ASUMAREA RISCURILOR

7/29/2019 ASUMAREA RISCURILOR

http://slidepdf.com/reader/full/asumarea-riscurilor 1/52

ASUMAREA RISCURILOR GHIDUL MANAGERULUI IN ACTIVITATEA DE ADMINISTRARE A

RISCURILOR



1

CUPRINS

Introducere 2

Dictionar de termeni 3

I. Conceptul de risc si incertitudine 4

II. Clasificarea riscurilor 10

III. Abordarea riscului in activitatea manageriala 14

IV. Procesele si tehnicile de management al riscului 16

V. Decizii in conditii de risc 22

VI. Factori de risc care ameninta intreprinderea. Capacitatea intreprinderii deraspuns la factorii de risc

28

VII. Riscurile economice ale intreprinderii 36

VII.1 Analiza pragului de rentabilitate al intreprinderii 37

VII.2 Levierul operational 39

VII.3 Gradul levierului financiar 42

VII.4 Gradul levierului total 43

VII.5 Cresterea sustenabila si ecuatia cresterii sustenabile

44VIII. Riscurile financiare ale intreprinderii 47

VIII.1Analiza echilibrului financiar prin evaluarea corelatiei dintre fond de rulment,

necesar de fond de rulment si trezoreria neta

47

VIII.2 Analiza riscului intreprinderii prin analiza ratelor financiare 51

VIII.3 Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor 58

Bibliografie 66



2

Cuvant inainte

Exista un factor de risc in tot ceace intreprindem in afaceri sau in viata personala.

In afaceri riscul cunoaste doua fatete: “pericol” si “oportunitate”. Succesul afacerii se

datoreaza cantaririi si folosirii acestor doua aspecte intr-un mod cat mai abil. La nivel

personal identificarea riscului si luarea unor decizii privitoare la gestionarea sa, tin de

instinct si este relativ simpla. Cand vine vorba de o companie, atunci discutam despre o

notiune noua - managementul riscului.

In managementul riscului, desi sunt utile, instictele joaca doar un mic rol in luareadeciziilor, accentul fiind pus pe experienta si pregatire profesionala.

Continutul managementului riscului este un proces sistematic de cunoastere a

factorilor potentiali ce ameninta securitatea unei companii, masurarea gradului de gravitate

a acestora, reducerea efectelor prin preventie si protectie, transferul acelor efecte, care nu

pot fi gestionate de compania insasi, la societatile specializate.

Riscul este o componenta inerenta a tuturor activitatilor de administrare, indiferent

daca este vorba despre o activitate mai simpla sau mai complexa. De aceea, dimensiunea

sau complexitatea unei activitati nu este intotdeauna o masura adecvata a gradului de riscpotential. Totusi dependenta este directa in cele mai multe cazuri, astfel incat activitatile

complexe au asociate o gama mai larga de riscuri.

Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiza si de raspuns la

riscul potential al unei afaceri. Managementul riscului este o abordare structurala si

formala, focalizata asupra pasilor necesari si actiunilor planificate pentru a determina si

controla riscurile, mentinandu-le la un nivel acceptabil. Scopul este de a maximiza

probabilitatea de succes a unei activitati prin cresterea sanselor de imbunatatire a

performantelor si in acelasi timp de diminuare a sanselor pentru evolutii neanticipate.



3

I. Conceptul de risc si de incertitudine

Defini t ia riscu lui

Fatetele riscu lui : posibilitatea de

pierdere sau sansade castig

Riscul pur s i r iscul speculat iv

Risc si incert i tudin e

Riscul poate f i

cuanti f icat

Incert i tudinea

Dictionarul economiei de piata defineste riscul drept un

”eveniment viitor si probabil, a carui producere ar putea provocaanumite pierderi. El poate fi previzibil atunci când factorii care ar aduce pierderi pot fi anticipati si imprevizibil atunci când estedeterminat de situatii fortuite”Dictionarul limbii române defineste riscul ca “posibilitate de aajunge în primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de asuporta o paguba”. Riscul apare, conform acestei conceptii, subforma unui pericol pe care omul încearca sa-l previna sau macar sa-i atenueze efectele nedorite.

Conform aceptiunii latine, termenul risc se refera nu numai la

sansa de pierdere, ci si la sansa de câstig. Cu toate acestea,termenul „risc” tinde sa fie utilizat în limbajul cotidian cusemnificatia pericolului unei pierderi. Cuvântul latin „riscum” aveaatât conotatii negative cât si pozitive. Riscul trebuie privit prinambele sale valente, si anume riscul pur si riscul speculativ.

Riscul pur ia in calcul doar posibilitatea de pierdere fara sa ia in

calcul posibilitatea de castig, desemnand doar pericolul uneipierderi, fara sa ia în considerare posibilitatea de câstig.Exemplele de risc pur includ pagubele potentiale ale incendiilor,inundatiilor sau ale cutremurelor sau posibilitatea deceselor premature ca urmare a accidentelor sau a îmbolnavirilor fatale.

Riscul speculativ acopera atât posibilitatea unui câstig, cât sipericolul unei pierderi. Afacerile sau jocurile de noroc implica riscspeculativ. Distinctia dintre riscul pur si riscul speculativ reprezinta

o premisa fundamentala a teoriei asigurarilor. Astfel, riscul implicadispersia rezultatelor posibile fata de media acestora în senspozitiv (câstiguri relative), cât si negativ (pierderi relative). Dinacesta perspectiva, riscul poate fi definit ca posibilitatea unor rezultate favorabile sau nefavorabile. Aprecierea rezultatelor

posibile este relativa: rezulatatul favorabil depaseste mediaanticipata, în timp ce rezultatul nefavorabil este inferior medieianticipate. Orice decizie economica presupune un anumit grad derisc. Decidentul trebuie sa învete sa-si asume riscul deciziilor si sa

îl administreze în folosul lui.

Pentru a se întelege mai bine notiunea de risc, este necesararealizarea unei distinctii clare între risc si incertitudine. Riscul serefera la situatiile în care se pot identifica probabilitati obiectivepentru rezultatele posibile.

Riscul poate fi cuantificat. Incertitudinea se refera în schimb lasituatiile sau evenimentele despre care nu exista informatiisuficiente pentru a identifica probabilitatile obiective.

Atunci când informatiile necesare întelegerii si anticipariievolutiilor, schimbarilor ce pot avea loc într -un anumit context sunt



4

Cert i tudinea

absoluta

Riscul se afla intre

cert i tudine si

incert i tud ine

Decizii le luate de

echipele

manageriale in

condi t i i de r isc

fie insuficiente, fie indisponibile, situatia este catalogata ca fiinduna incerta.

Elementul cheie în a face distinctia intre risc si incertitudine este

probabilitatea. Probabilitatea se refera la posibilitatea ca unanumit fenomen sau eveniment sa se produca în conditii binedeterminate. În functie de probabilitate pot fi evidentiate 3categorii de situatii:

- certitudinea absoluta- incertitudinea- riscul

Certitudinea absoluta poate fi definita ca situatia decizionala încare evolutia viitoare a evenimentelor, consecintele unei deciziipot fi prevazute cu exactitate, neexistând erori sau evenimenteneasteptate. Se poate afirma ca rezultatele oricarei decizii suntcunoscute cu exactitate înaintea adoptarii lor deoareceprobabilitatea ca rezultatul respectiv sa fie atins este de 100% .Daca ar exista certitudinea absoluta, fiecare decident ar dispunenelimitat de informatii complete si s-ar putea realiza o lista

completa a evenimentelor viitoare si ale consecintelor adoptariiunei decizii.

La polul opus al certitudinii se afla incertitudinea. Marele

dezavantaj al incertitudinii este acela ca la un nivel ridicat al eiindivizii nu mai sunt capabili sa aleaga, din moment ce oricealegere duce la rezultate aleatorii imposibil de prevazut. Prinurmare este necesara reducerea incertitudinii când atinge niveluriprea mari.

Gradul de incertitudine este dat de numarul factorilor care pot

afecta cursul unei actiuni si de frecventa si amplitudineaschimbarilor aferente lor. De asemenea este influentat de nivelul

cunoasterii pe care îl poseda firma sau individul în domeniul încare actioneaza. Un nivel al cunoasterii mai ridicat permite oapreciere mai corecta a factorilor care actioneaza si duce lascaderea posibilitatii unor predictii eronate.

Riscul este un fenomen care provine din circumstantepentru care decidentul este în masura sa identifice evenimenteposibile, si chiar probabilitatea materializarii acestora, fara a fi

însa în masura sa precizeze cu exactitate care dintre acesteevenimente se va produce efectiv.Riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o

anumita acuratete care este evenimentul identificat ca atare dedecident care se va materializa efectiv si va determina un anumitrezultat negativ. Chiar daca probabilitatea estimata pentrumaterializarea efectiva a unui anumit factor generator de risc esteridicata, decidentul nu poate fi sigur daca acel eveniment este cel

care se va produce cu certitudine si nu altul.Riscului îi este asociata o distributie obiectiva de

probabilitate masurata ca numar de aparitii al unui rezultatdeterminat în urma unui numar mare de observatii. Aceasta

distributie este considerata valabila pentru actiunile care sedesfasoara în conditii identice cu altele care deja au avut loc si a



5

Atr ibui rea

prob abi l i tat i i de

apari t ie a unu i

eveniment - un

proces important inmanagementul

riscului - cu cat estimarea este mai

aproape de realitatecu atat putem vorbi

despre risc si mai putin de incertitudine

Riscul reprezinta o

pierdere

preconizata legatade aparitia unui

eveniment

defavorabil a carui probabilitate de

caror rezultate au fost cuantificate prin metode statistice.

De ce este interesanta distinctia între certitudine,

incertitudine si risc? Motivul este foarte simplu: toate actiunile pe care vrem sa le

realizam vor avea consecinte în viitor, iar noi oamenii, prin naturanoastra intrinseca, ne dorim cele mai bune rezultate posibile.

De asemenea în domeniul economic multe decizii înafaceri se iau plecând de la estimari asupra viitorului. Luarea uneidecizii în baza unor estimari, prezumtii, asteptari, previziuni,prognoze asupra evenimentelor viitoare implica o doza buna derisc, uneori destul de dificil de definit si, în cele mai multe cazuri,imposibil de masurat cu precizie, data fiind natura complexa amediului economic în care actineaza firma.

Ca si în multe alte domenii, conceptul de risc în economie este

folosit pentru a descrie situatii sau evenimente cu rezultate sauconsecinte incerte. În domenii precum statistica, managementulfinanciar si managementul investitiilor, riscul, ca notiune, facetrimitere la posibilitatea si probabilitatea unor variatii alerezultatelor fata de valorile sau nivelurile estimate initial. În altesituatii, pe piata asigurarilor spre exemplu, notiunea de risc esteasociata cu cea de pierdere.

În ceea ce priveste distinctia între risc si incertitudine, ease face pornind de la presupunerea ca agentii economiciactioneaza tinînd cont de existenta unor probabilitati bine definite

ale rezultatelor posibile. Marea problema a deciziilor economicetine de faptul ca se poate face cu greu o diferentiere întreprobabilitati obiective si cele subiective cu privire la rezultatele lor posibile. Opiniile agentilor economici indiferent ca suntproducatori, consumatori sau intermediari când iau o decizie sebazeaza pe stabilirea unor probabilitati în functie de datele pecare le cunosc si de experienta proprie. Cu cât aceste date suntmai apropiate de realitate cu atât putem vorbi mai mult de risc simai putin despre incertitudine. Problema este ca niciodata nu potisti în ce masura informatiile detinute mai sunt reale sau suntcomplete.

S e naste întrebarea daca este nevoie sa se faca odistinctie între risc si incertitudine, în conditiile în care ceamai ma re parte a deciziilor în afaceri se iau fara a dispune dedate stat ist ice si c alcule matematice. Dist inct ia are, totus i , o

oarecare valoare conceptu ala.

Incertitudinea asociata cu un impact ridicat reprezinta onecunoscuta mai mare decât riscul asociat aceluiasi eveniment.Cu toate acestea, în practica, utilitatea este relativ redusa, nueste una de substanta, depinzând de gradul de informare asupraevenimentelor viitoare, dar si de credibilitatea informatiilor despreevenimentele în cauza.

Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul ca nu esteposibil sa se stabileasca nivelul primei de asigurare (suma pe

care asiguratul este obligat sa o plateasca asiguratorului,



6

aparitie a fost estimata

reprezentând costul asigurarii) necesare pentru a acoperi ceva ceeste calificat ca fiind incert si indefinibil.

Riscurile, pot sa fie asigurabile pentru ca sunt calculabile.

Riscul reprezinta o pierdere preconizata, asociata cu aparitia unei viitoare situatiidefavorabile sau probabilitatea ca un agent economic sa fie expus unei situatii periculoase.Riscul exista atunci cand exista o multime de consecinte nefavorabile asociate unei decizii

si cand probabilitatile de aparitie ale acestor consecinte sunt cunoscute sau determinabile.Cand aceste proprietati nu pot fi estimate, analiza se face numai in sfera incertitudinii.

Factorul timp este adiacent notiunii de risc. Cata vreme riscul reprezinta oeventualitate, implinirea sau neimplinirea acestei eventualitati marcheaza o distanta in timpfata de momentul aparitiei ei.

Conceptual, pentru orice eveniment, riscul poate fi definit in functie de probabilitatesi impact:

Risc = pei X ap/c

unde:

pei - probabilitatea producerii evenimentului i,

ap/c - amplitudinea pierderii sau câstigului asociat afacerii, în cazul produceriievenimentului i.

Astfel, daca probabilitatea de aparitie sau impactul ei creste, riscul creste, de aceea inmanagemntul de risc, amandoua trebuie luate in consideratie. In conditiile cresteriinumarului de situatii de risc este necesara stabilirea dimensiunii riscului reflectata prinmarimea efectelor pe care le genereaza. Pentru mai multa precizie se poate mari numaruloptiunilor pentru probabilitatea riscului.

Un exemplu de masurare a riscului pe o scala cu cinci niveluri, in functie de probabilitate siimpact, este prezentat in Tabelul 1

Tabelul 1- Clasificarea nivelului ricului

In problemele de decizie concrete, managerul este pus in situatia de a lua decizii in

conditiile unei cunoasteri partiale a datelor necesare pentru a determina cu exactitateconsecintele deciziei luate, dupa luarea deciziei ramanand o oarecare nesiguranta privind



7

atingerea rezultatelor preconizate. In astfel de situatii pentru a se lua o decizie rationalaeste deseori convenabil sa se foloseasca tehnici specifice de analiza a riscului.Unul dintre factorii de care sunt influentati managerii in procesul de luare a deciziilor il

reprezinta gradul de incertitudine al rezultatelor fiecarei alternative decizionale formulate.

Tabelul 2 Certitudine- Risc- Incertitudine

In organizatii sunt putine deciziile care sunt luate in conditii de certitudine, din cauzacomplexitatii proceselor si a naturii schimbatoare a mediului economic .Desi este unconcept ideal (asemanator oarecum cu conceptul de concurenta perfecta), conditia decertitudine furnizeaza un cadru al evaluarii conditiilor de risc in luarea deciziei.Se apreciaza ca exista conditii de risc atunci cand trebuie luata o decizie pe baza unor informatii incomplete.Desi informatiile sunt incomplete managerii au posibilitatea sacalculeze probabilitatile evenimentelor, precum si ale rezultatelor si costurilor acestora,

selectand apoi alternativa cea mai favorabila. Probabilitatile pot fi determinate in modobiectiv din date istorice, sau in mod subiectiv, pe baza experientei trecute sau a intuitiei.Luarea de decizii pe baza probabilitatilor reprezinta o caracteristica a managementuluiactual.Existenta conditiei de risc implica un proces deliberativ. Unul dintre factorii ce duc la operceptie diferita a situatiilor cu probabilitati si plati identice este capacitatea de control pe

care subiectul o are asupra desfasurarii evenimentelor. Cele doua conditii sunt de sansa cand subiectul nu poate influenta cu nimic probabilitatea de producere a consecintelor

variantei alese si de abilitate daca rezultatul este dependent de capacitatea subiectului dea realiza actiunea.



8

II. Clasificarea riscurilor

Clasificarea

r iscur i lor permiteidentificarea mai

usoara a acestora

Clasificarea

r iscur i lor in functiede natura activitatii

desfasurate deintreprindere si

interactiuneaacesteia cu mediul

economic

Dupa nivelul la careeste localizat riscul

Riscul poate fi interpretat atat subiect iv cat si

obiect iv:

Riscul din punct devedere al

posib i l i tat i i de

previziune

Stabilirea unei clasificari a riscurilor reprezinta o etapa importantaa managementului de risc, intrucat ajuta la identificarea intr-omaniera exhaustiva a riscurilor si la o mai usoara urmarire aacestora. Desi literatura de specialitate propune clasificari dupanumeroase criterii, este indicat ca fiecare firma sa isi creezepropria clasificare adaptata specificului de activitate, proceselor din interiorul organizatiei si obiectivelor de dezvoltare urmarite decatre echipa manageriala.

Gama riscurilor este de asemenea nuantata in functie deunitatea de analiza (individul, populatia, o tranzactie, un proiectde investitii sau o intreprindere), natura acestora precum si din

punctul de vedere al magnitudinii de producere sau a efectelor pecare le genereaza.

Practica desfasurarii afacerilor demonstreaza ca in economiacontemporana apar o diversitate de forme de risc, unele“traditionale”, altele caracteristice economiei tot mai complexe simai instabile; unele legate de fenomene precum poluarea,catastrofe naturale, altele intretinute de vulnerabilitatea ridicata asistemului economic generata de structura sociala si politica.Toate acestea impun o reconsiderare a acestui subiect de studiusi de interes practic, si eventual o noua strategie manageriala detratare a riscului.

Luand in considerare mai multe criterii putem clasifica riscuriledupa mai multi factori.

risc macroeconomic – se refera la mediul general in carefirma isi desfasoara activitatea. Inflatia, politica fiscala, niveluldobanzilor, evolutia economiei nationale, bunastareapopulatiei sunt tot atatia factori de risc pentru intreprindere

risc sectorial – se refera la evolutia ramurilor industriale incare intreprinderile isi desfasoara activitatea

risc microeconomic – se refera la mediul afacerii si larelatiile pe care intreprinderea le stabileste in procesul deproductie.

riscul subiectiv – constituie o estimare a riscului obiectiv sidepinde de individ, de formatia sa, de temperamentul sau, side aversiunea fata de factorii de risc.

riscul obiectiv – este inerent oricarei actiuni caracterizataprin variatia rezultatelor probabile si reprezinta o variabilaindependenta de individ.

riscuri previzibile – provocate de factori ce pot fi prevazutiinainte de asumarea unor obligatii. Efectele acestor categoriide riscuri pot fi diminuate sau eliminate prin adoptarea din

timp a metodelor corespunzatoare de contracarare a lor. riscuri imprevizibile – provocate de factori imprevizibili



9

Riscul dupa originea

fenomenulu i caregenereaza riscurile

Riscul din punct devedere al

dom eniului afectat :

Riscul dupa natura

r isculu i

Riscul in functie deconsecinte

Riscul dupa

capacit atea de

contro l a r iscur i lor

Riscul dupaprocesele

economice din

interiorul f i rmei

inainte de asumarea unor obligatii. Eforturile pentrucompensarea pagubelor provocate de aceste riscuri seamplifica, iar masurile de prevenire capata un caracter

complex, fiind mai costisitoare.

riscuri interne – generate de factori care actioneaza ininteriorul organizatiei

riscuri externe – rezultate din factori din afara organizatieicum ar fi de exemplu evolutia pietei produselor pe careintreprinderea le vinde sau riscuri de mediu economic.

riscuri sociale – provocate de evenimente sociale previzibilesau imprevizibile. Aceste riscuri depind in buna masura destructura organizatorica a statului, de regimul social instituit,de nivelul de dezvoltare a economiei nationale

riscuri politice – determinate de evenimente politice majoreprecum razboiul, revolte, embargoul, nationalizareaintreprinderilor, exproprierea. Acoperirea riscurilor politiceeste practic imposibil de realizat

riscuri economice – care sunt cele mai numeroase, si pe

care se subclasifica astfel:

riscul pur, accidental, neintentionat, asigurabil – impotrivaacestui tip de risc agentii economici se pot asigura, el fiindsusceptibil de a aduce profit

risc speculativ – in care posibilitatea este fie de a pierde fie

de a castiga, si apare intr-o anumita perioada de functionarea a firmei si este determinat de strategia acesteia.

riscuri de exploatare - reflecta stabilitatea rezultatului lamodificarea conditiilor de exploatare

riscuri financiare – reflecta sensibilitatea rezultatului lamodificarea conditiilor de finantare a activitatii firmei. Deasemenea se refera la acele riscuri care pot influenta negativechilibrul financiar al intreprinderii

riscul de faliment sau de insolvabilitate – reflectacapacitatea firmei de a face fata platilor la scadenta.

riscuri sistematice – sau riscuri generale ale pietei, cumar fi riscul de piata sau riscul de mediu

riscuri nesistematice – particulare afacerii.

riscuri strategice – riscuri legate de politica firmei dedezvoltare si caile alese de management pentru atingereaobiectivelor

riscuri de conformitate legala – riscuri care deriva dinnecesitatea respectarii legilor si mai ales din schimbareacadrului legislativ

riscurile de aprovizionare – riscuri legate de costul si

diponibilitatea materiilor prime, depozitarea, intarzieri inaprovizionarea cu materii prime care pot intrerupe procesul



10

de productie, calitatea materiilor prime

riscurile contractuale – riscuri care tin de putere denegociere redusa, clauze contractuale nefavorabile,

neindeplinirea angajamentelor care pot conduce ladespagubiri

riscuri de piata si de desfacere – riscuri care tin deconcurenta, de evolutia preturilor sau de evolutia pietei dedesfacere (a cererii produselor fabricate), riscul de transport

riscuri tehnologice – riscuri care deriva din uzura morala aechipamentelor care pot avea consecinte asupra calitatiiproduselor oferite pe piata, sau subtehnologizarea productieicu impact asupra costului de productie pentru produseleoferite pe piata. Aici intra si riscul de defectare a instalatiilor folosite avand ca efect intreruperea productiei

riscuri de imagine si reputationale – riscuri care apar atunci cand imaginea firmei devine nefavorabila din cauzaunor litigii, reclamatii, esuarea unor campanii de marketingcostisitoare, informatii eronat receptate de catre clientiprivitoare la produsele / serviciile companiei;

riscurile resurselor umane – riscuri care apar atunci candgradul de calificare al personalului sau dimensionareanumerica a personalului nu sunt adecvate sau atunci candse pierd “oameni cheie” din firma; din aceeasi categorie fac parte si riscul de greva si riscul de scurgere a informatiilor confidentiale ale firmei

riscurile ce privesc satisfactia consumatorilor – riscuri

generate de faptul ca potentialii consumatori isi pot schimbaatitudinea fata de firma datorita aparitiei temporare a unor probleme legate de calitatea produselor comercializate cuconsecinte asupra nivelului vanzarilor

riscurile de mediu – riscuri induse de restrictii de functionaresau investitii suplimentare in echipamente nepoluante cuimpact asupra profitabilitatii sau a echilibrului financiar

riscul de frauda – riscuri care se poate manifesta atat ininteriorul organizatiei cat si in afara ei. Furtul de bani saumaterii prime sau de produse finite, neplata marfurilor livratesunt cele mai frecvente riscuri de acest tip.



11

III. Abordarea riscului in activitatea de

management

Managementul riscului - procesul sistematic de identificare, de analiza si de raspuns lariscul potentialPrin managementul riscului se intelege totalitatea operatiunilor prin care se urmarestelimitarea pierderilor care pot afecta o organizatie. Managementul riscului este o abordarestructurala si formala, focalizata asupra pasilor necesari si a actiunilor planificate pentru adetermina si controla riscurile, mentinandu-le la un nivel acceptabil.Obiectivul managementului riscului este situarea in cadrul unei arii cuprinse intre limite incare riscul este suportabil (consecinte inferioare la limita maxima posibila) si costul esterezonabil (cost inferior la limita impusa de rentabilitatea intreprinderii).Continutul managementului riscului consta intr-un proces sistematic de cunoastere a

factorilor potentiali ce ameninta securitatea intreprinderii, masurarea gradului de gravitatea acestora, reducerea efectelor prin preventie si protectie

Transferul managementului riscului la societati specializateIn situatia in care factorii potentiali care ameninta intreprinderea nu pot fi gestionaticorespunzator managementul riscului se poate transfera la societati specializate ingestiunea riscurilor. Administrarea riscurilor comporta doua dimensiuni: variabilitatea factorilor (consecintelerealizarii evenimentului negativ) si costul administrarii. Costul administrarii riscurilor estedat dat de suma tuturor cheltuielilor aferente riscului prezumtiv.

Chintesenta riscului este definita prin urmatoarea formula:

Cai de reducere a

alternat ivelor

posib i le

Reducerea

nesigurantei

Pentru reducerea permanenta a riscului este necesara

identificarea cailor de diminuare a riscului si stabilirea unuiansamblu de criterii de filtrare, analiza a alternativelor sieliminarea alternativelor necorespunzatoare sau neacceptabile

Metode / Cai de realizare

utilizarea datelor statistice relevante utilizarea de metode si tehnici de asistare cu metode

matematice

utilizarea “practicilor bune” – benchmarking

modularizarea si standardizarea produselor si serviciilor, astfelincat sa poata fi usor adaptate unor cerinte ce nu au fost luatein considerare

incheierea de aliante cu competitorii

diversificarea portofoliului de produse avand ca efectdispersia riscului

integrarea afacerii pe verticala si eliminarea unor riscuri din

aval si din amonte contractarea de servicii de consultanta specializate invatare



13

Un concept nou introdus de metoda cartografierii proceselor îl reprezintă diagrama de

definire a proc esului . Diagrama de definire a procesului priveşte fiecare proces în detaliu

şi identifică patru componente-cheie prezente în derularea oricărui proces sau activitate,după cum urmează:

Figura nr. 1 – Diagrama de definire a procesului managementului riscului

Intrările unui proces sunt acele elemente care generează rezultatele procesului – deobicei, acestea sunt transformate sau consumate în timpul procesului. Ieşirile sunt rezultatele procesului – produse sau servicii.

Restricţiile (controalele), fie organizaţionale (proceduri, standarde interne sau bugete), fieexterne (legislaţie, standarde naţionale sau internaţionale, resurse limitate), modelează

procesele.Resursele (mecanismele) sunt necesare pentru obţinerea ieşirilor. Resursele sunt diferitede intrări, întrucât acestea nu se transformă/se consumă în timpul proceselor.

Principalele procese de management al riscului sunt:

A. Planificarea managementului riscului este procesul prin care se decide modul deabordare si de planificare a activitatilor de management al riscului pentru activitatile sauproiectele intreprinderii. In practica se realizeaza o lista cu activitatile intreprenderii si oclasificarea a riscurilor potentiale in activitati de risc, activitati cu risc scazut si activitati cupotential de risc ridicat.

B. Identificarea riscurilor se face prin urmatoarele metode: Brainstorming-ul : este tehnica cel mai des utilizata. Scopul metodei este de a

obtine o lista cat mai detaliata a riscurile care ar putea afecta intreprinderea, listacare va fi ulterior folosita in analiza cantitativa si calitativa a riscului. Brainstorming-ul este de fapt o reuniune cu participarea expertilor avand ca scop identificarea insens larg a surselor de risc si sunt afisate pentru a fi analizate de toti participantii.Riscurile identificate sunt apoi clasificate si caracteristicile lor sunt detaliate;

Tehnica Delphi : este o modalitate de a obtine consensul expertilor asuprariscurilor care ameninta intreprinderea. Expertii sunt identificati, dar participa laanaliza fara a se intalni fata in fata. Responsabilul cu identificarea riscului utilizeazaun chestionar prin care solicita idei despre cele mai importante riscuri aleintreprinderii. Riscurile sunt astfel identificate si sunt transmise apoi expertilor pentru analiza si comentarii. Consensul asupra principalelor riscuri ale proiectuluipoate fi obtinut prin cateva iteratii ale acestui proces;



14

Interviul : riscurile pot fi identificate si prin intervievarea managerilor sau aexpertilor in domeniu. Tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantificaprobabilitatea si impactul riscurilor asupra intreprinderilor. Interviul se realizeaza cu

participarea responsabilior sau a expertilor si are ca rezultat stabilirea parametrilor atribuiti distributiilor de probabilitate ale modelelor de risc care vor constituielementele de intrare pentru strategiile de raspuns la risc

Analiza SWOT: aceasta tehnica permite examinarea afacerii din perspectivapunctelor tari, forte, a oportunitatilor si a punctelor slabe si a amenintarilor pentru amari aria de analiza a riscurilor considerate;

C. Analiza cantitativa este procesul prin care se urmareste evaluarea numerica a

probabilitatii si impactului fiecarui risc asupra obiectivelor intreprinderii si influenta asupra

riscului general folosind tehnici cantitative cum ar fi:

Anal iza de s enzit iv i tate : aceasta tehnica ajuta la determinarea acelor riscuri care

au cel mai mare potential de impact asupra intreprinderii. Aceasta examineazagradul in care incertitudinea fiecarui element de risc influenteaza obiectivelecompaniei atunci cand celelalte elemente variabile si incerte sunt mentinute lavalorile lor cele mai probabile;

Anal iza arbori lor d e decizie : se utilizeaza pentru a reprezenta problema dedecizie considerand implicatiile alegerii dintre alternativele disponibile.Metodautilizeaza probabilitatile riscurilor, precum si elemente de pierdere sau castig pentrufiecare secventa decizionala. Rezolvarea arborelui de decizie indica decidentului oevaluare in termeni cantitativi a riscului fiecarei decizii in conditii de incertitudine;

Simularea : aceasta tehnica utilizeaza un model al proiectului care translateazaincertitudinile specificate pana la un anumit nivel de detaliere privind impactulpotential asupra obiectivelor proiectului si apoi la nivelul intregului proiect. Pentrusimulare se utilizeaza metoda Monte Carlo.

D. Analiza calitativa a riscurilor

Probabi l i tatea si impactul risc ului : acestea sunt descrise in termeni calitativi(foarte ridicate, ridicate, medii, scazute sau foarte scazute). Aceste dimensiuni aleriscului se aplica riscurilor specifice fiecarei activitati. Aceasta analiza ajuta laidentificarea acelor riscuri cu consecinte majore asupra intreprinderii;

Matricea scor ului risculu i : aceasta este o matrice construita prin combinareascalelor de probabilitate si de impact. Scala de probabilitate a riscului are valoricuprinse intre 0 (probabilitatea evenimentului imposibil) si 1 (probabilitateaevenimentului sigur);

Testarea ipotezelor proiectulu i : ipoteze identificate trebuie testate fata de douacriterii - stabilirea ipotezei si impactul asupra proiectului, daca ipoteza este falsa. Inaceasta situatie trebuie identificate ipoteze alternative iar impactul acestora asupraobiectivelor trebuie testat in procesul de analiza calitativa;

Clasificarea preciziei datelor : analiza calitatativa a riscului necesita date precisecare sa vina in ajutorul echipei manageriale. Tehnica de clasificare a precizieidatelor evalueaza gradul in care datele despre risc sunt de incredere si sunt utilepentru managementul riscului. Aceasta implica evaluarea datelor din punct devedere al calitatii, integritatii si fiabilitatii acestora.

E. Planificarea raspunsului la factorii de risc presupune dezvoltarea unor proceduri si

tehnici pentru amplificarea oportunitatilor si reducerea amenintarilor fata de obiectiveleintreprinderii.



15

Acest proces include identificarea si atribuirea responsabilitatilor pentru fiecare raspuns larisc convenit si asigura ca riscurile identificate sunt alocate in mod corespunzator pentruraspuns. Planificarea trebuie corelata cu nivelul de severitate al riscului, sa atinga

obiectivele de costuri, sa fie realizata la timp pentru a avea succes, sa fie realista si sa tinacont de contextul in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. Principalele tehnici deplanificare a raspunsului la factorii de risc sunt:

Evitarea: aceasta tehnica presupune schimbarea planului de actiune(reconceperea activitatilor) pentru a elimina riscul sau pentru a proteja obiectiveleorganizatiei. Echipa manageriala nu poate elimina toate riscurile dar anumite riscurispecifice cu impact mare pot fi evitate. Exemple de evitare a riscului sunt:reducerea domeniului proiectelor de investitie, suplimentarea resurselor si atimpului alocat, adoptarea unei masuri cunoscute in locul uneia inovative, evitareaunui furnizor necunoscut, abandonarea sau amanarea unor proiecte de investitii;

Diversif icarea: distribuirea riscului in mai multe sarcini si activitati pentru a reduceriscul de ansamblu si pentru a evita pierderile sau esecul total al uni obiectiv

Transferul : transferul riscului este actiunea de transfer a riscului catre o terta parteimpreuna cu responsabilitatea raspunsului la risc. Transferul riscului nu determinaeliminarea completa a acestuia dar atribuie unei terte parti responsabilitateamanagementului acestui risc. Exemple de transfer al riscului sunt: utilizarea unuicontract cu preturi fixe prin care se transfera riscul de fluctuatie a pretului din piatasau a riscului valutar catre vanzator.

Atenuarea: aceasta tehnica urmareste sa reduca probabilitatea si / sau impactulriscului sub un prag acceptabil. Atenuarea se bazeaza pe principiul ca adoptarea latimp a unei actiuni de prevenire a aparitiei riscului este mai eficace decatincercarea de a repara consecintele dupa ce riscul a aparut. Totodata, costurileactiunilor de atenuare a riscului trebuie sa fie in concordanta cu probabilitatea de

impact a riscului. Atenuarea riscului se poate face prin implementarea unei noimodalitati de actiune care sa reduca riscul cum ar fi, de exemplu, adoptarea unor procese mai putin complexe sau alegerea unui furnizor stabil.

Acceptarea: aceasta tehnica identifica faptul ca echipa manageriala a decis sa nuschimbe planul proiectului acceptand confruntarea cu riscurile acestuia sau nu afost capabil sa identifice o alta strategie de raspuns la risc. O acceptare activapresupune elaborarea unui plan de rezerva care sa fie pus in aplicare atunci candapare riscul. Planul de rezerva poate fi un instrument util pentru pentru riscurilecare pot sa apara pe parcursul unui proiect intrucat poate reduce semnificativcostul actiunilor care sunt necesare atunci cand apare riscul. In acest plansemnalele riscului trebuie bine definite. Planul de retragere poate fi elaborat dacariscul are un impact ridicat.

F. Monitorizarea si controlul factorilor de risc este procesul de urmarire a riscurilor identificate, de monitorizare a riscurilor reziduale si de identificare a noilor riscuri asigurandexecutia planurilor de risc si evaluarea eficacitatii lor in reducerea riscului.Scopul monitorizarii si controlului riscului este de a determina daca:

o raspunsurile la risc au fost implementate asa cum a fost planificato actiunile de raspuns la risc au eficacitatea asteptata sau daca trebuie elaborate noi

raspunsuri la risco ipotezele proiectului sunt inca valideo expunerea la risc s-a schimbatat fata de starea anterioara, tinand cont de analiza

cerintelor o a aparut un semnal de risco sunt aplicate politici si proceduri adecvate



17

strategic, operational sau anumite arii functionale din firma. Cunoscandu-se structurariscului afacerii vor putea fi evitate, diminuate sau controlate unele dificultati potentiale.Insa deciziile sunt luate de oameni. Prin urmare, tendintele de asumare a riscurilor reflecta

trasaturile personale, deprinderile si praxisul decidentului in sfera riscului. Acestea au oinfluenta dominanta asupra modului in care este evaluat riscul, asupra selectiei actiunilor,asupra manierei de tratare, cautare sau omisiune a informatiilor.

Multa vreme antreprenorul a fost considerat ca fiind singurul care isi asuma riscul

de a intreprinde si care isi risca capitalul.

Deciziile sunt cu atat mai riscante cu cat incertitudinea rezultatelor este mai mare, cu catobiectivele sunt mai ambitioase si cu cat potentialul de castig sau de pierdere este maimare.Intreprinzatorul este motorul capitalismului unei economii functionale. Abordarea clasica aluarii deciziilor sustine ca oamenii au aversiune fata de risc. Un studiu asupra asumarii

riscului din perspectiva manageriala releva ca managerii iau in calcul doua repere atuncicand evalueaza riscul: supravietuirea sau dezvoltarea afacerii. In general managerii nusunt dispusi sa-si asume riscuri care ar pune in pericol existenta firmei. Totusi, daca pozitiafirmei pe piata ar fi amenintata de concurenta s-ar angaja in strategii riscante. Prin urmareo pozitie solida in piata genereaza un comporatment conservator in privinta asumariiriscului. Insa atitudinea oamneilor de afaceri fata de risc nu este unitara. Tendinta deasumare de riscuri sau evitarea lor este influentata de caracteristicile individuale, de factoricontextuali si de structura organizationala.

Realitatea mediului competitional de astazi promoveaza ideea unei conditionalitati intresuccesul afacerii si riscul asumat. Estimarea realista a costurilor, optimizarea alocariiresurselor, alegerea variantei decizionale cu cele mai mari sanse de succes sau reducereariscului la un nivel acceptabil pentru intreprindere sunt probleme a caror solutionaredepinde de o analiza sistematica si structurata a riscurilor. O astfel de analiza se poatebaza pe statistica, metode de evaluare cantitative, determinarea variabilelor micro simacroeconomice cu impact asupra intreprinderii.

Astfel, a lua decizii si a actiona conform acestora sunt activitati vitale pentru un manager,la orice nivel s-ar afla. Deciziile in afaceri sunt extrem de variate, atat in esenta lor, cat si incomplexitate, urgenta si in alte moduri. In consecinta, rationamentul fiecarui decidentvariaza de la caz la caz si este influentat, printre altele, de mediu, de competentapersonala, de atitudinea fata de risc. Insa dincolo de toate acestea, constatam ca unanumit tip de analiza cantitativa este comun majoritatii situatiilor decizionale, chiar daca

diversitatea lor este atat de mare.

Modele de decizii in conditii de risc. Cele mai utilizate criterii de luare a deciziei in conditii de risc sunt:

criteriul verosimilitatii maxime criteriul valorii medii criteriul minimizarii regretului mediu

Exemple privind modul de aplicare al celor trei criterii de luare a deciziei in conditii

de risc



18

Exemplul 1

Sa presupunem ca managementul unei banci comerciale are in vedere introducerea bancomatelor indiferite puncte ale unui oras. Trebuie realizata alegerea intre trei proiecte: a1, a2 si a3, care reprezinta

fiecare un plan diferit de amplasare a bancomatelor. Se considera ca sunt patru niveluri deacceptare a noului sistem bancar de catre consumatori : s1, s2, s3 si s4 , unde s1 reprezinta nivelul deacceptare cel mai scazut, iar s4 nivelul de acceptare cel mai inalt. Profiturile anuale sunt prezentatein matricea platilor de mai jos (in milioane lei).

Tabelul 3 – Nivelul de acceptare a riscului in functie de probabiliatea de acceptare

Nivel de acceptare

s1 s2 s3 s4

proiect de

amplasare

a1 -5 0 10 15

a2 -6 0 10 20

a3 -2 5 10 10

Probabilitati de

acceptare0,1 0,4 0,3 0,2

De exemplu, daca se adopta proiectul de amplasare a1 iar gradul de acceptare este foarte scazut(s1), atunci banca pierde anual 5 milioane lei, dar daca gradul de acceptare este maxim (s 4), eacastiga anual 15 milioane lei. Se estimeaza ca probabilitatea gradului de acceptare s1 este 0,1 a luis2 este 0,4, a lui s3 este 0,3 si a lui s4 este 0,2.

Criteriul verosimilitatii maximeDupa cum ii arata si numele, acest criteriu se concentreaza exclusiv asupra evenimentului cu ceamai mare probabilitate de aparitie. In cazul deciziei de automatizare a operatiunilor bancare starea s2

adica nivelul de acceptare de catre consumatori este evenimentul cel mai probabil. In acest caz vor fianalizate numai platile de pe coloana a II-a a matricei de mai sus (probabilitate de 0,4). Proiectele a 1 si a2 nu aduc nici un profit, in timp ce proiectul a3 aduce un profit anual de 5 milioane lei. Ca urmaremanagementul bancii va adopta proiectul a3 de instalare a bancomatelor.

Acest criteriu are avantaje si dezavantaje. Un dezavantaj este ca nu ia in considerare o mare partedin informatia continuta in matrice. Alegand de la bun inceput nivelul de acceptare s2, trei sferturi dindatele problemei sunt ignorate. Un avantaj este ca multi decidenti isi bazeaza deciziile pe acestcriteriu, in special cand ele sunt repetitive.

Criteriul valorii medii

Pentru a prezenta acest criteriu de decizie vom lua urmatorul exemplu practic:

Exemplul 2

Proprietarul unui magazin alimentar trebuie sa decida ce cantitate de lapte proaspat sa comandepentru ziua urmatoare. Sa presupunem ca laptele este cumparat cu 8 lei si este vandut cu 10 leicasoleta. Daca ramane laptele nevandut, suma investita este recuperata cu mare greutate, asa camanagerul magazinului nu ia in considerare aceasta varianta. Sa presupunem ca managerulmagazinului a inregistrat vanzarile de lapte proaspat pentru ultimele 200 zile si dispune deurmatoarele date:

Tabelul nr. 4 – Matricea conditiilor

nr. casolete

vandute nr. de zile in care nivelul a fost

inregistrat

probabilitatea evenimentului

30 20 0.1



20

Tabelul nr. 6 – Matricea regretelor

numar de casolete vandute

30 31 32 33

numar decasolete

comandate

30 0 2 4 6

31 8 0 2 4

32 16 8 0 2

33 24 16 8 0

probabilitateacererii

0.1 0.2 0.4 0.3

In continuare vom calcula regretul mediu (RM) pentru fiecare varianta de aprovizionare:pentru comanda de 30 casolete:RM1= 0 X 0,1 + 2 X 0,2 + 4 X 0,4 + 6 X 0,3 = 3,8 LEI

pentru comanda de 31 casolete:RM2= 8 X 0,1 + 0 X 0,2 + 2 X 0,4 + 4 X 0,3 = 2,8 LEIpentru comanda de 32 casolete:RM3= 16 X 0,1 + 8 X 0,2 + 0 X 0,4 + 2 X 0,3 = 3,8 LEIpentru comanda de 33 casolete:RM4= 24 X 0,1 + 16 X 0,2 + 8 X 0,4 + 0 X 0,3 = 8,8 LEIManagerul va lua decizia care ii minimizeaza regretul mediu, ceea ce corespunde practiccu alegerea strategiei a doua: comanda de 31 de casolete.

VI. Factorii de risc care ameninta intreprinderea.Capacitatea intreprinderii de raspuns la factoriide risc

In acest capitol sunt trecute in revista elementele ce actioneaza in mod nemijlocit asupraafacerii propriu zise si care reprezinta tot atatia factori de risc. Capacitatea de raspuns aafacerii la modificarile acestor variabile este esentiala pentru viitorul acesteia.

Principalele variabile asupra carora actioneaza factorii de risc sunt:

a) preturile produselor/serviciilor vanduteb) rata dobanziic) costurile fortei de muncad) durata de incasare a creantelor e) durata de rambursare a datoriilor catre furnizor f) pretul utilitatilor g) preturile materiilor primeh) cursul valutar i) piata de desfacere j) mediul macroeconomick) legislatia in vigoare si contractele comerciale cu clientii si furnizoriil) frauda



21

a) Pretur i le

Factori de risc

care trebuie

analizati

b) Rata dobanzii

influenteaza in primul rand costul creditului

Factori de risc

care trebuie

analizati

c) Costuri le fortei

de munca - unfactor important de

risc intrucat

afecteaza costul de productie si implicit

marja de profit aintreprinderii

Factori de risc

care trebuie

analizati

Preturile utilizate in prognoza cifrei de afaceri sunt supuse

unui puternic risc.

Potentiali factori de risc in atingerea obiectivelor sunt: concurenta puternica (intelegeri secrete, finantare mai

buna, agresivitate) produse proprii de slaba calitate costuri proprii mari modificarea mediului economic si restrangerea cererii modificari ale comportamentului consumatorului

sunt realiste ipotezele privind preturile tinand seama destrategia avuta in vedere pentru produse/piata?

au fost luate in calcul toate influentele externe si interneasupra preturilor anticipate de echipa manageriala?

este structura preturilor societatii comerciale comparabila cuaceea a principalelor firme concurente?

Posibilii factori de risc in depasirea nivelului prognozat al

ratei dobanzii sunt: inregistrarea si acoperirea unui deficit de numerar

neasteptat scumpirea creditului pe perioada de previziune indatorare mare finantarea imprudenta a investitiei planificate

este corecta structura capitalului societatii comerciale? nivelul de finantare a datoriei corespunde investitiei avute in

vedere? s-a facut o atenta previzionare a programului de incasari si

plati? se manifesta tendinte si evolutii macroeconomice care sa

anticipeze o crestere a ratelor dobanzilor?

Potentialii factori de risc in depasirea nivelului prognozat

sunt: subdimensionarea organigramei initiale sau in raport cu

evolutia prognozata

miscari sindicale puternice dependenta de anumite categorii de personal conducere neperformanta relatii de munca necorespunzatoare tehnologie invechita necorelarea dintre costul fortei de munca si performante

exista un management al resurselor umane performant? forta de munca este corespunzator organizata? costurile cu salarii se afla la acelasi nivel cu cel al firmelor

concurente?

au prioritate investitiile in tehnologiile cu consum redus deforta de munca?



22

d) Durata de

incasare a

creantelor - o duratamare a incasarii creantelor poate

conduce la problemede lichiditate pentru

intreprindere

Factori de risc care

trebu ie analizati

e) Durata de

rambu rsare a

datori i lor catre

furn izor i afecteaza

bonitateaintreprinderii


trebu ie analizati

f ) Pretul ut i l i tat i lor-

influenteaza

semnificativ costul de productie si competitivitatea

Riscurile potentiale pot fi generate de: dependenta de clienti puternici care nu-si achita obligatiile

in termenul prevazut

contracte cu institutii bugetare care depind de fondurilepublice

lichiditati insuficiente management financiar defectuos indatorare mare ca urmare a necesarului de finantare a

unor creante supradimensionate cat de dependenta este societatea comerciala de

proptitudinea platilor facute de principalii clienti? care este perspectiva de incasare a creantelor fata de institutii

bugetare? care este experienta si puterea de decizie a managementului

financiar?

daca sunt realiste termenele de plata avute in vedere pentruclientii importanti si cum sunt ele fata de termenele firmelor concurente?

exista surse alternative de finantare a necesarului de fond derulment in cazul in care clientii nu accepta scurtareatermenelor de plata?

Potentiali factori de risc sunt: nivel de indatorare mare ce nu permite achitarea acestora

la timp dependenta de anumiti furnizori si riscul de a se intrerupe

relatia contractuala cu acestia si implicit afectareaaprovizionarii cu materii prime declansarea procedurii de lichidare juridica de catre

creditor neincrederea furnizorilor si refuzul acestora de a credita

firma principalii furnizori sunt dependenti de activitatea

intreprinderii? Daca da in ce masura? legislatia in vigoare faciliteaza actionarea in instanta si

declansarea rapida a procedurii de lichidare juridica? fluxul de numerar previzionat este suficient de solid pentru a

face fata unor presiuni pentru plata mai rapida a unor datorii

catre furnizori? sunt realiste termenele de plata pentru principalii furnizori si

cum sunt ele fata de termenele firmelor concurente? sunt gata actionarii/ coproprietarii sa asigure capital

suplimentar in cazul in care furnizorii nu accepta prelungireaplanificata a termenelor de plata?

este afectata relatia cu finantatorii in urma intarzierilor deplata aparute in relatia cu furnizorii?

Potentiali factori de risc : tehnologie invechita dependenta de un numar restrans de furnizori

politici operationale nefavorabile



23

produselor vandute


trebu ie analizati

g) Preturi le

materi i lor prim e -

influenteazasemnificativ costul de

productie si competitivitatea

produselor vandute


trebu ie analizati

h) Cursul valutar -

diferentele de cursnefavorabile

afecteaza profitul intreprinderii


trebu ie analizati

i) Piata de

desfacere-

determinareacererii,

segmentarea pietei si

pozitionareacorecta fata de

concurenta

cat de realiste sunt preturile anticipate? exista alternative in privinta utilitatilor folosite?

impune concurenta o tehnologie eficienta din punct devedere energetic?

Potentiali factori de risc: politicile comerciale ale furnizorilor penuria de materii prime la nivel regional, national sau

international dependenta de o piata de monopol/oligopol la nivelul unei

materii prime importante reglementari vamale si/sau fiscale incapacitate de a folosi inlocuitori

cat de realiste sunt preturile anticipate? cresterea preturilor la materii prime se afla pe un trend

crescator pe termen lung sau este vorba doar de o cresteretemporara?

cum au reactionat preturile in trecut in cazul unor evolutiispecifice?

introduc firmele concurente o tehnologie care permitefolosirea inlocuitorilor?

profita societatea de toate posibilitatile de cumparare (ex:invrac)?

Potentiali factori de risc: aprecierea cursului valutar al monedei nationale in cazulin care intreprinderea desfasoara activitati de export

deprecierea cursului valutar in cazul in careintrepreinderea desfasoara activitati de import

care este distanta in timp intre momentul efectuarii platiipentru marfuri/ materii prime si livrarea lor?

echipa manageriala a estimat pierderile din curs valutar indiferite scenarii?

intreprinderea are specialisti in acoperirea riscului valutar? este oportun ca intreprinderea sa apeleze la servicii de

consultanta in hedging valutar? Care sunt costurile acestor servicii? Se justifica aceste costuri in comparatie cupierderile estimate?

Riscurile potentiale sunt: evaluarea defectuoasa a cererii pentru produsele /

serviciile vandute calitatea produselor vandute este indoielnica produsele/ serviciile nu sunt suficient de bine cunoscute

de consumatori concurenta puternica distributia si logistica defectuoase



24


trebu ie analizati deechipa manageriala

j) Med iu l

macroeconomic- identificarea

corecta a riscurilor macroeconomiceasigura alegereastrategiei optime

pentru intreprindere


trebu ie analizati

k) Legislatia in

vigoare si

contractele

com erciale cu

cl ient i i si furnizori i

a estimat corect echipa manageriala cerearea pentruprodusele/serviciile vandute?

au fost intreprinse cercetari de piata pentru identificarea

nevoilor consumatorilor? intreprinderea utilizeaza managementul calitatii pentru

produsele vandute? Ofera servicii post-vanzare? sunt produsele vandute promovate corespunzator? Utilizeaza

intreprinderea cele mai eficiente canale de publicitate? are intreprinderea un segment tinta pentru produsele

vandute? A fost corect segmentata piata? au fost aplicate strategii de pozitionare in piata si de

diferentiere fata de concurenta? sunt canalele de distributie eficiente? Sunt conditiile de

depozitare corespunzatoare? Exista intreruperi in furnizareamarfurilor din cauze logistice?

Riscurile potentiale sunt: ramura in care activeaza intreprinderea se afla in declin economia nationala se afla in recesiune somajul este in crestere veniturile populatiei sunt in scadere conditiile de finantare sunt restrictive contractia consumului

exista inlocuitori pe piata pentru produsele vandute? in cazul in care economia se afla in recesiune este afectata

cifra de afaceri? Daca da, are intreprinderea un plan derestructurare a activitatii sau de optimizare a proceselor? in cazul in care societatea este nevoita sa isi restranga

activitatea, a realizat corect evaluarea personalului, astfelincat sa nu piar da „oamenii cheie” din organizatie?

in conditii de recesiune economica, este mai eficient saexternalizeze anumite servicii?

are echipa manageriala expertiza pentru implementareamanagementului schimbarii? Este necesara consultantaexterna in acest sens?

avand in vedere scadera veniturilor populatiei si contractiaconsumului, este intreprinderea capabila sa reduca costurile

de productie suficient de mult incat sa poata vinde produselela preturi competitive?

Riscurile potentiale sunt: necunoasterea legislatiei in vigoare si a modificarilor

legislative riscul ca intreprinderea sa fie amendata de autoritatile

statului pentru desfasurarea activitatii neconforma culegislatia in vigoare

semnarea de contracte comerciale cu clientii saufurnizorii, in care nu sunt stipulate corect obligatiile partilor

acceptarea cu usurinta a clauzelor penalizatoare, sau a

conditiilor dezavantajoase



25


trebu ie analizati

l) Frauda - conducela pierderi

neprevazute si greude surmontat


trebu ie analizati

are intreprinderea personal specializat (juristi), care sa detinaexpertiza in intocmirea contractelor comerciale?

este necesar sa solicite servicii de consultanta juridica

externa? are intreprinderea suficienta forta de negociere astfel incat sa

evite clauzele contractuale penalizatoare ?

Riscurile potentiale sunt: frauda interna (savarsita de proprii angajati) frauda realizata de clienti (cum ar fi emiterea de cec-uri

fara acoperire, sau vanzarea marfurilor pe credit catresocietati care prezinta date de identificare false)

are intreprinderea proceduri de control intern? are intreprinderea un sistem de verificare a bonitatii clientilor?

este necesar ca intreprinderea sa apeleze la servicii externede verificare si monitorizare a partenerilor de afaceri?

STUDIU DE CAZ nr. 1

Acoperirea riscului valutar prin contracte futures

Pentru o mai buna intelegere a hedgingului valutar vom lua un exemplu simplu: un producator deutilaje industriale importa materii prime de 1.000.000 euro pentru care a platit, la un cursul oficialBNR al EUR de 4,2442 RON/EUR, o suma de aproximativ 4.244.200 lei. Producatorul estimeaza capana la sfarsitul anului, in luna decembrie, va vinde produsele finite rezultate, incasand 5,2 milioane

lei. Din aceasta valoare totala, 0,7 milioane lei sunt cheltuieli fixe cu salarii, chirii, impozite, etc, iar 0,25 milioane RON este profitul companiei. Pentru a relua ciclul de productie, producatorul face onoua comanda de 1.000.000 euro pentru materii prime, bazandu-se pe incasarile inregistrate panala sfarsitul anului. Comanda se face inaintea incasarii celor 5,2 milioane de lei din vanzari, astfelincat compania sa nu ramana fara produse pe stoc pentru vanzare. Pentru aceasta noua comandade materii prime, producatorul va putea acoperi o anumita crestere a cursului valutar, sacrificand oparte din marja de profit. Astfel, este posibil ca in decembrie sa plateasca mai mult pentru cei1.000.000 euro: in cazul in care cursul euro/leu creste la 4,45 RON/EUR, de exemplu, suma platitapentru materiile prime va creste usor, la 4,45 milioane lei. In acest caz, marja de profit se reduce la0,05 milioane lei - actionarii sunt mai putin multumiti, insa afacerea merge inainte.

Daca, insa, cursul valutar ajunge la 4,7 sau, poate, 5,0 RON/EUR, producatorul are problema:trebuie sa plateasca 4,7 sau 5,0 milioane lei pentru materii prime comandate deja, profitul dispare

integral si nu mai raman bani suficienti nici pentru acoperirea cheltuielilor fixe. Daca nici incasariledin vanzari nu ajung la nivelul prognozat de 5 milioane lei datorita crizei, lucrurile arata chiar si mairau.

Ce poate face un director prudent pentru a evita asemenea scenarii? La momentul lansarii noiicomenzi de materii prime, acesta va cumpara si 1.000 de contracte futures EUR09DECtranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, la un pret de 4,3555 RON/EUR; fiecare contract are odimensiune de 1.000 EUR, iar 1.000 de contracte reprezinta 1.000.000 EUR. Pentru acestecontracte se plateste un comision de numai 1.950 lei si imobilizeaza o marja de numai 125.000 lei,adica aproximativ 29.500 euro.

Ce se intampla in cazul in care cursul creste pana la 4,7 RON/EUR in decembrie? Compania va platipentru materiile prime comandate 4,7 milioane lei, adica vreo 455.800 lei in plus fata de comanda

anterioara de 4,244 milioane lei. Aceata pierdere este compensata, insa, de castigul din contractelefutures cumparate de la Bursa. Acest castig este de:

(4,7000 - 4,3555) x 1.000 x 1000 = 344.500 lei



27

Valoarea Comenzii dematerii prime platita la

sfarsitul anului daca ramanecursul neschimbat

4,244,200 leiPlata materii prime lacursul EURRON de

4.7000

4,000,000 lei

Profit / Pierdere din

diferenta de curs

valutar

244,200 lei

valoare cumparare 1000contracte futures EUR11IUN

(pret de piata 4.3555)

4,355,500 leiValoare contracte

futures4,000,000 lei

Marja necesara 125,000 lei Profit contracte futures - 355,500 lei

comision retinut pentrudeschiderea pozitiilor

1,950 leicomision retinut pentru

inchiderea pozitiilor 1,950 lei

Suma investita 126,500 lei Rezultat final -115,200 lei

Prin urmare, compania isi blocheaza o suma fixa pentru comanda de materii prime,indiferent de evolutia cursului EUR/RON pana in decembrie, adica, indiferent cat de multcreste sau cat de mult scade acesta. Intrucat perspectivele legate de evolutia cursului nusunt chiar incurajatoare in perioada curenta, compania respectiva nu ar trebui sa mizezeprea mult pe o scadere a cursului, ci ar trebui sa fie ingrijorata de cresterea sa.

VII. Riscurile economice ale intreprinderii

Riscul economic îşi are originea înimposibilitatea

întreprinderii de a

corela, fãrã a fi afectat rezultatul

întreprinderii, volumul de activitate, care se

modific ã având în

vedere dinamismul mediului economic în

care opereazãîntreprinderea, cu

structura costurilor

Activitatea unei întreprinderi este supusă în mod direct riscului

economic, datorită faptului că agentul economic respectiv nupoate să prevadă cu exactitate diferitele componente alerezultatului său – costul, preţul, volumul fizic – sau ale ciclului deexploatare – aspecte legate de cumpărări, prelucrări, vânzări. Riscul economic se concretizează în probabilitatea produceriipierderilor datorită insuficienţei activităţii de producţie. De altfel, eldepinde în foarte mare măsură de eforturile proprii depuse deagentul economic şi de evoluţia raportului dintre costurile fixe şicele variabile suportate. Acest risc este direct legat de importanţacheltuielilor fixe, care diminuează flexibilitatea întreprinderii şi

capacitatea acesteia de a se adapta din mers la variaţia cifrei deafaceri.

În funcţie de natura activităţii desfăşurate de întreprindere şi depoziţia sa în mediul economic, rezultatul exerciţiului estedeterminat de o serie de factori, precum: creşterea tarifelor laenergie, apariţia a noi întreprinderi cu acelaşi obiect de activitate – fapt ce duce la creşterea concurenţei pe segmentul de piaţărespectiv, progresul tehnologic, etc. Gradul ridicat de sensibilitatea rezultatului face din fiecare întreprindere o investiţie mai multsau mai puţin riscantă.

Riscul economic nu depinde numai de factorii generali şi externiai mediului economic ci şi de factorii interni ai firmei: structura şi



28

Cheltuiel i le f ix e diminueazãflexibilitatea

întreprinderii, prinfaptul cã nu se

adapteazã automat la modificarea

volumului deactivitate şi a

vânzãrilor

Inf luienta costu ri lor

f ixe este funct ie de

vo lumul de

activ i tate si de

volumu l vanzar i lor

ordinul de mărime al costurilor (de achiziţie a materiilor prime, deexploatare, etc.) şi de comportamentul lor faţă de volumul deactivitate. În acest context s-a impus analiza riscului economic

prin intermediul pragului de rentabilitate. Structur a cheltuielilor şimai ales repartizarea acestora în cheltuieli fixe şi cheltuielivariabile exercită o influenţă marcantă asupra rentabilităţii întreprinderii.

Cheltuielile fixe, independente de nivelul activităţii, suntcheltuielile angajate de întreprindere în scopul funcţionării salenormale, fiind plătite şi în situaţia lipsei profitului. Ele includcheltuielile legate de apă şi canalizare, electricitate, întreţinereaspaţiilor de producţie, gaze, personal administrativ, amortizări.Diferit de cheltuielile fixe, cheltuielile variabile sunt directproporţionale cu nivelul producţiei. Cuantumul cheltuielilor

variabile este dat de aprovizionarea cu materii prime şi materialedirecte, salariile personalului productiv, activitatea de transport,etc. Această abordare, care presupune împărţirea cheltuielilor încele două categorii, este valabilă doar pe termen scurt deoarece,pe termen lung, toate cheltuielile se consideră a fi variabile.

Cu cât este mai mare cantitatea de produse destinatã vânzãrii, cu atât mai micã va fi cota de cheltuieli fixe care se va regãsi înpreţul de vânzare al produsului, iar efectul pe care variaţiavolumului de activitate îl va exercita asupra rezultatului dinexploatare va fi mai redus.

Riscul de exploatare depinde mai ales de nivelul cheltuielilor fixedatorită faptului că o eventuală creştere a cifrei de afaceridetermină o mai mare absorbţie a cuantumului acestor cheltuieli.Importanţa lor poate fi apreciată numai în raport cu marjagenerală de întreprindere, şi nu ca valoare absolută, datorită mariivariabilităţi a întreprinderilor din peisajul economic, sub aspectulsectorului de activitate din care provin şi al raportului cifră deafaceri/achiziţii.

VII.1 Analiza pragului de rentabilitate al

intreprinderii

Pragul de rentabilitate este considerat a fi o măsură a flexibilităţii întreprinderii în raportcu fluctuaţiile sale şi, deci, o modalitate de a măsura riscul. El este cunoscut în literaturade specialitate şi ca ”cifra de afaceri critică”, ”punct critic”, ”punct mort” sau “break-evenpoint”.

Pragul de rentabilitate reprezintă punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de

exploatare iar rezultatul este nul. El evidenţiază nivelul de activitate la care trebuie să sesitueze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Odată depăşit acest nivel, activitatea



31

unitativandute

(Q)

cifra devanzari

costuriCostunitar

EBIT

pret de vanzare 2 lei 20,000 40,000 80,000 4.00 -40,000costuri fixe(F) 60000 lei 40,000 80,000 100,000 2.50 -20,000

costuri variabile 1 leu x Q 60,000 120,000 120,000 2.00 0

80,000 160,000 140,000 1.75 20,000

100,000 200,000 160,000 1.60 40,000

120,000 240,000 180,000 1.50 60,000

200,000 400,000 260,000 1.30 140,000

Societatea B foloseste un levier operational mai mare decat firma A. Socieatatea B este intens

automatizata foloseste echipament scump care necesita forta de munca redusa pe unitatea

produsa. Cu astfel de sisteme societatea B are costuri varibile mai mici. De asemenea, societatea B

are pragul de rentabilitate mai ridicat decat societatea A (trebuie sa atinga un volum de unitati

vandute mai mare).

Aceste rezultate au implicatii deosebite. La un volum mare al productiei - 200.000 unitati firma B

realizeaza economii substantiale prin reducerea costurilor (1.3 fata de 1.6 cat obtine firma A). Astfel

firma B poate sa scada pretul produsului sau pe piata pana la 1.5 lei un pret care s-ar dovedi

neprofitabil pentru firma A, si sa inregistreze totusi o marja de profit mai mare de 13%.

GRADUL LEVIERULUI OPERATIONAL

Pentru a masura efectul unei schimbari in volumul vanzarilor asupra profitabilitatii se

calculeaza Gradul levierului operational (GLO), ca fiind raportul dintre modificareaprocentuala a profiturilor EBIT si modificarea procentuala a cifrei de vanzari:

unde,

Q – productia in unitatiΔQ – cresterea de productie in unitatiPentru societatea B pentru o diferenta a productiei de la 100000 unitati la 120000 gradul

levierului operational este:

= 2,5

O alta formula cu ajutorul careia putem calcula gradul levierului operational este:

unde: P – pretul unitar de piata ; V – costul variabil unitar si F – costurile fixeGradul levierului operatioanl (GLO) poate fi exprimat si in functie de cifra de vanzari si nu aunitatilor de produs vandute:



33

VII.4 Gradul levierului total

Gradul levierului total (GTL) – se obtine din produsul dintre gradul levierului operationalcu gradul levierului financiar. Formula este:

GTL = GLO x GLF =

sau daca exprimam formula in functie de cifra vanzarilor:

GTL =

In exemplul utilizat pentru firma B gradul levierului total este de 2,86 (2 x1,43). Acelasirezultat obtinem daca se foloseste direct formula de mai sus.

Conceptul de grad de levier total este util mai ales pentru aspectele pe care le poate oferiasupra efectelor de ansamblu pe care levierul operational impreuna cu cel financiar il auasupra profiturilor. Acest concept trebuie utilizat de catre echipele manageriale in procesuldecizional in privinta gradului de utlizare a creditului, a structurii capitalului si in deciziilede investii. Managerii trebuie sa constientizeze ca utilizarea unui levier total ridicat poateconduce la situatia in care, de exemplu, o variatie a cifrei vanzarilor de 10% sa aiba efectasupra profitabilitatii de 50%. Astfel, un levier total ridicat poate avea efect de bumerang,cu efecte devastatoare asupra companiei in situatia in care cifra de vanzari nu a fost corectprevizionata sau in situatii de schimbari bruste, negative, a mediului de afaceri careafecteaza piata intreprinderii.

Acest capitol despre utilizarea levierului trebuie incheiat cu intrebarea:

care este proportia optima a utilizarii levierului financiar si a celui operational?Raspunsul este dificil de dat si mai degraba ar trebui gasit un raspuns pentru fiecareintreprindere in parte. Aceasta datorita faptului ca utilizarea levierului trebuie privita inconcordanta cu natura afacerii, cu mediul macroeconimic si de afaceri, cu stabilitateapietei in care activeaza firma etc. Desi in teoria financiara sunt avansate diferite intervaleoptime (sau prudente) pentru gradul levierului operational si cel financiar, aceste intervaletrebuie privite cu rezerve, mai ales datorita faptului ca au fost calculate in piete eficiente(dezvoltate) foarte diferite de cele ale mediului de afaceri din Romania.

Levierul total cu care opereaza intreprinderea trebuie vazut in primul rand ca omasura a riscului afacerii, cu care managerii pot prevedea efectele asupra profitabilitatiiintreprinderii in cazul aparitiei unor evenimente neprevazute care ar putea afecta negativcifra vanzarilor – lucru care poate pune in pericol insasi viata intreprinderii.

VII.5 Cresterea sustenabila si ecuatia cresterii

sustenabile

Una din problemele cheie ale planificarii cresterii viitoare a companiei este gestionarea

diferitelor limitari si constrangeri inerente sistemului de afaceri. Limitarile sunt aceleaspecte inerente legate de nivelul activelor necesare pentru sustinerea unui anumit nivelde vanzari, care vor depinde in principal de natura activitatii desfasurate. Exista evident



35

incetinita (deoarece numai profitul nerepartizat poate fi reinvestit). In acest cazecuatia devine:

g = rp + (r – i))p unde,

p – proportia profiturilor nerepartizate

Se obtine astfel o formula generalizata pentru rata de crestere a capitalurilor proprii carepoate fi sustinuta de o activitate in conditiile mentinerii unor politici si conditii stabile.

Aceasta relatie se numeste ecuatia cresterii sustenabile. Daca pe termen lungafacerea este gestionata in parametrii ecuatiei cresterii sustenabile cresterea capitalurilor proprii se va stabiliza la o rata determinata de ecuatia de mai sus si asigura:

- capacitatea continua de investire a fondurilor la rentabilitatea indicata- mentinerea unui raport stabil intre datorii si capital propriu- rata de dobanda si cea de distributie a dividendelor neschimbate.

Principalul vector al cresterii in cazul ecuatiei cresterii sustenabile este rentabilitateacapitalului investit (r) care este un indicator cheie al eficientei cu care sunt utilizate capitalulcirculant, activele fixe si alte active finantate pe baza capitalurilor investite. Delocsurprinzator, cu cat este mai mare aceasta rentabiliate, cu atat este mai mare potentialulde crestere. In continuare este importanta politica referitoare la destinatia profiturilor realizate - distribuire fata de reinvestire. Asa cum am vazut cresterea sustenabila poate firedusa substantial daca se opteaza pentru o distribuire preponderenta a profitului subforma de dividende. In final gradul de indatorare influenteaza semnificativ potentialul decrestere daca este utilizat in limitele prudentiale ale politicilor de finantar

VIII. Riscurile financiare ale intreprinderii

VIII.1 Analiza echilibrului financiar prin evaluarea corelatiei dintre

fond de rulment, necesar de fondului de rulment si trezoreria neta

Fondul de rulment - diferenta dintre

capitalul permanent si activele imobilizate

Necesarul de fo nd

de rulment - necesarul de

finantare a activului circulant

Fondul de rulment (FR) este diferenta dintre capitalul permanentsi activele imobilizate. Aceasta diferenta poate fi pozitiva sau

negativa. Daca diferenta este pozitiva fondul de rulment esteacea parte a capitalului permanent ce se poate folosi pentru afinanta activitatea curenta, sau cea de exploatare. Atunci canddiferenta este negativa societatea se confrunta cu dificultatifinanciare intrucat nu dispune de resurse proprii de finantarepentru activitatea de exploatare.

Necesarul de fond de rulment (NFR) este rezultatul decalajuluigenerat de ciclul de exploatare si a tipului de activitate aintreprinderii. In fapt, avem de-a face cu doua decalaje: primuldecalaj rezulta din fluxurile fizice ale ciclului economicaprovizionare – productie – desfacere. Intre momentul

aprovizionarii si cel al desfacerii produselor finite exista un intervalde timp; al doilea decalaj rezulta din fluxurile financiare, declajul



36

Trezoreria neta - indicator al

echilibrului financiar si al capacitatii de

plata

Calculu l Trezoreriei

nete = diferentaintre fondul de

rulment si necesarul de fond de rulment

sau ca diferenta intretrezoreia de activ si

cea de pasiv

dintre incasari si plati. Astfel intreprinderea in functie de ciclul saude productie va avea in permanenta:

stocuri, materii prime, productie in curs, produse finite;

creante clienti; datorii fata de furnizori;

Altfel spus, NFR reprezinta suma de bani de care trebuie sadispuna intreprinderea, peste cea necesara finantariiimobilizarilor, pentru a functiona in conditii de echilibru financiar.

Strans legata de notiunile de NFR si NFR este Trezoreria neta

(T). Exista doua modalitati de a calcula Trezoreria:

ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fondde rulment;T = FR – NFR

ca diferenta intre trezoreria de activ si cea de pasiv;T = Ta – Tp unde,

Ta – trezoreria de activ formata din soldurile debitoare aleconturilor de disponibilitati si de plasament;Tp – trezoreria de pasiv ale soldurilor creditoare ale conturilor decredite pe termen scurt inclusiv soldul contului creditor 512“conturi curente la banci” Algoritmul de calcul al celor trei indicatori este prezentat intabelul de mai jos:

Tabelul nr. 10 – Elemente de calcul al NFR



38

O viteza de rotatie a FR mult peste media pe industrie indicafaptul ca societatea nu are suficient capital de lucru si caactivitatea curenta este sustinuta de imprumuturi. De cele mai

multe ori acest lucru se asociaza cu neprofitabilitateaintreprinderii si cu diminuarea capitalurilor proprii.

Studiul de caz nr. 2 - Analiza echilibrului financiar pentru o societate

Pe baza datelor financiare (elemente de bilant) aferente exercitiilor financiare din 2007, 2008 si 2009ale intreprinderii ALFA, prezentate in Tabelul nr. 10 se evaluiaza echilibrul financiar al societii dat derelatia dintre Fond de rulment, Necesar de fond de rulment si Trezorerie. Calculul celor trei indicatorieste prezentat mai jos:

Tabelul nr. 10 – Ex. Numeric de calcul al indicatorilor echilibrului financiar

Nr.

CrtELEMENTE DE CALCUL

Formula

de

calcul

Perioada de

timp

2007 2008 2009

1 Capitaluri proprii 105,678,593 75,765,775 97,479,081

2Datorii pe termen mediu silung 16,991,376 26,904,895 24,119,666

3 Capital permanent ( 1+2 ) 122,669,969 102,670,670 121,598,747

4 active imobilizate 88,756,220 92,529,773 126,486,034

5 Fond de rulment ( 3 – 4 ) 33,913,749 10,140,897 -4,887,287

6 Active circulante 70,872,845 55,681,704 53,691,6367 Disponibilitati si plasamente 939,258 1,330,144 684,985

8 Active circulante exclusivdisponibilitati ( 6 – 7 ) 69,933,587 54,351,560 53,006,651

9 Datorii pe termen scurt 34,127,123 41,389,990 55,229,066

10 Credite pe termen scurt 26,676,381 31,209,126 43,094,060

11 Obligatii pe termen scurt( 9 – 10

) 7,450,742 10,180,864 12,135,006

12

Necesarul de fond de

rulment( 8 + 11

) 77,384,329 64,532,424 65,141,657

13 Trezoreria( I) ( 5-12 ) -43,470,580 -54,391,527 -70,028,944

14 Trezoreria (II) ( 7-10 ) -25,737,123 -29,878,982 -42,409,075

Asa cum se poate vedea in tabelul de mai sus intreprinderea inregistreaza o Trezorerie negativa infiecare din exercitiile analizate. Mai mult decat atat, tendinta este una de adancire a dezechilibruluifinanciar, intreprinderea inregistrand un deficit de trezorerie in crestere de la un an la altul. De altfel,se poate observa, ca in paralel cu deteriorarea Trezorerie si datoriile companiei cresc, indicandfaptul ca intreprinderea isi sustine activitatea curenta prin credite. Se poate concluziona caintreprinderea se afla in situatia unui dezechilibru financiar major.



39

VIII.2 Evaluarea riscului intreprinderii prin analiza ratelor

financiare

Ratele de l ichidi tate

Solvabi l i tatea

intreprinderi i

.

Lichiditatea reprezinta si se defineste drept proprietateaelementelor patrimoniale de a fi transformate in bani. Ea masoarasi estimeaza abilitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile petermen scurt din active curente.Pentru masurarea lichiditatii se utilizeaza urmatorii indicatori aiintreprinderii:

Lichiditaea curenta (LC) sau “testul acid” masoaracapacitatea firmei de a plati datoriile pe termen scurt. Avand

in vedere ca stocurile sunt cel mai putin lichide dintre activelecirculante, acestea sunt deduse. Formula de calcul:

Se apreciaza ca intreprinderea are o capacitate buna de a-sionora obligatiile pe termen scurt atunci cand marimea acestuiindicator se incadreaza in intervalul de 65 -100%. Atunci candacest indicator are valori mai mici decat intervalul mentionatsemnifica faptul ca intreprinderea va fi nevoita sa apeleze la

credite pentru a-si onora obligatiile de plata imediate.

Lichiditatea imediata (LI ) – Reprezinta masura in carepot fi acoperite datoriile totale exigibile din lichiditati sidepozite la vedere. Valoarea trebuie sa fie supraunitara, dar este acceptabila si o valoare mai mare decat 0,8.

Lichiditaea generala ( LG ) – Reprezinta masura in carepot fi acoperite datoriile curente din activele curente. Se

apreciaza ca lichiditatea generala a intreprinderii estecorespunzatoare cand marimea acestui indicator estecuprinsa in intervalul 1,2 – 1,8. Formula de calcul este:

Solvabilitatea intreprinderii - capacitatea firmei de a face fatascadentelor si obligatiilor la termenele scadente.

Cei mai utilizati indicatori de solvabilitate sunt:

Solvabilitatea generala (SG) - masoara atat securitatea



40

Ratele priv ind

managementul

datoriei si a

echi l ibru lu i

f inanciar

de care se bucura creditorii pe termen lung si termen scurt,

cat si marja de credit a intreprinderii. SG arata in ce masuradatoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate si active

circulante. Cu cat valoarea este mai mare decat 1 (100%) cuatat situatia financiara a societatii este mai buna.

Solvabilitatea patrimoniala (SP) – indica prondereacapitalurilor proprii in pasivul total. Valoarea minima acceptatapentru acest indicator este cuprinsa intre 0,3 – 0,5 (30-50%).O valoare mai mare decat 0,5 indica o situatie favorabila.

Ratele de lichiditate si de solvabilitate trebuie atent urmarite deechipa manageriala. Dincolo de semnificatia acestor rate,explicata mai sus, in cazul in care acesti indicatori se situeazasub nivelul minim acceptat, efectul este cresterea costuluicreditului intrucat creditorii vor percepe dobanzi mai mari(atribuind afacerii un grad de risc mai ridicat).

Masura in care firma utilizeaza creditul pentru finantare (sau

levierul financiar) are implicatii importante. Firmele care au unlevier financiar scazut (cu proportia creditelor mai mica in totalpasive) au un grad de risc mai mic atunci economia se afla intr-operioada de recesiune dar in aceeasi masura vor avea profiturimai mici intr-o perioada de boom economic. Dimpotriva, firmelecare au un levier financiar ridicat sunt in pericol de a suferipierderi substantiale in perioade de recesiune dar dispun desansa de a realiza profituri foarte mari in perioade de crestereeconomica.

Indicatorii Managementului datoriei sunt:

Gradul de indatorare (GI) – masoara cat la suta dintotalul activelor provine din credit sau altfel spus, evidentiazalimita pana la care societatea isi finanteaza activitatea din altesurse decat cele proprii (credite, datorii la stat si furnizori). Inconditii normale de activitate gradul de indatoare trebuie sase situeze in jur de 50%. O limita sub 30% indica o rezerva inapelarea la credite si imprumuturi iar peste 80% odependenta de credite, situatie care devine alarmanta.

In practica, creditorii prefera rate mici ale gradului de indatoraredeoarece cu cat acest indicator are valori mai mici cu atat exista o



41

protectie mai mare impotriva eventualelor pierderi suferite in urmaunui eventual faliment. Din contra, proprietarii firmelor fie dindorinta de a creste profiturile, fie din dorinta de a nu pierde

controlul asupra afacerii (preferand creditul in locul asocierii sau aemisiunii de actiuni) de multe ori urmaresc sa utilizeze un levier financiar ridicat. Daca rata indatorarii este mult prea mare parteade fonduri proprii devine mult mai mica in raport cu cantitatea defonduri imprumutate (riscul proprietarilor este mult mai mic) siincurajeaza activitatile speculative in detrimentul unei cresterisustenabile a intreprinderii.

Rata de acoperire a dobanzii (TIE) – se determina prinimpartirea profitului firmei inainte de impozitare si platadobanzilor – EBIT la valoarea cheltuielilor cu dobanda. Acestraport defineste masura in care veniturile pot sa scada fara ca

aceasta scadere sa determine probleme financiare pentrufirma ca urmare a platii dobanzii.

Cu cat acest raport este mai mare cu atat riscul de a nu platidobanda la scadenta este mai mic.

Rata de acoperire a cheltuielilor fixe (RCF) – este

asemanatoare ratei TIE si se utilizeaza atunci candintreprinderea inchiriaza active si incheie contracte de leasingcare presupun obligatii pe termen lung.

Rata generala a indatorarii sau levierul financiar (LF) – cunoscuta si sub denumirea de „rata de levier ”, exprimaindatorarea totala (pe termen scurt, mediu si lung) aintreprinderii in raport cu capitalul propriu. Rezultatul trebuie safie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de

indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,3 exprima un gradfoarte ridicat de indatorare, societatea indreptandu-se catrefaliment iminent.

Perioada de plata a datoriilor comerciale (PRDC) – Reprezinta durata teoretica de plata a datoriilor comerciale(furnizori si alte datorii asimilate) prin cifra de afaceri.Teoretica, deoarece in sold pot ramane facturi mai vechi decatperioada analizata. Trebuie sa depaseasca durata de incasare

a creantelor cu cateva zile pentru a asigura echilibrul intre platisi incasari.



43

Ratele de

prof i tabi l i tate

Ratele de

crestere

Ratele de profitabilitate arata care este rezultatul operational netal efectelor combinate ale lichiditatii, managementului activelor simanagementului datoriilor. Evaluarea acestor rate se face prin

comparatia cu media pe industria in care activeazaintreprinderea.

Profitabilitatea este rezultatul net obtinut in urma multor decizii simiscari tactice. De aceea, ratele pe care le vom analiza ne oferao serie de informatii despre eficienta cu care o firma opereaza:

Rata profitului (RP) – arata profitul obtinut la o unitatemonetara cifra de vanzari si constituie cea mai buna metodade diagnosticare a capacitatii globale a companiei de a obtineprofit, dat fiind faptul ca atat cheltuielile financiare cat siimpozitul sunt luate in calcul.

Marja profitului din exploatare (M_EBIT) – marja EBIT saumarja profitului operational si ofera o imagine mai clara asupraeficientei operationale nefiind distorsionat de politica financiarasau de cea fiscala.

Puterea de castig (BEP) – se calculeaza prin impartireaprofitului din exploatare la valoarea totala a activelor:

Rentabilitatea totalului activelor (ROA) – numita sirentabilitatea economica masoara gradul de rentabilitate aintregului capital investit in firma. Trebuie retinut ca acestindicator poate fi distorsionat de castiguri sau pierderifinanciare sau extraordinare.

Rentabilitatea activelor nete (RONA) – masoararentabilitatea activelor din care s-au scazut datoriile curente.

Rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) – numita sirentabilitatea financiara masoara rentabilitatea capitaluluiinvestit de actionari.



44

Ratele de crestere sunt indicatori de dinamica si masoaracresterea sau descresterea procentuala a diferitelor elemente debilant fata de exercitiul financiar anterior. De exemplu, se potcalcula rate de crestere pentru profit, cifra de afaceri, active,datorii etc.

VIII.3 Analiza riscului de faliment

Metodele de analiza a riscului prezentate anterior permit masurarea performantelor trecute ale

intreprinderii, informand in mica masura asupra viitorului acesteia. Rezultatele financiare sepot degrada foarte rapid in timp. De aceea, apare tot mai evidenta necesitatea unor informatiimai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reactie la aceste cerinte practice,diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o importanta dezvoltare datorita utilizarii unor metode statistice de analiza a situatiei financiare pornind de la un ansamblu de rate.

Metoda “scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea risculuide faliment al unei intreprinderi. Aceasta metoda se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizeidiscriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de intreprinderi format dindoua grupuri distincte: un grup de intreprinderi cu dificultati financiare si un grup deintreprinderi sanatoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabileste o serie de rate,

dupa care se determina cea mai buna combinatie liniara de rate care sa permita diferentiereacelor doua grupuri de intreprinderi.Ca urmare a aplicarii analizei discriminante, se obtine pentru fiecare intreprindere un scor “Z”,functie liniara de un ansamblu de rate. Distributia diferitelor scoruri permite distingereaintreprinderilor sanatoase de cele in dificultate.

Scorul “Z” atribuit fiecarei intreprinderi se determina cu ajutorul functiei:

Z = a1x1 + a2x2 + a3x3 + ……. + anxn ,

unde:x - reprezinta ratele implicate in analiza;a - reprezinta coeficientul de ponderare al fiecarei rate.

Un exemplu simplu va clarifica calculul scorului Z. Bazându-ne pe date financiareavute la dispozitie, se presupune că există o diferenţă în randamentul pe active (ROA)şi indicatorul datoriei pentru companii care dau faliment într -un an pe de o parte şipentru celelalte companii pe de alta parte. Luand în considerare 10 firme care daufaliment, notate cu (x), şi 10 care nu dau faliment, notate cu , şi respectivii indicatoriiROA si indicatorii datorie se obtine diagrama de mai jos.



46

functie de dimensiunea intreprinderii si de obiectul de activitate Altman a dezvoltat treimodele de analiza a riscului de faliment:

a) Pentru companii mari listate la bursa

Z = 3,3 x1+ 1,0 x2 + 0,6 x3 + 1,4 x4 + 1,2 x5 , unde:

Tabelul nr. 11 - Grila de evaluare a scorului Z pentru intreprinderi mari listate la bursa

SCOR SEMNIFICATIE

Z > 2.99 Echilibru financiar, situatie financiara buna

Z = (1.81 – 2.99) Zona gri: dificultati financiare – risc de faliment mare

Z < 1.81 Risc de faliment foarte mare

b) Pentru companii private manufacturiere (nelistate)

Z = 3,107 x1+ 0.998 x2 + 0,42 x3 + 0.847 x4 + 0.717 x5 , unde:



48

In functie de tipul de intreprindere si de obiectul de activitate autorii au creat doua functiide scoring. Primul model (a) se aplică întreprinderilor manufacturiere cu un număr între10 şi 500 de salariaţi, in timp ce al doilea model (b) se aplica intreprinderilor cu

activitate comerciala .Modelul Conan Holder se bazează pe un eşantion de 95 de întreprinderi mici şi mijlocii,dintre care jumătate au dat faliment în urmatorii 5 ani.

a) Pentru companii manufacturiere cu 10 – 500 angajati

Z = 0.24 x1+ 0.22 x2 + 0.16 x3 - 0.87 x4 - 0.1 x 5 unde:

Tabelul nr. 14 - Grila de evaluare a scorului Z pentru intreprinderi cu 10-500 angajati

SCOR RATING PROBABILITATE FALIMENT

Z > 0.16 FOARTE BUNA < 10%

Z = (0.1 – 0.16) BUNA 10 – 30 %

Z = (0.04 – 0.1) ALERTA 30 – 65 %

Z = (-0.05 – 0.04) PERICOL 65 – 90 %

Z < -0.05 FALIMENT >90 %

b) Pentru companii cu activitate comerciala

Z = 0.0136 x1+ 0.0197 x2 + 0.0341 x3 - 0.0185 x4 - 0.0158 x 5 – 0.0122, unde:



49

Tabelul nr. 15 - Grila de evaluare a scorului Z pentru companii cu activitate comerciala

SCOR RATING PROBABILITATE

FALIMENT

Z > 0.2 Echilibru financiar < 40 %

Z = ( - 0.3 – 0.2) Zona de alerta - incertitudine 40 – 65 %

Z < -0.3 Probleme financiare mari - faliment Z < 65 %

Valenţele informaţionale ale metodei scorurilor nu trebuie supraestimate, deoarece analizadiscriminantă reduce informaţia de bază prin selectarea celor mai semnificative rate, pecare le consideră constante în timp, iar întreprinderea este un sistem economico-social ceacţionează într -un mediu complex, cu mult mai multe variabile care influenţează sănătateasau slăbiciunea acesteia. De aceea, se recomandă folosirea metodei scorurilor în paralel

cu metodele clasice de diagnosticare – analiza echilibrului financiar, analiza rentabilităţii,analiza fluxurilor financiare, etc. şi în final, evaluarea riscului global al întreprinderii.

Studiu de caz nr. 3 - Metoda scorurilor

Pe baza elementelor de bilant prezentate in capitolul anterior pentru societatea SC ALFA, se vor calcula riscul de faliment prin metodele ALTMAN si CONAN HOLDER.

METODA ALTMAN

In tabelul de mai jos sunt calculate cele cinci rate financiare pentru exercitiile financiare din 2007,2008 si 2009

Tabelul nr. 16 – Calcul rate financiare Metoda ALTMAN

Indicator 2007 2008 2009

X1 profit net / active totale 0.05 -0.20 -0.04

X2 cifra de afaceri / total active 0.58 0.43 0.30

X3 capitaluri proprii / datorii TL 6.22 2.82 4.04

X4 profitul reinvestit / activ total 0.05 0.00 0.00

X5 (activ circulant - datorii curente)/ active totale 0.23 0.10 -0.01

SCOR Z 3.55 1.07 1.86

Scorul Z obtinut pentru fiecare exercitiu financiar a fost calculat cu formula prezentata la punctul b)- pentru intreprinderi private manufacturiere:



50

Z = 3,107 x1+ 0.998 x2 + 0,42 x3 + 0.847 x4 + 0.717 x5

Aplicand grila de evaluare aferenta modelului avem urmatoarea evolutie a scorului Z:Daca in 2007 scorul obtinut de 3,55 indica o situatie de echilibru financiar, odata cu declansareacrizei economice situatia financiara a societatii ALFA s-a deteriorat brusc. Astfel in 2008 societatea ainregistrat un scor de 1,07 care a situat compania in zona de risc de faliment iminent. Scorul din2009 indica o oarecare imbunatatire a echilibrului financiar societatea incadrandu-se in zona gri deincertitudine.

METODA CONAN HOLDER

Similar in tabelul de mai jos este calculat scorul Z pe baza celor cinci indicatori financiari pentruaceleasi exercitii financiare.

Tabelul nr. 16 – Calcul rate financiare Metoda CONAN HOLDER

Indicator 2007 2008 2009

X1 excedent brut din exploatare / datorii totale 0.36 -0.27 0.07

X2 capitaluri proprii / total active 0.66 0.51 0.54

X3 (active circulante - stocuri )/ total active 0.20 0.10 0.06

X4 cheltuieli financiare / cifra de afaceri 0.05 0.18 0.20

X5 cheltuieli cu personalul/ valoarea adaugata bruta 0.27 0.36 0.32

SCOR Z 0.20 -0.13 -0.06

Scorul Z obtinut pentru fiecare exercitiu financiar a fost calculat cu formula prezentata la punctul a)pentru companii manufacturiere cu 10-500 angajati:

Z = 0.24 x1+ 0.22 x2 + 0.16 x3 - 0.87 x4 - 0.1 x 5

Aplicand grila de evaluare aferenta modelului se obtine urmatoarea evolutie a scorului Z:

Si in acest caz pentru anul 2007 avem o situatie de echilibru financiar, scorul de 0.2 indicand osituatie financiara foarte buna. Deteriorarea brusca a situatiei financiare a companiei din 2008 ositueaza in zona de faliment iminent inregistrand un scor de -0.13. Si in 2009 societatea seincadreaza tot in zona de probabilitate foarte mare de faliment (scor - 0.06) chiar daca a reusit ousoara imbunatatire a scorului fata de 2008.

Asadar putem concluziona ca societatea ALFA prezinta un risc de faliment semnificatividentificat prin ambele modele prezentate mai sus.



Bibliografie:

Finante Manageriale – Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brigham –

Editura Economica 1998,

Tehnici de analiza financiara – ghid pentru crearea valorii - Erich A. Helfert –

Editura BMT Publishing House 2006

Accounting , what the numbers mean – seventh edition – Marshall, Mc Manus,

Viele – McGraw Hill 2007

Management strategic – Yvan Allaire, Mihaela Firsirotu – Editura economica,

1998

Macroeconomie – R. Dornbusch, S. Fischer, R Startz – Editura Economica, 2007

Riscul in economie – Gabriela Cornelia Piciu – Editura Economica 2008

Riscul in activitatea de management – Costel Ceocea – Editura Economica 2010

Diagnosticul si evaluarea intreprinderii – Willi Pavaloaia Daniel Pavaloaia –

Editura Tehnopress

Evaluarea intreprinderii – Sorin Stan, Ion Anghel – IROVAL 2009

Indicatori macroeconomici – Constantin Anghelache, Ion Capanu – EdituraEconomica, 2003

Managementul inteligentei economice – Ion Dijmarescu – Editura Lumina Lex,

1998

Planul de afaceri – Dumitru Porojan, Cristian Bisa – Editura IRECSON, 2007

Modele pentru fundamentarea deciziilor in managementul organizatiei – Oana

Firica – Editura Matrix Rom, 2002

Modelarea activitatii intreprinderii – Vasile Teodor Nica, Virginia Maracine –

Editura Matrix Rom, 2001

Analiza deciziilor – Sorin Dimitriu, Nela Popescu – Editura Matrix Rom, 2004

ASUMAREA RISCURILOR

Documents

Transcript of ASUMAREA RISCURILOR