce o s[-l tr[sneasc[? Auzi foarte l[murit v`j`ind ]n aer ceva,sim\i o izbitur[ ascu\it[ ]n bra\ul drept, dar f[r[ durere =i ur-mat[ doar de o fierbin\eal[ ciudat[, care parc[-i topea creierii,]nc`t ]ncepu s[-=i aminteasc[ repede, ca ]ntr-o aiurare, cumse ducea la liceu ]n Armadia, cum a fugit de la =coal[ ca s[umble cu vitele pe c`mp =i s[ \in[ coarnele plugului, apoi dra-gostea lui dint`i cu fata dasc[lului Simion Butunoiu, m[ritat[acum cu unul din S[scu\a, apoi dragostea lui s[ aib[ p[m`ntmult, =i Ana, =i copilul, =i Florica, =i Titu cu toat[ familia Herde-lea =i cu c`ntecele cele frumoase, seara ]n pridvor, =i-i p[rear[u c[ toate au fost degeaba =i c[ p[m`nturile lui au s[ r[m`ieale nim[nui... V`j`i iar ca o vijelie ]ngrozitoare ]ntr-un pustiuf[r[ margini, =i ]n\elese c[ iar ]l love=te... Apoi deodat[, ca =icum sufli ]n lum`nare, se f[cu ]ntuneric deplin.

Pe urm[ se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea c`tst[tuse ]n nesim\ire =i nici ce se ]nt`mplase. Numai c`nd ]=iauzi propriile-i gemete, ]=i aduse aminte... Era ud leoarc[. Sesim\ea parc-ar z[cea ]ntr-o balt[ murdar[. „O fi s`ngele meu!“se g`ndi d`nsul. Vru s[ pip[ie, dar nu-=i putu clinti m`nadreapt[. De-abia deschise ochii obosi\i. Ploua m[runt. Picurii]i c[deau pe obraji =i-l ]n\epau, c[ci carnea lui ardea. V[zduhulera cenu=iu, ca =i c`nd se apropie zorile, dar cerul era ]n[bu=itde nouri, =i ploaia cernea mereu, m[runt[, rece, unsuroas[.Dureri cumplite ]i \`=neau de pretutindeni =i-i clocoteau ]n capame\itor. Chiar gemetele ]i ]mpl`ntau cu\ite ]n piept. Se g`ndea]ns[ numai la b[ltoaca ]n care se b[l[cea, care-l sc`rbea =idin care voia s[ scape cu orice pre\. „Mor ca un c`ine!“ ]itrecu apoi deodat[ prin mintea aprins[ de desperare.

+i ]ndat[ ]ncepu s[ se t`rasc[ din r[sputeri, sprijinindu-se pem`na st`ng[, ]n ciuda suferin\elor ]ngrozitoare ce-i sf`=iau tru-pul. Gemea cu gura ]ncle=tat[ =i se t`ra mereu, mereu. Poate unsfert de ceas s[ fi \inut sfor\area cr`ncen[ care-l duse p`n[ subnucul b[tr`n de l`ng[ gardul dinspre uli\[. Mai avea vreo doipa=i ca s[ ajung[ la poart[. Sub nuc ]ns[ i se ]ntunec[ iar[=i tot.Doar gemetele ]n[bu=ite se mai zv`rcoleau ]n corpul cr`mpo\it...

Ion

199

Apoi ploaia st[tu. Din pomi =i de pe stre=ini picura din ce]n ce mai rar. Nourii se ]mpr[=tiau. Cerul alb[strea proasp[t,sp[lat. O vac[ mugi undeva prelung, puternic, ]nc`t c`iniide=tepta\i din a\ipeal[ pornir[ deodat[ ]n tot satul s[ latresperia\i. Cucuriguri vioaie ]=i r[spundeau cu ]nver=unare. Oa-menii ie=eau prin ogr[zi, frec`ndu-=i somnul din ochi sau]ntinz`ndu-=i oasele. Pe uli\a cea mare ]ncepeau a urui carelepornite la c`mp.

Paraschiva r[posatului Dumitru Moarc[= trecu cea dint`ipe dinaintea casei lui George, descul\[, zgribulit[, leop[indgr[bit[ prin noroi moale =i rece, str`ng`ndu-=i n[frama la g`t=i pe gur[. Un horc[it greu o opri, ca tr[snit[. Se ]nchin[ despaim[, dar totu=i se apropie de gard =i, printre nuiele, v[zupe Ion plin de s`nge. }ncepu s[ \ipe parc-ar fi c[lcat-o t`lharii:

— S[ri\i!... Tuuulai!... S[ri\i...Florica ie=i ]ndat[ ]n u=[, ]n c[ma=[, nepiept[nat[. A=a

veghease toat[ noaptea, pe lavi\[, ascult`nd gemetele]nfior[toare din ograd[, a=tept`ndu-=i parc[ r`ndul ]n fieceminut, cu ochii \int[ la George care, pe urm[, se a=ezase pedunga patului, sufla aspru, tres[rea uneori =i poate c[ f[ureaceva ]n mintea lui ]nfierb`ntat[. Era alb[ la fa\[ ca varul stins=i picioarele-i tremurau =i de-abia o \ineau. V[zu b[ltoaca des`nge l`ng[ gr[dini\[, aproape de prisp[, apoi d`ra ro=iatic[,sp[l[cit[, ce se ]ntindea p`n[ sub nuc, unde Ion z[cea ca ogr[mad[ de carne. Lumea se ]nv`rtea cu ea, dar n-avea putere s[stoarc[ nici un glas =i nici o lacrim[. R[mase pe prisp[, ca ostafie surprins[ de lumina zilei.

Ograda se umplu repede cu oameni care se minunau, stri-gau, se ]nchinau, ]njurau, pe c`nd printre picioarele lor copiiicu p[rul ciufulit se ]mbulzeau curio=i cercet`nd s`ngele ca ni=tecopoi nestruni\i. }n cur`nd sosi =i primarul Florea Tancu, sf[tosc[ se g[se=te ]n treab[ oficial[, r[cni s[ se dea la o parte toat[lumea, se uit[ la mort cu gravitate, f[r[ s[-=i fac[ cruce caceilal\i oameni, =i declar[ solemn c[ nimeni n-are voie s[ seapropie p`n[ ce nu vine notarul. Porunci apoi strajei Cosma

Liviu Rebreanu

200

Cioc[na= s[ ia un cal din grajdul lui George =i s[ plece ]n goan[spre Jidovi\a.

Vremea trecea. Cerul se limpezi de tot =i soarele ]ncepu s[zbiceasc[ umezeala. Fiindc[ mu=tele b`z`iau tot maiobraznice, primarul ceru o velin\[ s[ acopere cadavrul. Flori-ca aduse un cear=af nou =i alb ca floarea. Atunci ie=i afar[ =iGeorge, sl[bit la fa\[, cu ochii r[t[ci\i ]n fundul capului.Z[rindu-l, lumea care p`n[ aci se interesase numai de mort,se g`ndi =i la uciga=. Florea Tancu ]ntreb[ simplu:

— Tu l-ai omor`t ?+i George nu r[spunse, dar plec[ fruntea-n p[m`nt.

Glaneta=u veni mai t`rziu, alerg`nd, ]mpreun[ cu Zenobia carebocea =i afurisea de r[suna tot satul.

Spre pr`nz ]n sf`r=it sosi notarul Stoessel cu judec[torul celnou din Armadia, cu medicul circumscrip\iei =i cu doi jandarmi.Paraschiva spuse judec[torului cum a auzit pe Ion horc[ind,dar doctorul care se uitase la cadavru, r`se ironic zic`nd:

— Palavre, muiere!... Dup[ asemenea lovitur[ nenorocituln-a mai horc[it dec`t cel mult ]n fa\a lui Dumnezeu, c`nd i-acitit sentin\a prin care i-a hot[r`t loca=ul ]n rai sau ]n iad, dup[cum s-a purtat aici pe p[m`nt!

Medicul, ]ntre dou[ v`rste, ovrei, vorbind rom`ne=te, caun rom`n, avea sl[biciunea glumelor =i calambururilor, chiar]n momente neprielnice. Deoarece Paraschiva se jura pe to\isfin\ii din calendar c-a auzit horc[itul, doctorul se gr[bi s[ re-constituie crima =tiin\ifice=te: mortul a fost t`r`t de cineva, pro-babil de uciga=ul ]nsu=i, de la prisp[ p`n[ aproape de poart[,spre a induce ]n eroare justi\ia... Judec[torul ]i ]ntrerupseexplica\iile, adres`ndu-se primarului:

— Se =tie cine l-a omor`t ?— Eu l-am omor`t! p[=i George hot[r`t ]n fa\a judec[torului.— Cum l-ai omor`t ?— Cu sapa...— +i de ce ?— Pentru c[ venise la nevast[-mea =i...

Ion

201

— Destul! ]l opri judec[torul, ad[ug`nd c[tre jandarmi: Estearestat!

}ntre timp doctorul ]=i scoase haina, ]=i sumese m`necilec[m[=ii, iar acuma se apuc[ s[ fac[ repede autopsia cadavru-lui. Jandarmii goliser[ ograda de lume. Numai George r[m[seses[ priveasc[ cum taie medicul carnea moart[, =i Florica, l`ng[prisp[, ]nlemnit[.

T[ind =i forfec`nd, doctorul guraliv ar[ta r[nile =i explicajudec[torului care fuma \igar[ dup[ \igar[, spre a-=i alungagrea\a:

— Uite asta, domnule judec[tor, asta a fost cea mai grea...L-a pocnit ]n cre=tetul capului, dar osul a fost destul de rezis-tent c[ doar a plesnit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovi-tura n-a fost prea de tot puternic[. Ori=icum e o minune s[ daicuiva ]n cap cu sapa =i \easta s[ nu se sparg[. A=a ceva numaiprintre \[rani se g[se=te... }n schimb patru coaste rupte com-plet... Lovitur[ mortal[ =i asta, fire=te... Poftim cum i-a deschisco=ul, mai-mai s[-\i ]ncap[ degetele ]n ran[... +i ce lung[...Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, e zdrobit =ibra\ul, dar nu prea r[u... Asta n-ar fi avut importan\[... se vin-deca... cel mult bra\ul r[m`nea cu bete=ug... Desigur ]ns[ c[ afost ultima lovitur[, c`nd uciga=ul a mai pierdut din furie...

Apoi, ispr[vind =i sp[l`ndu-se pe m`ini, declar[ hot[r`t:— A fost un om ca o\elul!... Putea s[ tr[iasc[ o sut[ de ani!Judec[torul porunci jandarmilor s[ porneasc[ cu George.

Florica acum se dezmetici =i str`nse repede merinde ]ntr-o traist[pe care b[rbatul o lu[, ]ntunecat, cu inima chinuit[. Apoi ridic[ochii ]ntrista\i spre d`nsa =i-i ]nt`lni ochii mari alba=tri privindu-ldrept, cu o imputare =i o mil[ care nu =tia dac[ sunt pentru elsau pentru celalt. Avu un ]nceput de mi=care ca =i c`nd ar fivrut s-o ]mbr[\i=eze sau barem s[-i ]ntind[ m`na... Dar se opri,ru=inat s[-=i deschid[ sufletul ]n fa\a at`tor oameni ce-i p`ndeautoate gesturile. Privirea i se mohor] iar =i zise poruncitor:

— Vezi, Floric[, ia seama... C[ eu cine =tie c`nd m-oi]ntoarce...

Liviu Rebreanu

202

Femeia ]i r[spunse d`nd din cap cu resemnare. Vegherea=i emo\iile ]i =terser[ bujorii din obraji =i-i desenaser[ cearc[-ne vinete sub ochi. A=a ]ns[ p[rea mai frumoas[, ]nc`t George,tulburat, se ]ntoarse brusc spre poart[, urmat de jandarmiit[cu\i.

Savista, care toat[ vremea st[tuse pitulat[ pe prisp[ ca og[in[ speriat[, izbucni ]ntr-un sc`ncet prelung:

— Bade George... bade, bade, badeee!George ajunse ]n mijlocul uli\ei. }ntoarse capul, dar ochii

lui m`ng`iar[ pe Florica. Apoi porni cu pa=i rari =i disp[ru.— Credin\a mea este c[, dac[ n-ar exista femeia, n-ar mai

fi nevoie de justi\ie criminal[! zise judec[torul pe ungure=temedicului =i notarului, privind cu mare aten\ie la Florica. Fe-meia este ]nceputul tuturor p[catelor!

— +i chiar sf`r=itul, ad[ug[ doctorul r`z`nd, ]ncredin\atc-a f[cut un spirit.

Notarul Stoessel, ca mai mititel, se gr[bi s[ z`mbeasc[, sprea fi pe placul tuturor, =i apoi ]ntreb[ respectuos:

— Dac[ dori\i, putem face actele la prim[rie, unde-i maicomod =i mai curat...

Propunerea fu primit[ =i se suir[ cu to\ii ]n tr[sura ce a=tepta]n uli\[. Atunci primarul Florea Tancu se apropie cu p[l[ria ]nm`n[ =i ]ntreb[ ce s[ fac[ cu mortul.

— S[-l ]ngropa\i! strig[ medicul. Ce ]ntrebare caraghioas[...Ei, haidem! D[-i drumul, c[ m[ a=teapt[ clien\ii acas[...

Mortul era acoperit cu cear=aful ]ns`ngerat. Un roi de mu=tezbur[t[cea primprejur. Zenobia n[v[li acuma =i ]ncepu s[-lboceasc[ hohotind, iar dup[ ce se s[tur[ de pl`ns, blestem[pe George cu tot neamul lui, pe Florica, pe doctor =i mai alespe judec[torul care n-a pus jandarmii s[ taie ]n buc[\ele peuciga=ul b[tr`ne\ilor ei. Blestemele i le curm[ numai sosireaGlaneta=ului, cu carul, ]n care fu ridicat cadavrul. B[tr`nul,cu capul gol, o lu[ ]nainte, boii cu carul mortuar dup[ el,=-apoi Zenobia, ]nconjurat[ de mul\ime de femei care l[crimau]n[bu=it.

Ion

203

Florica, ]n mijlocul ogr[zii, se uita dup[ car, cu ochii mari,]ncremeni\i. Nu mai putea. Durerea o sugruma. Lacrimile i sepornir[ singure, =iroaie, arz`ndu-i obrajii ca h`rtia.

2}n Pripas nu se pomenise omucidere de c`nd se \inea minte.

Acum oamenii fierbeau =i se cruceau. Vestea a alergat degrab[]n Jidovi\a, ]n Armadia, ]n toate ]mprejurimile. +i toat[ lumeacomp[timea =i l[uda pe Ion, c-a fost a=a =-a=a de bun =i deharnic... Totu=i nici pe George nu-l oc[ra nimeni, =i-i doreaus[ scape mai u=or din pacostea ce-a dat peste d`nsul. NumaiVasile Baciu spunea pe ici, pe colo:

— Dumnezeu nu bate cu b`ta... Iaca, mi-a furat p[m`nturile=-acu l-a s[turat Dumnezeu de p[m`nt!

Toma Bulbuc, tat[l lui George, sosi acas[ abia seara, cucarele de lemne. A aflat pe drum nenorocirea =i avea remu=c[ric[ nu s-a ]ntors =i el c`nd a v[zut c[ se ]ntoarce feciorul. Descu-su pe Florica =i pe Savista, iar a doua zi, ]n zori, fu ]n Armadia.Nu i se d[du voie s[ vorbeasc[ cu George =i nici m[car s[-lvad[. Un paznic de la temni\[ ]ns[ ]i spuse c[, foarte cur`nd,va fi transportat la Bistri\a, ]nchisoarea tribunalului, deoarecevina lui merge la curtea cu jura\i. Atunci Toma se repezi laHerdelea s[-i cear[ sfaturi. Familiei ]nv[\[torului ]i adusesezvonul ]nc[ de ieri o femeie din Pripas =i Ghighi pl`nsese toat[seara pe „bietul Ion“, dar erau dornici de am[nunte =i TomaBulbuc trebui s[ le povesteasc[ mai ]nt`i tot ce =tia. Herdelea]l sf[tui apoi s[ ia pe Grof=oru, care-i cel mai stra=nic avocatdin lume. Se duser[ ]mpreun[ la Grof=oru c[ruia Toma ]if[g[dui toat[ averea lui, numai s[-i scape b[iatul din belea.

— Bine-ar fi s[ \i-l scap cu doi-trei ani, mo=ule! r[spunseavocatul. }n orice caz eu voi face ce-mi st[ ]n putin\[...

Preotul Belciug v[zu o milostivire cereasc[ ]n ]nt`mplareaaceasta s`ngeroas[. }i p[rea r[u de Ion, dar ]n aceea=i vremese bucura c[ biserica va c`=tiga prin moartea lui. Se felicita

Liviu Rebreanu

204

pentru norocoasa idee ce i-a fost inspirat[ de Dumnezeu de-aasigura pe seama sf`ntului loca= o avere at`t de frumoas[.Hot[r] s[ fac[ o ]nmorm`ntare deosebit de solemn[ omuluicare a l[sat de bun[voie bisericii tot ce a st[p`nit ]n valeapl`ngerilor. D[du voie ca groapa lui Ion s[ fie s[pat[ chiar ]ncurtea noii biserici =i f[g[dui s[-i ridice, pe socoteala sa, o piatr[pe morm`nt spre a eterniza cre=tineasca danie a celui r[posat]ntru Domnul.

La ]nmorm`ntare se str`nse mai tot satul. So\ii Herdelea cudomni=oara Ghighi venir[ ]nadins s[ ]nso\easc[ la groap[ peIon care, de=i le f[cuse buclucul cu jalba lui, a fost om s[ritor=i de isprav[. De altfel prilejul era bun s[ ]ncerce =i o ]nvoial[cu „p[m[tuful“ ]n privin\a locului c[su\ei lor.

Belciug sluji cum =tia el mai frumos =i mai mi=c[tor. Darmai ales printr-o cuv`ntare funebr[ ]nduio=[ =i inimile cele mai]mpietrite. Mul\i oameni ]=i ziceau c[ Ion =i-a sim\it moarteade c`nd =i-a d[ruit bisericii averea. Preotul ]l d[du drept pild[tuturor bunilor cre=tini:

— Biserica este leag[nul nostru, unde ne ]ntoarcem c`ndne-a obosit via\a, unde ve=nic g[sim m`ng`iere =i ]n[l\are, estescutul neamului nostru credincios =i asuprit. Cine d[ruie=te bi-sericii, d[ruie=te poporului =i cine d[ruie=te poporului,preasl[ve=te pe Dumnezeu. C`t[ vreme biserica noastr[ va fimare =i statornic[, toate vijeliile =i urgiile lumii le vom ]nfrun-ta cu t[rie...

Nici un ochi nu r[mase ]ns[ uscat atunci c`nd, prin gurapreotului, Ion ]=i lu[ r[mas bun de la p[rin\i, de la to\i priete-nii =i cunoscu\ii. Iar c`nd ]n sf`r=it pomeni pe George care i-acurmat via\a p[m`nteasc[, =i-i zise „te iert, c[ci n-ai =tiut cefaci“, tot norodul izbucni ]ntr-un hohot de pl`ns =i Zenobia,n[ucit[ de jale, se izbi cu capul de dunga co=ciugului, ]nc`tde-abia o potolir[ cei dimprejur.

Pe urm[ Ion fu cobor`t ]n p[m`ntul care i-a fost prea drag,=i oamenii au venit pe r`nd s[-i arunce c`te o m`n[ de lutumed care r[bufnea greu =i trist pe sc`ndurile odihnei de veci.

Ion

205

Glaneta=u f[cu pomeni bogate la care familia Herdelea, maipopular[, trebui s[ ia parte =i chiar s[ guste din toate m`nc[rile„de sufletul lui Ion“. Preotul Belciug, boln[vicios ca totdeau-na, a venit doar spre a cinsti amintirea „m`ndrului cre=tinr[posat“, dar n-a luat ]n gur[ nici m[car o pic[tur[ de rachiu]ndulcit cu sec[rea.

Dup[ pomeni Belciug pofti acas[ la d`nsul pe Herdelea,]mpreun[ cu stimata doamn[ =i dr[g[la=a domni=oar[, s[ semai odihneasc[ pu\in ]nainte de-a pleca ]n Armadia care, ori-cum, e o plimbare zdrav[n[ pentru ni=te „dame delicate“.Fire=te c[ familia primi invita\ia cu pl[cere; doar doamnaHerdelea, fiindc[ nu uita a=a de lesne uneltirile oamenilor r[i,cam str`ngea din buze =i r[spundea cu monosilabe preotului,care-=i ]nflorea cuvintele cu z`mbete bucuroase, parc[ nici unnour n-ar fi ]ntunecat vreodat[ prietenia dintre frunta=ii Pri-pasului. Astfel ]i veni u=or ]nv[\[torului s[ aduc[ vorba de loculcu pricina, iar r[spunsul lui Belciug ]nsenin[ deodat[ chiar =ipe d[sc[li\[.

— Negre=it, frate Zaharie, zise popa frec`ndu-=i m`inile.Cum s[ nu ne iubim noi, rom`nii, unul pe altul? Nu-i destulc[ ne m[n`nc[ inspectorii afurisi\i, s[ ne mai ciorov[im =i noipentru nimicuri? Facem, Zaharie, cum nu! S[ =tii c[ joia vii-toare, c`nd vin prin Armadia, trec pe la tine =i mergem ]mpre-un[ s[ facem actele cum se cuvine ]ntre fra\i...

C`nd vorbeau ]ns[ mai ]n tihn[, se pomenir[ cu VasileBaciu, ciupit bine de la pomeni, reclam`nd preotuluip[m`nturile lui Ion, care i se cuvin lui acum dup[ orice drep-tate omeneasc[. Belciug se sup[r[:

— Ba s[-\i fie ru=ine, m[i omule, s[ mai umbli dup[ avere,c`nd v[d c[ ai ajuns de r`sul satului cu be\iile! Omul mai beac`teodat[, nu zic, dar nu ca porcul, cum faci tu!... Folosin\ap[m`nturilor, pe care \i le-a l[sat r[posatul, fie iertat, am s[ \i-olas =i eu, dac[-i fi om de treab[. Dar dac[ n-ai s[ o sl[be=ti cuc`rciuma, apoi s[ =tii c[ eu te scot =i din cas[, Vasile! A=a c[,ori te faci om de omenie, ori de unde nu...

Liviu Rebreanu

206

Vasile Baciu vru s[-l ]ntrerup[, ceea ce ]ns[ pe Belciug ]l]nfurie at`t de r[u, c[ ]l lu[ de m`n[ =i-l scoase afar[:

— Hait, hait... aici mie nu-mi trebuie be\ivi neru=ina\i!...La c`rcium[ s[ fii obraznic, becisnicule!

Familia Herdelea ]i ]mp[rt[=ea indignarea.— {sta-i cel mai tic[los din tot satul! zise doamna Herde-

lea, cea mai revoltat[ de ]ndr[zneala \[ranului.

3C`teva zile pe urm[ ]n casa Herdelea numai de Ion =i de

Belciug se vorbea. Doamna Herdelea se ]nduio=a mai alesamintindu-=i cu c`t[ sfin\enie o asculta bietul Ion c`nd c`ntaea seara ]n pridvor, iar ]nv[\[torul nu mai era sup[rat deam[r[ciunea ce i-a pricinuit-o cu jalba r[posatul, ba chiar spuse:

— Cine =tie? Poate c[ ne-a fost spre bine, c[ de c`nd ne-ammutat ]n Armadia parc[ toate ne ies ]n plin!

Belciug devenise omul cel mai de treab[ din lume. D[sc[li\ag[sea c[, orice s-ar zice, e un preot f[r[ pereche, care nu umbl[dup[ blestem[\ii, de=i e ]nc[ destul de t`n[r =i v[duv de at`\iaani, =i c[ prip[senii nici nu merit[ asemenea pop[, c[ci suntcriminali care se ucid unii pe al\ii ca s[lbaticii. Iar c`nd odat[Ghighi, vorbind de d`nsul, sc[p[, f[r[ s[ vrea, porecla„p[m[tuful“, care avusese at`ta c[utare p`n[ atunci, doamnaHerdelea o dojeni c[ nu-i frumos s[ oc[rasc[ o fat[ cumintepe un slujitor vrednic al lui Dumnezeu.

}n acela=i timp Herdelea a=tepta ve=ti de la Titu, care trebuias[ fi sosit ]n Rom`nia. Citise ]n Gazeta Transilvaniei, la Grof=oru,darea de seam[ despre str[lucitele serb[ri de la Sibiu =i inima-is[rise din loc de bucurie v[z`nd printre reprezentan\ii presei=i pe Titu Herdelea („Tribuna Bistri\ei“). Umbl[ cu ziarul ]nbuzunar dou[ zile =i-l ar[t[ tuturor prietenilor, dup[ ce avu-sese grija s[ sublinieze cu creion ro=u numele fiului s[u. Totu=i,fiindc[ nu primise ]nc[ nici o =tire de la el, ]i era fric[ s[ nu fip[\it ceva la trecerea grani\ei.

Ion

207

— Doar l-o feri Dumnezeu de asemenea pacoste! zised[sc[li\a c`nd afl[ ]ngrijorarea so\ului ei. +i apoi e d`nsul iste\de ajuns...

— O, Titu e un b[iat rar! De-ar fi =i al\ii ca el...! murmur[Ghighi oft`nd vis[toare.

De altfel Ghighi, de o vreme ]ncoace, era ]ntr-o stare su-fleteasc[ ciudat[. Aici ]i venea s[ pl`ng[, aici s[ r`d[, f[r[ niciun motiv aparent. +i deoarece mai t`rziu observ[ c[ m`hnirileei sunt ]n str`ns[ leg[tur[ cu zilele c`nd nu venea Z[greanu s[se consulte cu Herdelea asupra unor foarte ]nsemnate =i inter-minabile chestiuni pedagogice, fata se ru=in[ c[ s-a ]ndr[gostitprea mult =i ]ncepu s[ declare p[rin\ilor ei tot mai deseori c[nu-l poate suferi. Declara\iile acestea apoi fur[ punctul de ple-care al unor controverse zgomotoase, mult asem[n[toare celorce au zguduit casa Herdelea ]n Pripas, pe timpul apari\iei luiGeorge Pintea. At`ta doar c[ nici ]nv[\[torul =i nici mai alesdoamna Herdelea nu luau pe Ghighi ]n serios ca odinioar[ peLaura... Deprecierea aceasta o enerva pe Ghighi =i mai r[u =i o]nt[r`ta ]mpotriva lui Z[greanu, ]nc`t cur`nd spuse c[ mai de-grab[ s-ar m[rita cu un m[tur[tor de strad[ dec`t cu d`nsul.Degeaba ]i reamintea Herdelea norocul Laurei. Dar unde scriec[ =i ea are s[ nimereasc[ negre=it ca sor[-sa? Cine poate s[ =tie cefel de caracter are Z[greanu ? Sub masca lui de b[iat model sepoate prea bine s[ se ascund[ un ipocrit, sau un be\iv, sau altstricat. S-au mai v[zut destule cazuri. +i barem de-ar fi din vreofamilie de seam[, dar tat[l lui e un simplu c[r[u=...

— Nu-s eu de nasul lui! striga Ghighi cu m`ndrie. +-apoista\i s[ vedem ]nt`i c`nd va fi numit undeva =i pozna asta deZ[greanu! P`n[ atunci are s[ curg[ ap[ mult[ pe Some=...

Singur argumentul cu numirea lui li se p[rea b[tr`nilorcump[nitor. Herdelea se mira c[ nu mai vine nici un r[spunsla cererea lui de pensie =i-i era chiar fric[ s[ nu se fi r[zg`nditinspectorul. De c`nd se obi=nuise cu g`ndul c[ e pensionar,era ner[bd[tor s[-=i aib[ patalamaua la m`n[. }nceputul anu-lui =colar b[tea la u=[ =i, dac[ nu se rezolv[ repede pensiona-

Liviu Rebreanu

208

rea lui, ]nseamn[ c[ iar s[ bat[ drumurile ]n fiecare zi p`n[-nPripas, ]n loc s[-=i vad[ de slujba ce-o avea la Grof=oru =is[-=i ]ncaseze ]n tihn[, lunar, pensioara cuvenit[. Mereu ]ntrebape Z[greanu ce mai =tie, dar t`n[rul, mai ]ngrijorat, nu =tia dec`tceea ce-i f[g[duise inspectorul: c[ locul din Pripas e al lui.

Deocamdat[ ]ns[, fiindc[ se apropia joia c`nd Belciug aveas[ vie s[ sf`r=easc[ cu locul casei, so\ii Herdelea se sf[tuir[ =ise ]nvoir[ s[ ]ntabuleze averea lor din Pripas pe numeleGhighi\ei, pentru orice eventualitate. Nu-i amenin\a nici unsechestru sau vreo alt[ nenorocire, dar e bine ca fata s[ aib[oleac[ de zestre, nu ca s[rmana Laura. Ei ]n=i=i vor tr[i cu ceau, iar dac[ Herdelea nu va mai putea munci la Grof=oru, nu-inimic, se vor ajunge =i din pensioar[, c[ lor nu le mai trebuienici fumuri, nici m[riri, ci doar c`t s[ bage ]n gur[ =i s[-=i \iezilele b[tr`ne.

Preotul Belciug trase cu bri=ca chiar la d`n=ii. Era obosit dealerg[turile pentru biserica cea nou[, dar totu=i bucuria ]i lu-cea ]n ochi c[ ]n sf`r=it \inta vie\ii lui e ]nf[ptuit[. Povesti cu]nsufle\ire ce preg[tiri a f[cut pentru sfin\irea care va avea locduminic[, cum a invitat pe episcopul din Gherla =i cum epis-copul a r[spuns c[ va veni negre=it, cum are siguran\a c[ to\ipreo\ii din jude\ vor fi de fa\[, ]mpreun[ cu toat[ „inteligen\a“rom`n[ din Armadia =i ]mprejurimi, c[ va fi =i o petrecere cudans unde desigur domni=oara Ghighi va avea rolul principal=i c[ ]n sf`r=it Pripasul va deveni ]n ziua aceea un adev[ratcentru rom`nesc de n[dejdi frumoase.

}n privin\a locului care-l interesa pe Herdelea preotul veni-se ]narmat cu tot ce trebuia spre a se putea face repede toateformele. Plecar[ ]mpreun[ la judec[torie, pe la notarul public,pe la c[r\ile funduare... P`n[ la amiaz[ ispr[vir[ tot, ba avur[vreme s[ treac[ =i la Grof=oru care se ]ns[rcin[, gratuit, s[ tran-scrie grabnic averea r[posatului Ion Glaneta=u pe numele bi-sericii rom`ne din Pripas.

}n aceea=i sear[ =i cu ]nvoirea d[sc[li\ei, Herdelea f[cu o]n=tiin\are episcopiei cum c[ ]=i retrage pl`ngerea ]mpotriva

Ion

209

preotului Belciug, declar`nd c[ eminentul p[rinte sufletesc alPripasului numai dintr-o sc[pare din vedere, iar nu din rea-voin\[, n-a venit cu crucea la Boboteaz[.

Chiar a doua zi sosi apoi =i comunicarea inspectorului c[ministerul a binevoit s[-i ]ncuviin\eze trecerea la pensie, mul\u-mindu-i pentru serviciile aduse statului. Herdelea tremur[ ci-tind adresa =i se ]ng`mf[ de mul\umirile ministrului. Fire=te c[,p`n[ seara, toat[ Armadia afl[ regretele guvernului de-a fi pier-dut un ]nv[\[tor at`t de harnic ca Herdelea =i toat[ lumea seminun[ de asemenea distinc\ie rar[. La ber[ria Grivi\a, undeintr[ s[ bea o bere, Herdelea ]nt`lni pe Z[greanu care tocmaiprimise =i el numirea.

— Bravo, urma=ule! strig[ Herdelea ar[t`ndu-i adresainspectorului. +i-\i doresc s[ cape\i =i dumneata, peste treizecide ani, o h`r\oag[ ca asta colea!

}n cinstea acestor ve=ti, Herdelea ciocni c`teva pahare cuZ[greanu, sper`nd ]n sinea lui c[ t`n[rul, av`nd numirea ]nbuzunar, va deschide vorba despre Ghighi. Z[greanu ]ns[ seposomor] de tot, suspin[ foarte des =i nici m[car nu se uit[ ]nochii lui Herdelea.

— Mi se pare mie c[ Z[greanu vostru e cam ho\oman! ziseHerdelea acas[, povestind mu\enia t`n[rului.

— Ei, acuma vede\i c-am avut dreptate! strig[ Ghighi,c[ut`nd s[ par[ triumf[toare, de=i inima ]i tremura ca varga.

4}nainte de pr`nz, pe c`nd Ghighi ]=i potrivea rochia de bal

]n care voia s[ mearg[, a doua zi, la sfin\irea bisericii din Pri-pas, veni Z[greanu, mai g[tit ca de obicei =i mai grav.

..Vrea s[-mi cear[ m`na“, se g`ndi Ghighi, speriat[ de ru=ine=i ne]ndr[znind s[ sufle un cuv`nt.

Z[greanu ]ntreb[ pe doamna Herdelea dac[ nu-i acas[ cum-va „domnul colega“ =i, afl`nd ceea ce =tia, se uit[ la Ghighi,ro=i, vru s[ plece ]ndat[ =i ]n sf`r=it ]i s[rut[ m`na =i-i zise:

Liviu Rebreanu

210

— Domni=oar[... cred c[ veni\i la sfin\ire ]n Pripas?...— Da... tocmai m[ preg[tesc s[... murmur[ fata.— Atunci... atunci la revedere ]n Pripas! b`lb`i Z[greanu

z[p[cit, ie=ind repede f[r[ a-=i lua r[mas bun de la doamnaHerdelea.

„Ori e viclean, ori e fricos, ]=i zise d[sc[li\a, cl[tind dincap, f[r[ ]ns[ a se sup[ra cum s-ar fi sup[rat alt[dat[. Baremde-ar da Dumnezeu s[ fie bine...“

}ndat[ dup[ mas[ Ghighi colind[ toate pr[v[liile ca s[g[seasc[ ni=te p[nglicu\e f[r[ de care rochia ei n-ar fi avutnici un farmec. Voia s[ fie m`ine cea mai dr[gu\[ din toatefetele, mai ales c[-=i zicea ]n g`nd melancolic[: „Poate c[ eultima mea petrecere de fat[!...“ Trec`nd pe la po=t[, auzi ob[taie ]n geam. Era B[lan, care-i f[cea semn s[ intre.

— Scrisori!... +i una chiar de la Bucure=ti! zise B[lan cuz`mbetul lui blajin pe o fa\[ rotund[ =i umed[ de sudoare.Adineaori au sosit... Tocmai m[ g`ndeam cum s[ vi le trimitmai repede, c[ =tiu c`t trebuie s-o a=tepta\i... Poftim,domni=oar[, =i iart[-m[ c[ te-am oprit din drum!

— De la Titu! strig[ Ghighi, apuc`nd scrisorile =i repezin-du-se afar[, z[p[cit[.

Uit[ p[nglicu\ele =i nu se opri p`n[ acas[, fr[m`ntat[ debucurie, ]nv`rtind ]n m`ini scrisoarea de la Titu =i totu=i nedes-f[c`nd-o.

— Titu! Scrisoare! \ip[ d`nsa aprins[.— Bravo! Bine c-a dat Dumnezeu! Mi s-a luat o piatr[ de

pe suflet! zise Herdelea, pun`ndu-=i ochelarii ca totdeaunac`nd citea ceva deosebit. Ei, ia s[ vedem ce spunebucure=teanul nostru!

Citi:„Iubi\ii mei, sunt numai de dou[ s[pt[m`ni ]n Rom`nia =i

parc-a= fi de c`nd lumea. O via\[ nou[ s-a deschis ]n fa\a mea.O fi mai bun[, o fi mai rea, cine ar putea spune? Deocamdat[m[ simt uluit =i at`t de mic c[ ve=nic mi-e fric[ s[ nu fiu strivitde v`rtejul ce m[ ]nconjoar[. Mul\umit aievea sunt numai c`nd

Ion

211

m[ ]ntorc cu g`ndul acas[, ]ntre d-voastr[ care-mi sunte\i ceimai dragi! ]n lumea asta mare =i str[in[...“

— S[racul! bolborosi d[sc[li\a, cu gura pung[ =i ochii umezi.„Ce-a fost =i ce-am f[cut ]n Sibiu, a\i citit desigur ]n gazete.

Ar fi trebuit s[ scriu =i eu ceva pentru Tribuna Bistri\ei, dar undeam avut r[gaz de scris c`nd m[ frigeau grijile trecerii grani\ei?“

— Ba ar fi fost bine s[ fi scris, c-ar fi v[zut =i domnii de pe-aici! se ]ntrerupse Herdelea, privind peste ochelari la d[sc[li\a,ca =i c`nd i-ar fi cerut p[rerea.

— S[racul! =opti doamna Herdelea.„C[ci u=or n-a fost de trecut ]n |ar[, f[r[ pa=aport, =i dac[

nu era Virgil Pintea, nu =tiu z[u cum a= fi ajuns la Bucure=ti.Nu v[ pute\i ]nchipui ce om de treab[ e Virgil! Dr[gu\, s[ritor,energic — o adev[rat[ comoar[. Laura poate fi m`ndr[ cu ase-menea cumnat...“

— Mi se pare c[ scrisoarea cealalt[ e tocmai de la Laura,zise Ghighi.

— Las[, c-o vedem pe urm[, =i t[ce\i acuma! f[cu Herdelea.„Virgil a fost salvarea mea. Eu, c`nd am v[zut c`te greut[\i

=i primejdii sunt de biruit, era s[ renun\ de-a mai ]ncerca. Dealtfel ]ndr[gisem Sibiul =i m[ g`ndeam s[ m[ opresc acolo.Virgil ]ns[ nici n-a vrut s-aud[ de una ca asta. Cum s[ te]mpotmole=ti la jum[tatea drumului?... Ne-am dus ]mpreun[la poli\aiul ora=ului care a refuzat categoric. Acela=i r[spunsl-am primit =i la comandantul poli\iei de frontier[... }n sf`r=itprimarul, un sas b[tr`n, simpatic, prieten cu Virgil, s-a ]nduratde mine, ]n urma spuselor lui Virgil c[ sunt ziarist, c[ a= vreas[ profit de ocazie s[ v[d Bucure=tii =i altele... M-am ]nchinatc`nd m-am v[zut cu biletul de trecere ]n buzunar...

P`n[ la Turnu-Ro=u m-a ]nso\it =i Virgil Pintea. Niciodat[n-am fost mai mi=cat ca ]n jum[tatea de or[ c`t m-am plimbatacolo, pe prundi=ul g[rii care parc[ pl`ngea sub pa=ii no=tri.M[ durea inima =i-n g`nd ]mi ziceam ]ntruna c[ n-am s[ maiv[d poate c`t voi tr[i p[m`ntul Ardealului care mi-e at`t dedrag, mai drag ca orice ]n lume. Apoi sirena locomotivei a =uie-

Liviu Rebreanu

212

rat prelung, duios, zguduindu-mi sufletul. M-am ]mbr[\i=at cuVirgil =i am pl`ns am`ndoi...“

— S[racul mamii ]nstr[inat! murmur[ doamna Herdelea,=terg`ndu-=i nasul.

„Pe urm[ nici nu =tiu cum m-am pomenit ]n C`ineni...Rom`nia! |ara! Doamne-ajut[!... Graiul unguresc disp[ruse.Pretutindeni =i toat[ lumea, rom`ne=te: func\ionarii g[rii, vame=ii,conductorul trenului, c[l[torii, casele... tot =i to\i... Pentru mine,obi=nuit cu str[inii la toate autorit[\ile de seam[, schimbareaaceasta a fost o minune. Auzeam =i nu credeam, =i m[ sim\eamat`t de fericit c[-mi venea s[ ]mbr[\i=ez pe to\i oamenii.

Dar fericirea nu e nic[ieri statornic[. Am sosit ]n Bucure=tinoaptea =i am tras la hotel. Vroiam s[ m[ duc a doua zi larudele care m-au poftit la S`ngeorz s[ viu la d`n=ii ca acas[.M-am dus =i n-am g[sit dec`t ni=te slugi obraznice. Boierii ]nc[nu s-au ]ntors de la b[i. Se vede c[ de la S`ngeorz au maitrecut =i aiurea. A treia zi mi-am c[utat o odaie mobilat[, ief-tin[, c[ci hotelul mi-ar fi m`ncat repede b[ni=orii cu care amajuns ]n \ara visurilor mele. Apoi din dou[ ]n dou[ zile amtrecut pe la casa deputatului =i voi mai trece. Speran\ele sedestram[ ]ns[ mereu. Via\a-i via\[ pretutindeni, cu acelea=ide=ert[ciuni, cu acelea=i a=tept[ri =i mai ales cu aceea=i fa\[sp[im`nt[toare care reteaz[ scurt aripile av`ntului. Visurile sunttot at`t de f[r[ pre\ aici, ca =i dincolo. Numai cei ce nu le ausunt mul\umi\i, c[ci numai ei =tiu s[ stoarc[ pl[cerile vie\ii.

Se poate totu=i s[ fie din vina mea am[r[ciunea care m[chinuie=te. Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care =i-lzugr[ve=te omul ]n sufletul s[u. Raiul unuia poate s[ fie iadul al-tuia. Fericirea e cl[dit[ de ]nchipuirea fiec[ruia =i fiecare =i-opotrive=te ca o hain[. Poate c[ eu sunt croitor prea ne]ndem`natic.+i poate c[, din pricina aceasta, niciodat[ n-o s[-mi g[sesc hainar`vnit[... Dar, ]n locul n[dejdilor stinse, r[sar ve=nic altele noi,mai ademenitoare, mai str[lucitoare, deschiz`ndu-\i drumuri noi,n[zuin\e noi. Necunoscutul e singurul ]ndemn trainic ]n lume,fiindc[ ]ntr-]nsul se ascund toate tainele ce dau pre\ vie\ii.

Ion

213

+i astfel, ]n a=teptarea viitorului, m[ m`ng`i cu trecutul.V[lm[=agul ]n care am c[zut ]mi ]ndreapt[ g`ndurile tot mai des]napoi. P`n[ s[-mi g[sesc un loc=or ]n lumea nou[, mi-e dor decea veche pe care am p[r[sit-o. De aceea v[ rog s[-mi scrie\i des=i mult despre tot ce se petrece la noi, c[ci toate m[run\i=urile]mi sunt mai dragi acuma ca atunci c`nd tr[iam ]n mijlocul lor.Sufletul meu r[t[ce=te aici ]ntr-un de=ert f[r[ popasuri ca o pas[rece =i-a pierdut cuibul... V[ s[rut pe to\i cu mult[ iubire — Titu“.

C`nd ispr[vi Herdelea, r[mase o t[cere ca ]ntr-o biseric[goal[. De-abia t`rziu d[sc[li\a b`lb`i amar:

— Vai s[racul b[iat, cum s-a mai ]nstr[inat!... Of, Doamne,Doamne!

— Ce ]nstr[inat? zise Herdelea, c[ut`nd s[-=i ascund[emo\ia. A=a-i omul c`nd pic[ ]n alt[ \ar[... Las[ c[ seobi=nuie=te d`nsul, c[ doar e b[rbat, nu c`rp[!

Se ]ntinser[ la vorb[ to\i trei, ]nc`t uitar[ cealalt[ scrisoare.De altfel Laura nu spunea nimic nou, afar[ de vestea c[ iar egrea =i c[ sper[, cu ajutorul lui Dumnezeu, s[ fac[ un b[iat.

Doamna Herdelea vru s[ scrie ea ]ns[=i lui Titu, s[-lm`ng`ie, povestindu-i despre to\i =i toate, =i mai cu seam[ cums-a pr[p[dit Ion Glaneta=u, =tiind c`t de mult a \inut el odini-oar[ la „bietul Ion“. Herdelea ]ns[ o f[cu s[-=i am`ne planulp`n[ dup[ sfin\irea din Pripas, zic`nd:

— Cine =tie, poate c[ =i de-acolo vom avea de scris ceva...B[tr`nii schimbar[ o privire plin[ de ]n\eles: „ceva“ ]nsem-

na Z[greanu. Ghighi auzi =i nu protest[, ca de obicei, fie c[nu voia s[ se supere dup[ scrisoarea lui Titu, fie c[ avea =i eaoarecare speran\e aninate de sfin\irea bisericii lui Belciug. Bamai t`rziu spuse enigmatic:

— Am s[-i scriu =i eu, ca s[ =tie tot.

5Duminic[... Satul parc-a ]ntinerit =i s-a primenit ]n a=teptarea

zilei mari. E curat =i vesel, nu degeaba poruncise preotul ca

Liviu Rebreanu

214

fiecare om s[ m[ture uli\a ]n fa\a casei, s[ cure\e ogr[zile =i s[]mpodobeasc[ por\ile cu verdea\[. }nsu=i Dumnezeu s-a mi-lostivit s[ ]ng[duie o vreme frumoas[, vr`nd parc[ s[r[spl[teasc[ astfel str[daniile slujitorului s[u. Toat[ lumea]mbr[case haine albe de s[rb[toare. Soarele de toamn[,cump[tat =i ve=ted, ]mpr[=tia lumin[ cald[ =i pl[cut[.

Belciug, fr`nt de oboseala preg[tirilor, nu mai sim\ea dec`t oemo\ie grozav[, alc[tuit[ dintr-o mul\umire f[r[ seam[n =i oner[bdare din ce ]n ce mai dureroas[. Fiindc[ de s`mb[t[ searaau ]nceput a sosi \[rani de prin satele mai dep[rtate, de-abia a]nchis ochii toat[ noaptea. }n zorii zorilor apoi a fost ]n picioare,a dat o rait[ pe la =coal[, unde avea s[ fie banchetul „inteligen\ei“,pe la Todosia, v[dana lui Maxim Oprea, unde va petrece poporul,pe la biserica nou[, s[ fie toate ]n bun[ ordine. }=i pip[ia mereuinima, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu ]nceteze deodat[ a mai batetocmai c`nd s[ culeag[ roadele tuturor silin\elor sale.

Acuma dinspre Jidovita =i dinspre S[scu\a, tr[surile uruiaumereu pe Uli\a Mare. Cale=ti frumoase sau hodorogite, ]n[lbitedeopotriv[ de praf, bri=ti u=oare, docare iu\i, cupeuri greleaduceau domnimea, pe c`nd \[ranii de pe departe sau mai custare veneau ]n c[ru\e acoperite cu scoar\e pestri\e, iar cei deprimprejur, sp[la\i =i primeni\i, ]n cete g[l[gioase, pe jos...C`rciuma ]ncepu s[ aib[ c[utare, cu toate opreli=tele preotu-lui care ceruse prip[senilor s[ nu ia nimic ]n gur[ p`n[ dup[sf`nta liturghie. Rifca, v[duva lui Avrum, ajutat[ de Aizic, avu-sese grij[ s[-=i umple toate butoaiele cu rachiu, ca nu cumvas[ se ispr[veasc[ b[utura ]ntr-o zi a=a de mare =i cu at`\iamu=terii. Taraful lui Goghi din Bistri\a sosi ]n trei c[ru\e; ]n ceadin urm[ se ]n[l\a gorduna, falnic[ =i prevestitoare de veselie.Belciug nu uitase s[ tocmeasc[ el ]nsu=i l[utari pentru popor;Briceag, ]mpreun[ cu tovar[=ii lui, Holbea =i G[van, ]nchinaula c`rcium[ ]n a=teptarea ]nceputului serb[rii. Preotul Belciugfu mai fericit c`nd picar[ Herdelenii.

— Of, bine c[ v-a adus Dumnezeu! suspin[ d`nsul z`mbind cum`na la inim[. C`t[ emo\ie... Of, barem de-ar merge strun[ toate!

Ion

215

Doamna Herdelea =i Ghighi fur[ rugate ]ndat[ s[ inspec-teze ]mpodobirea bisericii =i apoi mai ales preg[tirile f[cute la=coal[ pentru banchetul domnimii. M`nc[rile erau servite deber[riile Rahova =i Grivi\a din Armadia, dar totu=i ochiul fe-meii e mai ager ca al celui mai iscusit restaurator din lume.Herdelea ]ns[ trebui s[ r[m`ie cu Belciug, s[-i dea ajutor laprimirea oaspe\ilor.

Episcopul sosi pe la zece, ]ntr-un cupeu ]nchis, tras de patrucai, ]nconjurat de o ceat[ de fl[c[i prip[seni, c[l[ri, care ]la=teptaser[ la podul de peste Some=, dup[ ordinele preotului.Cupeul era urmat de vreo =ase alte tr[suri ]n care se g[sea suitaepiscopului, alc[tuit[ din ]nalte fe\e biserice=ti.

Doi preo\i tineri se repezir[ s[-i ajute s[ coboare din cu-peu. C`nd p[=i episcopul pe scar[, tr[sura se ]ndoi, aproapes[ se r[stoarne. Era b[tr`n =i foarte gras, dar cu o fa\[ bl`nd[,cu ni=te ochi alba=tri =i limpezi de copil =i cu o barb[ nins[ ]ncare se amestecau p[rul lung =i must[\ile g[lbejite. Avea obra-jii ro=covani =i sufla greu.

— Foarte cald, murmur[ d`nsul sur`z`nd silit ]mprejur =iridic`nd degetele s[ binecuv`nteze mul\imea descoperit[.

Pe fruntea larg[ care se pierdea ]n cre=tetul ple=uv =i luci-tor, lic[reau bobi\e de sudori. Sim\i c[-i vine s[ str[nute =i seacoperi repede. Avea groaz[ de guturai =i de aceea se fereave=nic de curent =i r[ceal[.

Belciug ]=i f[cu loc cu coatele prin ]nghesuial[, =optind]ntruna mi=cat „da\i-mi voie, v[ rog“ p`n[ ce ajunse cu maregreutate ]n fa\a episcopului. Aici tu=i u=or, ca s[-=i alungeemo\ia din g`t, =i apoi rosti cele c`teva cuvinte de bun[ ve-nire pe care le ]nv[\ase ]n fa\a oglinzii, ]ncurc`ndu-se totu=ide mai multe ori, ceea ce ]ns[ parc[ spori solemnitatea clipei.

— Bine... bine, g`f`i episcopul plictisit. Tare frumos... R`vnasfin\iei tale m[ bucur[ foarte... Preotul... p[storul Domnului...Da... A=a... Dar ]nainte de-a ]ncepe programul, a= dori s[ m[odihnesc pu\in... M[car zece minute... M-a pr[p[dit c[l[toria...+-apoi am dormit foarte prost azi-noapte ]n Armadia...

Liviu Rebreanu

216

Protopopul din Armadia, la care dormise episcopul =i care-if[cuse un pat ]mp[r[tesc, p[li, dar se f[cu c[ nu aude.

Arhiereul intr[ ]n cas[ cu Belciug, ceru ap[, se a=ez[ ]n-tr-un jil\ =i st[tu neclintit vreun sfert de ceas, cu ochii trudi\i]nchi=i, mi=c`nd doar buzele din c`nd ]n c`nd f[r[ glas, Bel-ciug r[mase l`ng[ d`nsul, t[cut =i respectuos. Afar[ ]ns[ lu-mea porni spre biseric[.

Cincizeci =i doi de preo\i, cu episcopul ]n frunte, slujir[sfin\irea. Ve=mintele b[tute cu fir umpleau biserica de str[lucire.Mirosul de t[m`ie se urca p`n[-n tavan =i se cobora p`n[-n su-fletele care-l sorbeau lacome, ]mb[tate de evlavie. O tain[ad`nc[, cople=itoare =i pl[cut[, fr[m`nta toate inimile =i min\ile.

Din clipa c`nd trecu pragul bisericii, ]nf[\i=area episcopului s-aschimbat ca prin farmec. Ochii lui m[ri\i p[reau sc[lda\i ]ntr-obl`nde\e cuceritoare =i pe toat[ fa\a ]i plutea un z`mbet bun, ne-vinovat =i cucernic, ce-i tremura u=or barba argintie. Glasul obositr[suna dulce =i lin, p[trunz`nd drept ]n suflete, ]mbr[\i=`ndu-le =i]n[l\`ndu-le ]n alt[ lume. Chiar broboana de sudoare de pe fruntep[rea o cununi\[ de diamante sau o aureol[ nedesp[r\it[.

}n sf`r=it se sui ]n amvonul str`mt, p[=ind anevoie pe treptele]n spiral[, g`f`ind foarte tare ]nc`t se auzea p`n[ ]n cor. Lini=tit]=i roti privirea peste tot cuprinsul bisericii, m`ng`ind parc[icoanele noi, tavanul pictat cu stele, din care at`rna un cande-labru cu zeci de lum`n[ri albe aprinse, ca o f[clie uria=[, al-tarul daurit, fumul alburiu de t[m`ie =erpuind deasupra mul\imiide oameni care se ]nghesuiau t[cu\i, cu fe\ele ro=ii asudate, cuochii mari ridica\i spre amvon, amesteca\i de-a valma, domni]n haine negre, \[rani cu c[ma=a ca z[pada, femei ]n catrin\epestri\e... Apoi, ca un mo=neag obosit de anii vie\ii =i ]ntrez[rindfericirea cea mare, vorbi rar, domol, f[r[ ]nflorituri =i f[r[ ges-turi, despre Dumnezeu, despre oameni, despre rom`ni, despre=coal[ =i credin\[, despre Belciug, despre toate, neme=te=ugit,]ncheind cu o blagoslovenie simpl[, ca o rev[rsare a unui duhviu. O t[cere lacom[ ]i ]nghi\ea cuvintele, picur`ndu-le ]n ini-mile oamenilor ca un balsam atotputernic...

Ion

217

Doamna Herdelea, care la ]nceput nu-l putuse suferi,p[r`ndu-i-se prea gras =i lumesc, din care pricin[ nici nu se]mbulzise s[-i s[rute m`na, de=i se zice c[ asemenea s[rutarepoart[ noroc toat[ via\a — acuma, =ez`nd ]n stran[, av`nd last`nga pe Ghighi =i la dreapta pe doamna Filipoiu, se ]mbl`nzi=i sim\i din ce ]n ce mai mult[ simpatie pentru omul b[tr`nat`t de schimbat la fa\[, parc[ ar fi v[zut pe Dumnezeu. C`ndse ispr[vi predica, =opti poc[it[ doamnei Filipoiu:

— Uite-a=a ]mi ]nchipuiesc c[ trebuie s[ fi fost =i apostolii!Oameni cu sl[biciuni ]n fa\a oamenilor, =i sfin\i cuprin=i deduhul sf`nt ]n fa\a lui Dumnezeu...

— Da, da, f[cu doamna Filipoiu, ]ntorc`ndu-se speriat[,f[r[ a fi auzit =oapta, c[ci, ]n vremea c`t vorbise episcopul, ease g`ndise cu triste\e la Elvira ei care n-a avut ]nc[ nici unpe\itor.

}ndat[ dup[ s[v`r=irea slujbei, episcopul ceru s[ i se aduc[repede cupeul, s[ plece, dornic s[ ajung[ negre=it acas[ de-sear[, la p[tuceanul lui ]n care s[-=i odihneasc[ oboselile dru-mului. Belciug de-abia l-a putut ]ndupleca s[ guste ceva laiu\eal[ =i s[ ]nchine un pahar de vin pentru viitorul parohieidin Pripas. }mpreun[ cu episcopul plecar[ fire=te =i fe\ele si-mandicoase, venite numai ca s[ arate c[ nu lipsesc de la cere-moniile na\ionale =i religioase.

Ceilal\i oaspe\i ]ns[ r[suflar[ sc[p`nd de prezen\ast`njenitoare a vl[dicii. }n c`teva minute toat[ domnia se g[sila banchet, ]nt`mpinat[ cu De=teapt[-te, rom`ne de c[tre is-cusitul Goghi. Mesele erau ]ntinse ]n =coala golit[ de b[nci =i]nfrumuse\at[ cu verdea\[. Grof=oru \inu ]nt`iul toast pentru„vrednicul preot Belciug“, av`nd grij[ s[ accentueze la urm[c[ „datoria acestui col\ rom`nesc este s[ trimit[ ]n viitor depu-tat rom`n ]n Camera de pe malul Dun[rii“. +i de-aci ]ncolo toas-turile urmar[ lan\ dou[ ceasuri, ]nc`t tinerii de ambele sexe, dori-tori de dans, ]ncepur[ s[ murmure. Belciug primea felicit[rile,mul\umea tuturor, d[dea ordine chelnerilor, neobosit ca =i c`ndfericirea care-i ]nflorise obrajii i-ar fi ]ndoit =i puterile.

Liviu Rebreanu

218

Ghighi b[use o jum[tate de pahar de vin ro=u, ciocnindmereu cu Z[greanu care se f[cuse ca racul, ]i angajase toatedansurile, ]=i d[dea ochii peste cap, neg[sind vorbele care s[-i]mbrace g`ndurile, ]=i desf[=ura planurile de viitor ce preve-deau negre=it =i ]ndeosebi o nevast[ dr[gu\[, cuminte, cult[...„]ntocmai ca dumneata, stimat[ domni=oar[“.

— Dansul! Dansul! se auzi ]n sf`r=it tot mai des printre cava-lerii ner[bd[tori, r[spl[ti\i cu priviri recunosc[toare de c[tredomni=oarele sfioase, ]n bun[ parte odrasle de preo\i, ahtiatedup[ dans deoarece vara aceasta n-a fost nici o petrecere deseam[ ]n ]mprejurimi.

}n sf`r=it Z[greanu ]ncepu ni=te tratative misterioase cuGoghi, pe care le ]ncheie cu o str`ngere de m`n[, neuit`nd s[aib[ ]n palm[ o h`rtie de zece coroane. Rezultatul fu osome=an[ zv[p[iat[ care st`rni un ropot de aplauze tinere=ti.}ntr-o clipire c`\iva \[rani scoaser[ afar[ at`tea mese ]nc`tjum[tate =coala se pref[cu ]n sal[ de dans. Z[greanu, fericit,alerg[ la Ghighi, care ro=i de m`ndrie c[ are cinstea de-a des-chide balul, pe c`nd prietenele ei din Armadia =edeau ]ngrijo-rate. Doamna Herdelea, \in`nd carnetul de dans =i evantaiulGhighi\ei, ]=i lu[ cuvenitul loc pe un scaun l`ng[ perete, ]ntredoamna Filipoiu =i doamna Grof=oru, dezb[t`nd greut[\ilevie\ii. Vorbind ]ns[ nu sc[pa din ochi de loc pe Ghighi, caredansa ca o z`n[, se ml[dia, z`mbitoare, primea multe com-plimente =i ciripea cu Z[greanu, ocolindu-i privirile rug[toare.

}n cealalt[ jum[tate de =coal[ domnii continuau banchetul=i toasturile. Popa din V[rarea se chercheli cur`nd, ca =i doc-torul Filipoiu =i profesorul Maiereanu. }n cele din urm[, cu toat[]mpotrivirea lui Sp[taru, \inu un mic discurs =i solg[bir[ul Chi\u,subliniind ]n treac[t liberalismul st[p`nirii care ]ng[duiebucuroas[ prop[=irea tuturor popoarelor credincioase patriei.Silvicultorul Madarasy dob`ndi s[rutarea vajnicului Sp[tarupentru un ]nfl[c[rat „tr[iasc[ rom`nii“. Herdelea, ]nt`lnindprintre preo\i mul\i prieteni din copil[rie pe care nu-i v[zusede ani de zile, b[u cu fiecare c`te un p[h[rel =i povesti tuturor

Ion

219

cum dup[ treizeci =i doi de ani de zile de slujb[, av`nd nevoiede odihna binemeritat[, a primit mul\umiri de la ]nsu=i minis-trul =coalelor. }n acela=i timp ]ns[ l[uda c[tre to\i pe Belciugcare-i „un pop[ f[r[ pereche =i un om cum nu se poate maide treab[“. Belciug de asemenea ]mpuia urechile tuturorsl[vind pe Herdelea, „prieten nepre\uit =i rom`n vrednic destima ob=teasc[“.

Aproape de asfin\itul soarelui, preotul propuse lui Herde-lea s[ mearg[ pu\in ]n mijlocul \[ranilor, zic`nd:

— E datoria noastr[, Zaharie, s[ purt[m de grij[ poporului!— A=a-i, Ioane, a=a-i... Prea bine... Dar s[-mi iau =i baba!

r[spunse Herdelea clipind din ochi foarte jovial.Doamna Herdelea nu putea s[ lase singur[ pe Ghighi.

Atunci ]=i aduse aminte =i Z[greanu c[, fiind ]nv[\[torul comu-nei, are obliga\ia s[ mearg[ =i d`nsul, mai ales c[ f[r[domni=oara Ghighi nu face dou[ parale toat[ petrecerea.Ghighi era de asemenea bucuroas[ s[ plece, fiindc[ Z[greanudevenise iar melancolic, se ]nc[p[\`na s[ vorbeasc[ tot maist[ruitor de ochii ei =i chiar ]ncep`nd de c`teva ori s[-i de-clare: „Domni=oar[, te...“, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[ sf`r=easc[:„...iubesc!“ Mai g[sindu-se =i al\i doritori de a vedea petrece-rea poporului, se adun[ repede un grup vesel care porni sprecasa Todosiei lui Maxim Oprea.

Ograda gemea de oameni... B[tr`nii, cu primarul Florea Tan-cu ]n frunte, st[teau ]n poarta deschis[ =i, privind cum joac[tineretul, vorbeau despre biseric[, despre cules =i despre d[rilegrele. Toma Bulbuc, mohor`t, ofta des =i de-abia arunca uneoric`te-un cuv`nt, c[ci g`ndurile lui erau mereu la George, careacuma =edea ]n temni\a din Bistri\a, a=tept`nd judecata cur\iicu jura\i. Mai la o parte, stingher, b[tr`nul Glaneta=u tr[gea cuurechea, mai umilit ca odinioar[; moartea lui Ion ]l ]nc[run\isede tot =i-i s[dise ]n ochii bl`nzi o triste\e statornic[.

Straja Cosma Cioc[na= fusese ]ns[rcinat de Belciug cu]mp[r\irea celor trei vedre de rachiu gratuit, prev[zute ]n pro-gramul pentru s[rb[toarea sfin\irii noii biserici. }=i ]ndeplinea

Liviu Rebreanu

220

slujba cu at`ta nep[rtinire c[ bruftului pe unii fl[c[i care voi-ser[ s[ ia dou[ por\ii, iar cu Macedon Cerceta=u ajunsese chiarla o u=oar[ =i trec[toare p[ruial[.

— Tot omul are dreptul la o litr[ de b[utur[! A=a-i porun-ca! Cine nu se satur[, s[ mai cumpere =i de la c`rcium[! strigaCioc[na=, sf[tos, din c`nd ]n c`nd, ]n gura tinzii, unde tronacu o p`lnie ]ntr-o m`n[ =i ]n cealalt[ cu o m[sur[ de tinichea,]mprumutate de la v[duva lui Avrum.

L`ng[ prisp[ s-a str`ns un p`lc de b[rba\i ]mprejurul luiSimion Butunoiu, care povestea minciuni din b[tr`ni, tu=ind=i str[nut`nd zgomotos. Macedon Cerceta=u, tr[snit r[u, um-bla de ici-colo, comand`nd nem\e=te =i d`nd din m`ini spremarea veselie a copiilor care ]l salutau milit[re=te.

L[utarii c`ntau ]nv`rtita cu foc. Fl[c[ii trop[iau \an\o=, iarfetele se r[suceau ca sf`rlezele, cu z`mbete mul\umite pe fa\[.Umbra nucilor b[tr`ni de l`ng[ =ur[ se ]ntindea din ce ]n ce,sub\ire, cuprinz`nd aproape toat[ ograda.

C`nd sosi grupul de domni, jocul se opri brusc, ]n semn derespect. To\i b[tr`nii se descoperir[, iar primarul cu b[tr`nii]nconjurar[ pe Belciug =i pe Herdelea, vorbind de solemnitateasfin\irii care a prilejuit at`ta cinste satului ]ntreg =i ]ndeosebi pre-otului. Ilie Onu, care, de c`nd s-a ]nsurat =i Nicolae T[taru cufata lui +tefan Hotnog, a r[mas capul fl[c[ilor, se apropie deZ[greanu =i-l pofti s[ joace, oferindu-i pe cea mai frumu=ic[ fat[din Pripas, pe Maria lui Trifon T[taru, pe care =i-o ochise d`nsuls-o ia de nevast[ cu c`=legi. Z[greanu, nedezlipit de Ghighi,refuz[ z[p[cit. Atunci Ilie chem[ pe domni=oara la joc, ceea cepe doamna Herdelea o umplu de revolt[, iar pe Ghighi o f[cus[ z`mbeasc[ de ru=ine. }n sf`r=it primarul, cu consim\[m`ntulpreotului, porunci fl[c[ilor s[ continue jocul, s[ vad[ =i domniic`t sunt de frumoase petrecerile prostimii.

Toma Bulbuc izbuti cur`nd s[ ia deoparte pe Herdelea, s[se mai sf[tuiasc[ cu d`nsul despre George. Nevasta lui Toma,mai uscat[, cu ochii mici, veseli, mai ad`nci\i ]n cap =i cu glasulmai pl`ng[tor, veni l`ng[ ei, ]=i fr`nse m`inile =i se jur[ c[

Ion

221

numai farmecele rele au putut face pe b[iatul lor s[ cad[ ]nasemenea n[past[. Herdelea ]l ]ncuraj[ s[ aib[ deplin[ ]ncre-dere ]n Grof=oru, c[ci nu-i avocat ca el nic[ieri.

— Mi se pare c[ p`n[ s[ vie acas[ George, nevast[-sa os[-l a=tepte cu copila=ul ]n bra\e. Zice c[-i grea... O fi, c[ as-ta-i menirea femeii, rosti mai t`rziu Toma, ]nseninat pu\in.

Prin sat ]ns[ umbla zvonul c[ Florica ar fi r[mas ]ns[rcinat[cu Ion. Nimeni nu =tia de unde a ie=it vorba aceasta, dar mul\io credeau. Unele babe mai lacome de b`rfeli ispiteau pe Savis-ta, care acum se mutase ]napoi la Trifon T[taru =i cer=ea iar ]nUli\a Mare, deoarece Florica o vedea ca sarea ]n ochi. Oloaga]ns[ nu r[spundea nim[nui, era ve=nic acr[ =i m`nioas[, ]nc`tlumea spunea c[ trebuie s[ fi intrat ]n anul mor\ii.

Tocmai c`nd se ispr[vi jocul, veni g[l[gios Vasile Baciucare, dup[ ce ]ncercase zadarnic s[ conrup[ pe CosmaCioc[na=, se dusese la c`rcium[ s[-=i potoleasc[ mai binesetea. Cum z[ri pe Belciug, se ]ntunec[ =i se ]ndrept[ glon\spre d`nsul zic`ndu-i:

— +i a=a, domnule p[rinte, vrei s[-mi iei mo=ia cu tot dina-dinsul?

Preotul ]ncerc[ s[ nu-l bage ]n seam[, ca s[ nu-=i stricedispozi\ia. Vasile ]ns[ nu-l sl[bi =i se ]nd`rji tot mai r[u. AtunciBelciug, sup[rat, ]i zise tare, s[ aud[ ]ntreg norodul:

— Ai ajuns ru=inea satului, m[i Vasile, =i tot nu te mai sa-turi de blestem[\ii?... P[m`nt mai mult ]\i trebuie ca s[ po\ibea mai mult?... N-ar fi p[cat de Dumnezeu s[ ]ncap[ ]nm`inile tale mo=ia, s-o pr[p[de=ti prin c`rciumi?... Apoip[m`ntul nu-i pentru be\ivi =i lene=i, Vasile! Nu, nu! P[m`ntula=teapt[ munc[ =i trud[, nu lenevie!... Ion, ginere-t[u, fie iertat,da, merita mo=ia, c[-i era drag[ =i punea osul s-o munceasc[.Bine te-a cunoscut de n-a vrut ]n ruptul capului s[ o lase s-ajung[iar pe seama ta... C`nd vei vrea s[ munce=ti omene=te =i s[ tela=i de be\ie, atunci s[ vii la mine s[ mai vorbim! Deocamdat[=i c`t ai e prea mult... A=a!... P`n[ atunci ]ns[ s[ piei din ochiimei, satan[ afurisit[!

Liviu Rebreanu

222

Dojana preotului, mai ales fiind st[p`nit[, g[si aprobareatuturor s[tenilor. Chiar =i Vasile Baciu parc[ se dezmetici, c[ci]ndat[ ]ncepu s[ se ]nchine, morm[ind:

— Apoi dac[-i a=a, am s[ fac jur[m`nt ]n biserica cea nou[=i n-am s[ mai iau ]n gur[ nici un strop de rachiu, c`te zile-oimai tr[i...

Belciug auzi f[g[duin\a, mul\umit, dar totu=i nu vru s[ mai]ntind[ vorba cu d`nsul, ci se ]ntoarse spre un grup de \[ranidin S[scu\a, care veniser[ la sfin\ire dornici s[ poat[ muta c`tmai degrab[ biserica cea veche, s[ aib[ =i ei bisericu\a lor catoate satele cre=tine.

Fiindc[ se ]nsera =i mai ales fiindc[ Herdelea ]ncepuse s[]nchine p[h[rele cu \[ranii, doamna Herdelea hot[r] c[, f[r[ amai trece pe la =coal[, unde continua petrecerea domneasc[, evremea s[ plece direct acas[, ]n Armadia. Zadarnice fur[ st[ruin-\ele preotului, care de-abia acuma voia s[ se a=eze serios la chefcu Herdelea, zadarnice rug[min\ile lui Z[greanu, care se jurac[ lipsa Ghighi\ei r[pe=te tot farmecul balului — doamna Herde-lea r[mase ne]nduplecat[. Belciug atunci le oferi bri=ca lui ceabun[, regret`nd ]ns[ mereu c[ doamna nu binevoie=te s[ maiz[boveasc[ barem un ceas. Ca s[-i arate c[ nu-i sup[rat[, doam-na Herdelea ]l pofti s[ trag[ totdeauna la d`n=ii, c`nd va veni ]nArmadia, ceea ce preotul primi foarte bucuros.

— Mare p[cat ]ns[ c[ nu vom mai lucra de-acuma ]mpre-un[, drag[ Zaharie! ad[ug[ Belciug cu duio=ie ]n glas.

— Ce are a face, Ioane ?... N-ai colea pe prietenul Z[greanu,care-i tot de-al nostru ?

— A=!... Z[greanu!... Noi doi anevoie o s[ ne ]n\elegem,morm[i Belciug, ]nnour`ndu-se.

— Las[ c[-i b[iat bun, z[u e bun, zise Herdelea ]nv[luindpe Z[greanu ]ntr-un z`mbet de ]ncredere.

— Poate numai dac-ar avea norocul s[-=i g[seasc[ o neves-tic[ bun[, rom`nc[ verde, uite-a=a ca domni=oara Ghighi,poate c[ atunci ar pricepe care i-e chemarea ]n mijlocul nos-tru! rosti preotul mai grav.

Ion

223

Ghighi era s[ le=ine de ru=ine. Z[greanu ]ns[ fu cuprins deo ]ndr[zneal[ extraordinar[, ]nc`t zise repede:

— Dac[ domni=oara m-ar vrea, eu... eu...— M[ rog, m[ rog, asemenea lucruri serioase nu se pun la

cale ]n uli\[! ]l ]ntrerupse doamna Herdelea cu o bl`nde\eneobi=nuit[. Vino pe la noi, =i te primim cu drag[ inim[...

Totu=i Z[greanu, spre a-=i potoli av`ntul, apuc[ m`naGhighi\ei =i o s[rut[ prelung.

Bri=ca porni la pas, c[ci Z[greanu ]i ]nso\ea pe jos. }n fa\acasei lor din capul satului se oprir[ pu\in. Zenobia, care =edeaposomor`t[ pe prisp[, veni la tr[sur[, vorbi despre Ion, pl`nsecu sughi\uri =i ]n cele din urm[ afurisi pe George =i tot neamullui Toma.

— Bietul Ion! zise doamna Herdelea. Iute s-a mai pr[p[dit...Se vede c-a=a i-a fost scris!

Zenobia se ]ntoarse acas[, l[s`nd ]n urm[-i o d`r[ de jale.Pe urm[ ]ns[ se uitar[ cu to\ii la casa lor mereu goal[, mereu]ncuiat[, cu ograda n[p[dit[ de buruieni.

— Casa v[ a=teapt[ s-o st[p`ni\i, murmur[ Herdelea pri-vind ]ncrez[tor ]n ochii urma=ului s[u.

Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cufa\a poleit[ de o raz[ ]nt`rziat[, parc[ ]i m`ng`ia, zuruindu-=iu=or trupul ]n adierea ]nser[rii de toamn[.

Z[greanu r[mase ]n mijlocul uli\ei, urm[rind cu priviridr[g[stoase tr[sura ce se dep[rta ]n trapul cailor. Ghighi,=ez`nd pe sc[unelul din fa\[, ]l vedea =i-l g[sea mai dr[gu\ caorice alt b[rbat din lume.

La R`pile Dracului b[tr`nii ]ntoarser[ capul. Pripasul de-abia ]=i mai ar[ta c`teva case. Doar turnul bisericii noi,str[lucitor, se ]n[l\a ca un cap biruitor. Z[greanu ]ns[ era tot]n drum, ]n fa\a crucii, cu capul gol =i, cum st[tea acolo a=a,parc[ f[cea un jur[m`nt mare.

Apoi =oseaua cote=te, apoi se ]ndoaie, apoi se ]ntinde iardreapt[ ca o panglic[ cenu=ie ]n amurgul r[coros. }n st`ngar[m`ne ]n urm[ Ci=meaua Mortului, pe c`nd ]n dreapta, pe

Liviu Rebreanu

224

hotarul ve=ted, delni\ele se urc[, se ]mpart, se ]ncurc[ p`n[sub p[durea V[rarei. Apoi P[durea Domneasc[ ]nghite uruitultr[surii, v`ltorindu-l ]n ecouri zgomotoase...

Satul a r[mas ]napoi acela=i, parc[ nimic nu s-ar fi schim-bat. C`\iva oameni s-au stins, al\ii le-au luat locul. Pestezv`rcolirile vie\ii, vremea vine nep[s[toare, =terg`nd toate ur-mele. Suferin\ele, patimile, n[zuin\ele, mari sau mici, se pierd]ntr-o tain[ dureros de necuprins[, ca ni=te tremur[ri pl[p`nde]ntr-un uragan uria=.

Herdelenii tac to\i trei. Numai g`ndurile lor, a\`\ate desperan\a ]mpodobitoare a tuturor sufletelor, alearg[ ne]ncetat]nainte. Copitele cailor boc[nesc aspru pe drumul b[t[torit =iro\ile tr[surii uruie mereu, monoton, monoton ca ]nsu=i mer-sul vremii.

Drumul trece prin Jidovi\a, pe podul de lemn, acoperit, depeste Some=, =i pe urm[ se pierde ]n =oseaua cea mare =i f[r[]nceput...

CELOR MUL|I UMILI!Martie 1913—iulie 1920

Ion

225

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Cre`ndu-l pe Ion, Rebreanu a ezitat ]ntre dou[ impulsuri contra-dictorii. Pe de o parte, s[ ]nf[\i=eze un personaj tipic pentru drama\[ranului intrat ]ntr-un proces acut de dezumanizare datorit[ feti=iz[riip[m`ntului, act la care-l oblig[ rela\iile capitaliste, pe de alt[ parte s[construiasc[ — a=a cum observa =i E. Lovinescu — o figur[ simbolic[ aplugarului rom`n, ceea ce implic[ ]ns[, fatal, absolutizarea condi\iei ero-ului. Talentul scriitorului a obiectivat ]ns[ ]n oper[ determin[rile ideo-logice. Sugestiile naturaliste, nu sub forma atavismelor simplificatoatre,ci a impulsurilor umane obscure, ad`nci =i violente au fost integrate, cao experien\[ rodnic[, unui realism evoluat, modern, demitizant, crud,atent la zonele de umbr[ ale vie\ii, la viclenia instinctelor =i la poeziafor\elor stihiale care decid prin jocul lor orb destinul indivizilor.

Ov. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[r[zboaie mondiale, 1, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967,p. 293.

|[ranul s[rut`nd p[m`ntul, imagine surprins[ ]n adolescen\[ lahotarul satului Prislop, s-a asociat cu elanurile ]nc[ nerealizate alet`n[rului Liviu Rebreanu. Peste mul\i ani, ]n scena cunoscut[ din Ion,scriitorul va figura, ]ntr-un fel, =i speran\a de atunci ]ntr-o victorie re-alizat[ p`n[ la urm[: mitul supremei posesiuni. Va figura propriile saletemeri =i n[dejdi, ]nfr`ngerea propriilor sl[biciuni de tinere\e. S[spunem totul: a piedicilor care st[teau ]n calea ]nf[ptuirii idealului s[ude mare scriitor. Este metafora luptei =i a izb`nzii finale.

Ca =i eroul s[u, Rebreanu „a urm[rit o \int[, f[r[ s[ se uite ]ndreapta sau ]n st`nga“, =i a realizat-o. V[z`nd scena de la hotarul sa-tului Prislop, el ]=i va fi spus ca =i t`n[rul Titu Herdelea contempl`ndzig-zag-ul existen\ei sale de p`n[ atunci, lipsa de \el a vie\ii sale: „Nu-mai o pasiune puternic[, unic[, nezdruncinat[ d[ pre\ul adev[ratvie\ii!“ =i va fi ]ntrez[rit c[ pentru sine numai arta este o astfel de pa-siune unic[ =i de nezdruncinat. Trebuie s[ fi fost clipa de cump[n[,c`nd t`n[rul Rebreanu se va fi sim\it „mic“ ]n fa\a „\[ranului care a

CUPRINS

Liviu Rebreanu

226

mers drept ]nainte, trec`nd nep[s[tor peste toate piedicile, lupt`nd ne-obosit, ]mpins de o patim[ mare“. Destinul scriitorului va fi acela alpersonajelor sale, energice, voluntare, capabile s[ lupte, s[ ]nfruntevia\a. Sentimentul lui Ion fa\[ de p[m`nt ]l are scriitorul ]nsu=i ]n fa\avie\ii pe care =i-o supune, ]n oper[. Via\a aceasta ]l atrage — ca pe Ionp[m`ntul — cu „bra\ele unei iubite p[tima=e“. }n fa\a ei ]ngenunche„cucernic“, ca ]n fa\a miracolului existen\ei.

Pentru Ion, cum se =tie, nucleul originar este scena cu \[ranul care]ngenuncheaz[ =i s[rut[ p[m`ntul. Dup[ numai o s[pt[m`n[ de la]nregistrarea ei f[r[ scop deosebit, o ]nt`mplare petrecut[ ]n Prislop:un \[ran ]nst[rit ]=i bate fata care „gre=ise“ cu „cel mai bicisnic fl[c[udin sat“. „Ru=inea“ omului era mai amar[: „afar[ de gre=eala fetei,trebuia s[ se ]ncuscreasc[, el, cu pleava satului =i s[ dea o zestre bun[unui pr[p[dit de fl[c[u care nu iubea p[m`ntul =i nici nu =tia s[-lmunceasc[ cum se cuvine“. F[r[ a sta pe g`nduri, scriitorul preface]nt`mplarea ]ntr-o nuvel[ (Ru=inea) a c[rei idee este c[ fata (Rodovi-ca o chema) devine „negre=it o victim[ a iubirii“.

Prima scen[, cea de la hotar, ]l uimise numai, interes`ndu-l doara=a, „ca o bizarerie, ca o ciud[\enie \[r[neasc[“. }nt`mplarea cu Ro-dovica ]ns[ l-a impresionat: Rodovica era o victim[ a iubirii etc. |[ranuldin scena bizar[ evident c[ iubea p[m`ntul; fl[c[ul „bicisnic“ care furasefericirea Rodovic[i era, ]n schimb, lene=, nu iubea p[m`ntul =i nu-ipl[cea s[-l munceasc[. Dar scriitorul ]nc[ nu intuia c[, ab[t`ndu-sede la ]mprejurarea cunoscut[, ar putea pune pe cel dint`i ]n locul celuide-al doilea =i nu b[nuia resursele dramatice =i interesul mai acut alacestei posibile substituiri.

Tot atunci intervine un lucru care-i d[ mai mult de g`ndit, =oculcare-l ajut[ deodat[ s[ interpreteze altfel ]nt`mpl[rile anterioare. St[de vorb[ cu „un fl[c[u din vecini, voinic, harnic, muncitor =i foartes[rac“, numit Ion Pop. Ce-i spunea acest Ion? „Mi se pl`ngea fl[c[ul dediversele-i necazuri a c[ror pricin[ mare, grozav[, unic[, el o vedea ]nfaptul c[ n-are p[m`nt. £...¤ Pronun\a, de altfel, cuv`ntul «p[m`nt»cu at`ta sete, cu at`ta l[comie =i pasiune, parc-ar fi fost vorba despre ofiin\[ vie =i adorat[.“

Convorbirea cu Ion Pop al Glaneta=ului comunic[ o identitate \[ra-nului dint`i, un con\inut concret, =i motiveaz[ bizarul gest. P`n[ aicio suit[ ]nt`mpl[toare de fapte, acum ]ns[, pentru prima oar[, acestea,acumul`ndu-se, ating un alt prag al semnifica\iilor; virtualul romanci-er intuie=te cine putea fi, adic[ cine era, de fapt, ]n planul artei, unplan mai ad`nc al adev[rului, mai esen\ial — \[ranul dint`i: el putea

Ion

227

fi acest Ion Pop; dac[ „fl[c[ul acesta“ (Ion Pop) „ar ajunge s[dob`ndeasc[ o bucat[ de p[m`nt, ar fi ]n stare s[-l ]mbr[\i=eze el, ca=i cel pe care l-am surprins eu, poate chiar cu mai mult[ ardoare“.Gestul ar avea con\inut plauzibil, ]ncet`nd de a fi „bizarerie \[r[neasc[“,prea =ocant.

Prin reac\ii asociative ]n lan\, scriitorul integreaz[ ]n corela\ie =i]nt`mplarea cu Rodovica. Se „pomene=te“ stabilind o leg[tur[ ]ntre celetrei momente: Ion al Glaneta=ului, cel ]nsetat de p[m`nt, el trebuie s[fi sucit capul bietei Rodovica, ]nadins =i numai ca s[ sileasc[ pe tat[l eis[ i-o dea de nevast[, ]mpreun[ cu p[m`ntul de zestre ce se cuvineunei fete de om bogat. B[tr`nul va trebui s[ cedeze p`n[ la urm[, =iatunci „fl[c[ul, devenit ]n sf`r=it st[p`nul p[m`ntului, ]l va s[ruta dreptsimbol al posesiunii“. Ce elemente noi — calit[\i noi — au intervenit?Mai ]nt`i: motivarea realist[ a gestului; ]n al doilea r`nd, ]nlocuireafl[c[ului bicisnic cu Ion, fl[c[ul harnic. Lucrurile c[p[tau brusc alt[perspectiv[. }n al treilea r`nd: din victim[ a iubirii (plan str`mt, sen-timentalist, cli=eu demonetizat ]n literatura timpului), fata (Rodovica,]n roman Ana lui Vasile Baciu) devine o expresie determinat[ a rela\iilorumane, „victima“ lor neputincioas[: la ea, problema iubirii nici nu sepune, voin\a =i sentimentele ei nu intereseaz[.

Faptele s-au cimentat astfel ]ntr-o schem[ indestructibil[, ]n liniide strict[ tipicitate. Acesta e momentul decisiv al elabor[rii romanu-lui. Scriitorul poveste=te c[ numaidec`t =i-a notat subiectul pe c`tevapagini ]ntr-un caiet anume destinat, pe coperta c[ruia indicase titlulprovizoriu: Zestrea. +i-a notat apoi scene, gesturi, convorbiri, nume deoameni =i locuri. Dar „scheletul“ era ]nc[ vizibil; a urmat inevitabila„]ndoial[“; i se p[rea c[ subiectul e „banal“. Interveneau =i „grijile co-tidiene“ ale vie\ii; totu=i, „peste toate ]ndoielile =i grijile, povestea con-tinua s[ m[ preocupe, de=i f[r[ st[ruin\a dint`i“. Schema odat[ ]ntoc-mit[, hot[r`t[, ap[reau probleme noi, f[r[ solu\ionarea c[rora lucrulnu putea s[ ]nainteze. „A=a cum mi se ar[ta atunci, eroul meu nu aveacalit[\i reprezentative.“ Fusese g`ndit[ o singur[ latur[ a caracteruluis[u, real[, dar lipsa unui fundal puternic risca s[ compromit[ eroul.Anume, ]n aceast[ faz[, Ion „era un fl[c[u iste\ =i mai ales =iret, care,printr-o ]n=el[ciune vulgar[, ajunge ginerele unui \[ran ]nst[rit“. Prac-tic, scriitorul era pus ]n fa\a urm[toarei alternative: s[ mearg[ pe dru-mul =tiut, s[ fie epigonul viziunii marilor autori naturali=ti, sau,experiment`nd solu\ii noi, s[-i concureze de la o ]n[l\ime egal[. +ire\i,iste\i =i vulgari erau eroii lui Zola, ai lui Balzac, ai lui Maupassant.Aveau s[ fie la fel =i cei din Ion? Rebreanu a decis s[-i arate nu numai

Liviu Rebreanu

228

sub puterea alien[rii, dar =i sub un aspect inalterabil uman =i ]ntr-un anume]n\eles s[ fac[ din ei ni=te eroi grandio=i, m[sur`ndu-se ]ntr-o ]nfruntarede propor\ii epopeice. Moartea lui Ion nu va fi, astfel, lipsit[ de un senstragic. Ion nu putea fi un simplu =i vulgar ]n=el[tor, ambi\ia sa eratraversat[ de o mare pasiune, =i chiar de un suflu al revoltei vitale.

Dac[ Ion r[m`nea un \[ran =iret, f[r[ patimi supreme, f[r[ o marenevoie de a iubi, care ]nvinge instinctul posesiunii, =i-l umanizeaz[,romanul pierdea ]nalta perspectiv[, patosul.

„Nu se justifica aievea nici m[car s[rutarea p[m`ntului — observ[cu fine\e scriitorul — f[r[ a mai spune c[ ]ns[=i logica estetic[ nu puteaadmite ]n=el[ciunea lui nepedepsit[, oric`t asemenea cazuri suntfrecvente ]n via\a real[.“ Ceea ce a urmat n-a fost doar o ]ntregire aromanului. Dup[ ce eroul va fi dob`ndit „cu aprig[ lupt[ p[m`ntulr`vnit, i se va rede=tepta ]n inim[ dragostea adev[rat[...“ P`n[ la acestpunct al elabor[rii, pasiunea pentru p[m`nt a eroului avea ]nc[ destuleelemente abstracte. S[rut[ p[m`ntul, ]=i zdrobe=te dragostea, ]n=eal[]ncrederea Anei, e de o viclenie sumar[... Putea fi el absolvit de rigorileeticii umane, care-l condamnau, dac[ ac\iunii sale, pasiunii pentrup[m`ntul „pe care s-a n[scut, pe care tr[ie=te =i moare“ — scriitorulnu i-ar fi dat o dimensiune major[, un suflu aproape mitic =i deopo-triv[ ]ntreaga motivare social[? Ad`ncirea acestei motiv[ri reprezint[pasul hot[r`tor ]n „umanizarea“ eroului, tot a=a de important caizb`nda ]n sufletul s[u a glasului iubirii.

Era vorba de a rezolva problema: de ce vrea Ion p[m`ntul cu at`taardoare, ce este reprezentativ ]n aceast[ dorin\[ a sa. Caracterul largreprezentativ ]l d[ motivarea setei de p[m`nt, la care Rebreanu a ajunsprin ]n\elegerea intuitiv[ a contradic\iilor sociale: dorin\a de a aveap[m`nt este =i expresia revoltei \[ranului. Evenimentul social care-i vafixa definitiv punctul de vedere asupra problemei \[r[ne=ti va fi r[scoaladin 1907. Aceasta avea loc ]n perioada c`nd Rebreanu era fr[m`ntatde romanul Ion, d`nd preocup[rilor sale o direc\ie social[. „Era cur`nd— scrie el — dup[ r[scoalele \[r[ne=ti de la 1907, care zguduiser[grav statul rom`n =i r[sp`ndiser[ mult[ ]ngrijorare =i ]n Ardeal. Mi-auc[zut ]n m`n[ diferite volume =i bro=uri, ]n care se discutau cauzeler[scoalelor. Lecturile acestea au deschis pentru romanul meu ]n embri-on orizonturi mai largi.“ Acum „problema p[m`ntului mi se ar[ta maivast[, mai variat[ =i mai trainic[ dec`t o privisem, schi\`nd povestealui Ion Glaneta=u“.

Scriitorul va recunoa=te c[ brusca deschidere de orizonturi, provo-cat[ de ]n\elegerea problemei p[m`ntului ]ntr-un context adecvat, a

Ion

229

dat un nou sens romanului: „De aici apoi a ie=it un plan de roman cutotul de alte propor\ii =i dimensiuni, dec`t cel schi\at ]n caietul meu. M[g`ndeam acum la un roman care s[ cuprind[ ]ntreaga problem[ ap[m`ntului.“ Ap[ruse ]ntre timp firul unei noi intrigi. Scriitorul ]l]ncruci=eaz[ cu tema fundamental[: „}n anii ace=tia s-a n[scut =i ideeade a completa simpla ceart[ ]ntre \[rani, pentru p[m`nt, care ar fi fostprea monoton[, cu o ac\iune secundar[, c`nd paralel[ =i c`nd ]mpletit[cu cea principal[, o ac\iune care s[ priveasc[ p[tura intelectual[ dinArdeal =i, ]n primul r`nd, familia ]nv[\[toreasc[ =i preo\easc[“.

Cele dou[ planuri, c`nd paralele, c`nd ]mpletite, urmeaz[, cums-a spus, tehnica contrapunctului; ele au =i importante consecin\e decon\inut: familia Herdelea tr[ie=te epopeea vie\ii curente. Ion, dimpo-triv[, este eroul unei epopei tragice, de neg`ndit ]n mediu mic-burghez;ceea ce ]ns[ obseda mai mult pe scriitor era s[ ob\in[ impresia uneidesf[=ur[ri unitare, organice.

}ncep`nd, ]n martie 1913, s[ lucreze din nou la Ion, dup[ vreo treiluni, citind cele ce a=ternuse pe h`rtie, m[rturise=te c[ a r[mas „cruntdecep\ionat“. Pricina decep\iei o constituia, ]n primul r`nd, tocmai li-psa acestei r`vnite organicit[\i. „Ie=ise ceva cu des[v`r=ire neorganic.“Personajele, episoadele nu se „legau“ ]ntre ele, „nu decurgeau din ac\iuneaconduc[toare“. C`nd citim opera definitiv[, ne izbe=te tocmai des[v`r=itacoeziune a episoadelor cu ]ntregul, senza\ia de lucru viu, organic, crista-lizat ca sub puterea unei necesit[\i absolute. Decep\ia era de ]n\eles. Or-ganicitatea construc\iei decurge din adev[rul situa\iilor =i condi\ioneaz[acest adev[r. Totul trebuia s[ fie a=a, =i nu altfel... E o ]nt`mplare c[George, de pild[, nu se poate ]ndr[gosti de o femeie dec`t dac[ constat[a\`\at c[ femeia aceasta place mai ]nt`i altuia, =i c[ pentru el e o ches-tiune de ambi\ie — specific[, de fapt, unui om slab — s[ ia aceast[ fe-meie, s[ =i-o ]nsu=easc[, a=a cum e obi=nuit s[-=i ]nsu=easc[ =i s[ posedetotul numai ]n virtutea puterii sale sociale? Dar s[ lu[m un detaliu, ori-care, ]n spiritul cel mai exact cu putin\[ este ]n=urubat la locul s[u. }nnoaptea mor\ii sale, Ion vine ame\it de b[utur[ s[ se ]nt`lneasc[ cu Flo-rica. Ar fi inutil s[ motiv[m c[ tocmai a=a, =i nu altfel, trebuia s[ se]nt`mple =i c[, dac[ n-ar fi fost ame\it, uciderea sa de c[tre George ar fifost un act mai pu\in verosimil dec`t este ]n roman. Ion nu putea s[cad[ dec`t ]n condi\ii de inegalitate. Concep\ia lui Rebreanu este, deci,aceasta, c[ un roman trebuie s[ constituie un „organism viu =i unitar“.

}n noaptea de august 1916, „cea mai fecund[ din via\a mea“, el ag[sit „tonul“ ]ntregului roman, atunci a scris capitolul ]nt`i din Ion =i partedin al doilea.

Liviu Rebreanu

230

}ntreb`ndu-se, cincisprezece ani mai t`rziu, care este explica\ia aces-tei „rodnicii excep\ionale“, Rebreanu ne ofer[ un r[spuns concludent.Tonul, care odat[ g[sit („creat“) va str[bate ]ntregul roman, apare ]n-tr-un moment c`nd scriitorului lumea i s-a dest[inuit excep\ional declar =i totodat[ ]ntr-un fel misterios. F[r[ aceast[ comunicare cu pro-pria-i biografie interioar[, construc\iei i-ar lipsi elanul =i via\a. „Aproapetoat[ desf[=urarea din primul capitol este, de fapt, evocarea primeloramintiri din copil[ria mea. Voi ad[uga ]ns[, imediat, c[ nici prin g`ndnu mi-a trecut, c`nd am scris capitolul acesta, s[-mi scriu amintirilecopil[riei =i cred c[ nimeni nu ar putea descoperi, ]n zugr[virea obiec-tiv[ a tuturor celor ce se petrec acolo, note subiective. +i totu=i!“

Revela\ia tonului este g[sirea acelui punct unic, nerepetabil, ]n carevia\a se ]ncruci=eaz[ cu arta, fic\iunea comunic[ cu realitatea, deschi-derea prin care realitatea p[trunde ]n roman. }n\elegem c[ deschide-rea prin care via\a inund[ romanul este, de fapt, drumul (descris ]nprima pagin[ a lui Ion), care se desprinde din =oseaua principal[, „trecer`ul peste podul b[tr`n de lemn £...¤, apoi cote=te brusc pe sub R`pileDracului, ca s[ dea buzna ]n Pripas“. Pe acest drum via\a trece ]n art[.

Dup[ o ]ncercare nereu=it[ de distribuire, pe capitole, „am ]ncercatun aranjament dup[ trebuin\ele evolu\iei ac\iunii =i dup[ respira\ia natu-ral[ (s. n.) a ]nt`mpl[rilor. Materialul s-a grupat aproape de la sine(s. n.) ]n treisprezece capitole mari...“ Aceast[ „respira\ie natural[“,urmat[ ]ntocmai, ne d[ cheia construc\iei romanului. Scriitorul sec[l[uze=te dup[ „respira\ia natural[“ a ]nt`mpl[rilor; aceast[ respira\ieexist[; =i o sim\im tocmai datorit[ „construc\iei“, a c[rei menire estes[ ]nl[ture toate obstacolele din calea ei, a respira\iei naturale. Nu dea ad[uga ceva, ci de a deschide drum liber, de a face ca opera s[ re-spire ]n voie, ca =i o fiin\[ vie ]n natur[. Arta construc\iei const[ =i ]naceasta c[ scriitorul =tie s[ dea senza\ia c[ lucrurile se ]nl[n\uie —cum zice el — „de la sine“.

}ntr-o noapte de august 1916 „am reluat Zestrea s-o scriu din nou.«Am reluat» e un fel de a vorbi; de fapt, nici nu m-am mai uitat ]nprima versiune. Am ]nceput s[ scriu din nou, ca =i c`nd nici n-a maiexistat textul cel dint`i.“ Indica\iile acestea readuc ]n memorie o re-marcabil[ intui\ie c[linescian[:

„C`nd ideea poetic[ nu cristaliza bine, Eminescu o p[r[sea spre a oarunca din nou (s.n.) ]n foc“, scopul fiind acela de a cristaliza ideeac`t mai aproape de „momentul genetic“. Varianta la Eminescu nuurm[re=te „]mbun[t[\irea formei, ci g[sirea adev[ratei mi=c[ri a ideii“.„Poetul ia de la cap[t ideea ]n alt ritm, nu repar[ am[nuntele, ]nc`t se

Ion

231

]nt`mpl[ ca, la fiecare reluare, s[ apar[ alte asprimi de turn[tur[.“„Este gre=it, dar, s[ se cread[ c[ Eminescu ]ngrijea forma, fiindc[ ]n]n\elesul acesta, de combina\ie, forma nu-l intereseaz[ deloc.“1

Nici Rebreanu, cum u=or s-ar fi dedus =i ]n absen\a m[rturiei adusede el ]nsu=i, nu „]ngrijea“ cuminte „forma“, nu sta s[ ]ndrepte prea mult,meticulos ca un me=te=ugar, variantele, el f[cea mereu variante noi p`n[c`nd ideea =i tonul cristalizau laolalt[ ]ntr-un mod satisf[c[tor. Rebreanunu ]ndreapt[ textul, ci re-face opera, o na=te din nou, mai bine.

Prin nealterata obiectivitate, ale c[rei origini nu se v[d =i ale c[reiexplica\ii se estompeaz[ pe m[sur[ ce le c[ut[m, =i se pierd ]n mister,scrierile de tinere\e anticipeaz[ crea\iile definitive. S-a observat c[ aceast[]nsu=ire (care-l diferen\iaz[ pe Rebreanu) apare foarte devreme =i semen\ine ]n virtutea unui enigmatic mecanism interior „]nc[ ]n lucr[rilecu tendin\e romantico-sentimentale“2. Tonul de obiectivitate va putea fip[strat ]n voie pe ]ntinderi epice mari, unde e mai potrivit, dar va dis-pare tendin\a (romantic[, sentimental[, sau de orice alt[ culoare) =i maiales va cre=te nem[surat senza\ia de curgere ne]ntrerupt[ a vie\ii, ]n stares[ anuleze golurile dintre evenimente, care ]n nuvelistic[ se resimt.R[fuiala este nucleul romanului Ion, dar: „Renun\area Rafilei la drago-stea pentru T[nase, acceptarea c[s[toriei cu Toma, atitudinea fl[c[uluis[rac ]n momentul c`nd iubita ]l p[r[se=te pentru averea celuilalt, pre-cum =i probabilele fr[m`nt[ri suflete=ti prin care el a trecut de ladesp[r\ire =i p`n[ la ]nt`lnirea ]nt`mpl[toare de la nunt[ — toate aces-tea r[m`n spa\ii par\ial sau total goale, ceea ce sl[be=te construc\ia nu-velei ]n ansamblul ei“3. Pentru ca literatura rebrenist[ s[ fie absolvit[ deaceste goluri, de aceste spa\ii albe, a trebuit s[ apar[ Ion.

Nuvelele inspirate de lumea satului reprezint[, cum s-a spus,exerci\ii, desene fragmentare prin care se preg[te=te „p`nza enorm[“ alui Ion. Dar, ]n acela=i timp, se poate observa c[ ]n roman Rebreanu,chiar de va repeta situa\iile, nu va relua viziunea. }n nuvele, el refaceca pentru sine, ]n linii sumare =i repezi, experien\a ]ntreag[ a scriito-rilor interesa\i s[ introduc[ o not[ lucid[, necru\[toare, ]n reprezenta-rea vie\ii \[ranului. }n spiritul uniform al literaturii imitate (tip Mau-

1 G. C[linescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. IV, Funda\ia pentru literatur[=i art[, Buc., 1936, p. 223—225.

2 V. Ana Giambruno, Un naturalisto romeno: Livio Rebreanu.3 Al. Bistri\eanu, Nuvelistica lui Liviu Rebreanu, ]n „Studii =i cercet[ri de

istorie literar[ =i folclor“, nr. l, 1960.

Liviu Rebreanu

232

passant) — din ele lipse=te poezia grav[ a existen\ei, cenu=iul atitudi-nii confund`ndu-se f[r[ surprize cu aspectul invariabil mohor`t al su-biectelor =i al realit[\ii ]nregistrate cu ostentativ[ fidelitate. Etapa aceas-ta va fi dep[=it[ ]n roman, =i scriitorul, eliberat, prin verific[ri proprii,de atare ]ngr[diri ce puteau duce la exasperant[ monotonie, va inte-gra rezultatele experien\ei consumate, deprinderea lucidit[\ii, oroareade conven\ional etc. ]ntr-o viziune epopeic[ solemn-dramatic[ a vie\ii,de care p[reau a se lipsi scriitorii francezi ai satului =i Rebreanu ]nsu=i]n faza incipient[. }ntre nuvelele de perspectiv[ realist[, limitat[ ]ns[de aspectul voit posomor`t, ce amenin\a s[ se prefac[ ]ntr-unconven\ional cu semn schimbat, dar la fel de uniform ca acela de tipidilic, se deta=eaz[ Pro=tii, aproape o capodoper[, prin observarea, ]natitudini de mare claritate tipologic[, a mentalit[\ii \[r[ne=ti ]n cioc-nirea cu o lume absurd[, buim[citoare.

Din Pro=tii ]ns[ linia duce direct spre R[scoala (pare una din acelescene de poten\are, de motivare a mi=c[rii populare, care fac t[ria volu-mului ]nt`i al romanului, ]ndeosebi prin izbucnirea final[, zv`cnindde revolt[, a \[ranului: „— Nu v-ajute Dumnezeul, sf`ntul...“) =i doartangen\ial =i fragmentar anticipeaz[ pe Ion, co=marul tr[it de erou laora=, ]n fa\a judec[torului, a autorit[\ilor. Originea romanului, cu toatec[ aici intervine, cum spuneam, o perspectiv[ nou[, care, dup[ cedep[=ise din vreme conven\ionalul idilic, las[ ]n urm[ =i pe acela cenu=iu„pesimist“, o g[sim ]n R[fuiala, ]n Nevasta, ]n Ofilire; nuvele, desigur,onorabile, care valoreaz[ destul =i ]n sine, f[r[ de stabilirea vreuneianalogii cu crea\ia grandioas[ din Ion =i R[scoala. Func\ioneaz[ =i ]nele un apel brutal la realitate. Dar mai semnificative sunt deosebirile.Aparent se schimb[ ]n trecerea de la nuvel[ la capitolul corespunz[tordin roman doar c`te un detaliu, se modific[ identitatea social[ a unuierou. Dar aceste modific[ri aproape imperceptibile sunt hot[r`toare.Trec`nd de la nuvel[ la roman, Rebreanu a ]nv[\at mai cur`nd ce s[evite, dec`t ce s[ dezvolte, s[ amplifice etc. =i ]n primul r`nd a hot[r`ts[ ]ndep[rteze situa\iile =i rezolv[rile banale, cu un pronun\at caracterliterar, f[cute parc[ s[ treac[ nemijlocit din via\[ ]n art[. }n R[fuiala— anticipare direct[ a lui Ion — fata iube=te fl[c[ul s[rac, dar trebuies[ ia pe cel bogat, continu[ s[-l iubeasc[ pe fl[c[ul s[rac, care ]n celedin urm[ cade r[pus de m`na so\ului gelos. Totul cu un aer previzibil,de lucru „de la sine ]n\eles“ =i prin aceasta coeficientul de tipicitate,]mpotriva aparen\ei contrarii, este mai sc[zut. }n roman, aspectul defabul[ binecunoscut[ dispare. Ion se ]ntoarce la Florica, dup[ moarteaAnei, c`nd nu mai e fl[c[ul s[rac, f[cut s[ ]ntruneasc[ de la sine sim-

Ion

233

patiile cititorului. Situa\ia trece ]ntr-un plan obiectiv, f[r[ implica\iisentimentale. }n R[fuiala — relatarea unei ]nt`mpl[ri dramatice, desi-gur, ]n Ion — via\a surprins[ ]n durata continu[, majestuoas[, =i ocov`r=itoare impresie de destin.

Aspect de fabul[ cunoscut[ are =i nuvela Ofilire: fata de \[ran, lo-vit[ ]n buna ei credin\[, ]n=elat[ de feciorul popii, se arunc[ ]n iazc`nd afl[ c[ acesta se ]nsoar[, fire=te, cu alta. Situa\ie banal[ =i totu=i deo tipicitate firav[, ]ntr-un fel care ilustreaz[ foarte bine deosebirea din-tre ceea ce este caracteristic =i ceea ce este (numai) banal. Descrierearece ascunde ]n roman un plan mai ad`nc, o re\inut[ cutremurare ]nfa\a destinului, aparent analog, al Anei lui Vasile Baciu. Absen\a ati-tudinii sentimentale ]n fa\a mor\ii leag[ scenele fundamentale din Ionde nuvela Nevasta, care, ]n maniera Maupassant, arat[ femeia de la\ar[ tr[ind un sentiment de u=urare, de eliberare, la moartea so\ului.Str[in conven\iei este Rebreanu =i ]n roman, dar aici, spre deosebire denuvel[, ]n\elege c[ nu trebuie s[ reduc[ din marea reculegere, s[ anu-leze solemnitatea tragic[ a mor\ii. }n roman, scriitorul integreaz[ po-lemica fa\[ de viziunea conven\ional[, dar se ridic[ peste limitelefatale ale polemicii. }n nuvelistica \[r[neasc[, cu toate meritele incon-testabile, Rebreanu practic[ un realism elementar, ]n roman va izbutisinteza major[, realismul de factur[ epopeic[ =i simbolic[.

Lumea nou[ a crea\iei lui Liviu Rebreanu se cristalizeaz[ sub pute-rea pasiunii. Hora care deschide romanul Ion ne introduce, de la ]nceput,]ntr-un climat torid, de o comprimat[ electricitate. T[cerea stranie,z[pu=eala sufocant[, aparenta letargie se rezolv[ ]n izbucnirea frene-tic[ a jocului. Savista, oloaga, nici ea nu poate sta locului =i nu areast`mp[r de patima care clocote=te ]n jur, asmu\it[ mereu de cei treil[utari tocmi\i „s[-=i rup[ arcu=urile“, s[ mai spun[ o dat[ c`ntecul ce„salt[ aprig, ]nfocat“. Hristosul de tinichea ruginit[ zace departe deg`ndurile celor prin=i ]n v`rtejul patimei dogor`toare. Tropotuljuc[torilor bate cu putere ritmul Some=anei =i nu vrea cu nici un chips[ se potoleasc[. |iganul s-ar opri s[-=i mai trag[ sufletul, dar fl[c[iise reped la el amenin\[tor. C`\iva pa=i mai departe, fetele nepoftite lajoc, r`z`nd silit; printre ele se r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[. Copiiise las[ la p[m`nt s[ contemple picioarele dezgolite ale dansatoarelor.Ion str`nge pe Ana, cer`ndu-i aprins „s[ vie“, =tie ea. Z[re=te pe Flori-ca =i, ca s[ =i-o alunge din minte, din sim\uri, fiindc[ a=a trebuie, tragedin sticla cu rachiu. Anei ]i =opte=te cuvinte corect-pasionale, putereadin care cresc acestea nu e a dragostei adev[rate, c[ci se vede prea bine

Liviu Rebreanu

234

de pe acum, el nu o vrea pe Ana, vrea p[m`nturile lui Vasile Baciu, pec`nd ea, Ana, tremur[ de emo\ia iubirii. O str`nge ]n bra\e, dar salu-tul nea=teptat, batjocoritor, al lui Ilie Onu: „Noroc, noroc, Ioane“ vineca o dezv[luire rece.

Este Ion un iremediabil scelerat? Aceasta este p[rerea preotului Bel-ciug =i nu pu\ini critici literari o ]mp[rt[=esc.

Duminic[, de la amvon, popa Belciug, anticip`nd opiniile criticii,amenin\[ pe scelerat cu m`nia lui Dumnezeu: „Dojana preotului ]l=fichiuia ca un bici de foc. Numai tic[lo=ii sunt astfel lovi\i ]n fa\a lumii]ntregi. Dar el de ce e tic[los? Pentru c[ nu se las[ c[lcat ]n picioare,pentru c[ vrea s[ fie ]n r`ndul oamenilor? (s.n., L.R.). }i ardeau obrajii=i tot sufletul de ru=ine =i de necaz...“ }nd`rjit de dispre\ul celor ]nst[ri\i,dup[ b[taia cu George, dup[ ]nfruntarea cu Vasile Baciu, dup[ predicalui Belciug din biseric[, aceea care-l f[cuse de r`sul satului, fl[c[ul ]n\elegece are de f[cut; are un singur lucru de f[cut, numai o cale.

„Mai spre sear[, c`nd rachiul ]i amor\i de tot sim\irea, se l[ud[ c[n-are s[ se lase p`n[ nu va lua pe Ana de nevast[, numai ca s[-i arateel popii c[, dac[-i la adic[telea, nu-i pas[ lui de nimeni ]n lume.“ Altdrum care s[-l scoat[ din ru=ine =i umilin\[ nu are ]naintea sa. A douazi ]=i zice c[ are dreptate preotul, nu e cuminte ce vrea s[ fac[, el peFlorica o iube=te, dar, dup[ aceea, ]=i ia seama, =i hot[r`rea de a trecepeste orice =i a lua de nevast[ pe Ana lui Vasile Baciu ]l obsedeaz[ cuputere tot mai mare, c[ci, f[r[ p[m`nt, nu va putea vreodat[, oric`tar fi de harnic, s[ ias[ la un liman, ]n r`nd cu oamenii. „}=i zicea dince ]n ce mai des c[, robotind oric`t, nu va ajunge niciodat[ s[ aib[ =iel ceva. Vas[zic[ va trebui s[ fie ve=nic slug[ pe la al\ii, s[ munceasc[spre a ]mbog[\i pe al\ii?... M`ine-poim`ine ]l vor cople=i poate copiii.Cu ce-i va hr[ni =i mai cu seam[ ce le va l[sa dup[ moarte?... +i-l vorblestema copiii precum blestem[ =i el, ]n clipele de dezn[dejde, pe tat[ls[u, pentru c[ a irosit p[m`ntul ce l-a avut, =i pe mam[-sa pentru c[nu i s-a ]mpotrivit.“ Va tr[i f[r[ dragoste =i ce fel de via\[ va fi aceas-ta, dec`t ]ntunecat[, rece =i neomeneasc[? Dar =i ce fel de dragoste vafi aceea petrecut[ ]n umilin\[, terorizat[ zi cu zi de griji, de ru=ine =inedreptate? El are nevoie de p[m`nt ca s[ tr[iasc[, dar p[m`ntul ]l]mpiedic[ s[ tr[iasc[ omene=te, cu patim[ =i bucurie. Este dilema ]ncare va trebui s[ se zbat[. }n demonstra\ia acestui drum ]nchis, Rebrea-nu a exprimat toat[ fr[m`ntarea \[ranului prins ]n re\eaua unor ra-porturi determinate, necesare. Izbucnirea pasional[ care deschide ro-manul, cu toate c[ se manifest[ ]n forme limitate, este frenetic ome-neasc[, chiar dac[ elementar-omeneasc[, dar ]n calea ei se ridic[ o pu-

Ion

235

tere nou[, rece, s[lbatic[. Din ]nfruntarea aceasta, f[r[ solu\ie, Ion nuva ie=i viu. Indiscutabil c[ ]n hot[r`rea ]nd[r[tnic[ de a-=i schimbasoarta, de a sfida lipsa de noroc, este =i un act de revolt[, dar unul princare, fatal, se automutileaz[. Nu e gest care s[ nu fie ]nsemnat de aceast[contradic\ie. Ion tr[ie=te ]ntr-o lume ]n care gestul posibil „frumos“,abandonarea planului de a lua ca nevast[ pe Ana, =i odat[ cu eap[m`nturile lui Vasile Baciu, nu are nici o pondere real[, n-are con-sisten\[. Este gratuit, abulic =i de altfel nici nu-i red[ libertatea, ci ]l]nc[tu=eaz[ =i mai mult. A p[r[si g`ndul c[s[toriei cu Ana ]nseamn[,practic, a ]nmul\i p[m`nturile lui George, =i ]ndeosebi g`ndul acestaoprim[ pe Ion. A renun\a la Ana nu ]nseamn[ a face un gest „nobil“, ciun gest caritabil fa\[ de George, =i a da acestuia temei s[-l umileasc[=i mai mult. A renun\a la Ana lui Vasile Baciu, a lega o c[s[torie dez-interesat[ cu Florica ]nseamn[ a pune um[rul pentru George, a cola-bora, ]n chip nea=teptat, cu nedreptatea. Dar el nu poate, nu e f[cut s[urmeze sugestiile Hristosului1 de tinichea uitat de to\i undeva la mar-ginea satului. „}i venea s[ turbeze — motiveaz[ scriitorul — g`ndindu-se c[ p[m`nturile lui Vasile Baciu vor ]nmul\i averea lui George, iar elva r[m`ne tot calic, mai r[u chiar dec`t o slug[...“

F[r[ p[m`nt, „tot calic“, slug[ la al\ii, ajuta\i de el, ca de unbinef[c[tor absurd, Ion nu va putea tr[i al[turi de Florica, =i faptul c[respinge aceast[ solu\ie, numai abstract „moral[“, nu-l face „scelerat“.Bucuria omeneasc[, voio=ia, senza\ia de libertate, din clipa ]nt`lniriicu Florica, acestea sunt st[ri ]ntrev[zute, ]ns[ cu neputin\[ de perma-nentizat. }n condi\ii reale, de care firea sa activ[, pozitiv[, nu poate s[nu \in[ seama, valorile acestea reprezint[ doar n[dejdi fugare, um-brele unei fericiri neaderente la situa\ia dat[. De ajuns s[-i dispar[ oclip[ din minte datele realului cu puterea lor rece, metalic[ =i at`t deconstr`ng[toare ]nc`t va trebui s[-i cedeze, de ajuns s[ ignore o clip[existen\a lui George, nevoia de p[m`nt, umilin\a, c[ci numai cu pre\ulacestei ignor[ri se poate din nou apropia de Florica — =i bucuriaadev[rat[ ]i p[trunde „]n inim[, mereu vie =i st[p`nitoare...“ Numaischimb`nd ]n minte sau ignor`nd datele realului, poate spune „deo-dat[, cu glas r[gu=it, ca =i cum o m`n[ du=man[ i s-ar fi ]ncle=tat ]n

1 Ce sens are imaginea aceasta ]n roman se dezv[luie, clar, mai t`rziu: „Erao zi de prim[var[ minunat[, cu miresme de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca ooglind[ fermecat[. Peste drum, Hristosul de tinichea (suntem ]n ziua „licita\iei“de care profit[ necre=tine=te p[rintele Belciug — n.n.) st[tea ]ncremenit pe cruce,cu ochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potrivea cu poftamare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate.“

Liviu Rebreanu

236

beregat[: — Florico, ascult[, s[ =tii c[ te iau de nevast[ m[car de-ar fiorice!...“ Dar totul nu dureaz[ dec`t o clip[, ]ntruc`t este evident c[scriitorul n-a vrut s[ conceap[, ]n Ion, un erou care s[ ignore datelerealit[\ii =i s[ ac\ioneze ]mpotriva intereselor sale, a ceea ce este real =iplin de vitalitate social[ ]n fiin\a sa. Dac[ Ion ar fi cedat ]n acest punctpatimii sale umane, ]nainte de a intra ]n st[p`nirea p[m`ntului,existen\a sa ]n planul fic\iunii realiste =i-ar fi pierdut ]nsu=irea capi-tal[ a organicit[\ii. Obiec\ia unor critici, dup[ care Ion este un perso-naj neconsecvent realizat, ar fi fost ]ndrept[\it[, dac[ el, conceput caerou reprezentativ, ar fi urmat de la ]nceput glasul inimii. Din modulcum urm[re=te realizarea hot[r`rii lui Ion de a avea p[m`nt, ]n\elegemc`t de ad`nc[ era ]n scriitor intui\ia unit[\ii fluide a organicit[\ii per-sonajului, =i c`t de pu\in ]ndrept[\it[ ideea unor critici c[ Rebreanu arfolosi ]n exclusivitate formele elementare ale observa\iei, ignor`ndposibilit[\ile analizei fine, ale psihologiei diferen\iate. Un scriitor al vizi-unii „fruste“ n-ar fi avut la ]ndem`n[ observa\ia, de un rafinamentstrict ]ntemeiat pe adev[r (=i deci infinit mai greu de realizat), c[hot[r`rea lui Ion de a avea p[m`nt, de a lua pe Ana, de a-=i urmaf[r[ =ov[ire \inta =i planul s[u, se ]nso\ea (odat[ aceast[ hot[r`re luat[]ntr-un chip definitiv) cu un soi de absen\[, cu o ]nstr[inare de scopulpropus =i care, ]n realitate, reprezint[ manifestarea paradoxal[ aconcentr[rii sale asupra scopului. Hot[r`t s[ mearg[ f[r[ ezitare pedrumul ales, Ion ]ncepe a tr[i parc[ dincolo de realit[\i, ca =i cum s-ardesprinde de raporturile practice ale vie\ii. Forma particular[ a obsesiei,scriitorul nu ]nt`rzie s[ o fixeze, printr-o tr[s[tur[ de expresivitate preapu\in obi=nuit[, ]n scena ]nt`lnirii eroului cu Titu Herdelea. Alegeresemnificativ[ tocmai pentru c[ Titu Herdelea, spre deosebire de Ion,este desprins de realit[\i, cu toate c[ face pe omul serios, bine]nr[d[cinat ]n solul prozaic.

Judec[\ile „de existen\[“, ca =i obiec\iile adresate romanului, vindin dou[ direc\ii divergente; ]nt`lnindu-se, se combat =i — f[c`nd inu-tile alte dovezi suplimentare — se anuleaz[. S-a spus c[ eroul nu estetipic, c[ reprezint[ o deformare a realului, o excep\ie etc. S-a spus dim-potriv[ c[ Ion „sufer[“ de prea mare tipicitate, c[ el =i ceilal\i eroi dinroman, fiind exponen\i prea tipici =i deci abstractiza\i ai unei „pasi-uni“, ]nceteaz[ de a tr[i ca individualit[\i. Oric`t ar fi de r[sp`ndit[ideea c[ literatura, ]n ansamblul ei specific, opereaz[ cu sinteze de ti-pic =i individual, practic astfel de sinteze se realizeaz[ rar, tipicitateaabstractizeaz[, anuleaz[ nu o dat[ individualul, iar individualul ade-sea se sustrage legii tipice. Primul caz este frecvent ]n arta „clasicilor“,

Ion

237

al doilea — la scriitorii „naturali=ti,“ tortura\i de particular. Rebreanuevit[ aceste excese, fiind ]n literatura rom`n[ cel mai mare creator devia\[, dar de via\[ caracteristic[, un adept al realismului sintetic, caresistematizeaz[ datele vie\ii, f[r[ a c[dea ]n abstrac\ii, =i le men\ine ]nmarginile adev[rului f[r[ a renun\a la sistematizarea lor. Personajeledin Ion nu dispar sub povara tipicit[\ii lor. „Stilizarea“ ]n direc\ia ti-picului realizat[ de Rebreanu o urm[resc foarte mul\i scriitori, dar orealizeaz[ sacrific`nd, ]n procesul stiliz[rii, via\a concret[, multiform[.Personajele tr[iesc ]n condi\ii de o tipicitate at`t de departe ]mpins[,]nc`t ar fi putut s[ le primejduiasc[ fiin\a individual[. Scena pe\ituluiAnei lui Vasile Baciu, ne]n\elegerile dintre popa Belciug =i ]nv[\[torulHerdelea etc. sunt practic verosimile, =i ]n acela=i timp at`t de tipice]nc`t produc impresie de ritual. Un act este verosimil ]n raport cu datelepersonale, cu logica particular[ a eroului, a categoriei social-psihologice,=i totodat[ reprezentativ. }ns[ ]ntr-un fel care nu pericliteaz[ via\a con-cret[, unicitatea sa ]n timp =i spa\iu. Acest echilibru, chiar =i scriitoride m[rimea ]nt`i ]l realizeaz[ rar. Rebreanu ]nsu=i, numai ]n fazele deapogeu ale crea\iei.

Imprim`nd destinului lui Ion direc\ia =tiut[, conduc`nd eroul peun drum fatal la deznod[m`nt, aplic`ndu-i — indirect — sanc\iuneacare ]l „pedepse=te“ pentru abaterea de la legea moral[, dar ]l =i rea-biliteaz[ dramatic ]n planul uman, Rebreanu afirm[ c[ satisface „logi-ca estetic[“, =i nu se ]n=al[. P[=im, st[ruind asupra semnifica\iei actu-lui final =i a modului cum Rebreanu ]l motiveaz[, ]ntr-o zon[ ad`ncrevelatoare pentru leg[tura scriitorului cu ]ntreaga tradi\ie a litera-turii transilv[nene =i ]n acela=i timp pentru saltul realizat de el ]n ra-port cu tradi\ia. +tim c[ Rebreanu ]nsu=i consider[ c[ ]n literatura ar-delenilor eticul are o pondere cert[, foarte specific[. Proza luiAg`rbiceanu, de exemplu, ilustreaz[ deplin aceast[ mentalitate; analiz`n-du-i manifest[rile multiple, un critic citeaz[ urm[torul fapt semnificativ]n leg[tur[ cu Ion Slavici, exponentul ei cel mai tipic: „}ntr-o cronic[dramatic[ consacrat[ de Slavici premierei Nop\ii furtunoase, autorul luiPopa Tanda ]i atr[gea aten\ia dramaturgului £...¤ c[ adulterul Veteitrebuia s[ imprime comediei orientarea c[tre dram[ =i c[ el era obligats[ sanc\ioneze prin deznod[m`nt c[lcarea legii morale“1.

Credincios acestei recomand[ri, se pare c[ Rebreanu nu procedeaz[altfel dec`t s-ar fi cuvenit (dup[ p[rerea lui Slavici) s[ procedeze Cara-

1 „A=a a v[zut =i Ag`rbiceanu misiunea moral[ a literaturii...“ (+erban Ciocu-lescu, Marginalii la opera lui Ion Ag`rbiceanu, „Via\a rom`neasc[“, nr. 9, 1962.)

Liviu Rebreanu

238

giale, el „sanc\ioneaz[ prin deznod[m`nt“ c[lcarea de c[tre Ion a „legiimorale“. Rebreanu preface logica etic[ ]n logic[ estetic[. Propriam[rturie a scriitorului (logica estetic[ l-a obligat s[ sanc\ioneze eroul)n-ar constitui o prob[ suficient de conving[toare, dar fapt este c[ rea-litatea romanului o confirm[. La marii arti=ti sensibilitatea etic[ nuse manifest[ ca atare, ci devine sensibilitate estetic[, necesitate interi-oar[ a structurii artistice. Fa\[ de „tradi\ie“, de care e de altfel str`nslegat, Rebreanu face, ]n aceast[ direc\ie, pasul ]nainte, care „emanci-peaz[“ romanul rom`nesc.

Discu\ia ]n jurul lui Ion devine steril[ dac[ o reducem la strictaprecizare de termeni ]n planul etic, aplic`nd personajului un criteriuabsolut al omeniei, de la care este evident c[ el, constr`ns de raportu-rile reale ce alc[tuiesc substan\a epic[ a romanului, se ]ndep[rteaz[.Din punctul de vedere al moralei patriarhale, Ion este desigur „brut[“etc., dar scriitorul s-a ferit, dintr-o ad`nc[ intui\ie realist[, s[ adopteun punct de vedere ce ar fi cobor`t cu siguran\[ romanul ]n banalitate.Energia cu care eroul lupt[ s[-=i realizeze \inta este o realitate explica-bil[ sub aspectul social ca =i sub aspectul psihologic, este verosimil[ ]nplanul superior al fic\iunii =i dovada cea mai concludent[ o constituiecoeziunea artistic[ a personajului, faptul c[ personajul tr[ie=te, c[ elexist[. Cum nu tr[iesc =i nu exist[ „tinerii“ fantomatici din Gorila, cutoate c[ =i acolo li se atribuie o energie ]nd[r[tnic[. Rebreanu nu „ide-alizeaz[“, realismul s[u nu cedeaz[ discontinuit[\ii. Ion este un erouorganic, adev[rul s[u respinge atributul ideal. Fenomenul se delimiteaz[de unghiul de vedere din care a fost observat. }n Ion se poate distingerezisten\a opus[ de scriitor realit[\ii ca atare, sugestiilor ei, planul su-biectiv reflect[ planul obiectiv ]n liniile sale esen\iale, ]n tendin\a sa,dar nu se confund[ cu aparen\a sa, ]ntr-un mod care s[ ne ]ndrept[\easc[a vorbi de „idealizare“ £...¤

Ceea ce constituie un temei al viabilit[\ii romanului este tocmainatura conving[tor realist[, din punct de vedere social, =i f[r[ concesiifa\[ de explica\iile biologiste, etniciste etc. a eroului, st[p`nit de „in-stinctul“ posesiunii p[m`ntului. Faptul a fost observat ]nc[ de la apari\iaromanului: „Ion £...¤ este un fl[c[u ce ]ntrupeaz[ lupta p[tima=[ dus[]ntru cucerirea p[m`ntului de acei care au fost ursi\i s[-l lucreze nu-mai … (s. n.) Cititorul acestui roman poate r[m`ne la un moment datsurprins, dac[ nu chiar =i indignat, de felul cum Ion g[se=te de cuvi-in\[ s[ lupte pentru cucerirea p[m`ntului... }n patima sa de a c[p[tap[m`nt =i, trebuie s[ adaug, c`t mai mult p[m`nt, nu prea ]=i alegearme leale, ca s[ nu zic morale“; „£eroul porne=te de la¤ premisa cum

Ion

239

c[, oric`t de mult ar munci, oric`t de avan s-ar str[dui, nu va puteas[-=i ]ndeplineasc[ dorin\a-i p[tima=[...“1

A=adar, nu o „l[comie obscur[“, „dat biologic“ etc., ci dezvoltarea uneipremise, ]nainte de toate, sociale. Substituind socialul prin biologic etc.,Rebreanu n-ar fi izbutit s[ se ridice, a=a cum aprecia critica ]n anii di-naintea r[zboiului, „la o ]nalt[ viziune epic[ a proceselor socialefundamentale caracteristice satului rom`nesc de atunci“2. Dorin\a de aavea p[m`nt, care obsedeaz[ pe Ion, ia forma instinctului numai ]n sensulc[ se ad`nce=te ]n fiin\a sa l[untric[, ca o realitate veche, statornic[.

S-a observat cu toat[ ]ndrept[\irea c[, ]n condi\iile satului capita-list, p[m`ntul r`vnit cu patim[ de Ion nu trebuie privit ca obiect ex-clusiv al „arivismului“, ]ntruc`t ]n condi\iile respective p[m`ntul repre-zint[ „un ideal fundamental“. („P[m`ntul pentru Ion ]nsemna =i situa\iesocial[, demnitate uman[, posibilitatea de a munci cu folos etc.“3) Maiapropiate de adev[r, astfel de interpret[ri cad parc[ ]n ispita de a „dis-culpa“ eroul, de a justifica pas cu pas actele sale. (O justificare ]n planulmoral nu urm[rea nici scriitorul, mai ciudat ar fi s-o urm[rim noi...)Rebreanu nu se limiteaz[ la explicarea sociologic[ =i psihologic[ a actelorlui Ion, nu se m[rgine=te a ar[ta c[ Ion face ceea ce este constr`ns s[fac[, ci dep[=e=te acest nivel prea „terestru“, care l-ar confunda cu ero-ul, tinz`nd la o viziune mai ]nalt[ a vie\ii.

Ca prob[ sigur[ a ne]nzestr[rii eroului, pentru care chiar =i„no\iunea de ambi\ie e prea complicat[“, actele sale nefiind „de faptdec`t viclenii ale unei fiin\e reduse“, s-a invocat ]mprejurarea c[ Ionaccept[, cu naivitate, s[ cread[ ]n promisiunile lui Vasile Baciu =i c[,f[r[ a ]ncheia acte ]n regul[, se cunun[ cu Ana, ca s[ constate apoi c[socrul refuza s[-i dea „locurile“ f[g[duite. „Ion seduce pe Ana ca s[sileasc[ pe viitorul socru s[-i dea p[m`nt, neg`ndin-du-se, totu=i, s[treac[ peste simpla f[g[duial[ la constr`ngerea unui act dotal. Evi-dent (s.n.), socrul ]l chinuie cu ]nd[r[tniciile lui.“ }n aceast[ viziunecritic[, Ion apare ca un individ josnic, spre deosebire de Vasile Baciu,v[zut cu mai mare indulgen\[ doar ca un ins cam ]nd[r[tnic, care „evi-dent“ chinuie pe ginere, refuz`nd s[-=i \in[ f[g[duiala etc. Scriitorul ar

1 Mihail Sorbul, „Lamura“, nr. din decembrie 1920.2 Ilie Constantinovski, De la R[scoala la Gorila, „V. R.“ nr. 12, 1938.3 Paul Georgescu (Prefa\[ la Ion, E.P.L., 1963) observ[ ]n continuare c[ „nici

ceilal\i (]n afar[ de Ana, care-l iube=te pe Ion) nu procedeaz[ altfel, c[ tat[lfetei ca =i p[rin\ii b[iatului privesc problema c[s[toriei ca o problem[ strict eco-nomic[“. Violen\a lui Ion „e forma pe care o ia, ]n condi\iile date, o energieexasperat[ de a nu se fi putut exprima altfel…“

Liviu Rebreanu

240

fi neconsecvent, oblig`nd un personaj calculat, ambi\ios, viclean s[ cread[c[ Vasile Baciu ]i va da ]ntr-adev[r „locurile“. }n realitate, aceast[ ne-consecven\[ — care e real[ —, aceast[ absen\[ ]n felul de a proceda allui Ion — are un rost bine determinat, de a dezv[lui o ultim[ dat[, =iirevocabil, c[ el este aproape constr`ns s[ fie imoral pentru a avea, ]nsf`r=it, p[m`nt; alt drum, ]n situa\ia dat[, nu exist[. Dar aceast[ in-consecven\[ demonstreaz[ nu numai c[ Ion este silit s[ procedeze, pen-tru a avea p[m`ntul r`vnit, a=a cum procedeaz[, c[ el trebuie s[ urm[-reasc[ planul s[u f[r[ s[ se uite ]n st`nga =i-n dreapta, dar c[ este de-ajuns, ]n lumea sa, s[ aib[ o clip[ de sl[biciune, s[ fie o clip[ numai]ncrez[tor, sau pur =i simplu absent, ca \inta r`vnit[ s[-i dispar[fulger[tor din cale =i el s[ se ]ntoarc[ iar[=i la punctul de unde a por-nit. Evident (dar de ast[ dat[ cu ceva mai mult[ ]ndrept[\ire), Ion seabrutizeaz[, devine mai nep[s[tor, mai cinic. Nu este nimic neexplicat]n „caracterul“ lui Ion.

Fixat de scriitor ]n culori aspre, procesul de alienare, cu toat[ degra-darea moral[, cu egoismul =i lipsa de scrupule etc. — a constituit pentruunii critici, tenta\i s[ absolutizeze ]n lumea satului sediul moralit[\ii pa-triarhale, un motiv suficient de tare pentru a-l exila pe eroul lui Rebrea-nu ]ntr-o zon[ singular[, a excep\iei monstruoase. Ast[zi ]nc[ se men\ineo anumit[ ezitare ]n a-i recunoa=te calitatea reprezentativ[. Nici figur[ideal[, m[rea\[, a c`mpului, nici caz de excep\ie, cumul de ]nsu=iri rele,v[zute ca exemplificare a amoralit[\ii, eroul r[m`ne uimitor de normal=i iese din comun numai prin ap[sata pregnan\[ a caracteriz[rii =i toto-dat[ prin violen\a situa\iilor pe care le tr[ie=te; nu este o „brut[“, ci in-dividul, ]n genere, care se abrutizeaz[, e drept, p`n[ la o limit[ aproapeincredibil[, sub teroarea procesului social, sub puterea necesit[\ii dep[m`nt =i avere. Nimic patologic ]n el, nici o justificare de a-l ]ncadraprintre poseda\ii de o „mistic[“ atotbiruitoare. Cei care judec[ astfel ]=iconstituie, cu privire la satul dominat de s`ngeroase rela\ii economicecapitaliste, o viziune ]nc[ abstract[. Balzac, Zola ap[saser[ desigur notasumbr[ a vie\ii la \ar[ ]n condi\iile capitalismului, absolutiz`nd-o p`n[ aface s[ dispar[ aproape din existen\a eroilor lor \[rani con\inutul ome-nesc, umbra unei c`t de efemere moralit[\i, totu=i intui\ia le-a fost, ]nlinii generale, just[, cu meritul de a fi ]nl[turat viziunea idilic[ a satului=i de a fi atras cu energie aten\ia tuturor asupra abrutiz[rii, egoismuluiferoce =i a celorlalte consecin\e ale raporturilor sociale. Tendin\ele indi-vidualiste, achizitive — duse p`n[ la co=mar —, cele care abrutizeaz[pe Ion, sunt caracteristice la o treapt[ fireasc[ \[ranului, ]n capitalism,constituie o latur[ fundamental[ a psihologiei sale. £...¤

Ion

241

Nu e greu de observat c[ ceea ce inspir[ actele lui Ion este tocmaiindividualismul s[u foarte „normal“. Poate c[, ]ntr-un anumit sens, exist[]n erou ceva „monstruos“, dar aceast[ monstruozitate devenea un fenomencurent, urmarea cea mai fireasc[ a legii care dicteaz[ ]n societatea ]nte-meiat[ pe rela\ii de proprietate. Tiranic[, cinic[, tendin\a aceasta]nt`mpin[ ]n eroul prev[zut cu toate atributele omenescului, numai c[deviate, comprimate, o anumit[ rezisten\[ ce ]mpiedic[, p`n[ la urm[,nemiloasa desfigurare, definitivul exil ]n zonele, de excep\ie, ale patolo-giei. Dac[ degradarea ar ]nainta p`n[ la ultimul termen — cum accept[s[ cread[ o parte a criticii — e sigur c[ romanul lui Rebreanu =i-ar pierdemarea \inut[, marea lini=te, caracterul de epopee tragic[.

Adopt`nd, fa\[ cu eroul s[u, viziunea diferen\iat[ care decurge dinfr[m`ntarea, din contradic\iile reale ale acestuia, dar p[streaz[ inva-riabil distan\a, dreapta perspectiv[ asupra lor, Rebreanu ]mpinge de-parte, la limita social[ =i psihologic[ posibil[, motivarea actelor lui Ion,tinz`nd totu=i s[ nu dea motiv[rii un sens de justificare, de idealizare=i absolvire. Numai ]ncorpor`ndu-=i viziunea foarte complex[ a scrii-torului ]nsu=i, analiza critic[ va putea s[ evite concluzii str[ine de fon-dul problemei, condamnarea integral[ a eroului ]n virtutea principiu-lui moral, abstract, sau „absolvirea“ integral[, ie=it[ dintr-o ]n\elegereprea larg[ a „condi\iilor concrete“, a situa\iilor care determin[,elimin`nd parc[ orice factor subiectiv, destinul lui Ion. Eroul nu trebuiecondamnat sau absolvit prin generalizarea tr[s[turilor sale „rele“ sau„bune“, privite ]n sine, ca ni=te categorii date; mai cur`nd, dac[ totaccept[m discu\ia ]n jurul acestei categorii de probleme, ar fi de v[zutfelul =i m[sura ]n care ac\ioneaz[ asupra lor pozi\ia eroului ]n lumearespectiv[, raporturile cu ceilal\i, puterea legilor sociale. S-a =i observatc[ instinctul posesiunii abate ]n r[u puternice calit[\i native absolutincontestabile, inteligen\a nativ[ se degradeaz[ ]n viclenie sumar[, t[riade caracter — ]n cruzime. Aceste ]nsu=iri nu exist[ ]n sine, la Rebrea-nu, ele sunt date numai ]n procesul apari\iei, devenirii, devierii saudispari\iei lor =i al posibilei regener[ri.

}n partea a doua a romanului, Ion se ]ntoarce la Florica, are dinnou rezonan\[ ]n el glasul iubirii. Intervine ]ns[, semnificativ, o situa\iepe care scriitorul o pune ]n lumin[, nu foarte izbitor, ci exact cu at`taclaritate c`t[ trebuie: dragostea de acum, cu Florica este p[tima=[,este „s[lbatic[“ etc., nimic nu-i poate sta ]n cale, eroul ]nfrunt[ moarteapentru ea =i piere — dar este alta dec`t ]nainte de c[snicia silit[ cuAna, ]nainte de moartea Anei, de care =i Ion este r[spunz[tor. Drago-stea a pierdut, de aceea, mult: din tensiunea egal[, difuz[, a omenes-

Liviu Rebreanu

242

cului, din lumina ei calm[, solar[. Cu aceste pierderi grele, pedepsi-toare, pl[te=te Ion pentru tot ce s-a ]nt`mplat mai mult ]nc[ dec`t cuvia\a sa. R[ceala, pustiirea, ruina interioar[ reprezint[ dreapta con-secin\[, cea cu adev[rat dureroas[, a abaterilor suferite ca sub o pu-tere diabolic[.

De-ar fi s[ surprindem intuitiv, f[r[ preten\ii de sistematizare, to-nalitatea romanului Ion, =i de altfel a tuturor romanelor lui Rebreanu,ne-am referi mai ]nt`i la o formulare, cu multiple ecouri, a scriitorului]nsu=i: „ca o de=teptare din somn prin ]ntuneric“. De fiecare dat[, sen-timentul acut al de=tept[rii ]ntr-o lume nou[, de tain[, lumea fic\iunii.Opera ]ntreag[ are fream[tul unui „prim contact cu lumea exterioar[“,fiecare carte are ceva de amintire tulbur[tor de vie, ]nregistrat[ cu to-nalitatea emo\ional[, cu r[sunetul afectiv ce-i este specific =i corespundeexact con\inutului formulat. Ne amintim de ele cu intensitatea cu carescriitorul ]=i retr[ie=te primele amintiri, prima de=teptare la via\acon=tient[. Sunt fascicule de lumin[ materializat[, „urme ce nu se pot=terge, ]n toate domeniile percep\iei =i ale con=tiin\ei“. Rebreanu tra-seaz[ ]n con=tiin\a sensibil[ a cititorului astfel de „urme“, ele sunt ope-rele sale majore; ne urm[resc cu o claritate plastic[ excep\ional[. Ionca =i R[scoala sau P[durea sp`nzura\ilor sunt astfel de de=tept[ri ]nplin[ fic\iune, de o acuitate comparabil[ primelor amintiri de via\[con=tient[ =i ca =i acestea nu se uit[ =i mereu dau senza\ia c[ ating„coarda cea mai trainic[ a existen\ei“, f[c`nd-o s[ vibreze cu un sunetp[trunz[tor, fundamental. Ele opereaz[ o deschidere ampl[, ad`nc[,prelung[ ]n zonele difuze ale con=tiin\ei. Scriitorul are capacitatea dea rede=tepta ]n noi prin mijlocirea lor sunete „noi, ciudate“, purt`ndamintirea, sugestia vie\ii ]ns[=i.

Evoc`nd ]n M[rturisiri prima „de=teptare“ ]n zona con=tiin\ei, scri-itorul re\ine, al[turi de glasul „cunoscut“ al tatei =i de cel la fel de cu-noscut, dar „mai lini=titor“ pentru sine al mamei, un glas „necunoscut“,un glas „str[in“, al \[ranului care m`na c[ru\a ]nc[rcat[ cu „catrafuse-le“ familiei. Este primul glas de \[ran care r[sun[ ]n auzul lui LiviuRebreanu; prototipul tuturor vocilor \[r[ne=ti din opera sa. Glasul „deatunci“, ale c[rui „culoare =i tonalitate“ nu le va uita niciodat[ =i se vastr[dui s[ le reproduc[ ]n toat[ materialitatea, are o not[ posomor`t[,tr[d`nd o nemul\umire surd[ =i totodat[ anume a=ezare =i sedimenta-re, anume statornicie. Glasul „necunoscut“, care r[spunde temerilorexprimate de glasurile „cunoscute“ („ — Apoi c[ prea multe...“), se vamultiplica ]n oper[ =i-l vom auzi, ]n aceea=i tonalitate, de at`tea ori,

Ion

243

]n Ion, R[scoala: „Apoi c[...“ =i ]nc[ o dat[. O infinitate de vocimultiplic`nd o prim[ imagine fundamental[, fixat[ ]n copil[rie. Pre-cum ]n celebrul mit platonician, scriitorul se va str[dui, cu o dureroas[ne]ntrerupere, s[-=i „aminteasc[“ =i s[ reproduc[ glasul de atunci, pre-existent.

Acel timbru posomor`t, lipsit de bucurie =i ]n acela=i timp ]ncrez[tor]ntr-un mers implacabil al lucrurilor, trimite la o realitate care va urm[ripe scriitor. Nemul\umirea surd[ din glasul prototip se va elibera ]n cu-vintele =i ac\iunile lui Ion =i ]n cele ale \[ranilor din R[scoala. Am spusc[ aceast[ voce este posomor`t[ =i totu=i exprim[ o anumit[ ]ncredere.Vorbind despre Reymont, scriitorul sugereaz[ existen\a acestei antinomii]n „sufletul \[ranului“, care e „sumbru“ =i „vis[tor“ „]nchis =i ]ncrez[tor,]n acela=i timp“.

Dar ]n „glasul necunoscut“ g[sim ritmul ]nsu=i al vorbirii (cu in-flexiuni =i tonuri de neuitat), al tuturor eroilor \[rani din opera sa,anticiparea at`tor vorbe care te cutremur[, care exprim[ totul =i ]nc[ceva, nesesizabil, ]n plus, un g`nd nou sau cap[tul unui g`nd vechi]ntr-o serie de implica\ii noi, o amenin\are, un blestem sau un ]nceputde speran\[.

Glasul „necunoscut“, originar, se ]ntrerupe ]n „pauze icnitoare ca =ic`nd ar fi dezlegat cu greutate ceva ]n vreme ce vorbea“, ca de at`teaori ]n c[r\ile lui Rebreanu. Vorbele „dezleag[“ cu greutate ni=te rela\iifundamentale, de o densitate =i o pondere extrem[, o ]ncle=tare care secere imperios l[murit[, rezolvat[. Sunt frazele acelea ciuntite, neter-minate, de-o maxim[ expresivitate =i pe care criticul le citeaz[ cu sme-renie analiz`nd R[scoala sau Ion, desf[c`nd bra\ele a neputin\[. Re-plici cu mari efecte „de ordin auditiv“, capabile s[ dep[=easc[ imedia-tul, revel`nd con\inuturi misterioase. Ion, R[scoala sunt =i succesiunide memorabile replici, ce parc[ dezleag[ „cu greutate ceva“, audi\ii deo rezonan\[ ie=it[ din comun1.

Iat[ romanul Ion spus ]n fraze definitive, ]n ]mperecheri de o ma-terialitate indestructibil[:

„S[ vii, Ancu\[... S[ nu cumva s[ nu vii!“

1 }n Arta prozatorilor rom`ni (1941, p. 33), Tudor Vianu contest[ capaci-tatea auditiv[ a lui Rebreanu, ]ndeosebi ]n sectorul limbii vorbite: „Ceea ce estemai surprinz[tor ]n operele despre care ne ocup[m este ]ns[ slaba lor ]nclinarede a extrage efecte din notarea graiului viu, din adev[rul =i sclipirea dialogului.Printre marii no=tri prozatori, ]n afar[ de Arghezi, al c[rui registru stilistic estepur scriptic, L. Rebreanu este singurul care nu manifest[ o ]nzestrare special[ ]ndirec\ia intui\iei limbii vorbite“ (p. 33).

Liviu Rebreanu

244

„— Petrece\i, petrece\i? zise preotul cu un z`mbet binevoitor.— Apoi ce s[ facem, domnule p[rinte...“„— Bine, bade Vasile, las[ c[...“„— S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...“„— Harnic, harnic!— Apoi ce s[ facem? Muncim, c[ de-aceea ne-a l[sat Dumnezeu pe

lume...“„— A=a munce=ti tu, dragul mamii?“„— Bine, draga tatii, bine... Bine c[ =tiu. C[ dac[-i vorba pe a=a,

apoi eu \i-s popa.“„— Mai bine te tai eu ]n buc[\ele dec`t s[ ajung b[taia de joc a

Glaneta=ilor... Barem s[ =tiu c[ eu te-am f[cut, eu te-am omor`t.“„— Nu i-a= da-o, s[ =tiu de bine c[...“„— Las[, Anu\[, fii lini=tit[, c[ noi tot ]mpreun[... ]mpreun[...

]mpreun[...“„— S[ m[ ]nve\i, domnule ]nv[\[tor, =i s[ nu m[ la=i...“„— Mare mirare s[ nu fie b[iat, m[i Vasile! Numai s[-i ajute Dum-

nezeu s[-l poarte s[n[toas[...“„— Apoi s[ =tii c[ gre=e=ti, bade Vasile, c[ eu nu-s de vin[! Nu,

crede-m[... Apoi dac[ s-a ]nt`mplat altfel nu-i vina mea, bade Vasile.C[ eu m-am dat la o parte c`nd am v[zut cum a ie=it altul noaptea dincas[ =i ]nc[ am auzit ce-am auzit...“

„— A nebunit Vasile, oameni buni, =i n-are s-o lase p`n[ n-oomoar[...“

„— Apoi dac[ te-a trimis pe tine, r[u te-a trimis... A=a, Anu\a! A=as[-i spui! C[ eu cu tine n-am ce s[ m[ sf[tuiesc...“

„— Apoi, a=a nu-i frumos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i..., pe dru-muri nu-i...“

„— Numai tu mi-e=ti drag[ ]n lume. Florico, auzi tu? Auzi?“„— }mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... tot p[m`ntul...“„— C`nd ]\i vine ceasul, te duci la moarte cum te-ai duce la nunt[...“

Prima amintire, evocat[ cu sentimentul c[ electrizeaz[ coarda ceamai prelung vibrant[ a sufletului, coarda cea mai trainic[ a existen\ei,condenseaz[ parc[ spiritul =i tonalitatea operei ]ns[=i; matc[ originar[din care se desprind teme afective, primordiale. C`nd se refer[ la ea, ]nanul 1932, Rebreanu se exprimase pe de-a-ntregul; este de presupusc[ platforma aceasta, perspectiva maturit[\ii au modificat ]ntruc`tvaamintirea, comprim`nd ]n ea, ca ]ntr-un mit, sevele tari ale operei.Scriitorul, ]n fond, ni se explic[. El socote=te c[ aceste amintiri exprim[

Ion

245

„primul contact cu lumea exterioar[“. Lucrurile trebuie luate nu nu-mai ]n ]n\elesul literal, ci, mai mult, ca o dest[inuire de semnifica\ii.Scrierile sale sunt ele ]nsele expresii obsedante ale unui „prim contactcu lumea exterioar[“, evit`nd uzura, vechea iner\ie =i aplatizare acomunic[rii, ce definesc ]n mare m[sur[ percep\ia comun[, neartistic[.Amintirea — precizeaz[ scriitorul — „e de ordin auditiv“. Opera]ntreag[ tr[ie=te cu o prezen\[ auditiv[ extraordinar[. Scriitorul „aude“lumea ]n toat[ varietatea formelor sale. Urm[rind „primul contact“ culumea exterioar[, Rebreanu noteaz[, mai departe, c[ lucrurile amin-tite s-au petrecut noaptea („Cred c[ am ajuns noaptea t`rziu ]n sat...“).T[ria senza\iilor ]nregistrate e ]ntr-un fel condi\ionat[ de aceast[ ]mpre-jurare; noaptea, auzul se substituie prin intensitate func\iilor celorlal-te. Scriitorul nu omite s[ precizeze: „Amintirea aceasta dint`i e ca ode=teptare din somn prin ]ntuneric, c`nd urechea ]nlocuie=te toate cele-lalte sim\uri“. Este semnificativ c[ situa\iile alese spre a ilustra acui-tatea acestei func\ii se petrec noaptea, pe un ]ntuneric ca acela din pri-ma amintire evocat[. +i se =tie c[ Rebreanu lucra ]ndeob=te noaptea,m[rturisind ]n c`teva r`nduri c[ numai ]n ambian\a ei percepe bine orealitate. }ntr-o noapte de august 1916 a scris capitolul ]nt`i din Ion— „ritmul =i tonul ]ntregului roman ]n noaptea aceea s-au creat“.

Un capitol se =i intituleaz[ Noaptea: reprezentarea, cu mijloace ]nexclusivitate auditive, a celei dint`i nop\i de iubire f[r[ iubire dintreIon =i Ana; c`nd, aplic`ndu-=i planul prin care urm[rea s[ intre ]nst[p`nirea averii lui Vasile Baciu, Ion las[ pe Ana ]ns[rcinat[, ca s[sileasc[ apoi pe tat[l ei s[ i-o dea ]mpreun[ cu zestrea r`vnit[. „Casaz[cea ]n ]ntuneric, neagr[ ca un bivol adormit.“ „}ntr-un t`rziu u=atinzii se deschise sc`r\`ind =i Ana se ascunse repede ]n sumanul lui,zic`ndu-i ]ndat[ rug[toare =i alin[toare:

— Ast[-sear[ trebuie s[ vii ]n cas[, Ionic[!... Nu te las p`n[ nuvii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovi\a =i acum sfor[ie de hur-duc[ pere\ii!...“

„}n tind[ se oprir[. Fata trase z[vorul, =i pe urm[ ]l lu[ de m`n[=i-l duse ]n cas[.“

„}n odaie era parc[ mai ]ntuneric. £...¤ Auzea din pat sfor[itul]nec[cios al lui Baciu, at`t de aproape c[ i se p[rea pref[cut. £...¤ St[tur[c`teva clipe nemi=ca\i, ascult`nd horc[ielile, ]=i auzeau b[t[ile inimi-lor ]ndurerate de ]ncordare. Sfor[itul se ]ncurc[ deodat[ ]ntr-o tusegroas[. Vasile Baciu se urni ]n a=ternut ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale.Ion ]nghe\[. Fata ]i str`nse m`na cu desperare. B[tr`nul ]ns[ se ]nv`rtipu\in, se ]ntoarse iar cu fa\a ]n sus =i sfor[itul ]ncepu mai n[prasnic.“

Liviu Rebreanu

246

„}n vatr[, sub o spuz[ groas[, s`s`iau c`\iva bu=teni verzi de arin...Fata se ]n[l\[ ]n v`rful picioarelor p`n[ la urechea fl[c[ului =i-i =opti,str`ng`ndu-i mereu m`na:

— Las[-\i sumanul pe prichici... S[ nu faci zgomot, c[ ne omoar[pe am`ndoi!...

Oasele lui Ion p`r`ir[ urc`ndu-se ]n culcu=.O lu[ ]n bra\e, iar ea tremura ca zg`l\`it[ de friguri. Apoi Ana ]ncepu

s[-i =opteasc[ imput[ri multe, s[ se jeleasc[ =i s[-l roage s[ fie cuminte.Ion o asculta lini=tit, tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea spre patul lui Va-sile Baciu, care era cu picioarele tocmai l`ng[ capul lor. }i era fric[ s[nu-l trezeasc[ =oaptele ei =i-i astup[ gura cu o s[rutare.“ Vocea fetei„pl`ng[toare, dar f[r[ ]mpotrivire“: „— Ionic[... ce vrei s[ faci?... Nu...Nu...“ Vocea lui Ion: „Taci... taci... taci...“ „Gemetele Anei ]ns[ se ]n\esautot mai nest[vilite, p`n[ ce se sf`r=ir[ ]ntr-un \ip[t scurt, surd, care se]nfipse ca o suli\[ ]n ]ntunericul casei =i mai prelung ]n urechile luiVasile Baciu, care, de=i strivit de b[utur[, se de=tept[, ascult[ cu min-tea ]nc`lcit[ =i, auzind oft[rile ]n[bu=ite ]n lacrimi, morm[i nedume-rit: „— Ce face\i voi acolo?“ }n poart[, la plecare, Ana roste=te celec`teva cuvinte pe care George le aude „limpede parc[ i le-ar fi spuschiar lui“: „— Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea!“

A doua scen[ se petrece tot noaptea =i ]nregistreaz[ de asemenea to-tul printr-o intens[ cuprindere auditiv[ — este scena venirii lui Ion la Flo-rica, ]n absen\a — presupus[ — a b[rbatului ei, scena sf`r=itului lui Ion.

Prevenit de Savista asupra iminentei vizite, George se ]ntoarce acas[,sper`nd s[-=i surprind[ rivalul =i s[-l r[pun[. George se apropie de casasc[ldat[ ]n noapte. „Casa dormea nep[s[toare =i t[cut[ ca o matahal[moart[. Peste drum un c`ine h[m[i de dou[ ori, iar ]n balta din valebroa=tele or[c[iau ur`t ]ntr-o ]ntrecere a\`\[toare... B[tu ]n u=[ u=or,cum bat fl[c[ii ]n geam, la fete. Glasul Floric[i r[spunse ]ndat[, lim-pede, nedormit:

— Cine-i?George t[cu. Glasul femeii ]i zorn[ia ]n creieri, spun`ndu-i:— Vezi, nu dormea... }l a=tepta...Auzi pa=ii Floric[i, descul\i, apropiindu-se ]ncurca\i de fo=netul

c[m[=ii. U=a se cr[p[ ho\e=te s[ nu fac[ zgomot.— Tu e=ti? =opti ea.— Eu, eu, morm[i George intr`nd repede.“ Florica „nu vedea ni-

mic, dar ]l auzea sufl`nd greu =-apoi deodat[ dezbr[c`ndu-se gr[bit“.„— Ce \i-e de te cutremuri a=a? ]ntreb[ b[rbatul, cu un glas gros =i

greu ca un dang[t de clopot.“

Ion

247

„Vremea parc[ st[tea ]n loc, precum st[teau =i d`n=ii nemi=ca\i, oprin-du-=i respira\ia ca s[ aud[ mai bine orice urm[ de zgomot, ]ntr-oa=teptare amor\it[.“

Apoi, „pe c`nd se g`ndeau, auzir[ deodat[ poarta, sc`r\`ind foarteu=or, apoi ni=te pa=i care se apropiau de cas[, rar, cu mare b[gare deseam[. Apoi c`inele de peste drum h[m[ind iar de dou[ ori. C`nteculbroa=telor se curm[ scurt, ca =i c`nd arunci un bolovan ]n ap[.“ Pa=iilui Ion care se aud apropiindu-se, „apoi iar urm[ t[cerea ap[s[toareca o piatr[ de morm`nt“.

Fulgerul ]ntrerupe t[cerea =i ]ntunericul, apoi totul reintr[ ]ntr-obezn[ ad`nc[. „}n aceea=i clip[ r[sun[ un =uierat lin ca o chemareveche.“ Ion d[ de veste Floric[i c[ a venit. George ascult[, „iar dup[ unr[stimp =opti stins:

— Mi se pare c[ e cineva ]n ograd[?— Cine s[ fie? zise Florica cu un glas g`tuit de spaim[.“George iese ]n prisp[ cu sapa, nu vede nimic ]n ]ntuneric =i zice „aspru

=i tare“:„— Cine-i? Cine-i?“Se aude, neprevenit[, vocea lui Ion. „Ssst, ssst... ssst...“ =i din nou

=i „mai aproape“: „Sssst.“ George izbe=te cu sapa =i din nou — absurd:„Ssst... ssst“... Apoi „un horc[it surd, urmat de un zgomot n[bu=it, ca=i c`nd se pr[vale un sac plin. Mai ales zgomotul acesta ]nfurie maicrunt pe George... Lovi a treia oar[, f[r[ s[-=i mai dea seama unde.“

Din nou „or[c[itul broa=telor“ =i „v`ntul ce sufla mereu mai m`nios=i mai ]n\esat“.

„— Ce-ai f[cut, omule?...— L-am omor`t! r[spunse scurt George.“

Eroii lui Rebreanu, Ion cu deosebire, s-ar p[rea c[ sunt expresiaunei viziuni rectilinii, simplificate, schematice chiar, neg`ndu-se une-ori scriitorului capacitatea de a vedea omul ]n mobilitatea, ]n complexi-tatea atitudinii =i actelor sale. Se nume=te atunci schematism modulde a vedea organic un personaj, f[r[ ezit[ri care, departe de a consti-tui un merit, indic[ o sigur[ deficien\[ a puterii creatoare.

Departe de a fi lineare, personajele lui Rebreanu sunt „numai“ or-ganice. Ele ]nsumeaz[ contradic\ii principiale, iar perspectiva din caresunt privite este dialectic[, ]n stare s[ ia ]n considera\ie toate laturileprocesului sufletesc, =i atent nu numai la unitate, dar =i la contrastelece o condi\ioneaz[. Scriitorul atribuie ]ndeob=te actelor eroilor s[i, cu-vintelor pe care le rostesc, o dubl[ motivare, nu succesiv[, ci simul-

Liviu Rebreanu

248

tan[, asociind pentru a le explica un termen din sfera vie\ii practice cualtul din sfera ra\iunii etice superioare, un termen terestru cu altulb[t`nd spre sublim. Schema ar fi urm[toarea: personajul se decide s[]ntreprind[ ori s[ declare un anumit lucru =i pentru c[ se g`nde=te c[e bine, e frumos, dar =i pentru c[ este direct =i brutal interesat ]ndirec\ia sa. Asocierea termenului luat din zona interesului practic nutinde neap[rat s[ degradeze personajul, ci mai cur`nd s[ evite simpli-ficarea, s[-i dea consisten\[ organic[, s[ dea gestului sau cuv`ntului uncoeficient de credibilitate. Amestecul de abnega\ie cet[\eneasc[ =i de in-teres ]ngust personal define=te adesea, ]n Ion, conduita ]nv[\[torului Za-haria Herdelea, unul din cele mai caracteristice personaje rebreniste.

Dac[ adep\ii complexit[\ii caracterologice repro=eaz[ scriitorului„simplificarea“ peste marginile adev[rului a figurii eroului din Ion, re-ducerea lui, „]n realitate, la un singur instinct“, la o pasiune „unic[“,al\ii, dimpotriv[, partizani ai unei viziuni organiciste, cu gustul vigu-roaselor simplific[ri, constat[, cu un ochi critic, tendin\e eterogene =irepro=eaz[ romanului contrastele manifeste ]n structura eroului, efectal voin\ei de „umanizare“, de „reabilitare“. Nu acord[, deci, credit]mprejur[rii c[ un erou ambi\ios ]n planul social ca Ion se ]ntoarce laiubire =i dispare fiindc[ a iubit. Criterii ]nrudite, gustul pentru anumeforme de art[ determinau pe Faguet s[ incrimineze la Stendhalinconsecven\a concep\iei asupra eroului din Ro=u =i negru, erou calcu-lat, rece, ambi\ios ca =i Ion, =i care — totu=i — cade victim[ unui im-puls necontrolat =i neconform „naturii“ sale, omor`nd pe doamna deRenal. Posibil; =i totu=i, feri\i de atare inconsecven\e, Ion ca =i JulienSorel n-ar fi ceea ce sunt, n-ar avea ad`ncimea =i imprevizibilul marilorcrea\ii. N-ar avea marea putere de proiec\ie =i ar r[m`ne pureabstrac\iuni, ilustra\ii schematice ale unei unice, incredibile pasiuni.

Despre inconsecven\[ putea fi vorba numai dac[ eroul era g`ndit caexpresie linear[, simplificat[ a unei singure solicit[ri. Rezerva critic[ fa\[de realizarea lui Ion e tot at`t de pu\in ]ndrept[\it[ ca =i aceea c[ EmmaBovary, Sorel ar fi caractere „rupte ]n dou[“, cum s-a spus, prin gestulfinal neconsecvent cu „firea“ lor, cu „natura“ lor. Rebreanu, ca =i Stendhalsau Flaubert, n-a vrut s[ ilustreze nimic; eroii s[i sunt fic\iuni verosimile,cu o existen\[ obiectiv[ =i autonom[, pe care E. Lovinescu, anul`nd, ]ncon\inutul ei, obiec\ia f[cut[ cu dou[ pagini ]nainte, o rezum[ magistral:„eroul merge p`n[ la crim[ pentru a rena=te apoi, ]n liberul joc al unorac\iuni pe care nu le comand[ nici o inten\ie sau rezerv[...“

}nf[\i=`nd cu incoruptibil adev[r — f[r[ a o exalta =i, ]n acela=itimp, f[r[ a-i nega, ci, dimpotriv[, dimensiunea grandioas[ — via\a

Ion

249

\[ranului, Rebreanu realizeaz[ prin Ion o performan\[ pe care nimeniaproape, ]n literatura noastr[, la drept vorbind, n-o mai a=tepta; seconsidera c[ „tema“, at`ta c`t a rodit, este epuizat[. Unul din comen-tatorii foarte p[trunz[tori ai operei lui Rebreanu, Al. Philippide, re-zum[ astfel impresia produs[ de apari\ia c[r\ii:

„Un subiect literar at`t de fr[m`ntat, at`t de uzat =i at`t de storscum p[rea \[ranul, se ]nf[\i=a dintr-o dat[ ca un material uman nou=i proasp[t, l[s`nd cititorului impresia c[ el nu putea fi dec`t a=a cumera v[zut =i descris ]n Ion.“ 1

Instinctul leg[turii organice cu p[m`ntul, at`t de nemilos ]n Ion,av`nd aici =i alt caracter dec`t ]n R[scoala — unde este =i mai multexpresia-limit[ a nevoii omene=ti de supravie\uire =i unde nu i se aso-ciaz[ proiec\ia mitic[ — Rebreanu l-a explicat prin realitatea unorcondi\ii specifice =i cu argumentele determinismului istoric: „C`t de-spre dragostea ]nd[r[tnic[, a noastr[, a ardelenilor, pentru bucata dep[m`nt, e explicabil[ prin faptul c[ de 500 de ani =i mai bine am fostproprietari =i sentimentul acesta al dragostei de glie s-a mo=tenit dintat[ ]n fiu, devenind o pasiune, sau mai degrab[ un instinct; a=a se =i]n\elege faptul c[ ]n vechiul regat sentimentul p[m`ntului e mai pu\incrunt =i haps`n.“ 2

Co=buc — scrie Rebreanu — „a venit de acolo unde sinceritateasim\irii d[inuie=te“. Cu asemenea viziune se poate face Ion, dar se poateface =i o carte slab[, care s[ exalte ]n spirit banal =i cu falsitate „since-ritatea sim\irii“ eroilor de la sat. Pentru Ion, ]ns[, Rebreanu a dat deoparteprejudecata =i a trecut la stabilirea unei foarte necesare distinc\ii. Esteadev[rat c[ romanul se ]ntemeiaz[ pe izbucnirea violent[ a unor „sim\irisincere“, dar cultul acestei sim\iri nu-l ]mpiedic[ pe scriitor s[ dea o ima-gine exact[ a eroului, care, pentru a intra ]n posesiunea averii lui VasileBaciu, renun\[ la „sinceritatea sim\irii“, ]n=al[ ]ncrederea fetei, spune vorbe]n care nu crede, face din iubire calcul rece. Reprimat[, „sinceritatea sim\irii“va izbucni, mai t`rziu, aprig. Fapt este c[ Rebreanu n-a idealizat pe erounumai spre a ilustra „sinceritatea sim\irii“ sale, ci a intuit c[, ]ntr-o lumea ciocnirii brutale de interese, sinceritatea sim\irii poate prea bine disp[rea,oric`t ar fi un atribut „etern“ al lumii din care venea Co=buc, sau poatedeveni tot at`t de bine o arm[ strategic[ folosit[ cu ]ndem`nare de eroulprins ]n cursa intereselor sale sociale.

1 Al. Philippide, Rebreanu =i sufletul mul\imii, „Adev[rul literar =i artis-tic“, nr. din 8 dec. 1935.

2 Liviu Rebreanu, Interviu de Valer Dona, loc. cit.

Liviu Rebreanu

250

Lumea ]n care „sinceritatea sim\irii d[inuie=te“ e aceea=i care,prins[ ]n v`rtejul noilor rela\ii sociale provocate de penetra\ia capi-talismului la sat — abrog[ sinceritatea sim\irii, condamn[ la pieiretragic[ pe acei ce o iau prea ]n serios; „sinceritatea sim\irii“ Anei epricina pieirii sale; Ion, c`nd s-a hot[r`t s[ fie „sincer“ ]n sim\ireasa, cade =i el. E adev[rat, acolo — de unde a venit Co=buc, un sat „del`ng[ N[s[ud“, adic[ tot cam pe unde se consum[ dramele relatate]n roman — „sunt mun\ii Rodnei, cu |ible=ul =i Ineul, cu p[durilestr[vechi, pline de taine =i de basmuri, cu v[zduhul curat. Acolo na-tura e tovar[=a omului =i-i dezv[luie toate frumuse\ile. Acolo rapsoziipopulari — fl[c[i ]ndr[gosti\i — se ]ntrec duminica la hor[ ]n chiui-turi noi, ]n viersuri glume\e =i s[lt[re\e.“ E adev[rat, acesta e un cadrunimerit pentru o epopee a satului, =i Ion este o astfel de epopee, ]ntrealtele =i pentru c[ se ]ntemeiaz[ pe un fundal ca acesta, exaltat deRebreanu ]n articolul George Co=buc. Acolo e mult „v[zduh curat“,sunt „basmuri“, dar =i realit[\i, =i Rebreanu cu acestea construie=teromanul s[u. Acolo e „natura“ frumoas[, dar ]n plin[ aceast[ natur[,]ntr-o diminea\[ de iarn[ geroas[, ]ntorc`ndu-se de la nunta luiGeorge, Ana „se pomeni zic`ndu-i tare“ lui Ion: „Am s[ m[ omor,Ioane!“, =i tot ]n cadrul naturii, Ion r[spunde nep[s[tor ca natura:„— Da omoar[-te, dracului, c[ poate a=a am s[ scap de tine!“ Acolo„fl[c[ii ]ndr[gosti\i se ]ntrec duminica la hor[“, e adev[rat, dar totla hor[, l[s`nd deoparte „sinceritatea sim\irii“, Ion se preface a o iubipe Ana lui Vasile Baciu, c`nd el ]i iube=te p[m`ntul.

Rebreanu scrie mereu romanul unei obsesii, al unei chem[ri secrete,care cov`r=e=te totul =i face ca epica propriu-zis[ s[ devin[ numai sem-nul, numai aparen\a, uneori paradoxal[, a unui joc de imponderabilece se desf[=oar[ ]n subteranele vie\ii suflete=ti. Sunt, mereu, tonuri =ienergii cufundate ]n subcon=tientul creator, ie=ite la iveal[ sub formesurprinz[toare £...¤

Lucian RAICU, Liviu Rebreanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,1967, p. 75—90, 91—105.

Ion este, f[r[ ]ndoial[ un tip, cuprinde ]n sine imaginea cea maigeneral[ a \[ranului rom`n, muncitor al p[m`ntului, dar trebuie s[remarc[m c[ este =i un caz. A fost remarcat[, ]n genere, latura tipi-c[, datorit[ concordan\ei sale cu o secular[ lips[ de p[m`nt a \[ranu-lui rom`n; din aceast[ cauz[ s-a observat pu\in c[, ]n condi\iile spe-

Ion

251

cifice ale satului descris de Rebreanu, aceast[ situa\ie nu este tipic[,ci, dimpotriv[, constituie o excep\ie. Ion, ]n satul s[u de gospodari,tinde s[ devin[ un declasat, tinde s[ fie aruncat ]n afara societ[\ii;personajul apar\ine, deci, prin forma\ie, unei categorii sociale — cutoate valorile ei —, ]n vreme ce situa\ia concret[ tinde spre o elimi-nare a sa din aceast[ categorie; departe de a fi un arivist al lumiisatului, Ion ]=i concentreaz[ toate for\ele pentru a r[m`ne ceea ceeste, iar pentru aceast[ ac\iune conservatoare nu preget[ s[-=i mor-tifice erosul =i nu preget[ s[ treac[ peste existen\a unor oameni pecare-i distruge. Situa\ia sa cu totul aparte cere o extraordinar[desf[=urare de for\e pentru a se conserva la rangul de tip, pentru ar[m`ne ]n r`nd cu ceilal\i. Reprezentarea sa include ]n chip organic=i aspectul bio-fiziologic, corelat cu cel al instinctelor; acest aspect bio-fiziologic nu apare nicidecum ca lipit arbitrar, ca paralel cu cel so-cial, personajul se angajeaz[ ]n existen\a social[ cu ]ntreaga latur[bio-fiziologic[, inseparabil[ de ]ntreg. Un sigur instinct artistic l-aferit pe Rebreanu de exager[rile naturaliste: lipse=te din reprezenta-rea lui Ion acel accent prea puternic pus de Zola pe ereditate =i peboal[, lipse=te =i sexualismul literaturii naturaliste minore; cu toateacestea, ni-l reprezent[m pe Ion pregnant =i pe latura trupeasc[, per-sonajul are consisten\[ material[ accentuat[ ]n lumea romanesc[ alui Rebreanu. Dar, odat[ cu trupul, p[trund ]n reprezentarea literar[=i instinctele, mod de manifestare a bio-fiziologicului ]ntr-un domeniusuperior, cel psihologic. Deocamdat[, ]n cazul lui Ion, ca =i ]n ]ntrea-ga literatur[ naturalist[, domin[ determinismul trupesc riguros,domin[ instinctualitatea asupra celorlalte zone ale psihicului; amv[zut ]ns[ c[ nu lipsesc aceste zone. Rebreanu n-a inten\ionat s[ scrieroman psihologic; a fost ]ns[ ]mpins prin natura lucrurilor =i for\atalentului s[u c[tre aceasta.

Petru Mihai GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartearom`neasc[, 1977, p. 212—213.

O idee gre=it[ care mai trebuie ]nl[turat[ ]n leg[tur[ cu Ion estec[ romanul ar avea caracter de epopee. Dac[ prin epopee se ]n\elege ooper[ cu eroi complica\i suflete=te, atunci Ion este o epopee, dar ]n acestsens orice roman este o epopee, romanul fiind epopeea vremilor mo-derne. Prin epopee propriu-zis[ ]n\elegem ]ns[ o oper[ cu exponen\i, ]ncare primul plan ]l ocup[ eroul colectiv, o familie sau masele, cum se]nt`mpl[ =i la Rebreanu, ]n R[scoala. }n acest sens, Ion este epopee

Liviu Rebreanu

252

numai ]n subsidiar sau chiar deloc, fiind ]n schimb un adev[rat ro-man. Este curios ]ntr-adev[r cum nu s-a remarcat aceast[ deosebiredintre Ion =i R[scoala, cum i s-a atribuit scriitorului o singur[ modali-tate de construc\ie, refuz`ndu-i-se alta. Dup[ primul r[zboi mondial,c`nd romanul nostru era ]nc[ la ]nceputurile lui, critica a fost bucuroas[s[ recunoasc[ ]n Ion primul mare roman rom`nesc. Dup[ apari\iaR[scoalei ]ns[, c`nd spe\a ]nregistrase mai multe tipuri, pornindu-sede la caracterul evident al noii crea\ii, s-a decis printr-o gr[bit[ gene-ralizare c[ specialitatea lui Rebreanu ar fi epopeea. Tehnica difer[ totu=iradical. }n Ion e definit un \[ran, ]n R[scoala — \[r[nimea. }n Ionavem un caracter, ]n R[scoala — numai exponen\i. Lucrurile s-aupetrecut ]ntocmai ca ]n cazul lui Tolstoi, ale c[rui romane Anna Kareni-na =i R[zboi =i pace au fost am`ndou[ subsumate tipului epopeic, de=icaracterul epopeic, evident ]n R[zboi =i pace, este aproape cu totul ab-sent ]n Anna Karenina.

Ion al lui Rebreanu nu este un simulacru, =i chiar dac[ autorul l-ag`ndit ca pe un simbol, nu l-a oprit la schem[, ci l-a pus s[ ac\ioneze]n chip absolut original.

Al. PIRU, Permanen\e rom`ne=ti, Editura Cartea rom`neasc[,Bucure=ti, 1978, p. 220.

}n ceea ce prive=te romanul Ion, eforturile autorului de a \ine ]nfr`u instinctele primare ale protagonistului printr-o organizare str`ns[a materiei c[r\ii, efasarea prezen\ei naratorului din planul epic, rolulacordat — ]n schimb — impresiilor =i punctelor de vedere ale persona-jelor, precum =i o anume relativizare a no\iunii de timp, toate launlocau dus la crearea unei opere unice, care a fost a=ezat[ ]nc[ din epoc[piatr[ de hotar a romanului rom`nesc modern. Liviu Rebreanu ]ncheia,astfel, un periplu interior dramatic (o alt[ fa\[ a odiseii) de des[v`r=ireartistic[ =i de c[utare de sine, periplu ]nceput demult printre ai s[i, cuimpresia produs[ de un \[ran care s[ruta p[m`ntul ]n hotarul satuluiPripas. La scurt timp dup[ apari\ia c[r\ii, fratele s[u, Iuliu Rebreanu,]i scria, ]n 27 decembrie 1920: „Am aflat volumele romanului t[u celmai nou, Ion, =i afl`ndu-l ]n libr[rie l-am adus acas[, unde umbl[ dinm`n[ ]n m`n[ =i de-abia a=teapt[ to\i s[-l poat[ cump[ra. Am vorbitcu librarul nostru de aici, care ]l va procura ]n cur`nd. Lui Mi\i i-apl[cut foarte mult, apoi po\i cugeta ce pl[cere le face citirea romanu-lui la some=eni!“ Simbolic[ aceast[ ]ntoarcere „acas[“ a romanuluiIon! Imaginea c[r\ii, smuls[ din inima =i mintea scriitorului, se

Ion

253

]ngem[na =i se confunda pentru totdeauna cu imaginea spiritual[ aTransilvaniei.

Stancu ILIN, Liviu Rebreanu ]n Agora, Editura Minerva, Bucure=ti,1988, p. 83—84.

£...¤ Nic[ieri ]n literatura rom`n[ via\a satului n-a fost evocat[ cuat`ta for\[ realist[, at`t de viguros =i p[trunz[tor. Condi\ia lui Ionrezum[ tragedia istoric[ a \[ranului f[r[ p[m`nt =i dac[ parvenireasocial[ a personajului este reprezentativ[ doar pentru o mic[ parte aacestei \[r[nimi, ambi\ia de care el este devorat define=te sufletul\[r[nesc ]n general. Teribil[, sfor\area lui Ion de a-=i dep[=i condi\iacap[t[ dimensiuni universale =i ]nfr`ngerea sa ]n lupta cu soarta im-placabil[ aduce aminte de pr[bu=irea eroilor din tragediile antice. Po-vestea ascensiunii =i surp[rii lui Ion adun[ ]n cuprinsul ei, concentrat[,]nchis[ parc[ ]ntr-un cerc, ]ntreaga existen\[ de alt[dat[ a Transilva-niei rom`ne=ti. Lumea \[r[neasc[, cu straturile ei, nu f[r[ comunicareunele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualit[\ii satului:]nv[\[torul, preotul, apoi autorit[\ile: primarul, jandarmul, notarul,lista politicienilor ]n goan[ dup[ voturi; de asemenea datinile ardelenespecifice, legate de hor[, nunt[, ]nmorm`ntare, ]ntr-un cuv`nt — via\asatului ]n toate ]nf[\i=[rile sale alc[tuie=te ]n cuprinsul romanului unamplu =i magistral caleidoscop. Ion este o dens[ monografie sau, maiprecis, o epopee a satului rom`nesc de peste mun\i...

Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, II, Editura Iri-ana, Bucure=ti, 1995, p. 110.

Pentru Transilvania, istoria lui Ion al Glaneta=ului era doar nucle-ul primar, un punct de pornire, amplificarea anecdoticii ini\iale, diver-sificarea planurilor epice merg`nd m`n[ ]n m`n[ cu ambi\ia de „fresc[a vie\ii rom`ne=ti din provincia aceasta“. Astfel, dac[ mobilul aparental ac\iunii epice r[m`ne conflictul ]n jurul zestrei r`vnite de erou, cutoate consecin\ele tragice ale concuren\ei dintre „glasul p[m`ntului“ =i„glasul iubirii“, ]n ad`ncul \es[turii narative ac\ioneaz[ =i condi\ia du-blei asupriri istorice, precum =i aspira\ia irepresibil[ a realiz[rii visu-lui secular de unire cu |ara. Excep\ionala performan\[ a lui Rebreanuconst[ tocmai ]n ocolirea unei formule manifeste, retorice, de exprima-re exterioar[ a impulsurilor existen\ei unor personaje banale, cum suntmembrii familiei Herdelea, romancierul reu=e=te s[ surprind[ formeler`nd pe r`nd rudimentare, naive, difuze, apoi con=tientizate ale aces-

Liviu Rebreanu

254

tui proces de afirmare a istoriei. Tribula\iile micului dasc[l de \ar[,ezit[rile lui ]ntre legalism =i nevoia organic[ de eliberare de sub jugulopresiv, pendul[rile de con=tiin\[ ale lui Titu Herdelea, de alt[ parte,ca expresie a unei noi genera\ii, mai preg[tit[ pentru confruntarea is-toric[ a c[rei apropiere o presimte, toate relev[ componente esen\iale]n realitatea ardelean[ din preajma primei conflagra\ii mondiale. La-tent[ =i difuz[ ]n Ion, aceast[ stare de tensiune mocnit[, redus[ la nive-lul unei a=tept[ri colective (corespondent al motivelor de baz[ din liri-ca lui O. Goga, cu care comunic[ perfect ca „atmosfer[“ a ]nceputuluide veac), izbucne=te — prin declan=area r[zboiului — ]n forme viru-lente. Din isidioas[, aproape insesizabil[, istoria devine manifest[ =iunivoc[. For\a ei brutal[ avea s[ constituie pentru Rebreanu un motivperpetuu de medita\ie/fascina\ie.

Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\ieiCulturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 328.