Limbajul formelor bisericii ortodoxe · 2011. 6. 23. · apreciem de ce ele sunt a"a cum sunt, de...

Limbajul formelor bisericii ortodoxe

drd. Arh. Nicolae Tulban

coordonator Prof. Dr. Arh. Mircea Ochinciuc

1 Limbajul formelor bisericii ortodoxe

Context

Obiectiv

Abordare

Metodologie

Structura lucrãrii

Topologie

Vocabular

Construire

Geometrie

Gramatic!

Modelare 3D/CAD

Concluzii


Context

Cl!dirile bisericilor sunt considerate prea des simple obiecte de arhitectur!,

elemente curente în peisajul nostru cotidian, rareori noi ne mai întreb!m "i

apreciem de ce ele sunt a"a cum sunt, de ce ele au forma pe care o au. Foarte

pu#ini dintre noi ne punem problema motivelor pentru care ele difer! dup! locul în

care se afl!, de ce ele sunt asem!n!toare sau nu de la secol la secol "i, mai ales,

ce func#ie îndeplinesc ele cu adev!rat. Legând forma de func#ie, punând aceste

probleme chiar la un nivel sumar, descoperim c! exist! un mesaj, într-un anumit

limbaj, pe care forma bisericii ortodoxe îl transmite. Existen#a acestui limbaj "i

exprimarea lui constituie teza de fa#!.

Apoi, în cele mai multe din abord!rile teoretice ale arhitecturii bisericii ortodoxe din

ultimii 20 de ani, aceasta a devenit mai mult un concept decât o realitate, deoarece

au fost f!cute în forme care nu acoper!, uneori nici fragmentar, rela#ia dintre

arhitectur! "i liturgica spa#iului "i edificiului de cult ortodox. Aceste forme sunt prea

mult datoare involu#iei gândirii bisericii c!tre concept, element de import occidental,

îndep!rtându-se de iconic, modul prin excelen#! cre"tin de în#elegere a bisericii "i

a ceea ce #ine de aceasta. Investiga#ia ce urmeaz! este construit! pe n!dejdea

unei posibile reîntoarceri la în#elegerea iconic! a spa#iului, prin folosirea iconic! a

metodelor analogice. Doar astfel poate fi revelat! într-un sens adecvat raportarea

la Dumnezeu pe care construirea de biserici o impune arhitectului.

Obiectiv

Decodificarea mesajului transmis prin arhitectura bisericii ortodoxe, identificarea

limbajului arhitectural în care el este formulat "i recompunerea lui creatoare, în

acela"i limbaj, sunt trei elemente esen#iale pentru activitatea tuturor celor implica#i

în problema punerii în form! a unui l!ca" de cult cre"tin ortodox, fie ei arhierei,

preo#i, ctitori, arhitec#i, constructori. Acestea constituie obiectul prezentului studiu.

Parcurgând sursele de informa#ie pe care le-am avut la dispozi#ie, am urm!rit doar

aducerea la suprafa#! a unor elemente determinante pentru edificiile de cult

ortodoxe, pentru o posibil! primenire a arhitecturii acestora. În aceast!

investiga#ie, pot spune, ca "i G.M. Cantacuzino, c! "nu diversitatea stilurilor ne-a

preocupat, ci firul continuu care le une!te". Continuitatea, atât arhitectural! cât "i

liturgic!, în tr!irea ortodox! a spa#iului – în#elegând aici întreg spa#iul în care

cre"tinul ortodox î"i duce via#a, nu doar interiorul bisericii – a fost elementul de

importan#! maxim! pe parcursul întregului studiu.


Abordare

În investiga#ia de fa#! biserica a fost considerat! o instan#iere în forme perceptibile

a spa#iului Împ!r!#iei Cere"ti. Descrierile acesteia au fost f!cute prin prisma acestui

morfism între v!zut "i nev!zut. Ceea ce va fi prezentat aici privind elementele

cl!dirii bisericii nu le refer! doar pe acestea, ci le refer! pe ele în leg!tur! direct! "i

indisolubil! cu spa#ialitatea Împ!r!#iei. Aceast! rela#ie nu #ine neap!rat doar de

descrierea celui din urm! spa#iu, pe care o avem prin revela#ii – cele din Sfânta

Scriptur! în principal. Ea este preluat! în prezentul studiu prin abordarea iconic! a

elementelor spa#iale "i volumetrice ale bisericii ortodoxe, dup! cum spuneam.

Fundamentul acestei abord!ri este dat de rela#ia existent! între esen#a "i lucr!rile

lui Dumnezeu, a"a cum este ea exprimat! de Dionisie Areopagitul "i preluat!, mai

târziu, în scoliile la scrierile acestuia, de c!tre Sf. Maxim M!rturisitorul. Chiar dac!

cei doi exprim! prin icoan! un în#eles relativ diferit de cel comun dup! iconoclasm,

raportarea lor liturgic! la spa#iul bisericii este, dup! cum se va vedea, mai

apropiat! acestuia decât în perioada ce a urmat evului întunecat bizantin.

pentru acest studiu am considerat esen#ial ca înainte de toate s! fie prezentat!

morfologia elementelor arhitecturale care alc!tuiesc cl!direa bisericii. Am pus

morfologia înaintea simbolicii "i semanticii din dou! motive. Primul este realizarea

unui pachet de programe informatice pentru modelarea primar! a volumetriilor de

biserici ortodoxe în cadrele date de geometria folosit! în cursul istoriei arhitecturii

acestui tip de cl!diri. Al doilea argument, dar care nu este în urma primului, pentru

prioritatea morfologiei fa#! de simbolic! "i semantic! în aceast! lucrare, este

necesitatea, pentru arhitec#i, de a expune formele ca fiind purt!toare de mesaj

liturgic – "i nu prezentarea cu orice pre# a mesajului liturgic transmis prin formele

bisericii (lucru care cade în sarcina teologilor liturgi"ti, care devin, astfel, putem

spune, constructorii celuilalt cap de pod peste în#elegerea arhitecturii liturgice a

bisericii ortodoxe).

Formele nu pot r!mâne la nesfâr"it obiect al taxonomiilor arhitecturale (nici ele în

parte, nici ansamblurile – edificiile de cult "i p!r#ile acestora, în care ele sunt

"grupate"). Este necesar! expunerea clar! a faptului c! ele poart! un anumit mesaj

(ca ra#iune a formei) pe care au "i capacitatea de a-l transmite, ca "i expunerea

gramaticii spa#iale pe care acest mesaj este construit. În acest context, în#elesul

titlului lucr!rii poate avea conota#ii relativ îndep!rtate de scopul ei.

Metodologie

Plecând dinspre arhitectur!, în primele decenii ale secolului XX cercetarea s-a

des!"urat pe trei direc#ii majore – tipologic!, func#ional! "i istoric! – metode care

înc! nu au fost epuizate. Ele s-au bazat pe în#elegerea cl!dirii bisericii ca simplu

element al arhitecturii unor epoci, clasificabil ca orice alt edificiu apar#inând oric!rui

alt program arhitectural. În ultimul deceniu al secolului trecut, perspectiva asupra

cl!dirii bisericii s-a schimbat. Continuând cea de a treia direc#ie de dezvoltare


dintre cele sus-pomenite, s-a în#eles rolul profund liturgic, participativ al cl!dirii

bisericii în via#a curent!, de zi cu zi a cet!#ii, trecând de la stadiul de simplu edificiu

între altele la cel de cl!dire determinant!, de centru al întregii vie#i comunitare. S-a

ajuns la aceste concluzii dup! ce s-a studiat rela#ia pe care arhitectura a avut-o în

primul rând cu desf!"urarea ritualului. Apoi, leg!tura cu ctitorii, comanditarii

edificiilor de cult; de asemenea, s-a pus problema ghildelor "i asocia#iilor de

constructori în toate cele trei perioade ale istoriei Bizan#ului. Este necesar ca toate

acestea s! fie în#elese ca integrare a arhitecturii în epoc!, în scopul de a reconstrui

aceast! leg!tur!, pe cât posibil, între vremea în care tr!im "i arhitectura bisericilor

construite în aceast! perioad!, pe baze liturgice.

Pe lâng! aceast! abordare, apar#inând în principal bizantinologilor americani,

reg!sim, "i la noi, abord!ri în care tratarea edificiului de cult ortodox este f!cut! cu

metode moderne, în special fenomenologice, lipsite de elemente liturgice, în care

biserica ortodox! este tratat! ca templu, ca loc sacru al unei religii oarecare.

Fundamentul lor este unul occidental – Heidegger, Eliade, Norberg-Schulz,

Chomsky, Derrida, Guattari -, indiferent din ce perioad! a sec. XX2. S-a insistat în

primul rând pe rela#ia dintre biseric! (sau templu) "i loc, pe rela#ia dintre om "i

templu ca loc sacru3, pe rela#ia între edificiul de cult "i reprezentativitatea laic!, în

principal na#ionalist!, pierzându-se astfel leg!tura cu elementele liturgice intrinseci

din care cl!direa bisericii este constituit!, "i trecând peste faptul c! arhitectura

bisericii nu poate fi decodificat! decât prin ea îns!"i.

.Plecând din direc#ia bisericii, teologi liturgi"ti au exprimat în lucr!rile lor problemele

pe care le ridic! (sau le poate ridica) spa#iul în care Sfânta Liturghie are loc. Aceste

probleme nu au fost întotdeauna clar exprimate ca apar#inând arhitecturii cl!dirii în

care are loc cultul, ele de multe ori confundându-se cu cele ale simbolicii sau ale

picturii monumentale. Teologii se rezum! la studierea textelor mystagogice "i a

descrierilor edificiilor de cult (ekphraseis), "i a rela#iilor acestor texte cu bisericile la

care fac referin#!, în special din perioada bizantin!. Dar cu toate aceste neajunsuri

privind arhitectura edificiilor de cult, studiile lor ne furnizeaz! o baz! important! de

informa#ii prin care pe de o parte se decodific! func#ionarea cl!dirii bisericii "i, pe

de alt! parte, se faciliteaz! în#elegerea mesajului liturgic pe care arhitectura

acestor cl!diri îl transmite. Aceste dou! pachete de date – cele legate de

"func#ionarea" cl!dirii "i cele referitoare la mesajul liturgic – sunt esen#iale pentru

generarea de c!tre echipele de lucru implicate în construirea bisericilor a formelor

acestui tip de cl!diri. Indiferent de abordarea arhitecturii edificiilor de cult ortodoxe,

fie ea istoric!, morfologic!, liturgic!, – "i indiferent de clasific!rile care rezult! din

ele, aceste lucr!ri sunt determinante pentru în#elegerea limbajului formelor bisericii

ortodoxe. Exist! "i tendin#e concrete spre unificarea domeniilor de lucru ale

arhitec#ilor "i teologilor - meritorii mai ales în încercarea de a deschide perspective

simbolice arhitec#ilor.


Structura lucrãrii

Topologie

Orice spa#iu arhitectural nu poate fi captiv în spa#iul tridimensional cartezian.

Pentru orice spa#iu în care omul tr!ie"te "i se desf!"oar! exist! un num!r mare de

dimensiuni în plus fa#! de cele trei, dimensiuni care îl definesc ca spa#iu aparte,

care-i definesc topologia. Aceast! topologie este ceea ce st! la baza configura#iilor

spa#iale care, instan#iate, formeaz! arhitectura.

Pentru arhitectura bisericii ortodoxe, topologia care

determin! spa#iul ce o caracterizeaz! "i care poate fi

denumit spa!iu liturgic este determinant!.

Dac! i se poate da o scurt! defini#ie, se poate spune

c! spa!iul liturgic este spa#iul în care are loc

întâlnirea între biserica lupt!toare "i biserica biruitoare.

Astfel, spa#iul liturgic, în care are loc întreaga noastr!

via#! ("i mai ales cea care #ine de Biseric!), nu se

rezum! la cele patru dimensiuni ale modernit!#ii, a"a

cum au fost ele definite de la Descartes pân! la

Einstein "i dup!. Aceste patru dimensiuni sunt doar o

parte dintre multele pe care spa#iul liturgic le are. Ele

sunt doar o sec#iune, un subspa#iu al acestuia, la fel

cum este un plan pentru spa#iul tridimensional

cartezian. Ele sunt într-adev!r, pentru a folosi un

limbaj matematic, un sistem liniar independent, dar nu

sunt un sistem de generatori pentru întreg spa#iul.

Sunt necesare, dar nu sunt suficiente pentru a-l defini.

De aceea ele nu pot forma o baz! a acestuia "i de

aceea ele nu sunt suficiente pentru a vorbi despre

spa#iul liturgic. Argumente în acest sens sunt la tot

pasul în Sfânta Scriptur! "i în întreaga literatur!

patristic!.

Acestea furnizeaz! elementele necesare pentru lucrul

în spa#iul topologic în care formele bisericii pot fi cu

adev!rat configurate. Deoarece, chiar dac! aceste

forme pot fi (simplist) în#elese ca forme

tridimensionale, odat! înc!rcate cu suma de dimensiuni pe care aceast! topologie

liturgic! le aduce, schimbarea de sens este inevitabil! "i findamental!. Formele

devin apartenente unui alt spa#iu. Ele nu mai sunt doar simple calote, semicalote,

semicilindri sau alte forme geometrice. Ele ne aduc înainte, în prezen#!, ceea ce

spa#iul liturgic vrea s! ne înf!#i"eze. În acest fel, lucrul Schema Învierii – Sorin Dumitrescu, Noi "i Icoana


cu forme în acest spa#iu se distan#eaz! de cel în spa#iul tridimensional obi"nuit.

Fiecare form!, înc!rcat! cu m!sur! "i pe celelate dimensiuni – cele aduse de

topologia liturgic! – nu se mai rezum! doar la expresia tridimensional!, modern!,

lesne de în#eles; ea se transform!, astfel, în canalul de transmitere al mesajului

unei p!r#i din via#a liturgic! a întregii crea#ii.

Cuprindere

Fundament al topologiei rela#iei iconice dintre biseric! "i Dumnezeu este

cuprinderea.

Dumnezeul nostru nu este “cel mai mare”, cum este de exemplu Allah-ul

musulmanilor. Dumnezeul nostru are o calitate în plus fa#! de cea de

majorant de net!g!duit al lumii. Dumnezeul nostru are în plus fa#! de

infinitatea evident! calitatea de a putea s! fie "i cuprins, m!rginit f!r! a-"i

pierde nimic din nem!rginirea sa. $i în plus chiar "i fa#! de aceast!

posibilitate, are "i voin#a ca pentru noi oamenii s!-"i exercite aceast!

calitate. Iar primul spa#iu pe care a g!sit cu cuviin#! a-I fi s!la" a fost chiar

pântecele Fecioarei pe nume Maria. Pentru a face aceasta, Dumnezeu "i-

a trimis Arhanghelul pentru a ob#ine încuviin#area Fecioarei. Discu#ia, chiar

aprins!, între Maria "i Arhanghel, surprins! incredibil în toate detaliile ei

de iconarul bizantin, este de g!sit în Evanghelia dup! Luca – Luca 1, 26-39.

La vecernia Buneivestiri se cânt!: “

Îmi spui c" voi z"misli pe cel necuprins; dar cum va cuprinde oare,

pântecele meu pe Acela pe Care m"ririle cere!ti nu pot s"-L

cuprind"? - Cortul lui Avraam s" te înve#e pe tine aceasta, a

r"spuns îngerul, care mai întâi a cuprins pe Dumnezeu !i care a

închipuit, Fecioar", de mai înainte pântecele t"u cel primitor de

Dumnezeu.”

Aceast! succesiune ne duce imediat cu gândul la magistrala depozi#ie a

Sfântului Arhidiacon $tefan, Întâiul Mucenic. La procesul care s-a încheiat

prin condamnarea acestuia de c!tre chiar Saul din Tars...

Aici (Fapte 7, 44-56), avem o diagonal! abrupt trasat! prin întreaga

topologie a spa#iului cre"tin, de la “umbra” pe care o reprezint! cortul "i

templul, pân! la deschiderea cerurilor, v!zut! de Sf. $tefan:

“44.P"rin$ii no%tri aveau în pustie cortul m"rturiei, precum orânduise

Cel ce a vorbit cu Moise, ca s"-l fac" dup" chipul pe care îl v"zuse;

45.&i pe acesta primindu-l, p"rin$ii no%tri l-au adus cu Iosua în $ara st"pânit"

de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fa$a p"rin$ilor no%tri, pân" în

zilele lui David,

46.Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu %i a cerut s" g"seasc" un loca%

pentru Dumnezeul lui Iacov. 47. Iar Solomon I-a zidit Lui cas", 48.Dar Cel

Preaînalt nu locuie%te în temple f"cute de mâini, precum zice proorocul:


49. "Cerul este tronul Meu %i p"mântul a%ternut picioarelor

Mele. Ce cas" Îmi ve$i zidi Mie? - zice Domnul - sau care este

locul odihnei Mele? 50.Nu mâna Mea a f"cut toate acestea?"

[...]55. Iar &tefan, fiind plin de Duh Sfânt %i privind la cer, a v"zut

slava lui Dumnezeu %i pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

56. &i a zis: Iat", v"d cerurile deschise %i pe Fiul Omului stând de-

a dreapta lui Dumnezeu!

Dac! se poate spune în vorbe pu#ine, cheia spa#iului bisericii ortodoxe

este în Întrupare. În faptul c! spa#iul poate fi ocupat de Dumnezeu "i îl

poate cuprinde pe Dumnezeu, devenind astfel Spa#iu Liturgic. Iar

pentru ca aceasta s! aib! loc – pentru ca spa#iul s! devin! liturgic –

este esen#ial nu doar ca Dumnezeu s! vrea s! se întrupeze, este

foarte important c! el nu poate face aceasta f!r! acceptul explicit al

omului.

Rela!ia Om – Cosmos – Biseric"

Omul, c!p!tând direc#ie clar! (spre Hristos) – devenind astfel un vector

bine definit, schimb! "i rela#ia pe care o are cu Trupul lui Hristos, care

este Biserica, dar "i rela#ia pe care o are cu lumea pe care a primit-o în st!pânire,

care este cosmosul. Aceast! hot!râre de a deveni vector al dumnezeirii este

denumit! "i îmbr!carea în Hristos. (Gal. 3, 26), cea care are loc la botez, pentru c!

atunci are loc "i intrarea în rela#ie cu El. Aceasta este originea vectorului despre

care vorbeam mai sus. În momentul botezului, omul prime"te pecetea chipului lui

Hristos în el, pentru ca în restul vie#ii sale în trup s! îl fac! tot mai clar, vie#uind tot

mai mult în modelul dat. Acest chip, spune P!rintele St!niloae, este Hristos însu"i

"i în acela"i timp este o rela#ie special!, personal!, unic!, a fiec!ruia cu El. Iar

unirea între om "i Hristos, f!cut! cu singura condi#ie a voin#ei omului (pe modelul

Buneivestiri) este #inta vectorului despre care vorbeam. În acest fel, topologia

liturgic! devine o topologie în care omul nu mai este un simplu punct, unul din

multele, din miliardele de puncte care umplu spa#iul, cosmosul, ci este un vector

orientat.

În#elegerea topologiei spa#iului în care se desf!"oar! arhitectura bisericii ortodoxe

nu poate fi f!cut! altfel decât în în#elegerea importan#ei lucr!rii mântuitoare a lui

Dumnezeu "i a faptului c! aceasta întruchipeaz! asemenea icoanei, cum spunea

Sf. Maxim M!rturisitorul, lumea care L-a g!zduit pe Hristos în timpul vie#ii sale în

trup "i lumea transfigurat! care va urma celei de a doua veniri. Doar în aceste

condi#ii se poate pune problema construirii sau definirii unei topologii care s! poat!

fi cheia explic!rii spa#iului bisericii.

Biserica este icoan! a lui Dumnezeu tocmai prin asem!narea pe care o are cu

acesta, relativ la faptul c! une"te, dând tuturor aceea"i form!, la fel cum

Dumnezeu, ca "i cauz! comun! a tuturor, îi #ine împreun!.

Sf. Arhidiacon $tefan

Sorin Dumitrescu, Noi "i icoana


De asemenea, cum spunea Hugh Wybrew, un renumit teolog ortodox american,

Biserica – cea compus! din suflete mai degrab! decât cea din pietre, este o

imagine a lui însu"i Dumnezeu, pentru c! ea strânge laolalt! oameni c!rora le-a

dat o nou! na"tere prin Sfântul Duh. Biserica f!cut! din pietre, care pentru Sf.

Maxim M!rturisitorul este o icoan! a Bisericii compuse din suflete, este, dintr-un alt

punct de vedere o imagine a lumii care este constituit! din lucruri vizibile "i

invizibile.

Astfel, via#a Mântuitorului pe p!mânt, de la Bunavestire "i pân! la În!l#are, trecând

prin Patimi, moarte "i Înviere, este cea prin care topologia Bisericii devine ontologic

diferit! de topologia spa#iului sacru ce i-a premers. Prin Întrupare, spa#iul Bisericii

Ortodoxe are un caracter sfânt, dep!"ind caracterul sacru al spa#iilor dedicate lui

Dumnezeu construite înaintea ("i de ce nu, "i dup!) ea. Pentru c! sfin#enia este

originar!, în timp ce sacralitatea este o înc!rc!tur! dat! de om.

Sacru Religios

Sfânt Liturgic

Istoric

Un scurt parcurs prin istoria aproape bimilenar! a arhitecturii bisericii ortodoxe

fundamenteaz! în#elegerea topologiei liturgice. Plecând chiar din perioada

preconstantinian!, când se cristalizeaz! forme arhitecturale pentru primirea

cultului, în condi#ii nefavorabile acestuia, cre"tinii au început prin s!vâr"irea

tainelor în spa#ii existente reconfigurate pentru utilizare liturgic!, pentru ca apoi s!

treac! la achizi#ionarea de spa#ii de c!tre comunit!#i "i amenajarea lor pentru acest

scop. Perioada Sf. Împ!rat Constantin Cel Mare înseamn! trecerea, prin

recunoa"terea cre"tinismului ca religie licit!, la arhitectura imperial! "i deschiderea

vistieriei imperiale pentru acest program de arhitectur!. În acela"i timp, se

deschide calea spre în#elegerea "i exprimarea prin arhitectur! a întregii taine

Liturghiei.

Sf. Ioan Hrisostom

Cele dou! func#ii principale pe care s!vâr"irea Liturghiei le-a avut în perioada pre-

constantinian!, cea de adunare a credincio"ilor "i cea euharistic!, sunt descrise de

Sf. Ioan Gur! de Aur în caracterul lor tainic dat de prezen#a la ele, nemijlocit!, a

Însu"i Mântuitorului. $i prin aceast! prezen#! tainic!, Liturghia devine o revelare a

realit!#ilor cere"ti "i în acela"i timp o participare la chiar Cina cea de Tain!:

"Crede#i, dar, c" !i acum este Cina cea de Tain" la care Domnul a mâncat.

Întru nimic nu se deosebe!te aceea de aceasta. Pe aceasta n-o s"vâr!e!te

un om, iar pe cealalt" Hristos, ci El o s"vâr!e!te !i pe aceasta !i pe aceea.

Când îl vezi pe preot c"-#i d" trupul !i sângele Lui, nu socoti c" preotul face


asta, ci c" mâna lui Hristos se întinde spre tine"

De asemenea, "i spa#iul în care ea are loc, "i mobilierul pe care-l folose"te:

"... Masa aceasta este masa aceea de la Cina cea de Tain", întru nimic mai

prejos. N-a f"cut-o pe aceea Hristos !i pe aceasta un om. Nu, ci !i pe

aceasta tot El. Acesta este foi!orul acela unde era El cu ucenicii Lui

atunci."3

În#eleas! astfel, Liturghia devine re-tr!irea patimilor, mor#ii "i Învierii lui Hristos. Dar

în acela"i timp, în acela"i spa#iu, prin tr!irea Învierii lui Hristos, are loc "i pre-tr!irea

Eshatonului. Spa#iul bisericii nu mai este doar spa#iul vie#ii Mântuitorului pe p!mânt

(a"a cum va fi construit ulterior "i a"a cum va fi prezentat mai ales cu ajutorul

programului iconografic) ci devine "i spa#iul în care are loc Învierea de ob"te.

Theodor de Mopsuestia

"Theodor atribuie cel dintâi diferitelor acte ale Liturghiei diverse semnifica#ii",

spunea Hans-Christian Felmy.

Dionisie Areopagitul

Lumina filtrat! prin treptele celor dou! ierarhii – cea bisericeasc! "i cea cereasc!.

Scrierile lui Dionisie sunt magistral reintrepretate ulterior, de c!tre Sf. Maxim în

secolul VII "i Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. XIV, dar ilustrarea lor

spa#ial! este Marea Biseric! de la Constantinopol, Sfânta Sofia (fig. 5). Dac! de la

cei doi Sfin#i P!rin#i aminti#i avem descrieri în text ale Liturghiei în care gândirea lui

Dionisie Areopagitul este de importan#! major!, de la Anthemius din Thralles "i

Isidor din Milet avem expresia Ierarhiilor acestuia în spa#ialitatea Marii Biserici.

Retorica spa#iului acestei cl!diri este magistral!. Jonc#iunea f!cut! de ceea ce ea

ne comunic! între istoria arhitecturii bisericii "i istoria interpret!rii Liturghiei este

deosebit de important!, mai ales pentru studiul spa#iului liturgic. Interpretarea pe

care cei doi arhitec#i (ingineri – %&'()*+,-.) ai Sf. Împ!rat Justinian o dau spa#ial

"i constructiv scrierii lui Dionisie este poate cea mai clar! dovad! a retoricii

liturgice, a unui limbaj spa#ial liturgic care poate transfigura crea#ia de arhitectur!.

Sf. Maxim M"rturisitorul

Liturghia este dup! el o icoan! a lucr!rii mântuitoare a lui Dumnezeu, de la

Întrupare pân! la cea de a doua venire, iar spa#iul bisericii este izomorf

cosmosului, spa#iului în care are loc aceast! lucrare mântuitoare.

Sf. Gherman Patriarhul

Odat! cu Sf. Gherman I, accentul în interpretarea Sfintei Liturghii se mut! spre

în#elegerea simbolic! a acesteia. Are loc o schimbare de în#elegere a Liturghiei,

prin perturbarea caracterului comunitar al acesteia, prin reducerea caracterului

participativ al laicatului "i cre"terea gradului de simbolism al întregului ritual.

Nicolae #i Teodor de Andida

Sec. XI, finalul iconoclasmului, înseamn! "i apari#ia programului iconografic. Aici,

în aceast! leg!tur! strâns! între în#elegerea Liturghiei, ca o sum! a lucr!rii

mântuitoare a lui Hristos, "i interiorul bisericii ca suport al ciclului scenelor


iconografice din via#a Mântuitorului se g!se"te condi#ia crea#iei de arhitectur! a

bisericii ortodoxe. În acest fel, întreaga Liturghie devine un fel de icoan! sau

succesiune de icoane a vie#ii în trup a lui Hristos.

Sf. Nicolae Cabasila

Ia ca centru al întregului s!u demers esen#a celebr!rii euharistice, din acest punct

interpretând liturghia secven#! cu secven#!.

Sf. Simeon al Tesalonicului

Odat! cu Sf. Simeon se încheie, dup! cum am mai spus, "irul autorilor de

comentarii liturgice. Chiar Sf. Simeon nu face altceva decât a pune împreun!

elementele tradi#iei ce i-a premers "i c!reia i-a fost extrem de credincios. Ordinea

"i modul în care acesta se raporteaz! la aceast! tradi#ie sunt independente de

vechimea "i de validitatea datelor pe care le sintetizeaz!. Din acest motiv, scrierea

lui poate fi considerat! ambigu! "i confuz!3, noutatea adus! de ea fiind neglijabil!.

Practic, astfel în#eles spa#iul, în biserica ortodox! nu mai e"ti în spa#iul t!u,

tridimensional, ci intri în spa#iul în care au loc evenimentele înf!#i"ate în fresc! sau

mozaic. Aici este cheia definirii topologiei spa#iului bisericii. Icoana îl integreaz"

pe privitor în spa!iul ei, nu se integreaz", urmând legile unei anumite

geometrii, în spa!iul acestuia.

Gândirea r!s!ritean! nu s-a construit niciodat! disociativ. Nu a existat niciodat!

delimitare între ra#iune "i credin#!.

Astfel, biserica nu descrie spa#iul necreat, acel spa#iu infinit amorf pe care îl caut!

Platon ca fiind originar pentru toate. Biserica se poate bucura de (re)integrarea în

lucrarea lui Dumnezeu, iar aceast! (re)integrare este rela#ia fundamental! pe care

oamenii o au cu Dumnezeu. Lumea exista în mintea lui Dumnezeu chiar înaintea

crea#iei. Topologia acestui spa#iu, creat de Dumnezeu, inexistent înainte, se

transpune, se instituie izomorf peste spa#iul bisericii.

Finalitatea parcursului istoric este în#elegerea faptului c! scopul arhitecturii

ortodoxe este de a crea confuzia împ!rt!"it! prin#ului Vladimir al Kievului de c!tre

solii s!i la Constantinopol:

“nu mai !tiam dac" eram în cer sau pe p"mânt. Pentru c" pe p"mânt

nu exist" a!a o str"lucire sau o asemenea frumuse#e !i nici nu avem

cuvinte ca s" o descriem. $tim doar c" acolo Dumnezeu tr"ie!te printre

oameni iar slujba lor este mai frumoas" decât ceremoniile altor na#ii.

De aceea nu putem uita acea frumuse#e".

Vocabular

Doar prin aceast! topologie poate fi în#eles vocabularul formelor bisericii ortodoxe.

Doar prin înc!rcarea spa#ial! pe care o suit! de simple forme tridimensionale

(paralelipipezi, cilindri, sfere "i transformatele geometrice ale acestora prin simple

omomorfisme) o dobânde"te în urma în#elegerii lor în topologia liturgic! se poate


defini limbajul arhitecturii bisericii ortodoxe. Formele care constituie acest

vocabular nu mai sunt simple forme percepute uzual de omul care nu mai percepe

decât senzorial spa#iul în care tr!ie"te. Odat! înc!rcate cu semnifica#ia liturgic!,

ele pot fi considerate intrate în limbajul bisericii. În acest fel devin elemente din

care se constituie geometria care este atât de caracteristic! arhitecturii bisericii

ortodoxe. Ca participante "i în acela"i timp rezultate din topologia liturgic!, ele

devin ordonatoare atât ale spa#iului pe care-l închid cât "i ale spa#iului ce le

înconjoar!. În acest fel ele sunt determinante pentru situl în care sunt puse în

oper!, pentru locul în care ele sunt edificate. Edificiul bisericii cap!t! astfel o

orientare (cea spre r!s!rit, de unde este a"teptat! a doua venire) "i în acela"i timp

ordoneaz! spre aceast! a doua venire întreg spa#iul locuit ce-l înconjoar! –

începând cu cimitirul ce se afl! împrejurul bisericii "i continuând cu întreg spa#iul

ocupat de comunitatea ce o centreaz!.

Punerea în form! a acestor edificii este f!cut! de împreun! lucrarea

clerului, a ctitorilor "i a me"terilor constructori de biserici. Ace"tia din urm! sunt cei

care sunt st!pâni pe tehnicile "i materialele de construc#ie necesare pentru

edificarea l!ca"elor de cult. Este deosebit de important! rela#ia pe care cei ce

construiesc bisericile o au, atât cu materialele utilizate, cât "i cu tehnicile utilizate.

Construire

Sit.

Rela#ia dintre arhitectura bisericii ortodoxe "i sit nu poate fi abordat! în cheia

dihotomiei sacru – profan. Nu poate fi altfel abordat! decât în cheia înnoirii. Exist!

astfel o independen#! a amplas!rii bisericii fa#! de loc. Independen#a aceasta a

fost ob#inut! de Hristos, prin Întruparea "i Învierea Sa. El a transformat radical

rela#ia omului cu locul, pentru c! a redefinit din temelii omul însu"i. Pentru aceasta

avem explica#ia necesar! la Sf. Apostol Pavel (2 Cor. 16-18): “16. De aceea, noi

nu mai %tim de acum pe nimeni dup" trup; chiar dac" am cunoscut pe Hristos dup"

trup, acum nu-L mai cunoa%tem. 17. Deci, dac" este cineva în Hristos, este f"ptur"

nou"; cele vechi au trecut, iat" toate s-au f"cut noi. 18. &i toate sunt de la

Dumnezeu, Care ne-a împ"cat cu Sine prin Hristos %i Care ne-a dat nou" slujirea

împ"c"rii.”

În acest fel, locul în care se afl! biserica nu mai este un loc sacru în în#elesul ce ne

vine de la Rudolf Otto sau de la Eliade. Rela#ia lui cu legendele sau riturile de

întemeiere de exemplu, dar "i cu celelalte elemente necre"tine, nu este una

concludent! "i nici fertil! pentru studiul limbajului arhitecturii bisericii, pentru c! pur

"i simplu rela#ia dintre loc "i ar!tarea zeului nu mai intereseaz!. Devine esen#ial!

îns! capacitatea bisericii de a-l face pe om s! se închine Celui "tiut - “noi ne

închin!m C!ruia /tim” (Ioan 4, 22). V!zut! astfel, biserica într-un anumit loc nu mai

este întâlnirea seac! între om "i zeu, devenind locul în care omul poate deveni

dumnezeu.


Exist! mai multe moduri de alegere a locului pentru construirea unei biserici

"i se analizeaz! clasific!ri de multe feluri ale acestor alegeri. Dar prezen#a bisericii

într-un anumit loc nu este dat! deloc de o necesitate de ordin 'sacru'. Evident,

exist! – "i nu sunt pu#ine – întemeieri de biserici care au la baz! cel pu#in o

teofanie. Sunt multe biserici construite de cuvio"i c!rora prin viziuni li s-a ar!tat

unde urmeaz! a se contrui sfinte l!ca"e. Ceea ce este foarte important pentru

aceste viziuni "i pentru întemeierea bisericilor nu este neap!rat întâlnirea dintre om

"i zeu, ci faptul c! aceast! întâlnire a contribuit la îndumnezeirea omului în cauz!,

într-un fel saul altul.

Orientare.

Este bine"tiut c! orientarea bisericii se face cu altarul spre r!s!rit. Orientarea pe

aceast! direc#ie este f!cut! în a"teptarea celei de-a doua veniri a Mântuitorului.

Aceasta este – ca de altfel tot ceea ce #ine de spa#iul liturgic – icoana orient!rii

întregii lucr!ri a lui Dumnezeu. Crea#ia lumii nu a fost f!cut! de El f!r! un sens,

f!r! un scop precis. Scopul final al întregii lumi create este împ!rt!"irea de

Dumnezeu, participarea tuturor lucrurilor la comuniunea de El. Dumnezeu este,

a"adar, pe lâng! creator, ini#iator "i scopul final, #inta la care tind toate cele create

de El. Iar lumea este orientat! spre lumin!, spre izvorul ei. Icoana acestui izvor

este r!s!ritul, sursa luminii fizice pe p!mânt.

Prin c!dere, omul a pierdut aceast! direc#ie. Profe#ii "i drep#ii Vechiului Testament

au fost cei care au p!strat 'direc#ia' mersului lumii spre venirea lui Hristos. Dup!

venirea Mântuitorului – Bunavestire, Na"terea, moartea "i Învierea Sa – eveniment

care a avut loc în acest timp "i în acest spa#iu – mersul lumii este (din nou) orientat

spre comuniunea cu Dumnezeu, cea care va avea loc la Parusie, la cea de-a doua

venire. Astfel, Biserica – trupul lui Hristos, creat! la Cincizecime, reorienteaz!

crea#ia spre Dumnezeu. Spre Dumnezeu, la a doua Sa venire. Aceast! a doua

venire va avea loc dinspre R!s!rit.

Orientarea bisericii este dat! de fapt de raportul dintre naos "i altar ca icoan! a

raportului dintre chip "i asem!nare, dintre om "i Dumnezeu. Sf. Maxim

M!rturisitorul ne explic! aceast! rela#ie dintre naos "i altar. Bisericii îi este dat!

orientarea tocmai de aceast! mediere între chip "i asem!nare înf!#i"at! iconic prin

raportul dintre naos "i altar. Altarul, icoan! a lui Dumnezeu, nu poate fi decât în

direc#ia din care Acesta ni se face v!zut. Naosul, icoan! a lumii create, ca altar în

poten#! nu poate fi orientat decât c!tre altar. Rela#ia aceasta dintre necreat "i creat

este în realitate izvorul oric!rei arhitecturi biserice"ti. Se poate vorbi astfel de o

orientare nu doar a cl!dirii bisericii (în care 'cl!dire' este sbstantiv) ci "i una a

cl!dirii bisericii ca ac#iune. Pl!smuirea formei de c!tre arhitect trebuie realizat! în

deplin! con"tien#! a existen#ei iconice în aceast! ac#iune a chipului crea#iei lui

Dumnezeu.


Me#teri, tehnici #i materiale

Cu materialele, pentru c! folosirea lor nu este (doar) la latitudinea acestor me"teri.

Pentru c! folosirea lor pentru ridicarea l!ca"ului de cult ortodox este f!cut! în

în#elegerea rostului în care ele au fost l!sate de Dumnezeu pe p!mânt. Este "i aici

înc!rcarea multidimensional! pe care am adus-o în aten#ie la definirea topologiei.

Semnifica#iile pe care materialele le au în construirea bisericii, sunt mult mai multe

"i mult mai bogate decât în lumea laic!. Înc!rcarea lor cu semnifica#ii, a"a cum

este "i precizat! de H. Yannaras, pentru folosirea lor în construirea de biserici, ne

impune s! le acord!m o aten#ie deosebit!, ele fiind imaginea lucr!rii lui Dumnezeu,

mai mult decât simple resurse ale lucr!rii de construire.

În arhitectura bisericii ortodoxe materialul este în acest fel transfigurat. Arhitectul

bizantin în#elege materialul altfel decât cel occidental. În timp ce al doilea impune

materialelor ra#iunea pe care el urm!re"te a o edifica1, ignorând astfel deplin "i

inten#ionat orice posibil! ra#iune interioar! ar avea materialul, arhitectul bizantin

urm!re"te tocmai ra#iunea interioar! a materialului, ra#iune pe care el nu o ascunde

ci o prezint! în biseric!, o arat! capabil! "i preg!tit! pentru transfigurarea pe care

participarea la biseric! o presupune.

Iar în acest mod de utilizare a materialelor "i a tehnicilor de construc#ie g!sim o

bun! parte din fundamentarea limbajului pe care îl c!ut!m. Pentru c! ceea ce este

important în toate componentele limbajului arhitecturii bisericii ortodoxe este nu

neap!rat modul în care expresiile în acest limbaj sunt formulate, edificate, ci faptul

c! ele transmit un mesaj liturgic, prin topologia lor exprimat! în formele volumelor

"i spa#iilor care le definesc. Mai profund, întreaga metamorfoz! a acestor spa#ii "i

volume este "i ea îns!"i un act liturgic, lucrând cu elemente de acest fel "i având

ca scop o expresie liturgic!.

Geometrie.

Tehnicile "i algoritmii pe care me"terii constructori de biserici ("i nu doar cei

bizantini) le au de urmat pentru edificarea l!ca"elor de cult sunt foarte clare "i

simple. Ele au fost prezentate în cursul lucr!rii. Ceea ce este foarte important îns!

este caracterul central pe care schema quadraturii, schema uzual! pe care

bisericile ortodoxe au fost construite la cump!na dintre primele dou! milenii. Prin

acest caracter central, schema constructiv! este în armonie cu întregul plan al

bisericii "i de asemenea cu întregul mod de alc!tuire liturgic. Geometria bisericii

este astfel constituit! ca gramatic! a limbajului bisericii.

Schema care este prezentat! exhaustiv aici are, în ciuda unei simplit!#i

debordante, o înc!rc!tur! de con#inut de o densitate covâr"itoare. Ea este

concentrat! în schema preluat! de la Sorin Dumitrescu "i dezvoltat! în

suprapunerile ei peste planurile "i sec#iunile bisericilor centrale ale m!n!stirilor din

Sf. Munte Athos.

Construirea me"terilor bizantini avea ca scop exprimarea coborârii cerului pe


p!mânt. Dup! cum am v!zut, întreaga schem! a

bol#ilor în cascad! exprim! acest lucru. De multe ori

me"terii erau ajuta#i de revela#ie în acest demers.

Centralitatea lui Dumnezeu, înainte de a fi exprimat!

prin sistemul de boltire, caracteristic, era exprimat!

prin schemele de construc#ie. $i înainte de a se afla în

schemele constructive, se afla în modul în care

me"terul vedea lumea, dup! cum afl!m în povestea

bisericii Sf. Fotini din Sparta, construit! de Sf. Nikon în

sec. X, a"a cum ne-o relateaz! Robert Ousterhout.

Centralitatea lucr!rii, prezen#a lui Dumnezeu în

mijlocul ei, este esen#ial! pentru toate fazele. Ea

domin! ca 'regul! de compozi#ie' întreg demersul, nu

doar rezultatul s!u.

F!r! a crede acum c! toate bisericile sunt construite

dup! planuri trimise din cer, de inspira#ie divin!, este

bine s! ne orient!m spre geometria care era

construit! in situ de me"teri, cu ajutorul sforilor "i

pietrelor – singurele “unelte” pe care me"terul bizantin

le avea la dispozi#ie pentru ceea ce atunci se numea

“proiectare”.

Concluzia este c! în Bizan# arta construirii avea un cu

totul alt demers decât în occidentul care-i era

contemporan. Ra#ionalitatea nu era pre#uit!.

Construirea bizantinilor era f!cut! prin imitare "i

aproximare, mai pu#in decât prin norma dat! de

propor#ii. Bizantinii urm!reau logica arhitectural!, nu

pe cea geometric!. Logica arhitectural! era

fundamentat! teologic, pe când cea geometric! era

prin natura ei ra#ional!/ra#ionalist!. Tocmai din acest

motiv trecerea în revist! a modurilor de construc#ie a

fost foarte fugar!, pentru c! ele sunt statutate

conjectural, iar cercet!rile din ultimul deceniu le

infirm!.

Gramatica

Prin aceste tehnici se definesc spa!iile din care este

constituit! biserica, prin ele se construie"te gramatica

prin care elementele de vocabular sus-pomenite sunt articulate. Pe baza acestui

limbaj, definit ca articulare între vocabular "i gramatic!, se determin! configurarea

spa#ial!, atât interioar! cât "i exterioar! a bisericii. Rela#ia lor este f!cut! în baza

morfismelor care definesc topologia spa#iului liturgic. Cele trei spa#ii definitorii


pentru biseric! – pronaosul, naosul "i altarul – sunt întruchip!ri ale vie#ii cre"tinului

– pronaosul pentru via#a prebaptismal!, naosul pentru nevoin#a omului îmbr!cat în

Hristos, iar altarul este întruchiparea Împ!r!#iei Cerurilor. Asem!n!tor este "i

demersul pentru construirea bisericii, a"a cum a fost el prezentat în lucrarea de

fa#!. Topologia este partea preg!titoare, care asemenea catehezei este cea în care

este în#eleas! întreaga spa#ialitate a bisericii. Vocabularul, în

baza topologiei este paleta de forme în care are loc expresia în

limbajul arhitecturii bisericii ortodoxe. Gramatica este rezultatul

aplic!rii liturgice a în#elesurilor spa#iilor "i volumelor în arta

construirii, pentru ca rezultatul s! fie cu adev!rat întruchiparea

Împ!r!#iei. Aceast! gramatic! nu poate fi definit! "i nici utilizat!

decât în urma însu"irii elementelor liturgice – cele care au definit

topologia spa#iului bisericii.

Exprimarea prin modelare 3D / CAD

Toate acestea au fost exprimate prin implementarea în

programele de calcul propuse ca aplica#ie la prezenta lucrare, a

algoritmului care st!tea la baza construirii bisericilor în perioada

bizantin! post-iconoclast!.

Este neap!rat necesar a preciza c! aceast! lucrare nu a fost

realizat! cu gândul de a oferi un panaceu universal pentru

construirea de biserici ortodoxe. Inten#ia care a c!l!uzit întreaga

ei alc!tuire a fost de a prezenta ca determinant! în#elegerea

spa#iului înaintea configur!rii lui creatoare, iar, în urma acestei

în#elegeri, folosirea uneia din tehnicile consacrate in vechime

pentru a pl!smui, creator, spa#ii care s! fie cu adev!rat

participante la Liturghie ca aducere a Cerului pe p!mânt.

Schema quadraturii este doar o întruchipare a acestui algoritm.

Folosirea ei în bisericile centrale ale m!n!stirilor athonite, atât

pentru construirea planurilor cât "i pentru construirea eleva#iilor,

a fost un motiv suficient de puternic pentru a o considera

important!. Ceea ce nu poatre însemna c! este singura schem!

ce st! la baza construirii de biserici. Sunt foarte multe l!ca"uri de

cult – "i la noi în #ar! se poate spune c! sunt majoritatea – care

nu o respect!, fiind construite cu alte modalit!#i de lucru. Faptul

c! a fost aleas! pentru studiu "i implementare este totu"i

apropierea ei de topologia liturgic! definit! de P!rin#ii Bisericii

primului mileniu.


Concluzii

Doar prin topologia liturgic! poate fi în#eles vocabularul formelor bisericii ortodoxe.

Doar prin înc!rcarea spa#ial! pe care o suit! de simple forme tridimensionale

(paralelipipezi, cilindri, sfere "i transformatele geometrice ale acestora prin simple

omomorfisme) o dobânde"te în urma în#elegerii lor în topologia liturgic! se poate

defini limbajul arhitecturii bisericii ortodoxe. Formele care constituie acest

vocabular nu mai sunt simple forme percepute uzual de omul care nu mai percepe

decât senzorial spa#iul în care tr!ie"te. Odat! înc!rcate cu semnifica#ia liturgic!,

ele pot fi considerate intrate în limbajul bisericii. În acest fel devin elemente din

care se constituie geometria care este atât de caracteristic! arhitecturii bisericii

ortodoxe. Ca participante "i în acela"i timp rezultate din topologia liturgic!, ele

devin ordonatoare atât ale spa#iului pe care-l închid cât "i ale spa#iului ce le

înconjoar!. În acest fel ele sunt determinante pentru situl în care sunt puse în

oper!, pentru locul în care ele sunt edificate. Edificiul bisericii cap!t! astfel o

orientare (cea spre r!s!rit, de unde este a"teptat! a doua venire) "i în acela"i timp

ordoneaz! spre aceast! a doua venire întreg spa#iul locuit ce-l înconjoar! –

începând cu cimitirul ce se afl! împrejurul bisericii "i continuând cu întreg spa#iul

ocupat de comunitatea ce o centreaz!.

Implementarea topologiei liturgice în gramatica "i în programul propus nu este

altceva decât utilizarea unor tehnici contemporane nou! pentru a construi ceea ce

bizantinii au pus la punct acum mai bone de o mie de ani. Prin aceasta nu am

urm!rit decât s! actualiz!m, în capacit!#ile zilelor noastre, a modului de construire

bizantin; s! prezent!m, în tehnologia zilelor nonastre ceea ce me"terii bizantini

realizau cu o mân! de pari "i un ghem de sfoar!. $i prin aceasta s! deschidem

calea spre a defini forme care s! r!spund! topologiei spa#iului liturgic, s! poat!

participa la Liturghia bizantin!, indiferent în care din pu#inele forme consacrate, dar

care, realizabile fiind în tehnologiile zilelor noastre, s! se constituie în expresia

timpului nostru în limbajul formelor arhitecturii ortodoxe.

.

Arhitectura r!mâne ortodox! atâta timp cât ea se raporteaz! ortodox

la spa#iul "i la materia din care este realizat!.

Limbajul formelor bisericii ortodoxe · 2011. 6. 23. · apreciem de ce ele sunt a"a cum sunt, de...

Documents

Transcript of Limbajul formelor bisericii ortodoxe · 2011. 6. 23. · apreciem de ce ele sunt a"a cum sunt, de...