Zona de litoral a Mării Negre este granița de est a României. Poziționarea litoralului în

partea sud-estică a regiunii, prezența soarelui pe cer timp de 10-11 ore pe timp de vară,

temperatura zilnică constantă, apa mării și faptul că Marea Neagră este o mare continental

închisă reprezintă factori care transformă litoralul țării noastre într-o zonă cu o atractivitate

ridicată. Pornind de la Constanța către sud, se observă stațiunile balneoclimaterice Eforie

Nord, Efprie Sud, Techirghiol, Costinești, Mangalia, Olimp, Nepturn, Saturn, Venus, ce au o

capacitate de circa 100.000 locuri de cazare dar și alte edificii de agrement și balneare.

Sursa: http://www.rfi.ro/

Pentru a putea realiza o descriere a lioralului românesc, trebuie să plecăm cu analiza

principalului oraș care face trecerea către acesta și anume Constanța. În perioada Evului

Mediu, acest oraș a fost piață a comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și

armatorii genovezi fiind stabiliți în peninsulă. De atunci și până în zilele noastre, ca amintire a

mai rămas doar temelia pe care a fost construit farul genovez. În secolul al XV-lea,

n timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării

Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas

din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez. În secolul XV, Dobrogea

împreună cu Constanța au fost cucerite de armata Imperiului Otoman. Importanța localității a

scăzut, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu italienii.

În 1865, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a

lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța se întinde numai pe peninsulă, la sud-est de

actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș

locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei

și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. Dominația turcă a luat sfârșit

după Războiul de Independență al României, când, prin decizia Congresului de la Berlin de la

1878, Dobrogea a devenit o parte a statului român. După 1878, populația românească a sporit

semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române[2