ADOLESCENT XXI

Orice sfârșit e-un început

...după cum spune un cunoscut șlagăr.

Titlul este în mod special valabil, în această

perioadă, pentru absolvenții claselor a

douăsprezecea, care sunt, ca atâtea alte

generații înaintea lor, la o răscruce de drumuri:

între dorul de a mai fi copii și setea de a deveni

adulți.

Noi... cum am fost, așa rămânem: în

așteptarea unor noi copii, unor generații

proaspete, al căror lut să-l modelăm, cu

delicatețe, în palmele noastre, și-apoi să-l

facem pasăre, să-i suflăm pe sub aripi,

înălțând-o.

Tineri frumoși, pășiți pe drumul vostru

drepți, siguri, încrezători! ... căci sunteți ca

puful de păpădie, suflat în patru vânturi...

Colectivul de redacție

30 exemplare

Preţ: 3 lei

Revista elevilor de la

Liceul Tehnologic

Costeşti-Argeş Str. Pieţii, nr. 8

Tel./fax: 0248-672538

www.liceultehnologic.info

Anul XIII, nr. 3 (34)

Iunie 2016

ISSN 2068 – 021X

Colectivul de redacţie:

Profesori: Coordonator - Mureşan Georgeta – Monica Editori - Stan Ştefania, Ghițulescu Daniela, Constantin Zenovia – Veronica

Corectură și tehnoredactare - Mureşan Georgeta – Monica, Stan Ştefania

Elevi: Bosoiu Ionela (XII C), Căpraru Florinel Ionuț (X C), Chiriță Mihaela (XII B), Dumitru Ionuț

Dănuț (XI B), Gheorghe Larisa Denisa (XI A), Jitcu Daniel (XII A), Rădoi Alina Georgiana (IX A).

Mulţumim pentru colaborare domnului profesor Barbu Grigore

Responsabilitatea pentru conţinutul

materialelor publicate revine autorilor.

30 exemplare

Distribuită gratuit

http://www.liceultehnologiccostesti.ro/http://www.liceultehnologiccostesti.ro/

2

Amintiri ...

Trecerea anilor nu ne face bătrâni, ne face doar mai înţelepţi. Şi, pentru că

experienţa adunată într-o viaţă petrecută la catedră trebuie împărtăşită, l-am rugat

pe domnul profesor Barbu Grigore să ne spună cu ce gânduri începe noua etapă a

vieţii, aceea de pensionar.

Reporter: Ce v-a determinat să îmbrățișați

cariera de profesor ?

Barbu Grigore: M-am născut în anul 1950, în

satul Broșteni, oraș Costești, într-o familie cu

patru copii: trei fete și un băiat. Era o familie de

oameni muncitori, care se ocupa, în special, cu

agricultura.

Tata avea 4 clase primare, iar mama a

făcut 4 ani de liceu, pe care nu l-a terminat – din

cauza războiului a fost retrasă de părinți de la

școală.

În primii ani de școală învățam destul de

bine, dar nu scriam frumos, nu eram talentat la

desen și la muzică, în schimb excelam la sport și

la matematică. Cele trei surori ale mele erau mai

silitoare (cam tocilare), eu mă preocupam mai

puțin de învățătură, dar aveam rezultate mai bune. În timpul liceului, m-am hotărât să

mă fac profesor, dar mai mult înclinam către profesor de sport. Când am terminat eu

liceul, în cadrul Institutului Pedagogic din Pitești nu exista Facultate de Sport și

atunci am optat pentru matematică.

R.: Ce vă amintiți despre debutul dv. în învățământ ?

B.G.: La terminarea facultății am fost repartizat în județul Vrancea, comuna

Tănăsoaia, în județul Argeș fiind doar un singur post de matematică.

La început am fost dezamăgit de această repartiție, dar cu timpul m-am adaptat,

pentru că eram un colectiv numai de tineri și ne înțelegeam foarte bine. După doi ani

m-am mutat în județul Argeș, în comuna Băiculești, sat Aluniș, într-o școală cu foarte

puțini copii, dar foarte silitori, câțiva dintre ei fiind acum ingineri, doctori și chiar

primarul actual al comunei Băiculești.

R.: Care considerați că este punctul dv. forte ca dascăl ?

B.G.: Deși în primii cinci ani de învățământ am fost departe de familie, m-am

integrat în colectivele de cadre didactice și de tineri – elevi sau alți tineri din

localitate – cu care practicam diferite sporturi: tenis de masă, șah, fotbal, săniuș.

Ca profesor am încercat să lucrez cu toți elevii, nu i-am desconsiderat pe cei

mai slabi, am insistat pe cunoștințele de bază, am căutat să fiu echilibrat în aprecierea

notelor și consider că am fost apreciat de colectivele de elevi cu care am lucrat.

3

R.: Ce întâmplare v-a impresionat cel mai mult de-a lungul carierei ?

B.G.: În cariera de profesor întâlnești evenimente deosebite foarte multe – pe mine

m-au impresionat foarte mult două. Primul a fost atunci când m-am transferat din

Vrancea în Argeș și am mers în timpul verii la școala din Aluniș. Am coborât din tren

în gară la Băiculești, după care am plecat pe jos spre Aluniș. Am mers 11 km și am

fost tare dezamăgit văzând cât drum trebuia să parcurg. Dar după ce a început școala,

m-am obișnuit și pot spune că în cei trei ani cât am lucrat acolo m-am simțit bine în

colectivul de cadre didactice și în mijlocul copiilor.

Totuși, cel mai important eveniment pe care l-am trăit în cariera de dascăl, a

fost atunci când am fost numit director coordonator la Școala Suseni. S-a făcut o listă

cu trei propuneri, printre care m-am aflat și eu, deși nu eram de acord să fiu director

și nici nu eram membru de partid. Cei care au făcut lista mi-au spus că trebuie să fie

trei nume pe listă și că nu o să fiu eu director. Deși fiecare dintre ceilalți doi colegi de

pe listă doreau să fie directori, cei de la Primărie m-au propus pe mine. În noaptea în

care am aflat că voi fi director, nu am dormit deloc, pentru că înaintea mea fusese un

director foarte sever și eu nu puteam să fac ceea ce făcuse el. Am fost numit director

pentru că profesorii și învățătorii de la cele 7 școli din comună nu mai suportau să

lucreze cu acel director.

R.: Ce părere aveți despre elevii din zilele noastre și ce sfaturi ați da profesorilor

debutanți ?

B.G.: Referitor la elevi, consider că un procent de 15-20% sunt conștiincioși, se

gândesc la viitorul lor și se pregătesc sistematic, iar marea majoritate a elevilor nu

sunt interesați de școală, vin la școală mai mult să se distreze, să se simtă bine. Din

păcate, nici unii profesori mai tineri nu sunt implicați în mod serios în activitatea de

dascăl. Nu sunt corecți în evaluare, nu lucrează cu toți elevii din clasă, nu se impun în

păstrarea disciplinei și ordinii. Totuși, numărul acestora este mic și cred că marea

majoritate e celor din jur îi va schimba în bine.

R.: Cu ce gânduri încheiați cariera de profesor ?

B.G.: În cei 44 de ani de învățământ, care au trecut prea repede, am încercat să fiu cât

mai înțelegător, atât cu elevii, cât și cu părinții. Am fost 16 ani director și cred că cei

care au fost în preajma mea nu au constatat că funcția mi-a schimbat felul de a fi. Mă

bucur când mă întâlnesc cu foști elevi și aceștia vin spre mine cu zâmbetul pe buze,

ceea ce spune că i-am ajutat atunci când au fost elevi.

Am fost implicat, în cadrul orașului, în activități sportive, artistice și sociale,

fiind apreciat de autorități și de oamenii din oraș. Permanent am

fost în mijlocul tinerilor, deși am o vârstă destul de înaintată. Cea

mai mare pasiune a mea a fost fotbalul, de care nu pot să mă

despart nici acum. Am jucat și foarte mult șah, table, remi.

Pe tot parcursul vieții am fost ajutat de soția mea, care are

un temperament diferit față de al meu, și astfel ne-am completat

unul pe celălalt.

Interviu realizat de Gheorghe Larisa Denisa (XI A)

4

Gândurile absolvenţilor – Promoţia 2016

Numele meu este Chiriţă Mihaela, sunt în

clasa a XII-a B şi ce vă voi scrie mai jos nu

sunt doar cuvinte puse pe hârtie, ci sunt

sentimentele noastre din suflet pentru aceşti

patru ani de liceu. Anii de liceu reprezintă cea

mai importantă etapă din viaţa unui copil. Aici

ne-am creat o a doua familie, doamna dirigintă

ne-a ţinut loc şi de mamă şi de tată, ne-a dat

sfaturi bune şi, în ciuda faptului că ne cicalea,

ea făcea asta pentru binele nostru.

Colegii, şi ei au ţinut, la rândul lor, loc de fraţi şi surori, şi

întotdeauna au existat mici conflicte între noi, dar niciodată nu au existat

fraţi care să nu se certe, nu-i aşa?

Domnii profesori ne-au ajutat foarte mult, am învăţat foarte multe

de la dumnealor. Relaţia profesor-elev este o influenţă majoră, deoarece

elevii petrec foarte mult timp în şcoală, profesorii sunt un sprijin în viaţa

unui elev, datorită muncii pe care o depun, ajutându-i pe elevi să aleagă

drumul potrivit.

Îmi va fi dor de doamna dirigintă, de chiulurile care le făceam

împreună cu colegii şi se mai găsea câte unul care să se întoarcă înapoi, îmi

va fi dor în special de colegii mei care la bine şi la greu mi-au fost alături.

Datorită acestei etape numite "liceu", mi-am făcut foarte mulţi prieteni şi

cred că şi după ce se va termina liceul vom rămâne prieteni.

Chiriță Mihaela (XII B)

Pentru majoritatea dintre noi, cei mai frumoşi ani din viaţă au fost

cei din liceu. Prieteni noi, complicitate la bune şi la rele, proiecte comune,

„burta pe carte” pentru îndreptarea notelor proaste, copiatul la teste,

chiulitul în gaşcă, simpatii sau antipatii pentru profesori şi multe altele.

(continuare în pag. 5)

5

(urmare din pag. 4)

Toate au făcut parte din viaţa noastră şi

ne-au oferit momente de neuitat.

E incredibil cât de repede trece timpul şi

cum, dintr-o singură clipire, timpul schimbă, în

oameni mari, nişte copii.

Clasa a noua – o dulce şi tânără amintire,

eram nişte boboci care urmau să descopere

scopul vieţii. Despre clasa a zecea ar fi poate mai

multe de zis, îmi închid acum ochii şi pentru o

clipă pătrund din nou în atmosfera pauzelor şi a orelor în care toţi ne

ajutam unii pe alţii, aveam teste şi totuşi nu eram niciunii pregătiţi, dar

riscam şi ne ajutam unii pe alţii, chiar dacă asta însemna de multe ori ca

unul dintre noi să se aleagă cu vreo notă mică, eram un grup de tineri

îndrăzneţi.

Clasa a unsprezecea a fost clipa în care simţeam că ne răcim unii de

alţii, însă odată cu începerea clasei a douăsprezecea, am realizat că tot ce

părea să ne facă distanţi unii de alţii a fost doar o părere, era incredibil,

cel mai frumos an al vieţii mele a fost clasa a douăsprezecea. Vedeam şi în

ochii profesorilor un mic regret pentru trecerea timpului.

Cei care nu au nicio amintire frumoasă din liceu se mint pe sine, îşi

mint sufletul, nu există om care să nu aibă o mică amintire. Cei mai

minunaţi patru ani din viaţa unei alte generaţii s-au încheiat odată cu

festivitatea de absolvire de anul acesta.

Jitcu Daniel (XII A)

6

7

Gânduri de final de liceu

Pe căile destinului am pornit la drum,

Am să vă zic ceva înainte de rămas-bun,

Poate vă va ridica gândul la un alt nivel,

Poate o faceţi şi voi, dar într-un alt fel.

Oricum ar fi, trebuie să ştii

Că vremuri ca-n liceu nicicând nu vei mai găsi

Şi după ani îţi vei aminti

De profesori şi colegi,

După amintiri începi să alergi.

Că veni vorba de profesori,

Cum aş putea s-o uit pe profa ce mi-a predat româna,

Peste 20 de ani am să-i zic săru’mâna,

Sau pe profesorul de mate,

Care în fiecare an ne-a trecut mai mult cu mila.

Sau de profa de biologie

Ce ne-a arătat cum suntem formaţi,

Deşi noi am rămas tot dezinformaţi,

(continuare în pag. 8)

8

(urmare din pag. 7)

Şi de alţi profesori mai răi sau mai buni,

Ne vom aminti cu drag,

Peste ani sau luni.

Şi acum la final

Să ciocnim încă un pahar

De voie-bună,

Haide, luaţi-vă de mână

Pentru ultima dată.

Ani de liceu,

Îmi voi aminti mereu,

Uneori a fost mai bine,

Alteori mai greu,

O să-i păstrez pe toţi în albumul meu.

Şi, poate, drumurile noastre toate

Se vor întâlni odată

Şi o s-o facem iarăşi lată,

Ca de fiecare dată.

Rămas-bun, drag liceu şi dragi profesori şi colegi!

Culeasă de Bosoiu Ionela (XII C)

Rămas-bun, adolescentă!

Patru ani ca patru clipe,

Patru file-n cartea vietii ,

Am sfârșit un nou capitol,

Din volumul tineretii.

Rămas-bun, adolescentă,

Ai să îmi lipsești, liceu,

Lumea asta-i trecătoare,

Și cu ea mă trec și eu.

Mă așteaptă viitorul,

Însă chiar de-ar fi să plec,

Timp de-o lacrimă de-adio

Vreau cu voi să mai petrec.

Un ochi rîde, altul plânge,

Fericit zâmbesc amar

Aș zbura spre idealuri

Aș mai sta un an măcar.

Culeasă de Bosoiu Ionela (XII C)

9

Concursul Judeţean MENTORI ŞI DISCIPOLI

În data de 30.03.2016, în cadrul Liceului Tehnologic Costeşti a avut loc cea de-a doua ediţie a

concursului judeţean Mentori şi discipoli, concurs avizat de Inspectoratul Şcolar Argeş. Această

activitate a fost organizată de doamnele profesoare Grecu Maria şi Dragomir Diana şi a avut drept

scop îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ din şcolile partenere.

Concursul pentru elevi a fost organizat pe nivel de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial,

liceal), tema a fost la alegere, iar elevii au putut participa cu lucrări la una din secţiunile:

1. Creaţie literară (poezie, compunere, proză, text dramatic); 2. Creaţie plastică (pictură, desen, grafică şi colaj); 3. Prezentări PowerPoint.

La acest concurs, pe lângă elevii din liceul nostru, au mai participat cu lucrări şi elevi de la

următoarele unităţi de învăţământ: Şcoala Gimnazială Nr.1 Costeşti, Liceul Teoretic Costeşti,

Colegiul Tehnic Dimitrie Dima Piteşti, Liceul Tehnologic Astra Piteşti, Colegiul Tehnic Armand

Călinescu Piteşti şi Şcoala Gimnazială Mircea Eliade din Piteşti. Toate lucrările participante au fost

apreciate de către juriu, iar cele mai bune au primit premiile I, II, III şi menţiuni.

O parte din aceste lucrări sunt expuse şcoală.

De asemenea, cu această ocazie elevii clasei a X-a C, îndrumaţi de doamna

profesoară Grecu Maria au prezentat un moment artistic, interpretând fragmente

din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici, din romanul Enigma Otiliei de

George Călinescu sau din basmul cult Harap-Alb al lui Ion Creangă.

Consider că participarea noastră, a elevilor la astfel de concursuri judeţene este

importantă, deoarece ne formăm o atitudine pozitivă faţă de şcoală prin

implicarea în activităţi educative şi cultural-artistice.

Căpraru Florinel Ionuț (X C)

10

Simpozionul “Creativ, frumos și util” desfășurat în

săptămâna Școala Altfel – Să știi mai multe, să fii mai bun!

a constituit pentru noi, elevii Liceului Tehnologic Costești,

încă o provocare, o oportunitate de a ne pune la încercare

abilitățile, imaginația și creativitatea prin participarea la

concursul de prezentări PowerPoint și la concursul de

aranjamente florale.

Concursul de aranjamente florale, desfășurat în

cantina liceului, a reunit sub același țel - acela de a crea

aranjamente cât mai frumoase - elevi din mai multe licee și

școli generale, care animați de gingășia și fragilitatea

florilor, cu voia bună specifică unei astfel de activități, cu

încredere în forța echipei, și-au demonstrat măiestria, realizând aranjamente deosebit de frumoase,

care au pus la grea încercare juriul menit să ierarhizeze – chiar și așa, noi am reușit să convingem

juriul, care ne-a acordat locul I.

Gheorghe Larisa Denisa (XI A)

Dumitru Ionuț Dănuț (XI B)

11

Sâmbătă, 28 mai 2016, s-a desfășurat, în cadrul liceului nostru,

simpozionul regional „Meseria – brățară de aur”, cu scopul de a

promova dialogul și comunicarea între elevi, profesori și alți specialiști

în domeniu, din instituții și județe diferite.

Elevii participanți, îndrumați de cadrele didactice, au realizat

activități practice și activități de laborator, în școală sau la diferiți

agenți economici, pe care le-au prezentat apoi, în cadrul simpozionului,

sub formă de referate, colaje, desene, machete, prezentări PowerPoint.

Am rămas impresionată de numărul mare de lucrări participante.

Și eu, împreună cu colegul meu Petrică Cosmin, am participat

cu o prezentare PowerPoint, „Automobilul viitorului”, și trebuie să recunosc faptul că am avut mari

emoții, dar am reușit să le depășesc și pot spune, fără să mă laud, că m-am descurcat bine.

Mă bucur că am participat la acest simpozion, am învățat multe lucruri, deoarece au fost

elevi din alte școli care au avut diverse prezentări despre lucruri noi și interesante. Mi-a făcut

placere să particip și sigur voi mai participa și pe viitor la alte simpozioane.

Rădoi Alina Georgiana (IX A)