Lipotimia:etiologie,tabloul clinic,ajutorul medical de

urgență.Măsuri elementare de

susținere ale funcțiilor vitale.

Elaborat: Luca Ana gr.3205;Profesor:

Melnic Iurie

Definiție: Lipotimia (presincopa, leşinul):

 pierderea reversibilă a constienței de scurtă durată; slăbiciune musculară generalizată cu pierderea posturii însoţită de diminuarea progresivă a stării de conştienţă.- dacă bolnavul este întins, evol. se opreşte şi nu mai apare sincopa

Etiologie:

Apare de obicei printr-un mecanism reflex, ca urmare a scaderii oxigenarii cerebrale, in conditiile stationarii prelungite in ortostatism, in aglomeratie, incaperi aglomerate si neaerisite; mai poate aparea in conditii de stres psihic sau fizic, in suprasolicitari, insolatii, hipoglicemii și desigur că poate fi determinată de o insuficiență circulatorie și respiratorie provocată de acțiunea hipotensivă a anestezicului.

Etiologie: Lipotimia și sistemul nervos: Cel mai comun tip de leșin este cauzat de o malfuncție temporară

a sistemului nervos autonom. Malfunctia determină scăderea bruscă a presiunii sîngelui și reducerea bătăilor cardiace conducînd la o întrerupere temporară a aportului de sînge și oxigen la creier. 

Leșinul și sinusul carotidian:Sinusul carotidian este o grupare de senzori din artera carotida care

ajută la reglarea fluxului de sînge prin principala arteră a gîtului, denumită carotidă, spre creier. Unele persoane pot dezvolta un sinus carotidian hipersensibil, care reactionează la orice stimulare fizică prin scăderea bruscă a presiunii sangvine si leșin. Această condiție este cunoscută drept sindromul sinusului carotidian. Exemple de stimulări fizice care pot afecta sinusul carotidian cuprind: - întoarcerea spre lateral a capului - purtarea unui guler mulat 

Etiologie:

Leșinul și presiunea sangvină scazută: Leșinul poate aparea cind presiunea sîngelui scade brusc

cînd o persoană se ridică, fiind denumită hipotensiune ortostatică. Este mai frecventă la persoanele în virstă și reprezintă motivul leșinului la o persoană din 10 cu virsta peste 60 de ani. Cînd un individ se ridică brusc, gravitația atrage sîngele în mod natural spre picioare, reducînd presiunea sîngelui.

Leșinul și inima: Leșinul poate aparea cînd aportul de sînge la creier este

întrerupt datorită unei probleme a cordului. Posibilele cauze cuprind: ritmul cardiac anormal (aritmiile), stenoza valvelor cardiace și infarctul miocardic. Acest leșin devine mai frecvent la persoanele in virsta. 

Tabloul clinic:

La debut, pacientul acuză o stare de slăbiciune generală asociată cu amețeală, vâjâituri în urechi sau pocnituri, tulburări vizuale, palpitații, greutate în respirație, greață. Fața devine palidă, apar transpirații ale feței și palmelor, se instalează rapid leșinul cu puls bradicardic( sub 60 b/min), slab și TA cu valori scăzute, respirația rară și superficială.

Tratamentul:

Întrerupera injectării anestezicului sau a tratamentului stomatologic.

Așezarea pacientului în poziție orizontală cu capul mai jos decât corpul cu 15-20 grade(poziția Trendelenburg) pentru a se favoriza circulația cerebrală.

Controlul și favorizarea ventilației pulmonare prin: *controlul libertății căilor respiratorii superioare și

înlăturarea obstacolelor ce ar putea împiedica respirația: guler, cravată, centură, corpi străini în faringe,căderea limbii;

*activarea respirației și a circulației prin stimulare fizică: flagelație ,aplicare de comprese reci pe față, inhalare de vapori de amoniac.

Poziția Trendelenburg

Efedrină- 1 fiolă de 1 ml 5%- i.m. Sau i.v. În amestec cu ser fiziologic;Clorură de Calciu- 1 fiolă de 10 ml 10% strict i.v. foarte încet;Hemisuccinat de hidrocortizon- 100-200 mg i.v.;Vazoxin(aramină)- 10-20 mg i.v.

Tratamentul simptomatic medicamentos:

Măsuri elementare de susținere a funcțiilor vitale

Protocolul ABC

A.(air way) Asigurarea libertății căilor aeriene prin

-așezarea bolnavului în decubit lateral, cu capul în extensie și mandibula în subluxație anterioară( tripla manevră Safar)

A.(air way) Asigurarea libertății căilor aeriene prin-așezarea bolnavului în decubit lateral, cu capul în extensie și mandibula în subluxație anterioară( tripla manevră Safar)

Prin această manevră se ridică limba din faringe și se deblochează căile respiratorii.

Protocolul ABC

- deschiderea gurii prin metode diverse:manual, cu instrumentar improvizat sau cu deschizător de gură.

- îndepărtarea corpilor străini existenți în cavitatea bucală: dinți, proteze dentare.

- aspirarea sângelui, a cheagurilor, salivei, secrețiilor faringiene și gastrice folosind aspiratorul.

Protocolul ABC B(breathing) Asigurarea respirației. Verficăm respirația. Respirația se ascultă timp de 10-15 secunde,

cu urechea apropiată de gura si nasul bolnavului. Fața salvatorului trebuie sa privească spre picioarele bolnavului, pentru a putea observa dacă se mișcă pieptul lui. Salvatorul trebuie să privească, să asculte și să simtă prezența respirației.

Dacă respirția nu este prezentă – se recurge la respirație artificială folosind diferite procedee:

* “gură la gură”- salvatorul trage aer in piept și, aplicandu-și gura pe gura deschisă a accidentatului, insuflă aerul din plămânii săi in cei ai victimei. In tot acest timp, nările accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte mâini, pentru a impiedica refularea aerului.

Protocolul ABC

În timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmărindu-se umflarea abdomenului cu aerul insuflat.Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspiră, se vor lăsa libere gura și nasul accidentatului. În acest fel aerul introdus în plămânii victimei este eliberat datorită elasticității cutii toracice.Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut și va fi

menținut până când victima incepe să respire autonom. 

Protocolul ABC

*”gură la nas”- se acperă gura pacientului și i se insuflă aer pe nas. Metoda este mai puțin eficientă decât , “ gură la gură” din cauza unor factori locali: deviații de sept nazal, vegetații adenoide etc.

Cu ajutorul unei măști sau cateter nazal.

Protocolul ABC După primele 2 respirații artificiale este necesar de a controla

dacă este prezentă circulația sangvină - pulsul. În caz de lipsă a pulsului la artera carotidă (la gat - lateral) imediat trebuie de efectuat masajul închis al inimii. Trebuie să vă situați din partea laterala a pacientului. Dacă sunteți în genunchi, trebuie să fiți cît mai aproape de pacient. Pipăind partea de sus a abdomenului, trebuie de găsit repede arcul costal. De la el, pe linia centrala a corpului, cu 2 degete mai sus, pe osul stern, amplasați baza palmei unei mâni așa ca degetele să nu se atingă de cutia toracică, deasupra ei puneți cealaltă mână și încrucișați degetele.

Acesta este locul corect unde se vor face compresiile cardiace externe, la adâncimea de 4-5 cm (la maturi).

Protocolul ABC

Umerii trebuie să fie deasupra pacientului iar mânile - perpendicular pe corpul lui. Neîndoind mânile în coate, apăsați pe cutia toracică. Manipulația trebuie efectuată ritmic și lent, dar nu brusc.                                                                                   Pentru a aprecia viteza de comprimare, numărați apăsările.                                             

 Dacă facem numai masajul indirect al inimii, frecventa compresiilor trebuie sa fie de 80 - 100 apăsări pe minut.  Dacă combinăm cu respirația artificială atunci raportul e de 30/2 cînd e un reanimator sau 15/2 cîns sunt 2 reanimatori.  

Masajul inimii la copii (În dependență de vîrstă) se efectueaza cu o putere mai mică și la o adâncitură mai mică.

La copiii pină la 1 an - se face cu 2 degete (arătător și mijlociu), sau cu degetele mari ale ambelor mâni, cu frecvența de 140/minut la adâncimea de 1,5 - 2 cm; la copiii de  2 ani - la adâncimea 2,5 cm. La copiii de 5-8 ani, compresiile se fac cu palma unei singure mâni, frecvența 100-120/minut la adâncimea 3 - 3,5cm. După 10 ani se pot folosi regulile pentru maturi, dar se ia in considerație constitutia (marimea corpului) copilului .

Masajul indirect al inimii

Vă Mulțumesc pentru Atenție și Timpul Acordat!