Limitele Asigurabilitatii riscurilor

Arghiroiu Alexandru Student FEAAGrupa: 1125

Data lucrării:02.12.2013

Profesor îndrumător:

Carmen Toderașcu

Limitele Asigurabilității Riscurilor

2

Proiect pentru disciplina Bazele Asigurărilor

Cuprins:

Despre Asigurări 3

Limitele asigurabilității riscurilor 4

Definirea conceptului de limite ale asigurabilității riscului 4

Condiții ale asigurabilității unui risc 4

Excepții 5

Limite ale asigurabilității riscurilor: 6

Riscuri în asigurări 7

Bibliografie 9

3


Despre Asigurări:

Un aspect esențial in viața si evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauția și înțelepciunea cu siguranța unui lucru implicit.

Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Nu există o singură definiţie a riscului; fiecare categorie de activitate şi-a definit propria definţie a conceptului de risc. Totuşi, riscul a fost definit în mod tradiţional în termeni ce ţin mai ales de incertitudine. Pe baza acestui concept, riscul este definit ca incertitudinea (probabilitatea) de apariţie a unei pierderi.

Unii autori consideră riscul a fi o variaţie aleatorie a rezultatelor posibile în legătură cu un eveniment sau posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât nivelul

Asigurările constituie relații economice, în formă bănească, stabilite pe baze obligatorii sau contractuale, generate de transferul unor riscuri pure între asigurați și asigurători și prin care se constituie și se utilizează, pe baze mutuale, fonduri bănești specifice (de asigurare).

În ultimele decenii cu deosebire, omenirea se confruntă cu amplificarea fenomenelor distructive, pe fundalul apariţiei noilor pericole şi preponderenţei stării de incertitudine în faţa acestora, a nevoii unei noi abordări a relaţiei omului cu mediul înconjurător, necesitatea creşterii preocupărilor pentru o atitudine precauţionistă şi acţiuni corespunzătoare ei etc

Ceea ce duce la apariția societății riscului care are loc atunci când pericolele rezultate din înseși deciziile luate și produse de societate, subminează sau fac să dispară chiar sistemele de protecție stabilite de stat, pe baza unei atitutdini de prevedere.

Societatea riscului Trăsăturile societății riscului:

normal, anticipat sau obişnuit.

De exemplu, riscul de a fi ucis într-un accident auto există pentru ca există o incertitudine în acest sens. Riscul de îmbolnăvire de cancer la plămâni pentru fumători există pentru că există incertitudine.

Deşi riscul este definit ca şi incertitudine, industria asigurărilor utilizează deseori acest termen pentru a se referi la proprietatea sau viaţa asigurată. Astfel, în industria asigurărilor pot auzi deseori expresii de genul ,,acea maşină reprezintă un risc inacceptabil” sau ,,acea persoană reprezintă un risc redus”

este caracterizată prin dispariţia unei distincţii nete între natură

şi cultură, ea reflectând, mai degrabă, o lume hibridă din acest

punct de vedere;

apar forme noi de insecuritate, produse de o societate în care

nimeni nu-şi asumă anumite responsabilităţi;

ea se manifestă printr-o distincţie mai acută între cunoaşterea

riscului şi efectele sale. Neglijarea informaţiilor privind riscurile

antrenează o răspândire a acestora pe plan mondial;

în mod paradoxal, noile pericole au şi o valenţă pozitivă:

percepţia manifestării lor pune sub semnul întrebării concepţia

asupra societăţii industriale moderne şi le supune dezbaterii şi

intervenţiei publice.

4


Limitele asigurabilității riscurilor au fost definite drept „frontiere economice, psihiologice și fizice ale

asigurării” - Gollier, Chr. - Limites d’assurabilite, în Risques, 1994

Limitele asigurabilității riscurilor:

Condiții ale asigurabilității unui risc:

Riscul trebuie să aibă un caracter aleator

Motiv pentru care un eveniment sigur (maladia incurabilă) sau unul deja produs nu se asigură.

1

Asigurabilitatea riscului depinde şi de mărimea daunelor posibile antrenate de producerea lui

Dacă aceasta depăşeşte capacitatea de acoperire a pieţei, riscul devine inasigurabil, cel puţin în condiţiile obişnuite ale transferului riscului, prin asigurare directă, coasigurare şi reasigurare

2

Pentru decizia de a prelua sau nu în asigurare un risc, este importantă şi mărimea daunei medii pe sinistru

Din punct de vedere al asigurătorului, trebuie evitate riscurile ce produc pagube medii foarte importante care ridică şi ele problema capacităţii de acoperire. De asemenea, se exclud din asigurare riscurile neimportante – şi cu prime foarte mici – pentru care preluarea în asigurare antrenează costuri ce nu pot fi acoperite din prime. În mod asemănător, nu sunt considerate asigurabile, riscurile cu frecvenţă mică de producere, pentru care legea numerelor mari nu funcţionează.

3

Definirea conceptului de limite ale asigurabilității riscului

Unele riscuri sunt acceptate de societăţile de asigurare şi pot fi cuprinse în contractul de asigurare, altele sunt considerate neasigurabile. Pentru acestea din urma, asigurătorii nu încheie contracte, sau în cazul unor contracte multirisc, fac menţiunea expresă a excluderii lor din asigurare.

Cauze:

Principalele cauze pentru care unele riscuri nu sunt asigurabile, iar altele sunt acoperite prin intermediul unor mecanisme publice (asigurări sociale, indemnizarea pe baze publice a riscurilor catastrofice) sunt: antiselecţia, riscul moral, mărimea daunelor, probabilitatea foarte mică sau prea mare de producere.

În literatura de specialitate, s-a apreciat că asigurabilitatea unui risc depinde de un număr de caracteristici obiective. După unii autori, pentru ca un risc să fie asigurabil, el trebuie să aibă un caracter aleator, iar alţi autori adaugă că riscul trebuie să poată fi supus observării statistice şi să nu aibă o probabilitate de realizare prea ridicată

5


Nivelul primei este şi el un criteriu de asigurabilitate al riscului

Prima tarifară se stabileşte pe baza primei pure, rezultată din calculele actuariale, dar trebuie să fie adaptată şi la capacitatea contributivă a asiguraţilor. Dacă prima tarifară este mult peste cea pură, datorită unor adaosuri de primă foarte mari, nu se va realiza raportul optim între cererea şi oferta de asigurare şi riscul va deveni neasigurabil.

4

Natura endogenă sau exogenă a riscului determină, de asemenea, asigurabilitatea sa

Dacă riscul este exogen, adică cel supus riscului nu poate influenţa nici frecvenţa, nici volumul daunelor, el este mai uşor acceptat în asigurare decât riscul endogen, a cărui ma-nifestare depinde de comportamentul asiguratului.

5

Asigurabilitatea, la un moment dat, a unui risc depinde şi de existenţa şi stabilitatea unui cadru de reglementări legislative, fiscale sau de jurisprudenţă

Unele riscuri nu sunt asigurate sau sunt asigurate în limite foarte restrânse, deoarece mediul reglementar este ambiguu, ceea ce face interpretabile clauzele contractuale, în funcţie de interesele asiguratului sau ale asigurătorului.de comportamentul asiguratului.

6

Intr-o altă abordare, un risc este asigurabil dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

paguba (prejudiciul) trebuie să fie determinată sau determinabilă;

paguba trebuie să fie accidentală

posibilitatea riscului trebuie să fie calculabilă de către asigurători;

manifestarea riscului să permită aplicarea legii numerelor mari;

paguba trebuie să fie suficient de mare pentru a crea dificultăţi de natură economică

paguba nu trebuie să fie de natură catastrofică

Excepții:

Asigurabilitatea nu are însă limite absolute. Graniţa dintre riscurile asigurabile şi neasigurabile nu depinde numai de considerente tehnice sau financiare, ci şi de altele, de ordin moral sau social. Numeroase riscuri, altădată excluse de la asigurare, sunt, în prezent, asigurate, unele chiar obligatoriu. În schimb, altele, asigurabile din punct de vedere tehnic, sunt excluse din contractele de asigurare.

În primul caz, este vorba de riscuri care nu sunt asigurate în mod spontan, dar a căror asigurare a fost impusă de puterea publică, pentru a satisface interese generale. Au apărut astfel, în multe ţări, asigurări obligatorii de răspundere civilă ale medicilor, farmaciştilor, vânătorilor etc.

În a doua situaţie, se urmăreşte ca asigurarea să nu fie utilizată în scopuri contrare exigenţelor moralei sociale. Astfel, este interzisă asigurarea consecinţelor penale ale activităţii delictuoase, chiar şi a celor rezultând din simple contravenţii provocate de imprudenţă sau neglijenţă.

6


Acceptarea sau nu a unui risc depinde, în final, de nivelul primei pe care asigurătorul o pretinde, și dacă asiguratul potenţial acceptă sau nu să o plătească.

Faptul că totuşi unele riscuri nu sunt asigurabile, sau sunt asigurabile în condiţii tarifare speciale are la bază o serie de cauze majore:

Existenţa riscului moral

Acesta determină o creştere substanţială a primei, ceea ce poate face asigurarea neatractivă. De aceea, nu se încheie asigurări contra eşecului şcolar sau a riscului de performanţe slabe ale unui manager.

1

Imposibilitatea de a comensura pierderea suferită

De aceea, nu se asigură lipsa fericirii conjugale sau a satisfacţiei profesionale.

2

Influenţa fenomenului de antiselecţie

Unii asiguraţi dispun de o informaţie privată asupra riscului – de exemplu, o stare proastă a sănătăţii, cu care antrenează un risc de deces mai mare decât media – şi vor încheia asigurări de viaţă. Va rezulta o creştere a sinistralităţii, care determină o creştere a primelor, astfel încât asiguraţii cu o sănătate bună nu se vor mai asigura, ceea ce creşte din nou volumul indemnizaţiilor plătite etc. şi, în final, asigurătorii vor da faliment sau se vor retrage de pe piaţă.

3

Influenţa evoluţiei dinamice a riscurilor

Pragurile de asigurabilitate pe care asigurătorul trebuie să le evalueze permanent au în vedere riscurile existente, dar în curs de amplificare şi, mai ales, riscurile nou apărute, necunoscute până la un moment dat

4

estimarea daunei potenţiale maxime - atunci când ea depăşeşte capacitatea de acoperire a pieţei de asigurare şi reasigurare;

incapacitatea de a controla antiselecţia şi fraudele în asigurări;

apariţia riscurilor noi - în cazul acestora, nu există o statistică retrospectivă, iar cuantumul pagubelor viitoare, respectiv, al primelor pure şi tarifare sunt greu sau imposibil de stabilit prin calcule actuariale. De exemplu, limitele asigurabilităţii în condiţii obiş nuite a riscului atomic civil, determinat de funcţionarea centralelor nucleare, rămân încă incerte, din cauza datelor statistice incomplete

Limite ale asigurabilității riscurilor:

7


„Daca nu ar exista risc, nu ar exista asigurări”

Riscul este un pericol, o primejdie care ne pândește pe noi, bunurile sau afacerile noastre și pentru care societățile

de asigurări ne pot oferi protecție. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare și reprezintă elementul specific

al asigurării.

Din punct de vedere al asigurărilor, riscurile se pot clasifica în două mari categorii

Riscuri în asigurări

Tipuri de riscuri:

Nu toate evenimentele ce pot provocă pierderi pot fi protejate de societățile de asigurare. Pentru a fi asigurabil, orice risc trebuie sa îndeplinească unele condiții, printre care:

producerea sa să duca la pierderi financiare;

probabilitatea producerii sa fie cuprinsa intre 0 și 1, așadar să fie posibil,dar nu inevitabil și nici cert;

să se producă în viitor;

să fie întâmplător, atât în ceea ce privește momentul viitor în care se va produce, cat și în privința evenimentului (uragan, grindina, cutremur);

în fine apare logic ca producerea lui să nu depindă de voința asiguratului sau asigurătorului, deci să nu fie favorizat de un act intenționat al oricărui a dintre aceștia (furt, accident), să se producă drept urmare a „hazardului”.

Riscuri asigurabile

Sunt acele riscuri pe care asiguratorii le preiau și pentru care oferă protecție asiguraților. La rândul sau aceasta categorie se subdivide în:

- incendiu, explozie, naufragiu, eșuare, răsturnarea navei sau a ambarcațiunii, coliziunea, răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru, prăbușirea aeronavei, descărcarea mărfii intr-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupție vulcanică, sacrificiu în avaria comuna etc. De regula, aceste riscuri sunt incluse în așa-numitele condiții generale

Sunt acele riscuri ce pot fi produse ca urmare a acțiunii oamenilor(război, grevă, închidere de fabrici, revoluții, revolte, răscoala, insurecție, stare de război declarat sau nedeclarat etc.) sau ceea ce ține de natura mărfii (ruginire, coclire, zgâriere, spargere, alterare, mucegăire, etc.) Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresa a asiguraților contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, separat pentru fiecare risc. Ele nu sunt, deci, incluse în condițiile generale de asigurare.

Riscuri generale Riscuri speciale

8


Riscuri neasigurabile (excluse)

Sunt acele riscuri pe care asiguratorul nu le acceptă; aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de asigurat, cunoscute de către acesta și ascunse asiguratorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecințele energiei atomice, faptele săvârșite cu intenție, starea de de funcționare defectuoasa a mijlocului de transport, comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturala a animalelor vii, uzura normala a uzului asigurat, utilizarea oricărei arme de război care folosește fisiunea sau fuziunea nucleara, pagubele indirecte (pagube survenite ca urmare a întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor și întreținerea personalului navigant în timpul staționarii mijlocului de transport pentru reparații;) vătămarea corporala sau decesul persoanelor care lucrează pentru asigurat.

Riscurile sunt grupate de cele mai multe ori în „pachet” sau sub forma „condițiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcție de natura bunurilor asigurate și de riscurile incluse în asigurare.

Este important de menționat faptul că fiecare societate de asigurări are libertatea de a-și grupa riscurile după cum considera ca este optim pentru asigurați și pentru ele înseși. De aceea oferta de asigurări apare variată, diversă, dar, în același timp cu o serie de trăsături comune determinate de nuanțele internaționale în materie. Spre exemplu, deși unele societăți de asigurare din Romania țin oarecum „secret” condițiile de asigurare pe care le practică, în cele mai multe țări cu experiența în asigurări acestea se publică, sunt la îndemâna oricui și pot fi folosite ca referință de alte societăți. Astfel, pe piața londoneză , una dintre cele mai mari și mai reprezentative piețe de asigurări din lume, sub egida Institutului Asiguratorilor din Londra și a Lloyd’s se publica anual „Condițiile de asigurare pentru marfa și nava”. Ele servesc drept model și sursă de inspirație pentru multe societăți de asigurare din lume, dar și pentru societățile din Romania. Acest lucru apare necesar deoarece piața londoneză absoarbe o mare parte a reasigurărilor și de aceea uniformitatea condițiilor apare firească.

9


Bibliografie: Gollier, Chr. - Limites d’assurabilite, în Risques nr. 17, 1994, p89

Groutel, H - Le contrat d’assurance, a doua ediție, Daloz, Paris, 1997, p77

Berr, C. J., Groutel, H. - Droit des assurances, a șaptea ediție, Dalloz, Paris, 1995, p.15

Seulean Victoria - Asigurări comerciale: Teorie și practică, , Editura Mirton, Timișoara 1999

Iulian Văcărel și Florian Bercea - Asigurări și reasigurări, , Editura Expert, București 2002

Limitele Asigurabilitatii riscurilor

Documents

Transcript of Limitele Asigurabilitatii riscurilor