"Marele Băiat de Cartier" (fragment) - un roman de Kiki Vasilescu

7/27/2019 "Marele Băiat de Cartier" (fragment) - un roman de Kiki Vasilescu

http://slidepdf.com/reader/full/marele-baiat-de-cartier-fragment-un-roman-de-kiki-vasilescu 1/20



2013



© 2013 Kiki Vasilescu© 2013 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie

Este interzisă reproducerea totală sau parțială a textelor ără acordul deținătorului de drepturi de autor.

Herg Benet PublishersStr. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România [email protected]

Copertă: © 2013 Te Spartan Bureau

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VASILESCU, KIKI

Marele băiat de cartier / Kiki Vasilescu. Bucureşti : Herg Benet, 2013

ISBN 9786068335681

821.135.131

ipărit în România



Marele Baiat de Cartier

Kiki Vasilescu

- roman -

- cu participarea unor personaje dintr-un roman de Marin Preda -



Kiki Vasilescu sa născut în 1976. A studiat losoa la Universitatea din București și a urmat un mas

ter în științe politice la Central European University (CEU), Budapesta. Continuă cu studii doctoraleîn domeniul losoei minții (CEU, Budapesta) șieticii (SNSPA, București). A publicat diverse articole academice în periodice („Revista de psihanaliză“,„Sera Politicii“, „Polis“, „Romanian Journal o Political Science“ etc.). A ost preparator universitar la SNSPA, dar abandonează cariera academică pentru a deveni scenarist pentru diverse seriale (Om sărac, ombogat , La serviciu etc.) și director de dezvoltare la studiourile MediaPro Pictures. A debutat în 2005 cu Ro-manul românesc pervers , ed. Polirom. A scris scenariul,a produs și regizat lmul de lung metraj Terapie pentru

crimă , 2013. În prezent este producător și regizor delm la East Movies.



Dedic acest roman celor mai importante două

persoane din viața mea: mamei mele și Cristinei, prietenei și partenerei mele, ără de care această carte nu ar f ost posibilă.



A nte fActum



1.

— Cum ai ajuns Mare Băiat de Cartier?Era problemacheie. Am tras din ţigară și inima

mia bătut mai tare când am îndrăznit să articulezaceste cuvinte. Era prima și ultima întrebare pe careio adresam Marelui Băiat de Cartier.



2.

„Ţărane, aici s-adună băieţii dă băieţi. O să-mi ac pomană cu tine, să trăiască mă-ta și am să te-nvăţ să fi și tu adevărat ca mine, cel mai tare dîn cartieru tău – că dîn al meu n-ai cum, că io-s cel mai tare și te ac ără dis-cuţie. O să îţi spun ce mașină trebe s-ai, cu ce emei trebe să umbli, cum să te-mbraci și ce ghiulane și ce lanţuri să

porţi. O să îţi mai spun cum vorbește un băiat adevărat,ce muzică-i beton și cum tre’ să te porţi-n orce ‘mprejura-re. Dacă n-o să-i mulţumești tu lu’ mandea după aia, să mă scuipi în ochi dacă greșesc.“



3.

Asta a ost prima înregistrare cu Marele Băiat deCartier. Îmi ascunsesem microreportoonul digitalultimul răcnet în pachetul de ţigări și dădeam dincap extaziat și submisiv de ecare dată când îmi ăcea onoarea de a mă cerceta dispreţuitor cu ochii lui tulburi de oboseala nopţilor de petrecere.

Nu că încercam săl „ac“ pe Marele Băiat deCartier, luândui un interviu pe șest, dimpotrivă: sesimţise gâdilat în orgoliu că un reporter – de la un ziarimportant, importanţă stabilită prin aptul că ziarulavea o rubrică zilnică de sport datorită căreia chiar și

el auzise de numele cotidianului la care pretinsesemcă sunt angajat – usese trimis special pentru a afa cegândea el, șmecherul zonal. Fusesem însă sătuit să numă înăţișez în aţa lui cu lucruri care iar putea atrageatenţia, întrucât avea prostul obicei de ași însuși imediat obiectul, ără a te întreba dacă vrei să il aci ca

dou sau dacă dorești vreo compensaţie în schimb, eea și verbală, precum „mulţumesc“. Cu Marele Băiatde Cartier nu puteai să te pui, ba se povestea că, în



vizitele ociale pe care le ăcea la invitaţia dieritelorguverne, în 90% din cazuri el se întorcea cu câte un

suvenirdouă din reședinţa neericitului primministru care usese nevoit săl primească. Nu că îmi imaginam că microreportoonul meu digital – deși ultimulrăcnet – ar putut trezi interesul unei persoane careavea deja totul. Dar era oarte posibil ca Marele Băiatde Cartier să aibă dorinţa subită de a dace un cadouvreunui apropiat deal său care se găsea prin preajmă,sau săși amintească brusc că totuși întrevederea cu elnu putea gratuită, sau pur și simplu din pornirea rească de a dori săţi arate unde ţie locul, anumela cheremul și la picioarele lui cu unghiile îngrijitede un stilist parizian venit special două ori pe lună la București și date zilnic cu lac regenerator de ginseng

în amestec cu pra de corn de inorog andaluz. Maitârziu mam elicitat pentru ideea de a ascunde reportoonul în pachetul de ţigări, întrucât a ost singurullucru dintre cele pe care le aveam cu care am reușit să mai plec de acolo.

Venisem cu taxiul, special pentru a mi se pierde

urma. Eram îmbrăcat extrem de lejer, anume bluză de mătase cu modele hawaiiene (semn de eleganţă clasică, absolut necesară pentru a pătrunde în Curtea de Cartier), pantaloni de trening argintiistrălucitori(semn de sobrietate, bun simţ, demnitate și respectpentru preopinent), sandale din piele cu vârul ascuţit și ridicat în sus după moda turcească (semn că amceva, ceva habar de modă), exact pentru a pe placMarelui Băiat.



Nu aveam la mine decât un pachet de ţigări și ocutie de chibrituri în buzunarul de la piept al bluzei,

două bancnote de 10 parai și încă echivalentul în leial altor 5 parai îndesat între cartonul și ţipla pachetului de ţigări, cinci hârtii ormat A4 xate cu un pix întrun sul și un pachet de gumă mentolată în miculbuzunar poziţionat oarte trendy la genunchiul pantalonului de trening. Avusesem grijă să nu am nimicpersonal asupra mea, nici un act, teleon sau hârtiuţă buclucașă pe care să e notat vreun magazin, teleon,card bancar, nume, adresă, magazin avorit etc. care ar putut conduce la mine, în cazul în care sar petrecut ceva neplăcut, spre exemplu dacă nu iar plăcutrezultatul interviului.

Prudenţa mea avea să se dovedească îndreptăţită,

întrucât, după ce Marele Băiat de Cartier ma invitatsă ne bălăcim puţin în piscină împreună cu bagaboantele, aveam să constat că absolut toate lucrurile pe carele lăsasem pe scaunul de plastic roșu de lângă masa la care îi luasem interviul dispăruseră. Marele Băiat deCartier surâsese larg, blând și înţelegător la auzul păţa

niei mele, care se datora, mai mult ca sigur, puștiuluisău care tocmai se pregătea să intre la școală și care era singurul care sar putut strecura aară din curte culucrurile mele cu tot pe sub nasul celor trei bodyguarziarămii care vegheau la securitatea sa. Era clar că apta puștiului era una de laudă, care îl ungea la inimioară pe importantul său tată și nu puteam avea nerușinarea de ami cere lucrurile înapoi.

Am ost scos însă din situaţia ingrată chiar de cine



cuprins

Ante actum ..................................................... 7Factum .......................................................... 27

Post actum .................................................. 173Post scriptum ............................................... 213



www.hergbenet.rowww.libraria.hergbenet.ro

Herg Benet Publishers

Bun de tipar: august 2013. Apărut: 2013.Editura Herg Benet, Str. Dr. Burghelea 22,sector 2, București, România.Email: [email protected]

"Marele Băiat de Cartier" (fragment) - un roman de Kiki Vasilescu

Documents

Transcript of "Marele Băiat de Cartier" (fragment) - un roman de Kiki Vasilescu